Rolul experimentului

ROLUL EXPERIMENTULUI ÎN PROCESUL DE MODERNIZARE A ÎNVĂŢĂRII FIZICII ŞI ÎN PRACTICĂ Predarea fizicii nu poate fi concepută fără folosirea experimentului de laborator. Fizica fără experiment capătă un caracter dogmatic, iar cunoştinţele însuşite de elevi sunt formale. Experimentul constituie baza predării fizicii, limbajul prin care punem întrebări naturii şi aşteptăm răspuns prin “da” sau “nu”. Eminescu spunea : “Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici un om nu învaţă a judeca citind judecăţi scrise de alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor ”. Învăţământul în domeniu ştiinţelor naturii trebuie să-l facă pe elev capabil să observe conştient cele mai simple procese fizice ale lumii care îl înconjoară, să deducă din ele legile esenţiale ale naturii, să le distingă pe acestea în alte corelaţii şi să aplice în viaţa practică cunoştinţele dobândite. Piaget a dovedit ce valoare hotărâtoare poate avea activitatea experimentală a copilului şi manipularea obiectelor pentru formarea operaţiunilor mintale şi a schemelor de asimilare. Adevărata însuşire privită sub aspectul intelectual, presupune activitatea proprie a copilului, în sensul propriu al cuvântului. Acţiunea efectivă, adică manipularea obiectelor concrete este un comportament integrator al proceselor de gândire şi deci legat cu procesele mintale. Modernizarea predării fizicii constă în formarea : năzuinţelor pentru a cunoaşte, spiritului de cercetare şi inovaţie, capacităţii de a alege adevărul de eroare, gândirii teoretice, eliberarea de prejudecăţi şi receptivitatea la noile idei. Conţinutul procesului de modernizare a predării fizicii trebuie înţeles ca un sistem de metode, procedee şi strategii didactice care să asigure educarea şi dezvoltarea gândirii elevilor, la formarea unor deprinderi de mânuire corectă a unor aparate şi instalaţii fizice, la înţelegerea legăturii dintre fizică şi practică. În predarea fizicii, un rol important îi revine metodei experimentale. Folosirea experimentului în instruirea elevilor duce la dobândirea de cunoştinţe temeinice, dezvoltă spiritul de cercetare şi muncă independentă, stimulează interesul pentru

studiul fizicii şi duce la formarea gândirii operatoare şi creatoare a elevilor. Prin activitatea elevilor în cabinete şi laboratoare bine dotate, se pot pune în evidenţă posibilităţile de realizare a experimentului de fizică. Experimentul de fizică şi în general cel ştiinţific, a apărut bazându-se pe un anumit nivel al producţiei materiale, presupunând o dezvoltare continuă a cunoştinţelor despre natură. Cunoaşterea descriptivă a fenomenului iniţial s-a realizat prin observarea fenomenului. Observaţia este un procedeu al cunoaşterii ce reprezintă metoda de cercetare ştiinţifică a realităţii obiective a fenomenelor care au loc în condiţii naturale, fără intervenţii din exterior. Observaţia stă la baza tuturor ştiinţelor, caracterizând aspectele externe ale fenomenelor, structura şi organizarea internă a lor precum şi compararea lor. Simpla observaţie nu este suficientă, observaţia furnizând cunoştinţe ce permit doar prevederea lor, fără a le influenţa. Este necesară cunoaşterea cauzei formării, existenţei şi dispariţiei fenomenelor, date pe care le furnizează experimentul. Deosebirea între cercetarea prin observare şi cercetarea experimentală constă în faptul că, în cazul experimentului cercetătorul intervine în desfăşurarea fenomenelor şi le influenţează, pe când observaţia le studiază aşa cum se produc în natură. Experimentarea facilitează cercetarea asigurând studiul fenomenelor, reproducându-le în anumite condiţii, cu ajutorul aparatelor şi instalaţiilor, pătrunzând în esenţa fenomenelor. Prin experimente se pot reproduce şi studia fenomenele în condiţiile stabilite de experimentator, putând înlătura factorii ce împiedică observarea unor determinări sau relaţii ale fenomenului studiat. Experimentul este o metodă de cercetare activă şi creatoare, asigurând aprofundarea cunoaşterii şi pătrunderea în esenţa fenomenelor naturii. Experimentul permite obţinerea unor fenomene neîntâlnite prin modificarea artificială a unor condiţii. Factorii care participă la experiment sunt:  Obiectul supus experimentării care există în afară şi independent de cercetător

 Cercetătorul care concepe şi efectuează experimentul  Mijlocul material cu ajutorul căruia se acţionează asupra obiectului şi se evidenţiază rezultatele obţinute. Experimentul şi teoria se află în strânsă interdependenţă. Conceperea şi înfăptuirea experimentului se bazează pe anumite ipoteze care urmează a fi verificate, el nu se efectuează la întâmplare. Experimentul se extinde odată cu dezvoltarea ştiinţei, având o importanţă deosebită în ştiinţele naturii, fiind legat de activitatea practică influenţându-se reciproc.

BIBLIOGRAFIE o C. Brudan și colectiv - Fizica în liceu - din metodologia predăriiînvățării, Editura Informed INTEX, Craiova, 1995 o A. Gavanea - Cunoaşterea prin descoperire în învățămînt, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1975 o N. C. Matei - Învățarea eficientă în şcoală, Editura Didactictică şi Pedagogica, Bucureşti, 1995 o M. Ionescu - Lecţia între proiect și realizare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982 o A. Isvoran, D. Dolha - Metodica predării fizicii prin aplicaţii și exemple, Tipografia Universității de Vest din Timişoara, 1997