POSTUNIV Conflict

COMUNICARA EDUCAŢIONALĂ ÎN SITUAŢII DE CONFLICT

STRUCTURA CURSULUI: 1: Conflictele şi rolul lor 2: Conflictele în organizaţia şcolară 3: Soluţionarea conflictelor din organizaţia şcolară

1: Conflictele şi rolul lor 1. 2. 3.

Definiţii şi perspective Tipuri de conflicte Cauze ale conflictelor

DEZBATERE: Ce este un CONFLICT? 5 min

(lat.) conflictus - sensul de bază – “lovire reciprocă, înfruntare”. Este utilizat pentru a descrie: • stări conflictuale (criza de resurse); •

stări afective (ostilitate, frustrare, frământare, nelinişte sau anxietate);

•

stări cognitive (conştientizarea situaţiilor conflictuale);

•

stări comportamentale (de la rezistenţă pasivă la agresiunea declarată)

DEFINIŢIE Conflictul este „o formă de opoziţie centrată pe adversar, bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor şi valorilor părţilor oponente”. (M. Vlăsceanu)

Trei perspective de abordare a conflictelor  un fapt negativ  o realitate cotidiană  o necesitate (un „rău necesar”)

TIPURI DE CONFLICT După intensitate: o Neînţelegeri minore o Sfidare o Atacuri verbale o Atacuri fizice După efecte: o Distructive o Constructive

TIPURI DE CONFLICT După natură (cauze): o De credinţe sau de preferinţe o De interese După sfera de cuprindere: o Intrapersonale (interioare) o Interpersonale o Intergrupuri

TIPURI DE CONFLICT După nivelul ierarhic: o orizontale (laterale) o verticale După durată şi evoluţie: o spontane o acute o cronice

Care sunt cele mai întâlnite CAUZE ale CONFLICTELOR? 10 min

CAUZE: 

diferenţele de opinii privind obiectivele prioritare şi modalităţile de realizare a unor sarcinii;



percepţiile greşite ale unor situaţiei datorită unor prejudecăţi, convingeri şi interese;



lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă;



competiţia pentru resursele limitate disponibile la nivelul organizaţiei;

CAUZE: 

diferenţele de putere, statut şi cultură de la nivelul organizaţiei;



competiţia pentru supremaţie;



diferenţele de criterii utilizate pentru definirea performanţei;



ambiguitatea în definirea domeniului de autoritate şi responsabilitate.

Găsiţi un exemplu de conflict, din organizaţia şcolară, pentru fiecare tip de cauză. 10 min

FUNCŢIILE CONFLICTULUI: 

de reducere, eliminare a unor viitoare conflicte;



de creştere a inovaţiei (noi modalităţi de gândire şi comportament);



de dezvoltare a coeziunii, prin creşterea încrederii;



de măsurare a “puterii” şi “viabilitatăţii” relaţiilor cu ceilalţi

2: Conflicte în şcoală 1.Diversitatea conflictelor într-o organizaţie şcolară.

DIVERSITATEA CONFLICTELOR IN SCOALA Între:  elevi;  elevi şi cadre didactice;  cadre didactice;  cadre didactice-autorităţi educaţionale, respectiv persoane şi instituţii externe.

Conflicte pe verticală   

între managerul şcolar şi angajaţi, între şefii de catedre şi membrii acestora, între profesori şi elevi.

Conflicte pe orizontală    

între cadrele didactice între membrii personalului nedidactic, între elevi între managerii şcolari

3: Soluţionarea conflictelor din şcoală 1.Strategii de soluţionare a conflictelor 2.Consiliere şi conflict 3.Etape parcurse în rezolvarea conflictelor

1. Strategii de soluţionare a conflictelor (Kenneth W. Thomas şi Ralph H. Kilmann)

    

Retragerea Aplanarea Forţarea Compromisul Confruntarea

Retragerea 

Conflict fără speranţă de soluţionare



Se încearcă evitarea frustrării şi stresului asociate conflictului



Se pretinde că nu există conflict.



Se poate face prin schimbarea subiectului, ignorarea unor afirmaţii, „împingerea” responsabilităţilor în altă parte, amânarea deciziei (în speranţa că problema conflictuală va dispărea de la sine, stingându-se natural).



Ignoră chiar condiţiile care au generat conflictul.



DAR, conflictul nu va dispărea, ci va rămâne în stare latentă

Aplanarea 

Se încearcă abordarea conflictului si mulţumirea tuturor.



Se supraevaluează valoarea menţinerii relaţiilor cu ceilalţi



Se subevaluează importanţa atingerii obiectivelor.



Se percepe orice confruntare ca fiind distructivă

Aplanarea  Se realizează prin folosirea umorului sau

schimbarea subiectului, prin chemarea la o cafea când tensiunea creşte.  Dar, generează un camuflaj care poate

dispărea oricând;  este utilă atunci când problema este lipsită

de importanţă sau când, oricum, cei implicaţi nu vor putea cădea de acord.

Tactici de cooperare în vederea aplanării conflictului Crearea unui climat optim de negociere. Asigurarea condiţiilor propice pentru negociere Asigurarea reciprocităţii Manifestarea toleranţei „Dar dacă...” Utilizarea constructivă a întreruperilor Dezvăluirea completă

Forţarea 

Se încearcă realizarea, cu orice preţ a obiectivelor, fără a lua în considerare părerea sau acordul celorlalţi, nevoile, interesele şi sentimentele.



Se apelează la acţiuni de constrângere folosind diferite mijloace financiare, intelectuale, de etică, pe baza puterii şi autorităţii acordate de poziţia şi condiţia postului.

Forţarea 

Se face uz de puterea conferită de poziţie: limbajul folosit este tipic, abundând în cuvinte ca „opoziţie”, „luptă”, „cucerire”, „forţă”, „constrângere”, „distrugere” etc.



forţa poate rezolva disputa pentru moment, DAR, pe termen lung pot apărea conflicte şi mai grave.

Compromisul 

Intre „forţare” şi „aplanare”



Constă în rezolvarea problemelor conflictuale prin concesii reciproce, ambele părţi obţinând oarecare satisfacţie.

Compromisul 

Părţile care intră în conflict au, de obicei, tendinţa să-şi evalueze interesele ca fiind diametral opuse.



Rezultatele posibile se limitează la o situaţie de tipul câştig-pierdere (câştigul uneia dintre părţi devine automat pierderea celeilalte) sau compromis.

Confruntarea 

Este o abordare constructivă a conflictului, deoarece, ia în considerare atât nevoia de performanţă, cât şi aceea de relaţii de cooperare



Este singura strategie care poate conduce la rezolvarea definitivă a conflictului.

2. CONSILIERE ŞI CONFLICT

Consilierea specializată CONSILIERUL ŞCOLAR trebuie să afle cauzele complete ale conflictului apărut şi să acţioneze diferenţiat, în funcţie de acestea. domeniul său forte de intervenţie este îmbunătăţirea modalităţilor de comunicare şi exprimare, creşterea nivelului de toleranţă individuală, modalităţi adecvate de exprimare a emoţiilor.

Consilierea specializată poate deveni un mediator între diferite grupuri şcolare sau chiar negociator în conflicte manifeste. poate derula activităţi prin care să formeze şi să dezvolte capacităţi de cooperare

Consilierea între elevi elevii comunică mai bine, mai uşor şi într-un mod mai deschis unii cu ceilalţi decât cu adulţii, fie ei părinţi sau profesori părţile sunt consiliate de un grup de elevi pregătiţi anume în acest scop

1. ETAPE PARCURSE ÎN REZOLVAREA CONFLICTELOR

când sunteţi pus în situaţia de a soluţiona un conflict, încercaţi să parcurgeţi următoarele etape:

1.

Enunţaţi situaţia conflictuală într-o formă succintă

2.

Stabiliţi care sunt părţile implicate

3.

stabiliţi tipul de conflict şi forma de manifestare a acestuia

4.

identificaţi cauzele conflictului

5. Strângeţi informaţiile suport informaţii „la vedere”, evidente, uşor de observat, dar care nu sunt întotdeauna suficiente informaţii „subtile”, mai puţin evidente dar care pot oferi o imagine mai completă şi reală asupra situaţiei conflictuale Ascultaţi cu atenţie, nepărtinitor, toate părţile implicate în conflict, urmărind atât comunicarea verbală cât, mai ales, elementele paraverbale şi nonverbale ale comunicării

6. Identificaţi posibilele bariere în comunicare 7. Alegeţi strategia / tactica de rezolvare a conflictului 8. Generaţi soluţii (împreună cu părţile implicate) 9. Alegeţi soluţia optimă 10. Asiguraţi-vă că se transpune în practică soluţia aleasă

APLICAŢIE Identificaţi o situaţie conflictuală declanşată în cadrul clasei de elevi / grupei de studenţi. Pentru soluţionarea acesteia, parcurgeţi toate cele zece etape prezentate anterior