1
Petrut Duma '
CENTRALE TELEFONICE ELECTRONICE
MATRIX ROM BUCUREŞTI 1998
„ ...:
'•:;iJ ' l;.
©MATRIX ROM
I
C.P. 16 - 162 77500 - BUCUREŞTI tel. 01.4113617, fax 01.4114280 e-mail:
[email protected]
.
REFERENT STilNTIFIC '
l
Prof. Dr. ing. Nicolae Dumitru Alexandru
Tehnoredactare: Radu
Creangă
Culegere text: Elena Gavrilaş Figuri: Mihai Ghenghea Coperta: Radu
Creangă
BIBLIOTECA UNIVERSITATll TEHNICE "GHEORGHE ASACHI" DIN IASI
I
li li III liIlillllllllllIIIlillll
ES002123
ISBN 973 - 9390 - 01 - 3 ,•
i
·,
IJNIV. TEHNIC.A. IAŞI Btbt. ELECTRO TEHNICĂ
I Telecomunicaţiile
sunt un domeniu al tehnicii de o importanţă vitală pentru toate ţările
lumii, atât sub aspect social cât telecomunicaţii asigură
poate
funcţiona
decât
Domeniul ridicată
crearea
deservită
şi
şi
convergenţă
cu
de
telecomunicaţii
telecomunicaţiilor
îmbunătăţirea
a tehnologiei
economic. Accesul
şi funcţionarea societăţii
şi
adevărată revoluţie informatică
la serviciile de
rapidă evoluţie dictată
ţinerii
standardelor. Ultimele
pasului cu ultimele
două
ale
decenii sunt caracterizate de o
cu cea a calculatoarelor care a produs o
cu un impact deosebit atât asupra industriei cât
echipamentele de transmisie
nu
de viteza
evoluţii
individului. Domenii complet diferite în trecut, cum ar fi tehnica de calcul, telefonică şi
piaţă
eficiente.
necesitatea
telecomunicaţiilor
populaţiei
deschise. O economie de
a înregistrat cea mai
a progresului tehnic în domeniu
tehnologiei
I
S a 1a
PREFAŢĂ
digitală
sunt acum
şi
asupra
comutaţia
interpătrunse. Scăderea preţului
calculatoarelor de la an la an însoţită de o creştere spectaculoasă a performanţelor (viteză şi capacitate de procesare
crescută,
capacitate de stocare mai mare,
funcţionare
multitasking,
etc.) face calculatorul tot mai accesibil oamenilor. Ca urmare se dezvoltă tot mai mult telecomunicaţiile. Reţelele
a unei
cantităţi
calculatorul a
sporite de
pătruns
Volumul
şi
paletă diversă
informaţii.
sau e pe cale
Telefonia
să pătrundă şi
celulară
comunicaţiile
face
mobile, iar
în automobile.
diversitatea datelor prelucrate sau produse de calculatoare, inclusiv
informaţiile ştiinţifice
o
pe fibre optice instalate în multe ţări oferă posibilităţi de vehiculare
cresc spectaculos, iar sistemele actuale de
de semnale
şi
servicii sub
formă digitală
telecomunicaţii vehiculează
(semnale vocale, date, telegrafie
facsimil, poştă electronică, acces Internet, tranzacţii, etc.). Integrarea acestor servicii într-o infrastructură unică,
folosind transmisii digitale asistate de terminale inteligente este cunoscută
ca ISDN (Integrated Services Digital Network).
Universitar
n:ccl ia.şi
BrnUOIECA
Centralele telefonice clasice (electromecanice) sunt înlocuite de centrale electronice cu comutaţia asistată de calculator, care sunt mult mai flexibile şi mai rapide şi oferă noi servicii, având în vedere faptul ~z ·f; :-
Lucrarea de
că
nu
faţă tratează
vehiculează
doar convorbiri telefonice.
centralele telefonice electronice de mare capacitate,
conexiunea lor cu reţelele telefonice şi evoluţia acestora către ISDN. Autorul, domnul dr.ing. Petruţ
Duma
posedă
o
bogată experienţă profesională
(hard-ware) telefonice cât în
ţară şi străinătate
meritoriu faptul că
a
reuşit să
secţiei
de
că
şi
în domeniu atât în partea de circuite
în partea de programare (soft-ware). El a comunicat
câteva zeci de
lucrări ştiinţifice
şi
publicat
în acest domeniu. Este deosebit de
a proiectat şi realizat mai multe centrale electronice de capacitate
antreneze
şi să
Telecomunicaţii
formeze în
această
activitate mai multe echipe de
din anii terminali, care
şi-au
mică şi
studenţi
ai
elaborat proiectul de diploma sub
îndrumarea sa. Cartea recentă,
care
sintetizeze
prezintă,
completează
şi să
să
existând destul de
introduse
şi
în mod fericit
un volum important de cunoştinţele
informaţii
tehnice de
fundamentale. Autorul a
dată
reuşit să
completeze un gol existent în literatura de specialitate, la ora puţine cărţi
sistematizate, cartea se
studenţilor secţiei
din. domeniul
şi
sistematizeze elementele.cele mai importante, pe care le prezintă într-un mod
atractiv. Lucrarea vine actuală
în mod atractiv
în domeniu. Prin noutatea
recomandă singură.
Consider
şi bogăţia informaţiilor
că
va fi foarte
utilă
atât
de Telecomunicaţii cât şi inginerilor şi cercetătorilor interesaţi de progresele
telecomunicaţiilor
digitale.
Prof.dr.ing. Nicolae Dumitru Alexandru
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................. „. „
.............•........ 7
CAPITOLUL 1 1. CENTRALE ŞI
REŢELE
TELEFONICE
1.1. Structura centralelor telefonice electronice de capacitate mare ........... „ 1.2. Organizarea
reţelei
tehnică
1.2.2. Organizarea
geografică
1.2.3. Organizarea
administrativă
. „ ............ „
................................ „ ... „
structură constructivă
reţelelor
telefonice . „
Distribuţia
........... „ . „ ......... „
1.3.2.
Comutaţia
............................................ „ mică
1.3.2.2. Semnalizarea ........................... „
Noţiuni
de organizare
şi
punere în
21
..................
21
......•....................
....... „ . „ ............ „
22
..•.•••.
26
...................................
26
...................... „ .....................
1.3.3.1. Modul de transfer sincron .......... „ „ „ . „ ..•....... „ 1.3.3.2. Modul de transfer asincron
20
.....................•.......................
1.3.2.1. Centrale telefonice de capacitate
1.3.3. Transmisia ......................... „
18
.......................
.... „ . „ ........ „ .... „ „ ....... „ ...........
a
15
„ ........•.•...........•..•...•...........•
1.3.1.
1.4.
14
.
telefonice ......................................... „ „ ......... 15
1. 2.1. Organizarea
1.3. Elemente de
13
„ .. „ . „ ........ „ „ „ . „ .... „ . „ „ ....
27
.... „ ..... „ . „ .
29
„ . „ . „ ..... „ ........ „ „ .. „ ... „ .... „ „ ...
31
funcţiune
a unei
1.4.1. Plan de numerotare ........................... „
reţele
telefonice . . . . . . 32 32
.............. „ .......... „ ....
1.4.2. Plan de dirijare .................................................................. 33 1.4.3. Plan de blocare ..... „
34
.. „ ............. „ .. „ ..•.......••• „ .................. „ .
1.4.3.1. Traficul telefonic ........ „ 1.4.3.2. Traficul de abonat .. „
...... „ ..................... „ ..................
35
...................... „ •.. „ .... „ „ .................
35
1.4.3.3. Traficul de fascicol sau al unui grup de circuite ..................... 36 1.4.4. Plan de transmisie ......................................... „ 1.4.5. Plan de taxare ........ „ 1.5. Elemente de planificare
şi
„ .................
.41
..........••.. „ .... „ ... „ . „ .•................... „ ....
.42
gestiune a
reţelei
- 1-
telefonice
„ •.••••..•• „ .•. „ ....
42
fara abonati
Reţea digitală
1.6.
1.6.1. Model de
de servicii integrate ........... „ referinţă
pentru interconectarea sistemelor deschise ......... 43
1. 6 .1.1. Descrierea straturilor
funcţionale
....................................... .45
1.6.1.2. Exemplu de aplicare al modelului de 1.6.2. Metode de descriere a serviciilor de
1.6.3. Model arhitectural de 1.6.4.
42
....................................
Grupări funcţionale şi
bază
referinţă
ISO .................. 46
telecomunicaţii
în ISDN .......... 47
ISDN ............................................ 49
puncte de
referinţă
.................................. 50
1.6.5. Tipuri de canale utilizate în ISDN ........................................... 52 1.6.6. Tipuri de 1.6.7.
interfeţe
Configuraţii
de
actuale ....... „
interfeţe utilizator-reţea
CCITT ....................................................... „
1.6.8. Principiul unei 1.6.9.
Recomandările
legături
ISDN .. „
53
••.•.. „ .• „ •.••.••••••.....•••..... „ ......
ISDN; scheme de
referinţă
..................................
.54
„ „ ...•..••..• „ „ ... „ .....................
56
CCITT asupra ISDN ........................................ 57
1.6.10. Servicii ISDN .......... „ „ ...... „ „ .......... „
..............................
58
1.6.10.l. Servicii suport ............................................................. 59 1.6.10.2. Teleservicii . „
.• ••••••.•••••...••...•••••••..•••.•••.•....•.................
1.6.10.3. Complemente de serviciu
„ .. „ •.••••....•.•.•••. „ .•...•...•.. „ ........
1.6.11. Adresare ISDN .......................... „
..• „ ..•......•.........•........•.•.
62 65 67
CAPITOLUL 2 2.
INTERFAŢA
2.1.
Unităţi
CU MEDIUL EXTERN ............... „
.. „ •.••...• „ ... „ ....•..•.
de racordare ................................................................. 69
2.1.1. Tratarea semnalelor de convorbire .............. „ 2.1.2. Tratarea
semnalizărilor
..•. „ ....... „ . „ •.•.••..•
. 2.2.
Interfaţa
terminalelor de abonat ....... „
2.3.
Interfaţa
liniilor de abonat analogice
comandă
a centralei· ............. 72
....... „ ...... „ .........................
„ ........ „ ........................ „ „ . „ „
2.3.1. Alimentarea aparatelor telefonice ................... „ Protecţia
71
......................................................... 72
2.1.3. Tratarea comenzilor de la unitatea de
2.3.2.
69
circuitelor ............................. „
.•..••••.•.........••••
•..•.•...••••••.•••..• „ ......
2.3.3. Transmiterea semnalului de apel pe linia de abonat ...... „ 2.3.4. Supravegherea liniei de abonat .... „
72
74 75 76
..............
78
.... „ .... „ ..... „ ...... „ ..............
79
2.3.5. Procesarea semnalului de convorbire .... „ . „ ...................... „ . „ .... 80 2.3.5.1. Sisteme diferenţiale ............................... „
-2-
..••..
„ ...............
81
2.3.5.2. Circuite integrate pentru
interfaţarea
liniei de abonat „„ .. „„„ ... 82
2.3.5.3. Echilibrori ... „ ..... „ ....... „. „. „ .............. „ .............. „ ...... „ 84 2.3.5.4. Filtre ............... „ ....... „ .. „ „ .... „ „ .. „ ... „ ......... „ ..... „ .. „ „ .84 2.3.5.5. Prelucrarea semnalului de convorbire „ „„ „ „. „ „ „.„ ..... „. „ „ „ 87 2.3.5.5.1.
impulsurilor în cod „„„„„.„„„„„„„„.„„.„ ... 87
Modulaţia
2.3.5.5.1.1.
Eşantionare şi
memorare „„„.„.„.„.„„„ .. „.„.„ ... „„. 88
2.3.5.5.1.2. Cuantizare .. „ ......... „ .... „„.„ ... „ .............. „ ... „ ..... 89 2.3.5.5.1.3. Compandare 2.3.5.5.1.4. Codare
şi
şi
expandare „„„ ... „„.„„„„„ .. „.„.„„„. 90
decodare „.„.„.„„„„„ ... „„.„„„„„.„.„.„. 94
2.3.5.5.1.5. Circuite integrate pentru prelucrarea semnalului de convorbire „ „ .. „ ..... „ .......... „ „ ... „ ............. „ 2.3.5.5.1.6. Modul de
interfaţare
....... „ ......... „ .................. 95
a liniei analogice de abonat . „ ... „„ 97
2.3.5.5.1.7. Procesoare de semnal vocal „„„„ ... „„„„.„„„ .. „„„„ 99 2.3.5.5.2.
Modulaţia
delta „„.„„„„„„„ .. „„„„„„„„„.„„.„„„„„. 101
2.3.6. Testarea circuitelor „ „ „ „ „ „ „ „„ „ „„. „ ... „ „ „„ „ „ „. „ ... „. „„„„ 103 2.3.7. Alte
funcţii
realizate de circuitele de abonat „„„.„„.„„.„„„.„.„„ 104
2.3.7.1. Transmiterea impulsurilor de taxare „„„„„„„„ .. „ .... „„„„„„ 104 2.3.7.2. Transmiterea
tonalităţilor şi
a mesajelor vocale „.„.„„.„„„ „„. 105
2.3.7.3. Adaptarea liniei de abonat la
interfaţa
cu mediul extern „„.„„„. 105
2.4. Modul de linii de abonat „ „ .„„.„„„. „.„.„.„.„„ .. „. „„„„.„„.„„„ „106 2.5. Unitate de linie .. „ .... „ ... „ .... „ ............. „ .. „ .. „ ........................... 107 2.6.
Interfaţa
liniilor de joncţiune analogice „.„„.„.„„ .. „„.„„„„„ „„„ „„ 108
2.6.1. Transmiterea apelului pe linia de joncţiune „ „ „ „ „ „ „ „. „ „ „ „ „ „. „ 109 2.6.2.
Recepţionarea
2.6.3. Transmiterea/
apelului de pe linia de joncţiune .. „„„„„ „ „„.„„ .. „ 110 recepţionarea informaţiei
de semnalizare .. „ .. „ ... „.„. 111
2. 7. Modul de linii de joncţiuni „ „. „ .. „ ..... „. „ „ „ „. „ .. „ .. „. „ „. „ ... „ „ „ „ 111 2.8.
Interfaţa
2.8.1.
liniilor digitale de abonat „.„.„„ ..... „ ... „„„. „„.„„ ...... „„ „113
Interfaţă
ISDN pentru accesul de
2.8.2. Circuite de 2.8.3.
Interfeţe
interfaţă
de linie
2.8.3.1. Separarea în 2.8.3.2. Transmisia
bază
„ „ „ „ „ .. „. „. „ ... „ „. „ „ „ „ „ 114
S/T „ „ „ „ „. „. „. „ „. „ „. „. „ .. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „. 118
bidirecţionale frecvenţă
alternativă
pentru transmisie pe
a celor
două
două
fire .. „„„. 120
sensuri „. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 121
într-un sens sau în altul .„.„„.„ .„ „„„„. 121
-3-
pana la fig 2.26
2.8.3.3. Transmisia Interfaţa
2.8.3.4.
bidirecţională simultană
cu anularea ecoului ......... '.„ 122
U ................................................................... 123
2.9. Interfaţa liniilor de joncţiune digitale ....................................... : ..... 124 2.10. Modul de joncţiuni digitale ....................... „
•.... „ .......................
125
CAPITOLUL 3 3.
REŢELE
DE CONEXIUNI ........... „
3.1. Puncte de conexiune utilizate în
reţelele
de conexiuni ...... „
.. „ ......... „.
128
mică
129
Reţeaua
de conexiuni
spaţială
a centralelor electronice de capacitate
3.3.
Reţeaua
de conexiuni
spaţială
a centralelor electronice de capacitate mare 131
3.4.
Reţele
de conexiuni
spaţiale
spaţial
cu o
........................................................ 132
treaptă
... „
două
3.4.2. Câmpuri de conexiuni cu
.. „ .. „ ... „ .. „ „ . „ ..... „ ..... „ „ . „ ..
trepte ...... „
3.4.3. Câmpuri de conexiuni cu trei trepte
132
.. „ ... „ ... „ ..... „ ..........
135
„ „ „ ... „. „ .... „ ..... „ .. „ ....... „ .
139
3.4.4. Câmpuri de conexiune cu cinci trepte
. „ ........... „ ................ „ ... „
141
3.4.5. Câmpuri de conexiuni cu patru trepte
. „ „ „ . „ .............................
143
3.4.6. Extensia reţelei de conexiuni spaţiale .~ .... „ 3.4. 7. Implementarea
reţelelor
de conexiuni
... „ .. „ .. „ „ ........ „ ......
147
spaţiale „ „ ....... „ ... „ „ .. „ . „ ..
148
3.4.7.1. Puncte de conexiune cu contact metalic ... „ 3.4.7.2. Puncte de conexiune statice 3.4.7.3. Matrici de 3.4.8. Alte tipuri de 3.4.9. Replierea
semnificatia fig
127 ·
3.2.
3.4.1. Comutator
fara exemple
........ „ ........ „ ..........................
3.5.
Reţele
comutaţie reţele
reţelelor
„ .. „ „ „ „ .. „ „ . „ . „ .. „ „ .... „ .. „ „ ....
integrate ... „
de conexiuni
de conexiuni
.. „ . „ . „ .. „ ..... „ .... „
148 150
.... „ ........ „ ... „ .................
152
spaţiale „ . „ .. „ .............. „ .........
154
spaţiale
... „
.. „ .•.. „ . „ ................ „
155
de conexiuni temporale ..................................................... 155
3.5.1. Comutator digital
spaţial
....... „
3.5.2. Comutator digital temporal
.......... „ ........ „ .........•............... 158
„ .... „ „ . „ „ „ „ .... „ „ . „ ... „ ... „ .. „ .... „ ..
3.5.3. Comutator digital temporal extins ....... „ „ ................. „ 3.5.4. Compensarea întârzierilor de 3.5.5. Metode de 3.5.5.1.
creştere
Partiţionarea
a
........ „ ....
166
comutaţie . „ .. „ „ . „ ........... „ ............
170
numărului
comutaţie . „ •. „ ..........
171
„ ............................ „ „
171
de canale de
memoriei tampon (date)
3.5.5.2. Multiplicarea memoriei tampon (date) ............ „ 3.5.5.3. Dublarea memoriei tampon (date) ... „ 3.5.5.4. Rearanjarea canalelor
162
.. „ ... „ ..........
172
..... „ . „ .............. „ „ „ ....
173
„ „ . „ „ ... „ ............... „ ..... „ .. „ ........ „ ..
174
-4-
3.5.6. Comutatoare digitale sincrone integrate ..................................... 177 3.5.7.
Reţele
de conexiuni temporale în trepte ..................................... 181
3.5.8. Câmp de
comutaţie digitală
cu trei trepte .................................. 181
3.5.8.1. Câmp de
comutaţie digitală
S-T-S ......... „
3.5.8.2. Câmp de
comutaţie digitală
T-S-T
3.5.9. Modularizarea
reţelelor
182
„ ....................................
183
de conexiuni digitale de capacitate mare ...... 185 comutaţie digitală
3. 5 .1 O. Interconectarea cîmpului de 3. 5 .1 O.1. Concentratori
...........................
spaţiali
cu mediul telefonic . . 186
.............................. „
3.5.10.2. Concentratori temporali ......... „
.... ................
186
.............................. „ ......
188
3.5.10.2.1. Concentratori temporali analogici
„ .................... „ .........
188
3.5.10.2.2. Concentratori temporali digitali ................................... 189 3.6. Stabilirea
legăturilor
prin
reţeaua
de conexiuni ................................ 189
3.7. Sincronizarea în sistemele digitale de 3.8. Fiabilitatea 3. 9.
Reţea
de
reţelelor
............................... 191
de conexiuni ................................................. 193
comutaţie digitală
3. 9 .1. Modul de
comutaţie
cu
comandă distribuită
comutaţie digitală
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
3.9.2. Circuit de acces ................................................................. 198 3.9.3. Structura
reţelei
de
comutaţie digitală
cu
comandă distribuită
..... „
...
199
CAPITOLUL4 4. UNITATEA DE SEMNALIZARE ................................................... 203
4.1. Semnalizarea între centrala
şi
terminalul telefonic de abonat ................ 205
4.1.1.
Recepţionarea
4.1.2.
Recepţionarea informaţiei
de
selecţie
în puls .............................. 205
4.1.3.
Recepţionarea informaţiei
de
selecţie
în ton ................................ 207
4.1.4. Transmiterea
apelului de pe linia de abonat ............................... 205
tonalităţilor
...................................................... 208
4.1.5. Transmiterea semnalului de apel pe linia de abonat ...................... 210 4.1.6. Transmiterea semnalului de
teletaxă
......................................... 210
4.1.7. Transmiterea mesajelor vocale ................................................ 210 4.2. Semnalizarea între centrale pe linia de joncţiune ........ „ 4.2.1. Semnalizarea de linie .. „
......... „ . „ .. „ •••
212
...... „ . „ ................... „ . „ ....................
213
4.2.1.1. Semnale de linie înainte ................................................... 214 4.2.1.2. Semnale de linie înapoi
.„ ................. „ .............................
-5-
214
4.2.1.3. Semnalizarea de linie - versiunea
analogică
4.2.1.4. Semnalizarea de linie - versiunea
digitală
......................... -.· 215
............................. 217
4.2.1.5. Semnalizarea de linie pentru diferite centrale ......................... 219 4.2.2. Semnalizarea de
selecţie
....................................................... 221
4.2.2.1. Semnale de
selecţie
înainte ............................................... 224
4.2.2.2. Semnale de
selecţie
înapoi ................................................ 227 ·
4.2.2.3. Ciclu de
bază multifrecvenţă
............................................. 229
4.2.2.4. Implementare sistem de semnalizare R2 ............................... 230 4.2.3. Sistem de semnalizare CCITT Nr.4 ......................................... 231 4.3. Semnalizarea pe linii digitale ...................................................... 233 4.3.1.
Reţea
de semnalizare SS7 ..................................................... 235
4.3.2. Puncte de semnalizare .......................................................... 236 4.3.3.
Legătura
de semnalizare ....................................................... 236
4.3.4. Moduri de semnalizare ......................................................... 237 4.3.5. Rute de semnalizare ............................................................ 238 4.3.6. Structura
reţelei
de semnalizare .............................................. 239
4.3.7. Protocol de semnalizare ........................................................ 239 4.3.8. Arhitectura protocolului de semnalizare pe canal comun ................ 239 4.3.9. Arhitectura sistemului de semnalizare pe canal semafor ................. 242 4.3.10. Structura cadrelor semafor ................................................... 244 4.3.11. Implementarea sistemului de semnalizare pe canal comun ............. 245
BIBLIOGRAFIE ............................................................................ 248 ABREVIERI ................................................................................. 253
-6-
INTRODUCERE
De la
apariţia
cu peste un secol în
principal, serviciul de transmitere îmbunătăţit
prin
Trebuie
analogică
transmisiei, formarea
de
către
în
abonaţilor,
în
directă
a
numărului
de
conectarea a tot mai multor utilizatori, etc.
menţionat
fizicianul american Alexander Graham Bell care a brevetat primul
aparat telefonic şi data de 10 martie 1876 care cunoscute.
a asigurat
a vocii. De-a lungul timpului, acest serviciu s-a
perfecţionarea comutării şi
şi
abonat chemat
urmă, reţeaua telefonică
marchează
stabilirea primei legături telefonice
anul 1889 este realizată în SUA prima centrală telefonică automată din lume
A.B.Strowger.
La noi în
ţară,
în anul 1883 s-a instalat în
Ministerul de Interne
şi Poşta Centrală,
numere care asigura
legătura
Prima
generaţie
verbală
telefonică
prima linie
iar în 1889 a fost pusă în funcţiune o
între
centrală
cu cinci
de centrale telefonice utiliza un operator, iar stabilirea unei
legături
între Parlament
şi
principalele ministere.
telefonice consta din transmiterea apelului la comunicarea
Bucureşti
centrală
cu operatorul pentru a-i transmite
de
către
numărul
abonatul
chemător,
dorit, iar operatorul
transmitea apel abonatului chemat şi realiza o conexiune pe un panou prin introducerea fişelor de la un fir scurt.
în acest mod se stabilea conexiunea fizică dintre chemător şi chemat.
A doua generaţie de centrale telefonice este fizică
este
realizată
realizată
similară
ca principiu, în schimb
automat cu relee electromecanice. Stabilirea
legăturii
legătura
telefonice este
în etape succesive care constau din transmiterea unui apel centralei prin închiderea
unei bucle de curent, transmiterea
numărului
abonatului chemat prin serii de impulsuri de
curent continuu, comanda releelor pentru stabilirea tonalităţi,
respectiv a semnalului de apel.
-7-
legăturii şi
transmiterea diferitelor
Imediat
după
al doilea
război
ştiinţ:ifico
mondial, scriitorul englez de povestiri
interesantă
fantastice Arthur C.Clarke a prezentat în revista Wireless World cea mai comunicaţii
previziune a timpului. El propune un sistem de informaţii şi
transmiterea tuturor tipurilor de Pământului
care este bazat pe utilizarea unui satelit al
imaginat ca un mare amplificator în
A treia
generaţie
să permită
mondial cate
spaţiu şi
timp.
de centrale telefonice o constituie centralele electronice la· care legături
principiile fundamentale de stabilire a unei
sunt
asemănătoare,
uneori
până
la
identitate, cu cele din centralele electromecanice. Ceea ce este esenţial diferit sunt mijloacele prin care se
realizează şi
în mod special
menţionăm comutaţia electronică pilotată
de sisteme
cu microprocesor. Comutarea cu ajutorul semiconductorilor a permis într-o oarecare inteligenţei
măsură
introducerea
în centralele telefonice sub forma controlului prin program înregistrat. Progresul
în acest domeniu a fost lent,
până
la
sfârşitul
anilor '60 când au
apărut
PABX-urile (Private
Automatique Branch eXchange - centrale telefonice automate private) care au oferit abonaţilor posibilităţi
Ca
noi. alternativă
la transmiterea
şi
comutarea semnalelor analogice au
apărut şi
dezvoltate circuite digitale care au permis multiplexarea mai multor convorbiri avantajul de a controla sistemele de comutare cu program memorat. Ierarhia poate fi
planificată
compatibilă
O
mai eficient dacă se are în vedere
că
transmisia
şi
comutarea
şi
a
au fost apărut
comutărilor digitală
este
cu structurile logice.
dată
cu dezvoltarea circuitelor integrata a fost realizat
dezvoltarea industriei
telecomunicaţiilor.
Utilizarea
comutaţiei
şi
un salt important în
electronice în centrale
telefonice a constat în introducerea calculatoarelor care permit o mai' mare capacitate de deservire, o mai
bună siguranţă
în
funcţionare şi
o mai mare flexibilitate.
Sistemele ESS-1 (Electronic Switch Systems - sisteme electronice de comutare) au o memorie
fixă
informaţiilor dispoziţia
pentru programul
necesare
executării
comutărilor şi
unei
legături
o memorie de date pentru
păstrarea
telefonice. Acest sistem de comutare pune la
utilizatorilor servicii noi.
ESS-1 nu este un sistem complet numeric comutatoare numerice care au
apărut
în SUA
după
-8-
însă
este
premergătorul
anii 1970.
unei familii de
În Anglia după câteva încercări de a construi un sistem cu comutare complet electronică, Poşta britanică
în cooperare cu Plessey Communications a proiectat sistemul TX-
EL pentru 4000 de linii de abonat. Apariţia nouă
industrie
microprocesoarelor
şi
utilizarea lor în
şi
comandă şi
dezvoltarea de software de
telecomunicaţii
control într-o
au permis realizarea centralelor telefonice
digitale care conduc spre o reţea inteligentă. În acest mod au fost puse la dispoziţia utilizatorului servicii mult mai avansate; analizei
informaţiei,
memorate
şi să
denumirea
generică
reţeaua inteligentă
de orice fel de această dată,
este capabilă
să răspundă
să
ia decizii în urma
pe baza programului şi a datelor
asigure conectarea la alte surse decât cele umane care sunt cunoscute sub de
abonaţi.
reţelelor
Arhitectura
permite
traseu fizic; semnalizarea este permanent în reţea,
fără să
fie luate decizii
realizată
fără
în acest caz sub
a fi
necesară
formă
constituirea unui
de pachete, vehiculate
fie necesar comutarea circuitelor, iar descifrarea mesajelor se face
în programe organizate sub forma reţelelor
Dezvoltarea
să
inteligenţei
distribuite.
inteligente a fost
însoţită
de
căutări
privind accesul general,
transparent la reţeaua digitală şi concretizate de CCITT (Comite Consultatif lntemational Telegraphique et Telephonique - Comitetul Consultativ
Internaţional
de Telegrafie
şi
Telefonie) prin conceptul de reţea digitală cu servicii integrate. Caracteristica principală a reţelei
că asigură
este aceea
şi
aparatului telefonic comutaţie
o
interfaţă
a altor terminale.
standard pentru utilizator în vederea
Această reţea
permite un tip unitar de transmisie
pentru toate tipurile de servicii oferite, folosind în acest scop pe
digitalizarea
conectării şi
scară largă
informaţiilor.
Apariţia şi
dezvoltarea rapidă a reţelei numerice cu integrare de servicii (ISDN -
Integrated Services Digital Netwark) a fost determinată în principal, de cerinţele beneficiarilor, de progresul accelerat al informaticii, de dezvoltarea telecomunicaţiilor şi de dezvoltarea
rapidă
Trebuie
remarcată creşterea posibilităţilor
serviciilor care se şi
a telematicii.
dezvoltă
de acces la
rapid într-o gamă variată pentru
informaţie
instituţiile
prin intermediul
din orice domeniu, dar
pentru sectorul casnic. Dezvoltarea
şi
diversificarea
producţiei şi
-9-
a serviciilor de
telecomunicaţii, apariţia
de
noi domenii
şi specialităţi,
cercetării şi proiectării
de
necesitatea de informatizare a
informaţii
au dus la sporirea volumului de
informaţie şi comunicaţii,
societăţii,
cât
şi
ridicarea. ponderii la
creşterea
posibilităţilor
toate acestea dorind dezvoltarea
nevoii
de acces la
informaţii.
Se
constată că informaţia
a devenit o industrie cu multe sectoare (biblioteci,
bănci
de
date cu conţinut tehnic, economic, financiar, medical, radiodifuziune, televiziune, publicitate, etc.).
în numeroase domenii calculatorul şi
reţeaua de comunicaţie sunt solicitate din ce în
ce mai mult. Evoluţia rapidă
a procesoarelor a dus la crearea de noi
calculatoare personale şi terminale multimedia.
calculatoare
şi
creşterea posibilităţilor
familii de
în paralel are loc şi o creştere a gradului de
compatibilitate a echipamentelor informatice astfel încât fapt ce a dus la
generaţii şi
să aibă
acces la orice echipament,
de interconectare între centre de prelucrare,
terminale.
în această perioadă se manifestă o convergenţă foarte puternică între tehnica de calcul şi telecomunicaţii
care are loc la nivel tehnologic şi la' nivel de sistem. Printre obiectivele cele informaţiilor
mai importante putem cita: transmiterea tuturor
telematizarea întreprinderilor şi a instituţiilor, realizarea
sub orice
reţelelor
formă
s-ar afla,
multiserviciu, utilizarea de
echipamente multifuncţionale, dezvoltarea sistemelor radio şi a celor telefonice, standardizarea noilor servicii de telematică, realizarea de reţele naţionale şi internaţionale şi întrepătrunderea lor. Toate acestea au dus la o mărirea
debitului
şi
creştere
la impunerea
a
reţelei
cantităţii
de
informaţii
produse
şi
prelucrate, la
numerice cu un grad tot mai ridicat de integrare a
serviciilor.
Reţeaua numerică cu servicii integrate reprezintă în momentul de faţă soluţia acceptată pe larg de comunitatea internaţională de
telecomunicaţii
serviciile asigurate. Obiectivul pe termen lung comunicaţii,
în ceea ce
vizează obţinerea
în care toate serviciile sunt asigurate de o
informaţiilor. Până
la implementarea acestor
a realiza diferite servicii utilizatorilor de
reţele
masă
priveşte
reţea
sunt necesare
echipamentele şi
de medii integrate de
de transport soluţii
universală
a
intermediare pentru
sau grupurilor speciale.
Printr-o colaborare dintre organismele de standardizare internaţională au fost elaborate standarde pentru transmisia
sincronă şi asincronă.
Modul de transfer asincron a fost definit •'
- 10 -
(
pentru un nou mod de bază
comutaţie şi
reţeaua numerică
în
comutaţiei
avantajele
cu servicii integrate de
de pachete
informaţiei
transportul
Investiţiile
creştere
că
faptul
informaţiile
indiferent de natura lor sunt
Sunt dezvoltate sistemele digitale de transmisie care
reprezintă
naţional.
Sistemele de
cercetează
ideilor novatoare în materie de inovaţiilor
o parte din venitul naţional
telecomunicaţiilor
ritmul de dezvoltare a
noi care apar. Se
implementarea
Acest mod de transfer combină
digitale prin fibrele optice cu debite binare de transmisie de
în telecomunicaţii
a venitului
situaţiile
care va deveni principiu de
Gbiţi/s.
ordinul a câtorva
importanţă
bandă largă.
de circuite, iar
fixă.
decupate în celule de lungime asigură
şi
informaţiei
de transport al
telecomunicaţii
telecomunicaţii.
vor trebui
să
fie adaptate pentru
implementarea
Aceste tehnologii vor trebui
din domeniu care nu contenesc
să apară şi
terminale, tehnicile de transmisie, suportul de transmisie, comutarea, internaţională, reţelele
nu este lipsit de
este mai rapid decât ritmul de
să permită
tehnologiile care
şi
locale, instalarea de terminale racordate la
rapidă
să servească
a la
în care instalarea de reţeaua naţională şi reţele
locale permit
constituirea unui sistem de telecomunicaţii fiabil şi flexibil. În acest scop echipamentele necesită
importante
investiţii datorită preţului
lor de cost ridicat
şi
care constituie un factor
limitativ în activitatea de implementare a noilor servicii. Lucrarea de faţă prezintă structura centralelor telefonice electronice de capacitate mare şi evoluţia făcut
acestora
ca lucrarea
să
Volumul I
către reţeaua numerică
fie
divizată
realizează
în
două
cu servicii integrate. Amploarea materialului a
volume.
o prezentare
generală
a centralelor telefonice electronice de
capacitate mare, a reţelelor telefonice şi a reţelei numerice cu servicii integrate (capitol 1); în capitolele
următoare
este
descrisă
structura
detaliată
a
interfeţei
cu mediu extern (capitol
2), a reţelei de conexiune (capitol 3) şi a unităţii de semnalizare (capitol 4) din aceste centrale. Volumul II care va apare în comandă
următoarea perioadă; prezintă
structura
unităţii
de
(capitol 5), a unităţii de exploatare şi întreţinere (capitol 6) a centralelor telefonice
electronice de capacitate mare. Deasemenea, se clasice, electronice
şi
prezintă
structura aparatelor telefonice
a terminalelor ISDN (capitol 7), a modului de realizare a proceselor
software din sistemele de comutaţie (capitol 8), iar în final o prezentare generală a - 11 -
principalelor tipuri de centrale telefonice electronice de capacitate mare aflate în _exploatare în
ţară
(capitol 9). Lucrarea
telecomunicaţiilor,
Mulţumesc
este
adresată
precum cu
şi
celor
această
studenţilor interesaţi
electronişti,
specialiştilor
în
domeniul
de domeniul abordat.
ocazie domnului prof.dr.ing. Dimitrie Alexa
prof.dr.ing. Nicolae Dumitru Alexandru pentru sprijinul acordat pe parcursul finalizarea acesteia; în final, dar nu în cele din
urmă, mulţumesc
şi
domnului
lucrării şi
lui ODI pentru înţelegerea
acordată.
ianuarie 1998,
Iaşi
Autorul
- 12 -
la
CAPITOLUL 1
CENTRALE
Orice
reţea telefonică
TELEFONICE
are ca scop fundamental realizarea de
mulţi abonaţi. Funcţiile
oricare doi sau mai -
ŞI REŢELE
principale ale
reţelei
legături
telefonice între
telefonice sunt:
comutaţia;
- transmisia; - exploatarea
funcţii implică
Aceste trei trei
reţele
şi întreţinerea.
suprapuse
semnalizare
şi
şi
schimburi de
specifice
interdependente pentru transferul
şi
conduc la definirea a
informaţiilor
de utilizator, de
de gestiune.
Un exemplu tipic îl constituie cele trei
informaţii
reţelele
de
telecomunicaţii
modeme în care se disting
părţi:
-
reţeaua
de transport a
-
reţeaua
de semnalizare pe canal semafor;
-
reţeaua
de gestiune (management).
Reţeaua telefonică
- un
număr
are
informaţiilor
următoarele
utilizator;
caracteristici:
foarte mare de aparate telefonice pentru care trebuie
să
fie
asigurată
o
accesibilitate totală. Numărul acestor terminale se apropie de 10 cu o densitate telefonică 9
mondială medie de 16+18 aparate la 100 locuitori. În România densitatea telefonică este
12+14%, iar densitatea -
rază
de
acţiune
- transmisia este -
siguranţă
în
- eficacitate - durata de
telefonică
la nivel mondial
variază
şi
80%.
mare; asigurată
cu o calitate
superioară
funcţionare;
tehnico-economică; viaţă
între 0,1%
a echipamentelor foarte mare;
- 13 -
pentru sistemele digitale;
-
asigură
conlucrarea între echipamente diverse.
1.1. Structura centralelor telefonice electronice de capacitate mare
Schema bloc redată
RC -
în fig.1.1;
reţea
generală
notaţiile
a unei centrale telefonice electronice de capacitate mare este
utilizate au
următoarea semnificaţie:
I-
interfaţa
comandă,
de conexiuni, US - unitate de semnalizare, UC - unitate de
de exploatare
şi întreţinere,
cu mediu extern, UEI - unitate
ME - mediu extern. US
I
uc UE.!
Fig. 1.1 alcătuit
Mediul extern este
din liniile de abonat
sunt transmise semnalele de convorbire Liniile de abonat
conectează
din I, iar liniile de
şi
şi
de joncţiune prin intermediul
semnalizare sub
formă analogică
sau
cărora
digitală.
aparatele telefonice de la utilizator la circuitele de abonat (CA)
joncţiune conectează
centrala cu alte centrale telefonice de capacitate
medie, mare sau foarte mare utilizând circuitele de joncţiune (CJ) din I. Principalele funcţii ale
interfeţei
informaţie
de
selecţie,
comunicaţie şi
abonaţi
eliberare
constructivă
stabileşte, menţine şi
Cerinţele
legătură, facilităţi
numărului
recepţie
apel
şi
impuse RC sunt:
dezvoltări
mesaje vocale, adaptare, etc.
întrerupe
de rutare, gestiune
pentru
şi
legătura telefonică
funcţionale
legături,
dintre oricare
(stabilire,
menţinere şi
blocaj intern/ extern minim),
ulterioare, economicitate din punct de vedere al
de puncte de conexiune, simplitate a comenzii, fiabilitate ridicată (realizată prin
redundanţă comutaţie
de conexiuni
ai centralei.
modularitate
transmitere/
supraveghere linie, procesare semnale de convorbire, testare linii de
circuite terminale, transmitere tonuri
Reţeaua
doi
protecţie,
cu mediul extern sunt: alimentare,
hardware cu drumuri multiple in interiorul unui plan de
cu rezervare
şi
reconfigurare
dinamică
a
legăturilor
comutaţie,
sau cu
cu plane de
verificări
software
executate periodic sau în caz de incidente), etc. Unitatea de semnalizare efectuează schimbul de informaţii de semnalizare cu posturile
- 14 -
telefonice de abonat sau între centralele telefonice de capacitate medie, mare sau foarte mare menţine şi
cu scopul de a stabili,
legăturile
întrerupe
telefonice dintre
abonaţi şi
pentru
gestionarea apelurilor, supravegherea şi gestiunea generală a întregului sistem de comunicaţie. Unitatea de comandă gestionează toate resursele centralei cu scopul de a stabili legături telefonice sau de a oferi reprezintă
o
gamă
ansamblul de echipamente care
Această
control.
abonaţilor
cât mai mare
realizează
şi variată
întrega
gamă
de servicii telefonice
de
funcţii
unitate din structura centralelor telefonice electronice este
de
şi
comandă şi
formată
din mai
multe microsisteme cu microprocesor, iar numărul şi distribuţia acestora depind de arhitectura sistemului. Unitatea de exploatare şi întreţinere asigură funcţiile corespunzătoare, dar care necesită intervenţia operatorului.
mediului telefonic. Se
Exploatarea centralei telefonice permite adaptarea acesteia la evoluţia
asigură
o calitate
corespunzătoare
a
legăturilor şi
a serviciilor oferite,
se efectuează măsurători de trafic, verificări de circuite, linii, terminale, etc. Întreţinerea cuprinde apărute
operaţiile
se
de prevenire a
realizează detecţia şi
defectării
localizarea
centralei, iar pentru eventualele deranjamente
rapidă
a acestora, reconfigurarea
şi reiniţializarea
unor sisteme.
1.2. -Organizarea reţelei telefonice
Problema de organizare a unei
reţele
telefonice
comportă
examinarea a trei aspecte
diferite: - organizarea
tehnică;
- organizarea
geografică;
- organizarea
administrativă.
1.2.1. Organizarea
tehnică
Funcţiile
telefonice sunt în principiu
unei
-să permită selecţie primită -să
stabilirea
de la
asigure
reţele
comunicaţiei
următoarele:
între oricare doi
abonaţi
utilizând
informaţia
de
chemător;
menţinerea comunicaţiei
pe
toată
convorbire; - 15 -
durata
dorită
de cei doi
abonaţi aflaţi
în
-să surprindă
ocupat
şi
momentul de sfârşit a comunicaţiei cu scopul de a elibera echipamentul operaţia
de a finaliza
funcţiuni rezultă
Din aceste trei două părţi
de taxare a convorbirii. necesitatea ca
reţeaua telefonică să conţină
cel
puţin
distincte:
-
reţeaua
de interconexiune a abonaţilor care asigură suportul fizic pentru comunicare;
-
reţeaua
de semnalizare care
-
recepţia informaţiei
- transmiterea
să
de
asigure: selecţie
către abonaţi
de la
a unor
abonaţi;
semnalizări;
- transmiterea comenzilor între centrale telefonice
şi
în interiorul acestora.
În momentul de faţă în reţelele telefonice clasice cele două părţi practic se confundă. Pe
măsură
începe
să
reţelei
ce în structura fie
distinctă
de
sunt introduse centrale electronice,
reţeaua
de conexiune a
abonaţilor.
oferă
necesar întrucât centralele telefonice electronice
alte
reţeaua
de semnalizare
Acest caracter distinct este
facilităţi abonaţilor
electromecanice, întrucât centralele electronice sunt pilotate de calculatoare. semnalizare
diferă
de la centralele electronice la centralele clasice prin
decât cele
Informaţia
de
structură.
În structura centralelor telefonice electronice, în afară de cele două componente de reţea
prezentate, se
exploatare.
dezvoltă
Această
componentelor din
reţea
are ca principale
reţea: măsurători
trafic, reconfigurarea
reţelei
reţea
care este
exploatarea
raţională
din ce în ce mai mult o a treia funcţii
automatizate pentru depistarea defectelor,
reţeaua
de
a tuturor
măsurători
de
în caz de avarie a unor echipamente sau a unei centrale, etc.
În cazul centralelor telefonice electronice, un grup de câteva centrale este supravegheat de un centru special care
sesizează
defecte
ţnajore
într-o
centrală şi
a redirija convorbirile pe alte trasee decât cele normale; reconfigurare de
care are posibilitatea de
această operaţie
se
numeşte
reţea.
Organizarea tehnică are în vedere elemente de echipament care sunt parcurse cu ocazia stabilirii unui traseu de
legătură
între doi
abonaţi.
Aceste elemente (fig.1.2) sunt împărţite în:
- distribujie; - comutafie; - transmisie. Partea de
distribuţie conţine
la periferie posturile telefonice de abonat care sunt
conectate prin linii individuale de abonat la punctele de concentrare pentru liniile de abonat. Liniile de abonat sunt grupate în punctele de concentrare în cabluri de - 16 -
distribuţie
care
leagă
diferite puncte de concentrare de subrepartitoare. , Aparat telefonic Linie de abonat Punct de concentrare Cablu de
___
......,..,_
.I/
]
.....
·;;;:
distribuţie
Subreparti tor Cablu transport
ÎiÎ
o 'T-r-r----.--'
Repartitor general
Centrala telefonică
Repartitor transmisie Centru demodulare;modulare C.ablu de transmisie Fascicol
hertzian
Fig. 1.2 Într-un subrepartitor sunt conectate pe de o parte cabluri de distribuţie, iar pe de altă parte cabluri de transport care sunt de dimensiuni mai mari cabluri de
distribuţie.
Prin cablurile de transport se
general plasat în centrala, iar pe de
altă
şi
care
realizează
regrupează
mai multe
conectarea în repartitorul
parte tot în acest repartitor general sunt conectate
circuitele individuale de abonat. Partea de comutaţie din reţeaua telefonică este constituită din centrale telefonice. Rolul centralelor telefonice este de a stabili abonaţii
legături
între
abonaţii
altor centrale. Centralele care îndeplinesc acest tip de
de abonat. Centralele care
conectează
centralei sau între funcţiuni
aceştia şi
se numesc centrale
alte centrale între ele se numesc centrale de tranzit.
În principiu, o centrală automată este formată din două părţi distincte: reţeaua de conexiune a
abonaţilor şi
selecţie şi să stabilească
Privind situate la ele; în
unitatea de
drumul prin
reţeaua telefonică
distanţe
mari între ele
această situaţie
şi
comandă
reţeua
a centralei
capabilă să
preia
informaţia
de
de conexiune.
în ansamblul ei este evident
că
nu se poate pune problema unei
apare partea de transmisie care este
- centre de modulare/ demodulare în care se - 17 -
alcătuită
realizează
o serie de centrale sunt comunicaţii
directe între
din:
multiplexarea convorbirlor cu
scopul
scăderii preţului
de cost;
- arterele de transmisie care pot să aibă drept suport fizic cablurile de transmisie (cablu simetric, coaxial, fibră optică) sau fascicole hertziene. La celălalt capăt al arterelor de transmisie se găseşte un alt centru de modulare/ realizeazăa operaţia inversă şi
demodulare care şi
apoi de
care permite reintrarea în partea de
comutaţie
distribuţie.
1.2.2. Organizarea
Principial
geografică
reţeaua telefonică naţională
(fig.1.3) este
-
reţeaua telefonică interurbană;
-
reţeaua telefonică
alcătuită
din:
de abonat.
Reteaua interurbană (RI) constituie nivelul superior al reţelei telefonice şi conţine: - centrale de tranzit interurban organizate în:
- centrale de zonă (CZ); - centrale de distribujie (CD);· - centrale de grup (CG); -
reţeaua
de interconexiune a acestora;
- sistemele de transmisie analogice Reţeaua interurbană interurbană
de
distribuţie;
densitate
digitale multiplex.
are rolul de a reuni între ele
reţelele
locale; accesul în
reţeaua
se face prin centrale de tranzit.
Reţeaua interurbană reţea
şi
mică
de
nu are
aceasta se
conectaţi· în
caracterizează
prin
abonaţi şi
distanţe
nu
conţine
nici un fel de
mari între centrale, trafic mare
şi
joncţiuni.
Centralele de
zonă
sunt de nivel superior în ierarhia
interconectarea principalelor zone ale
Centrale de concentrează
mod direct
distribuţie
şi
asigură
ţării.
sunt amplasate de obicei în reşedinţele de judeţ; acestea
traficul din nivelele inferioare
Centralele de grup
naţională
concentrează
şi asigură
accesul la centralele de
zonă.
traficul dintr-o zonă geografică limitată şi asigură
accesul centralelor terminale spre centralele de
distribuţie.
Ret,eaua de abonat constituie nivelul inferior al - reţeaua locală (RL) alcătuită din: - 18 -
reţelei
telefonice
şi
cuprinde:
- refeaua
telefonică
de abonat;
- centralele urbane (CU); - refeaua de interconexiune Reţelele
mare
şi
locale se
caracterizează
locală.
prin
distanţe
scurte între
abonaţi şi centrală,
trafic
o densitate mare a posturilor de abonat. -
reţeaua rurală
- refeaua
(RR)
alcătuită
telefonică
din:
de abonat;
- centralele terminale (CR) de capacitate
mică şi
medie.
l
RI
RN
------_,)
-[-;~-r----RR
:
~ I
'
______ J
: CT I
RL
I I
I
I
L
--Fig. 1.3
Reţelele
mic
şi
rurale se caracterizează prin distanţe mai mari dintre abonaţi
o densitate
mică
şi centrală,
a porturilor de abonat.
Centralele telefonice de nivel superior se în acest mod o accesibilitate
totală
în
conectează
fiecare cu fiecare
şi abonaţii
unei centrale) se
şi
asigură
conectează
stea, deoarece au un trafic mai redus, iar acolo unde traficul este mai mare se conexiuni directe între centrale de
se
reţea.
Centralele telefonice de nivel inferior (ca
Accesul la
trafic
acelaşi
în
realizează şi
nivel sau de nivele diferite.
reţeaua telefonică internaţională
- 19 -
este realizat prin centrale de tranzit de
zonă.
Centralele telefonice internaţionale (CTI) sunt organizate pe trei nivele ierarhice.
administrativă
1.2.3. Organizarea Această
organizare este legată de cea geografică şi variază de la o ţară la alta.
Organizarea administrativă este esenţială în ceea ce priveşte exploatarea
şi întreţinerea reţelei.
În fig.1.4 este redată organizarea ierarhizată de principiu a unei reţele telefonice; notaţiile
utilizate au
semnificaţia:
CL - centrale locale; CAD - centrale cu autonomie de
dirijare; ZU - zone urbane; ZAD - zone cu autonomie de dirijare; CT - centrale de tranzit; CN - centrale nodale; CU - centrale urbane.
r--------1 I
I
r - - - - - - - --, ,
ZAD
ZA])
1
~~1~~--1
I
I
I
I I
I I
I
I
L ________ ..J Fig. 1.4
În principiu în ierarhia unei reţele telefonice există:
- zone locale în care abonaţii st.int conectaţi în acelaşi repartito~ de la una sau mai multe centrale locale.
Dacă
centrala dirijează apelurile de intrare pe mai multe direcţii, atunci
este 'o centrală cu autonomie de dirijare. În cele mai multe cazuri centralele locale au un singur fascicol de joncţiuni.
- zone cu autonomie de dirijare care sunt
alcătuite
din zone locale disjuncte
şi
sunt
în aceeaşi zonă de taxare. În acest caz centralele locale sunt conectate la una sau mai multe centrale cu autonomie de dirijare din
- zone urbane care au o urbane care sunt centrale locale
zonă.
reţea
şi
pentru deservirea unui trafic mare
au autonomie de dirijare a apelurilor.
- 20 -
şi conţin
centrale
şi
Zonele cu autonomie de dirijare
zonele urbane sunt interconectate prin intermediul
centralelor de tranzit care la rândul lor pot fi organizate pe mai multe nivele ierarhice. Reţeaua telefonică
este organizată pe baza împărţirii administrative, deoarece cele mai
multe apeluri sunt în interiorul aceleiaşi unităţi administrative. Rolul organizării administrative este de a realiza o
reţea telefonică economică şi
1.3. Elemente de
cu accesibilitate
structură constructivă
a
reţelelor
totală.
telefonice
În paragrafele următoare sunt date unele elemente constructive care privesc cele trei părţi
ale
reţelei
1.3.l.
telefonice:
distribuţia, comutaţia şi
Distribuţia
La periferia
reţelei
se
află
partea de
Din acest motiv partea de
distribuţie
reducă
în
costul
transmisia.
întreţinerii şi
acelaşi
distribuţie
trebuie
să
fie
cu un cost de 40% din costul
realizată
reţelei. să
cu componente fiabile care
timp ieftine pentru a reduce costul
investiţiei.
Punctele de acces în reţea sunt reprezentate de aparatele telefonice (microfon, receptor, dispozitiv de comutare, dispozitiv de generare a
informaţiei
de
selecţie:
disc sau
claviatură). scurtă
Fiecare telefon este conectat printr-o linie
într-un punct de concentrare. Aceste
linii sunt de obicei din cupru cu un diametru de O, 9 + 1,2 mm aeriene, fie din cabluri de
branşare
care
conţin
una sau
două
şi
sunt constituite din circuite
perechi de fire.
În punctele de concentrare liniile aeriene şi cablurile de branşare sunt conectate la reglete unde
există
pentru fiecare post telefonic în parte elemente de
protecţie (siguranţe,
protectoare, eclatoare, etc.). Circuitele dintr-un punct de concentrare sunt adunate într-un cablu de are 10 + 500 perechi de fire
şi
care face
subrepartitoare. Firele din cablul de
legătura
distribuţie
distribuţie
care
între regletele din punctul de concentrare
şi
au diametrul de 0,8 mm.
În subrepartitoare mai multe cabluri de distribuţie sunt conectate împreună formând cablurile de transport care au 100+2500 perechi de fire cu diametrul de 0,8 mm. Ambele tipuri de cabluri este indicat subrepartitorul într-o
incintă subterană
special
să
se monteze în canalizare
amenajată.
- 21 -
subterană,
Cablurile de transport fac
iar
legătura
între subrepartitoare şi repartitorul din centrala. Mai exact partea dinspre de transport este
conectată
centrală
a.cablurilor
la cutiile cap de cablu de intrare, iar accesul în repartitorul din
centrală se face prin cabluri speciale numite cabluri de intrare.
în cutiile cap de cablu se găseşte echipamentul de protecţie pentru fiecare circuit de abonat în parte. în repartitorul din centrală
sunt conectate pe de o parte cablurile de intrare, iar pe de punţi
echipamentul individual de abonat realizat prin
1.3.2.
parte
constă
de tipul lor constructiv în
legătură.
de
din centralele telefonice în sine, care pot fi clasificate indiferent
două
categorii dependente de
- centrale de abonat care
realizează legături realizează
- centrale de tranzit care
Datorită
traficului redus al
de conexiuni a centralei
abonaţilor,
să
fie
de
funcţiunile
locale, de legături
exclusiv
şi joncţiuni
intrare (care vin de la alte centrale)
ieşire
realizate:
ieşire
sau de intrare;
de tranzit între
(care duc
către
de conexiuni este
selecţia
constituită
care este
constituită
urmată
O notaţiile
din registre schemă
şi
de etajul de
selecţie
dintr-o matrice foarte mare de
în care se
preselecţie. unităţi
circuite auxiliare sau
semnificaţia:
concentrator sau distribuitor care în (EP) sau etaj de
selecţie finală
Preselecţia
către
în acest caz reţeaua
desfăşoară selecţia
Partea de
de
comandă
comandă
a centralei este
redată
în fig.1.5;
funcţie
de sensul de parcurgere
estţ
etaj de
preselecţie
(ESF), CL/CC - circuit de legătură sau circuit de cordon, EC -
legături
între doi
este faza în decursul
o unitate de
de grup, iar
cu procesoare.
comandă,
ESG - etaj de
CJ - circuit de joncţiune, JI - joncţiuni de intrare, JE - joncţiuni de Realizarea unei
comutaţie
Ab - abonat, CA - circuit de abonat, ECD - etaj
etaj concentrator, REG/UC - registru/ unitate de
liber sau
alte centrale).
de principiu în acest caz a centralelor de abonat este
utilizate au
de
dintr-un etaj de concentrare a legăturilor care se numeşte etaj de
de linie revine din nou etajului de
constituită
joncţiuni
în centralele de abonat nu este convenabil ca
care să permită în orice moment conectarea oricărei intrări la orice ieşire.
preselecţie,
legăturile către
parte
Comutaţia
Această
reţeaua
altă
comandă
abonaţi căreia
selecţie
de grup,
ieşire.
se desfăşoară în următoarele etape principale:
abonatul
chemător
este conectat la un registru
prin intermediul unui circuit de cordon sau de
legătură.
În mod normal la 100 de abonaţi este un registru în centrală. După ocuparea unui registru liber se transmite abonatului
chemător
tonul de disc care constituie
- 22 -
invitaţia
de transmitere
a
informaţiei
selecţie;
de
în continuare, registrul
recepţionează informaţia
de
selecţie.
CL/CC
REG/UC .JI
JE
Fig. 1.5 Faza de traducere constă în generarea unei cifre ale
informaţiei
de
selecţie.
Aceasta
informaţii
stabileşte direcţia
de direcţie din analiza primelor
de îndrumare a apelului, ceea ce
permite desfăşurarea selecţiei de grup care stabileşte grupul de abonaţi în care se află abonatul legatură locală
chemat pentru o Goncţiunea
de
este
selecţie constă
din
Selecţia
selecţia
de grup
de grup constă
şi selecţia
chemător şi
realizată
află
abonatul chemat
şi
stabilirea traseului prin Această fază
cel chemat.
din determinarea grupului de destinaţie
abonaţi
a apelului.
sau
selecţia
selecţie
din care face parte
Această selecţie
în centralele telefonice de capacitate mare în unul sau
Selecţia finaJă
de
de linie.
abonatul chemat sau din stabilirea centralei de este
în care se
în identificarea abonatului chemat
de conexiuni a centralei între postul
alcătuită
destinaţie
ieşire).
Faza de reţeaua
sau centrala de
două
de grup
etaje.
legătura telefonică
de· linie are rolul de a stabili
în
interiorul grupului precizat anterior cu abonatul chemat. Reţeaua absenţa
de conexiuni a centralelor de tranzit diferă de cea a centralelor de abonat prin
etajului de Reţeaua
Reţeaua
se
stabileşte
preselecţie,
deoarece acestea au un trafic ridicat.
de conexiuni a centralelor telefonice este
de conexiuni
spaţială
se
caracterizează
spaţială
prin faptul
un traseu fizic care este folosit numai de perechea de
Toate centralele electromecanice precum de conexiune
şi
sau
temporală.
că
între cei doi
abonaţi aflaţi
abonaţi
în convorbire.
prima generaţie de centrale electronice au
reţeaua
spaţială.
Reţeaua
de conexiuni temporală este
utilizată
- 23 -
numai în centralele electronice
şi
este
caracterizată esenţial
absenţa continuităţii
prin
în timp
şi spaţiu
între
abonaţij aflaţi
în
convorbire. În această reţea semnalul de convorbire de joasă frecvenţă provenit de la abonat constă
este supus unui proces de modulare a impulsurilor în cod care succesiunea de
unnătoarea
din
operaţii:
- separarea sensurilor de convorbire; - amplificare; -
eşantionare şi
memorare;
- cuantizare; - compandare/ expandare; - conversie A/D
şi
D/A.
Principiul de realizare a semnificaţia:
reţelei
MI - memorie de intrare, ME - memorie de
intrare, GNE - grup numeric de
ieşire,
O, 1, ... N-1 memorate la adresele eşantioanelor
intrare;
de
acelaşi
dorită
Ao.
A1 ,
•••
•••
notaţiile
utilizate au
GNI - grup numeric de
CN-l - canale de convorbire ale
abonaţi1or
AN.1 din memoria de intrare) este: codurile încărcate
într-o memorie de
din memoria de intrare sunt transferate într-o memorie de
pentru realizarea
GNI
C 0 , C 1,
ieşire,
rang ale tuturor convorbirilor sunt
conţinutul locaţiilor
în ordinea
de conexiune temporale (fig.1.6;
legăturilor
ieşire
telefonice solicitate.
/vfr
co
Ao 111 Az
C1 C2
2
C3 c lt
Aa .4~
cs
A5
A,
Cb
~-I
CN-1
GN~
Fig. 1.6 De exemplu, căilor
dacă
abonatul 1 este în convorbire cu abonatul 6, atunci
C 1, respectiv C6 din memoria de intrare de la adresele A 1
transferate în memoria de legături, după
din
la adresa
care este citită memoria de
de la diferite canale, iar legăturile
ieşire
reţeaua
~ şi
ieşire.
respectiv A1,
şi
eşantioanele
respectiv
ş.a.m.d.
~
vor fi
pentru celelalte
Se produce astfel o deplasare a eşantioanelor
de conexiune astfel
centrală.
- 24 -
constituită serveşte
succesiv toate
Procesul de digitalizare pentru semnalul de convorbire se poate face în mai nou, în postul de abonat. facilitatea ca pe
aceeaşi
intercalare în timp mai
Dacă
linie de
se face la nivelul postului de abonat, atunci se
comunicaţie
căi
cu centrala
telefonică să poată
fi
sau
iveşte
conectaţi
prin
mulţi abonaţi.
joncţiunile
Perechile de cabluri simetrice din pana la 30 + 2
centrală
dintre centrale
numerice multiplexate în timp care
64kbit/sec·32=2048Kbit/sec; din aceste 32 de
căi
suportă fără
înseamnă
probleme
un debit binar de
numerice 30 sunt de convorbire, iar două
sunt de semnalizare. Digitalizarea semnalelor transmise pe joncţiunile dintre centrale permite o decongestionare Abonaţii
telefonici
- Abonaţi la
rezistenţa
masivă
a traficului pe aceste conectaţi
distanţi dacă
la orice
liniile de
joncţiuni.
centrală
de abonat pot fi:
legătura către centrală depăşesc
norma care se refora
următoarele soluţii:
buclei de abonat; pentru acestea sunt
- folosirea de posturi telefonice ce au un curent de microfon redus (lOmA faţă de 30-40mA); - alimentarea
abonaţilor
centrală
din
cu o tensiune de 96V în loc de 48V;
- utilizarea de repetoare vocale pentru fiecare abonat. -
Abonaţi dispersaţi
sau
abonaţi
atunci traficul lor foarte redus nu pentru fiecare, iar
dacă abonaţii
foarte
justifică
concentraţi; dacă abonaţii
economic linia de abonat
sunt foarte
concentraţi
sunt
dispersaţi
separată către
nu este justificat
existenţa
centrale
unei linii
separate pentru fiecare abonat. În ambele cazuri, traficul redus al posturilor de abonat permite folosirea unui echipament numit concentrator (fig.1. 7; notaţiile utilizate au semnificaţia: EDC-
p echipament distant centralei - pasiv, EAC-A echipament apropiat centralei - activ, LC linii de
comunicaţie,
LTC linii de telealimentare --
:--
şi comandă,
CTA
centrală telefonică automată).
---,
Concen frcrlor
I
LC I
I
I
l
I
I
I
I
EDC-P
EAC-A
LTC
Fig. 1.7
- 25 -
CTA
centrală
Concentratorul este constituit dintr-un echipament montat în activă şi
abonaţilor
un echipament montat în zona
care este partea
care este partea
distantă _şi pasivă,
telealimentată şi comandată de partea activă. În această situaţie 100 de abonaţi pot avea un Această soluţie
trafic normal pe 1O+20 linii de abonat. faptului
că
distantă
defectele din partea
cu concentrator este
produc perturbarea tuturor
evitată datorită
abonaţilor.
-Abonaţi cuplaţi sunt perechi de abonaţi care folosesc aceeaşi linie pentru convorbiri,
dar au numere diferite.
1.3.2.1. Centrale telefonice de capacitate
mică
În terminologia curentă centralele telefonice de capacitate mică sunt cunoscute sub denumirea
prescurtată
PABX
(centrală telefonică automată privată).
PABX
realizează legături
urmă
intrare în general prin operatoare; .acestea din
chemător
numerotare
de
ieşire
se pot realiza
automate
şi
să permită recepţionarea numărului
dispune de cartel_e specifice care abonatul
legături
locale automate,
automat
şi legături dacă
de
centrala
abonatului chemat de la
pe linia de trunchi in ton (DTMF - Dual Tone MultiFrequency -
multifrecvenţă
cu
două
tonuri).
Fiecare P ABX este legat la o centrala de abonat printr-un număr oarecare de linii care sunt exploatate în comun de în vedere alegerea unui
către abonaţi şi
număr
au un trafic ridicat. La proiectare trebuie avut
suficient de linii de
legătură
pentru a avea un blocaj cât mai
mic.
1.3.2.2. Semnalizarea
utilizată
Semnalizarea care este - semnalizarea de linie,
în
alcătuită
reţelele
de
telecomunicaţii
poate fi:
din:
- semnalele culese de la abonat sau transmise abonatului, cum ar fi: continuu între acesta
recepţia
apelului· de la chemător prin închiderea unei bucle de curent
şi centrală;
- transmiterea diferitelor apel, ocupat, inexistent, etc.) -
şi
tonalităţi
'
chemător
(disc, revers
a semnalului de apel abonatului chemat;
recepţia informaţiei
de
selecţie
- 26 -
I
abonatului
sub
formă
de trenuri de impulsuri de
curent continuu sau sub
formă
de tonuri vocale (DTMF);
- semnalizarea dintre centrale care cuprinde în principiu transmiterea informaţiei
de
selecţie şi informaţii
-
invitaţie
legate de protocolul de transmitere cum ar fi:
de transmitere a unei cifre;
- transmitere
cifră;
- confirmare
recepţie cifră;
- confirmare
recepţie informaţie
-
sfârşit
de
selecţie;
de transmisie, etc.
- semnalizarea din interiorul centralelor este constituită din ansamblul comenzilor care servesc la comanda diferitelor echipamente din
centrală.
În comutaţia clasică fiecare convorbire face uz de un set propriu de semnalizări. În comutaţia electronică situaţia
la de
distanţă
mare unde apare
comunicaţie
este
schimbă
noţiunea
însoţit
semnalizare privind toate
se
mai ales la nivelul
comunicaţiilor
de semnalizare pe canal semafor, când un grup de conţine
de o cale de semnalizare care
căile
toate
şi
între centrale
căi
informaţiile
de
grupului.
1.3.3. Transmisia Suporturile fizice pentru transmisia la mare
distanţă
pot fi:
- cabluri simetrice; - cabluri coaxiale; - fibre optice; - ghiduri de
undă;
- fascicole hertziene. Sunt utilizate Transmisia sisteme de
două
sisteme de transmisie: analogic
analogică
curenţi purtători
se poate face la
(SCP) pe
două
şi
numeric.
frecvenţă vocală
pe 2 sau 4 fire
sau patru fire. SCP au cunoscut
mai mare deoarece au fost dezvoltate primele, iar în momentul de echipamentelor de transmisie amplitudine (BLU) cu realizează
numerică.
purtători
Multiplexarea în
convenabil
aleşi
pentru
recepţie
căile
telefonice.
prin filtrare de cale, demodulare - 27 -
utilizând
răspândirea
faţă cedează
cea
locul
frecvenţă utilizează modulaţia
o filtrare de cale, iar semnalul rezultat de la diferita
transmis în linie. La
şi
căi şi
După
în
modulare se
este sumat, amplificat filtrare trece jos se
şi
obţin
semnalele vocale
iniţiale.
numerică
Transmisia
se face în principiu utilizând
modulaţia
impulsurilor în cod
şi
multiplexând în timp canalele de convorbire. Fiecare semnal vocal telefonic este· transformat în semnal numenc efectuând următoarele operaţii: separare sensuri, eşantionare şi memorare, cuantizare, conversie A/D
şi
Dl A. Valorile numerice ale
căilor
ordine de la toate convorbirile sunt intercalate în timp. Alte semnalizare, etc. sunt urma unei
codări
adăugate
semnalului rezultat care
adecvate. Acest sistem de transmisie
în continuare deoarece
oferă
rezultate cu
informaţii
urmează să
numerică
acelaşi număr
de
pentru sincronizare,
fie transmis în linie în
va fi utilizat cu
precădere
posibilitatea de a transmite orice tip de semnal sub
formă
numerică. Asemănător
trasmisiilor analogice,
şi căile
numerice se
asociază
în grupuri din ce în
ce mai mari ca în tabelul 1.1. : Grup numeric
Structură
Nr. de
căi
Debit
T1
-
30
2,048 Mbit/s
T2
4 Tl
120
8,448 Mbit/s
T3
4 T2
480
34,368 Mbit/s
T4
4T3
1920
139,264 Mbit/s
T5
4T4
7680
565 Mbit/s
T6
6 T4
11520
840 Mbit/s
Tabel 1.1 Grupul numeric T1 este utilizat în general pentru transmisia pe distanţă funcţiona
scurtă şi
pe cabluri simetrice. Este utilizat pentru decongestionarea joncţiunilor de
poate
legătura
între centralele telefonice urbane. Gruparea de standard
nipono~
căi prezentată
mai sus este
american la care grupul de
diferite (tabelul 1.2 pentru SUA Nu se poate face o
şi
conformă
bază
echivalenţă directă
- 28 -
I
l.....
are 24 de
căi,
Există
un
iar grupurile superioare sunt
tabelul 1.3 pentru Japonia).
analogice.
i
cu standardul european.
între grupurile numerice de
căi şi
cele
Grup numeric
Structură
DSl
-
24
1,544 Mbit/s
DS2
4DS1
96
6,312 Mbit/s
DS3
7DS2
672
44,736 Mbit/s
DS4
6DS3
4032
274,176 Mbit/s
Nr. de
căi
Debit
Tabel 1.2 Grup numeric
Structură
Dl
-
24
1,544 Mbit/s
D2
4Dl
96
6,312 Mbit/s
D3
5D2
480
32,064 Mbit/s
D4
3D3
1440
97,728 Mbit/s
Nr. de
căi
Debit
Tabel 1.3 Această echivalenţă există totuşi dacă şi
se
studiază
benzile de
frecvenţă
ale grupurilor
se compară cu cele ale grupurilor analogice. Astfel, grupul numeric T4 poate funcţiona pe
acelaşi
suport ca
şi
3 grupuri cuaternare analogice.
Semnalele digitale pot fi transmise în mod: - sincron (STM - Synchronous Transfer Mode - mod de transfer sincron); - asincron (ATM - Asynchronous Transfer Mode - mod de transfer asincron).
1.3.3.1. Modul de transfer sincron
Sistemele care
lucrează
în STM
utilizează
transmisii bazate pe ierarhii digitale
plesiocrone (PDH - Plesiochronous Digital Hierarchy) sau ierarhii digitale sincrone (SDH Synchronous Digital Hierarchy). PDH utilizează semnale digitale organizate în cadre cu perioada de 125 µs în care sunt
- 29 -
intercalate în timp 32 canale, din care 30 canale sunt de
comunicaţie,
canalul O este pentru
sincronizare şi pentru marcarea începutului de cadru, iar canalul 16 pentru semnalizare. În acest mod se
asigură
utilizatorului un debit de transmitere a
informaţiei
de 64
k'biţi/s
(8
biţi
în 125 µs). interconectării
Pentru a facilita structurarea
reţelelor,
CCIIT a recomandat
ierarhizarea multiplexurilor pe mai multe nivele. Ierarhiile digitale plesiocrone standardizate se
obţin
prin multiplexarea canalelor temporale de 64 Kbit/s. Pentru Europa a fost adoptat bază
un multiplexor primar de
cu un debit de 2048 Mbit/s cu 32 canale (G732), iar celelalte şi
multiplexuri sunt redate în tabelul 1.1; pentru SU A tabelul 1.2
şi
Japonia aceste ierarhii sunt redate în
respectiv tabelul 1.3.
SDH este
definită
şi
de CCIIT
ETSI (European Telecommunications Standards
Institute - Institutul European pentru Standarde în
Telecomunicaţii)
care au stabilit normele
europene pentru realizarea multiplexării în reţeaua sincronă, iar nivele ierarhice elaborate sunt STM-1, STM-2, .... , STM-N. Elementul de bază în SDH pentru transmisie este containerul virtual care are o entitate de
bază şi
care poate transporta toate tipurile de semnale (G702).
Un cadru din STM-1 de 155,520 Mbit/s.
conţine
Informaţia utilă
270·9
este
care cuprinde un pointer PTR de 9 informaţii
operatorului de
(Section OverHead) detecţia
de erori,
reţea
care se transmit în 125µs, deci cu un debit
transmisă
octeţi şi
în 261·9
octeţi,
de control,
iar cadrul conţine un antet
blocul SOH de 8·9
octeţi
şi
sigur.
pentru transmisie în mod eficient
conţin şi informaţii
informaţii
octeţi
care
Octeţii
despre alinierea cadrului, vizualizarea et~.
gestiune a transmisiilor care poate realiza
Aceste
şi funcţii
informaţii
furnizează
stării reţelei,
sunt utilizate în
de supraveghere, testare
din SOH
reţeaua
de
şi comandă.
Nivelele de transport superioare STM-N se obţin prin intercalare~ a N nivele STM-1. Organismul de standardizare din SUA (Bellcore)
utilizează
cadrul DS3 cu un debit de 44, 736
Mbit/s pentru a elabora un cadru sincron de transmisie cu un debit de 51,840 Mbit/s. Pe baza acestuia sunt propuse ierarhiile sincrone STS-1, STS-2, ... , STS-N pentru
reţeaua optică
sincronă.
În tabelul 1.4 sunt redate ierarhiile digitale sincrone utilizate astăzi împreună cu
debitele asociate în SUA
şi
Europa.
- 30 -
STS
STM
Debit
SONET-SUA
SDH-Europa
Mbit/s
STS-1
-
51,840
STS-3
STM-J
155,520
STS-9
-
466,560
STS-12
STM-4
622,080
STS-18
-
933,120
STS-24
-
1244,160
STS-36
-
1866,240
STS-48
STM-16
2488,320
STS-152
STM-64
9953,280
Tabel 1.4 Nivelul STS-3 este de fapt primul nivel recomandat de CCITT, STM-1
şi reprezintă
elementul comun al ierarhiilor digitale sincrone utilizate în America şi Europa.
1.3.3.2. Modul de
tran~er
asincron
ATM este asemănătoar cu transmisia de pachete pentru care celula de
informaţie
poate
fi introdusă atunci când este necesar. În acest caz fiecare celulă conţine în antetul asociat informaţia
de rutare pe baza
Celulele care sunt destinate şi traversează reţeaua statistică
căreia
aceasta
diferiţilor
circulă
utilizatori
de la expeditor la destinatar prin
conţin
în antet informaţii de rutare diferite
într-o ordine oarecare; în acest caz se poate realiza o multiplexare
a celulelor ATM, iar celulele pentru
acelaşi
destinatar sunt transmise la intervale
diferite. Acest standard (ATM) este elaborat pentru a fi utilizat în informaţiei
digitale în
reţea.
reţeaua numerică
cu servicii integrate de
comutaţia şi
bandă îngustă şi
transmisia de
bandă
largă.
O
celulă
ATM are 53 octeţi din care 48 octeţi - 31 -
conţin informaţia utilă,
iar 5 octeţi sunt
pentru antet (header). Lungimea fixă a celulei ATM permite o prelucrare hard rapidă. Funcţia principală
şi
a antetului este de a identifica conexiunea
de a dirija celula
către destinaţie.
Informaţia de rutare este conţinută în identificatorul circuitului virtual (VCI - Virtual Circuit
Identifier) şi în identificatorul căii virtuale (VPI - Virtual Path Identifier).
Informaţia
din antet
este protejată printr-o sumă de verificare care este inclusă în câmpul de control al erorii (HEC - Header Error Control). Pe baza acesteia sunt detectate erorile din antetul celulei. Valorile VPI de
şi
VCI au
comutaţie
semnificaţie
doar între
valorile acestora se
cu modificarea câmpurilor VPI
şi
două
modifică
VCI se
puncte de
comutaţie,
destinaţie
1.4.
reţea. Odată
când are loc transmisia celulei prin
modifică şi
HEC care trebuie recalculat în fiecare
punct de comutaţie. HEC nu este utilizat la detecţia erorilor din face la
deoarece între alte puncte
informaţia utilă
care se poate
prin diferite moduri.
Noţiuni
Organizarea
de organizare şi punere în
şi
punerea în
funcţiune
funcţiune
a unei
a unei
reţele implică
reţele
telefonice
de la început considerarea
următoarelor aspecte şi planificarea lor, trebuind să existe: un plan de numerotare, un plan
de dirijare, un plan de blocare, un plan de transmisie, un plan de taxare.
1.4.1. Plan de numerotare
Sistemele de numerotare utilizate în lume sunt de
două
tipuri:
- sisteme de numerotare deschisă - l.ungimea numărului de abonat poate să fie diferită
pentru
abonaţi diferiţi.
deoarece
informaţia
de
Este un sistem mai rar folosit selecţie
comenzii tuturor organelor care '
trebuie
participă
să cuprindă
şi
este pe cale de a fi abandonat
absolut toate
la stabilirea traseului de
informaţiile
necesare
comunicaţie.
- sisteme de numerotare închisă - numărul abonatului are o lungime fixă. Stabilirea
oricărei legături
prin faptul direcţiile
că
se face într-o maniera
o parte din
informaţia
diferită
de
de cea din sistemul de numerotare deschis,
selecţie
este
analizată
stabilindu-se
direcţia
sau
de îndrumare a apelurilor.
Structura unui
număr
local este în acest caz
următoarea:
N = NC NAb Numărul
local (N) este format din numărul centralei (NC) şi din numărul abonatului - 32 -
din
centrală
(NAb).
Sructura unui
număr naţional
este:
NN =PI NL N Numărul naţional
(NN) este format din prefixul de acces la
urmat de prefixul de localitate (NL) Structura unui NI
şi numărul
număr internaţional
reţeaua interurbană
(PI),
local (N).
este:
= Pin NT NL N
Numărul internaţional
(Pin), urmat de prefixul de
(NI) este format din prefixul de acces la
ţară
(NT) , prefixul de localitate (NL)
Dezavantajul major al sistemului de numerotare închis este posibile în limitele unui
număr
fixat de cifre este finit
reţea
ajunge la saturarea sistemului de numerotare
două
cifre sistemului de numerotare.
şi
şi după
reţeaua internaţională
şi numărul că numărul
local (N). de
combinaţii
un timp de dezvoltare
la necesitatea de a adăuga
încă
această
una sau
1.4.2. Plan de dirijare Acest plan are în vedere ca orice
legătură telefonică să treacă
printr-un
număr
bine
precizat de centrale. În acest scop centralele din toată lumea sunt ierarhizate. În ţara noastră este
valabilă următoarea
ierarhizare:
- pentru centrale urbane: - centrale principale sau centrale de abonat - sunt centralele uzuale la care sunt
conectaţi abonaţii;
- centrale satelit - sunt centrale la care se plasaţi
pe o suprafaţă mică permiţând
abonaţilor săi legături
leagă
un
număr
între ei şi cu alţi
mare de
abonaţi
abonaţi conectaţi
la alte centrale; - centrale tandem - sunt centrale care
leagă
între ele centralele principale
şi
eventual centralele satelit de cele principale;
- pentru centrale interurbane: - centrale tenninale permiţând pătrunderea
în
prelucrează
reţeaua interurbană;
- centrale de grup; - centrale de distribuJie; - 33 -
traficul provenit de la centrale principale
L
- centrale de zonă. Centralele sunt interconectate între ele prin
reţele
cu
unnătoarea
topologie:
- stea; - poligon complet; - combinat. Reţele
în stea - orice
găsesc conectaţi abonaţi
este centrul unei stele pe ale
cărei
ramuri se
telefonici, fie alte centrale de nivel ierahic inferior. Avantajul
configuraţiei
este lungimea
dintr-un nod
paralizează
Reţele
centrală telefonică
minimă
a liniei de
legătura,
iar dezavantajul este
că
un blocaj
traficul centralelor de rang inferior conectate în nod.
în poligon complet - centralele sunt legate într-o
configuraţie
de poligon legătura
complet, efectele unui blocaj nu sunt prea importante, în schimb lungimea liniilor de creşte
foarte mult. Reţele
poligonală,
combinate - centralele de nivel superior sunt organizate într-o măsură
iar pe
ce nivelul centralei scade,
reţeaua
structură
configuraţie
tinde spre o
în stea.
În legătură cu dirijarea efectivă a apelului sunt valabile unnătoarele reguli fundamentale: prima încercare de stabilire a unui pe traseul cel mai scurt dintre cei doi
abonaţi. Dacă
unui blocaj pe fascicole dintre
abonaţi
categoria celor care se numesc
revărsate.
Apelurile cu centrala de încât
revărsate
destinaţie.
revărsare
către
o
maxim de
poată
abonaţi
este întotdeauna
acest traseu nu poate fi stabilit din cauza
altă centrală
Fascicolele pe care s-a produs se
între doi
sau a unui blocaj dintr-o
sunt redirijate
legătura telefonică să
Numărul
legături
centrală,
care are
revărsarea
apelul
intră
în
însă legătură directă
sunt astfel dimensionate
realiza._
revărsări
pennise este precizat: de
regulă
nu mai mult de o
pentru a nu se pierde din calitatea transmisiei.
1.4.3. Plan de blocare
Acesta cuprinde elementele care acest plan trebuie şi
în centrale
caracterizează
să conţină probabilităţile
datorită
calitatea traficului servit. Prin unnare
de pierderi pe fascicolele între centrale, precum
blocajelor.
Orientativ aceste pierderi nu trebuie
să depăşească
- 34 -
0,5+1 %.
II
.. ~ I
'1
1.4.3.1. Traficul telefonic
Dimensionarea numărului de circuite dintr-un sistem de în
funcţie
de traficul de intrare oferit
de trafic telefonic se
utilizează
şi
comunicaţie telefonică
se face
de o serie de parametri de calitate. Pentru problemele
rezultate din teoria sistemelor cu
aşteptare
pentru care
apelurile de intrare sosesc aleator, iar durata comunicaţiei are o anumită lege statistică. În mod curent se presupune că există un flux Poisson la intrare, iar durata comunicaţiei o lege
urmează
exponenţială.
1.4.3.2. Traficul de abonat
Un post telefonic de abonat se poate afla în orice moment de timp în convorbire sau în repaus. Traficul de abonat este intervalul de timp dintr-o perioadă de timp precizată în care abonaţilor
aparatul telefonic este utilizat. Traficul
unei centrale este un proces aleator.
De exemplu, să considerăm o oră ca interval de măsură (60') în care se realizează 4 convorbiri cu duratele de 3', 2', 3', 4' (deci în total 12' de convorbire). Aceste 4 convorbiri reprezintă
se
traficul instantaneu al abonatului. Traficul instantaneu are valoarea
realizează
o
comunicaţie şi
Traficul instantaneu nu se utilizată noţiunea
este
logică
valoarea
utilizează
logică
1 când
O când aparatul telefonic este în repaus.
deoarece
oferă
prea
puţine informaţii,
în schimb
de trafic mediu.
Traficul mediu este raportul dintre durata în care postul telefonic este folosit (suma timpului pentru toate convorbirile) (de
regulă
o
şi
un interval de timp care
reprezintă
o unitate de
măsură
oră).
3' + 2' + 31 + 4' = O 2E 60' ' Unitatea de măsură pentru traficul mediu este Erlang (E). Intensitatea medie a traficului sau traficul mediu definit mai sus nu este suficient pentru a caracteriza acest proces. În plus este necesar să se formuleze modele matematice care
să
se refere la
apariţia
apelurilor
şi
la durata acestora.
centrale telefonice este mare, atunci legea de exprimă legătura
dintre probabilitate şi
caracteristica Poisson a legii de curbă probabilistică
apariţie
numărul
apariţie
Numărul
de
abonaţi
ai unei
a apelurilor are un caracter Poisson
de apeluri. Pentru un număr mare de
a apelurilor este
exprimată
prin faptul
şi
abonaţi
că această
(p) în funcţie de numărul de apeluri (n) are forma unui clopot nesimetric - 35 -
(fig.1.8). Deci pentru un apariţie
a unui
număr
numeroase este mai atunci
şi
maximul
număr
dat de
dat de apeluri.
puţin probabilă.
probabilităţii
abonaţi
ai centralei
Apariţia
Pe
măsură
există
o probabilitate
maximă
de apeluri mai numeroase sau mai numărul
ce
de
abonaţi
ai centralei
de
puţin creşte
creşte.
de apeluri
p
n
Fig. 1.8 Pentru durata apelurilor se ocupare în
funcţie
faptul real
că
pe
acceptă
o lege exponenţială care exprimă probabilitatea de
de durata unei convorbiri.
măsură
Această exponenţială descrescătoare exprimă
ce durata unei convorbiri
astfel de convorbiri este din ce în ce mai
creşte,
probabilitatea de
apariţie
a unei
mică.
1.4.3.3. Traficul de fascicol sau al unui grup de circuite
Considerăm
telefonică
centrala
pentru exemplificare un număr de 4 abonaţi care sunt conectaţi la centrala
A (CT-A), iar aceasta la rândul. ei este
telefonică
conectată
printr-un fascicol de N linii la
B (CT-B) ca în fig.1.9.
N
CT-8
CT-A
Fig. 1.9
- 36 -
În continuare sunt introduse câteva noţiuni legate de traficul unui fascicol de linii care conectează două
centrale telefonice
existente în centrala
şi
care sunt valabile pentru traficul unor grupe de circuite
telefonică.
În fig.1.1 Oa este reprezentat traficul instantaneu al celor patru abonaţi ce sunt conectaţi la CT-A
şi
care doresc
să stabilească legături
cu
alţi abonaţi
din CT-B.
În fig.1.1 Ob este reprezentat mărimea trafic oferit fascicolului de circuite prin care se înţelege numărul
de circuite ocupate din fascicol. Acesta
fascicolului, deci
numărul
legătură
de circuite de
exprimă
traficul oferit instantaneu
dintre centrale care este ocupat în orice
moment de timp. lf61
A62. A-b3
16/r
a;o
'
: I I I I I
I
r---;
:---"
I I
I
'
i
:----i
I I I
I
I
I
l
I
I
I
I
I
I I
'
I I I I I I
I
I I I I
f.
I I
I I
I
3
: I
I I
I
I
I
I
I
I I
I
I
~
I
I
I
I
I ~ 11 I 1 I
Ir
I I I
I
t-
IV"4-
2 .(
ev o
I: I I 1
I
I
I
I
I
I
~
I
3
I
I
I
I
I
I
I I
1 I
I
I
I I
ir
I I
I
I
:ff'.+-
I
I
t
I
I
I I
I
2
.:'.!::'.:i..
I
i
.(
I
I
c) IC
{)
>-i
I
ic;
I• •t
I"
I
I I
I
~
I•
I I I
I
c ...i
I B' :~
I
1„
c
I
T
t
I
•I
Fig. 1.10 Traficul oferit mediu (A) şi care reprezintă media într-un interval de timp dat (T) a numărului
de circuite ocupate este: T
A=~!
n(t)dt
Nu este economic ca reţeaua de conexiuni a unei centrale telefonice (fascicolul de linii dintre centrale din exemplu considerat) să fie astfel dimensionate încât să permită numărul maxim de convorbiri în orice moment, deoarece probabilitatea ca
- 37 -
toţi abonaţii să dorească
mică
simultan o convorbire este extrem de
(practic
nulă).
fascicolul de linii are N =4
Dacă considerăm că
legături
ca în fig. l. lOb se
constată
că există un interval de timp în care toate liniile sunt ocupate. În acest caz fascicolul de linii de
legătură
se
află
Dacă numărul
=
stabili o
un fenomen nou care
legătură telefonică,
fenomen care se
numărul
blocare apare când
sau de ocupare
totală.
de linii din fascicol este mai mic decât numărul de abonaţi (de exemplu
să apară
N 3) este posibil
saturaţie
în starea de congestie (c), de
constă
numeşte
în imposibilitatea unui abonat de a
blocarea fascicolului. Fenomenul de
de circuite este mai mic decât numărul de
solicitări,
iar traficul
prelucrat de aceste circuite se numeşte trafic servit. În fig.1.1 Oe este redat traficul instantaneu servit pentru N = 3. Pentru o lege de
apariţie
a apelurilor de tip Poisson
şi
o lege de servire a apelurilor
de tip exponenţial se constată că probabilitatea de congestie şi cea de blocare sunt egale. În sistemele reale se admite din considerente economice apariţiei numărului
maxim de apeluri,
grup; deci se admite
că
să
din considerente de probabilitate a
se subdimensioneze
apărea
în sistem vor
şi
congestii sau chiar
Erlang a stabilit un model matematic care permite apariţie
numărul
să
blocări
de circuite dintr-un (pierderi).
se calculeze probabilitatea de
a pierderilor (p) pentru un trafic mediu oferit (A) qnoscut
şi
pentru un
număr
(N)
de circuite care deservesc acest trafic oferit. AN
Nf
-E (A) -
p-
1,N
A2
-
AN
NAf
l+A+-+ ... + -
Ipotezele în care este -
numărul
de
- legea de
i•O
l.
stabilită relaţia precedentă
abonaţi (numărul
apariţie
E-:r
N!
2!
solicitări)
de
sunt:
este mare;
a apelurilor este de tip Poisson;
- legea de servire a apelurilor este
exponenţială;
- probabilitatea ca două sau mai multe apeluri să apară într-un interval de timp mic este foarte -
mică;
numărul
de apeluri care apare într-un interval de timp mic este
proporţională
cu
durata acestora; -
apariţia
Deci,
unui apel este
relaţia
lui Erlang
independentă exprimă
de celelalte apeluri anterioare.
probabilitatea de congestie sau de blocare a unui
fascicol de linii (N) sau a unui grup de circuite (N) cărora le este oferit un trafic cu
- 38 -
intensitatea medie A.
p = El.N(A) =/(N ,A) această ultimă relaţie
Cu
se poate calcula unul din cei trei parametri în
funcţie
de
ceilalţi doi. Au fost calculate un număr de nomograme (fig.1.11) care exprimă numărul de
circuite N ale unui grup în
funcţie
de traficul oferit A
şi
având ca parametru probabilitatea
de blocare p. În proiectare se impune traficul oferit A şi probabilitatea de blocare p şi se determină numărul
de circuite necesare N.
N
JO
(}
5
Io
IS
Fig. 1.11 Dacă şi rezultă că
p este probabilitatea de blocare atunci o parte din traficul oferit A se pierde V:iA) traficul servit este A{l-p). Traficul oferit are o
medie A, iar traficul are o valoare mai Varianţa Varianţă variază
mare
este o
măsură
înseamnă
o
a
mică
cu valoarea sa
decât A.
împrăştierii
împrăştiere
varianţă egală
valorilor variabilei în jurul valorii medii.
mare a valorilor, deci traficul oferit are valori care
mult în jurul valorii medii, iar o
varianţă mică înseamnă
o
împrăştiere redusă
a
valorilor, deci traficul servit are o împrăştiere ă valorilor mult mai mică decât traficul oferit. Partea din traficul oferit care nu poate fi dirijată
spre un alt grup de circuite capabil
în
să
de
către
un grup de circuite este
preia acest trafic.
reţele telefonice există un număr de circuite care nu reacţionează imediat la o
solicitare, ci
după
un timp oarecare; acestea sunt sistemele cu
în faza de preselecţie a unui apel telefonic se
aşteptare.
Astfel, de exemplu,
aşteaptă
eliberarea unui registru
să
fie conectat la abonat
ocupate pentru ca apoi primul registru eliberat abonatului
chemător să-i
informaţiei
de selecţie (număr abonat chemat).
în
servită
fie transmis tonul de disc care constituie
invitaţia
dacă
erau toate
şi după
aceea
la transmiterea
dimensionarea unui echipament se consideră şi probabilitatea de aşteptare care - 39 -
numărul
depinde de
de circuite N dintr-un grup
şi
de traficul oferit A.
N
AN
Nl. N-A
E2.N ~)=---::-----:,-,---:-:--A2 AN-I AN N l+A+-+ ... + - - + - • - 2! (N-1)! N! N-A
Această ultimă relaţie exprimă aşteptare
în
condiţiile
îndeplinită
să
se afle în
unui trafic oferit A.
Relaţiile Erlang
nu este
probabilitatea ca N circuite dintr-un grup
sunt valabile în condiţiile ipotezelor precizate, iar dintre acestea ultima Această
întotdeauna.
ultimă ipoteză
nu este
îndeplinită datorită
comportamentului abonatului care în cazul unui eşec de stabilire a unei convorbiri are tendinţa legăturii.
de a relua încercarea de stabilire a
şi creşte
mare decât la prima încercare
Probabilitatea de
eşec
la reluare este mult mai
cu cât numărul de încercări de stabilire a legăturii sunt
mai apropiate în timp.
În etapa de proiectare a echipamentelor trebuie să se aleagă valoarea medie a traficului oferit. Pentru alegere trebuie zile ca în fig.1.12.
Există
să
se
ţină
cont că traficul oferit
un maxim de trafic în cursul
amiază datorită instituţiilor şi
un vârf de trafic seara
variază
dimineţii,
în timp în decursul unei
un maxim de de trafic
datorită abonaţilor
după
particulari.
A
o
1
2
3
Ir 5 6
1 8
9
/{)
J{
12 13 14 15 16 "
t
19 19 20 21 22 23
Fig. 1.12 Traficul mai
variază şi
în
funcţie
de zilele
săptămânii şi
în
funcţie
de diferite sezoane.
În aceste condiţii CCITT recomandă alegerea pentru calculele de proiectare a valorii reprezentative astfel: din decursul unui an se aleg cele mai încărcate 30 zile, iar pentru fiecare din aceste 30 zile se alege una cu traficul cel mai ridicat. Valoarea
reprezentativă
este media
celor 30 de valori alese. Calitatea serviciului telefonic se
măsoară
prin eficacitatea apelurilor care este
prin raportul. dintre numărul de apeluri care au dus la stabilirea unei
- 40 -
legături
definită
telefonice dintre
doi abonaţi şi numărul total de apeluri (abonatul chemat fiind disponibil). Un apel este eficace dacă
reuşeşte
se
stabilitatea
legăturii
telefonice.
Eficacitatea este dependentă pe de o parte de abonatul chemat (5 - 10% din apelurile către centrală nu sunt eficace din cauza absenţei sau ocupării abonatului chemat), iar pe de
altă parte de blocajele sau congestiile din reţeaua telefonică.
În reţelele telefonice care funcţionează foarte bine se admite că o eficacitate de 75% este pe deplin satisfăcătoare şi
reprezintă
compromisul dintre costul echipamentului şi calitatea
serviciului.
1.4.4. Plan de transmisie
Acest plan are în vedere asigurarea unei anumite două
avându-se în vedere - echivalentul
calităţi
a transmisiei între doi
abonaţi
aspecte:
oricărei legături
nu trebuie
să depaşească
o valoare
maximă prescrisă,
- distorsiunile de echivalent să nu depăşească o valoare maxima prescrisă (prin distorsiune de echivalent se
înţelege diferenţa
maximă şi
între valoarea
valoarea
minimă
a
echivalentului în banda transmisă 300 + 3400Hz). Pentru fixarea calităţii unei transmisii telefonice sunt reglementări ale CCITT. De exemplu, pentru echivalent
reglementările
în vigoare
- echivalentul maxim al oricărei legături
prevăd:
internaţionale
nu trebuie să depăşească 36 dB;
- numărul maxim de tronsoane (prin tronson se înţelege legătura directă între două centrale) al unei
legături internaţionale
- pe circuitele
internaţionale
nu trebuie
să depaşească
14;
se admit maxim 6 tronsoane fiecare având un echivalent
maxim de 0,5dB;
=
- pentru partea naţională a convorbirii rămân 36-6-0,5 33dB care se distribuie astfel: - 26dB pentru partea terminală a reţelei, distribuită în principiu pe cele două telefoane faptul ieftin
şi
pe liniile de
că numărul şi
în aceste
legătură către
abonat;
explicaţia
acestei valori foarte mari
constă
din
de posturi telefonice este foarte mare, constituind un bun de larg consum, condiţii
-7dB pe interne echivalentul
nu se pot impune
reţelele
fiecărui
restricţii
de calitate severe;
de transmisie interne; în general pe sistemele de transmisie
tronson trebuie
să
fie aproximativ OdB, iar cei 7dB se distribuie
asupra centralelor de pe cele maxim 8 tronsoane ale
- 41 -
legăturii
interne.
1.4.5. Plan de taxare Acest plan are drept scop pe de o parte să stimuleze comunicaţiile şi să ofere facilităţi din ce în ce mai numeroase, iar pe de
altă
să influenţeze
parte
convenabil traficul telefonic.
Taxarea depinde în principal de factorii: - zona în care se
află
postul telefonic de abonat;
- durata convorbirii; -
distanţa
efectuează
la care se
convorbirea;
- momentul în care se efectuează convorbirea: ziua şi ora. diferenţiate
Prin tarife
se poate încuraja traficul la ore la care
reţeaua
este mai
descongestionată.
1.5. Elemente de planificare şi gestiune a
Planificarea
reţelei
are în vedere cu
reţelei
excepţia
telefonice
debutului, perspectivele de dezvoltare.
în acest scop, pentru a putea planifica trebuie să se studieze continuu cererile de noi instalări de posturi, pe zone geografice pentru a se putea prognoza asemenea trebuie
să
facă
se
face
defecţiuni
faţă
reţea
de
comunicaţie
trebuie
construită
unor aspecte accidentale: virfuri de trafic
ca
1.6.
a echipamentului este obligatoriu
Reţea digitală
Reţeaua digitală
să
se
ţină
cont
estimările
să
neaşteptate şi
de echipament majore, etc. De asemenea, în gestiunea
funcţionare
ţări
pe termen mai lung. De
un studiu pe zone geografice pentru a se face
din zonele respective. Orice să poată
cerinţele
şi
de
poata
de trafic
funcţiona şi
foarte accentuate,
reţelei
pentru buna
reclamaţiile abonaţilor.
de servicii integrate
de servicii integrate (ISDN) este în curs de introducere în numeroase
ca infrastructură a societăţii informaţionale avansate din ultima perioadă de timp. Aceasta
asigură
diferite forme de transmitere a informaţiei prin voce, imagine şi date printr-o reţea
digitală unică,
calculator, şi reţele
în care sunt integrate terminale ca: telefon, teletext, videotext, telecopie,
telealarmă,
telesupravegherea, televiziune
interactivă,
alte echipamente terminale
dezvoltate în mod independent.
Reţeaua digitală
de servicii integrate reprezintă în momentul de faţa formula acceptată
- 42 -
pe larg de comunitatea şi
internaţională
a
telecomunicaţiilor
vizează obţinerea
serviciile asigurate. Obiectivul pe termen lung
comunicaţie
la implementarea acestor
reţele
sunt necesare
la a
de medii integrate de
fază superioară
în
soluţii
evoluţia telecomunicaţiilor,
reţele
de
Reţeaua digitală
destinate serviciilor speciale sau grupurilor de utilizatori. o
echipamentele
în care toate serviciile sunt asigurate de o reţea de transport universală pentru
informaţii. Până
reprezintă
priveşte
în ceea ce
informaticii
intermediare
de servicii integrate şi
electronicii,
fază
cărei desfăşurare asistăm.
În Franţa şi ţările francofone această reţea este cunoscută sub denumirea de Reseaux Numerique a Integration de Services (RNIS), în Anglia,
ţările
anglofone
şi
în unele ţări din
Europa occidentală şi de nord sub denumirea de lntegrated Services Digital Network (ISDN), iar În Japonia sub denumirea de Information Network System (INS). Această reţea
permite un tip unitar de transmisie
servicii oferite, folosind în acest scop pe
scară largă
defini caracteristicile principale ISDN organismele încă
digitalizarea
internaţionale
pentru toate tipurile de informaţiilor.
Pentru a
de standardizare au adoptat
de la început un mod de concepţie mai abstract, dar cu o importanţă deosebită. Integrarea
serviciilor nu poate fi şi
şi comutaţie
abordată
direct prin descrierea echipamentelor sau a
trebuie identificat în prealabil ansamblul
funcţiilor
beneficiarilor; trebuie astfel
realizată coerenţa
naţional şi internaţional fără
a impune o rigiditate
1.6.1. Model de
Modelul
referinţă
interconectării
dezvoltat în cadrul
Organizaţiei
elemente de
Alături
semantică,
fizice
relative la serviciile ce pot fi oferite
serviciilor de excesivă
telecomunicaţii
la un nivel
în realizarea echipamentelor.
pentru interconectarea sistemelor deschise
sistemelor deschise (OSI - Open System Interconnection),
Standardization Organization), se sisteme diferite.
interfeţelor
Internaţionale
referă
de Standardizare (ISO - International informaţii
la procesele care permit schimbul de
de problemele fizice ale
reţelelor
codificare, adresare, detectare
şi
de
comunicaţie
între
sunt necesare
corectare de erori, management,
etc., rezultând astfel necesitatea unei ierarhii de procese, între care
legătura
se
asigură
standardizat de jos în sus. Modelul OSI este proiectat pentru stabilirea cadrului de coordonare a
dezvoltării
standardelor existente
şi
viitoare pentru interconectarea sistemelor.
Pentru a furniza utilizatorilor sevicii de bune de accesibilitate
şi
de
preţ,
trebuie sa
comunicaţii
luăm
- 43 -
foarte diferite în
în considerare anumite
condiţii
condiţii:
cât mai
- optimizarea schimburilor de -
independenţa
- limitarea
serviciu
reţea
modificărilor
comunicaţiţ
- omogenitatea
condiţii
în straturi
funcţiilor
între terminale sau
maşini;
de interconectare;
legate de
Pentru a satisface aceste serviciile de
informaţii
evoluţia
ISO a repartizat ansamblul
funcţionale
din interiorul
- definirea straturilor între care
serviciilor.
următoarelor
pe baza
aceluiaşi
interacţiunile
funcţiilor
care descriu
criterii:
strat;
sunt cât mai limitate;
- identificarea frontierelor dintre straturi care pot duce la o standardizare a interfeţelor; - limitarea descrierea
numărului
anevoioasă
de straturi
funcţionale
la o valoare
rezonabilă
pentru a evita
a serviciilor complexe.
Rezultatul acestor
lucrări
este cuprins în
recomandările
CCITI
şi
este un model de
referinţă
pentru interconectarea sistemelor deschise cu şapte straturi funcţionale ca în fig.1.13;
notaţiile
utilizate au
- strat
reţea,
SLF - strat
legătură fizică,
SLD - strat
legătură
de date, SR
ST - strat transport, SS - strat sesiune, SP - strat prezentare, SA - strat
PAC -procesor LF -
semnificaţia:
aplicaţii
de
comunicaţie,
PAL - procesor
legătură fizică.
LF
Fig. 1.13
- 44 -
aplicaţii
locale, TA, T 8
-
aplicaţie,
terminale,
1.6.1.1. Descrierea straturilor funcţionale În modelul de referinţă pentru interconectarea sistemelor deschise se disting straturile joase 1 + 3
şi
straturile superioare 4 + 7.
Straturile joase se referă la funcţiile necesare pentru a asigura cu performanţele dorite transferul de
informaţii
utilizatorul este sensibil la modul în care
reţeaua
două
între
de
terminale, prin intermediul unei
performanţele
Strat 1 - strat linia de
comunicaţii dirijează informaţia către
legătură fizică
comunicaţie,
cum ar fi:
referinţă
-
tratează
interfeţe
comunicaţie
legatură şi
la nivel de cadru
Strat 3 - strat rejea informaţiei două
tratează
de date -
mecanismele de
realizează
racordării
şi recepţia informaţiei
brute.
informaţii
transferul de
şi
terminalelor la
specificaţii funcţionale,
electrice,
protecţie
stabilirea
nu este interesat de
următoarele semnificaţii:
au
şi
mecanice
comunicaţii;
de
destinatar.
aspecte fizice ale
protocoale de schimb a elementelor binare, transmisia Strat 2 - strat
informaţii şi
unui transfer de
Straturile joase definite în modelul de
reţele
pe liniile de
împotriva erorilor de transmisie.
întreruperea
comunicaţiilor,
dirijarea
între utilizatori prin câmpurile de comutaţie incluse pe traseu pentru a conecta cele
terminale ale utilizatorilor. Straturile superioare sau de nivel înalt se
referă
la funcţiile speciale ale terminalelor
folosite de utilizator cum ar fi: teletext, telecopie, videotext, etc. Aceste functii sunt tratate în echipamente de extremitate, în terminale
şi
Straturile superioare ale modelului de Strat 4 - strat transport informaţie
asigură
eventual chiar în
referinţă
sunt:
controlul de la un
prin intermediul reţelei; acest strat
de conexiune, sincronizarea 'schimburilor de
reţea.
realizează
capăt
la altul al transferului de
adresarea extremităţilor, procedurile
informaţie,
controlul fluxului
Strat 5 - strat sesiune - defineşte organizarea schimburilor de dialogului între
aplicaţii,
şi răspunsurile
al erorilor.
informaţie,
structurarea
contabilizarea conectărilor; în acest strat sunt verificate de exemplu
drepturile de acces ale unui utilizator la un serviciu dorit, emise
şi
primite
faţă
coerenţa înlănţuirilor
între mesajele
de procedura în vigoare.
Strat 6 - strat prezentare - defineşte sintaxa informaţiei schimbate: alfabet, prezentare informaţie grafică
accesului la
pe un ecran, etc.; acest strat cuprinde mecanismele legate de securitatea
informaţiile
din bazele de date sau în
translatarea între diferite formate ale mesajelor. - 45 -
reţele
specializate,
criptează şi realizează
Strat 7 - strat aplicajie pentru diferite servicii
şi
conţine
mecanisme comune care pot fi puse în
include o gamă variată de programe şi baze de date;
pri~
funcţiune
intermediul
acestui strat, utilizatorul are acces la servicii. Reprezentarea acestui model de
referinţă
la nivelul unui terminal
arată diferenţa
dintre
procesele de aplicaţie locală şi procesele de aplicaţie pentru comunicaţii. În transferul informaţiei sunt implicate toate straturile de la cel de legătură fizică pâna la cel de aplicaţie.
Modelul de
referinţă
OSI introduce trei
noţiuni:
- punct de acces servicii (SAP) care identifică interfeţele între straturile adiacente din interiorul unui echipament; - primitive care constitue baza dialogului între straturile adiacente din interiorul echipamentului; primitivele sunt de patru tipuri: cerere, cărora
li se
adaugă
număr
un
de
informaţii şi
indicaţie, răspuns şi
parametri;
- protocoale sau reguli care definesc dialogurile între straturile de două
echipamentele a
terminale aflate în
confirmare
acelaşi
nivel din
legătura.
1.6.1.2. Exemplu de aplicare al modelului de
referinţă
ISO
În fig.1.14 este ilustrată legătura dintre două terminale teletext (TA şi T 8 ) în timpul fazei de comunicare în cazul unui transfer de date în modul pachet prin intermediul unei reţele
care poate fi un centru de comutare (CP - comutator de pachete). Protocoalele
straturilor joase, X25 la nivel 3, LAP B pentru protocolul de acces al nivelul 2
şi
legăturii
de tip B la
X21 sau X21 bis la nivelul 1 sunt tratate punct cu punct. Comutatorul trebuie
trateze aceste protocoale pentru a asigura stabilirea
comunicaţiei şi
dirijarea
informaţiei
să
prin
reţea. În acest caz terminalele dialoghează direct între ele la nivelul straturilor 4 + 7. 7
F 200
F 200
b
r r
61 62
T 61 r 62
4
r
10
3
T 70
2
r10
5
.{
TA
X25
X25
LAPB
LllP 8
X21
X21
7b 5
r 7-o
4-
Tf-0
3 2.
r to
{
r,8
CP
Fig. 1.14 Caracterul conceptual al modelului de
referinţă
- 46 -
!
.......
OSI nu
implică
o rigiditate
absolută
a
concepţiei
echipamentelor şi trebuie
să
să asimilăm
ne ferim
straturile modelului cu unele interfeţe
module materiale sau logice, iar punctelor de acces serviciu cu unele
1.6.2. Metode de descriere a serviciilor de
funcţiune
Punerea în
telecomunicaţii
fizice.
în ISDN
a unui serviciu de telecomunicaţii de către un utilizator presupune
trei elemente: -o
reţea;
- terminale; - reguli comerciale
şi
de exploatare.
Utilizatorului îi sunt oferite
următoarele
- servicii de transfer pentru
informaţii,
şi
le sunt asociate reguli comerciale referinţă
din modelul de
tipuri de servicii:
cu debite
şi
nivele de calitate diferite,
de exploatare; aceste servicii oferite de straturile 1 -:- 3
sunt denumite servicii suport pentru care nu este
compatibilitatea terminalelor ce sunt puse în
garantată
legătură;
- teleservicii pentru care compatibilitatea terminalelor ce sunt puse în garantată.
cărora
legătură
este
Terminalele unui teleserviciu trebuie să folosească aceleaşi protocoale pentru
ansamblul straturilor 1 -:- 7. Ca
şi
la serviciile suport,
fiecărui
teleserviciu oferit îi sunt
asociate reguli comerciale de exploatare. În fig.1.15a (SS - serviciu suport, TS - teleserviciu, T - terminal, U - utilizator, FNS funcţii
de nivel superior) se pune în
evidenţă
accesul care corespunde la
servicii: un serviciu suport este oferit accesului la
reţeaua
două
tipuri de
ISDN, în timp ce un teleserviciu
este oferit accesului utilizator-terminal. În fig.1. lSb este ilustrată localizarea funcţiilor straturilor din modelul de referinţă într-un terminal
şi
în
reţea.
Când
reţeaua
intervine pentru a furniza o valoare
funcţii
reţelei;
cum
să tratăm
toate protocoalele sau
în acest caz spunem
că reţeaua realizează
ar fi de exemplu conversia de protocoale, debite, etc, trebuie numai o parte în straturile superioare ale
adaugată
de nivel superior. Noţiunile
de serviciu suport şi teleserviciu nu sunt noi; astfel transferul
banda vocală 300-3400 Hz prin intermediul suport, iar telexul care
foloseşte reţeaua
reţelei
informaţiei
în
telefonice analogice se referă la un serviciu
de comutare cu pachete poate fi considerat un
teleserviciu. - 47 -
integrală
Pentru caracterizarea
teleserviciilor, CCITT a definit într-o acestora. Lista atributelor afectarea unei valori
împreună
fiecăruia
şi
fără
ambiguităţi
primă etapă
a serviciilor suport
ansamblul atributelor,
cu definirea lor face obiectul
şi
însuşirilor
recomandării
a ale
'1.130. Prin
din atribute se permite descrierea serviciilor suport sau a
teleserviciilor. Această metodă
de descriere a serviciilor se
l
u
numeşte
I.
T
metoda atributelor.
ISJ)N
ss
rs
a /:'NS
,,.
r 6
s
···
6
... -
5
... -
4-
···-
···
4-
rs
···EEj···-
-·-
-------
ss[I ~ 1-------11 ; ţ= t-----t
/J Fig. 1.15 Pentru serviciile suport se folosesc trei categorii de atribute: - atribute de transfer a
informaţiilor:
mod de transfer (circuit, pachet) debit (16, 64,
144, 384, 1920 ... kbiţi/s), mod de stabilirt'. a simetria
legăturii
(la cerere, rezervare, permanent),
comunicării (bidirecţională, unidirecţională);
- atribute de acces: canal de transmisie folosit, protocol de semn\llizare, protocol de transfer a datelor; - atribute generale: calitatea serviciului, complemente de serviciu, tarifare. Pentru teleservicii, atributelor precedente de transfer a adaugă
informaţiei şi
de acces li se
atributele care definesc protocoalele straturilor superioare, atribute pentru tipul de
informaţie şi
atribute generale.
Metoda atributelor aduce
completările
necesare pentru descrierea serviciilor oferite
utilizatoarelor.
- 48 -
bază
1.6.3. Model arhitectural de
Modelul arhitectural de
bază
ISDN
ISDN este reprezentat în fig.1.16
şi exprimă
ansamblul
posibilităţilor funcţionale,
de comutare numerică, de semnalizare pe canal semafor şi
cu alte reţele specializate;
notaţiile
interfaţă
relaţiile
utilizate au semnificaţia: TA> T8 - terminale ISDN, ISAU -
standard (SIT) pentru accesul utilizatorului la ISDN, AR - acces
reţea,
CC -
comutare de circuite, CP - comutare de pachete, SCS - semnalizare pe canal semafor, FNS funcţii
de nivel superior, RS -
reţele
specializate.
r---------------, I
I
~
I
fS lJN
I
~ :J'~ ~.
\
1
I
~
1
I
I
I
I
r;;-1
/"SAU
sir L----1-!~-6'_J
I
L - - -- -
I
I- - - - - 5!:!:!! _ 1-
_! ____ -
- -
~ ______ J
I
-1- -- - -- J
I
L_ - - - - - - - - - - - - -- ....I Fig. 1.16 Acest model general care este definit într-o
formă
elementară
caracteristicile cele mai importante: standardizarea accesului utilizatorului la prin
interfaţa
înglobează
S/T)
şi
universalitatea accesului
faţă
evidenţiază
reţea
(desemnat
de posibilităţile tot mai largi ale
reţelei
toate resursele (transmisie, comutare, semnalizare) publice sau particulare
sunt puse în
funcţiune
Posibilităţile
comunicare
şi
pentru stabilirea unei
de comunicare se
stabilire
comunicaţie
legături
între oricare
clasifică după
două
şi
ce
care
terminale.
trei criterii principale: debit, mod de
corespunzând serviciilor suport.
Posibilităţile
de
semnalizare sunt realizate: - între utilizatori teleserviciilor
şi
şi reţea
pentru punerea în
funcţiune
a serviciilor suport, a
a complementelor de serviciu asociate;
- în interiorul reţelei ISDN, deci între câmpurile de comutaţie pentru a dirija apelurile; - de la utilizator la utilizator când
reţeaua
semnalizare. - 49 -
este
transparentă faţă
de acest tip de
i
~
Funcţiile
implementate
straturilor superioare 4 + 7 necesare pentru a furniza teleservicii pot fi
după
caz:
- numai în terminale, pentru teleserviciile care nu fac apel la nici o funcţie de completare ISDN, a unui server sau a unei - în terminale
şi
reţele
specializate;
în server ISDN public sau particular racordat prin
interfaţa
standard
de acces; - în terminale şi în reţeaua ISDN care poate oferi anumite servicii cu valoare adăugată; - în terminale Găsim
server public sau particular racordat la
4:-.tfel toate aspectele de
utifrzatori ISDN
1.6.4.
ş-i
şi
utilizatori ai
ilustrează
reţelelor
Grupări funcţionale şi
Modelul arhitectural de diferitele
interfuncţionare
bază
reţele
specializate.
necesare pentru a stabili
relaţii
între
specializate.
puncte de
referinţă
ISDN este reprezentat mai detaliat în fig.1.17
grupări funcţionale (notaţiile
utilizate au
semnificaţia:
TE1
-
şi
terminal
ISDN, TEz- terminal existent, AT- adaptor terminal, NT2 - terminaţie numerică de abonat, NT 1 -
terminaţie numerică
de
reţea,
LNA - linie numerică de abonat, LT - terminal de linie,
ET - terminal de comutare, 1 şi 2 - puncte de acces serviciu suport, 3 - punct de acces pentru alte servicii standardizate, 4 directă
între acestea
referinţa" deschisă
şi
şi
5 puncte de acces teleservicii). Pentru a evita asimilarea
echipamentele fizice CCITT, a introdus
pentru a desemna frontierele dintre aceste pentru realizarea mai multor
instalaţiilor interfeţele
utilizator. Se
întâmplă să
cu punctele de
referinţă.
configuraţii
grupări. Această
- 50 -
de "punct de
posibilitate
lasă
cale
de echipamente, în special la nivelul
se confunde echipamentele cu
Fig . .1.17
noţiunea
entităţile funcţionale
sau
Grupările funcţionale
ilustrate în figura sunt: căror
- echipamente terminale TE al
reţea
acces la
referinţă
este punctul de
S
dacă
este un terminal ISDN. Echipamentul terminal realizează funcţiunile pentru toate nivelurile modelului OSI şi poate fi implementat sub forma de telefon digital, echipament terminal de date, telefaximil, videotext, etc. Terminalele care respectă interfaţa ISDN (TE1) se conectează direct la
terminaţia numerică
referinţa
S pentru terminalele existente se
necesită adăugarea
de
referinţa
de abonat
fără
blocuri de adaptare. Accesul la punctul de
încadrează
în
recomandările
V
şi
X de CCITT
şi
unui adaptor. Terminalele care nu sunt ISDN (TEz) au acces la punctul
R, apoi printr-un adaptor de terminal la punctul de
referinţa
S
şi
Adaptoarele de terminal AT sunt dispozitive intermediare specifice
la
şi
reţea.
diferite de la
caz la caz; acestea sunt realizate ca module sau în alte forme şi au rolul de a asigura conversia protocolului de la
interfeţele
standard care nu sunt ISDN (X.25, RS.232, etc.) la
cele specifice ISDN.
- terminaţia numerică de abonat (TNA); conform terminologiei CCITT se utilizează notaţia
NT2 • Accesul la
terminaţia numerică
pentru terminalele utilizatorilor referinţă
şi
prin punctul de
T este în anumite cazuri linia de
Terminaţia numerică
de abonat
de abonat se face prin punctul de referinţa S
demarcaţie
referinţa
T pentru
reţea.
între domeniul public
realizează funcţiunile
şi
Punctul de
cel particular.
pentru nivelele 1-3 din modelul de
referinţă OSI. În practică această grupare corespunde echipamentelor: PABX, reţele locale,
dispozitive de intercomunicare. - echipamentele de extremitate pentru transmisia în terminaţia numerică
linie pentru câmpul de utilizează notaţia
de retea (TNR) pentru comutaţie
NT1 pentru
pentru transmisie OSI, iar
interfaţa
-
funcţiile
care
instalaţiile
realizează legătura.
terminaţia numerică
realizează funcţiunile
sunt desemnate prin
utilizatorului şi prin terminalul de Conform terminologiei CCITT se
reţea.
Acest echipament de extremitate
echivalente nivelului unu din modelul de
interfaţa
U.
de semnalizare, comutare
şi
dintre acestea este
de
reţea
referinţă
eventual funcţiile de nivel superior ISDN
(debite, conversii protocoale, etc.). Pentru abonaţi punctul de referinţa V marchează frontiera între transmisie (LT) şi comutare (ET). În practică, funcţiile sus menţionate sunt repartizate între comutatoarele
abonaţilor,
comutatoarele de tranzit, punctele de transfer a
semnalizării
pe canal semafor, centrele de exploatare şi întreţinere.
- servere ISDN publice sau particulare (baze de date, programe de
aplicaţii,
- 51 -
Universitate
BrnUOTECA
mesagerie, etc.) sunt racordate în funcţie de interfaţa standard SIT la reţea. ISDN furnizează dea.~emenea reţele
accesul la
reţele
telefonice analogice,
specializate şi prin ele la utilizatori şi servere care l.e deservesc:
reţele
de comutare pachete,
reţele
particulare, etc.
1.6.5. Tipuri de canale utilizate în ISDN
Un canal interfaţă.
reprezintă
Prin urmare, la o
o parte
specifică
interfaţă
a capacităţii de transmisie a
având o
anumită
informaţiei
capacitate de transfer a
printr-o
informaţiei
pot
exista mai multe canale de acelaşi fel sau diferite. Canalele sunt clasificate
după
tipurile definite in recomandarea 1.412. Este posibil ca
în configuraţia unei interfeţe să nu se utilizeze toate canalele disponibile, deoarece unele dintre acestea nu sunt servite de Sunt definite
următoarele
reţea.
tipuri de canale: varietăţi
- Canal B de 64 Kbit/s folosit pentru transportul unei mari informaţionale,
ca de exemplu: semnal vocal codat conform
recomandării
de semnale
G.711; semnal
vocal codat cu debit mai mic de 64 Kbit/s ce poate fi transmis împreună cu alte informaţii numerice; semnalele de date cu debite mai mici sau egale cu 64 Kbit/s de servicii definite în recomandarea Xl, semnal vocal de de 64 Kbit/s, etc. De corespunzător comutaţiei.
menţionat că
acest canal
pentru 64 Kbit/s, dar nu
bandă largă
transportă
atât
transportă informaţia
Fluxurile cu viteze mai mici de 64 Kbit/s trebuie
recomandării
codat pentru un debit
informaţie
cât
de semnalizare să
claselor
şi
tactul
necesară
fie adaptate conform
1.460.
- Canal D care poate avea diverse debite; de 16 Kbit/s
corespunzător
şi
64 Kbit/s. Acest canal
serveşte
până
în prezent au fost specificate debitele
la transportul
informaţiei
de semnalizare
şi
poa~ fi utilizat pentru transmisia de date cu comutaţie de pachete, teleacţionări, etc. În acest
canal se
utilizează
recomandările
totdeauna protocolul
corespunzător
nivelurilor 2
şi
3 specificate în
1.440/441, 1.450/451.
- Canal E cu debitul de 64 Kbit/s este utilizat în principal pentru transportul informaţiei
de semnalizare
utilizator-reţea
destinată
comutaţiei
acest canal este utilizat în
- Canal H având diverse debite
de circuite în ISDN. La
configuraţiile
şi
de canale multiplex cu acces primar.
incluzând semnalul de tact,
transportă informaţia
la distanţă pentru diverse teleservicii cum ar fi facsimil rapid, video, date de mare
- 52 -
interfaţa
viteză,
etc.
transportă informaţia
Acest canal nu
de semnalizare pentru
comutaţia
reţea.
de circuite în
Precizări asupra acestui canal se fac în recomandarea I.412. În funcţie de debitul de
Ho- 384 Kbit/s, H 1 - 1536
transmisie pentru acest canal sunt standardizate următoarele valori: Kbit/s sau H 2
-
1920 Kbit/s. Canalul H este canal de
comunicaţiilor
destinat
viteză
de
Accesul utilizatorilor la
informaţii
pentru utilizatori
şi
este
mare.
reţea
se face în una din variantele:
- acces de baza 2B+D cu debitul de 144 Kbit/s (2·64+ 16) în care cele B sunt independente
şi
două
canale
pot fi utilizate simultan sau în diverse conexiuni.
În Europa pentru accesul de bază sunt utilizate două perechi de fire, pe când în SUA o
singură
pereche de fire prin introducerea
Pentru ca pe bucla de de 144 Kbit
corespunzător
corespunzătoare
Trebuie
să
se
care
ţină
să
seama
două
interfeţei
fire a abonatului
U. să
se
poată
face o transmisie cu debitul
debitului de informatie utila 2B+D, trebuie
asigure că
funcţionarea
pentru
operaţii
distanţe
pe
să
se adopte metode
uzuale de conectare a
de sincronizare,
întreţinere şi
abonaţilor.
exploatare mai este
necesar un debit suplimentar (192 Kbit/s pe sens de transmisie). Deasemenea soluţiile tehnice trebuie
să
fie compatibile cu telealimentarea circuitelor din
centrul local de
interfaţă
care trebuie
realizată
din
comutaţie.
- acces de tip multiplex primar care corespunde la o structură
compusă
din n canale
B şi un canal D cu debitul de 64 Kbit/s. În SUA şi Japonia interfaţa primară are n=23 canale B
şi
=
un canal D cu un debit total de transmisie de 1,544 Mbit/s, iar în Europa are n 30
canale B
şi
există
un canal D cu un debit total de transmisie de 2,048 Mbit/s pentru care
posibilitatea folosirii unui canal suplimentar de 64 Kbit/s pentru realizarea
sincronizării şi
întreţinerii.
1.6.6. Tipuri de
Pe
număr
actuale
măsura dezvoltării şi apariţiei
mărit numărul
un
interfeţe
de
de
interfeţe
interfeţe
de noi servicii
şi
noi
reţele
de terminal pentru conectarea acestora la
pentru
comunicările
locale. Aceste
de
telecomunicaţii
reţea.
interfeţe
Au sunt
apărut
s-a
astfel
creaţii
ale
organismelor de standardizare. Dintre
interfeţele
de
reţea reţinem:
- interfaţa telefonică analogică; este
interfaţa
- 53 -
de comunicare cea mai
răspândită
pentru
până
care nu a existat
acum standarde CCITT
şi
oferă
care
o
bandă
de trecere de
300-3400Hz; -
interfaţa
telex; este prima
interfaţă
cu standardizare
internaţională şi
care
oferă
un
debit de 50 baud; conform către
interfaţa
X.25; este interfaţa
structurării
reţelelor definită
în straturi. Este
protocolul LAP Bal normei HDLC Din -
interfeţele
interfaţa
fire
Autorizează
opţionale
-
debite de
până
de
1.6.7.
şi
Configuraţii
la 19200 bit/s. Principalul dezavantaj este două
interfeţe utilizator-reţea
de
referinţă
dispunând de un
deasemenea
să permită
Configuraţia
de
referinţă
grupări funcţionale şi
echipamente
să
numărul
referinţă
mare de
lungă şi dificilă;
fie
(IEEE 802) care permite în general un transfer
număr
folosirea a
funcţiune
Grupările funcţionale
interfeţe
mic de
aceleiaşi interfeţe
interfeţei
puncte de
ISDN
CCITT
ISDN are ca obiect autorizarea punerii în configuraţii,
numai stratul 1 din modelul de
la un debit ridicat.
Scheme de
de
X.21bis, la nivel .2 de
pentru transmisia datelor între echipamente
şi acoperă
reţea locală informatică
de date în volum mare
interfaţa
la nivelul 3 de recomandarea X.25;
care fac ca prima conectare între
interfaţa
este prima specificată de CCITT
la nivel 1 prin
utilizată
V.24 este cea mai
şi
locală reţinem:
pentru comunicare
(terminal-modem, terminal-calculator) ISO.
şi
de pachete
utiliza.tor-
reţea
a unui
număr
mare de
aplicaţii şi
utilizator- reţea compatibile. Trebuie
în este
configuraţii
descrisă
de
instalaţii
pe baza a
diferite.
două noţiuni:
referinţă.
sunt ansambluri de funcţiuni care trebuie rejl11Îte pentru accesul
utilizatorilor la ISDN. Aceste
funcţii
pot fi asigurate de unul sau mai multe echipamente.
' Punctele de referinţă sunt puncte teoretice care separă grupările funcţionale. În funcţie de
soluţia adoptată,
punctul de
Configuraţiile
referinţă
poate corespunde unei
interfeţe
fizice sau nu.
de referinţă pentru interfeţele utilizator- reţea ISDN definesc puncte de
referinţă şi funcţiuni care pot fi asigurate între aceste puncte. În fig.1.18 este configuraţia de referinţă
CCITT, iar definirea grupelor
·terminaţia numerică
de
funcţionale
reţea
NT1
-
este:
asigură
tratarea stratului 1 pentru partea de
reţea a interfeţei T şi tratarea sistemului de transmisie În linia abonatului;
- 54 -
L
interfeţei
terminaţia numerică
utilizator-
reţea.
de abonat NT2
- asigură funcţiile
Autocomutatoarele particulare sau sistemele de
asigură funcţiile terminaţiei
constituie exemple care
stratului 1, 2
şi
3 ale
intercomunicaţie
numerice de abonat;
- terminale TE care pot fi: - TE1 - pentru a asigura interfaţa
din
utilizator-
reţea
ISDN
funcţiile
şi funcţiile
straturilor joase 1 + 3 în partea utilizatorului aplicaţie
specifice de
care trebuie realizate în
straturile superioare. - TE;i - pentru a asigura a
interfeţei
care nu este
interfaţă
să
fie deservit de
interfaţa
specifice aplicaţiei
reţea
utilizator-
- adaptor de terminal AT TE2
funcţiile
reţea
de adaptare care permit unui terminal
ISDN.
s TE
PR
GF
s
R
r
TE2
1
Ni2
PR
GF-
Gf:
~LN.4
NT.ţ
GF
T
1 PR
AT
PR
GF
T
r
1
tratarea corespunzătoare
ISDN;
asigură funcţiile
utilizator-
şi
1
NTz
IW
G!=
t-LN4
NTf
SF
Fig. 1.18 Punctele de
referinţă
introduse de modelul de
referinţă
sunt:
- punct de referinţă R - între terminalul TE;i (nu este terminal ISDN)
şi
adaptorul de
terminal AT;
- punct de numerică
S - între terminalul TE1 (este terminal ISDN)
de abonat sau între adaptorul de terminal
- punct de de
referinţă
referinţă
T - între
şi terminaţia numerică
terminaţia numerică
de abonat
şi terminaţia
de abonat;
şi terminaţia numerică
reţea.
În fig.1.19 sunt ilustrate câteva configuraţii pentru interfeţele utilizator-reţea care pot fi extrase din
configuraţia
de
referinţă
grupări funcţionale.
CCITT asociind diferite
Acestea sunt: - în fig.1. l 9a configuraţia în care
interfeţele
fizice ISDN se
află
în punctele de
referinţă
S
şi
T (R);
- în fig.1.19b configuraţia în care interfeţele fizice ISDN se - în fig. l .19c configuraţia în care
interfeţele
în punctul de
referinţă
S (R);
fizice ISDN se află în punctul de
referinţă
T (R);
- 55 -
află
a)
~~~/{~]b)
~~~ c)
~~~ d)
Gr~~~ Fig. 1.19
- în fig.1. l 9d configuraţia în care se află o singură şi punctele de
referinţă
S
şi
legături
ISDN
Cunoscând tipurile de canale cu care se
principiul (notaţiile
grupări funcţionale
implementării
utilizate au
comunicaţie,
.Corn -
ISDN acolo unde
T coincid.
1.6.8. Principiul unei
principalele
aceeaşi interfaţă fizică
unei
ce
comandă,
la nivelul
interfeţelor
alcătuiesc interfaţa utilizator-reţea,
legături
semnificaţia:
operează
în cadrul ISDN
ET1„ .. ET8
-
aşa
şi
înţelege
cum este prezentat în fig.1.20.
echipamente terminale ISDN, PC -
ETR - echipament terminal de - 56 -
se poate
fizice
reţea,
priză
CLC - centru local de
comutaţie,
LNA - linie
numerică
de abonat pe
două
fire).
ET., 8
Cam
C'LC
ETR LNA
ET8
Zmf
Re/ea
Zonei
Ahonaf
Fig. 1.20 În acest cadru este util a se menţiona faptul că prin interfaţa U se asigură legătura între utilizator şi
reţea, informaţiile circulă
conectarea terminalelor la
1.6.9.
aceiaşi priză
Recomandările
Recomandările
pe
două
schimbul de
CCITT privind
reţele
reţele,
S care
realizează
se face pe patru fire.
PI - principii de
digitale inclusiv ISDN sunt grupate în seria I a
notaţiile
generale, AS - aspect serviciu, AR -aspect între
informaţii
interfaţa
CCITI asupra ISDN
comisiei de studii XVIII (fig. I. 21;
interfeţe
fire, în timp ce prin
utilizate au
reţea,
semnificaţiile:
CG - concepte
IU-R - interfeţe utilizator- reţea ISDN, IR -
întreţinere) şi
sunt
următoarele:
- seria 1.100 - concepte generale (plan de recomandări, terminologie, metode); - seria I.200 - aspect serviciu (sevicii suport, teleservicii, complemente de servicii); - seria I. 300 - aspect
reţea
(principii funcţionale ale reţelei ISDN, modele de referinţă,
adresare, dirijare, tipuri de conectare, - seria I.400 -
performanţe);
interfeţe utilizator-reţea
debite, multiplexare, adaptare debit, suportul - seria 1.500 -
interfeţe
între
- seria 1.600 - principii de
ISDN (straturile 1 +3 ale interfeţelor
reţele;
întreţinere.
- 57 -
existente);
interfeţelor
de
bază,
I 300
JJ.R
f200
AS
.r -100
.T400
CG
/t/-R
rGoo
I500
IR
PI
.T100 I:?()O
IU-R
.TSf)N
S/T
rt.d@/e
.rsoo
1"300
I4-00
l!!fe
.T!?
.T600
Fig. 1.21 Cea mai mare parte a recomandărilor CCITT în ceea ce recomandări
seria I, dar alte de
comunicaţie
priveşte
ISDN se
regăsesc
în
care privesc de exemplu metodele de semnalizare între nodurile
sunt incluse în seria Q, codificarea semnalelor audio
şi
metode de transmisie
sunt specificate în seria G, etc. recomandări
Aceste extindere
progresivă
CCITI nu au autorizează
acelaşi
cuprind numeroase mecanisme
a serviciilor ISDN grad de precizie
şi
şi
care
lasă să
de stabilitate.
se
prevăzute
înţeleagă că
Totuşi
dezvoltarea echipamentelor oferind deja o gama
pentru a autoriza o ,toate
recomandările
în starea în care se
largă
află
ele
de servicii.
1.6.10. Servicii ISDN
Rolul de "servicii" se
bază
al ISDN este de a procura servicii de
înţeleg prelucrări
comunicaţii abonaţilor săi.
Prin
foarte diferite ce sunt oferite utilizatorilor. Acestea se pot
limita la un singur mod de punere în
legătură
sau de a oferi în plus
- 58 -
funcţii
sofisticate de
tratare a
informaţiilor,
întreruperea unei Lucrările
cu schimbare de
comunicări
semnalizări
privind stabilirea, modificarea,
sau alte reguli de exploatare.
CCITT au permis conturarea a trei tipuri de servicii de
telecomunicaţii
pentru ISDN:
- servicii suport; - te/eservicii; - complemente de servicii. Este foarte important ca aceste prestări diferite să facă obiectul definiţiilor recunoscute pe plan
internaţional şi să
nişte
se refere la
termeni
precişi.
1.6.10.1. Servicii suport
Serviciu suport
realizează
joase ale modelului de
transferul
referinţa
informaţiilor
Definiţia
OSI.
- caracteristicile de transfer ale
oferite de ISDN, limitat la straturile
serviciului suport cuprinde:
informaţiei;
- caracteristicile de acces; - caracteristicile comerciale Prin punctele de decât în punctele de
referinţă
referinţa
şi
de exploatare.
ISDN ale modelului OSI serviciul suport nu poate fi oferit
S sau T. Transferul de
informaţii
punctele de acces ISDN, fie între un punct de acces ISDN un punct de acces
către
o
reţea specializată şi
superior (FNS) din interiorul
reţelei
şi
o
se poate efectua fie între
altă
extremitate care poate fi
un punct de acces al unei
funcţii
de nivel
ISDN.
în cazul în care transferul de informaţii se efectuează între două puncte de acces ISDN apare posibilitatea ca unii parametri ai acestor accese
să
fie
diferiţi,
iar reţeaua trebuie
să facă
adaptările necesare. În fig.1.22 derivată din modelul arhitectural global sunt rezumate aceste concepţii
diferite
(notaţiile
utilizate au
semnificaţia:
SS - serviciu suport, ISAU -
standard (SIT) pentru accesul utilizatorului la ISDN, RS -
reţele
interfaţă
specializate, FNS -
funcţii
de nivel superior, TE - terminale). Pentru descrierea unui serviciu suport se foloseşte un joc de atribute (tabelul 1. 5) care sunt în
număr
de treisprezece
şi
sunt
împărţite
-
şapte
atribute pentru transfer de
-
două
atribute de acces;
în trei grupe astfel:
informaţie;
- 59 -
- patru atribute generale. fS.DN
r::l__J'TSA"UL - - - _!S_ - - - ~~. ~ ~
Fig. 1.22 Pentru fiecare atribut CCITT a
reţinut
un ansamblu limitat de valori care poate fi
completat în viitor. Fiecare serviciu suport este definit dând câte o valoare atribute precedente; apare astfel un mare nu ar putea
să
funcţii
reţelei.
ale
importanţă.
număr
de
combinări
fiecăreia
din cele treisprezece
posibile
şi
le procure pe toate chiar dacă acestea hu presupun decât un
nici o număr
Nu toate atributele care descriu un serviciu suport au
CCITT a completat
definiţiile
precedente
suport prin definirea categoriei de serviciu suport
şi
şi
reţea
ISDN
restrâns de
acelaşi
grad de
a creat o ierarhie între serviciile
fixând
priorităţi
diferite între aceste
servicii. Din cele treisprezece atribute un rol foarte important atât în dimensionarea resurselor reţea
cât
şi
în segmentarea serviciilor
r~vine
atributelor care sunt denumite atribute
dominante: - mod de transfer; - debit de transfer; -
posibilităţi
-
structură.
de transfer;
O categorie de servicii suport este aceleaşi
definită
ca ansamblul serviciilor suport care au
atribute dominante. Alegerea de valori pentru atributele dominante nu mai
libertăţile
lasă
toate
pentru alegerea valorilor celorlalte atribute; astfel o categorie de servicii suport
precizează opţiunile
care mai ramân posibile pentru alte atribute.
- 60 -
Atribute
Grupă
1 Transfer informaţie
Parametri atribute
1 Mod de transfer
Circuit; Pachet;
2 Debit de transfer
16, 64, 384, 1536, 1920, 2048
3
4
Posibilităţi
transfer
Audio 3.1 kHz/ 7 kHz/ 15 kHz; Video;
Structură
Eşantionare
Configuraţii
1 Canale
Buclă;
Uni/bi-direcţională simetrică/ asimetrică
şi
debite
D=16/64, B=64, H=384/1536/1920
kbiţi/s
1430 + I431, 1461„ .. ; I440 + I441, I462,
semnalizare
X25„ .. ; I450+I451, 1463, X25, ...
3 Protocol acces
1430+1431, 1460+1463„ .. ; HDLC, LAPB,
informaţii
1 Servicii
Fără structură;
Punct la punct; Multipunct;
2 Protocol acces
3 Generale
8 kHz; Date;
La cerere; Rezervat; Permanet;
7 Simetrie 2 Acces
...
Informaţie numerică; Parolă;
de
5 Stabilire 6
kbiţi/s,
X25, ... ; G711, T70-3, ...
adiţionale
În curs de studiu;
2 Calitate servicii 3
Interfuncţionare
4 Aspecte comerciale şi operaţionale
Tabel 1.5 În cadrul categoriilor de servicii suport, CCITT a definit o ierarhie cu trei nivele: - servicii considerate esenţiale (E) care trebuie introduse în toate reţelele ISDN şi care trebuiesc oferite la
scară internaţională;
- servicii aditionale (A) care pot - servicii care Această
particulare din
necesită încă
ierarhie se această
aplică
să
nu fie oferite de toate
reţelele
ISDN;
studii (F). în
acelaşi
timp întregii categorii cât
categorie. - 61 -
şi
unor atribute
1.6.10.2. Teleservicii Utilizatorul unui serviciu suport are prin definiţie toată libertatea de a realiza aplicaţii după opţiunile
personale, introducând proceduri modelului de
referinţă
utilizatori care au care
OSI.
relaţii
Această
abordare duce la produse optimizate pentru grupele de
privilegiate, dar este nefolosibilă pentru serviciile de telecomunicaţie
interesează potenţial
un
număr
mare de
abonaţi
obiectul unor standarde mult mai complete care ce corespunde modelului de
referinţă
OSI cu
să
tradiţionale
ISDN. Aceste servicii trebuie
să facă
caracterizeze serviciul livrat utilizatorului
prestaţiile
serviciu de comunicare este denumit teleserviciu. serviciile
sale pentru straturile superioare ale
oferite de stratul
Această noţiune
şapte.
nu este
Un asemenea nouă;
astfel,
cum ar fi: serviciul telefonic, telex, videotext sau teletext pot fi
considerate ca fiind primele teleservicii. Un teleserviciu este oferit S/T.
Noţiunea
terminal este
interfeţei
utilizator- terminal
de teleserviciu ia în considerare
luată
funcţional şi
în sens
funcţiile
şi
nu punctelor de
referinţa
asigurate de terminal; expresia
poate acoperi material un terminal ISDN, un terminal
care nu este .ISDN dar este prevăzut cu un adaptor sau când interfaţa S nu este materializată prin asocierea unui terminal cu
instalaţia
utilizatorului.
ISDN poate livra utilizatorului un teleserviciu sub patru configuraţii (fig.1. 23; notaţiile utilizate au
semnificaţia:
SS - serviciu suport, TS - teleserviciu, ISAU -
interfaţă
standard
(ST) pentru accesul utilizatorului ISDN, RS - reţele specializate, FNS - funcţii de nivel superior, TE - terminale): - prin punerea în legătură a două te~inale ISDN care posedă funcţii de nivel superior; de exemplu telefonia; - prin punerea în reţele
legătură
a unui terminal ISDN cu
funcţii
de niyel superior ale unei
specializate; - prin punerea în legătură a unui terminal ISDN cu o funcţie de nivel superior din
interiorul
reţelei
ISDN;
- prin punerea în legătură a două terminale ISDN care exploatează un teleserviciu conform caracteristicilor tehnice definite printr-o funcţie de nivel superior din interiorul reţelei
ISDN şi care efectuează conversiile corespunzătoare.
- 62 -
FSDN
r:l_~----~----~ ~ ~····-1.:.:J
<· ................•.....•. .1:$. -· •...•.•..•.•.•..•..•... ·->
~----~----~ <· .. ....................... „ •.. r.f. .. „ ................. ·>
~-!S-G <· ............. „
... „
.::.~..... „ . ~
~
~~s.: _..:JfSAUl_ r;:;i ~~
'-· „ •.•. - •. „ . . . • • . . „
•.... „ .•.............••......•.• „ ... „
~
~-
rs
„„1>
Fig. 1.23 Descrierea unui teleserviciu face obiectul
recomandării
I.212
şi
se face cu metoda
atributelor (tabelul 1. 6). Atributele sunt repartizate în
următoarele
grupe:
- atributele straturilor inferioare care reiau atributele de transfer ale
informaţiei şi
atributele de acces definite pentru serviciile suport; - atributele straturilor superioare care descriu tipul de recepţionată
de utilizator
împreună
cu protocoalele de punere în
informaţie emisă
funcţiune
sau
ale diferitelor
straturi de nivel superior 4 + 7; în anumite cazuri un teleserviciu poate fi completat cu un subatribut care
precizează
o
opţiune specială
într-un atribut ce
caracterizează
un strat OSI;
- atributele generale cum ar fi: serviciile suplimentare aplicabile, parametrii de calitate ai serviciului,
sunt
încă
posibilităţile
de interfuncţionare, principiile de exploatare, tarifare şi altele care
în curs de studiu.
Este
lăsată încă
o mare libertate
proiectanţilor
de
reţele
asupra unor puncte de
importanţă majoră:
- lista teleserviciilor; - mijloacele suport utilizate; - gradul de
cunoştinţe
pe care îl
deţine
transportă.
- 63 -
o
reţea
asupra teleserviciilor pe care le
1 Transfer informaţie
1 Mod de transfer
Circuit; Pachet;
2 Debit de transfer
16, 64, 384, 1536, 1920, 2048
3
4
Posibilităţi
de
6
Structură
Eşantionare
şi
debite
semnalizare 3 Protocol acces informaţii
superior
4 (,Jenerale
informaţie
utilizator
Punct la punct; Multipunct;
Buclă;
D= 16/64,B=64,H =384/1536/1920 kbiţi/s 1430+1431, 1461,„.; 1440+1441, 1462, X25,„.; 1450 + 1451, 1463, X25 „ „ 1430+1431, 1460+1463; HDLC LAPB, X25; G711, T70-3,„. Telefonie; Sunet; Text; Telecopie; Mod mixt; Videotext; Video; Altele;
2 Protocol strat 4
X224, T70;
3 Protocol strat 5
X225, T62;
4 Protocol strat 6
T73, T61, T62, TlOO;
5
Fără structură;
Uni/bi-direcţională simetrică/asimetrică
2 Protocol acces
1 Tip
8KHz; Date;
La cerere; Rezervat; Permanent;
Configuraţii
1 Canale
Rezoluţie
2qo; 240; 300 ;400; Alte valori;
6 Mod grafic
Alfanumeric; Geometric; Grafic; ...
7 Protocol strat 7
T60, T50, T72;
1 Servicii
adiţionale
În curs de studiu;
2 Calitate servicii 3
...
Informaţie numerică; Parolă;
Audio 3.1 kHz/ 7 kHz/ 15 kHz; Video;
7 Simetrie
3 Strat
kbiţi/s,
transfer
5 Stabilire
2 Acces
Parametri atribute
Atribute
Grupă
lnterfuncţionare
4 Exploatare
5 Tarifare Tabel 1.6 - 64 -
Diferite organisme internaţionale (CCITT, CEPT - European Conference for Post and Conferinţa Europeană
Telecommunication următoarea listă
pentru
Poştă şi Telecomunicaţii)
de teleservicii prioritare: în primul rând telefonia, apoi serviciul teletext,
telecopie, teletext în mod mixt, videotext. Numeroase companii ar dori pe lista
au stabilit
precedentă, deşi
nu
respectă
să
adauge
şi
telexul
modul de descriere al unui teleserviciu ISDN.
1.6.10.3. Complemente de serviciu
Un complement de serviciu este o prestare funcţiile
de
bază
adiţională
telecomunicaţii şi
ale unui serviciu de
care
completează
sau
nu poate fi furnizat
modifică niciodată
indepedent de acest serviciu. Această noţiune
este deja
prezentă
comunicaţii
în numeroase servicii de
actuale unde
este denumită adesea facilitate. În asociere cu serviciul telefonic în P ABX au fost introduse numeroase
facilităţi
a realizat o
listă
de
facilităţi
făcut
obiectul nici unei
recomandări
CCITT, în schimb CEPT definiţie precisă şi
telefonice, propunând pentru fiecare o
reguli
funcţionare.
Ţinând
să
de
ce nu au
cont de numărul foarte mare de complemente de serviciu identificate, ar fi greu
le enumerăm
şi să
le însoţim de o definiţie detaliată
împreună
cu
modalităţile
de exploatare
respective. Complementele de serviciu pot fi grupate exclud unele pe altele;
această
clasificare
de serviciu aplicabile serviciilor de
sumară
după
câteva criterii dominante care nu se
permite prezentarea câtorva complemente
telecomunicaţii:
- gradul de acoperire al unui complement de serviciu; -
repartiţia
între
- continuarea
entităţile funcţionale;
dezvoltării facilităţilor
actuale;
- introducerea de complemente de serviciu cu
adevărat
noi.
Recomandările actuale abordează sumar problema complementelor de serviciu. preconizată
de CCITT se
bazează
atributelor, iar al doilea mod CCITT (1) a
reţinut
definite cu prioritate (2,3 -
pe
două
furnizează
o
Metoda
moduri de descriere; primul mod reia metoda
procedură
de descriere
precisă.
lista de complemente de serviciu din tabelul 1. 7 pentru a fi
priorităţi
CEPT).
- 65 -
Complemente de serviciu automată
Rechemare
pentru
abonaţi ocupaţi
l, 1
1, 2
Apel îndelungat Informaţii
Priorităţi
3
de taxare
Centre cu o mare zona de acoperire
1
Selecţie
2
terminal
1
Apel cu carte de credit Conferinţă
1, 3
participanţi
cu n
Subadresă
2 1,2
Grupe închise de utilizatori Identificare apel
răuvoitor
3 1, 2
Identificare abonat cerut
3
Apel lilJer Avertizare
comunicaţie
Modificare serviciu în cursul Numerotare
comunicaţiei
directă
Deplasare/ schimbare terminal în cursul
comunicării
Cercetarea unei linii dintr-un grup de linii
2 1
Reactualizarea ultimului apel Conferinţă tripartidă
1, 3
Transfer de apel
1, 3
Selecţie directă
la sosire
1, 2
Semnalizare de la utilizator la utilizator
1, 2
Taxare la sosire
Tabel 1.7 Atributele
reţinute
luat în considerare
pentru a descrie global ansamblul complementelor de servicii au
următoarele
elemente:
- 66 -
(reţea,
- activare complement serviciu - parametri pentru punerea în
utilizator local, utilizator distant);
funcţiune (adresă, număr
de
participanţi);
- mod de activare (comunicare după comunicare, sistematică pentru o perioadă specificată);
- mijloace de activare/ dezactivare; - mijloace de
acţionare
asupra parametrilor;
- mijloace de utilizare; - domenii de aplicare; - principii de taxare; - gradul de compatibilitate cu alte complemente de serviciu. Descrierea unui complement de serviciu cuprinde - o
definiţie statică, completată
proceduri normale -
funcţiile
şi
a procedurilor de
de o
următoarele informaţii:
definiţie dinamică
precizând
desfăşurarea
excepţie;
necesare pentru a procura acest complement de serviciu
acestora în cadrul diferitelor
unei
şi
localizarea
entităţi funcţionale;
- specificarea protocolului de semnalizare aplicabil acestui complement de serviciu.
1.6.11. Adresare ISDN
ISDN fiind bazează
evoluţia naturală
a
reţelei
telefonice, atunci planul
său
de numerotare se
pe planul telefonic.
Adresa ISDN (fig.1.24) cuprinde următoarele elemente: codul de ţară, codul naţional de
destinaţie, numărul
!Cod de ţară
Cod
abonatului, subadresa ISDN. naţional
de
Număr
destinaţie
INumăr
Număr
naţional
ISDN
ISDN
abonat ISDN
Subadresă
internaţional Adresă
ISDN
Fig. 1.24 Subadresa ISDN poate atinge 256
biţi şi
- 67 -
este
considerată
ca un element al adresei
ISDN. Numai
numărul
ISDN este luat în considerare de
reţea
pentru realizarea
comunicării.
Subadresa este transmisă în mod transparent de la extremitatea solicitantuiui până la extremitatea
solicitată.
Un abonat telefonic poate deveni abonat ISDN prin păstrarea dar este necesar să
să
se
poată
numărului său mărci
repera un asemenea abonat cu ajutorul unei
telefonic,
distincte care
semnalizeze că acel abonat dispune de serviciile ISDN netelefonice (telecopie, teletex,
videotex, etc.); acestea din urmă pot fi menţionate explicit sau nu. Pentru a selecta un terminal sau mai multe din cadrul unei
instalaţii
utilizator, în cazul
general când sunt mai multe terminale ce duc la servicU diferite, ISDN
realizează două
moduri de adresare: - primul mod se
limitează
la exploatarea
numărului
ISDN pentru terminalul solicitat,
deci are loc o selectare a apelurilor la sosire. În acest caz un abonat ISDN care foloseşte mai multe servicii în
interfuncţionare
trebuie în mod obligatoriu
să apară
cu numere distincte
pentru fiecare serviciu; - al doilea mod de adresare
utilizează
adresa ISDN completă, deci
utilizează
domeniul
subadresă. În schimb, acest mecanism nu poate fi pus în funcţiune decât între abonaţi ISDN.
Aceste mare
supleţe
două
moduri de adresare
arată că selecţia
care permite adaptarea la caracteristicile
- 68 -
terminalelor este un mecanism de
fiecărei instalaţii
utilizator.
CAPITOLUL 2
INTERFAŢA
CU MEDIUL EXTERN
Centralele telefonice electronice abonat
şi
circuitele de
interfeţei
joncţiune
conţin
în
interfaţa
cu mediu extern circuitele de
care pot fi analogice sau digitale.
Funcţiunile
de
bază
ale
cu mediul extern constau în:
- transmiterea bidirecţională a semnalului de convorbire între cei doi
abonaţi aflaţi
într-
o comunicare; - transmiterea şi
întreruperea
şi recepţionarea semnalizărilor
legăturilor
al centralei.
Semnalizările
de convorbire, caz în care asociate canalelor de
2.1.
în
Unităţi
funcţiile
comunicaţie
corespunzător
se pot transmite/
mediului electric de transmisie
recepţiona
pe
simplifică,
de semnalizare se
acelaşi
sau pe canale individuale
propriu-zise.
de racordare
CTE de capacitate mare se folosesc unităţi de racordare care conţin interfeţele
centrală şi
liniile digitale care duc direct la
în funcţie de tipul şi
reţeaua
de
conectează
comutaţie digitală.
liniei există:
- unităţi de racordare a de abonat
şi
canal cu semnalul
pentru liniile de abonat analogice sau pentru liniile de joncţiune analogice care se la
menţinerea
telefonice, utilizând protocoale standardizate.
Semnalul de convorbire este procesat comutaţie
adecvate pentru stabilirea,
abonaţilor
care conţin
interfeţele
pentru conectarea la liniile
care pot fi la rândul lor: - locale când sunt instalate în centrale; - distante când sunt instalate pe
-
unităţi
lângă
de racordare a joncţiunilor care - 69 -
un grup de
abonaţi;
conţin interfeţele
pentru interconectarea
cu alte centrale şi care sunt întotdeauna locale. În fig.2.1 sunt precizate diferitele tipuri de unităţi de racordare ale unei CTE de capacitate mare; notaţiile utilizate au semnificaţia: URAD - unitate racordare abonaţi distanţi;
AJ> -
abonaţi distanţi; URAL - unitate racordare abonaţi locali;
AJ, -
abonaţi locali; URJ -
unitate racordare joncţiuni; J - joncţiuni; RCD - reţea de comutaţie digitală; UC - unitate de comandă;
US - unitate de semnalizare. lfrc
K.;,2
US .ecJJ
uc
Fig. 2.1 Costul jumătate
din
reţelei
locale de
investiţiile
pentru
distribuţie ~i
de racordare a
reţeaua telefonică,
abonaţilor reprezintă
iar costul echipamentelor pentru
aproape
interfeţele
de abonaţi mai mult de jumătate din valoarea centralei telefonice. Pentru, a micşora costurile cu reţeaua de abonat trebuie să se reducă lungimea liniilor de abonat şi să se crească gradul de utilizare al acestor linii. Toate CTE dispun de unităţi de racordare a abonaţilor locale sau distante, ceea ce oferă posibilitatea de a minimaliza lungimea liniilor de abonat telefonice. Unităţile
de racordare a liniilor de abonat distante realizează o concentrare de trafic astfel
încât să se asigure o utilizare eficientă a liniilor MIC de 2,048 Mbit/s prin care sunt conectate la
centrală.
Pentru abonaţii din mediul urban situaţi în apropierea centralei sunt utilizate unităţile de racordare a abonaţilor locali care se montează în centrală. Pentru abonaţii din mediul
- 70 -
situaţi
urban se
utilizează unităţile
la centrală. Unităţile
centrală,
departe de
pentru
abonaţii
din mediul suburban sau din
de racordare a abonaţilor distante pentru conectarea grupelor de
de racordare a
abonaţilor distanţi
pot avea diferite
în
capacităţi şi
abonaţi
funcţii
sunt instalate în
unităţile de racordare a abonaţilor funcţiile
realizate depind de natura semnalelor tratate, de modul de organizare
şi
de repartizarea
în CTE.
Funcţiile
a
mici
în acest mod se obţin economii importante în ceea ce priveşte reţeaua de abonaţi.
cofrete exterioare, containere sau clădiri.
acestor
oraşele
comune
semnalizărilor şi
unităţilor
de racordare sunt de tratare a semnalelor de convorbire,
a comenzilor de la UC a centralei.
2.1. l. Tratarea semnalelor de convorbire · Liniile externe sunt linii metalice individuale din cărora
două
sau patru fire prin intermediul
este transferat semnalul telefonic analogic în cazul liniilor de abonat analogice
liniilor de
joncţiune
analogice, sau semnalul digital în cazul liniilor de abonat digitale
şi
al
şi
al
liniilor de joncţiuni digitale. Unităţile
unor linii MIC
de racordare sunt conectate la reţeaua de
(modulaţia
fire prin intermediul multiplexat în timp.
comutaţie digitală
prin intermediul
impulsurilor în cod sau PCM - Puise Code Modulation) pe patru
cărora
semnalul de convorbire este transmis sub
Unităţile
de racordare trebuie
să
formă digitală şi
asigure adaptarea între aceste tipuri de
linii pentru a transmite semnalele vocale de convorbire. Pentru liniile pe două fire analogice se asigură separarea sensurilor de convorbire prin intermediul unui sistem diferenţial. semnalelor vocale
recepţionate
liniile sau
acest caz adaptarea semnalelor implică adaptarea
prin linie la multiplexul primar digital folosit de
pentru transmiterea semnalelor de Dacă
în
joncţiunile
comunicaţie.
conectate la unitatea de racordare sunt analogice atunci
pentru un sens de convorbire de la emisie trebuie cuantizarea
şi
să
codarea semnalului analogic, iar pentru
digital, memorarea
şi
efectuare a acestor
operaţii
filtrarea la
pentru circuitele Codec
şi
centrală
recepţie
nu este
se realizeze filtrarea, celălalt
eşantionarea,
sens decodarea semnalului
pentru refacerea semnalului analogic. Ordinea de
strictă,
depinzând de tehnicile
Filtre.
- 71 -
şi
tehnologiile utilizate
2.1.2. Tratarea
semnalizărilor
Orice centrală telefonică trebuie să schimbe diverse informaţii cu terminalele telefonice legăturile
sau cu alte centrale telefonice pentru a stabili şi recepţie
a
semnalizărilor
telefonice. Tehnicile de transmitere
sunt diferite, dar
funcţiile
de
bază
a liniilor externe la
unităţile
de racordare;
ce trebuiesc realizate de
unitatea de racordare sunt: - adaptarea
electrică
- explorarea
semnalizărilor
împreună
realizarea multiplexului digital racordare
comunică
semnalizărilor
de
şi
cu partea de semnalizare prin care unitatea de
cu UC;
recepţionarea
-
de intrare, transformarea acestora în semnale digitale
multiplexului digital cu partea de semnalizare, demultiplexarea
ieşire şi distribuţia
acestora
către
liniile externe în formatul adecvat pentru
semnalizare.
2.1.3. Tratarea comenzilor de la unitatea de
Sincronizarea de
comandă
şi
comanda
unităţilor
comandă
de racordare linii sau joncţiuni se face cu
comune care pot fi locale, de grup sau centrale care
comenzile transmise de unitatea
centrală.
Interfaţa
comutaţie telefonică
analogice sau digitale pentru un acces de notaţiile
echipament de
recepţionează şi execută
bază
MIC.
terminalelor de abonat
Un sistem modern de
fig.2.2;
unităţi
Mesajele pentru aceste ordine se transmit prin linii
specializate sau prin canalul 16 al multiplexului primar de
2.2.
a centralei
utilizate au
bază
semnificaţia:
joncţiune internă;
permite conectarea. de linii de abonat
(2B+D) sau un acces primar (30B+D) ca în analogică;
EA - echipament de linie
EL - echipament de linie
de concentrare/câmp de distribuire; UC - unitate de
digitală internă;
EJ -
CC/CD - câmp
comandă.
Orice linie de abonat are un circuit de linie individual şi este caracterizat de un trafic redus. Din spre linia
această cauză
digitală internă
este necesar un câmp de concentrare care este
conectată
la rândul ei la
a centralei telefonice. - 72 -
locală
reţeaua
care
să
asigure traficul
de conexiuni
temporală
Ah.I
Ah.2
EL
Fig. 2.2 şi
Câmpul de concentrare
de distribuire constituie
reţeaua
de
comutaţie
concentrarea traficului de la terminale din centralele telefonice electronice. asigură
pentru
Această reţea
accesul la 4 linii MIC care nu pot transmite curenţii de alimentare pentru terminalele funcţii
telefonice, semnalul de apel, taxare etc. Aceste
semnalizare ce este inclus în echipamentul de abonat utilizate au
semnificaţia:
sunt realizate de echipamentul de
după
cum se vede în fig.2.3;
notaţiile
EA - echipament de abonat, ES - echipament semnalizare, SD -
sistem diferenţial, FE - filtru emisie, CEM - circuit eşantionare memorare, CAID - convertor analog-digital, COMP - compresie, MTE - memorie temporală
recepţie,
de
de emisie, MTR - memorie
EXT - extensie, CD/A - convertor digital-analog, CM - circuit
recepţie,
memorare, FR - filtru
temporală
Et - echilibror terminal, CC/CD - câmp de concentrare/ câmp comandă.
de distribuire; EL - echipament de linie; MC - memorie de
r------------ ----------------, I
CA/ll
COH/1 EL
;
;
C.D/A EXT
1
EA
l- - - - -
: -
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-- -
- -
• -
- - __,
11C
Fig. 2.3 Fiecare EA are alocat câte un caria! temporal controlat de MC care este comună celor N linii de abonat conectate la unitatea de racordare. - 73 -
UC din unitatea de racordare a
abonaţilor
scrie diverse date în MC ceea .ce permite
conectarea unui abonat la un anumit canal dintr-o anumită linie MIC. În MC la adresa liniei de abonat este înscris numărul liniei şi al canalului MIC de către UC 'la începutul comunicaţiei şi
este
şters
la
sfârşitul
Orice unitate de racordare a
acesteia, abonaţilor
este
pentru ca în cazul când una nu se poate utiliza prelua întreg traficul
2.3.
Interfaţa
şi să
conectată
datorită
puţin două
la cel
linii MIC,
defecţiuni, cealaltă să poată
unei
nu fie afectat în acest caz întreg grupul de
abonaţi.
liniilor de abonat analogice
Se realizează cu circuitul de abonat (CA) analogic care conectează aparatul telefonic al abonatului prin intermediul liniei de Funcţiile
comunicaţie
la
reţeaua
de conexiuni.
realizate în principiu de acest circuit sunt
funcţiile
BORSCHT
şi
au
următoarele semnificaţii:
- !J.attery -feed - realizează alimentarea în curent continuu a terminalului telefonic prin intermediul liniei de comunicaţie (linie telefonică) şi a unui circuit de alimentare de la o sursă de tensiune
continuă;
- Qver - voltage protection - asigură protecţia circuitelor la supratensiunile accidentale din linia de abonat;
- Ringing - transmite semnalul de apel
către
abonatul chemat;
- S.upervision - supraveghează starea liniei de abonat; - Qodingll:!J'brid corespunzător
structurii
realizează proc~sarea semnalului de convorbire într-un format
reţelei
- l:!J'brid -
de conexiuni;
separă
sensurilor de convorbire (2/4 fire);
- C.oding - prelucreză semnalul de convorbire; - Testing a circuitelor din
asigură testarea liniei de abonat şi a aparatului telefonic pe de o parte, şi
centrală
aferente unei
legături
telefonice, pe de
altă
parte.
Schema bloc principială a CA analogic este prezentată în fig.2.4, în care notaţiile utilizate au semnificaţiile: L,, Lb - linie telefonică de abonat, TLA - testare linie abonat, TI testare telefon, TCA - testare CA şi alte circuite din centrală aferente unei legături, P,P' ,P" protecţie
circuite, GA - generator de apel, ST - semnal teletaxă, IP - inversare polaritate, SL
- supraveghere linie, Tr - transformator, PSC - procesare semnal de convorbire, Mux/DMux - 74 -
circuite multiplexoare/ demultiplexoare pentru preluarea informaţiei de stare din CA şi pentru transmiterea de comenzi specifice.
L
Fig. 2.4 Un mod de implementare a paragrafele
funcţiilor
realizate de CA analogic sunt prezentate în
următoare.
2.3.1. Alimentarea aparatelor telefonice
Aparatul telefonic al abonatului este alimentat de la sursa de tensiune puntea de alimentare
realizată
Tensiunea U are valoarea
cu transformatorul Tr, condensatorul C
standardizată
de 48V conform
recomandărilor
continuă
U prin
şi rezistenţele
R.
CCITT.
În fig.2.5 este structura hard din CA care realizează alimentarea aparatului telefonic în curent continuu prin intermediul liniei telefonice.
Fig. 2.5 Rezistenţele
R
limitează
curentul continuu din bucla de abonat, iar condensatorul C
are o capacitate de 2 + 5 µF la o tensiune de conecta cele
două înfăşurări
străpungere
de cel
puţin
500V
şi
are rolul de a
L/2 ale transformatorului în serie cu linia telefonică în semnal. - 75 -
2.3.2.
Protecţia
Protecţia
împotriva supratensiunilor induse accidental în linia de
către descărcările
electrice din
sau chiar de atingerea cu circuite de
circuitelor
atmosferă,
accidentală
protecţie
de liniile de energie
a liniei telefonice cu linia de energie
o
este de maxim 100 + 200W. Normele de
protecţie
faţă
în trepte
protecţie
să aibă
trebuie
intervenţiile
şi
realizează
puterea electrică disipată în linia
protecţie prevăd
pentru circuitele de linie
obţinute
prin atingerea cu
canalizare spre pământ a undelor de
pentru restabilirea
elementelor protectoare
să
comunicaţiei să
comunicaţiilor
suprafaţă,
astfel
fie minime;
întrerupte ca urmare a distrugerii
fie realizate în timp minim;
- eventuala distrugere a elementelor de
la
se
în vedere:
încât riscurile de întrerupere sau de perturbare a
capacitatea lor de
ridicată
de tensiunile perturbatoare induse sau
- posibilitatea de interceptare
-
electrică
ridicată
electrică.
circuitele de energie Schemele de
de tensiune
de
adecvate. Puterea electrică a semnalelor de pe linia telefonică este de
maxim 1W, iar în cazul unor perturbaţii de tensiune telefonică
electrică
telecomunicaţii
descărcare să
fie
protecţie
însoţită neapărat şi
de sarcinile electrice ce
de deconectarea liniilor în
depăşesc cauză
de
centrală.
Pentru CTE prima structura
redată
în fig.2.6;
siguranţă fuzibilă;
treaptă
de
este
semnificaţiile notaţiilor
E - eclatoare cu
(împiedică pătrunderea oscilaţiilor
protectoarelor); LT - linie
protecţie
spaţiu
realizată
în repartitorul centralei având
utilizate sunt: P - protector triplor; S -
disruptiv de 0,3 mm; Bb - bobine de blocaj
parazite -de înaltă frecvenţă în centrală în urma acţionării
telefonică aeriană
(sau în cablu); CI - cablu de intrare.
s
LT
Fig. 2.6 Liniile telefonice aeriene sau în cablu se repartitoarele
împreună
cu circuitele de
protecţie
termină
efectiv în cutia care
conţine
pentru fiecare linie în parte. Liniile
telefonice sunt conectate în centrală prin intermediul unui cablu de intrare ce are ecranul (sau - 76 -
mantaua) conectate la priza de pământ. În ultima vreme se utilizează protectoare cu semiconductori în cinci puncte pentru protecţia împotriva supracurenţilor şi a supratensiunilor accidentale. În CA se utilizează o protecţie primară cu limitatoare de tensiune bidirecţionale şi o protecţie secundară
ce
utilizează
diode.
Limitatoarele de tensiune bidirecţionale sunt elemente semiconductoare care conectează la pământ firul liniei telefonice ce are o tensiune (accidentală) mai mare decât tensiunea de limitare. Aceste circuite sunt rapide
şi
pot canaliza spre
timp scurte. Astfel firma SGS-Thomson telecomunicaţii şi
liniile de
fabrică
o
pământ
gamă largă
pentru echipamente de
energii mari în intervale de
de circuite de
telecomunicaţii:
protecţie
pentru
TPA62 + TPA270,
TPB62+ TPB270, LS5018B+ LS5120B, THBT200D, THDT58D, L3100B, SMT4T6V8+ SMT15T220. Aceste componente sunt realizate în acord cu standardele CCITT K17 + K20, VDE0433, CNET. Pentru protecţia primară a CA se utilizează două limitatoare de tensiune bidirecţionale de tipul THBT200D introduse între contactele releului de test şi ale releului de apel (tensiunea de limitare este de max 290V) şi două circuite de tipul THDT58D introduse între contactele releului de apel şi interfaţă (tensiunea de limitare este de max 80V) ca în fig.2. 7 (RT -releu de test; RTA - releu transmitere apel). (j
I
I - --1 I
I
I
I
I
I
I
I I
I
RT
1
RTA 1
I
I
I
I
Fig. 2.7 Pentru protecţia secundară a CA sunt utilizate: o punte cu diode de comutaţie (BA157) - 77 -
ce
scurtcircuitează
alimentare,
vârfurile de tensiune ce au o valoare mai mare decât tensiunea de
rezistenţele
R+ cu coeficient de
temperatură
pozitiv
şi
limitarea cu
două
diode
Zener a tensiunilor din bobina de convorbire (±5,3V). O
măsură
protecţie
de
este
şi
separarea
intermediul circuitelor specifice din CA ale
galvanică
interfeţei
a centralei de mediul extern prin
cu mediul extern. Aceasta este
cu transformatorul Tr pe cale de convorbire (fig.2.5), cu releele
realizată
R4 pentru apel (fig.2.8),
RLk1 , RLi:.z pentru test (fig.2.39), R43 pentru inversarea de
buclă
(fig.2.40)
şi
cu
optocuplorul OP pentru supravegherea buclei de abonat (fig.2.9).
2.3.3. Transmiterea semnalului de apel pe linia de abonat Se
realizează
Această
abonat.
prin conectarea generatorului de apel (80V /25Hz) la linia telefonică de
conectare se face cu un releu ce este comandat de UC prin intermediul unui
circuit demultiplexor.
Cadenţa semnalului
de apel este fumizată prin soft de UC prin comanda
adecvată a releului (1,6s se transmite semnal de apel, iar 3,3s este pauză). În fig.2.8 este
structura hard din CA care apel,
realizează
transmiterea semnalului de apel (GA - generatorul de
R4 - releu de apel, PE/UC - port de ieşire din UC; un "O" logic în PE/UC determină
transmiterea apelului, iar un "1" logic întreruperea acestuia). Tensiunea de apel formată
din tensiunea
continuă
u.
este
de alimentare U peste care este suprapus semnalul sinusoidal
(80V /25Hz).
u
PE/uc US
Fig. 2.8 Un alt mod de transmitere a semnalului de apel din CA constă în utilizarea de fototriace (în locul releului) şi a unei structuri de comandă adecvată, dar la un preţ de cost mult mai ridicat.
- 78 -
2.3.4. Supravegherea liniei de abonat
Este
asigurată
periodică
prin interogarea
sesizarea stării buclei de abonat în conversia curentului din
(închisă
buclă,
a circuitului de alimentare care permite
sau deschisă). Controlul stării buclei de abonat constă
respectiv lipsa acestuia în nivele de tensiune logice pentru
a fi preluate de UC prin intermediul unui circuit multiplexor.
în
fig.2. 9 este structura hard din CA care realizează supravegherea stării liniei de
abonat. +U
PI/uc US
Fig. 2.9 Prin intermediul tranzistorului T se abonatului
(închisă/ deschisă)
centrala de
interfaţa
Rezistenţa
tranzistorul T când bucla de abonat este
telefonic este în
furcă şi
conversia
stării
buclei de curent a
în nivele logice TTL, iar cu optocuplorul OP se separă galvanic
cu mediu extern.
transmiterii impulsurilor din
realizează
informaţia
de
deschisă
selecţie
de valoare lOR are rolul de a bloca (microreceptor în
furcă
sau pe durata
în puls). Când microreceptorul aparatului
se transmite apel abonatului, condensatorul C1 este practic scurt, iar
tranzistorul T este blocat (în circuit nu
exi1>tă componentă continuă datorită
condensatorului
de 1 + 2 µF înseriat cu bobina soneriei din aparatul telefonic). În situaţia în care microreceptorul aparatului telefonic se componenta
continuă
ridică
din semnalul de apel
şi va satura tranzistorul T.
din
încarcă
furcă
pe durata transmiterii apelului,
condensatorul C1 ce va deschide dioda D
în acest mod UC sesizează ridicarea microreceptorului din furcă
pe durata transmiterii apelului (R' 1 =1 + 2KQ are rolul de a - 79 -
descărca
condensatorul C1).
În fig.2.10 (µR-F - microreceptor în furcă, µR-R - microreceptor ridicat din furcă, Conv - convorbire) este
redată
tensiunea de la bornele aparatului telefonic (U AT) pe durata
unei legături telefonice (inclusiv pentru transmiterea informaţiei de selecţie în puls) şi tensiunea cu nivele logice (ITL) ce
caracterizează
starea buclei de abonat (I).
UAr 48V1--7!'--.
.. r
I0-2SV - - - - -
:f'
Fig. 2.10 La ridicarea microreceptorului din furcă (contactul de furcă din aparatul telefonic este un contact mecanic care
vibrează) ,
dar mai ales la ridicarea microreceptorului când se
transmite apel, semnalul I este afectat de
oscilaţii
parazite ca în fig.2.11.
~!~lilIU!..-~..::~=='~j=:!!I=:'
:, ,L_'_"
=--"-------""" t
I„
..,I
JO +2tJms
Fig. 2.11 Aceste
oscilaţii
pot fi
înlăturate
cu un filtru ce se poate conecta între tranzistorul T
optocuplorul OP, dar mai simplu pot fi buclei de abonat
şi
se
înlăturate
recepţionează informaţia
de
prin soft când se
selecţie
supraveghează
şi
starea
în US.
Z.3.5. Procesarea semnalului de convorbire
Procesarea semnalului de convorbire este să
se
poată
realiza
banda de bază,
fără
comutaţia
într-un format adecvat astfel încât
în RC. Semnalul de convorbire poate fi transmis prin RC în
a fi prelucrat sau poate fi prelucrat utilizând un anumit tip de
Deoarece semnalul de convorbire prelucrărilor să
realizată
conţine
cele
două
se separe sensurile de convorbire
sensuri, este necesar pentru efectuarea
şi să
se limiteze banda semnalului vocal.
Structura principială de procesare a semnalului de convorbire este - 80 -
modulaţie.
redată
în fig.2.12, în care
notaţiile bandă,
au
semnificaţia:
SD - sistem
diferenţial,
E1 - echilibror terminal, FrB - filtru trece
FrJ - filtru trece jos, MOD - modulator, DMOD - demodulator, Al - amplificator de
intrare, AE - amplificator de
ieşire.
Fig. 2.12 Pe ramura de emisie a SD care
separă
sensurile semnalului vocal de convorbire este
conectat un amplificator pentru refacerea nivelului de intrare, un FrB urmat de un modulator, iar pe ramura de nivelului de
recepţie
şi
un demodulator urmat de un FTJ
un amplificator pentru refacerea
ieşire.
2.3.5.l. Sisteme
diferenţiale
SD este un cvadriport pasiv sau activ ce permite trecerea de la
două
fire ale liniei la
patru fire, separând astfel sensurile de convorbire pentru a putea fi prelucrate. La cele patru porţi
ale SD se
concentrate
conectează
numită
linia telefonică, la partea
echilibror, iar la celelalte
opusă
două porţi
o
impedanţă realizată
se
cu elemente
conectează ieşirea şi
respectiv
intrarea pentru câte un sens de amplificare. În afară de trecerea de la două fire la patru fire, SD trebuie
să introducă
o atenuare cât mai mare între
porţile
sale la care sunt conectate
amplificatoarele pentru a împiedica intrarea în oscilaţie a ansamblului. În acest scop este necesar ca de
impedanţa
realizată
echilibrorului
impedanţa caracteristică
SD pasive au la
cu elemente concentrate
să
fie cât mai
apropiată
a liniei.
bază
un transformator diferenţial (nu se mai
utilizează),
iar SD active
cunoscute şi sub denumirea de diplexoare (hibrizi electronici) au la bază o punte Wheatstone (fig.2.13). Dacă,
ZE = Zi atunci la poarta de
poarta de emisie (a =
00
),
recepţie
nu este nici o parte din semnalul de la
dar această situaţie este un caz ideal. Practic ZE = Zv iar
semnalul de la poarta de emisie se
regăseşte
la poarta de
- 81 -
recepţie
atenuat.
Fig. 2.13 În fig.2.14 sunt prezentate câteva scheme de SD active echipate cu amplificatoare operaţionale.
Fig. 2.14
2.3.5.2. Circuite integrate pentru
interfaţarea
liniei de abonat
În ultimii ani au fost fabricate circuite de interfaţare a liniei de abonat (SUC -
Subscriber Line lnterface Circuit - circuit de cip care
realizează funcţiile
interfaţă
pentru linia de aqonat) într-un singur
de alimentare abonat de la sursa de tensiune,
comandă
apel,
supraveghere stare buclă de abonat, separare sensuri de convorbire, etc. Astfel firma Harris Semiconductor produce circuitele HC5502, HC5504, firma Mitel produce circuitele MH88500, MH88610, firma SGS-Thomson produce circuitele L3000/10 (/30, /90, 191), etc. În fig.2.15 este structura internă la nivel de schemă bloc a circuitului de interfaţare a liniei de abonat HC5504 (din care decurg circuitului;
notaţiile
utilizate au
funcţiile
de
semnificaţia:
bază) împreună
cu conexiunile externe ale
MLA -monitorizare linie de abonat, CA -
control apel, LC - limitare curent, BA - bloc alimentare, AO - amplificatoare - 82 -
operaţionale.
MUi T/P
!
r -- -1
2.
'
---------+--__._-+-,-1+40
/(JIVG
I
:
r---_._a_ _ _ _ _
"'A
+. S 6
11
24<
-
T;
;x
I
'
,~20 J";V„
LC
'
I
t~ IS li' 2< 2.3
':40_ 19
.(",)v'_
I(} uui" „ "" 12 i;!+ r;re j 1 I
- - -
~~ C3 .DG ~- Bs l''if C,z ~ AB
n=
Fig. 2.15 În fig.2.16 se prezintă modul de utilizare al circuitului HC5504 în înterfaţarea unei linii de abonat analogice. Aceste circuite prezintă avantajul pentru structura CA din
interfaţa
că
reduc volumul de hard necesar
cu mediul extern .
.,.12V
u c SHJj
RIJ
Pl5
RC
RS
m
RX
TIP TF
SL IC /.IC -5504
RF RFS
L;,
RING
Fig. 2.16 Protecţia
circuitului împotriva supratensiunilor este
(cu limitatoare de tensiune) comandă
şi protecţia secundară
prin contactele sale K'
şi
asigurată
PS (cu diode de
de
protecţia primară
comutaţie).
PP
Releul RLK.
K" transmiterea semnalului de apel abonatului chemat.
Cele două sensuri ale semnalului de convorbire se obţin în urma conectării la amplificatoarele operaţionalele
din SLIC a unei
reţele
de
rezistenţe şi
condensatori ce
conţine şi
(ZJ. Comanda unui modul alcătuit din 8-16 circuite de abonat este indicat să fie un sistem cu microcontroler.
- 83 -
echilibrorul realizată
cu
2.3.5.3. Echilibrori Echilibrorul este o impedanţă cu elemente concentrate ce trebuie să mOdeleze cât mai bine impedanţa caracteristică a liniei în toată banda transmisă. Structura echilibrorului la frecvenţe
joase (sub 300Hz) este complexă şi costisitoare, iar în cazul liniilor aeriene
echilibrarea este mai puţin bună deoarece parametri lineici primari (cu precădere R şi G) variază
cu temperatura
datorită condiţiilor
de emisie a SD un filtru ce
atmosferice. Din
atenuează frecvenţele
această cauză există
pe ramura
mai mici de 300Hz.
Primele patru aproximaţii ale impedanţei caracteristice ale unei linii omogene
(ZJ sunt
prezentate în fig.2.17a+d.
ă
~
frlJ $ C4
C.e
C2
~
C2
Rz
~
;,
I
Fig. 2.17 Structura echilibrorului cu o mai mare exactitate se poate prezenta sub forma a grupări
a
canonice Foster şi Cauer (fig.2.17e+h). Dacă este necesar o aproximaţie mai bună
impedanţei
caracteristice se
consideră
Practic pentru echilibror se
maj multe elemente în structura echilibrorului.
consideră
structura din fig.2.17c pentru liniile în cablu
cea din fig.2.17d pentru liniile aeriene. Pentru circuitele de telefonice analogice integrate din ultima generaţie este soft o
două
anumită
valoare a
impedanţei
interfaţare.a
realizată
şi
liniilor de abonat
posibilitatea de a selecta prin
echilibrorului din mai multe posibile.
2.3.5.4. Filtre
Banda semnalului vocal telefonic este de transmisie se abate cu 1 Np recomandărilor
faţă
limitată
de
frecvenţele
de valoarea de
CCITI aceasta este de 300Hz - 3400Hz.
- 84 -
referinţă
la care echivalentul
căii
de la 800 Hz; conform
Pentru procesarea semnalului vocal pe ramura de emisie a SD este conectat un FfB cu ft 1
= 300Hz
ramura de de
şi
recepţie
fii = 3400Hz care
limitează
este conectat un FrJ cu ft
banda semnalului vocal telefonic, iar pe
= 3400Hz care reface semnalul vocal în banda
bază.
Filtrele pasive nu mai sunt utilizate
datorită
dimensiunilor de gabarit, a reglajelor
necesare şi a preţului de cost ridicat. În prezent filtrele pasive sunt înlocuite cu filtre active. Factorul cel mai important care a dus la impunerea filtrelor active îl constituie posibilitatea realizării
-
acestora sub
fonnă
creşterea siguranţei
- reducerea
preţului
de circuite integrate care în
I în
şi
funcţionare;
şi
a
greutăţii;
creşterea perfonnanţelor funcţionale,
Funcţiile
în afara benzii,
amplitudine maximum caracteristicii de
etc.
de transfer utilizate la proiectarea filtrelor active sunt
II atunci când sunt admisibile
bandă şi
avantaje:
de cost;
- reducerea volumului -
oferă unnătoarele
funcţii
neunifonnităţi
fază, funcţii
de tip Bessel când se
de tip Cauer când se
pentru sintetizarea unui filtru activ este
de tip
Cebîşev
prescrise ale caracteristicii de amplitudine
de tip Butterworth când se
plată, funcţii
funcţii
prezentată
doreşte
unnăreşte
doreşte
şi
are
caracteristică
o aproximare
o selectivitate
în fig.2.18
o
maximă.
funcţia
de
optimă
a
Structura
de transfer:
2 = bo •s2 +b 1 •s+b 2 X(~) s +a 1 •s+a 2
Y'-) H(.s) =-~-
X
Fig. 2.18 Fixând tipul funcţiei de transfer, valoarea atenuării în afara benzii şi valoarea atenuării în banda (riplu) se detennină ordinul filtrului, se alege schema pentru o celulă şi se calculează valorile componentelor. Dezavantajul major al filtrelor active îl constituie faptul pasive
(rezistenţe şi
condensatori) trebuie
să
aibe
toleranţa
Filtrele active FrB (ft1 =0,3KHz, fii=3,4KHz şi
un FrJ cu ft = 3 ,4KHz)
şi
că elementele
de maxim 0,5% + 1%.
alcătuite
dintr-un FrS cu ft=300Hz
FrJ (ft = 3 ,4KHz) necesare pentru limitarea benzii semnalului - 85 -
vocal
şi
respectiv pentru refacerea acestuia în banda de
bază
cu 6 + 8 poli, .:la= 1 + 3dB
şi
atenuarea la frecvenţele de 4KHz şi respectiv 200Hz de 40 + 50dB pot fi de exemplu de tip Cebâşev.
fig.2.19a pentru un FrJ cascadă
număr
Structura hard cu un şi
minim de componente într-o
în fig.2.19b pentru un FfS. Filtrele se
celulă·
obţin
este
redată
în
prin conectarea în
a 3 +4 celule cu valorile rezistenţelor şi ale condensatoarelor rezultate din proiectare.
Fig. 2.19 Ţinând
cont de faptul
în afara benzii trebuie telecomunicaţii
să
că
frecvenţele
filtrele necesare au
fie de cel
puţin
de
tăiere
fixe
şi că
atenuarea
30 + 40dB, constructorii de circuite pentru
au realizat astfel de filtre într-un singur cip. Astfel firma Harris
Semiconductor produce circuitele HC-5512 (FfB
şi
FfJ), HF-10 (filtru activ universal),
firma SGS-Thomson produce filtre active în seria TSGF (FfJ, FrB, FfS cu funcţia de transfer de tip Cebîşev, Butterworth, Cauer, cu frecvenţa de tăiere atenuări
fixată
extern
şi
cu diferite
în banda de oprire), etc.
În fig.2.20 este redată structura principială a circuitului HC-5512 care conţine două filtre cu capacităţi comutate (FfB cu ft 1 =300Hz, ftz=3400Hz
şi
FfJ cu ft=3400Hz); fiecare
din cele două filtre este precedat de câte un filtru de intrare FI (prefiltru) şi se termină cu câte un filtru de ieşire FE (postfiltru). Circuitul mai conţine câte un amplificator pe fiecare sens de transmitere pentru refacerea nivelului (AI-amplificator de intrare, AE-amplificator de ieşire),
logica de selecţie a tactului (LST) şi blocul de alimentare (BA). GSx. 3
------------,
12 C'Lk
Fig. 2.20 - 86 -
CLKO
2.3.5.5. Prelucrarea semnalului de convorbire Semnalul de convorbire poate fi prelucrat utilizând: modulaţia
(MIC),
impulsurilor în
delta (MD),
durată
modulaţia
impulsurilor în cod
impulsurilor în amplitudine (MIA),
modulaţia
(MID),
modulaţia
impulsurilor în
poziţie
(MIP),
modulaţia
modulaţia
de
amplitudine (MA), modulaţia de frecvenţă (MF) şi modulaţia de fază (MP). În timp ce MIC este
utilizată astăzi
utilizată
puţin
doar în
în toate centralele digitale de capacitate mare, medie sau
aplicaţiile
cu
destinaţie specială,
la început (de fapt MIA), iar MA, MF
semnalului de convorbire în vederea modulaţii
nu s-au impus,
datorită
Modulaţia
2.3.5.5.l.
MIA, MID şi
-
eşantionare şi
MIP au fost utilizate foarte
efectuării operaţiei
de comutare (aceste ultime tipuri de
componentei analogice a semnalului prelucrat).
impulsurilor în cod
constă
modulaţia
impulsurilor în cod MIC
în:
memorare (EM);
- compresie (Comp); - cuantizare (Cuant); - codarea
analog-digitală
(Conv A/D);
- conversia paralel-serie (Conv P/S); iar pentru
celălalt
sens de convorbire
constă
în:
- conversia serie-paralel (Conv S/P); - decodarea
digital-analogică
(Conv D/A);
- expandare (Exp); -
eşantionare şi
.h. A
EN
ovt.A
~ Eu
MD este
MP nu au fost utilizate la prelucrarea
Prelucrarea semnalului de convorbire utilizând (fig.2.21) pentru un sens
şi
mică,
memorare (EM). Comp.
Cvanf
Conv P/S
Ovt JJ
HExp.r..,,____---l_~_;A_V·....H. . _c;._'ÎP_v.....J-Jn.n Fig. 2.21 - 87 -
2.3.5.5.1.1.
Eşantionare şi
Eşantionarea
este procesul prin care un semnal electric continuu în timp este înlocuit
cu impulsuri echidistante în timp
memorare
şi
având amplitudinea
egală
la momentele respective. Aceste impulsuri sunt denumite (T) dintre
eşantioane
este denumit
1/T. Conform teoremei
perioadă
eşantionării
de
Dacă
frecvenţă identică,
dar
atenuată
cu a semnalului
Pentru semnalul telefonic banda de internaţionale
pentru
frecvenţa
Circuitele de
eşantionare şi
de
iniţial
frecvenţă
eşantionare
acestuia dacă
care se
are
fr este
frecvenţă
frecvenţa
de
maxime din spectru.
eşantionare
eşantionat
eşantionare
cu un spectru de
frecvenţei
fT > 2 fM întotdeauna din succesiunea de
continuu identic cu cel original. Spectrul semnalului
şi
eşantioanele
cu dublul
iar intervalul de timp
frecventa de
un semnal continuu în timp
puţin egală
este mai mare sau cel
eşantioane,
eşantionare;
limitat la frecvenţa maximă fM este complet definit de eşantionare
cu cea a semnalului continuu
şi
obţine
o
se
obţine
un semnal
componentă
de joa<>ă
prin filtrare cu un FTJ.
este 300Hz - 3400Hz, iar prin norme
a semnalului vocal s-a ales valoarea de 8KHz.
memorare servesc ca elemente de memorie
şi
sunt utilizate în
procesul de conversie analog-digitală pentru a înlătura o serie de impulsuri perturbatoare care apar ca rezultat al
comutărilor
Un circuit de
nesimultane la nivelul diferitelor ranguri.
eşantionare şi
memorare
sesizează şi memorează
valoarea medie pe un
interval a semnalului de intrare. În fig.2.22 este redată structura de principiu a unui circuit de eşantionare şi memorare clasic care este caracterizat prin trei moduri de lucru: memorare
eşantionare,
şi ştergere.
s
c
U;„
E/v/
Fig. 2.22 Circuitul de eşantionare şi memorare realizat cu elemente discrete necesită un volum mare de hard, consum de energie mai mare şi un preţ de cost ridicat pe când o structură - 88 -
integrată
este mult mai avantajoasă. Astfel, firma Harris Semiconductor de exemplu, produce conţine
circuitul HA2420 (fig.2.23a) care comutator analogic (K)
şi
un repetor de
eşantionare şi
un circuit de
un amplificator
ieşire
operaţional
de intrare (AO), un
(R). Cu acest circuit integrat se poate
memorare cu structura din fig.2.23b care
necesită
obţine
în exterior
numai condensatorul C pentru memorare.
b)
-? Fig. 2.23
2.3.5.5.l.2. Cuantizare Este înlocuită
operaţia
prin care gama
mulţime finită
cu o
fiecărui eşantion
continuă
a amplitudinilor semnalului analogic este
de valori admise, denumite nivele de cuantizare. Valoarea
de cuantizare este
rotunjită
la o valoare întreagă de trepte de cuantizare prin
adoptarea valorii inferioare, a celei superioare sau a celei de mijloc. Considerăm că
treapta de cuantizare are valoarea q, iar un semnal oarecare aplicat la
intrarea unui circuit de cuantizare are maxim N nivele (N - impar). În cazul în care nivelul semnalului de intrare este cuprins între -Nq/2
şi
+ Nq/2 avem o
funcţionare normală
(fig.2.24a). Dacă
semnalul aplicat la intrare este mai mare decât + Nq/2 sau este mai mic decât -
Nq/2, atunci la circuitul
intră
ieşirea
circuitului de cuantizare avem nivelul + Nq/2
şi
respectiv -Nq/2, iar
în limitare. Dacă semnalul de intrare are o amplitudine mică (în jurul originii)
semnalul de la
ieşire
reproduce tot mai
puţin
pe cel de la intrare. La
limită
când semnalul de
la intrare este mai mic decât o treaptă de cuantizare avem următoarele două cazuri: -
dacă
valoarea medie a semnalului este O, atunci avem la
dreptunghiular care are cursa
dinamică
ieşire
un semnal
vârf la vârf de valoare q;
- dacă valoarea medie a semnalului este + q/2 sau -q/2, atunci avem la ieşire o valoare constantă
ca în fig.2.25.
Astfel la emisie avem o eroare de cuantizare, iar la diferit de cel original analogic.
Diferenţa
recepţie
vom avea un semnal
dintre semnalul original analogic
- 89 -
şi
semnalul
recepţionat
ferăstrău
este un semnal în dinte de
care se
numeşte
zgomot
cţe
cuantizare
(fig.2.24b).
u
+Nî/2
t _'J.
I I I
I ; 1
2
I I
I I I 1
I I
I 1 I i I I
I I I
I I I 1 I
I
-Nth. --- - -~:-:---- - -- ---- - -- ........,-----~-,,.--
:l:
U6tj
I
I
1)1
0
Y.Y
t.
I
1
a)
I
I
tl A A A :A ;1 _..._ I\ t\ t-...MlNI\ I'-...
vvv v v v
'I '14l~
-=-
t„
L1 AlAAA A A A L1 VTrYrVVV VI
b)
Fig. 2.24
u +f/2
t
Of--~~~~~-7"'t~-t..:--:.l"'f--~i-::;,...q-~~~~~~.-
-f /2. Fig. 2.25 Raportul semnal/zgomot de cuantizare (r.s.z.c.) are o valoare semnale vocale de amplitudine mare amplitudine
mică
în cazul unei
şi
cuantizări
2.3.5.5.1.3. Compandare
şi
o valoare
inacceptabilă
acceptabilă
pentru
pentru, semnale vocale de
uniforme.
expandare
Semnalele vocale telefonice au o
gamă dinamică largă,
energia medie
variabilă şi
o
probabilitate mare de apariţie a intervalelor care au un nivel mic al semnalului. În cazul unei cuantizări
uniforme, semnalele de nivel mic au r.s.z.c. mult mai
nivel mai mare
şi
ar fi
necesară
o cuantizare pe 2" nivele care
- 90 -
scăzut
necesită
o
decât semnalele de bandă
mai mare
şi
un echipament complex (n =10 + 12). În acest caz este mult mai indicat să se lucreze cu o cuantă variabilă
care
să
ne
conducă
la un r.s.z.c. aproximativ constant pentru orice valoare
a semnalului de intrare. În această situaţie q ar trebui să fie mică pentru semnale de intrare de amplitudine transmisie
mică şi
eficientă
mare pentru semnale de amplitudine mare. Astfel se
cu o codare cu un
Această soluţia
număr
mai mic de
conduce la un r.s.z.c. bun doar la nivele mici, iar la semnale de nivel altă
parte
dacă ţinem
semnalului telefonic (amplitudinea instantanee este mai
Semnalul vocal trebuie prelucrat neliniar în unul din modurile
următoare:
neliniară;
- conversie A/D de precizie cu cuantizare eşantioanelor
neliniară urmată
de o prelucrare
neliniară
codate;
- prelucrare A treia
cont de
de 25% din
acceptabilă.
- conversie A/D cu cuantizare
soluţia
mică
este
valoarea eficace a semnalului circa 30% din timp) atunci
a
o
biţi.
mare conduce la distorsiuni destul de mari. Pe de particularităţile
obţine
neliniară
soluţie
are o
a semnalului structură
urmată
hard mai
de conversie A/D cu cuantizare
simplă,
dar
necesită operaţii
liniară.
mai complicate
de realizare şi reglaj. În prezent sunt utilizate primele două soluţii care utilizează circuite CODEC integrate sau circuite de prelucrare a semnalelor cu procesor. În aceste condiţii la emisie se realizează o compandare (compresie) a semnalului, iar la
recepţie
o expandare a acestuia (fig.2.26;
notaţiile
utilizate au
compandare, Cuant - cuantizare, E - emisie, Exp - expandare, R -
E
"·I Fl
' 111 '• 1•- Comp -
>uanf
r
semnificaţia:
recepţie).
R
------
Vi&
Fig. 2.26 - 91 -
Vin
Comp -
Legile de compandare adoptate pe baze empirice sunt: - legea A în Europa - legeaµ în SUA.
±1 sunt:
Caracteristicile acestor legi de compresie în domeniul
A· lxl sgn(x)·-1 +/nA
; o s Ix I s _!_ A
1 < I I< 1 sgn
. • 1 +InA 1 +/nAlxl ; A - x F (x) =sgn(x)· ln(l +µjxj) ; OS !xi S 1 µ ln(l +µ) Legea A (A=87,6) este definită în tabelul 2.1 în care
notaţiile
au
semnificaţia:
- P - bit de polaritate; - XYZ -
biţi
- ABCD -
segment;
biţi
liniari;
- V = 4096; cuvântul binar este: PXYZABCD Cod
Domeniu de intrare
Segment
ieşire
Interval cuantizare
o
0+32
O+ V/128
POOOABCD
2
1
32-64
V/128+ V/64
POOlABCD
2
2
64+ 128
V/64+ V/32
POlOABCD
4
3
128+256
V/32+ V/16
POllABCD
8
4
256+512
V/16+ V/8
PlOOABCD
16
5
512+1024
V/8+V/4
PlOlABCD
32
6
1024+2048
V/4+V/2
PllOABCD
64
7
2048+4096
V/2+V
PlllABCD
128
Tabel 2.1 Legea A este cadranele I
şi
III. Se
reprezentată obţin
grafic în fig.2.27 în care segmentul O este coliniar cu 1 în
astfel un
număr
de 13 segmente pentru A= 87 ,6.
- 92 -
y
I I I
/1
X
-~ ""112.
-------- ---- --- -=, -1za y' Fig. 2.27 Legea µ este
definită
în tabelul 2. 2 în care notaţiile au aceiaşi semnificaţie (V= 8192).
Cuanta q
Domeniu de intrare
1
0+31
PlllABCD
2
2
31-95
PllOABCD
4
3
95+223
PlOlABCD
8
4
223+479
PlOOABCD
16
5
479+991
POllABCD
32
6
991 +2015
POlOABCD
64
7
2015+4063
POOlABCD
128
8
4063+8192
POOOABCD
256
Tabel 2.2
- 93 -
Cod de
ieşire
Segment
2.3.5.5.1.4. Codare şi decodare
Prin modulaţia
operaţia
de codare a valorii asociate unui
eşantion
se
obţine
semnalul cu
impulsurilor în cod (MIC).
Codul este din 8 minus), iar ceilalţi Deci orice
biţi,
şapte biţi
eşantion
din care cel mai semnificativ bit
valoarea numerică
absolută
este codat pe un octet. Cu
indică
care poate fi
modulaţia
semnul (O - plus, 1 -
cuprinsă
între O şi 127. obţine
impulsurilor în cod se
transformarea semnalului telefonic analogic în semnal digital binar care este transmis cu un debit de 8KHz·8bit = 64Kbit/s. Pentru această conversie analog-d.igitală se poate utiliza un convertor DAC08 împreună cu un registru de
aproximaţii
un convertor A/D de opt într-un singur cip
succesive AM2502
biţi
şi
un comparator ca în fig.2.28 sau direct
cum ar fi de exemplu AD570 (Analog Devices) care
conţine
toată această structură.
v(D(}fl
v-r
IO„
r'
R,45 AHR502
Fig. 2.28 Procesul invers
constă
în conversia
digital-analogică
care trebuie
să
aloce
fiecărui
cuvânt MIC recepţionat un semnal de amplitudine proporţională cu valoarea numerică
şi
care
corespunde nivelului de decizie asociat eşantionului de la emisie. În acest mod se obţine decodarea semnalului numeric în semnul MIA. Conectarea convertorului digital-analog DAC08 pentru refacerea semnalului vocal din cel numeric se
realizează
ca în fig.2.29.
- 94 -
v10011
1011
fn.b
Fig. 2.29 Aceste
funcţii
de codare
şi
decodare sunt realizate cu circuite CODEC (COder/
DECoder).
2.3.5.5.1.5. Circuite integrate pentru prelucrarea semnalului de convorbire
Circuitele necesare pentru prelucrarea semnalului de convorbire
dacă
implementate cu convertoare A/D, DIA, registre de conversie paralel- serie (P/S) paralel (S/P), circuite de compandare
şi
expandare, circuite de
eşantionare şi
şi
ar fi serie-
memorare,
atunci volumul de hard necesar constituie un dezavantaj major la utilizarea MIC în prelucrarea semnalului de convorbire. Constructorii de circuite de telecomunicaţii au integrat într-un singur cip atât funcţiile de prelucrare ale semnalului de convorbire cât
şi funcţiile
de filtrare (COMBO
alcătuit
din CODEC
şi
prevăzute
mai sus,
FILTRE). Astfel firma Texas
Instruments produce circuitele TCM29Cl3 + TCM29Cl 7, firma SGS-Thomson produce circuitele ETC5054, ETC5056, ETC5064, M5913, M5917, TS5070, ST5075 etc. În fig.2.30 este redată structura principială a circuitului COMBO TCM29C13N care conţine
pe sensul de emisie amplificatorul de intrare (AI; cu două rezistenţe externe se reface
semnalul de intrare), filtru trece eşantionare
şi
bandă
(FTB cu ft 1 =300Hz,
memorare (EM), convertorul analog/digital
digital/analogic ConvD/A, registru de convertorul paralel/serie (Reg P/S)
şi
aproximaţii
~ = 3400Hz),
(alcătuit
succesive RAS
şi
circuitul de
din convertorul comparatorul C),
logica de comandă (CL A/D), iar pe sensul de
recepţie
convertorul serie/paralel (Reg SIP), convertorul digital-analogic (Conv DIA), circuitul de eşantionare/memorare
(FTJ cu ft = 3400Hz) CA a semnalului de
şi
(EM), circuitul buffer (B), amplificatorul de
ieşire
ieşire
prin intermediul a
referinţa
de tensiune (R), filtru trece jos
(AE cu posibilitatea de control a amplificării
două rezistenţe
- 95 -
externe).
li CLkR/CLKX
PWRO+
PWRO_ GSR
l'SR/TSRe
Circuitul are o serie de de transmitere cu
necesită
un buffer cu trei ieşire
cum ar fi: selectare lege Alµ, sincronizare în modul
frecvenţă fixă/ variabilă,
sens de transmitere, Circuitul
facilităţi
selecţie frecvenţă
patru stări
rezistenţe
la
ieşirea
controlul
amplificării
semnalului vocal pe fiecare
de tact (2048 kHz/ 1544 kHz/ 1536 kHz), etc.
în exterior pentru controlul amplificării pe fiecare sens şi
PCMOUT pentru a se forma prin conectare
directă
linia de
MIC. În fig.2.31 este prezentat modul de conectare a acestui circuit în CA din interfaţa cu
mediul extern. TCM 29C13N
;.5V
-SV
LfPc,.,
PcMO//T
ANI.GIN+ A/./LGI/./-
ffi/.DC/.l(X
GSX
F.SX/TSXE
PWRO_
FS/ll/TSRE
GSR
DCl.kR
PWRO+
PCMIN
Vcc
C~k
.Siii.
F,· -5V
-sv
Ll/>t:M
C2M
Vss
CL.Kl
DG
.P.l>N
+SV
AG
llSEL
+511
Fig. 2.31 Acest circuit COMBO este sub controlul semnalului de tact C2M (2048KHz) semnalului de tact de sincronizare a canalului din cadru Fi. Structura hard care aceste semnale de tact este
redată
în fig2.32.
- 96 -
şi
a
generează
/)€
A
Q"
8
!f
qE A
ii
/}E
li
Ţ
1
„
i?...
B
T
F,„
{JF
8
Qi;
c F,5 F,,
li<. c e E; r;„ f; IJ1 ea
i;
Ei
Or E
J
Este de furnizează
7+1J8
c
{.)G {)'#
e
o
7" IJ8
F E;
':;
F, Fa
'11
Ei
~"'
Ea
menţionat că
6
r
7'r138
7/r/3
o
lf1
jj
4'e- A (}..- 8
€
c E; '
(}H
Ez
l(Îj;
e
(Jr
fabrică
.Fzs r;,
'
Fq
Fj,
f
Fig. 2.32
firma National Semiconductor
;
circuitul TP3155 care
semnalele Fi pentru opt circuite COMBO.
2.3.5.5.1.6. Modul de
Un modul de
interfaţare
interfaţare
a liniei analogice de abonat
a liniei de abonat (SLIM - Subscriber Line Interface Module)
analogice este circuitul TP3210 produs de firma National Semiconductor care se controlul unui procesor funcţiile
şi
care
conţine
într-un singur cip structura hard care
află
realizează
sub
toate
precizate în paragrafele anterioare (SUC, CODEC, FILTRE, TEST).
În fig.2.33 este redată schema bloc principială a acestui circuit pentru interfaţarea liniilor de abonat analogice;
notaţiile
utilizate au
semnificaţiile următoare:
linie, DL - driver de linie, CC-Z.: - circuit de control pentru control sistem
diferenţial,
supraveghere apel, ICC-S -
SBA - supraveghere interfaţă
de
buclă
comandă şi
impedanţa
RL
receptor de
echilibrorului; SDC -
abonat, DA - driver apel, SA -
control serie pentru interconectarea cu
un sistem cu microprocesor, FTB - filtru trece bandă, CAID - convertor analog-digital, CP/S - convertor paralel-serie, FTJ - filtru trece jos, CD/ A - convertor digital-analog, CS/P convertor serie-paralel; aceste ultime şase blocuri constitue structura unui circuitul de codare/ decodare
şi
filtrare COMBO pentru procesarea semnalului vocal de convorbire; BA - bloc de
alimentare.
- 97 -
IJCU:
1'1CL.k
CL!~SEL.
TIP
CA/D CP/S
FT.8
COHE30 co1>Ec I r1LTRE
C4?4
FT.I
CS/P
.Dx TSx /.)I?
FSx
rSR
E:Yi RZF2__,i--_ ./'CC -S
TIPS R!NtU'
-
,.__~
1?8/JS.,. /?81/S-
CS
INTI?
C'Ct.K
C()
CI
Fig. 2.33 Interfaţarea
ieşire
MIC (PCM)
circuitului cu linia telefonică de abonat şi
cu unitatea de
comandă
este
analogică,
prezentată
cu linia de intrare
şi
de
în fig.2.34.
TP 3210
r - - - - 1 , - , . ; - - - - - ; r.rp I
.D..q
rsx l>I( .-........--.Le -/>Cl>f
I 1
I
t,----l
I I
I
L ___ 1 ....J - - - - - - . ~~-------il?IN6S
6-+--'--------tTll'S ..--.-~---------.N8US I
+5V
I I
..,.-~----:---=:-;---,l?AU$.,.
... sv
c5 CCt.I<
1"NTi? CI
~y
co
RK1'--"-------------i~LY,
Vcc
L
'-~---------------1RRLYz
-l,<8V.
\.Ur
"8
... sv -5'/
GNJJ
~TN
Fig. 2.34 UC care poate fi un sistem cu microcontroler comandă 8+16 circuite TP3210 prin intermediul unor linii de intrare/ ieşire serie. Linia de intrare PCM se conectează prin intermediul unui circuit buffer la DR, iar la linia de ieşire PCM se conectează Dx prin - 98 -
intermediul unui buffer cu trei canal din LI-PCM
şi
stări
comandat de semnalul TSx. Comanda de citire a unui
respectiv de transmitere a unui canal în LE-PCM se face cu semnalul
FR.~ generat de o logică externă (fig.2.32). În afară de funcţiile realizate de SLIC şi COMBO
prezentate în paragrafele anterioare, circuitul TP3210 are facilitatea de testare a liniei de abonat(TLA), a terminalului telefonic (IT) prin comanda releului RK 2 şi de testare a circuitului de abonat (TCA) şi a unor circuite din centrală aferente unui convorbiri prin comanda releului RK 1• Este de
menţionat şi
funcţiile
Semiconductor, ce are microprocesor
şi oferă
circuitul TP3075 programabil fabricat de firma National
în plus
precizate mai sus, dar care se
facilităţi
de control numeric al
află
sub controlul unui
amplificării
pe fiecare sens de
transmisie, de asignare a canalelor, de închidere a buclei pe partea analogică sau digitală, etc.
2.3.5.5.1.7. Procesoare de semnal vocal În ultimii ani interfeţele de linie au devenit odată cu evoluţia tehnologiilor, procesoare de semnal cu caracteristici programabile. Astfel, firma Advanced Micro Devices produce conţine două
circuitul Am79C02 care fig.2.35;
notaţiile
utilizate au
procesoare de semnal vocal
semnificaţia:
PSV 1, PSV2
-
cele
şi
două
are structura
redată
în
procesoare de semnal
vocal, I-SLIC interfaţă pentru circuitele SLIC ale celor două linii de abonat analogice, BACT - bloc pentru alocarea canalelor temporale microprocesorul
unităţii
de
comandă;
şi
formarea semnalelor MIC, I - µP -
BA - bloc de alimentare.
+5~· BA
Dx,
-511
DR1
m, l>X2
13ACI
DR2 TXC2 /:S PCLK
Cit
D,-,., l>our
Ci2 v-.. ...._____, 1
~ST
cs1 ,cs2 Fig. 2.35 - 99 -
interfaţă
cu
Principalele caracteristici ale acestui circuit sunt: - are două procesoare de semnal vocal pentru filtrare, conversie A/D şi DIA, compandare, expandare, lege A sauµ, interfaţare
-
a liniilor de abonat
interfaţă
(două
două interfeţe
porturi MIC pentru unităţii
serie cu microprocesorul
de
- caracteristici programabile prin soft pentru de echilibrare a sistemului
paralele pentru comanda circuitelor de
diferenţial
două
linii);
comandă;
impedanţa
de intrare, pentru
care face trecerea de la
amplificare programabilă pentru sensurile de emisie
şi
două
de recepţie, pentru
impedanţa
fire la patru fire, coeficienţii
filtrelor
digitale din structura cir:::uitului, pentru egalizarea caracteristicilor de linie, pentru alocarea canalelor temporale, etc.; - moduri de test pe partea
analogică şi digitală,
supresor de ecou încorporat;
- consum redus, realizat în tehnologie CMOS. Circuitul adaugă două
integrează funcţiile
principale ale unei
interfeţe
circuite SLIC conectate la intrare pentru a realiza
analogice de linie la care se funcţiile
BORSCHT pentru
interfaţa analogică.
Conectarea procesorului de semnal vocal se face ca în fig.2.36 pentru a se cu cele
două
interfaţa
linii de abonat analogice prin intermediul circuitelor SLIC, cu liniile de
MIC prin intermediul unor buffere cu trei cu unitatea de
comandă
prin circuite de
stări,
ieşire
iar cu liniile de intrare MIC prin buffere
şi
interfaţare corespunzătoare.
A,,, 79C02 LE-n;.;
.Dx1
Lr-Pt)1
V,;, 2 LJ?62
SL/'C2
FS
Vou.t.2
CL8K
PCLk
CI. 4/.1
1'1Cl.K CHt:lk
lJCLK
.D,;, 1>t111t
uc
yicJ
cs„2 Fig. 2.36
- 100 -
!
Cele două circuite SUC pot fi conectate la 79C02 prin intemiediul unui transfomiator galvanică
Tr pentru a realiza separarea
de mediul extern. Pentru diverse tipuri de linii
şi
de
circuite SLIC se pot modifica caracteristicile prin program.
2.3.5.5.2.
Modulaţia
Utilizarea
modulaţiei
delta
delta (MD) la prelucrarea semnalului de convorbire
oferă faţă
de MIC: bună
adaptarea mai descreşterea
a semnalului telefonic la natura semnalului vocal prin
spectrului energetic cu
- asigurarea unei -
oferă
-
realizează
autenticităţi
posibilitatea
6dB/octavă;
bune la transmisia pe canale cu factor mare de eroare;
schimbării
vitezei de transmisie prin modificarea
frecvenţei
de
tact; şi
introducerea canalelor numerice cu
posibilităţi detemiină
Aceste Există
extragerea
mai multe tipuri de MD, cum ar fi:
exponenţială,
comunicaţiile
utilizarea MD în liniară,
uşurinţă,
cu
destinaţie specială.
delta sigma, cu
cu compandare instantanee, cu compandare
silabică,
etc.
dublă
cu compandare
etc. Utilizarea codoarelor/ decodoarelor delta realizate cu elemente discrete în abonat nu este
avantajoasă
(volum mare,
preţ
integrare, hibridă,
interfaţa
de
de cost ridicat, consum de energie mare, etc.);
din acest motiv se folosesc codoare/ decodoare delta integrate. Astfel fimia Harris Semiconductor produce circuitele HC55564, HC55536, HC55532, HC55516, firma Motorola produce circuitele MC3417, MC3418 silabic
şi reţea
în exterior filtru
integratoare), etc.
Structura utilizate au
(necesită
principială
semnificaţia:
a circuitului HC55564 este
redată
în fig.2.37, în care
notaţiile
CD/A - convertor digital-analog de 1O biţi, FES - filtru digital de
estimare a semnalului (lms), Mod - modulator, FDS - filtru digital silabic (4ms), SL structură logică
de
comandă,
R3b - registru de 3
Acest circuit destinat pentru conversia modulaţia
delta
adaptivă
cu compandare
biţi,
K - switch, C - comparator.
numerică
silabică,
a semnalelor telefonice
utilizează
iar adaptarea treptei de cuantizare la panta
semnalului de intrare este de tip CSVD (Continuous Variable Slope Delta). Raportul dintre treapta
maximă de
cuantizare şi treapta
a semnalului sunt digitale
şi
nu
necesită
minimă
nici o
este de 24dB. Filtrul silabic şi cel de estimare
componentă externă.
- 101 -
La
ieşire
este furnizat un
JI
debit numeric de 8-64 Kbit/s în analogic de intrare
depăşeşte
numerice de filtrare se
aplică
până
de
frecvenţa
de
eşantionare.
Atunci când semnalul
1,2V circuitul are un element de prag care
când semnalul scade sub valoarea
nici un semnal, la
frecvenţa egală
funcţie
ieşire
bloche_ază
menţionată. Dacă
circuitele
la intrare nu
este generat un semnal numeric de forma 10101010 ... cu
cu jumătate din frecvenţa de eşantionare. Circuitul poate realiza numai
funcţia
de codor dacă se aplică un nivel "O" logic la intrarea E/D sau decodor prin aplicarea nivelului "l" logic la E/D. Ejl)
APT
Fz R3b
Fig. 2.37
În fig.2.38 este redată structura hard din interfaţa de abonat care prelucrează semnalul de convorbire utilizând nu
necesită
modulaţia
delta cu compandare silabică (filtru, codor/decodor)
componente externe. AGC flC 5512])
/„ A
vr. 4 V{!_
ca:.o
t-51/
VoD 61<1>11
+5'1
/>l>N
GNDD
1'o llJOnf'
Aour 411'(
+So{
vb])
GNJJ//
E/JJ
+51/
6NJ)))
APr ;1"
+SV
fiere Osc. 2Hilz
Fig. 2.38
- 102 -
tl„
J)IN
.b,u CL
RES
şi
care
2.3.6. Testarea circuitelor
Funcţia telefonică
de testare constă în conectarea unei interfeţe de test specializate (ITS) la linia
de abonat pentru testul liniei (TLA)
testarea acestuia (TCA) se
realizează
centralei
şi
a unor blocuri
şi
al postului telefonic (TT) sau la CA pentru
funcţionale
din
un circuit multiplexor/ demultiplexor care
şi conectează
la linia de abonat
interfaţa
centrală
(fig.2.39). Cu releele RLKZ
deconectează interfaţa
de abonat a
de testare a liniei sau de testare a postului
telefonic. +U
Pe Pl UC
Fig. 2.39 Testul liniei de abonat
constă
din:
- verificare continuitate linie de abonat; - verificare
şi
determinare fir conectat la
pământ (datorită străpungerii izolaţiei
dintre
un fir sau mai multe şi pământ); - verificare scurtcircuit (datorat deteriorării sau înlăturării izolaţiei dintre cele două fire); - verificare fir întrerupt; - verificare dezechilibru de rezistenţe (datorat unei joncţionări defectuoase generatoare de diafonie); -
măsurare impedanţă
-
măsurare
de intrare
şi caracteristică;
atenuare, etc.
Testul aparatului telefonic constă din conectarea unui robot care transmite abonatului
- 103 -
chemat mesaje vocale
şi
îi cere acestuia
să facă
unele
operaţii;
acest test
constă
din:
- verificare sonerie abonat; - verificare cifre transmise de abonat (cifra este solicitată de robot cu un mesaj vocal); -
măsurare
Cu releele
recepţionat şi
informare abonat, etc.
R.Li<:1 se realizează un circuit multiplexor/ demultiplexor care deconectează
şi conectează
linia de abonat circuitelor din
nivel
centrală
CA la
interfaţa
de testare a centralei telefonice. Testarea
constau din:
- verificare alimentare în curent continuu; - verificare transmitere semnal de apel; - verificare
recepţionare informaţie
- verificare
recepţionare tonalităţi
legături
- verificare stabilire Pe durata furcă
efectuării
se încheie testul
şi
de
selecţie
în puls
şi
ton;
diverse;
telefonice prin RC, etc.
testului TLA sau TCA,
dacă
abonatul
ridică
microreceptorul din
se conectează abonatul la centrală; testul va fi reluat de la
terminarea convorbirii. Testele TLA nelimitat de ori. Testul TT se
şi
efectuează
TCA se pot efectua la orice o
dată
oră şi
capăt după
de un
la un interval mare de timp (luni)
şi
număr
între ore
convenabile (8+12 şi 16 + 20 de exemplu). Se poate realiza un serviciu telefonic de verificare a aparatului telefonic (asemănător cu TT) la solicitarea abonatului chemător în urma efectuării de către acesta a unui număr telefonic (apel serviciu).
2.3.7. Alte funcţii realizate de circuitele de abonat
In
afară
implementa
şi
de
funcţiile
alte
funcţii.
prezentate în paragrafele
prezentate în paragrafele anterioare în CA din CTE se pot Aceste
funcţii împreună
cu un mod de ,implementare sunt
următoare.
2.3.7.1. Transmiterea impulsurilor de taxare Se realizează prin inversarea polarităţi! din bucla de abonat sau prin conectarea semnalului de teletaxă de 12/16 KHz. Inversarea polarităţii din bucla de abonat se face cel mai simplu cu un releu (RLio) comandat de UC din US prin intermediul unui circuit demultiplexor
şi
a unui buffer ca în fig.2.40.
- 104 -
+U +f2V
-U_/
Pcjoc US La Lf:i
D.i.A
L
L'
z
I?.
Fig. 2.40 Pe durata
inversării
de
buclă
în CA nu mai poate fi
recepţionată informaţia
în puls deoarece tranzistorul T este blocat. Pentru transmiterea semnalului de 12/16 KHz se poate cupla pe transformatorul Tr o
înfăşurare
tonalităţilor şi
se transmit la
abonaţi
etc.) prin RC de cele mai multe ori. să apară
comutaţie
un impuls de
(ton disc, revers apel, ocupat, avertizare, apel fals,
tonalităţi
ca în timpul convorbirii dintre doi
în cuplarea unei
inductanţe
(DCS) pentru distribuirea
abonaţi
(de avertizare, de exemplu) sau a unui mesaj
vocal pentru un anumit serviciu telefonic fără întreruperea
de
semnalizări)
a mesajelor vocale
Există situaţia
nec::esitatea transmiterii unei
necesară constă
de
chemător.
2.3.7.2. Transmiterea Tonalităţile
teletaxă
L'. Prin intermediul acesteia
US transmite printr-un câmp DCS (distribuitor/ concentrator de 12/16KHz terminalului
de selecţie
legăturii
telefonice. Structura hard
L' pe transformatorul Tr şi
tonalităţilor şi
2.3.7.3. Adaptarea liniei de abonat la
adăugarea
unui câmp
a mesajelor vocale ca în fig.2.40.
interfaţa
cu mediul extern
Transformatorul Tr din CA are rolul de a alimenta aparatul telefonic în curent continuu prin cele
două înfăşurări
calea de convorbire
şi
de a adapta
L/2, de a separa galvanic linia de impedanţa
liniei de abonat cu
terminal pentru a se realiza un transfer maxim de putere [Pos83]. - 105 -
centrală telefonică
impedanţa
pe
echipamentului
2.4. Modul de linii de abonat
Mai multe circuite de linia de de linie de abonat ca în fig.2.41 comutaţie interfaţare
abonaţi
şi
sunt grupate împreună pentru a forma un modul
fig.2.42;
pentru echipament de test; CA -
notaţiile
comutaţie
a liniilor de abonat; COMBO - codec
şi
apel; P -
modulul; GA - generator de apel; SLCA - circuit de linie
distribuţia
analogică
de abonat, CS - control
protecţie;
TEST -
SLIC - circuit de
filtre; CC/DC - câmp de concentrare/
câmp de distribuire; ETL - echipament de test linie, terminal
modul de linie
semnificaţia:
utilizate au
şi
circuite, comun pentru întreg
analogică
semnalizări.
de abonat; SLMA -
UC a modulului stării
comenzilor de semnalizare spre circuitele de linie, controlul
realizează
liniilor
şi
al
canalelor de comunicare.
/'1/C
Cii
VC
Fig. 2.41 UC a modulului semnalizările
comunică
cu
c~lelalte unităţi
de
comandă
pe cale individuală sau prin canal comun. Transmiterea
individual se face prin intermediul canalului 16 din cadrul PCM de de semnalizare este disponibil un controler care
asigură funcţii
ale centralei prin
semnalizărilor haz~.
pe canal
Pentru acest mod
de echipament de
joncţiune
(E.J) şi de linie (EL) care realizează transmiterea şi recepţionarea semnalizărilor. Acest
controler
verifică
sincronizarea semnalului pe linia
digitală şi verifică
formarea cadrului
PCM. Semnalizarea pe canal comun
utilizează
transmiterea de
semnalizări
sub
formă
de
mesaje (pachete). Se poate utiliza un btis intern de comandă cu un debit redus sau se poate utiliza canalul 16 din cadrul PCM. Mesajul care este transmis indică
canalul pentru care este
asociată
semnalizarea care - 106 -
conţine
urmează.
o
etichetă
prin care se
SLM/13 SLMll2
SLMA1 SLMAo
20~8 Kl>il· /.s
LA6 Bx6fK6lf/.s
L.46 64- Khil-/s
LA6 8x2 kl>if/s
cs
Fig. 2.42 UC a SLMA prelucrează comenzile recepţionate de la unitatea de şi
le transmite SLCA; deasemenea se
şi
se transmit toate
informaţiile
asigură
interogarea
periodică
a
comandă
stării
a centralei
liniilor de abonat
necesare UC a centralei.
2.5. Unitate de linie Unitatea de racordare a abonaţilor este o unitate care şi conţine
pentru liniile de abonat
circuitele de
interfaţă
realizează
concentrarea de trafic
pentru liniile de abonat
digitale interne care au acces la RC. URA pentru CTE de mare capacitate se sau distant; în cazul acestora din ce au un debit de
urmă
şi
liniile
instalează
local
comunicarea cu centrala se face prin linii digitale MIC
2,048Mbiţi/s.
În fig.2.43 este URA din centrala telefonică EWSD/Siemens numită şi unitate de linie digitală
(DLU).
Această
unitate
conţine
119 SLMA cu câte 8 SLCA, deci un total de
119·8 = 952 linii de abonat care au acces la 4 linii MIC, deci 4·30=120 canale de comunicare. Unitatea de linie
digitală
are
două unităţi
de acces la câte o pereche de linii digitale.
Acestea sunt formate din: - interfaţa digitală pentru DLU (I-DLU) care interfaţează canalele de comunicaţie, controlează
canalul O pentru sincronizare,
recepţionează şi
intermediul canalului 16 din linia PCM;
- 107 -
transmite
semnalizările
prin
- controlerul pentru DLU (C-DLU) care interfaţează care
controlează
apelul liniilor de
semnalizările
dintre SLMA şi UC
abonaţi.
URA/DL!J
SLCA
SLCA
SLCA
SLHA 11g
I.IT
Fig. 2.43 Unitatea de racordare a conectată
de linie
2.6.
Interfaţa
Interfaţa
şi
din
conţine
o unitate de test (UT) ce poate fi
centrală.
liniilor de joncpune analogice
cu alte centrale telefonice se
(CJ). Aceste circuite
asigură legături
se numesc circuite de joncţiune de
respectiv circuite de
joncţiune
Structurile principiale ale CJ de vedere al
mai
la orice SLCA pentru a se testa liniile de abonaţi, terminalele telefonice şi circuitele
corespunzătoare
joncţiune
abonaţilor
funcţiunilor
realizate
ieşire
realizează
telefonice cu abonaţii
(CJE) în cazul
de intrare (CJI) în cazul ieşire şi
şi
prin intermediul circuitelor de
intrare sunt
conectaţi
realizării
realizării
asemănătoare
unei
unei
Ia alte centrale
legături
legături
ieşire,
de intrare.
cu ale CA din punctul de
sunt redate în fig.2.44, respectiv fig.2.45;
- 108 -
de
semnificaţia
notaţiilor
utilizate este: JE•• JEi, -
joncţiune
ieşire,
de
(respectiv
n„
Jlb -
joncţiune
de
intrare), TJE - testare JE, (respectiv TJI - testare JI), TCJ - testare CJ, P, P', P" - protecţie, A- alimentare, TA - transmitere apel, (respectiv RA - recepţionare apel), Tr - transfonnator, PSC - procesare semnal de convorbire, Mux/DMux - circuite multiplexoare/ demultiplexoare. ~~~""""'r----
7r
JEa
JE;,
Fig. 2.44
Fig. 2.45 Funcţiile
testare
şi
de alimentare, de
protecţie,
de procesare a semnalului de convorbire, de
de adaptare sunt implementate pentru CJ ca
şi
similarele acestora de la CA.
2.6.1. Transmiterea apelului pe linia de joncţiune
Transmiterea unui apel de curent continuu din CJE către centrala distantă se realizează prin închidetea buclei de curent continuu. US
comandă
printr-un circuit demultiplexor
saturarea tranzistorului T2 (fig.2.46). Astfel un "O" logic în portul de comandă
ieşire
al
unităţii
(PE/UC) din US (punctul E1) este transmis prin bufferul 7407 cu colector în gol
optocuplorul OP şi
detennină
de şi
saturarea tranzistorului T2 care echivalează cu un apel în curent
continuu pe linia de joncţiune.
- 109 -
-1-(/
r,.&R.
·· 1
_i____________J_E„
c
c'
JEb
Fig. 2.46 Prin intermediul tranzistorului T 1 este (închisă/ deschisă)
convertită
starea buclei de curent a
joncţiunii
în nivele logice TTL (0/1 - punct D1). Aceste nivele sunt preluate printr-un
optocuplor şi un circuit multiplexor de microsistemul de
comandă
a US pentru a indica
dacă
CJI a fost eliberat.
2.6.2.
Recepţionarea
Recepţionarea
apelului de pe linia de joncţiune
apelului de curent
co~tinuu
prin saturarea tranzistorului T 1 (fig.2.47)
dacă
în CJI de la centrala
distantă
se
realizează
tranzistorul T2 este deja saturat. Apelul este
preluat de UC printr-un optocuplor şi un circuit multiplexor. În mod curent tranzistorul T2 se menţine saturat prin plasarea în punctul E1 de către
UC'a unui nivel "1" logic. Pentru a indica centralei se întrerupe bucla de curent continuu; UC tranzistorul T 2 se
plasează
abonatul chemat a închis,
în punctul E1 un nivel "0" logic
şi
blochează.
Din CJE se acesteia se
chemătoare că
supraveghează
eliberează
CJE. US
bucla de curent a liniei de
plasează
joncţiune şi
la întreruperea
un "l" logic în punctul E1 al CJI când a sesizat
CJE al centralei distante a fost eliberat.
- 110 -
că
Fig. 2.47
2.6.3. Transmiterea/
recepţionarea informaţiei
Pentru stabilirea legăturii telefonice dintre doi necesar un schimb de
informaţii
Aceste semnale MF sunt emise circuitelor de
abonaţi conectaţi
de semnalizare în cod
şi recepţionate
de semnalizare
multifrecvenţă
la centrale diferite este (R2) în banda
vocală.
de US ale celor două centrale prin intermediul
joncţiune.
circulă
De la US la CJ semnalele MF
prin RC sau printr-un câmp concentrator/
distribuitor suplimentar conectat la înfăşurările L' ale transformatorului Tr şi controlat de UC (fig.2.46, fig.2.47).
2. 7. Modul de linii de joncţiuni
Mai multe circuite de joneţiuni comutaţie
ca în fig.2.48
fig.2.49;
sunt grupate
notaţiile
pentru echipamentul de test; P -
alimentare, transmitere/ - bloc de
şi
joncţiune
recepţionare
comutaţie locală;
apel
împreună
semnificaţia:
utilizate au
protecţie;
U-
şi semnalizări,
pentru a forma un modul de
interfaţă
TEST - circuit de
linie de
etc; COMBO - codec
ETL - echipament de test linie
şi
şi
pentru
filtre; BCL
circuite comune pentru întreg
modulul; CJ - circuit de joncţiune; MJ - modul de joncţiuni, CS - control
- 111 -
joncţiune
semnalizări.
IJ
L.J
C'0/>180
HfC
8CL
u
IJ
TEST
C0/'780
uc Fig. 2.48
20
Khif/s
LJ 4x64K6;f/s
lJ
0'9- k/Jifls LJ
LJ 4- "2 k 1J1I/.s
Fig. 2.49 UC a modulului, ca
şi
semnalizare spre circuitele de comunicare. Aceasta individuală
comunică
în cazul SLMA,
joncţiune,
controlul
realizează distribuţia
comenzilor de
stării joncţiunilor şi
al canalelor de
cu celelalte UC ale centralei prin
sau prin canal comun.
- 112 -
semnalizări
pe cale
Interfaţa
2.8.
liniilor digitale de abonat
Liniile de abonat digitale oferă un acces de bază sau un acces primar. Accesul de bază ISDN
oferă două
canale B de 64Kbit/s fiecare pentru şi
imagini, date, etc canale B pentru
realizează
(IS). IL
circuitul de linie Funcţiile
şi
de voce, text,
un canal D de 16Kbit/s pentru semnalizare. Accesul primar
comunicaţie şi
Interfaţa unei
comunicaţia efectivă
oferă
30
un canal D de 64Kbit/s pentru semnalizare.
linii digitale conţine o interfaţă de linie (IL)
şi
o interfaţă de sincronizare
transformarea semnalului de linie ternar în semnal binar utilizat de invers.
realizate de IL sunt:
- amplificarea semnalului de linie; - eliminarea jitterului; - regenerarea semnalului de linie; - conversia semnalului din cod de linie HDB3 în semnal binar la
recepţie şi
invers la
emisie; - extragerea tactului, etc. IS
realizează
Informaţiile
sincronizarea
informaţiei
recepţionate
din linie cu tactul local.
de semnalizare din fluxurile digitale sunt prelucrate de IS astfel:
a) la recepţie:
- se
verifică
sincronizarea;
- se înscriu datele
recepţionate
în ritmul tactului de la
recepţie şi
se citesc în ritmul
tactului local; - se
separă informaţiile
de semnalizare pentru a fi analizate
şi
prelucrate;
b) la emisie:
- se şi
generează
fluxul digital prin multiplexarea canalelor de comunicaţie, sincronizare
semnalizare. În fig.2.50 este prezentată structura circuitului de linie digitală cu acces de bază ISDN
(ET - echipament de test, ELD - echipament linie
digitală
cu acces de
bază,
multiplexor, CL - controler de linie, C-HDLC controler HDLC, LD - linie fig.2.51 este structura circuitului de linie digitală
digitală
- 113 -
digitală);
în
cu acces primar (ELD-P -echipament linie
cu acces primar, C-HDLC-S controler HDLC
HDLC date).
Mux -
semnalizări,
C-HDLC-D controler
Com
Mux
CL
28
L})
.D
--})ale
uc Fig. 2.50 ~m
CL
308
LJ)
B C-HlJi.C-5 C-HlJLC-lJ
uc Fig. 2.51
2.8.1.
Interfaţă
ISDN pentru accesul de
bază
Recomandările CCITI oferă o flexibilitate ridicată în
gruparea funcţ;iilor din terminalul
cu interfaţă SIT ISDN (TE1), terminalul non - ISDN (TE2) cu adaptor (AT) şi terminalul de reţea
(NT) în
acelaşi
sistem sau în sisteme diferite. Accesul de
bază
multiplexate în timp, cu un debit total de 192Kbit/s pe o conexiune Funcţiile
ISDN are 2B + D canale fizică
cu 4 fire.
nivelului fizic ISDN sunt:
- codificarea datelor; - transmisia duplex a datelor din canalele B - multiplexarea canalelor de
bază
B, D
şi
şi
D;
auxiliare E, A, S în cadre temporale,
- activarea/ dezactivarea terminalelor; - telealimentarea terminalelor; - identificarea terminalelor; - izolarea terminalelor defecte; - folosirea protocolului de acces la canalul D, etc. Conectarea terminalelor la busul S/T se face din considerente de atenuare/ distanţele şi
fază,
iar
modurile posibile de amplasare sunt redate în fig.2.52 (TE - terminal cu interfaţă
S/T ISDN, NT - terminal reţea, TR - terminaţii rezistive).
- 114 -
41km
.7 c&J
~~ NT
"200,,,
h7clJ CE ~-Rm~ ,~·~/ ___ ;.
~ o/~ Nr
---
650011?
[tu_ Nr
~
I l
TJ?
TR
I)
d)
IVT
rR
Tlt
Fig. 2.52 Configuraţiile
de conectare a terminalelor sunt:
a) punct cu punct (fig.2.52a). determinată
din
condiţia
Distanţa
dintre TE
şi
NT este de maxim lKm
şi
este
de atenuare;
b) bus pasiv scurt (fig.2.52b). Pe o distanţă de maxim 200m pot fi conectate i terminale (i = 1,2,„.8)
şi
terminalele care trebuie
este
determinată
să funcţioneze
de
condiţia
de defazare
maximă admisibilă
dintre
sincron;
c) bus extins (fig.2.52c). În acest caz distanţa pe care sunt conectate celei terminale (i=l,2,„.8)
creşte
la 500m, dar trebuie ca toate terminalele
să
fie conectate pe o
distanţă
de
maxim 50m. În acest caz este necesar să nu existe un defazaj mare între semnalele recepţionate
de terminale;
d) în stea (fig.2.52d) care este o extensie a terminalului de reţea. Numărul
de terminale din
configuraţia
multipunct este de maxim 8 pentru a limita
neadaptarea de impedanţă introdusă de conectarea terminalului şi de creşterea atenuării. În multipunct terminalele
funcţionează
sincron la nivel de bit
Transportul datelor se face pe canale B,
bidirecţional
în mod circuit
cadrul unei
configuraţii
bidirecţional,
în mod pachet, utilizând protocolul LAPD
Gestionarea
interfeţei
pentru accesul de
bază
se
asemănător
realizează
şi
şi
cadru.
pe un canal D,
cu HDLC-LAPB.
prin
funcţiile:
- sincronizare de bit; toate terminalele TE sunt sincronizate cu semnalul de tact - 115 -
transmis de terminalul de
reţea
NT
şi
care este inclus în semnalul de linie ce este transmis
cu un debit de 192Kbit/s; - sincronizare de cadru; un cadru ISDN are 250 µs; tactul de cadru este perechea de
biţi
(F, L)
şi
către
în
(FA• L); necesară şi
- sincronizare de multicadru; nu este strict transmis de NT
conţinut
se
realizează
cu bitul M
TE;
- activare/ dezactivare terminale; în acest fel se dezactivarea principalelor
funcţii
realizează
ale terminalelor dacă nu se
o economie de energie prin
efectuează
nici o convorbire;
- alimentare; - întreţinere; permite terminalului să ceară o serie de teste de verificare prin închiderea unor bucle de test; sunt în curs de introducere de CCITT. Codul de linie utilizat este bipolar
şi
permite transportul
bit. Regula de codare este: "O" pentru impuls ( + )/(-) linie. Suportul de transmisie care se transmit doi
biţi
realizează
practic
să
"l" pentru
funcţia logică
absenţa
a tactului de
semnalului din
SAU pentru zerouri în cazul în
de la terminale diferite. Accesul la canalele B este controlat, iar la bază
canalul D este aleator, deci cadrul pentru accesul de care
şi
informaţiei şi
respecte regula SAU din timpul transmisiei
biţilor
ISDN trebuie
să
aibe un format
din canalul D pentru care pot avea
loc coliziuni la încercarea de acces simultan a mai multor terminaie. Semnalul de linie are componentă continuă nulă,
cadrului
să
fie un
număr
iar pentru a realiza acest lucru este necesar ca în interiorul
par de
biţi
"O" cu
polarităţi
alternate
şi
care se
asigură
cu un bit de
echilibrare L suplimentar. Structura cadrului de acces de bază ISDN pentru sensul de transfer al la TE la NT
şi
invers este redat în fig.2.53 (B1, B2 ,
- biţi
informaţiilor de
canale B de date, D -
biţi
semnalizare din canalul D; F - bit de start cadru, A - bit de activare, fA - bit auxiliar de cadru, E - bit de ecou, M - bit start multicadru, S - bit de cadru suplimentar, N=FA\sau
N=l). Terminalul ISDN emite cadre sincronizate pe tactul terminalului de reţea cu un decalaj de
două
intervale de bit (Tb = 5,2 µs).
terminalul ISDN. Decalajul 2Tb determină
Această
întârziere este
şi distanţa minimă
dintre doi
timpul maxim pentru propagarea pe cablu
Sincronizarea de cadru se
realizează
cu
şi
biţii
biţi
pentru prelucrari în
de ecou succesivi (lOTJ
implicit lungimea
F/L
şi
bipolaritate a cadrului de linie. Bitul Feste "O", iar bitul FA - 116 -
necesară
FAIN care
maximă
a liniei.
încalcă
regula de
ocupă poziţia
a 13-a în cadrele
cu N =/FA. Deci primul "O" al cadrului va fi emis cel târziu în poziţia a 14-a indiferent de conţinutul de informaţie. Începutul de cadru se recunoaşte prin cele două încălcări ale regulii
de bipolaritate de pe parcursul a 14
11.
l: I 1-„ s~ ... IE I/) l-4 Ir,; IN I L
biţi
de la începutul cadrului.
2SO,M5 (48h~h') n•
82. ..•
•
IE I]) IH 1... s, ... Ie ln ls I... 82 Ic I» IL m
lI ,t:
Fig. 2.53 Sincronizarea este realizată dacă este îndeplinită condiţia de mai sus pentru trei cadre consecutive şi se consideră că terminalul a pierdut sincronizarea de cadru dacă condiţia anterioară
decât
dacă
nu se verifică pe parcursul a două cadre succesive. Terminalul nu transmite date este sincronizat.
Se poate defini o
=
la terminal, bitul M 1
structură
indică
de multicadru alcătuită din 20 cadre. Pentru transmiterea
începutul multicadrului.
În configuraţia multipunct este necesar un mecanism care să asigure accesul la resurse astfel încât fiecare terminal să dispună de acest acces, iar datele pe care le transmite să nu fie alterate de tentativele de acces ale altor terminale. Accesul la canalul B este asigurat de semnalizările
efectuate pe canalul D. Ţinând cont de faptul că terminaţia de reţea nu dispune
de inteligenţă pentru o interogare succesivă a terminalelor, iar prizele la care sunt conectate terminalele sunt pasive, s-a soluţionat accesul la canalul D cu un mecanism de rezolvare al conflictului. Acest mecanism de acces se bazează pe patru caracteristici: ·canalul D este exploatat la nivel 2 conform protocolului HDLC; - terminalele supraveghează canalul D al TE către terminaţia NT prin bitul de ecou; - busul pasiv realizează funcţia SAU de zerouri; - terminalele inactive emit "l ". Aplicarea metodei de acces permite rewlvarea conflictelor de acces dacă se ţine cont de
următoarele
principii:
- 117 -
- înainte de a emite un cadru HDLC fiecare terminal trebuie
să
verifice
dacă
canalul
D este liber; - datele fiind emise conform protocolului HDLC, canalul D este liber dacă au fost recepţionaţi
puţin
cel
opt
biţi
de "1" logic consecutiv;
- la emisia unui cadru HDLC terminalul trebuie valoarea bitului de ecou; Funcţia
dacă
D
compare fiecare bit emis cu
E atunci terminalul trebuie
să
înceteze
să
mai
emită.
de activare/ dezactivare a terminalelor permite reducerea consumului de
energie atunci când nu au loc permită
~
să
completă
activarea
comunicaţii.
Se
menţin
active doar câteva circuite care
să
atunci când este necesar. Terminalele dispun de câte un detector
de semnal cu consum redus care au rolul de a determina existenţa semnalului în linie. Aceasta este singura
funcţie activă
2.8.2. Circuite de
pe când restul
interfaţă
funcţiilor
de terminal sunt dezactivate.
SIT
Circuitul Am79C30A este o interfaţă SIT într-un singur cip, în tehnologie CMOS care incorporează funcţii
de
notaţiile
semnificaţia:
utilizate au
comunicaţie
bază,
procesor audio de
SI -
ISDN. Structura circuitului este
LIU - unitate de
interfaţă serială,
de date, Osc - oscilator, MPI -
interfaţă
interfaţare
cu linia
redată
în fig.2.54, iar
digitală
ISDN, MAP -
Mux - multiplexor, DLC - controler conexiuni
microprocesor. Conectarea
către
liniile analogice din
CTE se face prin interfaţa analogică (IA) , iar către liniile digitale prin adaptorul de terminal (AT). Rolurile blocurilor
funcţionale rezultă
din
funcţiunile interfeţei
Circuitul realizat de firma Advanced Micro Devices abonat (DSC)
şi
conţine
SIT.
un controler digital de
un controler de date ISDN (IDC). Principalele caracteristici ale circuitului
sunt: - intertaţă S/T conform Recomandării CCITT I.430; - procesor pentru implementarea protocolului LAPD; - procesor audio; - controlul
interfeţei
este realizat cu un sistem cu microprocesor ce
întreruperi; - utilizarea în -
facilită{i
configuraţiile
punct la punct sau multipunct;
de realizare a buclelor de test, etc.
- 118 -
funcţionează
în
Cl//lf
C-1Pz EM, EARz /UNA
MllP
!f.TN8
/}./(EF
LS1
LS2
Âm7fJCJOA
JJLC
I
1.-~~~~--~--'M~P-~.._--------~~--,
I
c==~ echipamentul terminal fluxurile de date în Canalele B sunt
şi
_J
Fig. 2.54
o comunicare ful! duplex cu un debit de 192Kbit/s între
un circuit de linie PABX sau NT pe patru fire. Circuitul
două
canale B de
direcţionate
canalul D este prelucrat
-
- ~ -= ~--~- q~ - ~- - ---=---=~-=-=-=- _-::.J
realizează
Circuitul
cs
l(D WiJ fi1f 1-?ESE r - - - - - - - - --- --- ____
/? 4 ~A2
))0 .;.))7
1
L ____
comunicaţie
spre diferite
parţial şi
secţiuni
a datelor
şi
separă
un canal D de semnalizare.
ale DSC sub controlul utilizatorului, iar
furnizat UC pentru
prelucrări
ulterioare.
O altă interfaţă SIT este circuitul MT8930 realizat de firma MITEL care încorporează funcţiile
-
de nivel 1 şi 2 pentru comunicaţii ISDN. Acest circuit are următoarele caracteristici: interfaţă
SIT conform CCITT I.430;
- transmisie duplex pentru canale 2B+D cu un debit în linie de 192Kbit/s; -
funcţii
de activare/dezactivare de nivel 1;
- protocol de acces la canal D; - utilizabil în
configuraţii
punct cu punct sau multipunct;
- mod de lucru master (NT) -
facilităţi
-
conţine
şi
slave (TE);
pentru bucle de test; PLL
şi
VCO pentru extragerea tactului;
- controler de nivel doi HDLC încorporat; - 119 -
- interfaţă paralelă cu un microsistem cu procesor de 8 biţi; - consum de energie redus, etc. Structura internă a circuitului MT 8930 este redată în fig.2.55 în care notaţiile utilizate au semnificaţia: 1-S/T interfaţă S/T, CAD - controler activare-dezactivare, CT,R HDLC controler transmisie, recepţie HDLC; CCD - control canal D, 1-µP - interfaţă paralelă microprocesor; PLL - buclă cu calare de fază, VCO - oscilator controlat în tensiune, 1-BS interfaţă
bus serie, SLC - structură logică de comandă.
s/r '
[[ [[_ '
Com
Tccf '/31J
BA
dC
Fig. 2.55 Rolurile blocurilor
funcţionale derivă
din cele ale
interfeţei
SIT. Circuitul poate fi
utilizat ca terminal de abonat TE când sincronizarea se face cu tactul extras din linie sau ca terminal de către
reţea
NT când
primeşte
tact din exterior.
Interfaţa
este
programabilă
direct de
un microsistem cu microprocesor, respectiv un microcontroler sau direct cu semnale
hard proprii. 2.8.3.
Interfeţe
de linie
bidirecţionale
pentru transmisia pe
două
fire
Interfaţa ISDN pentru accesul de bază este cu separarea sensurilor de comunicare. În reţelele
telefonice aproape toate liniile telefonice sunt bifilare
de ISDN
fără modificări.
Terminalul de
reţea
şi
este de dorit a fi utilizate
NT se poate conecta la o
centrală
interfaţă U (nedefinită). Interfaţa
U nu este
- transniterea pe o - transniterea
supusă standardizării
distanţă
bidirecţională
de 4-5 Km pe
aceeaşi
ISDN
fără
şi
trebuie
să
realizeze:
amplificarea semnalului digital;
linie a semnalului digital;
- 120 -
şi
printr-o
- recuperarea semnalului de tact pentru sincronizare; -o
formă adecvată
a spectrului semnalului din linie, etc. bidirecţională
Pentru transmiterea următoarele posibilităţi
2.8.3.1. Separarea în
spectrele celor obţine dacă
un sens
şi
bidirecţională simultană
frecvenţă
clasică şi constă
două
aceeaşi
bifilară există
linie
de separare în frecvenţă a celor două sensuri, de transmisie alternativă
într-un sens sau în altul, de transmisie
Metoda este
a semnalului digital pe
a celor
două
în transmiterea
cu anularea ecoului.
sensuri
simultană
a celor
semnale sunt disjuncte sau se suprapun foarte
două
sensuri
dacă
puţin. Această soluţie
se
folosim coduri diferite pentru fiecare sens, de exemplu coduri de ordin 1 pentru
de ordin 2 pentru
celălalt
sens sau modularea cu un
purtător
a semnalului de pe un
sens. Bătaia
frecvenţe
depinde de semnalul care are energie mai mare la
înalte.
Datorită
telediafoniei, frecvenţele înalte se transmit de la centrală spre terminale. În acest caz paradiafonia este
minimă
acestei metode constau în structura şi
lungimea
redusă
a razei de
2.8.3.2. Transmisia
Metoda
constă
două
deoarece cele
complexă
semnale au spectre diferite. Dezavantajele
a filtrării la
acţiune. Această soluţie
alternativă
recepţie,
nu se
realizarea
utilizează deşi
digitală dificilă
este
posibilă.
într-un sens sau în altul
în transmisii digitale alternative în cele
două
sensuri
şi
mai este
denumită metoda "ping-pong". În fig.2.56 este schema de principiu pentru o interfaţă de tip
U care utilizează această metodă;
notaţiile
utilizate au semnificaţia: E - emiţător; R - receptor;
K - comutator.
k
rr.
l{)x ...
L1n1e •
--:x\JI
·Fig. 2.56 - 121 -
c
La fiecare
capăt
informaţie numerică ţinem
de linie se disting
două
faze: emisie
şi recepţie. Dacă.
debitul de
pentru fiecare sens este d, atunci în linie avem un debit =:- 2d, iar
cont de timpul de propagare a semnalelor prin linie şi de timpii de
gardă
dacă
dintre diferite
faze, atunci debitul real din linie este 2,5d. În aceste condiţii lungimea liniei este limitată la aproximativ 4 Km. Pentru
această metodă
telediafonia este practic
neglijabilă,
iar dacă sunt
sincronizate toate momentele de emisie într-un nod atunci se elimină şi paradiafonia dacă toate perechile
utilizează aceeaşi tehnică.
2.8.3.3. Transmisia
Metoda
clasică
bidirecţională simultană
de transmitere
bidirecţională
cu anularea ecoului
pe o linie cu
două
fire cu separarea
sensurilor la capete utilizând sisteme diferenţiale nu permite transmisia pe o lungime de linie de ordinul a 5 Km pentru semnale digitale cu banda de ordinul a 100 kHz. Ecoul produs de sistemele
diferenţiale
şi
este important
este necesar o compensare care se
compensator adaptiv. Un receptor digital
> 25 dB. Raza de
acţiune
funcţionează
realizează
perturbaţie
bine la un raport semnal/
de 4 + 5 Km corespunde unei
atenuări
cu un
de 45 dB la 100 kHz, iar
atenuarea ecoului ce trece prin sistemele diferenţiale poate coborî până la 6 dB pentru anumite cabluri. Prin urmare ecoul local trebuie redus cu cel
puţin
45 + 25-6 dB pentru a se
recepţiona
date. Deasemenea peste ecoul local se suprapune ecoul distant datorat reflexiilor din punctele de discontinuitate a
impedanţei
Compensarea ecoului estimat şi de a"l o
schemă
cu
utilizate au
scădea
reacţie,
liniei
constă
din semnalul
şi
ecoul provenit de la
capătul
din a calcula din datele emise în linie care este ecoul recepţi9nat.
Pentru ca eroarea
de tip adaptiv cu structura de principiu
semnificaţia:
distant.
CE - compensator de ecou; SD - sistem
ED - ecou distant; A - amplificatoare; R - repetoare.
--------------- - - - - - - - - -- - - - -
Fig. 2.57
- 122 -
să
fie
redată
minimă
se
foloseşte
în fig.2.57; notaţiile
diferenţial;
EL - ecou local;
Funcţionarea
creşte
se
bazează
pe necorelarea dintre ecou
şi
semnalul distant, iar pentru a
gradul de necorelare se folosesc circuite scrambler (aleatorizare).
Schema de
principiu prezentată pentru compensarea ecoului este adaptivă pentru a putea fi utilizată pentru diverse tipuri de linii
şi
Interfaţa
2.8.4.
pentru a nu depinde în timp de caracteristicile electrice ale liniei.
U interfeţe
Schema de principiu a unei ecou este
redată
în fig.2.58;
notaţiile
buclă
cu calare de
două
semnificaţia:
transmiţător,
codor bifazic; S - scrambler, Tx Rx - receptor; PLL -
au
U pentru
fază;
fire cu compensator adaptiv de
CE - compensator de ecou; CBF -
DBF - decodor bifazic; DS - descrambler;
SLC -
structură logică
de
comandă.
J)
c
.J)
s Fig. 2.58 Codurile de linie utilizate trebuie -
transparenţă
- posibilitatea
la
să
aibe
proprietăţile:
infonnaţie;
recuperării
tactului de bit;
- absenţa· componentei de curent continuu; -
redundanţă
- limitarea
şi
care
să pennită
concentrarea
detectarea erorilor
optimă
şi
corectarea acestora;
a spectrului pentru linia
utilizată;
- insensibilitate Ia inversarea firelor din pereche; - trebuie în timp în cazul
să
fie liniare
memorării
dacă
transcodarea se face în aval de compensator
în compensator a
răspunsului
şi
invariante
Ia impuls.
Interfaţa U prezentată în figură foloseşte codul de linie bifazic. În afară de acesta se
pot utiliza
şi
codurile 4B3T, 2BlQ, etc.
- 123 -
2. 9.
Interfaţa
liniilor de joncţiune digitale
Circuitul de joncţiune digitală este alcătuit din interfaţa de joncţiuni (U) şi interfaţa de sincronizare (IS) ca în fig.2.59 (MCF - memorie sincronizare linie de intrare centrală,
şi
respectiv de
ieşire,
GC - generare cadru, PS - procesare
corecţie fază,
CSLI, CSLE - circuit
TLI - tact linie de intrare, TC - tact
semnalizări).
,-----------,u I He I=
t----+H I
I
I
I
I
1'1.TC
I
.2048 Koil/s C Sl.T
MIC I
GC
I I
.,..__ _ _ _..._..._
2r/l~B
k6;1/s
I I :
L - - - - - - _J
I
~ _'-_-_--..--P.-~,.....,,______,_ -
; _j
Fig. 2.59 Sincronizarea necesită în structura cadrului PCM un canal de sincronizare. Semnalele vehiculate pe linia de continuu linie
şi
nulă;
se
joncţiune digitală
utilizează
de
regulă
sunt semnale ternare cu
codul HDB3. U
semnalul binar utilizat de circuitul. de
extragerea tactului din semnalul
recepţionat,
fluxului digital de intrare, separarea
componentă
asigură interfaţa
joncţiune digitală.
dintre semnalul de
realizează
IS
separarea canalului O, verificarea
informaţiei
de semnalizare din
de curent
c~alul
la
recepţie
sincronizării
16, dirijarea
canalelor de comunicaţie, iar la emisie formarea cadrului multiplex primar prin multiplexarea informaţiei de sincronizare (canal O), semnalizare (canal 16) şi de comunicare (canalele
1+15, 17 + 31). Se
asigură
controlul
sincronizării, semnalizărilor şi
comunicaţiei
al
cu UC
care asigură tratarea apelurilor. În fig.2,60 este redată schema bloc a unei interfeţe integrate MT89780 (MITEL) pentru multiplexul primar generator de tact, ME - memorie
elastică,
(notaţiile
din
figură
au
semnificaţia:
GT -
Mux - multiplexor, Rxb, Txb - transcodoare de
linie bipolare, ET - extractor de tact, MR - memorie RAM, LC Circuitul este comandat serie prin CST;0,1, iar
informaţiile
- 124 -
logică
de
comandă).
de stare sunt generate serie pe
CST0 • Pe ramura de utilizează
recepţie
a multiplexului este inclus un modul de sincronizare care
ME. Circuitul are mai multe moduri de semnalizare pe canal individual sau comun. r. - - - - - - - 8K1'1::
:~
- ---- ----------, MT8!J780
20MK1'~
IJST,,
JJSJj
I
1
ME
.fNPCfo/
])ofe
Mux
(sr-811s)
01/T PC/o'/
CS!io,1
csr;,
ET '
LC_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ .J.
~-------
8KHz
Fig. 2.60
2.10. Modul de joncţiuni digitale
Mai multe circuite de
joncţiune
digitale sunt grupate
împreună
modul de joncţiuni digitale ca în fig.2.61;
r- - - - -.ro11 I
H!C I
L.J
CJJ)(
I 1-----... I
MIC
cnJ
Fig. 2.61 - 125 -
,fC.lJ
pentru a forma un
notaţiile
de
utilizate au
joncţiuni;
LJ - linie de
tonuri, TRMF joncţiuni,
semnificaţia:
joncţiune
transmiţător/
UC - unitate de
CJD - circuit de joncţiune
multifrecvenţă,
RCD -
reţea
Acest modul este o parte a modulului de care mai
conţine şi
distribuţia
interfaţă analogică
comenzilor de semnalizare
joncţiune şi realizează
o
IDJ -
interfaţă digitală
MIC cu un debit de 2,048Mbit/s, GT - generator de
receptor
comandă;
digitală,
CDJ - bloc concentrator digital de
de conexiuni interfaţare
digitală
a centralei.
din centrala TDXlB - Goldstar
pentru liniile de abonat. UC a modulului
către
circuitele de joncţiune, controlul
stării
realizează
liniilor de
al canalelor de comunicare, iar comunicarea cu celelalte UC ale centralei se
prin
semnalizări
pe cale
individuală
sau prin canal comun.
- 126 -
CAPITOLUL 3
REŢELE
Au rolul de a stabili
legături
DE CONEXIUNI
telefonice prin centrală între
abonaţii aflaţi
în convorbire.
Tipurile de legături care se realizează prin reţelele de conexiuni (RC) sunt:
-
legături
locale (între
abonaţii
propriei centrale);
- legături de ieşire (Intre abonaţii propriei centrale cu abonaţii unor centrale distante); -
legături
de intrare (între
abonaţii
unor centrale distante cu
abonaţii
propriei
centrale);
- legături de tranzit (între abonaţii conectaţi la alte centrale telefonice). Sistemele de stabileşte
comutaţie clasică utilizează
RC
spaţiale
în care fiecare
comunicaţie
se
pe câte un traseu fizic distinct pe toată durata realizării legăturii (comutaţie de
circuite). În sistemele de comutaţie realizate în ultima perioadă se utilizează comutaţia temporală
timp. RC
pentru care
intrările şi ieşirile
temporală realizează
Comutaţia temporală
poate fi
Comutaţia temporală
fiecare este
comunicaţie
transmisă
se
prezintă
sub forma unor semnale multiplexate în
comutarea canalelor de intrare în orice canal de
realizată
în mod circuit sau în mod pachet.
în mod circuit,
denumită şi comutaţie sincronă, asigură
pentru
un debit constant, prin asocierea de canale temporale prin care
informaţia
comunicaţiei şi
este alocat
periodic. Traseul de conexiune este fix pe durata
unei singure
comunicaţii.
deoarece nu
există
Comutaţia
ieşire.
Canalele temporale asociate
permanent
informaţie utilă
de pachete sau
comunicaţiei
nu sunt utilizate eficient
de transmis.
comutaţia asincronă
transmite
informaţia
sub
formă
de
pachete de date, care sunt asincrone unele în raport cu altele. Pachetele de date transmise sunt de lungimi diferite, iar pentru a realiza transmisia în linie este
necesară
sincronizarea de bit.
În linie se transmit cuvinte de sincronizare când nu se transmit pachete de date. Separarea pachetelor de date se
realizează
cu delimitatori care pot constitui cuvinte de sincronizare în - 127 -
absenţa
pachetelor de
determinarea
căii
informaţii.
asociată
câte o
etichetă
care permite
de dirijare a acesteia.
Există următoarele
autodirijare,
Fiecare pachet are
datagramă.
tipuri de
comutaţie
Pachetul de date are o
pentru dirijarea pachetelor: circuit virtual, etichetă
de identificare a canalului temporal
alocat în cadrul multiplexorului la comutaţia pe circuit virtual, o etichetă (pointer) ce descrie direcţiile
prin comutatoarele traversate la
identificare a destinatarului la
comutaţia
etichetă
cu autodirijare sau o
de
datagramă.
Comutaţia poate fi centralizată sau distribuită. În cazul comutaţiei centralizate,
funcţiile sunt incluse într-un comutator care este o reţea cu un singur nod. În acest caz
comutatorul centralizat distribuie distribuită
este
utilizată
în
reţelele
informaţia
la
destinaţie
pe baza adresei.
Comutaţia
locale de date (LAN) sau în trafic integrat ce au un suport
comun (bus, inel, arbore) şi la care sunt conectate terminalele. În acest caz fiecare terminal preia de pe suportul comun
informaţia
cu adresa de
3.1. Puncte de conexiune utilizate în
destinaţie.
reţelele
de conexiuni
Punctele de conexiune (PC) pot fi asimilate indiferent de tehnologia de realizare cu contacte care se închid
şi
se deschid în RC. Sunt utilizate
următoarele
- PC cu contact metalic realizate cu relee REED cu
tipuri:
menţinere electrică
sau
magnetică;
- PC electronice cu semiconductoare realizate cu diode, tranzistori, switchuri analogice
bidirecţionale,
matrici de
comutaţ~e
analogice
bidirecţionale, porţi
logice, circuite
multiplexoare/ demultiplexoare, memorii RAM, comutatoare integrate specializate, etc. PC cu contact metalic se impun
restricţii.
utilizează
numai în RC
spaţiale,
iar semţialele vehiculate nu
Dezavantajele acestor puncte de conexiune sunt: volum mare, consum de
energie ridicat, nu pot fi integrate. În prezent în RC ale CTE de capacitate mare nu se mai utilizează
PC metalice.
PC electronice nu permit
circulaţia
componentei de curent continuu
şi
a semnalelor
de amplitudine mare (semnal de apel), iar rezistenţa de trecere a unui PC electronic acţionat este mai mare decât a unui PC cu contact metalic, respectiv mică.
rezistenţa
de blocare este mai
Avantajul major al PC electronice este posibilitatea acestora de a fi integrate.
În cele două tipuri de RC semnalele transmise pot să fie diferite, după cum poate să - 128 -
," I
difere
şi
tipul de PC utilizat astfel: spaţiale
- I) - RC
(cu continuitate în timp
şi spaţiu)
transmit:
- a) - semnale analogice care pot utiliza următoarele tipuri de PC: - al) - PC metalice care nu introduc nici un fel de - a2) -
de
PC electronice realizate cu matrici integrate de diode, tranzistoare, switchuri
bidirecţionale,
analagice
comutaţie
restricţii;
analogice
circuite integrate multiplexoare/ demultiplexoare analogice, matrici
bidirecţionale.
- b) semnale digitale care utilizează numai PC electronice realizate cu circuite digitale.
în circuitul individual de abonat din centrală sau mai nou în aparatul telefonic al abonatului trebuie
facută
a acestora
separarea sensurilor de transmitere, filtrarea sensurilor, conversia A/D
alături
de celelalte
- II) - RC
prelucrări
temporală (fără
şi
Dl A
necesare.
continuitate în timp
şi
în
spaţiu) utilizează
numai PC
electronice, iar semnalele transmise pot fi:
- a) - semnale analogice; semnalul de convorbire tren de impulsuri dreptunghiular aferent
fiecărei
modulează
în amplitudine câte un
Eşantioanele corespunzătoare
convorbiri.
diferitelor convorbiri sunt transmise între terminale prin intermediul unor porţi analogice de emisie
şi
respectiv
Au fost utilizate nu mai este
recepţie
puţin
comandate sincron. Dezavantajele PC analogice
la început în CTE de capacitate
mică şi
medie;
rămân
valabile.
astăzi această variantă
folosită.
- b) - semnale digitale; este varianta cea mai
utilizată
care foloseşte modulaţia
impulsurilor în cod (MIC) pentru semnalul de convorbire, iar RC este alcătuită din comutatoare digitale specializate ce au la bază memorii RAM
şi
o logică digitală de
comandă
adecvată.
3.2.
RC
Reţeaua
spaţială
spaţială
a centralelor electronice de capacitate mică
a unei centrale telefonice electronice de capacitate
principiu din fig.3.1; reţea
de conexiuni
notaţiile
are structura de
utilizate au semnificaţia: CL - reţea concentratoare locală, DL -
distribuitoare locală, CDL -
circuite de cordon, J 1, J 2 ,
mică
•••
reţea
concentratoare/ distribuitoare locală, K1, K2 ,
J, - circuitele de
joncţiune.
constituită
din mai multe matrici de conexiune. La
orizontală
a matricii de
comutaţie
intersecţia
se poate închide un PC. - 129 -
RC trebuie
imaginată
dintre orice
•••
K,, -
ca fiind
verticală şi
orice
2
m
2
m
2
.{
Abonati
n
J
Fig. 3.1 figură
Pentru cazul concret reprezentat în - a) conectaţi
K.i.
se
- b) şi
conţine
trei
păr!i:
concentratoare locală CL este o matrice pe ale
cei n abonaţi, iar pe cele m verticale se
Reţeaua
verticale
reţeaua
RC
numeşte
reţeaua
conectează
cărei
orizontale sunt
circuitele de cordon K1, K2 , ••••
concentratoare deoarece m < n/2.
distribuitoare
locală
DL este o matrice
n orizontale. Pentru stabilirea unei
legătilri
identică
locale între doi
cu CL, deci cu m
abonaţi,
între abonatul 1 şi abonatul 2 trebuie parcurs traseul îngroşat cu linie punctată şi
de exemplu acţionate
PC
corespunzătoare.
Orice circuit de cordon este divizat în abonatul chemator şi cealaltă parte la care se
două păr!i,
conectează
o parte la care se
conectează
abonatul chemat. Cele două părţi au
ca sarcini: - alimentarea în curent continuu a - transmiterea
tonalităţilor şi
aP<>naţilor;
a semnalului de apel;
- surprinderea momentului de intrare în convorbire
şi
a momentului de
sfârşit
de
convorbire; -
recepţionarea informaţiei
Informaţia
de
de
selecţie,
selecţie provenită
circuitului de cordon
şi
este
de la
etc.
chemător
transmisă unităţii
este
centrale care
(identificare abonat chemat, identificare stare chemat, transmitere
tonalităţi,
preluată
de partea
chemătoare
a
efectuează prelucrările
comandă acţionare
PC,
comandă
etc.).
Cea de a doua matrice se numeşte distribuitoare pentru că privind în sensul de stabilire a
legăturii
aceasta are m
intrări şi
n
ieşiri.
- 130 -
- c) externe; are
reţeaua
conectată
concentratoare/ distribuitoare
pe
orizontală abonaţii,
comunicarea cu alte centrale. pentru
că
Această
N PC
total al PC din RC
= 2nm
+ nr
Reprezentarea
= n(2m
simbolică
pentru realizarea
verticală joncţiunile
legăturilor
11, 12 „ .. , 1, pentru
parte de RC are funcţia de concentrator şi de distribuire
r < < n, iar legătura care se
Numărul
iar pe
locală
stabileşte
descrisă
prin joncţiuni este
bidirecţională.
este:
+ r)
a RC
descrisă
este în fig.3.2.
LAh.
)
Fig. 3.2
3.3.
Reţeaua
de conexiuni
spaţială
Pentru CTE de capacitate mare se notaţiile
utilizate au
semnificaţia:
a centralelor electronice de capacitate mare
utilizează
CDL - bloc concentrator/ distribuitor local de linii de
abonat; A - bloc de amestec; KR - cordon de intrare; 1E - joncţiuni de
ieşire;
o RC cu schema bloc din fig.3.3, unde
Ab -
abonaţi
răspuns;
KA - cordon de apel; JI - joncţiuni de
(în număr de N).
L/16.
A
JJ
Fig. 3.3 Blocul concentrator/ distribuitor local de linii are N intrări
şi
M ieşiri (N > > M) , iar
în funcţie de sensul de parcurgere este concentrator (de la abonaţi spre centrală) sau
- 131 -
distribuitor (de la centrală spre abonaţi). distinct în
două părţi:
La blocul de amestec A sunt conectate cordoanele de
răspuns şi
Fiecare cordon de convorbire este - partea de
răspuns
împărţit
a cordonului KR;
- partea de apel a cordonului KA.
şi
de intrare
de
ieşire
de apel,
joncţiunile
.
Această structură unitară
permite realizarea tuturor tipurilor de
-
legături
locale pe traseul: Ab, CDL, KR, A -
-
legături
de
-
legături
de intrare pe traseul: JI, A -
legătură
de intrare i, KA, CDL, Ab;
-
legături
de tranzit pe traseul: JI, A -
legătură
de tranzit t, JE.
ieşire
legătură
legături:
pe traseul: Ab, CDL, KR, A -
locala I, KA, CDL, Ab;
legătură
de
ieşire
e, JE;
Blocul concentrator distribuitor local de linii este un câmp de conexiune dreptunghiular, iar blocul de amestec este un câmp de conexiune
3.4.
Reţele
RC
spaţiale
reţele
spaţiale
sunt utilizate în centralele telefonice la care fiecare
resursă alocată
constituie o Aceste
de conexiuni
pătrat.
permanent sau temporar într-o
au fost multiplicate virtual o
dată
comunicaţie
legătură fizică
dintre doi
cu multiplexarea în timp
şi
abonaţi.
introducerea
tehnicii digitale. RC
spaţiale
mai sunt utilizate în sistemele multiproces pentru a permite accesul comunicaţia
multiplu la resurse comune sau pentru RC Astăzi
spaţiale
sunt mai
sunt
puţin
CTE de capacitate
alcătuite
mică şi
dintre orice conducţie
pătrate
sau dreptunghiulare.
medie.
spaţial
Structura comutatorului comutaţie
comutatoare
utilizate în structura CTE de mare capacitate, dar. mai sunt folosite în
3.4.1. Comutator
de
şi
din câmpuri
dintre procesoare.
cu o
spaţial
cu dimensiunea N*M orizontală
cu orice
treaptă
cu o treaptă este
(N-număr
verticală
se
de
redată
intrări,
află
sau de blocare. - 132 -
în fig.3.4 şi conţine o matrice
M - număr de
ieşiri).
La
intersecţia
un PC. Orice PC poate fi în stare de
Pentru a conecta intrarea i la cu verticala j. Realizarea acestei de unitatea de
ieşirea
legături
j se
acţionează
PC de la
intersecţia
este independentă de starea altor PC
şi
orizontalei i
este efectuată
comandă.
Proprietăţile
acestui comutator sunt:
- accesibilitate totală (orice intrare poate fi conectată la orice ieşire); - lipsa blocajului intern
(dacă
intrarea
şi ieşirea
sunt libere atunci se poate stabili
întotdeauna o legătură prin comutator); - regularitatea structurii constructive; -
posibilităţi
simple de
comandă.
Dezavantajele acestui comutator sunt: -
PC este NPC=NM prea mare pentru N, M, > 50;
numărul
- un cost ridicat la
capacităţi
mai mari;
- defectarea unui PC dintre intrarea i legăturii
dintre i
şi
şi ieşirea
j duce la imposibilitatea
realizării
j;
- utilizarea ineficientă a PC (se utilizează cel mult min{N, M} puncte de conexiune din totalul de N "M). Numărul PC se poate reduce la CN2 dacă comutatorul pătrat (N = M) realizează numai legături
locale ca în fig.3.5. I
2.
j
I
2 3 ... N-i N
H
,(
a
2
3
4
i
N-f
N
N
Fig. 3.5
Fig. 3.4
În cazul PC cu contact metalic sau cu switch-uri analogice bidirecţionale pentru comutarea semnalului de convorbire (bidirecţional) se acţionează un singur punct de conexiune din RC, iar pentru PC electronice digitale se
acţionează câte
un punct de conexiune
pentru fiecare sens de transmitere.
În funcţie de valorile lui N şi M pentru comutatorul cu o treaptă sunt următoarele posibilităţi:
=
- N M - comutator pătrat (N*N);
- 133 -
- N > M - comutator concentrator;
- N < M - comutator distribuitor. Un comutator dreptunghiular, precum şi un câmp dreptunghiular se caracterizează prin trei parametri {N, M, Q}, unde:
- N reprezintă numărul de intrări în comutator (câmp); - M reprezintă numărul de ieşiri din comutator (câmp);
- Q reprezintă numărul de legături care se pot stabili simultan prin comutator (câmp).
în
aceste condiţii un comutator pătrat (fig.3.6) sau un câmp pătrat este de tipul {N,
N, N} dacă este realizat dintr-o singură treapta sau este o structură de tip Clos; în celelalte cazuri este de tipul {N, N, Q} cu Q
< N.
Comutatoarele (fig.3.7) şi respectiv câmpurile dreptunghiulare de comutaţie sunt de două
tipuri: - distribuitoare N < M; - concentratoare N > M. 2
N
M
2 2
N
·;:
-.s
intrări
•C „
z
N
.
N-ie~iri
M-iesiri
Fig. 3.6
Fig. 3.7
Un comutator concentrator se obţine dintr-un comutator distribuitor la care ieşirile se schilllbă
cu
{N, M, M}
intrările şi
reciproc. Comutatoarele concentratoare dreptunghiulare pot fi de tipul
dacă sunt lipsite de blocaj intern sau de tipul
{N, M, Q} (N > M > Q)
dacă
sunt afectate de blocaj intern. Se numeşte factor de concentrare raportul dintre numărul de ieşiri şi numărul de intrări
în comutator (câmp de comutaţie). Comutatorul spaţial cu o treaptă este folosit pentru RC a CTE de capacitate mică sau ca element constructiv al câmpurilor de conexiune cu mai multe trepte.
- 134 -
două
trepte
Structura unui câmp de conexiune cu
două
3.4.2. Câmpuri de conexiuni cu
treaptă
dimensiunea N*M (N=nx, M=my). Prima comutaţie
(comutatoare cu o
matrici de
comutaţie
treaptă)
redată
trepte este este
alcătuită
şi
în fig.3.8
are
din x=Nln matrici de
cu dimensinea n*p, iar treapta a doua din y=Mlm
cu dimensiunea q*m.
Conectarea matricilor din cele (linkuri; k=l cel puţin) care
să
două
trepte se
respecte principiul
realizează
accesibilităţii
cu fascicole de k
legături
totale (orice intrare
să poată
fi conectată la orice ieşire).
rr.E
7r. [
I
I
k
H11
1'121
,,,
n l?~f'
îX"?
N
H I
{
H2y
H1x n
k
nxp
,,,
2xm
Fig. 3.8 Legea de conectare a matricilor din cele linkuri) a unei matrici Mu din prima
treaptă
două
se
trepte este
leagă
că
o
ieşire
j (fascicol de k
printr-un link la o intrare i a unei
matrici M 2J din treapta a doua. comutaţie
Structura câmpului de
linkul (fascicolul de k linkuri) care se mai pot realiza
legături
leagă
între alte
cu
două
trepte este
afectată
de blocaj intern.
Dacă
matricea Mu de matricea M2i este ocupat, atunci nu
intrări
libere ale matricii Mu cu alte
ieşiri
libere ale
matricii M2i. Deci probabilitatea de apariţie a blocajului intern depinde de numărul de legături dintre o matrice de intrare
şi
o matrice de
ieşire.
Diminuarea blocajului se realizează prin mărirea numărului de linkuri de legătură când matricile din prima
treaptă
devin distribuitoare, iar matricile din treapta a doua
concentratoare. Pentru interconectarea îndeplinite
totală
a matricilor din cele
următoarele relaţii:
- 135 -
două
trepte este necesar
să
fie
px =qy N M p•-=q·-
n
m
M
p =k •y =k · m
q=k•x=k·~
n de PC este: NPC=pN+qM
Numărul
N
=k•M•N•n+m nm Numărul PC este mai mic cu circa un ordin de
cu o
PC
treaptă,
dar cu dezavantajul
Câmpul de conexiune cu
apariţiei două
mărime
decât la comutatorul
spaţial
fenomenului de blocaj intern.
trepte este utilizat în centralele de capacitate
mică şi
medie sau ca element constructiv pentru reţelele cu patru trepte (două trepte de plane) din CTE de capacitate mare. Pentru exemplificare să considerăm un câmp pătrat cu N cu matrici
pătrate
cu dimensiunea 8*8 în cele
două
trepte
Trl
Tr I
o
o
şi
...
care are structura din fig.3.9.
8
8
·c
= 64 intrări/ ieşiri realizat
•O
:~
~
.t!
III•
I
I
-t
-t
ID
ID
7
7
8x8
8x8
Fig. 3.9 Se folosesc câte opt matrici pătrate în fiecare treaptă, iar interconectarea acestora se face cu linkuri simple. Numărul
PC este NPC
= 8·8·8·2 = 1024, faţă de o structura cu o singură treaptă cu
N = 64 care ar fi avut NPC = 642 = 4096. Pentru a diminua blocajul intern se folosc mai multe linkuri de
legătură
între trepte
(de obicei două). Acest lucru presupune renunţarea la matrici pătrate şi folosirea de matrici de conexiune dreptunghiulare distribuitoare pentru prima
treaptă şi
concentratoare pentru
treapta a doua. Pentru acelaşi număr de intrări/ ieşiri (N = 64) structura câmpului de conexiune cu
două
trepte în aceste
condiţii
este
- 136 -
redată
în fig.3.10, iar
notaţiile
au
.semnificaţia: D 0 , D 1, ... D 7 C 0 , C 1,
-
matrici distribuitoare cu dimensiunea 8*16;
.„ ~ - matrici concentratoare cu dimensiunea 16*8;
Ai - adresa
intrărilor
în câmp (O, 1, .„ , 63);
A.;1 - adresa
intrărilor
în fiecare matrice distribuitoare din prima treaptă (O, 1, ... , 7);
A,,,1 - adresa matricilor distribuitoare din prima treaptă (0, 1,
„. , 7);
A1 - adresa linkurilor de legătură între două trepte (0,1, .„ , 127); A1'
-
adresa fascicolului de două linkuri care leagă o intrare dată de o ieşire dată (O,
1, 2, .„ • 63); ~ ~
- adresa matricilor concentratoare din treapta a doua (O, 1, ... , 7); - adresa ieşirilor din fiecare matrice concentratoare din treapta a doua (O, l , ... 7).
A. - adresa
generală
Ai Ai1
a ieşirilor (O, 1, „. , 63);
Am 1
Al
ÂI
Am2
Trl
Aea Ae
Trl
Fig. 3.10 Adresa
oricărei intrări
A;
Adresa conectată
în câmp se poate exprima astfel:
= i5i4i 3i2i 1i0 = A,,, 1A;1 unde A...1 = isi4i 3 A.ii = i2i1io
oricărei intrări
este
compusă
din
alăturarea
intrarea A,,,1 şi a adresei de intrare în matricea
Analog, adresa
A.
oricărei ieşiri
din câmp este:
= e 5e4e3eie1e0 = A.ni~ unde A.ni =
e,e4e3
- 137 -
adresei matricei în care este
respectivă
An.
= eze1eo
~
Adresa oricărei ieşiri este formată din adresa matricii la care este conectată ieşirea ~ şi
adresa
ieşirii
din
această
~·
matrice
Adresa fascicolului de linkuri care leagă intrarea de adresă A; de ieşirea de adresă este data de
A.
relaţia:
A1' Adăugând
= Au.1~ acestei adrese de şase biţi un bit b cu valoarea logica O sau 1 se obţine
adresa linkului din fascicolul de Ai = Au.1Arnzb
două
care va fi utilizat:
= isi4i3ese4e3b
Cunoscându-se adresa
intrării şi
ieşirii,
a
determină
UC
prin calcul linkul care va fi
folosit, iar ulterior cu adresa linkului şi adresa intrării pe de o parte se deduce adresa PC din matricea distribuitoare a primei trepte, iar pe de
altă
parte cu adresa linkului
şi
adresa
ieşirii
se deduce adresa PC din matricea concentratoare a celei de a doua trepte. Blocajul intern este diminuat
faţă
de cazul precedent
Numărul
PC
creşte,
considerăm
=
= 8·8"16-2 = 2048, care este jumatate din numărul
treaptă.
pentru exemplificarea câmpurilor dreptunghiulare
=
concentrator cu N 64, M 32 realiza în una din cele
linkurilor duble, dar nu este eliminat.
devenind NPC
PC de la comutatorul cu o Să
datorită
două
şi
un factor de concentrare 112, iar concentrarea se poate
trepte, indiferent în care.
Structura unui câmp concentrator care redată
un câmp
realizează
concentrarea în treapta a doua este
în fig.3.11; interconectarea se face cu linkuri simple, iar accesibilitatea este
Trl
~01
Trl
~
III•
.! N M li
::t 8
7 8x8
8 „4
Fig.3.11
- 138 -
totală.
Numărul
punctelor de conexiune este NPC = 8·8·8 + 8·8·4 = 768.
Dezavantajul structurii constă în apariţia blocajului intern; este ocupat atunci nu se pot realiza ieşiri
legături
între alte
intrări
dacă
linkul dintre Mu şi M2i
libere ale matricii Mu
şi
alte
libere ale matricii M2i. Pentru diminuarea blocajului intern se
legătura
realizează
între trepte se face cu linkuri duble; schema acestei structuri este
Blocajul intern este diminuat
datorită
treaptă,
concentrarea în prima redată
iar
în fig.3.12.
linkurilor duble, dar nu este total eliminat. Trl
TrI
8
o
i.!! N M li
::î
a 16 x8
8
8x 8
Fig. 3.12 Numărul
punctelor de conexiune este NPC=4·16-8+4·8·8=768.
3.4.3. Câmpuri de conexiuni cu trei trepte
Pentru a
micşora
blocajul intern
şi
mai mult, se
utilizează
câmpuri de conexiune cu
trei trepte de matrici (fig.3.13). Dimensiunea câmpului este N*M în care N=nl, iar M=ml. ml
7?.f
rr. iii.
~I
1121
H31
""P
fx!
pxm
l'11e
H2p
11.Jt
nx,.o
txe
pxm
I
I h
N
m H
.(
11
Fig. 3.13 - 139 -
m
Prima treaptă este alcătuită din I matrici cu dimensiunea n*p (de regulă distribuitoare), treapta a doua este
alcătuită
din p matrici
pătrate
l*l, iar treapta a treia din 1 matrici cu
dimensiunea p*m (de regulă concentratoare). Conectarea matricilor din trepte diferite se face
cu un singur link între
două
matrici adiacente conform principiului
Câmpurile de conexiune cu trei trepte au avantajul există legături
Clos a stabilit o blocajul intern stabilească
o
şi
multiple între orice intrare
să
condiţie relativă
fie eliminat.
legătură
Situaţia
orice
ieşire
că
(p
şi
intrări
totale.
blocajul intern scade, deoarece
legături).
la numărul de matrici din treapta a doua astfel încât
cea mai dezavantajoasă este atunci când trebuie
între o intrare (X) a matricii Mu oarecare din treapta întâi cu o
(Y) a matricii M3k oarecare din treapta a treia (fig.3.14); din cele n n-1
accesibilităţii
intrări
să
se
ieşire
ale matricii Mu.
sunt deja ocupate, deci n-1 linkuri către n-1 matrici din treapta a doua sunt ocupate
din cele m
ieşiri
ale matricii M 3k, m-1
ieşiri
sunt deja ocupate, deci m-1 linkuri
m-1 matrici din treapta a doua sunt ocupate. Pentru a stabili necesară încă
legătura
între X
şi
către
alte
Y mai este
o matrice în treapta a doua. Tr:Z
m-f
y
Fig. 3.14 Numărul
minim de matrici (p) din treapta a doua este:
p <:: (n-l)+(m-1)+1 =n+m-1 Dacă
ultima
relaţie
este
îndeplinită
atunci structura Clos cu trei trepte este strict
neblocabilă.
Numărul
PC al structurii Clos este:
- 140 -
l
NPC =npl +l2p +pml =p N + -NM +M
Pentru o N
structură Clos s rict ne~%cabil
(p =n +m-1)
numărul PC este:
=(n+m-1)
[N+NM +M] nm cazul particular al unei structuri Clos pătrate (N=M, n=m) din fig.3.15 avem:
pc
în
I
f
N PC= (2n -1) 2N + : :
l
·o,
Trlt
Trl
TrI
~
I
I
I
:
I
O
I
I
I
~-i~~.-L-=-p~-~1,.,,..J·~~~ Fig. 3.15
Există
o valoare
optimă
a
factorizării
N =nl pentru care NPC este minim
3
dNPC N N] = 22n - =2N [ 2--+N-Nn+N - 3- - 2 3
dn n n n dN ___::.::_ = O ~ 2n 3 - Nn + N = O ~ n 1 ~ N PC - min dn op în practică, de cele mai multe ori condiţia de strict neblocabil nu este îndeplinită. Se acceptă
o probabilitate a blocajului intern
unor reguli de ocupare a traseelor prin cu dezavantajul O
altă
(legăturilor)
că
se
complică
obţinând
structură
se
astfel structuri Clos blocabile. Pe baza micşorează
comanda.
posibilitate de eliminare a blocajului intern
prin
probabilitatea de blocaj, dar
structură, dacă
constă
în rearanjarea traseelor
apare blocaj, dar UC are de executat
acţiuni
complexe.
3.4.4. Câmpuri de conexiune cu cinci trepte
Structura Clos poate fi
realizată
cu 5, 7, 9, ... trepte;
dacă
convenabilă a lui N se obţine o economie suplimentară de PC.
Clos cu cinci trepte în care treptele 2, 3
şi
4
alcătuiesc
- 141 -
o
se
realizează
o factorizare
în fig.3.16 este o
structură
structură
Clos cu trei trepte. Similar
se
determină
structuri se
condiţie
o
utilizează
de strict neblocabil
în sistemele de
şi
se
comutaţie
li: I
determină numărul
optim de PC. Aceste _
ale CTE de capacitate mare.
7r. I, fi
fi
I
mi" I
M,,
„,
Ms1
Cat
m'
n'"P'
P'.tm' /'l
N'
f.1' I
„,
Mtt 1
G,.o'
"'"P'
!'x I'
I
H5t 1 m'
f''xm'
Fig. 3.16 O structură Clos pătrată cu cinci trepte cu dimensiunea N*N este redată în fig.3.17
TrI
Tr li-
rl
TrV
Ca
o
~J
.:f3> n, n~-1
Ca
;
n1ic(2n 1-1l
2n, - 2 n,I xn2I
(2n 1 -1)11n1
Fig. 3.17 Numărul de intrări sau de ieşiri al structurii în ansamblu este N
= n1n/,
unde n 1
reprezintă numărul de intrări al fiecărei matrici din treapta întâi, respectiv de ieşiri al fiecărei
matrici din treapta a cincea, iar nz' numărul de matrici din treapta întâi, respectiv din treapta a cincea (n/ =n;/l3). Dimensiunile matricilor din treapta întâi şi a cincea tinând cont de condiţia de strict neblocabil dedusă anterior sunt n/2nrl), respectiv (2n 1-J)n1 • Dimensiunile câmpurilor pătrate Clos din zona
centrală
Numărul
sunt n/n/.
PC din
această structură
este:
- 142 -
Nc5 =n 1• (2n 1 -1) • n~ + (2n 1 -1) •NcJ + (2n 1 -1) • n 1• n~ unde Nc 3 este numărul de PC ale unei structuri Clos cu trei trepte dedusă
din formula
anterior.
N C3
N2
= (2n -1). 2N + (2n -1) -
n2
unde N este n/ de
şi rezultă
ieşiri
= n:ft3 (n2 numărul de intrări ale unei matrici din treapta a doua sau numărul
ale unei matrici din treapta a patra, iar n 3 numărul de matrici din treapta a doua sau
a patra), iar n este n 2 •
Nes =fin1,n2) Pentru N dat metodă exactă
există
nici o
pentru determinarea variantei economice optime. Optimul economic se
obţine
pentru un N dat în
numărul
PC este o
mulţimea soluţiilor
funcţie
de
două
variabile n 1
şi
n2
;
nu
posibile.
Structurile Clos strict neblocabile cu trei sau mai multe trepte au avantajele principale ale economiei numărului de PC mai
dificilă,
şi
al absenţei blocajului intern. Comanda acestor structuri este
adresele PC se deduc mai greu decât în cazul structurii cu
două
trepte.
3.4.5: Câmpuri de conexiuni cu patru trepte
Câmpurile de conexiune cu patru trepte sunt structuri simetrice, etajate,
alcătuite
din
subansambluri şi au dimensiunea N*M (fig.3.18). Acestea constituie un plan de comutaţie şi se obţin din două trepte de plane (PA şi PB) interconectate prin fascicole de k linkuri. Fiecare plan are câte
două
trepte de matrici de
comutaţie
interconectate prin fascicole de k'
şi
respectiv k" linkuri. Pe baza adresei de intrare trece drumul dintre intrare dacă
şi
şi ieşire.
sunt libere sau ocupate, UC
de
ieşire
UC
determină
adresele a trei linkuri prin care
Cunoscând adresele linkurilor şi posibilitatea de a le testa
determină dacă
- 143 -
drumul de la intrare la
ieşire
este posibil.
Dacă
nu este posibil se aleg alte linkuri din fascicole
şi
se reia ultima
operaţie.
Cu adresele
linkurilor se determină în continuare adresele PC de acţionat. În final se stabileşte legătura între intrarea
şi ieşirea precizată.
r,, !i-
71: I
f/'At - - - - K' - - - - - : 1----&----:--1"'1
Fig. 3.18 Un alt tip de câmp de conexiune cu patru trepte are matrici de
comutaţie
în etajele de
intrare şi ieşire (TrI şi TrIV), iar în etajul median (Tril şi TrIII) plane de comutaţie (fig.3.19). 71: .T
rr. li
r,, fi
1.- - - - - - - - - -
IPA1
I
I
.----,----,
I-----~
!V
I
I
L----------...J
Fig. 3.19 - 144 -
Aceste câmpuri de conexiune se şi
utilizează
în centrele de comutaţie de capacitate mare
foarte mare. Pentru a ilustra structura unui câmp concentrator cu patru trepte de matrici se
consideră un exemplu cu 2048 intrări şi 256 ieşiri (fig.3.20), deci cu un factor de concentrare
1/8. Acest factor de concentrare este realizat în ambele trepte de plane; în prima plane 2048 treaptă
intrări
sunt reduse la 512
de plane cele 512
Ai
A;f Am1 At;
intrări
ieşiri
treaptă
de
cu un factor de concentrare 1/4, iar în a doua
sunt reduse la 256
Am2 Ae.J A<2
ieşiri,
deci un factor de concentrare 1/2.
Am,
,4,,,*" !felf 11e
llL'J
o
o
1~8f
Fig. 3.20 Fiecare plan din treapta A de plane are 64 două
intrări şi
16
ieşiri,
iar matricile din cele
trepte ale planului sunt interconectate prin linkuri duble. Sunt în total 32 de plane în
prima
treaptă
de plane numerotate de la O la 31 având 2048
Fiecare plan din treapta a doua de plane B are 32 dintre cele
două
intrări.
intrări şi
16
ieşiri,
iar matricile
trepte ale planului sunt interconectate prin linkuri simple. Sunt 16 plane în
a doua treaptă de plane, numerotate de la O la 15 având 256 - 145 -
ieşiri.
Cele două trepte de plane
de conexiune sunt interconectate prin linkuri simple. Adresele notate deasupra celor doua plane au
semnificaţia:
Ai - adresa absolută a intrării (O, 1, 2, ... 2047); Ai1 - adresa intrării în orice matrice din prima treaptă de matrici A,,. 1 A 11
(O, 1, 2, ... 15);
adresa primei trepte de matrici din fiecare plan PA (O, 1, 2, 3);
-
adresa linkurilor care leagă matrici din treapta întâi de matrici din treapta a doua
-
(O, 1, 2, ... 1023); ~
- adresa matricilor din treapta a doua din fiecare plan PA (O, 1, 2, 3);
~
- adresa ieşirilor din fiecare matrice a treptei a doua (O, 1, 2, 3);
A12
-
A,,.3 A 13
adresa linkurilor de legatură între plane (O, 1, 2, ... 511); adresa matricilor din treapta a treia din fiecare plan PB (O, l, 2, 3);
-
adresa linkurilor care
-
leagă
matrici din treapta a treia de matrici din treapta a
patra (O, 1, 2, ... 255); A,,.4 ~
-
adresa matricilor din treapta a patra din fiecare plan PB (O, 1, 2, 3);
- adresa ieşirilor din fiecare matrice a treptei a patra (O, 1, 2, 3);
A. - adresa absoluta a ieşirilor
(O, 1, 2, ... 255);
APA - adresa planelor din prima treaptă de plane (O, 1, 2, ... 31); APB - adresa planelor din a doua treaptă de plane (O, 1, 2, .. , 15). Se pot stabili următoarele relaţii: Ai
= i1oiJ8 .• .i1io - adresa intrării în câmp;
A.
= e 7e6e 5 ••• e 1e 0 - adresa
Ai
= APAA,,.1Ail unde: APA = i i i i i adresa planului A care conţine intrarea de adresă Ai; A,,.1 = isi4 - adresa matricii din treapta întâi la care este ~onectată intrarea de
ieşirii
din câmp;
10 9 8 7 6 -
adresă
Ai; Ai1 A0
= Apa~~ unde: Ap = e~~se4 adresa planului B care conţine ieşirea de adresa A.; ~ = e 3e 2 - adresa matricii din treapta a patra la care este conectată ieşirea 8
de adresă
= i3i2i1io - adresa intrării din matricea primei trepte. -
A.; ~
= e 1e0 - adresa ieşirii din matricea treptei a patra.
Adresa linkului de legatură dintre cele două trepte de plane prin care se stabileşte
- 146 -
legătura
între intrarea de adresa Ai
A12
A13
de
adresă
A. este:
= ApAAPB = i1oiJsi7ii;e~i;e;e4
Adresa celorlalte A11
şi ieşirea
două
linkuri este:
= APAA.t. 1\.ab = i iJ i7i i i e7e b = Ap8A.n3A,,,4 = e~6e5e4i10i9e3ez unde: 1
;\,,a A,,,3
10
8
6 54
6
= e~6• = i1oi9,
b = O sau b = 1
indică
linkul utilizat dintre treapta întâi
şi
treapta a doua de
matrici. şi ieşirea
Intrarea
din
structură
fiind precizate, unitatea de
adresele celor trei linkuri prin care trece drumul dintre intrare şi acţionat
se pot determina pe rând adresele PC de linkurilor
şi
determina
dacă
posibilitatea de a le testa drumul de la intrare la
3.4.6. Extensia
reţelei
dacă
ieşire.
Cu adresele linkurilor
din acest câmp. Cunoscând adresele
număr
de
abonaţi,
apoi
să
spaţiale
extindă
lor iniţiale
măsura creşterii numărului
de
uşurinţă
fie
Pentru ca extensia centralei
realizată
pe module. Modulele conţin câmpuri concentratoare, distribuitoare, cordoane de apel
de
răspuns,
se
poată
RC pe
instalării
abonaţi.
şi
să
se
comandă
este posibil sau nu.
Pentru centralele telefonice de capacitate mare se pune problema cu un anumit
poate calcula
sunt libere sau ocupate, unitatea de
ieşire
de conexiuni
comandă
iar câmpul de amestec este
realiza cu
împărţit
L46
CJ)L
-CL.
Fig. 3.21
- 147 -
să
în distribuitorul de amestec
concentratorul de amestec. Structura unui asemenea modul este
DL ,.__
trebuie ca RC
redată
în fig.3.21.
şi
Faţă
de schema RC
iniţiale
singura transformare
produsă constă
în
·secţionarea
câmpului pătrat de amestec în distribuitorul de amestec (DA) şi concentratorµl de amestec (CA) care realizează legături către alte concentratoare de amestec şi respectiv distribuitoare de amestec din alte module ale centralei (LMEA - legături cu alte module ale etajelor de amestec). Un modul de
reţea
de conexiune are în mod
obişnuit
o mie sau
două
mii de
abonaţi.
3.4.7. Implementarea
reţelelor
Punctele de conexiuni ale RC
de conexiune spaţiale
spaţiale
pot fi relee REED, comutatoare electronice
realizate cu semiconductori, switchuri analogice
bidirecţionale,
circuite multiplexoare/
demultiplexoare analogice bidirecţionale sau matrici de comutaţie analogice bidirecţionele. PC pot fi cu contact metalic sau statice.
3 .4. 7 .1. .Puncte de conexiune cu contact metalic
PC cu contact metalic au avantajele: -
conducţie bidirecţională;
- posibilitatea de a transmite semnale de amplitudine -
rezistenţa mică
-
rezistenţă
mică şi
mare;
a contactului închis;
foarte mare a contactului deschis.
Dezavantajele acestor PC sunt: - timp de
răspuns
relativ mare;
- consum de energie mare; - gabarit mare; - imposibilitatea de a fi integrate. PC cu contact metalic utilizate sunt releele REED. Un releu REED este una sau mai multe perechi de lamele de dimensiuni reduse umplută
şi
încapsulate într-o
alcătuit
fiolă
cu un gaz inert. Contactele sunt prinse pe aceste lamele elastice.
de
din
sticlă
Acţionarea
lamelelor se face ca la releele obişnuite cu un flux magnetic generat de o înfăşurare externă şi
care se închide prin materialul lamelelor. Avantajul principal al releelor REED constă în
faptul
că
fiind încapsulate nu
necesită
nici un fel de - 148 -
întreţinere.
Pentru
menţinerea
după
contactului închis
ce releul a fost
acţionat există următoarele
posibilităţi: automenţinere electrică,
automenţinere
automenţinere
magnetice ale lamelelor, automenpnere cu memorie
utilizând
proprietăţile
folosind un circuit magnetic extern,
externă.
Automenjinere
electrică
Releul REED notat RL are de regulă trei contacte normal deschise notate rLv rL2 , rL 3 (fig.3.22) ;acţionarea releului determină conectarea intrării pe trei fire notate a, b, c, la ieşirea
pe trei fire a', b', c'. Dintre cele trei fire
două
sunt utilizate pentru convorbire a
menţinerea acţionată
b, iar al treilea fir ceste folosit pentru
şi
a releului.
intrare { .::_ __,/ rh
.c I I I
RLl'"~I a......,...J I
d I)
-48V m
c
ieslre > Fig. 3.22 Funcţionarea
releului decurge în
următoarele
etape :
1) Comanda de acjionare; pe firul c' se aplică un potenţial pozitiv de +48V, iar pe firul de marcare m se
aplică potenţial
zero. Releul RL este
acţionat,
iar contactele rl 1 , rl 2 ,
rl3 se închid.
2) Menfinere preliminară; firul ceste conectat la -48V pe un traseu prin înfaşurarea unui releu RL'. acţionat
Potenţialul
într-o prima
zero de pe firul de marcare este retras, iar releul RL se
etapă datorită potenţialului
de -48V de pe firul c
şi
a
menţine
potenţialului
de
+48V de pe firul c'. 3) Menfinere definitivă; potenţialul de pe firul c' este adus la zero. Releul RL se menţine acţionat datorită potenţialului
de -48V de pe firul c
şi
c'. Rolul acestor manevre este de a împiedica conectarea la cele trei fire verticale a unei alte
intrări,
prin aplicarea unui
de marcare m. - 149 -
a potenţialului zero de pe firul aceeaşi ieşire, reprezentată
potenţial
de
zero accidental pe firul
comandă
4) Eliberare releu; unitatea de înfăşurarea
releului
Rezistenţa
rămâne nealimentată,
retrage
potenţialul
zero de pe firul c';
iar acesta revine în repaus.
R în paralel cu releul reduce supratensiunile care apar la întreruperea
curentului prin RL.
Automenfinere magnetică bazează
Se
pe
comandă. Acţionarea magnetizează
se
menţin
existenţa
releului se face printr-un impuls de o
pe un anumit sens
înfăşurarea · de
unui circuit magnetic extern pe care este
şi
anumită
polaritate; miezul se
pe baza fluxului remanent închis prin lamele, contactele
închise. Pentru eliberare se
aplică
un impuls de polaritate
opusă
care
determină
demagnetizarea miezului. O
variantă
a acestor relee care
funcţionează
asemânator se
bazează
pe
proprietăţile
magnetice ale lamelelor cu contacte.
Automenjinere cu memorie externă Utilizează înfăşurării
un circuit basculant bistabil de pe a cărui
releului, iar în
funcţie
ieşire
de starea bistabilului releul se
este
comandată
menţine
sau nu
alimentarea acţionat.
3.4.7.2. Puncte de conexiune statice
PC statice sunt realizate sub forma de structuri integrate care
conţin
pentru fiecare
contact câte o pereche de tranzistoare în principiu. O capsulă de circuit integrat poate conţine de exemplu, patru PC, iar
intrare 1
configuraţia
redată
în fig.3.23
r Of
intrare2
acestora este
a
L olz
iefire 1
Fig. 3.23 - 150 -
"':t--. .-ie"ire2
Fiecare PC
conţine două
tranzistoare, un circuit de polarizare (P)
basculant bistabil (CBB). Circuitul integrat are câte
două
comandă,
din care
identifică
PC de
O
Această
fire fiecare. două
şi două
verticale v1, v2 ; cu ajutorul acestor fire se
pe un fir orizontal o
orizontalei cu a verticalei
CBB starea se
schimbă,
şi
un fir vertical v,
şi determină
legătura
tranzistoarele se
şi
basculează
trecerea în starea
între intrarea şi
ieşirea dată.
blochează,
Dezavantajul major al acestui tip de PC este curent continuu
pentru semnal pe
acţionat.
tranzistoare, realizându-se astfel adresată
un circuit
matrice de puncte de conexiune (2*2) are patru fire de
orizontale oi.o2
comandă adresată
intersecţia
două intrări şi două ieşiri
şi
că
activă
CBB de la
a celor
două
Printr-o nouă comandă
iar PC se întrerupe.
nu permite trecerea componentei de
a semnalelor de amplitudine mare (apel). Cu astfel de matrici de puncte
de conexiune integrate care se
conectează împreună
se pot realiza câmpuri de
comutaţie
de
orice dimensiune. şi
PC electronice pot fi implementate
cu switchuri analogice
bidirecţionale
integrate
care constau dintr-o pereche de tranzistoare MOS conectate în paralel (fig.3.24). Când switchul analogic bidirecţional este deschis între intrare şi ieşire apare o rezistenţă serie
mică,
ceea ce permite trecerea curentului în ambele sensuri. Poarta de transmisie din switchul analogic este
deschisă
când intrarea de control EA are nivelul "1" logic (RoN =400Q)
şi
este
blocată când intrarea EA are nivelul "O" logic (RoFF= 109Q).
Avantajul perechii complementare de tranzistoare în paralel, excursia semnalului la intrare nu va fi
limitată
constă
în faptul
că
de valorile tensiunilor de prag ale
tranzistoarelor în toată gama tensiunilor de alimentare. Sursele şi drenele tranzistoarelor MOS sunt interschimbabile,
rezultă că
nu are nici o
importanţă
sensul de curgere al curentului prin
poarta de transmisie.
Fig. 3.24 - 151 Universitai;~
Structura de comutator analogic bidirecţional din fig.3.25 asigură faţă de cel precedent o
rezistenţă
în starea de
conducţie
mică
mai
ce este aproximativ
constantă
semnalului de intrare (60+1000). Din structura comutatorului
pe
rezultă că
toată
plaja
substratul
tranzistorului MOS cu canal n din fiecare comutator este conectat fie la semnalul de intrare când comutatorul este deschis, fie la Vss când comutatorul este blocat. În acest mod se elimină variaţia
tensiunii de prag a tranzistoarelor comutatorului cu semnalul de intrare
menţine rezistenţa
în starea de
conducţie
la o valoare
coborâtă
în
toată
şi
se
plaja semnalului de
intrare.
Fig. 3.25 Aceste structuri de comutatoare analogice MMC 4016
şi
respectiv MMC 4066. Structura
bidirecţionale
modificată
realizarea de multiplexoare (demultiplexoare) analogice MMC4067, cu 8 canale MMC 4051 (diferenţiale) şi
Aceste
şi
MMC 4097
sunt integrate în circuitele
de comutator este bidirecţionale
(diferenţiale),
folosită
la
cu 16 canale
cu 4 canale MMC 4052
cu 2 canale MMC 4053.
posibilităţi
de implementare a RC
telefonice electronice de capacitate
3.4. 7.3. Matrici de
spaţiale
se mai folosesc doar în centralele
mică.
comutaţie
integrate
Sunt utilizate cu succes matricile de comutaţie analogice bidirecţionale care au diverse dimensiuni: 4*4, 8*8, 12*8, 16*8, 16*12, 16*16, etc. Firma Motorola produce circuitul MC142100 (4*4), SGS-Thomson produce circuitele M3493 (12*8), M3494 (16*8), etc. La noi în
ţară
Microelectronica produce circuitele MMC355 - 152 -
şi
MMC356 care sunt matrici de ("
comutaţie
analogice
bidirecţionale
cu dimensiunea 8*8, iar comanda acestora este serie,
respectiv paralel. Aceste matrici de comutaţie cu diverse dimensiuni sunt comutatoare spaţiale cu o
treptă şi
se pot conecta astfel încât
să realizăm
matrici cu dimensiunea mai mare sau
câmpuri cu mai multe trepte. Structura de principiu a circuitului MMC355 este bidirecţionale
multiplexoare/ demultiplexoare analogice
MUX7 având fiecare câte un registru de patru adresei liniei de intrare X ce va fi
conectată
un decodificator DEC pentru selectarea de
comandă
biţi
cu opt
REG0 , REG 1 ,
la ieşirea Y
ieşirii
redată
şi
şi conţin
opt
MUXo, MUX1 ,
•••
în fig.3.26
intrări •••
REG7 pentru memorarea
un bloc de
Y (a registrului REG
comandă alcătuit
corespunzător),
LC, un registru de intrare RI care preia din exterior cuvântul de
convertindu-l din serie în paralel conecta orice intrare
şi
o
dintrlogică
comandă
un bloc de translatare a nivelului TN. Circuitul poate
Xi la orice ieşire Yi
sau chiar
aceiaşi
intrare la mai multe
ieşiri.
Xo
x„
.])
r Fig. 3.26 Cuvântul de comandă pentru stabilirea unei între intrarea xi
şi ieşirea
Yi2 Yi1 Y;o ~ unde
Xi1 Xro
prin
această
matrice de
comutaţie
yj are următoarea structură:
Xii Xio E
Y;2 Y; 1 Y;o este adresa pe trei ~
legături
este adresa pe trei
biţi
a
ieşirii
biţi
a
intrării
Y;; Xi;
E activează (1 logic) sau dezactivează (O logic) legătura dintre intrarea Xi şi ieşirea
Acest cuvânt de
comandă
este transmis de UC prin intermediul unui port de
- 153 -
ieşire
serie pentru circuitul MMC355 şi paralel pentru circuitul MMC356. Conexiunile circuitului MMC355 sunt: Xo,X1,.„X7 -
intrările/ ieşirile
matricii de
comutaţie;
Y0 ,Y1 , ••• Y7 -
ieşirile/ intrările
matricii de
comutaţie;
D - intrarea de date serie; T - intrarea de tact; S 1, S 2 , S 3
- intrări
de validare ale circuitului.
UC tratează această matrice de comutaţie ca pe un port de ieşire în care înscrie diverse cuvinte de
comandă
ce corespund
activării
sau
dezactivării
unor
legături
prin matricea de
comutaţie analogică bidirecţională.
3.4.8. Alte tipuri de
reţele
de conexiuni
spaţiale
în afară de câmpurile strict neblocabile există şi alte tipuri de câmpuri neblocabile: condiţionat
- câmpuri
neblocabile; câmpul este neblocabil
dacă
ordinea în care sunt
ocupate o serie de linkuri din câmp urmează o anumită regulă; - câmpuri rearanjabil neblocabile; pentru a exclude blocajul intern este permis ca după ce o
legătură
a fost
stabilită şi
trece prin anumite linkuri,
legătura să poată
fi
rearanjată
pe
un alt traseu, ulterior. Se poate dovedi că ambele variante au un număr de PC
şi
mai mic decât al structurilor
CLOS strict neblocabile în schimb comanda câmpului este dificilă. variantă
admite o anumită
de compromis
şi
situaţiile practice se
anume .se folosesc structuri CLOS la care se admite o
probabilitate de blocaj intern.
RC cu una sau mai multe trepte sunt utilizate cu comutaţia alcătuite
în
precădere
în
telecomunicaţii
la
de circuite sau pachete. Un alt domeniu de utilizare îl constituie calculatoarele din structuri paralele de procesare care
necesită
RC pentru interconectarea
microprocesoarelor sau a microprocesoarelor cu memoriile comune.
în afară de comunicarea
dintre microprocesoare şi/sau memorii comune, aceste reţele sunt utilizate şi la prelucrarea datelor pentru realizarea algoritmilor de calcul paralel, cum ar fi: sortarea unor liste de elemente, rutare
automată
a datelor,
permutări
de tip special pentru date, etc.
RC cu drumuri unice sau multiple cum ar fi Delta în
cascadă,
etc. sunt utilizate la
comutaţia
- 154 -
reţelele
Banyan, Delta, Omega, Benes,
de circuite, pachete
şi
la interconectarea
sistemelor cu procesoare multiple.
de conexiuni
spaţiale
Semnalul de convorbire dintre oricare doi
abonaţi
3.4.9. Replierea
sensul de convorbire chemător
reţelelor
chemător-chemat şi
sau chemat, iar RC este necesar
sensul să
fie
este
bidirecţional şi
chemat-chemător.
este
alcătuit
din
Orice abonat poate fi
repliată.
Replierea (fig.3.27) se realizează astfel:
Fig. 3.27 - pentru RC
unidirecţională intrările şi ieşirile
cu acelaşi număr se conectează între ele
(fig.3.27a). Cu etajul de intrare se stabileşte legătura către abonatul chemător, iar cu etajul de
ieşire legătura către
- pentru RC
abonatul chemat;
bidirecţională
replierea se
realizează
prin
ieşirile
ultimului etaj al
reţelei
(fig.3.27b); - pentru RC bidirecţională replierea se poate realiza şi prin
adăugarea
unui etaj în reţea
(fig.3.27c).
3.5.
Reţele
de conexiuni temporale
Câmpurile de comutaţie digitală (CCD) realizează conectarea oricărei intrări la orice ieşire
din
reţeaua
de conexiuni, intercalând în timp semnalele de convorbire. Prin CCD pot
fi vehiculate semnale analogice sau digitale, dar practic sunt utilizate numai variantele care vehiculeaza semnale digitale. Intrările
în câmp se
forma unor linii de
ieşire.
prezintă
sub forma mai multor linii de intrare, iar
Fiecare linie este
constituită
ieşirile
sub
din mai multe canale de convorbire
intercalate în timp; semnalele de convorbire sunt prelucrate utilizând
modulaţia
impulsurilor
în cod (MIC). La intrările unui CCD apar eşantioanele codificate binar ale celor N căi de
- 155 -
convorbire intercalate în timp Funcţiunile
de
şi
care constitue liniile de intrare.
unui CCD sunt:
-să
realizeze comutaţia în timp a oricărui canal de intrare în orice canal de ieşire;
-să
realizeze
comutaţia
în
-să
realizeze
comutaţia
în timp şi în
spaţiu
oricărui
a
canal de intrare în orice canal de
spaţiu
a
oricărui
ieşire;
canal de intrare în orice canal
ieşire.
Aceste posibilităţi sunt exprimate grafic în fig.3.28, unde LI, LE sunt liniile de intrare ieşire
PCM, respectiv de eşantioanele
apare
aceeaşi secvenţa
şi ieşire
t ~ 111 t§ t1
Llk
găseşte acelaşi
se
g
I I t
12345
t t,~:::"J I I -
în
acelaşi
interval
de la momentul
t4-..J.;k:..:...!J~.:JClCa..-88l_i..:;fî1..(A__.____ 12345
LE1
t t,
(,
t
că
figură
canal; în
de canale pe fiecare linie PCM.
12345
Lli
consecutiv în timp
codificate binar ale canalelor 1, 2, 3, 4, . „. etc. Se admite
de timp pe toate liniile de intrare iniţial t 1
circulă
PCM din CCD. Pe aceste linii
t 12345
11111~ ~
I
LEk
t,
t
Fig. 3.28 Comutaţia temporală
presupune de exemplu, transferul canalului numărul 1 din linia
de intrare i în canalul numărul 4 din linia de ieşire i prin CCD (a). Comutaţia spaţială realizează
de exemplu, transferul canalului
numărul
2 din Lli în
canalul numărul 2 din LEic prin CCD (b). Comutaţia
în timp
şi spaţiu realizează
de exemplu, transferul canalului
numărul
3
din Llk în canalul numărul 1 din L~ prin CCD (c). Circulaţia
semnalelor prin CCD se face
unidirecţional;
pentru a realiza convorbirea,
câmpul trebuie realizat pe patru fire. Câmpurile de
comutaţie
câmpuri particulare care
de capacitate foarte mare se
efectuează comutaţia
Comutaţia temporală reprezintă
timp a resurselor comune. fi
combinată
constă
cu cea
în timp
o realizare
Comutaţia temporală
spaţială.
Are la
bază
realizează
şi/sau
în
importantă şi
este
utilizată
principiul
prin combinarea unor
spaţiu.
se
bazează
pe diviziunea în
pentru semnale digitale
multiplexării
în partajarea în timp a unui suport fizic comun de mai
mulţi
şi
poate
temporale digitale care utilizatori care au acces.
Partajarea temporală se realizează cu cadre ciclice sau aciclice, iar alocarea temporală
- 156 -
fixă
a canalelor poate fi ciclice
şi
alocare
fixă
sau
dinamică.
Identificarea cadrelor se face în sistemele cu cadre
pe baza cuvintelor de sincronizare cadru transmise periodic, iar pentru
alocarea dinamică prin introducerea aleatoare a cuvintelor de sincronizare în canalele libere.
În sistemele cu cadre aciclice se identifică fiecare cadru în parte. Pentru transmiterea digitală a semnalului telefonic se utilizează modulaţia impulsurilor în cod
şi
un sistem cu cadre ciclice
şi
alocare
fixă
Structura multiplexului primar PCM de
a canalelor.
bază
este
redată
în fig.3.29; în care
notaţiile
utilizate au semnificaţia: MCn - multicadru, Ci - cadru (i=0,1, ... 15), IT1 - canal/ interval de timp
G=O,l„ .. 31); IT0 canal pentru sincronizarea
cadrului, IT16 canal pentru semnalizare,
iar celelalte canale sunt utilizate pentru transmiterea semnalelor vocale codate MIC sau date a
căror viteză
C'o
/
„
r~.~ 11
„r /
de transmisie nu C1s
<
64 Kbit/s.
I-- -----· (;~ni -------- I I c.~."'1 Co
'' '
I
c,
I .. .
I C1y I C11
.„
/
'
/
ITO - C,· - c' =2nr•t XOOllOll
n; -c,· -t' " 2m Y I Al> I( I( R I?
depăşeşte
''
oooRA.FRR
Co
c
161
„ /
17;, I rr,. I "lk svvvvvvv
s -
.6;f S1'mn
v - 611· voloore numert'cti
I(
X - Iul· C'.f'C Y- semnul C'l?C ,4j) - o/orMei c/r;s mmti ~ - h/f rererwf'
a6cdal:ic .! Tţ"5
AE -
R. _
.J J'.i I
alarmă 1es1're bif reze;.vaf
a, b, c, d- semnolizqre IT
Fig. 3.29 Un multiplex primar respectă recomandarea CCITT G732 având un debit binar de 2,048 Mbiţi/s. Un multicadru este alcătuit din 16 cadre, iar - 157 -
oo cadru are o durată de 125 µs
şi conţine
32 canale numerotate de la O la 31.
Orice semnal vocal telefonic cu banda de 0,3 kHz - 3,4 kHz este convertit digital pe 8 biţi (bitul cel mai semnificativ pentru semn şi cei mai puţin semnificativi şapte biţi pentru valoarea numerică) şi este eşantionat cu f0 =8 kHz. Rezultă astfel debitul binar al multicadrului de: 8 kHz · 32 canale · 8
biţi
= 2048 kbiţi/s.
Canalul O din orice cadru este destinat sincronizării, iar canalul 16 este folosit pentru semnalizare. Codarea MIC a mesajelor de semnalizare se face pe durata unui multicadru care are durata de 2 ms. Sincronizarea multicadrului se face cu un cuvânt de 8 biţi din canalul 16 al cadrului O din multicadru. cornru.t.icaţie
Semnalizările
din afara benzii vocale asociate unei
căi
de
se transmit prin canalele 16 de date ale multicadrului, care au rezervate pentru
fiecare cale de
comunicaţie
câte 4
biţi
de semnalizare (a, b, c, d); deci o
semnalizare de 2 kbit/s. Cadrul 1 din multicadru
conţine
viteză
de
în canalul 16 cuvintele de
semnalizare pentru canalele 1 şi 17. Celelalte cadre ale multicadrului conţin în canalul 16 câte două
cuvinte de 4 Comutaţia
biţi
asociate celorlalte canale de
comunicaţie aşa
de circuite are un canal transparent de
cum
comunicaţie
rezultă
din
figură.
disponibil între cei doi
utilizatori, iar transmisia datelor se realizează în timp real. Aceasta a fost utilizată intens până şi
în prezent pentru semnale vocale digitale şi
ISDN
date
şi
se
apreciază că.
se va utiliza intens în
B-ISDN.
Comutaţia de mesaje transmite şi memorează din nod în nod pachetele. Între utilizatori există
logică.
doar o asociere
conversii de
viteză şi
Este
utilizată
pentru transferul datelor intermitent cu eventuale
cod.
3.5.1. Comutator digital spaţial
Comutatorul digital spaţial (CDS) realizează comutaţia spaţială a oricărui canal din orice linie de intrare în acelaşi canal al
oricărei
linii de ieşire.
exprimate grafic în fig.3.30, în care: Llo, Ll 1, ••• 1
Llk-t -
Posibilităţile
comutatorului sunt
linii de intrare MIC, LEo, LE1, .•. LE..
linii de ieşire MIC, iar 0,1,2, ... N-1 canalele de convorbire. Se admite că în acelaşi interval
de timp pe toate LI
= 8T
1,
şi
circulă acelaşi
LE
iar a unui bit de
transferul canalului O din
informaţie
Llk-1
oricărui
canal este T2
Comutaţia spaţială realizează
de exemplu,
canal. Durata de
este T1•
existenţă
a
în canalul Oa LE., a canalului 1 din Ll2 în canalul 1 a LE., a - 158 -
canalului 2 din Ll0 în canalul 2 a LE;
ş.a.m.d.
CJJS
LJK-rţ
~ ! a. _ IUM \...
.... t Fig. 3.30
Structura CDS este
redată
în fig.3.31, unde
notaţiile
utilizate au
multiplexor digital, RT; - registru tampon; MC; - memorie de de
adresă,
NA -
numărător
de
adresă,
semnificaţia:
comandă,
Mux; -
MA - multiplexor
Osc - oscilator, BHz - buffer cu trei
stări,
SLC -
structură logică combinaţională. În figură este redată structura aferentă unei singure linii de ieşire
(LE;). Liniile de intrare sunt multiplate pentru toate Mux; (i=0,1,2„ . .1-1).
r,,.
LI,
-LE0
I„,
a;
Hi.1./Xj rJuf
/171<-I
-LEi.-1
Adr.fE)
M~,.o
Q
7:2 8/-lz
BD,.?
u;·
"
.D
i'i(> DO E'
13D
CE
T.i
HC,Mr.
w
72
s
CB/3
~ a OufSLC In
I
,„,
&4h
I
Q
1J
r,
\. RT,·
"' ~
-i-8
Q
Ta
f
...
Osc 7i
Fig. 3.31 La ieşirea Out a Mux; (LE;) este conectată linia de intrare (LI) cu adresa precizată în RT;. Fiecare Mux; este sub controlul unei MC. Pe liniile de date ale MC; este conectat un BHz prin intermediul
căruia
conectat MA. Semnalul de
UC poate scrie date în MC;. Pe liniile de
selecţie
S=T2 al MA
realizează
adresă
ale MC; este
conectarea la liniile de
adresă
ale
MC a adresei furnizate de UC pentru efectuarea unei operaţii de scriere (S=O) sau a adresei
- 159 -
furnizate de NA pentru efectuarea unei efectuată
(nefigurată)
de UC
furnizează
comandat de numărător
către
de citire (S = 1). Scrierea datelor în MC este
care este un sistem cu microprocesor. Pentru UC, CDS este o
memorie în care sunt scrise date ce NA
operaţii
determină
o
anumită comutaţie spaţială. şi
pe durata T2 adresa canalului existent pe toate LI
semnalul furnizat de un oscilator cu cristal de cuarţ
şi
LE. Acesta este
divizat prin 8 de un
de prescalare.
Conţinutul locaţiei
sfârşitul fiecărui
de memorie cu adresa
canal pentru ca pe
toată
precizată
durata canalului
de NA este următor
încărcat
în RTi la
adresa Muxi
să
nu fie
modificată. Pe durata oricărui canal (T2) se realizează întotdeauna în partea a doua o operaţie
de citire din MCj, iar în prima parte, doar la cererea UC se Să
că
presupunem
canalului j-1 se
realizează
operaţie
o
de scriere.
NA are valoarea j-1; în partea a doua a intervalului de timp aferent
citeşte
MCi de la adresa j-1 în care se
află
valoarea
numerică
p = 1 (MCiG-
1) =p). Data peste încărcată la sfârşitul canalului j-1 în RTi şi aplicată pe intrarea de adresă
în consecinţă LIP (Ll 1) va fi conectată la LEi pe durata canalului j. în continuare, în partea a doua a canalului j se citeşte MCi de la adresa j
a Muxi.
află
conectată
p' = 6, iar Ll6 va fi
până
Incrementarea NA se face
la LEi pe durata canalului j + 1
la valoarea
numerică
NA
N-1,
I
o
1
I
I . I . I J-1 I J 1 I
2
I
Llo
I
'
I
Coo I Ca1 I Co2 I
Llţ
c,o
I I
I
c,
I C12
I
I
I
I
I
I
I
e
I I
o
I
LE;
I
CK·f o
Cz1
I I I
I I I
I I
I
I
1
I
I I
5
I I
I I
I
o
1:
I
I
I
I CoN-1
Coo I - - -
I I
I I I• I I I iCK·(N- CK-10 I
Ic-{:
I
l
I
I
C3J-1: Ctj
I
I 1 C9;v./ CK-10
6
t
t
t
I
I I
I
t
I
I I I I 1C1;v-1 C10 I --I I I I I I 1C2N-1 Czo
I
I
I
Ca2 t
I
---
C2J
I I I I I I 1C.t-1J-11 C1c-1j I I I
I
I N-1 I
(fig.3.32).
care revine la zero.
I
C, ·_, I C1i C2 ·-1 I
C1c-10 1cK-111 ck-1a1
rtt; f
I Coj
I
I'
Cz2:
LJ",,_,
1CoJ-1 I
I
I
după
ş.a.m.d.
în care se
2
I - -- •
I
-·-
t t
Fig. 3.32 Pentru ca
funcţionarea să
se
producă
în modul descris, este necesar ca UC
să
scrie
MCi; deci MC;(O) = 2, MC 1(1) =O, ... MC;fj-1) =1, MCifj) =6, ... MCi(N-1) =k-1. Cererea de
comandă
MW pentru scrierea în MCi este
furnizată
- 160 -
de UC
şi
este necesar ca aceasta
să
fie
sincronizată
oricărui
cu T 2 pentru ca
canal. Pe durata
operaţia
sincronizării,
de scriere
să
se realizeze în prima parte a duratei
microprocesorul UC este introdus în starea de
aşteptare
WAIT. Pentru realizarea
comandă
necesare CDS (fig.3.33) se utilizează două circuite basculante bistabile şi o structură
logică combinaţională
sincronizării şi
pentru generarea celorlalte semnale de
care poate fi implementată cu o memorie PROM sau cu o arie de
porţi
logice (PAL10L8NC de exemplu).
7i QA
a, tJc-72 a
11-----~~~
b f:iW Wllr':--~~t:::::::::::::=:li...-!--~--l--~~~~1--~~~~~~--;
f Fig.3.33 Numărul
LI este limitat de
numărul
de
intrări
în Mux la 2, 4, 8, 16 etc.
Numărul
maxim de canale ale unei linii este limitat de timpul de acces al memoriilor utilizate (t1 ) şi de timpul de propagare (Ât) al semnalelor digitale prin circuitele logice (t., Ât - ns); ştiind că frecvenţa
de
eşantionare
a semnalului telefonic este de 8 KHz (125µs),
maxim de canale este: N = 125.000 max 2(/a + Ât) Structura unui CDS este
echivalentă
cu N matrici de
comutaţie
(fig.3.34).
o
o o Kxl
N-1
l-1
Lik-1
Kxl
Fig. 3.34 - 161 -
LEt-1
rezultă că numărul
cu dimensiunea k*l
În afară de varianta descrisă care utilizează multiplexoare, există o. variantă cu
demultiplexoare în care MC dată relativă
la un canal.
Dezavantajele CDS cu intrări
suplimentare
şi
selectează
Funcţionarea
comandă
liniile de este
ieşire
la care se
asemănătoare
conectează
cu a CDS cu
linia de intrare
comandă
la
ieşire.
la intrare constau în necesitatea unor porţi logice SAU cu k
în posibilitatea de a cupla
două
sau mai multe LI la
aceeaşi
LE
(fig.3.35). Lia
LE o
LEl-i
Fig. 3.36
Fig. 3.35 Simbolul unui comutator digital ieşire,
spaţial
cu k linii PCM de intrare
şi
l linii PCM de
fiecare având câte N canale de convorbire este reprezentat în fig.3.36.
3.5.2. Comutator digital temporal
Comutatorul digital temporal (CDT) din LI în orice canal a LE. temporală realizează
Posibilităţile
realizează comutaţia temporală
a oricărui canal
CDT sunt exprimate grafic în fig.3.37.
Comutaţia
de exemplu transferul canalului O din LI în canalul 3 a LE, a canalului
1 din LI în canalul 2 a LE
ş.a.m.d.
t
CIZJ~
LE~lllll
„ t
...
tr
... t
Fig. 3.37 Structura CDT este redată în fig.3.38 în care notaţiile au semnificaţia: CSP - convertor serie-paralel, CPS - convertor paralel-serie, RT1 - registru tampon cu buffer cu trei -memorie tampon (date), MA1 , MA2 - multiplexoare de memorie de SLC -
comandă,
NA - numărător de
adresă,
adresă,
stări,
MT
RT2 - registru tampon, MC -
Osc - oscilator, BHz - buffer cu trei
stări,
structură logică combinaţională.
CSP memoraţi
converteşte
cei opt
biţi
ai unui canal ce au sosit pe LI în paralel pentru a fi
în MT. La sfârşitul intervalului de timp aferent unui canal se încarcă RT1 cu octetul - 162 -
recepţionat,
scrie
pentru ca în prima parte a intervalului de timp aferent canalului
această
valoare
numerică
rs CSPQ
LI
următor să
se
în MT. JJ
R7i Q
f
...._ T
'll
72
72
CPSQ
LE
17 . f c 7j
o
H~,o
81>
c7
NT
w
])
7f e
Acir.
s
f
Q
Q C8B ~
a b c d e Bfl:z
~-{:;>
Blj..I'
D
l'"
li'
Cl
iii
In1
Out.
Ovf.
MA1
SLC
Mw
.In
"'\..
Fa
7.2"
ci
,Q'lj Q
f
7.2
8J)
HC
Qc &a QA -;.8 f
NA
Q
li?,
Osc. 7i
Btţ...P
Fig. 3.38 realizează operaţia inversă;
CSP
cei opt
intervalului de timp aferent unui canal sunt se transmit serie în LE pe durata canalului MT este
adresată
este
încărcaţi
sfârşitul
intervalului
şi
apoi
următor.
eşantioanele
binare ale canalelor de
NA este incrementat la mijlocul intervalului de timp al canalului
astfel încât scrierea în MT
să
se realizeze la adresa
prin MA1 de NA şi de MC. Când se
adresată
din MT în partea a doua a
paralel la
de la adresa O la adresa N-1 cu
Precizăm că
convorbire. următor,
înscrisă
biţi citiţi
de NA, iar când se
efectuează
o
efectuează operaţie
o
corespunzătoare.
operaţie
MT este
de scriere în MT aceasta
de citire din MT aceasta este
adresată
deMC. MC
conţine
MA2 de NA tratează
şi
către
de UC. Datele sunt înscrise în MC de
CDT ca o memorie în care scrie date ce
efectuează operaţia operaţia
adresele canalelor din LI ce vor fi comutate în LE. MC este
de citire din MC aceasta este
de scriere în MC aceasta este
adresată
prin
UC prin intermediul BHz. UC
determină comutări adresată
adresată
de canale. Când se
de NA, iar când se
efectuează
de UC.
NA furnizează adresa canalului existent pe LI
şi
LE întârziat cu Tz/2. Acest numărător
este comandat de semnalul furnizat de oscilatorul Osc prescalare.
- 163 -
şi
divizat prin 8 de
numărătorul
de
La
sfârşitul
codul binar al timp
aferentă
intervalului de timp aferent canalului j-2 de pe LI este
eşantionului
respectiv ce va fi înscris prin RT1 în MT în
canalului j-1 la adresa j-2. Tot în prima jumătate de timp
recepţionat
în CSP
prim~ jumătate
aferentă
de
canalului j-1
se citeşte MC adresată de NA (adresa j-2) şi care conţine adresa canalului din LI ce va fi comutat în canalul j al LE. Adresa citită din MC este salvată temporar în RT2 (să presupunem că MCtj-2) = 2), pentru ca în a doua parte a intervalului de timp aferent canalului j-1 două operaţii
să
se
poată
realiza tot
cu memoriile.
Prima operaţie constă în citirea MT de la adresa precizată de RT2 (adresa 2) a eşantionului
binar corespunzător canalului de intrare (canal 2 din LI) ce va fi transmis în
canalul j a LE prin intermediul CPS. A doua operaţie constă în scrierea MC de către UC dacă a sosit o cerere MW de la aceasta în prealabil.
în
paralel cu aceste operaţii pe durata de timp aferentă canalului j-1 are loc şi
recepţionarea eşantionului
binar al canalului respectiv din LI ce va fi înscris în MT la adresa
j-1 în prima parte a intervalului de timp aferent canalului j, ş.a.m.d. (fig.3.39). I
2
LJt- Co
I
C,
C
I
I
I
.
1
I J-1 I
I
I
I
I I C ·-1 I
I'
{)
I N-1 1
I
I
I
I
j'
I
I
I I C
Cj
I
t
I --- r I
I
I I
NAt-4-~~~L-l_-+-2~2::____,~==:--i~--=-i-=-t-"'-+~~l~Nl-_/_:--+,~--+-I J:._I :
0
I
I
:
I
J.
I NI
Co
I
:
: - -- •
O
I
I
t
I • I
I
I
c0 C1 C2 1 ci-I 1 C· • CN-t C0 ~t-'--"---+--'-~,f--"'-',--'~--l,_,._-'-',~'--t~~--.1~~~_....--t MC _
LE
',
J
.
1
I
I
I
O : 1 :
:
1
I
2 ;· 5
I
I
I
I
: 9 I
3I I
~
'
i„t
I
I
I
"--'t.J"--''--'c+~~c~,~:_Cii.__-_--~:_c~'~'~'-c~,'-'"·~cs.__~~'-c~,'"-'-'-c=3-+~--t I'
Fig. 3.39 Pentru realizarea
comutării
în modul descris este necesar ca UC
să
înscrie MC; deci
MC(O) =l, MC(l) =0, MC(2) =7„ .. MCtj-2) =2, MCtj-1) =5 ... MC(N-1) =4. Operaţia de scriere a datelor în MC de
către
UC este
sincronizată
cu două CBB tip D şi o
structură logică
(ca la CDS). Semnalele de comandă necesare funcţionării CDT descris (fig.3.40) sunt generate de o
structură logică combinaţională.
Numărul
maxim de canale ce poate fi comutat este limitat de timpul de acces al
- 164 -
şi
memoriilor utilizate (t.)
(~t)
de timpul de propagare
al semnalelor digitale prin circuitele
~t
logice (t,., N
- ns): = 125.000
max
2(fa +M)
li QA
QB
~-~---Q
I
b I
----....,4
___
~ ţ,..-R-Zl---,.,C-1
I
e HW
+-----~\~====±===~\~-----+---''======~7r-~
wArr - ' - - - - - -..., - - - - - ,
I
i Fig. 3.40 Structura unui CDT este echivalentă cu o matrice pătrată de comutaţie cu dimensiunea N*N (fig.3.41).
NxN N-1
Llt.f
! o! I
lN-1l
I
I
t,
I
I
LEtr
•t
I
IN-11 -
t,
t
Fig. 3.41 Comutatorul descris are comanda la naturală
MC.
0,1,2,„. N-1
dată
ieşire
deoarece scrierea în MT se face în ordine
de NA, iar citirea din MT este aleatorie la adresele furnizate de
în mod analog se poate realiza un CDT care are comanda la intrare când citirea din MT
se face în ordine
naturală
0,1,2, ... N-1
dată
de NA, iar scrierea în MT este aleatorie la
adrese furnizate de MC. Ultimul comutator digital temporal se relizând o serie de
modificări
în structura
logică combinaţională
Simbolul unui comutator digital temporal pentru care linia MIC de intrare
şi
N canale de convorbire se
prezintă
linia MIC de
ieşire
în fig.3.42
- 165 -
are câte
obţine
de
din cel precedent
comandă.
LI~LE Fig. 3.42
3.5.3. Comutator digital temporal extins Comutatorul digital temporal extins (CDTE) se obţine prin creşterea numărului de LI şi
LE la k de la CDT. CDTE
realizează comutaţia temporală şi/
canal din orice LI în orice canal a fig.3.43. Acesta
oricărei
LE.
realizează comutaţia spatială
Posibilităţile
sau
spaţială
a
oricărui
CDTE sunt exprimate grafic în
prin transferul canalului O din Llo în canalul O
a LEz, a canalului 1 din LI1 în canalul 1 a LE.,_ 1, a canalului 2 din LI2 în canalul 2 a LEo, etc.,
comutaţia temporală
prin transferul canalului 2 din LI1 în canalul O a LE1, a canalului
O din LI2 în canalul 2 a LEz, a canalului 1 din spatială şi temporală
Lik-i
şi comutaţia
în canalul O a LE.,_1, etc.
prin transferul canalului 1 din Llo în canalul 2 a LE1 , a canalului 1 din
LI2 în canalul O a LEo, a canalului O din Llx-i în canalul 1 a LEo, etc.
.
{;
• t ClJTE
„ LEk·it
O I
t
2.
- t,1111111 1--- . . . t
Fig. 3.43 CDTE este de fapt un CDT completat cu un multiplexor de intrare (MI), un demultiplexor de ieşire (DME) şi o structură logică de comandă adecvată ca în fig.3.44.
Ovf
i---+--''-'D.T
MT ])01l=="l==-;!I Adr
Fig. 3.44 MI realizează conversia serie-paralel a eşantioanelor binare ale tuturor canalelor de pe toate LI şi asigură multiplexarea acestora prin intercalare în timp pentru a fi scrise în MT. DME realizează operaţia inversă, de conversie paralel-serie a eşantioanelor binare citite din MT şi demultiplexarea acestora către LE (fig.3.45). Semnalele de comandă necesare funcţionării
MI
şi
DME în modul descris sunt furnizate de SLC a comutatorului.
- 166 -
aoL:
c...,
LJfL:
c,o
c(),
I
,„„„,I
··-
uA Ltd
I ·-I
I ct
""
10 1
IC~
I - „ -
I
c:,
C/N-1
c,~
(!,:
-- I
(':-/ „..,
o~..,a
I c/t:'.„11
t.
e:W., „
I J ••••
d,....,
'
LcK-~ t
t
... t
I
' ... ~~,' ... i~',....,,'c~..,..,.'.„ I JC-1 'c~.' ...
el.,
c:„{-f
--
CK·I N·I
I
'... 'c,:_ ct,
IC,~
I
C'ţ()
C'tN·/
I
CK.„I
, ___
Coo
('()#•/
I
C'11
lk-1 o
'
1--- I
c;.,
I J .„.
t t
...
N-t
t
Fig. 3.45 CDTE este echivalent cu o matrice pătrată care are kN intrări/ ieşire (kN*kN) şi este lipsit de blocaj intern (fig.3.46). Comutarea oricărei
realizată
LE este
oricărui
canal din orice LI în orice canal a
de UC; aceasta este un sistem cu microprocesor
şi tratează
comutatorul ca o memorie în care scrie date.
o L.r,,
I
I
I
;01/1
t1
.
I
I
:Ar-/:
I
W.1\ --- t ' '
/(•f
-~-
t
kNxKN
t
L.lk-1
t1
I
J:N-1
Fig. 3.46 Numărul
maxim de canale a unei linii ce poate fi comutat este limitat de timpul de
acces al memoriilor (t.), de timpul de propagare (~t) al semnalelor digitale prin circuitele logice (f., ~t - ns) şi de numărul de Ll/LE(k):
- 167 -
N
= 125.000 max 2.k(ta + Ât) Sunt proiectate şi realizate structuri integrate care
COTE pentru K =8 linii de intrare legătura
şi
de
ieşire
=
şi
în întregime· structura unui
cu câte N = 32 canale; comutatorul
între Ne= 8·x32 = 256 canale de intrare
Pentru acest caz particular K 8
conţin
şi
respectiv de
stabileşte
ieşire.
=
N 32, partea de multiplexor de intrare se. poate
realiza cu registre de deplasare ca în fig.3.47
(notaţiile
utilizate au
semnificaţia:
RD;S-P
registru de deplasare serie- paralel cu i = O, 1, ... 7, MUX multiplexor de canale, NA' numărător
de
adresă).
LI
T 5
s
q•...
T
RDtSflt6+8)
q.,_.Q,~
.. .G,a
r, T s ~;-r,,.._a_i
MUX
5pre memoria tampon
~
T
Uo
s
i:v.sto·ak .„ ... „
1
NA
Fig.3.47 Durata unui bit din orice canal şi din orice linie PCM este T 1, iar a oricărui canal este
T2 =8T1 •
- 168 -
Numărătorul acelaşi
de
adresă
NA' de 3
biţi
este incrementat de semnalul T 1 şi
canal din cele opt LI; deplasarea în registre este
comandată
de
acelaşi
contorizează
semnal de tact
cu perioada T1 • În decursul a opt perioade de tact consecutive se produce încărcarea serială a celor opt registre de deplasare. Registrul RD0 este complet
încărcat
, iar registrele RD1,
RD2 ,. • • RD 7 au cîte opt biţi încărcaţi în primele opt poziţii din stînga registrului (în partea dreaptă
a acestor registre sunt 1, 2, ... 7
poziţii
libere).
În acest moment conţinutul numărătorului de adresă NA' este egal cu zero; prin intermediul lui se eşantionul eşantion
adresează
canalului
multiplexorul MUX şi se
numărul
citeşte
în întregime registrul RD0 , deci
i din linia de intrare Llo în urma conversiei serie-paralel. Acest
este memorat în MT.
Pe
următorul
conţinuturilor
semnal de tact se produce deplasarea la dreapta cu o
registrelor
şi
incrementarea cu o unitate a
numărătorului
poziţie
de
a tuturor
adresă.
Are loc
citirea din registrul RD1 , deci conversia serie-paralel a canalului numărul i din linia de intrare LI 1 împreună cu memorarea în MT ş.a.m.d.; după şapte perioade de tact conţinutul registrului RD7 este deplasat în dreapta, iar conversia serie-paralel a canalului
intrare LI 7 este
încheiată
urmând
să
se
facă
memorarea
eşantionului
numărul
i din linia de
în MT.
Între timp la fiecare deplasare a fost încărcat serie câte un bit de pe toate liniile de intrare în toate registrele de deplasare astfel încât la
următorul
tact se
citeşte
RD0 , iar ciclul
este reluat. Pentru demultiplexorul de
ieşire
în cazul particular examinat (K =8, N =32) structura
se poate realiza tot cu registre de deplasare cu structura din fig.3.48 (RDiP-S registru de
= O,
deplasare paralel- serie cui
l, ... 7, DEC decodificator, NA'
numărător
de
adresă).
Registrele utilizate sunt în număr de opt şi pot fi încărcate paralel din memoria tampon MT cu semnalele de scriere W;. Sub comanda semnalului de tact deplasat spre dreapta cu o DEC cu opt
poziţie,
ieşiri furnizează
conţinutul
registrelor este
iar NA' este incrementat cu o unitate. Decodificatorul
comenzile de scriere în registre.
În decursul a opt perioade de tact consecutive se produce mai întâi încărcarea în pozitia extremă stânga a celor opt biţi pentru RD0 , apoi încărcarea în poziţia extremă stânga a celor opt
biţi
pentru RD 1
şi
deplasarea
serială
cu o
poziţie
la dreapta a lui RD0
în momentul când se produce încărcarea lui RD7 conţinutul registrelor RD 0, RD 1, complet deplasate spre dreapta.
- 169 -
ş.a.m.d.;
••• RD 7
sunt
LE:o
De la memcria tampon
NA'
DEC
Fig 3.48. La fiecare din semnalele de tact
unnătoare
pe liniile de
ieşire
LEo, LE1 ,
furnizat câte un bit al canalului i şi simultan se reia procesul de încărcare
••• L~
paralelă şi
este
deplasare
serie a registrelor RD 0 , RD 1, ••• RD 7 •
3.5.4. Compensarea întârzierilor de
comutaţie
Pentru simplificarea comenzii din comutatoarele digitale, în întârzierile de
comutaţie.
Este necesar ca pe
timp pentru scriere în memorie
şi
lângă
baza de timp
practică
se
principală să
compensează
existe baze de
pentru citire din memorie. Aceste baze de timp sunt
întârziate cu anumite valori, respectiv sunt în avans. Astfel pentru CDT este
necesară
o bază
de timp întârziată (NA;) cu o unitate pentru scrierea în MT şi o bază de timp în avans (NA,,)
- 170 -
cu o unitate pentru citirea din MC.
3.5.5. Metode de
Metodele de referă
cu
creştere
creştere
precădere
a
a
numărului
numărului
de canale de
de canale de
comutaţie
comutaţie
prezentate în continuare se
la CDTE, dar unele dintre acestea pot fi utilizate
comutatoare. Aceste metode se
bazează
pe
creşterea
şi
gradului de prelucrare
la celelalte paralelă
cu
memoriile din structura comutatoarelor.
3.5.5.1.
Partiţionarea
Creşterea numărului
de scrieri în MT efectuând
memoriei tampon (date)
de canale de comutaţie se poate realiza prin micşorarea numărului partiţionarea
MT în k memorii (fig.3.49). EJE
LI(,
cs~
Dl
L"t
cs~
[)J
LE0
LE, Llk-1
Lik-1
CS't_,
Dl
O"r. ln1
HA 1
Ino
----------~#~
Fig. 3.49 Fiecare LI este conectată printr-un CSP la câte o MT. Canalele de pe toate liniile sunt sincronizate, iar operatia de scriere se poate efectua în toate MT simultan. ale MT sunt conectate
împreună
Intrările
de
adresă
la MA1, iar restul structurii de comutator este la fel
(exceptând logica de comandă realizată cu SLC). În această schemă MI este înlocuit cu CSP, iar
ieşirile
de date ale MT acced la DME printr-un bus de
structură generală
cu deosebirea că acesta nu se încarcă dintr-o - 171 -
ieşire
BE. DME are
singură
aceeaşi
MT ci din memoriile
corespunzătoare fiecărei
LI.
În acest mod se realizează o operaţie de scriere în toate MT şi k oper~ţii de citire din MT pe durata de existenţă a unui canal. Numărul
NIMX
Operaţiile
cu MC se
realizează
în paralel cu ale MT.
maxim de canale ce poate fi comutat este:
125.000 = (k+1 )(fa+/:J.f) ; (practic. se du bleaza") .
3.5.5.2. Multiplicarea memoriei tampon (date)
Creşterea numărului
de canale de comutaţie se poate realiza prin micşorarea numărului
de citiri din MT efectuând o multiplicare a MT de p ori; p se
obţine
din factorizarea k
=pm
(fig.3.50). 8F0
L{,
J)I
CSP,,
LE0 Lc1
Ll1c-1
CSIJ,_ 1
LE,,,_ 1
DI Ovf
HA 10 - _______ „_
Bfo
OI
Fig. 3.50 Celor k linii de intrare le corespund p grupuri de MT, astfel încât fiecare grup de MT accede printr-un bus de ieşire BEi (i=0,1, ... p-1) şi un demultiplexor de ieşire DMEi - 172 -
(i=O,l, ... p-1) la m linii de ieşire. În acest caz fiecare grup are propria MC. Toate grupurile au în comun bazele de timp
şi
structura
Pentru acest caz este necesar operaţii
MC se
să
logică
de
comandă.
se realizeze o
de citire din fiecare grup de MT pe durata de realizează
Numărul
=
N max
operaţie
şi
m
Operaţiile
cu
de scriere în toate MT
existenţă
a unui canal.
în paralel cu ale MT.
maxim de canale ce poate fi comutat este:
125.000 (m+l)(ta+D.t)
=
(j+1)
125.000 . ( ractic c (ta+M)' p
reş
te de
ori)
p
3.5.5.3. Dublarea memoriei tampon (date)
altă
O
posibilitate de
creştere
a
numărului
de canale de
comutaţie constă
în dublarea
MT a comutatorului (fig.3.51). Prin dublarea MT în două memorii MT0 şi MT1 se pot realiza operaţiile
de scriere şi citire simultan din memorii diferite astfel: în cadrele pare se scrie în
MT0 şi se citeşte din MT1, iar în cadrele impare se scrie în MT1 şi se citeşte din MT0 • Logica de comandă necesară în plus constă din dublarea MA1, introducerea unui multiplexor (Mux) pe liniile de date ale celor realizează
două
MT
către
DME
şi
modificarea SLC.
Operaţiile
cu MC se
în paralel cu ale MT. Ca dezavantaj menţionăm întârzierea comutării unui canal
cu un cadru. MC
NA
Fig. 3.51 Numărul
N max
maxim de canale ce poate fi comutat este: 125 000 = · ; (se dublează). k(ta +Do!) - 173 -
3.5.5.4. Rearanjarea canalelor O altă posibilitate de creştere a numărului de canale de comutaţie constă în rearanjarea canalelor din m cadre. Un multicadru (MC) format din m cadre este transformat cu ajutorul unor memorii ca în fig.3.52. Din cele m cadre consecutive cu câte n canale se obţine în urma
rearanjării un multicadru în care canalele aceleiaşi căi de comunicare sunt plasate alăturat (se obţine un multicadru cu n "cadre" fiecare cu câte m canale ale aceleiaşi căi). În primul caz ar fi fost necesar mn operaţii de scriere în MT de 8 biţi, iar în al doilea caz sunt necesare n operaţii de scriere în MT de 8m biţi. În afară de MT de 8m biţi structura hard trebuie să
realizeze pentru fiecare LI rearanjarea canalelor din m cadre, iar pentru fiecare LE operaţia inversă.
-__ „j-c-o""'l~c,.;_H...yl~~i:.l-.'_:.....,.l-c-,,,-J1-c-o..,l-c,.;..l'1;,;.{;.c~._-_--.-1-c-;"""']1-c-...l....:.;;..:.;c;:(~~:L.~--1-ch?--'J __ 0 _,
·- --
-- --
--- IT,° 81'1 l;,;f;
--- IT,,
0
FT(i' IT/ IT/ lim 6;f/
IT/
11(
Fig. 3.52 Pentru fiecare LI este necesară o structură hard ca în fig.3.53 care conţine: CSPT convertorul serie-paralel şi un registru tampon pentru memorarea fiecărui eşantion binar; MD, MD' -
două
memorii de date, RT - registru tampon de 8m biţi cu buffer cu trei
MA: MA' - multiplexor de
adresă;
BT1
- bază
de timp pentru scriere; BT2
stări
la ieşire,
- bază
de timp
pentru citire; DEC - decodificator; BT - bază de timp generală, Osc - oscilator. Fiecare MD este alcătuită din m circuite de n octeţi; (MD0 , MD 1, ••• MDm, respectiv MD' 0 , MD' 1, ••• MD'm). Pentru scrierea datelor MD este
tratată
ca un circuit de mn
locaţii
de câte 8
biţi,
iar
pentru citirea datelor MD' este tratată ca un circuit cu n locaţii de câte 8m biţi prin conectarea liniilor de date în paralel ca în Adresarea celor
două
figură şi
reciproc.
memorii se face cu MA
- 174 -
şi
MA' care
lucrează
în contratimp pe
baza semnalelor de la BT1 şi BT2 • Când în MD se scriu eşantioanele binare ale celor mn canale octet cu octet în ordinea
naturală
a
recepţionării
lor, din MD' se
realizează operaţia
de citire a câte m canale de 8 biţi ale aceleiaşi căi de comunicaţie ce va fi înscrisă în ~! şi preluată
LI
de MT a CDTE care este de 8m biţi.
....----
CSPT T T,
M M
RT
CDTE r-------------i
(8m)
I
a,,.,_
I I
Mr
I I
-----·--
i"
T
4 ;;
$
ff,,.
A
Ovt. MA
I
-------------_J
L
.4'
I
I: I' I
~,:.
Do
Ta
g
s: €,'
F:,,
A'
Ouf.
MA'
s X
y
)(
jj
l ... ;;;
ţ
"1
lJEC A(cs)
B72(N11 2 )
f 72
E' 871(NAf)
J
s Fig. 3.53 - 175 -
8T
Osc.
În acest mod se introduc în MT la aceeaşi adresă câte m canale ale acelei.aşi căi (8m biţi),
iar în loc de m
comutaţii
realizează
se
una
singură.
Pentru fiecare LE este necesară câte o structură hard (fig.3.54) care să realizeze operaţia inversă (notaţiile au aceiaşi semnificaţie;
CPS - convertor paralel-serie). CPS ;;;;
r
'
r,
DO
w
s
A'
RT
ClJTE
r- - - - - - - - - -, I I
(8m)
I
DI'
lJo
:
MT
I
I elf Adr. •I I : I ... _ _ _ •.;:.·:.=.·..=.-:.:·.::.. __ .J
~e
Adr.
F/
A'
fj,.,
A'
w
T
Tz
E;
Eo
ff,,.,,
s
A
Ouf
Our
s
"1A
s
MA'
s
y
y '
I
,__ r,
I
•••
X
~'
I
I
l
I
o
1
t--;./
Osc.
-
BT
......__ ..... 72
f
s72(NA2)
---
I
-·- "' !JEC A(Cs) ~
i--S
.I Fig. 54
- 176 -
8Ji(NA1}
~
}of
,.,
lE
În acest caz scrierea datelor în MD se realizează ca într-o memorie cu n locaţii de câte 8m
biţi
preluând datele furnizate de MT a CDTE prin intermediul RT, iar citirea datelor din
MD se face ca dintr-o memorie de mn Ieşirile
mai sus.
locaţii
de date ale MD, MD' sunt conectate la CPS la Menţionăm că
PCM cu câte n canale în fiecare cadru. să
structura hard a LI
lucreze în avans, iar BT1 două
întârziere. BT din cele creşterea capacităţii
cu câte o
structură
Numărul
Nrrux =
dezavantaje:
şi
se
este necesar ca BT1
BT2 din structura hard a LE
formează împreună
cazuri
ieşirea căruia
bază
o
CDTE este necesar ca fiecare linie de intrare
de timp şi
de
obţine şi
să
BT2 din
lucreze în
generală.
ieşire să
linia
fie
Pentru
echipată
hard din cele prezentate.
maxim de canale ce poate fi comutat este:
12
Metoda
de câte 8 biţi. Adresarea memoriilor se face ca
~.000·~ ; (creşte de mori)
2.k fa+ 6.t
prezentată
structură
duce la
hard foarte
creşterea
numărului
de m ori a
complexă datorită prelucrărilor
de canale, dar are
şi
paralele ce trebuiesc
executate şi întârzierea canalelor în LE (2m cadre) datorită memorărilor în MD şi MT.
3.5.6. Comutatoare digitale sincrone integrate Producătorii
de circuite integrate pentru telecomunicaţii au realizat în ultimul deceniu
comutatoare digitale sincrone sub
formă
utilizată
este a CDTE care
oricărei
LE. Aceste circuite pot fi comandate prin intermediul unei
sistem cu microprocesor situaţie
în care
realizează
de circuite monolitice VLSI. Structura cea mai des
comutarea
(comandă externă)
informaţia
de
comutaţie
este
oricărui
canal din orice LI în orice canal a interfeţe
paralele de un
sau cu ajutorul unor circuite logice speciale, transmisă
prin canalele temporale
(comandă
internă).
Sunt fabricate
următoarele
comutatoare integrate: M044, M3444 cu 4LI, 4LE
canale temporale pe linie, M088, M3488 cu 8LI, 8LE
şi
8LE
şi
şi
32 canale temporale pe linie
32 canale temporale pe linie, MT8980 cu 8LI,
32 canale temporale pe linie de firma MITEL, etc. Circuitul MT 8990 are structura
figură
şi
32
32 canale temporale pe linie de
firma SGS-THOMSON, PEB2040, PEB2045 cu 16LI, 8LE de firma SIEMENS, MT8981 cu 4LI, 4LE
şi
au
semnificaţie:
numărător de
internă
de principiu
redată
în fig.3.55;
MD - memorie de date (tampon), MC - memorie de
notaţiile
comandă,
din
NC -
canal, MS/P - multiplexor serie paralel de intrare, DP/S - demultiplexor paralel - 177 -
ieşire,
serie de comandă
RC -registru de control, I-µP -
interfaţa
comandă şi
(care include circuitele de
cu microprocesorul sistemului de
control ale comutatorului), MUX -
multiplexor de date/ comenzi.
u;,
t.Eo
1.1,
u,
a,
LF,
cl;Z Făt
ODE
=GJ
c.rr0
.l-)'P
-0., +.O,
Ao+As
R/w
cs
.D s
))-r::il
Fig. 3.55 neblocabilă
de 256*256 canale
comutaţie· de
capacitate mai mare,
Circuitul MT8980 este echivalent cu o matrice (unidirecţională).
are
interfaţare
comutaţie
Acesta poate fi conectat în câmpuri de
cu sisteme de
comandă
circuit sau mesaj. Circuitul
oferă
şi
poate fi utilizat în modul de
în plus accesul individual de citire şi scriere în
canalele
oricărei
oricărui
canal. Conectarea comutatorului în. RC se
linii
şi
cu microprocesor
posibilitatea de a trece LE în starea de realizează
impedanţă ridicată
ca în fig.3.56.
HT8980 INPCH o+,
800
+,
W'R JJS
Wk
cfi
"' ODE
csro cTi
8Ao„s
RD
0UTPC11
cs
Pfo
Fig. 3.56 - 178 -
+sv C#.f
FOi
FOt
VDD
+511
Vss +5V
LE0+1
pe durata
Liniile MIC de intrare liniile de date,
şi ieşire
adresă şi comandă,
4,096MHz (C4M)
şi
interfaţarea
sunt conectate la CA,
cu UC se face prin
iar sincronizarea BT se face cu semnalul de tact de
a semnalului de cadru de 8KHz (F01).
În fig.3.57 (CSVD, BSVD - comutator şi respectiv bus pentru semnalul vocal
digitalizat, CSC, BSC - comutator aparat telefonic) se sau medie; se
prezintă
foloseşte
şi
semnalizări şi comandă,
respectiv bus pentru
utilizarea comutatorului MT 8980 într-o CTE de capacitate mică
un circuit în modul comutaţie circuite pentru semnalele vocale
în modul mesaj pentru
AT -
semnalizări şi comandă
care
oferă
şi
unul
o cale pentru UC de a accesa
circuitele periferice. SSVIJ
SLic
/'1T 8980
COJJEC - 0
{CSVIJ}
MT8980 (CSC)
Bsc
Fig. 3.57 Pentru modulele RC cu o capacitate mai mare de 256 abonaţi se pot conecta mai multe comutatoare integrate pentru a realiza RC cu dimensiunea dorită. Astfel cu 4 circuite MT8980 se poate realiza un modul neblocabil cu 16LI, 16LE şi 32 canale temporale pe linie. Modulul are dimensiunea 512*512 canale şi se obţin prin conectarea corespunzătoare a LI comanda se face cu un sistem cu microprocesor care decodificator.
Dacă
se
acceptă
o
anumită
adresează
probabilitate de blocaj
şi
a LE, iar
comutatoarele cu un
numărul
de comutatoare
integrate poate fi redus. Pentru o capacitate mai mare, de exemplu cu dimensiunea 1024*1024 canale se conectează
16=4·4 comutatoare MT 8990 ca în fig.3.58. Se
obţine
în acest mod o matrice
de conexiune strict neblocabilă care are liniile MIC de intrare multiplate pe fiecare a matricii
şi
liniile MIC de
ieşire
sunt multiplate pentru fiecare
comutatorului prin care se face conexiunea se
realizează
- 179 -
prin
verticală
intrările
de
orizontală
a matricii. selecţie.
Selecţia
Lio+1c:::===;-;:==========::::::;r===========;r============J1 al>
8C
8})
8C
8b
8C
LE8+15
Fig. 3.58 O matrice de comutaţie cu dimensiunea 1024*1024 realizată cu opt comutatoare MT8990 este
redată
în fig.3.59, dar care este Tr.Z k~2
811
afectată
de blocaj intern.
LEo,1 t-~r-~~~--.Lfu,, MT 81J'd LEz13
Llfl:'-1
c,t
ac BI>
l.Fz,3 11r9980 LE .
Lq,ii
llu C,2
L.E0,~
u,
BJJ
LEM Lfo~r
/'1T8980 LE~3
C21
BIJ LlQ~-,.
NT899() C31
LI0
„,
LE
MT8980
M LEz,J
Ctrl
LCf,5
„..,,
C1,1.2
LEr,-r Fig. 3.59 - 180 -
Câte două linii MIC de ieşire de la fiecare comutator din prima treaptă sunt conectate fiecărui
la liniile MIC de intrare ale
3.5.7.
Reţele
Reţelele
de conexiuni temporale în trepte
în trepte sunt realizate cu CDS, CDT, CDTE
următoarele tipuri: (ST)
economie
însemnată
Reţeaua
CDTE are k LI
comutator din treapta a doua.
2
şi
practic se întâlnesc
TST, STS, (ST)n, etc. La structurile în trepte se realizează o
,
de PC
faţă
de o
reţea
cu o
treaptă,
în schimb apare blocajul intern.
de tipul (ST) 2 este realizată din două trepte de CDTE ca în fig.3.60. Fiecare şi
LE cu câte n canale, iar (ST) 2 are km LI
şi
LE ( cu câte n canale).
u;, -·· ClJTE0 LJi,_,
-·- CDTE0
~
l~
--- C!JTE117 Llk-1
ClJTE,...., ---
1----_.,.
Llic-1
Fig. 3.60
În funcţie de tipul comenzii comutatorului de la intrare sau de la ieşire rezultă patru variante de ieşire
reţea,
din care varianta care
în treapta a doua este cea mai
3.5.8. Câmp de
Câmpurile de Câmpurile de digitali
realizează
bună
comanda la intrare în prima
(permite plierea
comutaţie digitală
reţelei şi
transmiterea tonurilor).
temporali digitali
de canale în timp alcătuite
de mare capacitate sunt
(efectuează comutări spaţiale) şi
la
cu trei trepte
comutaţie digitală efectuează comutări
comutaţie digitală
treaptă şi
şi/
sau
din comutatori
(efectuează comutări
spaţiu. spaţiali
temporale).
Aceste CCD cu trei trepte de mare capacitate sunt de tipul: - S-T-S; - T-S-T.
În aceste câmpuri de comutaţie se realizează un amestec de trafic prin intermediul comutatoarelor din treapta a doua, iar blocajul intern poate fi eliminat. - 181 -
3.5.8.1. Câmp de
comutaţie digitală
S-T-S
Câmpul de comutaţie digitală S-T-S este alcătuit din două trepte de com~tatori spaţiali digitali la intrare câmpului de
şi ieşire şi
o
comutaţie digitală
treaptă centrală
este
redată
de comutatori digitali temporali; structura
în fig.3.61.
Trl
'Tr !ii C!JS
LEK-1
Fig. 3.61 Câmpul de comutaţie digitală are K linii de intrare şi de ieşire, iar fiecare linie are cite N canale. Schema echivalentă analogică a unei asemenea structuri este redată în fig.3.62 şi se bazează pe faptul că un comutator spaţial digital este echivalent cu N matrici ce au
dimensiunea K*L, iar un comutator temporal digital este echivalent cu o matrice pătrată de dimensiune N*N. Această structură echivalentă este o strucură Clos cu trei etaje. Condiţia ca structura să fie strict neblocabilă ce a fost dedusă şi aplicată pe aceste notaţii este: L ?:.2K-1
Kx L
Nx N
LX K
Fig. 3.62 Pentru dimensionarea câmpului de comutaţie digitală S-T-S cu trei trepte se procedează astfel. Nu se foloseşte structura strict neblocabilă care îndeplineşte relaţia anterioară ci o structură cvasineblocabilă în care L este puţin mai mic decît 2K-1; aceasta se bazează pe
- 182 -
considerente experimentale care exprimă probabilitatea de în
funcţie
de valorile K
şi
apariţie
a blocajului intern în câmp
L.
Data iniţială de proiectare este numărul total de canale al câmpului Ne:
să
presupunem
Nc=25000. Se alege dimensiunea comutatorului temporal digital astfel încât capacitatea lui suficient de mare, iar costul
să
să
fie
fie minim; în mod practic se folosesc comutatori temporali
digitali cu N = 512 canale. Se calculează numărul de linii de intrare, respectiv numărul de linii de ieşire K =NcfN; rezultă
K = 50 linii.
Se exprimă
factorul de expansiune e=LIK; sunt curbe trasate experimental care
pentru o probabilitate de pierderi
Admiţând
K se
defineşte
o
anumită
rezultă
Câmpul de
valorile lui e în
probabilitate de pierderi se alege valoarea lui e
determinăL=Ke.
alegem e = 1, 3
prescrisă
şi
funcţie
de K
cu valoarea
şi
L.
calculată
Orientativ valorile factorului de expansiune sunt e=l,2-;-1,5.
Dacă
L = 65.
comutaţie digitală
S-T-S care are Ne= 25000 canale este
alcătuit
din doi
comutatori spaţiali digitali cu dimensiunea K*L, respectiv L*K (K =50 , L=65) şi un număr de L=65 comutatori temporali digitali de cîte 512 canale fiecare. Legătura posibilă
între orice intrare
şi
orice
ieşire
a câmpului de
comutaţie digitală
S-T-S este
pe L drumuri diferite.
comutaţie digitală
3.5.8.2. Câmp de
Câmpul de
comutaţie digitală
temporali digitali la intrare structura cîmpului de
şi
T-S-T este
ieşire,
comutaţie digitală
7r1 CI>r,,
Llg
la
T-S-T
alcătuit
din
două
iar în etajul central un comutator T-S-T este
redată
spaţial
în fig.3.63. Tr jjf
Tr.J[ CJ)S
Uo
I{
C])
etaje de comutatori
7k.-1
cDTit:-1 /(
" Fig. 3.63 - 183 -
"'
LFl<·I
digital;
Câmpul de şi
fig.3.64
se
comutaţie digitală
bazează
pe faptul
că
T-S-T are schema
un comutator
spaţial
echivalentă analogică. redată
în
digital, respectiv un comutator
temporal digital este echivalent cu matrici ce au dimensiunea L*L, respectiv N*N. Se admite că
din cele N canale ale unui comutator temporal digital din etajul de intrare numai N'
(N' < N) sunt efectiv folosite; comutatorul temporal digital cu N canale se structura
echivalentă analogică
dreptunghiulară
nu cu o matrice
pătrată
înlocuieşte
în
de dimensiune N*N ci cu o matrice
distribuitoare cu dimensiunea N'*N. ieşire numărul
Pentru etajul de
de canale de
ieşire
efectiv folosite N' este mai mic
decît capacitatea N a fiecărui comutator temporal digital în parte; fiecare comutator temporal digital cu N canale din etajul de matrice
dreptunghiulară
ieşire
se substituie în structura
concentratoare cu dimensiunea N*N'.
o
o
echivalentă analogică
cu o
-
-. ...... -.
--_--
.......
..... L·-1
L- 1
NcN
N•N
L• L
Fig. 3.64 Structura structură
echivalentă analogică
Clos cu trei trepte,
condiţia
a
un~i
câmp de
comutaţie digitală
T-S-T
reprezintă
de strict neblocabil fiind cea de mai sus.
Pentru proiectarea unui câmp de
comutaţie digitală
T-S-T cu
nun,iăr
de canale impus
se procedează ca la câmpul de comutaţie digitală S-T-S; se păstrează ipoteza că nu se cu
o
lucrează
un câmp strict neblocabil ci cu un câmp cvasiblocabil pentru care ultima condiţie nu este
satisfăcută; asemănător
se
defineşte
un factor de expansiune:
e=NIN'.
În câmpul de comutaţie digitală T-S-T legătura între o intrare şi o ieşire se poate face pe N drumuri diferite; dar N > L, deci structura T-S-T este mult mai probabilităţii
de blocaj decît structura S-T-S.
- 184 -
avantajoasă
sub aspectul
3.5.9. Modularizarea
Câmpurile de
reţelelor
comutaţie digitală
Modularizarea poate fi
făcută
de conexiuni digitale de capacitate mare
T-S-T de capacitate mare sunt realizate modularizat.
în mai multe moduri:
1) Prin reunirea modulelor cu un bus de interconectare BI ca în fig.3.65. Fiecare modul MDi (i =O, 1, ... L-1) cuprinde K linii de intrare
şi
de
ieşire
pe patru fire numerotate
de la O până la k-1. În structura fiecărui modul se recunoaşte o schemă asemănătoare cu a unui cîmp de
comutaţie digitală
cu o
singură treaptă.
Bl
r---- - --'"-----,
I
-Pr---+---i
k-1
,---
MIC
---1 I
0 1
L-1
Fig. 3.65 În figură MI este multiplexorul de intrare , iar DME este demultiplexorul de ieşire.
SEL este un comutator
spaţial
digital care permite
comunicaţia
între module; deci permite
comutări de pe canalele liniei unui modul pe canalele liniei altui modul. În total cele L
module în ansamblu constituie un cîmp de
comutaţie
digital T-S-T cu L-K linii digitale pe
patru fire. 2) În reţelele de conexiune digitală ale centralelor de capacitate foarte mare, modulele
descrise anterior nu între ele printr-o
conţin
schemă
partea de comutator
spaţial
digital. Modulele sunt interconectate
în stea care conţine L comutatori
fig.3.66.
- 185 -
spaţiali
digitali,
notaţi
SEL, ca în
r---------,
I
k-1
L ___
MO!!_ _ _ _ _ J
r----
-,
I
I
I
--..,
-
I
CSO _LJI
I
I
L_ -- __!:1.D.,b_:_1 -
-
_J Fig. 3.66
3.5.10. Interconectarea cîmpului de comutaţie digitală cu mediul telefonic
O linie MIC cu n canale fi
alocată
unui grup de N
reprezintă
abonaţi;
o capacitate de servire mult prea mare pentru a
deoarece linia de abonat este
ocupată
un timp foarte redus
(5%), alocarea unui canal din linia MIC pentru o linie de abonat este foarte
neeconomică.
Prin urmare liniile de abonat se conectează la cîmpurile de comutaţie digitală prin intermediul unor blocuri concentratoare. Concentratoarele sunt realizate în principiu cu câmpuri concentratoare PC sunt implementate cu relee reed sau ,electronice
şi
cu comutatoare
spaţiale
spaţial/
în care
temporal
digitale.
3.5.10.1. Concentratori
spaţiali
Schema de principiu a unui concentrator realizat cu câmpuri concentratoare în care PC sunt realizate cu relee reed este Fiecare bloc din figură are concentrator
dacă
redată
semnificaţia:
este parcurs de la abonat
în fig.3.67.
IA - interfaţa cu liniile de abonat; CC - câmp
către centrală şi
sens invers; K - blocul cordoanelor de convorbire; IL unitatea de
comandă
spaţiale
a concentratorului.
- 186 -
distribuitor interfaţa
dacă
este parcurs în
cu linia MIC; UCC -
n
n
N
N
IA
lL
K
MIC
LAb
ucc Fig. 3.67 Schema permite conectarea unui număr N de linii abonat (LAb) la o bidirecţională
cîmpul de
Interfaţa
către
cu liniile de abonat
n canale de
direct în
centrală.
din
sesizează
legătură
realizat cu matrici cu numărul de
apelurile
spaţial şi
Câmpul de concentrare este de tip abonat
linie MIC
conectată
cu n canale pe fiecare sens. La rindul ei linia MIC este
comutaţie digitală
singură
către centrală
ale
abonaţilor.
produce concentrarea celor N linii de
ale liniei MIC cu centrala. Acest câmp de concentrare este ieşiri
mai mic decât numărul de
intrări
(N > n) , iar PC sunt
relee REED. Blocul cordoanelor de convorbire are rolul de a alimenta în curent continuu aparatele telefonice conectate la concentrator,de a transmite diferite
tonalităţi
(ton de disc, ocupat,
revers apel, inexistent, etc.) către chemător şi semnalul de apel către chemat, de a recepţiona informaţia
de
selecţie,
Interfaţa efectuează
etc.
cu linia MIC este partea cea mai
trecerea de la
concentrator spre
două
centrală şi
fire la patru fire
funcţiunile
vocal transmis (300 Hz - 3400 Hz),
Pe ramura de permită corectă
asigurarea
a canalelor de
are posibilitatea de a comunica de la
principale sunt: filtrarea de
eşantionarea,
formarea cadrului
recepţie funcţiunile
corectă
a concentratorului; aceasta
invers.
Pe sensul de transmitere
adăugarea semnalizărilor,
şi
complexă
a
şi
filtrarea trece-jos prin care se
separarea obţine
a semnalului
multiplexarea în timp, conversia A/D,
a semnalului transmis în linie.
principale sunt:
recepţiei, detecţia
recepţie,
bandă
detecţia
tactului de bit care
tactului de cadru care
semnalizărilor,
să permită
să
fazarea
conversia D/ A, demultiplexarea
şi
semnalul vocal de convorbire pentru terminalul de
abonat.
- 187 -
3.5.10.2. Concentratori temporali
Concentratorii temporali sunt analogici
şi
realizaţi
în
două
variante: concentratori temporali
concentratori temporali digitali.
3.5.10.2.1. Concentratori temporali analogici
Structura de notaţiile
au
bază
a unui concentrator temporal analogic este
următoarea semnificaţie:
LA - linii de abonat; IA -
redată
interfaţa
în fig.3.68 unde
cu liniile de abonat;
CC - câmp concentrator care face trecerea de la N linii de abonat la n canale de comunicare pe linia MIC cu centrala (N > n); IL -
interfaţa
cu linia MIC; UC - unitatea de
comandă
a
concentratorului. N
n
N
IA
N
ll
n
LA b
MIC
MC
uc Fi~.
Câmpul concentrator
conţine
3.68
câte un multiplexor M
şi
un demultiplexor DM
analogice. Adresele A pentru multiplexarea/ demultiplexarea canalelor svnt furnizate de câte o memorie de
comandă
care face parte din unitatea de
comandă.
Faptul
că
multiplexorul
lucrează cu eşantioanele semnalelor de pe liniile de abonat face ca o parte dintre funcţiunile interfeţei
cu linia MIC ale variantei anterioare
să
fie transferate asupra blocului de
interfaţă
cu liniile de abonat. Interfaţa să
cu liniile de abonat trebuie
să
realizeze trecerea de la două fire la patru fire,
efectueze filtrarea de bandă a semnalului vocal transmis
recepţionat, să eşantioneze eşantioanele
şi
o filtrare trece jos a semnalului
semnalul analogic de convorbire
de la diferite linii de abonat. - 188 -
şi să
intercaleze în timp
Pentru interfaţa cu linia MIC rămâne în principal funcţia de conversie A/D şi respectiv
Dl A care trebuie
realizată
pentru toate canalele (n) de
pe durata unei perioade de eşantionare; să
formeze cadrul
şi
interfaţa
către
o singură pereche de convertoare
cu linia MIC trebuie să adauge semnalizările,
semnalul tramsmis în linie, iar pe partea de
detecţia
tactului de bit
şi
numeşte
CODEC de grup
de cadru. Cele şi
două
convertoare
recepţie
trebuie
alcătuiesc împreună
pentru care se impun condiţii deosebite de
să
asigure
ceea ce se
viteză.
3.5.10.2.2. Concentratori temporali digitali
Schema de bază a concentratorului temporal digital este observaţia că
temporal analogic cu
cu semnale digitale. Asupra
funcţiile
de conversie A/D
interfeţei
eşantionare
formează
demultiplexorul şi
cu liniile de abonat au fost transferate
această variantă
CODEC-ul de linie şi care trebuie
eşantionului
conversia
şi
D/ A a semnalului de convorbire.
Fiecare linie de abonat dispune în convertoare care
cu a concentratorului
în câmpul concentrator multiplexorul
lucrează
şi
identică
pentru o
singură
să
de propria sa pereche de efectueze într-o
perioadă
linie de abonat. Constrîngerile de
de
viteză
pentru un CODEC de linie sunt mult mai mici decât pentru un CODEC de grup.
3.6. Stabilirea legăturilor prin reteaua de conexiuni
Stabilirea abonatul
legăturilor
chemător şi
prin RC
şi
efectivă
comanda
de stabilire a unei
abonatul chemat depinde de modul în care se face gestionarea
legăturilor
prin RC. Din acest punct de vedere
legăturilor
prin RC
şi
sisteme cu gestiune
Sistemele cu gestiune
există
sisteme de gestiune
legături
legătură
- cererea de stabilire a
prin RC
este
constă
marcată
printr-o stare
logică
legăturii
din:
legăturii;
- alegerea traseului liber pe baza
ocupării
centralizată
a
în UC la nivelul unui procesor central o
defect, neutilizat, etc). Stabilirea unei
între
distribuită.
centralizată conţin
imagine soft a RC în care fiecare
- marcarea
legături
informaţiilor
prin imaginea soft a RC;
- transmiterea comenzii de stabilire a
legăturii.
- 189 -
transmise de
chemător;
(ocupat, liber,
Eliberarea unei
legături constă
din:
- cererea de eliberare; - transmiterea comenzii de eliberare; - marcarea
eliberării legăturii
prin imaginea soft a RC.
Stabilirea unui traseu prin RC depinde de structura RC suplimentar de imaginea soft o
această reţea.
structură şi
traseu între o intrare
de artificiile permise
Astfel pentru o RC de tip Clos cu trei trepte este
de date
o
şi
alcătuită
din
două
matrici A
şi
necesară
în
B pentru determinarea unui
ieşire precizată.
Matricea A are elementele liniei ide tip~ (k=l, 2, ... k, ... p) care definesc starea ieşirilor
din matricea de
comutaţie
treaptă.
Mn din prima
Matricea B are elementele liniei j
=
de tip ~k (k 1, 2, ... k, ... p) şi definesc starea intrărilor din matricea de comutaţie M3i din treapta a treia (fig.3.69). Sunt notate cu O intrările/
ieşirile
ocupate, iar cu 1 intrările/
ieşirile
libere. Stabilirea unei liberă
legături
prin RC
constă
în determinarea unui traseu între o intrare
din Mu şi o ieşire liberă din MJi marcate (*) şi care este posibilă prin oricare din
matricele pătrate din treapta a doua. Matricea A conţine pe linia i starea ieşirilor din Mu, deci starea linkurilor ~ 1 ,
••• 11jx, ••• 11ip
care
leagă
Mii din prima
treaptă
de M 21 ,
•••
M2k, ... M2p din
treapta a doua, iar matricea B conţine pe linia j starea intrărilor în M 3i, deci starea linkurilor bil, ... bik• ...
b;P
care
Efectuând operaţia "1"
indică
leagă
logică
M21 ,
•••
M2k ... M2P din treapta a doua de M3i din treapta a treia.
SI între linia i din A
şi
linia j din B
rezultă că
elementele egale cu
toate drumurile libere posibile, deci toate linkurile libere dintre etaje prin care se
poate stabili legătura marcată (*). În continuare se alege un traseu liber, se marchează şi se transmite comanda de stabilire a
Trl
legăturii.
Tr .!!
Fig. 3.69
- 190 -
Sistemele cu gestiune distribuită a RC nu au o imagine soft centralizată a stării Stabilirea unei
legături
se face prin
încercări.
conectarea tronsoanelor succesive dintre cei doi chemător şi
legăturii.
legături
Stabilirea unei abonaţi.
sistem de gestiune este mai
puţin
realizată
iniţiată
Comanda este
se transmite direct modulelor RC care au logica
în cazul în care nu se poate stabili legătura,
este
necesară
reţelei.
prin
de modulul
pentru stabilirea
aceasta se reia pe un alt traseu. Acest
utilizat.
3. 7. Sincronizarea în sistemele digitale de
comutaţie
în sistemele de comunicaţie digitală informaţia circulă sub formă de cadre, iar reţeaua trebuie
să
realizeze
păstrarea
sincronismului. La o
centrală digitală
din
reţea
sunt conectate
LI şi LE cu diferite multiplexuri PCM. Pe LE centrala transmite toate multiplexurile cu tactul local, dar pe LI trebuie punct de vedere al
sincronizării
sincrone. Pentru LI este este necesară o şi
recepţionate
se întâlnesc
necesară
interfaţare
toate multiplexurile care au ritm propriu de tact. Din următoarele
sisteme: asincrone, plesiocrone
şi
o sincronizare a semnalului de intrare cu tactul local, deci
a terminalului de
comutaţie
ce este
alcătuit
dintr-un circuit de linie
un circuit de sincronizare. Circuitul de linie are rolul de a recupera tactul din semnalul de linie şi de a transcoda
informaţia
pentru cele
alunecările şi
două
sensuri. Circuitul de sincronizare are rolu{ de a controla
de a compensa jitterul de
fază
în sistemele sincrone, respectiv de a modifica
tactul în sistemele asincrone. Pentru ambele sisteme este necesar alinierea fazei multiplexului la baza de timp a comutatoarelor. Funcţia
de sincronizare a cadrelor MIC de linii de intrare cu ceasul local se constă
în principiu dintr-o memorie tampon în care au loc operaţii
Eşantioanele
canalelor temporale din linia de intrare sunt scrise într-o
într-un modul special care de scriere
şi
citire.
memorie la adrese generate sincron cu ceasul distant care este joncţiune;
citirea
eşantioanelor
refăcut
perturbaţiile
în
interfaţa
de
din memorie se face de la adrese fumizate de tactul local al
centralei pentru a genera cadrul local sincronizat. Momentele de scriere determinate de o
realizează
structură logică
de
comandă
datorate fenomenului de alunecare
să
şi
citire a datelor sunt
din blocul de sincronizare astfel încât fie minime.
Structura blocului de sincronizare a cadrelor MIC din liniile de intrare se face cu structura din fig.3. 70, în care notaţiile utilizate au - 191 -
semnificaţia:
RI - registru de intrare, RT -
registru tampon, MT- memorie tampon, RE - registru de ieşire, MA- multiplexor de adresă, NCD - numărător de canal distant, NLC - numărător de canal local, MuxE - multiplexor de ieşire,
LC - logica de comandă. Tocf-dlsfvd
s
s
s
NC.l>
Le
J>I
s/A
Adr. HT CJe w ])O
MA#ut#CL
RE
LE-l't}1
s fql!//aeo/
Fig. 3.70 RI este comandat de tactul de bit distant ce este refăcut în interfaţa de linie şi care realizează
conversia serie-paralel a canalelor vocale
comandat de
acelaşi
tact distant
şi
recepţionate
dil). linia de mtrare. RT este
are rolul de a memora succesiv
canalelor distante. RE este comandat de tactul local
eşantioanele
şi realizează
de opt biţi ale
conversia paralel-serie a
semnalului numeric transmis către RC (LE-PCM). MT este înscrisă cu eşantioanele binare ale canalelor din LI-PCM în ritmul semnalului de tact distant la adrese furnizate de NCD. Citirea datelor din MT se face de la adrese furnizate de NCL în ritmul semnalului de tact local pentru a se forma LE-PCM furnizate MT de cele
sincronizată
două numărătoare
NCD
şi
care se
utilizează
în .RC. Adresele sunt
NCL prin intermediul MA.
Structura logică de comandă controlează funcţionarea întregului ansamblu şi determină generarea tuturor semnalelor de local
şi sincronizată
cu
comandă
informaţia
necesare; aceasta este
de tactul distant,
de sincro-cadru din LI-PCM prin intermediul RT .. Prin
MuxE se permite transmiterea de coduri de semnalizare centrala
comandată
şi
eventual a alarmei detectate
către
distantă.
Aceste
funcţiuni
ale circuitului de linie
şi
de sincronizare sunt realizate de circuite
integrate specializate (de exemplu DS2175 produs de firma DALLAS SEMICONDUCTOR).
- 192 -
3.8. Fiabilitatea
Se
realizează
digitale, prin
reţelelor
printr-o
adăugarea
de conexiuni
redundanţă
de coduri detectoare I corectoare de erori
a RC care se pot iniţializa la stabilirea fiecărei sau la cererea operatorului. Asigurarea plane de comutaţie care
lucrează
redundanţă
a structurii hard a RC, o
legături,
redundanţei
şi
teste soft de verificare
periodic, în cazul detectării unei erori
hard a RC este
realizată
prin mai multe
în regim activ - rezervă sau în regim de divizare a traficului,
prin acces la mai multe plane a terminalelor sau prin posibilitatea stabilirii unei o intrare
şi
o
ieşire,
printr-un
a semnalelor
număr
cât mai mare de trasee. Deasemenea, pe
legături
lângă
între
structura
hard adăugată poate fi şi soft suplimentar care să adauge biţi de paritate, CRC (Cyclic RC,
să
mai multe plane sincrone pentru a identifica eventualele erori,
să
Redundancy Check), în semnalele digitale
memoriilor din comutatoarele
în
reţelei,
şi să
verifice
ieşirile
compare
ieşirile
din
asigure verificarea
etc.
SYSTEM-12 ALCATEL pentru asigurarea fiabilităţii reţelei de conexiuni este
utilizat principiul divizării traficului. În fig.3.71 este redată schema bloc a reţelei de conexiuni de capacitate mare (10 5 linii abonat); .--~~~~~~~~~~~-ni
Tr .T
--L-~~~~~~~~~~~~~rn~ .....JI--~~~~~~~~~~~~~~~ ....-L-~~~~~~~~~~~-=-~~~
---=--.;g
Fig. 3.71
- 193 -
notaţiile
utilizate au
de
comutaţie,
de
comutaţie.
MT - modul terminal, CA - comutator acces, MC -modul
CG - comutator de grup, CGF - comutator de grup final, PO,Pl,P2,P3 -plane
Reţeaua
un plan de
semnificaţia:
alcătuită
de conexiuni este
comutaţie. Reţeaua
din patru trepte, iar treptele II, III
de conexiuni în
configuraţia minimă
are
şi
IV
formează
două
plane de
comutaţie, iar în configuraţie maximă patru plane de comutaţie. În treapta I sunt incluse şi
comutatoarele de acces care sunt dublate
la care sunt legate modulele terminale. Orice
comutator de acces este conectat la fiecare din cele patru plane independente. Printr-un plan se conectează
realizează
la opt module de
mai multe drumuri deoarece un modul din treapta II se
comutaţie
din treapta III, iar fiecare comutator de grup se
conectează la opt comutatoare de grup finale. Într-un plan sunt 8·8 = 64 drumuri fizice
diferite, iar în cele patru plane 256 drumuri fizice diferite pentru oricare terminale. Un drum fizic este o
legătură
PCM de
bază,
atunci
numărul
două
module
total de canale
temporale ale celor patru plane pentru un modul terminal este de 256-30 =7680 canale. Acest număr asigură
conectarea a 100.000 linii de abonat sau a 60.000
joncţiuni
la un trafic de
25.000 Erl. Sistemul prezentat
realizează şi
posibilitatea de a se conecta la
două
dublarea modulelor terminale. Un circuit terminal are
organe de tratare
terminală
ca în fig.3.72 (CT - circuit
terminal; OTT - organ de tratare terminală, RCD - reţea de conexiuni digitală). Într-o funcţionare normală CT 11 şi CT12 sunt tratate de OTT1, iar CT21 şi CT22 de OTT2 • În cazul defectării
unui organ de tratare terminală se va realiza tratarea circuitelor terminale de celălalt
OTT. Sistemul
continuă să funcţioneze,
\
dar. cu o capacitate de servire mai
I
i
on-;
I
\1
\ ,\ \I
(
I
I
\I I
RCD
I 1\
I 1/ I
1\ \
c72, I I
\ I
or72
\
c122
I
Fig. 3.72
- 194 -
mică.
Asigurarea constă
dintr-o
notaţiile
fiabilităţii
pentru
reţeaua
structură dublă sincronă
utilizate au
semnificaţia:
cu
de conexiuni
selecţia locală
a planului activ ca în fig.3. 73;
matrice
-
racordare linii; MC - matrice conexiune, IC staţiile
multiplexor de acces la
de
a centralei El O ALCATEL
- interfaţă
UR - unitate racordare, SABA, SAB8
MCC - modul central de conexiune, MCXA, MCX8 interfaţă
digitală
comandă,
centrală
de acces;
de conexiune, IRL -
interfaţă comandă,
LA - linii acces, LRA, LR8
-
MASC -
linii racordare.
----------..,
I
----'
L - - --
nA se Fig. 3.73 Structura realizează dublarea reţelei de conexiuni şi a modulelor terminale din unitatea de racordare fiind alcătuită din: matricea centrală de conexiune (MCXA, MCX 8 ) şi din interfaţa pentru· selecţia planelor (SABA, SABa) din unitatea de racordare. La SAB sunt
conectate linii de acces (LA), iar conectarea spre MCX se face prin linii de racordare (LR). Matricea
centrală
4,096Mbit/s cu 16
de conexiune are o capacitate de 2048·2048 LR; biţi
pe canal temporal. MCX este
organizată
legăturile
au un debit
în module cu 64
legături
de
racordare. Conexiunile prin matricile de conexiune ale reţelei sunt stabilite simultan şi sincron prin cele
două
temporal sunt transmisia
plane, iar alegerea planului activ se face la utilizaţia
semnalizărilor
Biţii
de control se
- generarea -
astfel: 8
pe canal individual) utilizează
parităţii
forţrrea selecţiei
biţi comunicaţie utilă,
3
biţi
la intrarea în SAB
biţi
liberi (pot fi
ai unui canal
utilizaţi
control.
şi
verificarea la
planului activ prin intermediul
măsurătorilor
biţi
Cei 16
pentru:
- controlul conexiunii la cererea - realizarea
şi
5
ieşire.
unităţii
de
interfeţei
comandă;
de calitate a transmisiei. - 195 -
ieşirea
din MCX;
linii de racordare;
pentru
Interfaţa
SAB din modulele conectate la MCX
- amplificarea semnalelor de emisie
biţilor
de
recepţie;
biţi;
- adaptarea 8+16 - tratarea
şi
realizează funcţiile:
de control;
- selectarea planului A sau B; - distribuirea semnalelor de tact; -
interfaţarea
liniilor de acces. controlată
Structura este
staţiile
centralei care are acces la
3.9.
Reţea
de procesoarele de de
comandă
comutaţie digitală
de
Această reţea utilizează
cu
un modul de
comandă şi
comutaţie
care
implementată
ALCATEL 1240
-
gamă
foarte
largă
- modulele
reţelei
permite o
pentru capacitatea
- posibilitate de extensie
continuă
a
realizează funcţii
comandă distribuită.
şi
are
următoarele
comandă şi
Structura este caracteristi:
reţelei· de comutaţie;
reţelei;
- comanda conexiunii este transmisă de modulul terminal care
solicită
mesaje ce se transmit pe calea de comunicaţie către modulul la care este
baza mesajelor
de
sunt comutatoare ST, cu o probabilitate de blocaj foarte
reţea
- conexiunea prin
este
a
comandă distribuită
şi
comutaţie
comandă
printr-un circuit multiplexor.
control pentru stabilirea conexiunii în sistemul de
de unitatea de
realizată, supervizată şi eliberată
mică;
conexiunea prin
solicitată
conexiunea;
de modulele
reţelei
pe
recepţionate;
- nu mai este
necesară
o unitate de
- permite modificarea cu
uşurinţă
a
comandă centralizată; numărului
de etaje din
- are mijloace puternice de diagnoză şi întreţinere, deci
reţea;,
apariţia
unui deranjament este
redusă.
3.9.l. Modul de
Elementul de de
bază
comutaţie digitală.
care
notaţiile
comutaţie digitală
al
reţelei
de comutaţie
Structura modulului de
utilizate au
semnificaţiile:
digitală
cu comandă distribuită este modulul
comutaţie digitală
este
redată
CA - circuite de acces, MC -
- 196 -
în fig.3. 74, în
magistrală comună
alcătuită
BR - bus
din BCA - bus circuite de acces, BI - bus canale (intervale de timp), BD - bus date, răspuns,
BC - bus
comandă şi
BDT - bus
distribuţie
8CA
t3D
BC
8.l
131?
semnale de tact.
BDT
11C
Fig. 3.74 Modulul de comutaţie digitală este e
magistrală comună,
bidirecţională
alcătuit din
circuitele de acces interconectate printr-
iar fiecare circuit de acces este conectat la câte o
serie cu un debit de 4096Kbit/s cu 32 canale de 16
de acces are o parte de
recepţie şi
o parte de transmisie care
biţi
joncţiune digitală
fiecare. Orice circuit
realizează:
- partea de recepfie: - sincronizarea cu joncţiunea -
memorează
digitală asociată;
starea canalelor şi a circuitelor de acces;
- comunicarea cu celelalte circuite de acces pe magistrala
comună;
- partea de emisie: -
comutaţia temporală
prin memorarea
informaţiei
primite pe magistrala
comună;
- transmiterea
informaţiei
- selectarea canalului de
spre joncţiunea
ieşire
- comunicarea prin magistrala Toate circuitele de acces
comunică
digitală
şi
ieşire;
liber; comună
cu celelalte circuite de acces.
prin magistrala
următoarele funcţiuni:
- definirea circuitului de acces
de
a canalului temporal,
- transferarea datelor;
- 197 -
comună
care
realizează şi
- transmiterea semnalelor de - confirmarea
recepţionării
comandă;
corecte a comenzilor.
Fluxurile digitale de 4,096Mbit/s de la fiecare linie ieşire conţine informaţiile informaţii
de
biţi.
pentru 32 canale de câte 16
comandă şi informaţii
digitală
de intrare
Orice cuvânt de 16
şi
respectiv
biţi conţine
de comunicare. Din cele 32 canale temporale ale
joncţiunilor digitale un număr de 30 canale sunt pentru comunicaţie (canalele 1 + 15 şi
17 + 31), canalul O este pentru sincronizare de
eşecuri
şi întreţinere,
biţi
de conexiune. Pentru fiecare canal doi
definesc tipul
informaţiei transmisă
interogare, V - transmitere
informaţii
iar canalul 16 pentru semnalizarea
(bit15 , bit1J din
informaţia
răspuns,
prin canal astfel: R -
de
comandă
M - marcare, I -
de comunicare.
Pentru comanda unei conexiuni se transmite un ordin de conexiune prin care se specifică funcţia
ce
urmează
a fi
realizată şi dacă
este cazul joncţiunea
şi
canalul de
ieşire.
3.9.2. Circuit de acces
Orice circuit de acces este constituit dintr-o unitate de
recepţie şi
conectate la o linie digitală bidirecţională cu un debit de 4096 Kbit/s a modulului de notaţiile
comutaţie.
utilizate au
recepţie;
UR - unitate de
la magistrala
redată
Structura circt1itului de acces este
semnificaţia:
şi
o unitate de emisie comună
în fig.3. 75 în care
LI - linie de intrare
digitală;
BS -
bloc sincronizare; MCA - memorie circuite de acces; MC - memorie canale; MS - memorie de stare; BCR - bloc
comandă recepţie;
selecţie
SCA -
circuit de acces; UE - unitate de
emisie; MD - memorie date; CCA - comparcitor circuit de acces; BCE - bloc comandă emisie; SC -
selecţie
canal; LE - linie de
Informaţia
este
ieşire digitală.
recepţionată
prin LI
şi
în BS se
realizează
sincronizarea fluxului de
intrare cu semnalul de tact local al modulului. BS
realizează menţinerea
cadru, gestionarea canalelor temporale ale cadrului
şi furnizează
biţi
din care 5 biţi sunt numărul canalului curent, iar 16 biţi
canalului curent este utilizat Ia adresarea MCA, MC ieşirea
la care se face conexiunea
Unitatea de
recepţie
curent, decide
are
selecţia
şi
şi informaţiile
un bloc de
şi
informaţie paralelă
utilizate pe durata transferului
şi asigură
cu alte circuite de acces. - 198 -
de 21
informaţia recepţionată. Numărul
MS. Memoriile MCA
comandă recepţie
unui circuit de acces
o
sincronismului de
care
controlează
şi
MC
reţin
informaţiei.
starea canalului
comunicarea prin magistrala
comună
BS
MCA Jfs .EC
MC
MS
UR !IS
Le
H])
EC
MS
se UE Fig. 3.75 Unitatea de emisie a circuitului de acces transmite din blocul de
comandă
emisie care
recepţionează şi execută
acces, comparatorul circuitului de acces care magistrală
şi
circuitul de
3.9.3. Structura reţelei de
Reţeaua realizată
identifică
de
16*16
şi
poate
este
cu
alcătuită
comenzile de la alte circuite de
la transferul
transmisă
informaţiei
pe
pentru
ieşire,
etc.
comandă distribuită
din sistemul ALCATEL 1240 este o
spaţial-temporale
şi
a unui canal temporal de
comutaţie digitală
comutaţie digitală
cu module
selecţie
pe LE
adresa proprie ce a fost
utilizată
de alte circuite, memoria de date
comunicare, memoria de stare
infonnaţia
conţine
în
reţea
de
comutaţie
configuraţia maximă
patru
etaje de conexiune. Structura acestei utilizate au
semnificaţia:
reţele
de
comutaţie digitală
OIT - organ de tratare
este
redată
terminală,
în fig.3. 76 în care notaţiile
CA - circuite de acces, CG -
comutator de grup din planele PO, Pl, P2, P3. Accesul la
reţea
este asigurat prin organele de tratare
terminală
care
interfaţează
modulul teminal cu reţeaua de comutaţie. În configuraţie maximă un comutator de grup accede spre 512 perechi de circuite de acces
şi
are 1024 linii digitale.
- 199 -
0---
1--~--1--1
IJTT
1----1..,_,1s<...1
1-~~~~~~--1
CA
CG
~
L_j
CP2/
L__j OTT
CA
CG Fig. 3.76
Structura unui comutator de grup este comutaţie) şi
este
structurată
prezentată
în fig.3. 77 (MC - module de
pe trei nivele (2,3,4) .
.-""--------------------_--.,P3
,......___ _~-------..,----........----~P2
r-'----~---------------.....,....;.,~I o .,.
-----'°"
He
MC
MC
MC
o 1'
---- ... -HC
1'1C
11C
MC
Fig. 3.77
- 200 -
Etajele 2 asigură
şi
3 sunt realizate din grupe cu capacitatea 64*64 (0,1, .... 15), iar etajul 4
interconexiunea între grupele O, l, ... 15 Reţeaua
comutaţie digitală
de
cu
şi realizează
replierea
comandă distribuită
reţelei
poate fi
de
comutaţie.
extinsă
progresiv.
Extensia reţelei de comutaţie digitală se poate realiza prin adăugarea unui modul de comutaţie sau a mai multor module de comutaţie. de
comutaţie digitală
cu
în fig.3.78 este
redată extensia progresivă a reţelei
comandă distribuită.
~
Gru,,ols
l
t----18
Fig. 3.78 Reţeaua
acces
şi
RCD-A este o
reţea
de mică capacitate care
conţine
o pereche de circuite de
are 12 joncţiuni digitale bidirecţionale cu câte 32 canale fiecare. Cele patru joncţiuni
digitale care permit accesul la comutatoarele de grup nu sunt utilizate, dar servesc la eventuala extensie Reţeaua
digitale
ulterioară.
RCD-B are patru perechi de circuite de acces care deservesc 4·2·12 joncţiuni
bidirecţionale.
Aceste circuite de acces sunt interconectate printr-un modul de - 201 -
comutaţie spaţial-temporal Reţeaua
RCD-C
din etajul 2.
realizează
extensia cu
încă
patru perechi de circuite de acces. Cele
opt perechi de circuite de acces sunt interconectate prin două module de comutaţie ale etajului 2 care la rândul lor sunt interconectate prin intermediul a patru module de
comutaţie
din
etajul 3. Reţeaua comutaţie
în etajul 2
Reţeaua
de acces
RCD-D se şi
planului de
prin extensia RCD-C anterioare cu opt module de
opt module de
RCD-E se
şi adăugarea
obţine
obţine
în etajul 3.
prin completarea cu 15
modulelor de
comutaţie. Reţeaua
comutaţie
de
unităţi
de grup asociate circuitelor
comutaţie
din etajul 4 pentru interconectarea grupelor
comutaţie
de capacitate
comutaţie.
- 202 -
maximă
are patru plane de
CAPITOLUL 4
UNITATEA DE SEMNALIZARE
informaţii
US are rolul de a schimba
menţinerea şi
telefonice pentru stabilirea,
gestiunea apelurilor, supravegherea Semnalizările
şi/
iar cele dintre CTE Ţinând
dintre CTE
şi
şi
cu terminalul de abonat sau cu alte centrale
întreruperea unei
gestiunea
generală
împreună
telefonice
cu
a sistemului.
terminalul de abonat se
realizează
realizează
sau centralele electromecanice se
cont de fazele unei
legături
prin linia de abonat,
prin linia de joncţiune.
comunicaţii, există următoarele
tipuri de
informaţii
de
semnalizare: -
informaţii
privind starea resurselor (angajare, eliberare);
-
informaţii
de
adresă;
-
informaţii
de
sfârşit
-
informaţii
de supraveghere.
După
-
scopul
informaţii
de
selecţie;
urmărit există următoarele
de supraveghere care
în vederea stabilirii unui
tipuri de
furnizează
semnalizări:
mecanisme pentru
obţinerea
legături;
-
informaţii
de
adresă
-
informaţii
asupra fazelor apelului;
-
informaţii
de gestionare sistem.
pentru identificarea terminalelor ce
participă
Semnalizările
se transmit pe canal individual sau pe canal comun.
Semnalizările
care se transmit pe canal individual
semnalelor de convorbire Semnalizarea în
resurselor
şi
pot fi în
bandă
de
frecvenţă.
de convorbire
şi realizează
Deci,
canal fizic cu al
sau în afara benzii.
bandă utilizează acelaşi
aceiaşi bandă
utilizează acelaşi
la un apel;
traseu fizic cu semnalul de comunicare
semnalizările circulă
verificarea canalului pe
- 203 -
prin toate circuitele ca
porţiunea respectivă.
şi
şi
semnalele
- durata dintre două cifre succesive (de cel puţin 400 ms). Informaţia
de
selecţie
în puls poate fi
recepţionată
prin soft sau prin hard utilizând
circuite specializate. Astfel firma TELTONE produce circuitul M959 care· monitorizează bucla de abonat şi recepţionează informaţia de selecţie în puls. În fig.4.1 este redată structura acestui circuit şi modul de conectare în sistem
(notaţiile
utilizate au
semnificaţia:
Schrnitt, Osc - oscilator, BT - baza de timp, CF - contorizare contact de
TS - trigger furcă,
CI -
contorizare impuls, CP - contorizare pauză, CSC - contorizare sfârşit de cifră, Nrl numărător
de impulsuri, DEC - decodificator, LCC -
logică
de
comandă şi OH
BT Nr I lJEC
CF CI CP
.i
control).
PI,,
-1:
csc Fig. 4.1 Ridicarea receptorului din furcă este semnaliiată la ieşirea OH, iar recepţionarea unei cifre la ieşirea STROBE (ST). Liniile de date D0 + D 3 trec din starea de impedanţă ridicată în starea de conducţie şi furnizează codul binar al cifrei recepţionate când intrarea OUTPUT ENABLE (OE) este activată (1 logic). Formele de undă pentru recepţionarea informaţiei de selecţie
în puls sunt redate în fig.4.2.
~T~
.10~:~~-·".„ n .-------JlfL.....----·· __J •t -+Iv
b
rmnn
11J1
... _r. t
.._ ,L srl===~-.!:=====--~~ 'L.„-. t OEt==================~~~~==::==::=::=::!._~-===...=.===.,„. - .
4fV3
. (20>------m-- „. t----------~
• t
Fig. 4.2 Utilizarea circuitului de recepţionare a informaţiei de selecţie în puls măreşte volumul structurii hard a US şi simplifică programul de comandă.
- 206 -
4.1.3.
Recepţionarea informaţiei
Recepţionarea informaţiei
de
de
selecţie
selecţie
în ton
în ton se
realizează
prin intermediul RC sau al
Informaţia
unui câmp de conexiune concentrator suplimentar din CA.
de
selecţie
în ton
(DTMF) constă în transmiterea de către terminalul telefonic a două semnale de frecvenţă vocale standardizate din două grupe de câte patru frecvenţe fiecare (f1 +f4 şi F 1 +FJ. În tabelul 4.1 sunt
frecvenţele
asociate
fiecărei
cifre transmise de terminalul telefonic.
t\F
F 1 =1209Hz
F 2 =1336Hz
F 3=1477Hz
F 4=1633Hz
f 1 =657Hz
1
2
3
A
f2 =770Hz
4
5
6
B
f3=852Hz
7
8
9
c
f4=941Hz
*
o
#
D
Tabel 4.1 Informaţia
de
selecţie
în ton este
recepţionată
în centrală prin intermediul unui circuit
specializat fabricat de diverse firme. Astfel, circuitul M957-01 produs de firma TELTONE recepţionează informaţia de selecţie în ton.
conectarea acestuia în sistem
(notaţiile
în fig.4.3 este prezentată structura circuitului şi
utilizate au
semnificaţia:
A - amplificator, Osc -
oscilator, FCC-H, FCC-L filtre cu capacităţi comutate pentru grupul high frecvenţe,
Nr -
comandă şi
numărător,
DEC - decodificator, RE - registru de
şi
ieşire,
respectiv low de LCC -
logică
de
control). X.IN
.....-----lle_A' +-Sv Nr lJEC
RE LCC
Fig. 4.3 Circuitul este un receptor DTMF complet
şi integrează
cele
două
grupuri de filtre
(trece-jos şi trece-sus) pentru cele două grupe de frecvenţe împreună cu logica de decodare. Filtrele sunt cu capacităţi comutate, iar decodorul - 207 -
utilizează
logica digitală pentru detectarea
celor 16 perechi de frecvente DTMF. Controlul circuitului de al receptorului în puls. Formele de
undă
pentru
către
asemănător
UC este
recepţionarea informaţiei
selecţie
de
cu
în ton
sunt redate în fig.4.4. Utţrp tF/I
brH1= I
l>T?-11'"2
10-20Jl·:=~r:~"J)::_„ . . . . . . .-------~- ··· Dl.A t .
!
.(
tm?F I
)
(
_r-t ~
/JT7'?1'"2 ~ ••• __,
srţ~======~'~~~l====~J~~~l__===···:._=:::;.. i
~ţ~========-r-1~~========-r--i~~=====--~::::;..-t
.l>o-:'-1>3
ţi--------
„
t
Fig. 4.4
4.1.4. Transmiterea
tonalităţilor
Tonalităţile
abonaţilor
transmise
dintr-o
centrală telefonică
sunt:
- ton de disc (TD); - ton de revers-apel (TRA); - ton de ocupat (TO); - ton de inexistent (TI); - ton de avertizare (TA), etc. Tonul de disc este un semnal sinusojdal cu de 150-200 mV transmis continuu. Celelalte
frecvenţa
tonalităţi
se
de 400-500 Hz
obţin
şi
amplitudinea
din tonul de disc sau dintr-un
semnal sinusoidal cu frecvenţa de 800-1000 Hz şi amplitudinea de 200-250 mV transmise întro
anumită cadenţă.
Tonul de ocupat se
obţine
din tonul de disc care se transmite 400 ms, iar pe durata
de alte 400 ms nu se transmite. Tonul de revers apel continuu se
obţine
din tonul de disc care se transmite 20 ms, iar
pe durata de alte 20 ms nu se transmite. Tonul de revers apel cadenţat constă din transmiterea pe durata de 1,6 sa tonului de revers apel continuu, iar pe durata de 3,3 s nu se transmite. Tonul de avertizare frecvenţa
constă
din transmiterea a 200 ms a semnalului sinusoidal cu
de 800-1000 Hz, iar pe durata de 1,4 s nu se transmite.
- 208 -
Tonul de inexistent constă din transmiterea a 200 ms a semnalului sinusoidal cu frecvenţa
de 800-1000 Hz, iar pe durata de 200 ms nu se transmite.
Aceste tonuri pot fi distribuite
abonaţilor
prin intermediul RC sau prin intermediul
unui câmp de conexiune suplimentar conectat la CA. Pentru RC analogică, structura maşinii de tonalităţi (fig.4.5) conţine două oscilatoare sinusoidale de 400 Hz şi de 800 Hz, câteva porţi de transfer (MMC4066), repetoare (R) şi un port de ieşire (PE). Tonul de disc este obţinut la ieşirea oscilatorului Oscl, iar celelalte tonuri se
obţin
la
ieşirea porţilor
de transfer 4066 care sunt comandate de UC pentru
generarea prin soft a cadenţelor corespunzătoare. Pentru alte tipuri de RC se
adaugă
la ieşirea
repetoarelor circuite CODEC care să prelucreze corespunzător tonurilor transmise abonaţilor.
CA0 l'A,
T.0 TIM
TO
Tl/A
~OG6
TO
DT
TI TA
PE/UC
US
11~·
Fig. 4.5 Pentru RC fixă
digitală
se
utilizează
în structura
maşinii
de
tonalităţi
(fig.4.6) o memorie
(MEM) de capacitate mare în care se află codurile binare ale eşantioanelor
corespunzătoare fiecărei tonalităţi.
Le {PCH/C.)
BT Fig. 4.6 Memoria este codurile
baleiată
corespunzătoare;
de o
bază
de timp BT
şi
va furniza la
acestea sunt transmise în linia de
intermediul unui circuit multiplexor Mux comandat de BT.
- 209 -
ieşire
ieşirea
de date (BD)
LE (PCM/ 6.) prin
Structura are dezavantajul
că necesită
o memorie
fixă
de capacitate mare, dar poate
fi redusă dacă se va utiliza generarea cadenţelor pentru tonalităţi prin soft. în acest din urmă ieşire
caz se va controla printr-un port de
al UC baza de timp
şi
multiplexorul' digital de
ieşire.
Pentru RC
digitală implementată
cu comutatoare digitale integrate şi care permit
scrierea în memoria de date (tampon) se poate realiza
maşina
de
tonalităţi
numai prin soft.
În acest caz procesorul UC care controlează funcţionarea comutatorului va înscrie memoria de date cu
eşantioanele
binare ale tonalităţii ce trebuie transmise abonatului.
Această soluţie
nu necesită nici o structură hard în schimb softul de comandă necesar comutatorului respectiv este complex.
4.1.5. Transmiterea semnalului de apel pe linia de abonat
Transmiterea semnalului de apel abonatului chemat (75V /25Hz) se face din CA prin intermediul unui releu.
Cadenţa
semnalului de apel este generată de UC corespunzătoare prin
soft(l,6 s se transmite apel; 3,3 s nu se transmite). UC
controlează
intermediul unui circuit demultiplexor realizat cu porturi de
ieşire şi
releele de apel prin
buffere cu colector în
gol.
4.1.6. Transmiterea semnalului de teletaxă
Transmiterea polarităţii,
informaţiei
de
teletax~ constă
din impulsuri
obţinute
prin inversarea
sau din impulsuri de 12/16 kHz. Aceste impulsuri sunt transmise prin intermediul
CA abonatului
chemător.
Inversarea
polarităţii
din bucla de abonat S\'l face cu un releu
controlat prin soft de UC printr-un circuit demultiplexor. Impulsurile de teletaxă de 12/16kHz se transmit abonatului din US printr-un câmp distribuitor analogic controlat de UC.
4.1. 7. Transmiterea mesajelor vocale
Transmiterea mesajelor vocale oferă abonaţilor informaţii clare despre realizarea unei legături,
iar în
c~drul
serviciilor telefonice
oferă informaţii
suplimentare.
Structura unui sistem multiplu de transmitere a mesajelor vocale este prezentat în - 210 -
fig.4.7; acesta
conţine
fixă
un sistem cu microcontrolerul INTEL 8751, o memorie
(MEM) de capacitate foarte mare
şi
de date
n circuite pentru conversia mesajelor vocale din digital
în analogic. 8205 840
li
131J,
B
811;
c
o "5a
T Cs, 2 Ba
•s""l/19
fNro
l'N'Q tfO
lfE
R5
-----
~
--u
81115
WR,
COlJECi
(PC/>f/'1)
i=::;:>t----.,.----+-,._ M~· 1JEC;
FTJ,.
i=q~z,.„n-1
cs,. BT Fig. 4.7 Mesajele vocale sub 1+16Mo Această
şi
care este
formă numerică
realizată
se
află
într-o memorie cu o capacitate de
din circuite de memorie EPROM de câte
memorie cu mesaje vocale este
văzută
de microcontroler sub
128/256/51~ formă
Ko.
de pagini.
Fiecare pagină de memorie are capacitatea de 32 Ko din care microcontrolerul poate citi date utilizând busul de ieşire
adresă
(BA.o+ BA 1J, iar adresa paginii este
furnizată
de liniile portului de
Pl 0 + Pl 7 • Mesajele vocale se
obţin
din
informaţia numerică
utilizând circuite de conversie.
Fiecare circuit de conversie conţine: un port paralel de 8 biţi de ieşire (PE), un registru tampon de 8
biţi
(RT)
şi
un CODEC PCM sau delta (decodor şi filtru trece-jos). Utilizarea
MIC pentru prelucrarea mesajelor vocale sub
formă digitală necesită şi
o memorie de date de capacitate foarte mare Utilizarea MD vocal la
recepţie,
vocal, deci este alcătuit
necesită
un debit de 64 kbit/s,
un CODEC-PCM într-un singur cip.
un debit de 8 + 16 kbit/s pentru o calitate
acceptabilă
a semnalului
bună
a semnalului
respectiv un debit de 16 + 32 kbit/s pentru o calitate
necesară
dintr-un decodor
o memorie de date mai şi
mică
(de 8 +4 ori mai
mică) şi
un CODEC
un filtru trece jos.
Toate circuitele de conversie au o bază de timp comună (BT) care generează semnalele de comandă pentru RTi
şi
CODECi. Microcontrolerul încarcă PEi ce sunt tratate ca - 211 -
locaţii
de
memorie la intervale de timp T cu valorile binare ale comandă
RTi pentru a
obţine
la
ieşirea
eşantioanelor
din memorie, apoi BT
MVi a CODECi mesajul vocal.
Microcontrolerul primeşte comanda de generare a unui mesaj vocal priii interfaţa serială.
informaţia numerică corespunzătoare
Prin program se va prelua
memorie care se transmite circuitului de conversie, la a sub
formă analogică şi
cărui ieşire
se
mesajului din
obţine
mesajul vocal
care va fi transmis abonatului prin RC sau printr-un câmp de
conexiune suplimentar. Softul de mesajelor vocale asincronă,
comandă
lucrează
funcţionării
necesar
în timp real
şi conţine
acestui sistem multiplu de transmitere a comunicaţia
câteva subrutine (pentru
serie
pentru gestionarea memoriei de date, pentru tratarea comenzilor, pentru
transmiterea
informaţiei
numerice, etc.) ce sunt apelate dintr-un program de
bază.
4.2. Semnalizarea între centrale pe linia de joncţiune
Sistemul R2 este un sistem de semnalizare
naţional şi internaţional
în conformitate cu
specificaţiile CCITT. Este utilizat pentru centralele ·telefonice automate şi semiautomate şi asigură
bună
o foarte
telefonice între
fiabilitate transmisiei
abonaţii conectaţi
comunicaţie şi
prevede un
privire la linia
abonaţilor
număr
informaţiei
necesare pentru stabilirea unei legături
la centrale diferite. Acest sistem
stabileşte
suficient de semnale pentru transmiterea
telefonici
chemaţi şi chemători
sau pentru
rapid o
informaţiei
cu
creşterea posibilităţilor
·de rutare. Sistemul R2 este specificat pentru exploatarea transmisiuni analogice
şi
numerice
şi
unidirecţională
pentru exploatarea
bidirecţională
în sistemele de în sistemele de
transmisiuni digitale. Sistemul cuprinde o semnalizare de linie care este o semnalizare de supraveghere Există
şi
o semnalizare de
versiuni ale
sisteme de
semnalizărilor
curenţi purtători
pe circuitele cu
două
selecţie
între registre pentru stabilirea unei
de linie pentru exploatarea pe circuite cu patru fire, cu
sau cu circuite MIC. Semnalizarea de
selecţie
se poate utiliza
şi
fire.
Sistemul de semnalizare R2 se poate utiliza la stabilirea pentru circuitele cu
comunicaţii.
curenţi purtători
Semnalizarea de o semnalizare cap la cap
selecţie şi
care au
căile
legăturilor
prin satelit
din 3 în 3KHz.
este un sistem aservit în cod
multifrecvenţă
care
care prevede un număr suficient de semnale în cele - 212 -
şi
utilizează
două
sensuri
pentru sistemele de
comunicaţie
moderne.
Liniile de joncţiune sunt utilizate pentru a conecta mai multe centrale într-o sunt utilizate la transmiterea semnalului vocal de convorbire sub formă şi
semnalizărilor
la transmiterea
analogică
sau
reţea şi
digitală
între centrale.
4.2.1. Semnalizarea de linie
Sunt specificate
semnalizări
funcţionează
pentru sisteme de
funcţionează
pentru sisteme MIC.
Informaţia
semnalizarea de
de linie pentru versiunea
curenţi
purtători
de semnalizare de linie este
selecţie
analogică
sau pentru versiunea
transmisă
într-o cantitate
când aceasta digitală
mică
când
deoarece
este într-un volum mare, iar versiunile de semnalizare de linie
ţin
cont de acest aspect.
În versiunea analogică semnalizarea de linie este asigurată secţiune cu secţiune şi prin prezenţa
sau
absenţa
unei
frecvenţe
de nivel
scăzut
în afara benzii. Transferul semnalului
corespunde trecerii de Ia o stare de semnalizare la alta, cu excepţia secvenţei de eliberare care necesită şi
criterii de timp. Deasemenea, este necesar un circuit de
întreruperea
căii
de semnalizare, deoarece întreruperea
un semnal de ocupare sau de
frecvenţei
protecţie
de semnalizare
pentru
simulează
răspuns.
Pentru a evita congestia mijloacelor de transmisie care ar rezulta din transmiterea permanentă
a frecvenţei de semnalizare în cele două sensuri pe toate circuitele libere, aceasta
se transmite cu un nivel mic.
În versiunea numerică, semnalizarea de linie este asigurată secţiune cu secţiune şi utilizează două căi
de semnalizare pe fiecare sens de transmisie
şi
pe circuitul de convorbire.
Deasemenea este asigurată protecţia împotriva efectelor unei transmisii eronate. Cele
două
versiuni pot fi convertite una în alta pentru semnalizările de linie utilizând
un transmultiplexor sau un alt echipament de conversie, iar recomandarea Q430 descrie această
conversie
aşa
Semnalizările
cum este
realizată
practic.
de linie se transmit între circuitele de joncţiune
- semnale de linie emise
către
înainte;
- semnale de linie emise
către
înapoi.
- 213 -
şi
cuprind:
4.2.1.1. Semnale de linie înainte
Semnalele de linie emise
către
înainte
şi semnificaţiile
lor sunt:
- semnal de ocupare; Acest semnal este emis la începutul apelului pentru a trece circuitul din starea de repaus în starea de ocupat la extremitatea de sosire. În centrala de sosire semnalul produce conectarea echipamentelor care sunt în
măsură să recepţioneze
semnale de
selecţie.
- semnal de eliberare; Acest semnal este emis pentru a încheia o stabili o
comunicaţie şi
comunicaţie
pentru a elibera toate echipamentele de
sau pentru o încercare de a
comutaţie
de sosire. Semnalul este emis când în exploatarea
semi-automată,
internaţională
operaţie echivalentă
automată
când abonatul
chemător
semnal este trimis de centrala registru
către
sau face o
închide sau
telefonică
îndeplineşte
operatoarea din centrala sau în exploatarea
operaţie echivalentă.
o
de plecare ca urmare a
recepţionării
Acest
unui semnal de
înapoi cerând registrului R2 de plecare eliberarea conexiunii precum şi în cazul
eliberării forţate eliberării
fişa
de plecare scoate
asociate în centrala
a legăturii (Q118). Deasemenea, acest semnal poate fi emis ca urmare a
anormale a unui registru R2 de plecare.
- semnal de intervenjie; Acest semnal nu este
prevăzut
în semnalizarea de linie R2, dar se poate decide prin
acorduri bilaterale sau unilaterale posibilitatea de a se introduce acest semnal pe anumite relaţii.
Semnalul este transmis în exploatarea
internaţională
semi-automată
când operatoarea din centrala
de plecare cere ajutorul operatoarei din centrala internaţională de sosire. Acest
semnal este utilizat pentru a obţine intervenţia operatoarei de supraveghere pe circuit. În cazul în care
legătura
internaţională
este
stabilită
printr-o operatoare de sosire sau de trafic întârziat din centrala
de sosire, semnalul
indică
necesitatea
reapelării
acestei operatoare.
4.2.1.2. Semnale de linie înapoi
Semnalele de linie emise
către
înapoi
şi semnificaţiile
lor sunt:
- semnal de confirmare a recepfiei de angajare; (utilizat în versiunea semnalizărilor
digitală
a
de linie ale sistemului R2).
Este emis de la centrala de plecare pentru a indica faptul - 214 -
că
echipamentul de la
Recunoaşterea
extremitatea de sosire a trecut din starea de repaus în starea de angajare. acestui semnal la extremitatea de plecare face ca circuitul
să treacă
din starea de angajare în
starea de confirmare angajare.
- semnal de
răspuns;
către
Este un semnal emis chemat a răspuns (Q27). supraveghere. a abonatului şi
taxare"
în
centrala de plecare pentru a indica faptul
că
abonatul
exploatarea semiautomată acest semnal are funcţia de
în exploatarea automată acest semnal realizează începerea operaţiei de taxare
chemător
începerea
în cazul în care nu a fost emis în prealabil semnalul de registru
măsurării
duratei
conversaţiei
"fără
pentru stabilirea conturilor internaţionale/
naţionale.
- semnal de închidere; Acest semnal este emis de centrala de plecare pentru a indica
abonatul chemat a
exploatarea semiautomată acest semnal are funcţia de supraveghere, iar în
în
închis.
că
exploatarea
automată respectă dispoziţiile
din recomandarea Q118.
- semnal de eliberare gardă; Semnalul este emis
către
convorbire pentru a indica faptul comutaţie
ocupare
centrala de plecare ca că
acesta din
urmă
răspuns
la semnalul de
sfârşit
de
a permis trecerea echipamentului de
din extremitatea de sosire în starea de repaus. Un circuit este protejat pentru o
ulterioară până
semnalului de
sfârşit,
când
operaţiile
de eliberare sunt comandate de
recepţionarea
iar echipamentul afectat în centrala de sosire a devenit disponibil.
- semnal de blocare; Acest semnal este emis pe un circuit liber către centrala de plecare, pentru a determina punerea circuitului în starea de angajare (blocare), astfel încât circuitul
să
nu mai
poată
fi
angajat.
4.2.1.3. Semnalizarea de linie - versiunea
Versiunea
analogică
circuitele cu sisteme de secţiune.
semnalizărilor
curenţi purtători
de linie a sistemului R2 este
utilizată
când semnalele de linie sunt transmise
pentru
secţiune
cu
Codul utilizat pentru transmisia semnalelor de linie se bazează pe folosirea metodei
de schimbare a să
a
analogică
stărilor
la nivel mic, iar circuitele pe care se
utilizează
utilizeze pentru fiecare sens de transmitere o cale de semnalizare
- 215 -
acest sistem trebuie
situată
în afara benzii
frecventelor vocale. Când circuitul este în starea de repaus se transmite în frecvenţă
de semnalizare de nivel mic în ambele sensuri ale
întreruptă către
înainte în momentul
ocupării şi către
căii
permanenţă
de semnalizare
şi
o
este
înapoi în momentut
răspunsului
cu restabilirea frecventei de semnalizare
emisă către
abonatului chemat. Legătura
este
eliberată
o
dată
înapoi, iar eliberarea conduce la restabilirea
frecvenţei
de semnalizare
emisă către
înapoi.
Dacă
abonatul chemat închide primul, atunci frecvenţa de semnalizare este restabilită întâi
către
înapoi, iar
chemător
frecvenţa
închide sau
emisă către
un interval de timp de la
înainte este
restabilită
recunoaşterea frecvenţei
când abonatul de semnalizare
înapoi. Metoda de semnalizare are un echipament simplu pentru transmiterea
recepţionarea
şi
semnalului.
Frecvenţa
de semnalizare prin
semnalizare de linie total patru.
după
emisă către
de semnalizare
Ţinând
determinată.
prezenţă
Linia are
cont de ordinea
sau
două stări
succedării
absenţă caracterizează
o stare de
posibile pentru fiecare sens, deci în
în timp circuitul va intra în una din
stările
caracteristice indicate în tabelul 4.2. Trecerea dintr-o stare în alta corespunde emiterii unui semnal, iar în anumite
situaţii
se face apel
şi
la criterii suplimentare, cum ar fi de exemplu
timpul. Stare semnalizare de linie Stare circuit înainte
înapoi
1
Repaus
f,
f,
2
Angajare
-
f,
3
Răspuns
-
-
4
închidere aparat
-
f,
5
Eliberare
f,
f,1-
6
Blocare
f,
-
Tabel 4.2 Obs.: f, -
indică prezenţa frecvenţei
de semnalizare
- 216 -
Timpul de recunoaştere a unei schimbări de stare prin trecerea din starea de frecvenţă de semnalizare prezentă în starea de frecvenţă de semnalizare absentă sau trecerea de 40 ms
±
ca durata
minimă
10 ms (această valoare a fost iniţial de 20 ms pe care trebuie
să
prezenţa
o aibe
sau
absenţa
nominală
Valoarea frecvenţei
ca o stare de semnalizare a
frecvenţei
de semnalizare la emisie
este
± 7 ms).
Acest timp este definit
absenţa
unui semnal în curent
sau
continuu la ieşirea receptorului de semnale pentru ca echipamentul din centrală prezenţa
inversă
să recunoască
reală.
de semnalizare este de 3825 Hz ± 4 Hz, iar nivelul
măsurat
în repartitorul grupurilor primare sau într-un
punct echivalent este de -20 ± ldBmO.
4.2.1.4. Semnalizarea de linie - versiunea
Echipamentele de multiplexare MIC
digitală
furnizează
mai mult de o cale de semnalizare în
circuitul de convorbire pentru fiecare sens de transmisie. Utilizarea acestui sistem de semnalizare care
oferă
echipamentelor de
comunicaţie
se respecte
condiţiile
o capacitate mai mare de semnalizare pennite simplificarea şi
de la plecare
de la sosire, deoarece nu mai este necesar
de timp impuse pentru versiunea
analogică
a
acest motiv este indicat ca pentru sistemele MIC care
lucrează
în
naţionale şi internaţionale să
digitală
a
se
folosească
versiunea
semnalizării reţelele
de
să
de linie. Din
telecomunicaţii
semnalizărilor
de linie din
sistemul R2. digitală
Versiunea
a
semnalizării
de linie a sistemului R2
utilizează două căi
de
căi
de
semnalizare pentru fiecare sens de transmisie al unui circuit de convorbire. Aceste semnalizare notate cu
Ai.
Bf (de stabilire apel) pentru sensul înainte şi Ai,, Bb pentru sensul
înapoi (de întoarcere).
în cazul funcţionării normale semnificaţia fiecărei căi de semnalizare pentru cele două sensuri de transmisie este: - cale
corespunde
Ar - indică poziţia de exploatare a echipamentului de comutaţia de plecare
stării
liniei abonatului
chemător;
- cale B, - pennite indicarea în echipamentului de
comutaţie
şi
direcţia
aval a unui deranjament cu
destinaţia
de sosire;
- cale Ah - indică starea liniei abonatului chemat (dacă microreceptorul aparatului telefonic este în
furcă
sau ridicat); - 217 -
- cale ~ - inducă starea de repaus sau de recepţie a echipamentului de comutaţie de sosire. Semnalele de linie sunt transmise secţiune cu secţiune. Versiunea digitală ·a sistemului de semnalizare de linie specifică un mijloc care să permită luarea măsurilor necesare în cazul unei defecţiuni de transmisie a multiplexului PCM. Acest sistem de semnalizare este destinat pentru a fi utilizat pe circuite unidirecţionale, dar poate fi folosit şi pe circuite bidirecţionale. Codurile de semnalizare pentru circuitele MIC în caz de funcţionare normală sunt redate în tabelul 4.3. Cod de semnalizare
Semnalizări
Înapoi
Înainte
R2
At
Bf
~
Bb
1
Repaus
1
o
1
o
2
Angajare
o
o
1
o
3
Confirmare
o
o
1
1
4
Răspuns
o
o
o
1
5
Abonatul închide aparatul telefonic
o
o
1
1
6
Sfârşit
1
o
OVl
1
7
Eliberare
1
o
1
o
8
Blocare
1
o
1
1
recepţie
cerere angajare
convorbire
Tabel 4.3 Timpul necesar recunoaşterii unei tranziţii de la starea O la starea 1 sau invers pe o cale de semnalizare este de 20 ms ± 10 ms dacă este realizată o protecţie pentru defecţiunile de transmisie din echipamentul de multiplexare MIC.
- 218 -
4.2.1.5. Semnalizarea de linie pentru diferite centrale
Serrinalizările
de linie se
de joncţiune a centrale care
realizează
asigură
prin intermediul CJ
diferite tipuri de
- CO Central Office - semnalizare cu o - RID Ring Down - semnalizare cu o
de apel
şi sfârşit
se
semnalizări,
centrală
cuplarea prin linia
cum ar fi:
de oficiu;
centrală manuală
BL care
utilizează
semnale
de convorbire 25Hz/ 75V;
- L/D Loop Dial - semnalizare operaţiile
şi asigură
execută
într-o ordine
obţinută
prin închiderea sau deschiderea de
buclă;
definită;
- E&M Ear&Mouth - semnalizare care
utilizează
fire de
recepţie
(Ear)
şi
fire de
emisie (Mouth); - Sistem de semnalizare CCITT R2 versiunea analogică/ prin standarde
de linie pe căi individuale sunt prezentate comparativ în tabelul 4.4, iar
semnalelor binare în tabelul 4.5.
co Semnalizări
2 Angajare
3 Confirmare angajare 4 Numerotare
Răspuns
chemat
6 Taxare 7
Sfârşit
convorbire
o
chemat chemător
RID
o
L/D
E&M
R2
''
o
I
o
I
ArBr
Ai,Bb
- - 1 o 1 o o o o o - - o o o - - o
1
1
1
110
1/0
1
o o o
1
O/O
110
0/1
O/O
111
1
O/O
1/1
1
1 Disponibilitate
5
care este reglementat
internaţionale.
Semnalizările semnificaţia
digitală
I
I
1
0/1 1
1
1
o o o - o o - o 1 - 1 o - -
o o o o o o o 1/0 o 1/0 o 1 o 1 1 o 1 o
Tabel 4.4
- 219 -
1
1
o O/O
0/1
0/1
1/1
110
0/1
O/I
1
o
O (output)
buclă închisă
buclă deschisă
I (input)
buclă închisă
buclă deschisă
O (output)
25Hz/75V
-
I (input)
25Hz/75V
-
O (output)
buclă închisă
buclă deschisă
Tip
co
1
RID
2
3
L/D
I (uiput) 4
inversată
polaritate
normală
E (ear)
masă
deschis
M (mouth)
masă
deschis
E&M
At. Bt - semnale înainte
R2
5
polaritate
Ab, Bb - semnale înapoi
Tabel 4.5 Semnalizările
pe căile individuale dintre centrale transmise pe linii MIC sunt din
sistemul de semnalizare R2 Semnalizările
rezervă
şi
sunt prezentate în tabelul 4.6.
din afara benzii vocale se transmit pe căile de date în canalul 16 care
pentru fiecare cale de convorbire câte 4 biţi de semnalizare. Sincronizarea unui
multicadru este realizată prin canalul 16 dm cadrul O al multicadrului (MC) curent. Cadrul 1 din multicadru conţine în canalul 16 cuvintele de semnalizare pentru căile de convorbire 1
şi 17, cadrul 2 din multicadru conţine în canalul 16 cuvintele de semnalizare pentru căile de convorbire 2
şi
18, etc.
Recomandările
CCITT (Q421, Q422) precizează semnificaţia semnalizărilor standard
(precizate şi în paragraful anterior - tabelul 4.6). Semnalizările utilizează
10+13 sunt nestandard, dar sunt folosite în mod curent. Biţii C şi D se
pentru transmiterea de informaţii suplimentare.
- 220 -
Semnalizări
R2
At
Bt
Ab
Bb
1
Repaus
1
o
1
o
2
Angajare
o
o
1
o
3
Confirmare
o
o
1
1
4
Răspuns
o
o
o
1
5
Abonatul închide aparatul telefonic
o
o
1
1
6
Sfârşit
1
o
OVl
1
7
Eliberare
1
o
1
o
8
Blocare
1
o
1
1
9
Eroare
X
1
X
X
10
Impulsuri de taxare
o
o
0/1/0
1
11
Impulsuri de numerotare
0/1/0
o
1
1
12
Invitaţie
o
o
1/0/1
1
13
Operator
recepţie
cerere angajare
convorbire
de transmisie
=
=
Ct H-0 sau Cb 1f-0
Tabel 4.6
4.2.2. Semnalizarea de
Semnalizarea de realizează
sub denumirea de semnalizare de registru se
şi utilizează
semnale în banda semnalului vocal de tip
(MF). Aceste semnale sunt transmise în cod 2 din 6 (2 din 4 sau 2 din 5) când
se transmit simultan selecţie
selecţie cunoscută şi
în mod cap la cap
multifrecvenţă
selecţie
două
frecvente din cele
şase. Frecvenţele
de semnalizare de linie
şi
de
nu se suprapun.
Semnalizarea este aservită şi se realizează cu semnale înainte şi semnale înapoi. Semnalele înainte se transmit de la centrala de plecare a apelului la centrala de sosire şi au
- 221 -
frecvenţele
(1380, 1500, 1620, 1740, 1860, 1960 Hz):
F; = 1380 + i · 120 Hz, (i
= 0,1,
... 5)
Semnalele înapoi se transmit de la centrala de sosiire la centrala de plecare frecvenţele
Fj
şi
au
(1140, 1020, 900, 780, 660, 540 Hz):
= 1140 - j
Dacă
· 120 Hz, (j
= 0,1,
Fl,F2, ... F6 sunt cele
... 5).
şase frecvenţe
ale semnalelor de
coduri posibile sunt prezentate în tabelul 4. 7 conform Nr.
Fl
F2
1
X
X
2
X
3 4
F4
F6
X
X
X
X
X
X
8
F5
CCITT.
X
X
6
X
X
9
X
X
10 11
recomandărilor
atunci cele 15
X
X
5
7
F3
selecţie,
X
X
X
X
X
'
12 13
X
X
X
14
X
X
15
X
X
X
Tabel 4.7 Semnalizarea cap la cap este o metodă care permite semnalizarea între registre pe două - 222 -
sau mai multe în fig.4.8;
legături
notaţiile
fără
în tandem
utilizate au
regenerarea semnalelor în centralele intermediare ca
semnificaţia:
ES - echipament de semnalizare, RP-R2 -
registru de plecare R2, RS-R2 - registru de sosire R2, CTU - centrală telefonică urbană, CTP -
centrală telefonică
telefonică
centrală telefonică
de plecare, CT-T -
de sosire. cr-P
de tranzit, CT-S -
cr-r
centrală
cr-s
- -- I
RS-R2
RS-1<2
ES
ES
Fig. 4.8 informaţia necesară
Registrul de plecare transmite registrului de sosire numai
pentru
rutarea comunicaţiei ce trece printr-o centrală de tranzit. În centrala de tranzit se realizează conectarea traseului de comunicare plecare face schimbul de
informaţii
centrala
următoare ş.a.m.d. Această
necesită
mai
puţin
şi
eliberarea registrului de sosire. Apoi registrul de
de semnalizare de
selecţie
cu registrul de sosire din
semnalizare cap la cap este mai
echipament de semnalizare
şi
avantajoasă
pentru
că
reduce la minim timpul de ocupare a
registrelor în centralele de tranzit. Sistemul R2 permite semnalizarea MF între registre prin mai multe centrale de tranzit. Când
condiţiile
de transmisie nu sunt conform cu
compromită
schimbul de
utilizat pe o
legătură
informaţii
specificaţiile
de semnalizare de
prin satelit atunci ansamblul
selecţie
legăturii
sistemului R2
şi riscă să
sau când sistemul R2 este
cu mai multe circuite este divizat
în secţiuni, iar fiecare secţiune are propria semnalizare. În punctul în care se face secţionarea un echipament special Condiţiile de
asigură
regenerarea
şi
retransmiterea semnalelor de semnalizare.
transmisie din reţeaua naţională sunt conforme cu specificaţiile sistemului
R2, deci se pot realiza
semnalizări
cap la cap între centralele telefonice.
În exploatarea internaţională a sistemului R2 este necesară divizarea în minim două secţiuni dacă reţelele naţionale
ale
ţărilor
de plecare
şi
de sosire
utilizează
R2. Registrul R2
de plecare este definit ca un registru situat la extremitatea de plecare a unei semnalizare pe care se sistemului R2
utilizează
şi comandă
o semnalizare de
stabilirea
comunicaţiei
- 223 -
selecţie conformă
pe ansamblul
cu
secţiunii
secţiuni
de
specificaţiile
respective de
semnalizare. Acest registru emite semnale
către
înainte
şi primeşte
semnale
către
înapoi.
Registrul R2 de sosire este definit ca registrul aflat la extremitatea de sosire a legăturii pe care se primeşte
efectuează
o semnalizare de registru conform sistemului R2. Acest registru
semnale de registru emise înainte prin intermediul circuitelor din amonte
semnale de registru înapoi.
selecţie şi
comanda etajelor de următor,
Informaţia recepţionată
poate fi
şi
-
transmisă
utilizată
emite
complet sau în parte pentru
integral sau în parte echipamentului
în care caz sistemul de semnalizare utilizat pentru retransmisie nu este sistemul R2.
Caracteristicile de exploatare înainte
este
şi
a 15
combinaţii
informaţia
- indicatori
de
următoare
sunt asigurate prin utilizarea a 15
înapoi în cod MF:
adresă;
destinaţi identificării comunicaţiilor
- cifre pentru
combinaţii
limbă
sau discriminare în cazul
de tranzit
şi
de
întreţinere;
legăturilor internaţionale;
- transmiterea cifrei următoare, a celei precedente, antepenultima sau a celei dinainte; - comanda supresorului de ecou; -
informaţii
care privesc natura
şi
-
informaţii
care privesc natura circuitului;
-
informaţii
care privesc congestia, numerele neutilizate, şi starea liniei chemate.
originea apelului;
Registrul R2 de plecare începe stabilirea necesară,
iar transferul de semnale de
recepţionată complet.
utilizată
proceduri de semnalizare pentru noile
4.2.2.1. Semnale de
- semnal de
ce a primit informaţia
începe înainte ca
informaţia
de
minimă
adresă să
fie
Capacitatea de semnalizare a sistemului R2 neutilizată lasă o posibilitate
de dezvoltare în viitor care poate fi
Semnalele de
selecţie
legăturii după
selecţie
selecţie
emise
servi~ii
pentru
creşterea numărului
ce trebuiesc oferite
de semnale
şi
de
abonaţilor.
înainte
către
înainte sunt
şi
au
următoarea semnificaţie:
adresă;
Acest semnal
conţine
un element de
informaţie
(cifra 1, 2,
„.
9, O, cod 12 sau cod
13) din numărul abonatului chemat sau al chemătorului, iar la final cod 15 ce corespunde sfârşitului
de numerotare.
• indicator de /ară sau de supresor de ecou; Aceste semnale arată
dacă
indicativul de ţară figurează sau nu în
- 224.
informaţia
de
adresă
după
cum legătura
dacă
trebuie
sau
dacă
să
se
trebuie
- cifră de Indică utilizată
o
internaţională introducă
să
se
un supresor de ecou la plecare în prima
introducă
limbă
este de tranzit sau terminală. Tot aceste semnale precizează centrală internaţională
un supresor de ecou la sosire.
sau de discriminare;
în exploatarea
internaţională semi-automată
de operatoare din centrala
altă caracteristică particulară
internaţională
limba de serviciu care trebuie
de sosire, exploatarea
automată,
respectiv
de apel.
- indicator de apel de test; Este un semnal ce apare în locul cifrei de
limbă
atunci când provine de la un
echipament de test.
- indicatori pentru natura circuitului; Sunt semnale trimise la cererea utilizează
legătură
o a doua
semnificaţie
transmisă
prin anumite semnale înapoi
a anumitor semnale, pentru a indica
dacă
este
şi
care
inclusă
o
prin satelit.
- semnal de sfârşit de numerotare; Este un semnal de
adresă
va mai urma un alt semnal de
transmis pentru a indica în exploatarea
adresă
sau în exploatarea
comunicaţiei
este încheiat.
- semnal pentru categoria
chemătorului;
identificarea originii
automată că
semi-automată că
indicativul ce permite
Cu aceste semnale se transmite categoria abonatului, natura apelului acestuia. Categoriile tipice de abonat sunt
- operatoare
nu
şi
originea
următoarele:
capabilă să transmită
semnalul de intervenfie;
- abonat normal sau operatoare ce nu are posibilitatea de a emite semnal de intervenfie; - abonat cu prioritate; - apel de date; - apel de întrefinere; - semnale utilizate în refelele nafionale. Semnalizarile de
selecţie
înainte au
semnificaţie dublă şi
din grupa I (utilizate pentru transmiterea cifrelor
numărului
sunt cunoscute ca semnale
chemat)
şi
din grupa a -II- a
(utilizate pentru transmiterea categoriei chemătorului). Semnalizările de selecţie încep cu un semnal înainte din grupa I. Semnalul înainte este interpretat ca semnal din grupa a -II- a dacă - 225 -
acesta este precedat de un semnal înapoi de cerere de categorie (AS). Semnificaţia semnalelor înainte din grupa I
şi
redată
a -II-a este
în tabelul 4.8. Grupa II
Grupa I
Nr
F(Hz)
1
1380+1500
1 (cifră limbă franceză)
ab. obişnuit**
2
1380+1620
2 (cifră limbă engleză)
ab. prioritar**
3
1500+1620
3 (cifră limbă germană)
echipament întreţinere**
4
1380+1740
4
(cifră limbă rusă)
neutilizat**
5
1500+1740
5
(cifră limbă spaniolă)
operatoare**
6
1620+1740
6 (cifră limbă rezervă)
7
1380+1860
7
(cifră limbă rezervă)
ab./op. fără intervenţie*
8
1500+1860
8
(cifră limbă rezervă)
transmisie date *
9
1620+1860
9
(cifră limbă rezervă)
10
1740+1860
O (cifră discriminare)
11
1380+1980
supresor de acces op. sosire ţară/
(indicativ 12
1500+1980
transmisie date**
ab. prioritar *
...
...
cu supresor ecou)
supresor de acces op. trafic (indicativ ţară/ fără supresor ecou)
13
1620+ 1580
a. acces
echipamenţ întreţinere
b. nu este (apel de 14
1740+1980
le~ătură
întreţinere)
inclusă legătură
(indicativ de 15
1860+1980
prin satelit
a. supresor de ecou la sosire b.
.„
...
prin satelit
ţară)
a.
sfârşit
numerotare
b.
sfârşit
identificare
(semnal nefolosit)
Tabel 4.8 - 226 -
·-
'
Notaţiile
din tabel au semnificaţia: • utilizare exploatare internaţională,
exploatare naţională, semnificaţiile
„
utilizare
rezervă utilizare naţională; în paranteze la grupa I sunt trecute internaţional.
primului semnal transmis pe un circuit
Unele din semnalele emise înainte din grupa II au fost rezervate
utilizării
pe plan
naţional.
4.2.2.2. Semnale de
Semnale de
selecţie
selecţie
emise
înapoi
către
înapoi sunt
- semnale pentru trimiterea semnalelor de Sunt cinci semnale emise înapoi în raport cu ultimul semnal de
adresă
fără
şi
au
următoarea semnificaţie:
adresă;
nume specifice, iar patru din ele sunt interpretate
emis:
- transmiterea semnalului de adresă ce urmează după ultimul semnal de adresă emis; - repetarea semnalului de
adresă
ce precede ultimul semnal de
- repetarea antepenultimului semnal de - repetarea semnalului de adresă
adresă
adresă
adresă
emis;
emis;
trimis înaintea antepenultimului semnal de
emis; - transmiterea sau repetarea cifrei de
limbă
sau de discriminare.
- semnal pentru cererea de informaJii despre circuit; Acest semnal
solicită infonnaţii
asupra naturii circuitului.
- semnale pentru cererea de informaJii asupra comunicaJiei sau asupra abonatului chemător;
Sunt trei semnale emise înapoi în acest caz
- semnal care solicită categoria
fără
nume specifice:
chemătorului;
- semnal care solicită repetarea indicativului de Jară; - semnal care solicită informaJii despre necesitatea introducerii unui supresor de ecou la sosire. - semnale de congestie; Sunt
două
semnale emise înapoi în acest caz:
- un semnal ce
indică
congestia
intemaJională;
- un semnal ce
indică
congestia
naJională.
- 227 -
- semnale de
adresă completă;
Sunt semnale care indică că nu mai este necesar transmiterea unui alt semnal de adresă şi
care
comandă
chemător
trecerea în starea de convorbire, astfel încât abonatul
tonalitate, un mesaj înregistrat sau
anunţă
indică
transmiterea unui semnal ce
va auzi o
starea liniei
chemate.
- semnale care
indică
starea liniei chemate;
în acest caz abonatului îi este transmisă una din tonalităţile următoare: - transmiterea unei tonalită/i speciale Tonalitatea
specială transmisă
către
înapoi abonatului
înapoi;
chemător indică că
abonatul chemat
nu poate fi contactat din alte motive decât cele acoperite de alte semnale specificate.
- semnal de abonat ocupat; Semnalul
indică
faptul
- semnal de Semnalul
indică
că
linia abonatului chemat este
număr
faptul
ocupată.
inexistent;
că numărul
transmis de abonatul
chemător
nu este utilizat.
- semnal de abonat liber cu taxare; Semnalul
indică
faptul
momentul în care acesta
că
linia abonatului chemat este
liberă şi
taxarea va începe din
răspunde.
- semnal de abonat liber fără taxare; Semnalul făcută.
indică
faptul
că
linia abonatului chemat este
Acest semnal este utilizat de apelurile cu
liberă şi
taxarea nu trebuie
destinaţie specială.
- semnal de linie de abonat defect; Semnalul
indică
faptul
că
abonatul
~hemat
este deranjat sau
că
acesta este scos din
funcţiune.
- semnale destinate re/elei na/ionale; Unele din semnale transmise înapoi au fost atribuite pentru utilizarea de serviciul
naţional. Semnalele înapoi au
semnificaţie dublă şi
sunt cunoscute ca semnale din grupa A
şi
·respectiv grupa B. Semnalul înapoi este din grupa B dacă este precedat de un semnal înapoi A3. Semnificaţia consideră că
cifra
semnalelor înapoi din grupa A
curentă transmisă
de abonat din
- 228 -
şi
B este
informaţia
de
redată
în tabelul 4. 9 ( se
selecţie
este n).
F(Hz)
Nr
Grupa A
Grupa B
.„
1
1140+1020
transmite cifra n + 1
2
1140 +900
transmite cifra n-1
ton informare
3
1020+900
recepţionează
linie
4
1140+780
congestie
5
1020+780
transmite categorie
6
900+780
convorbire cu taxare
linie cu taxare
7
1140+660
transmite cifra n-2
linie
fără
8
1020+660
transmite cifra n-3
linie
deranjată
9
900+660
10
780+660
11
1140+540
transmite indicativ
12
1020+540
transmite cifra de
13
900+540
transmite categorie
14
780+540
cere
15
660+540
congestie
semnal gr. B
reţea naţională
ocupată
congestie
chemător
nr. inexistent
-•„
taxare
„. „•
informaţii
-
ţară
„.
limbă chemător
utilizare supresor ecou
„.
•••
reţea internaţională
Tabel 4.9
4.2.2.3. Ciclu de
bază multifrecvenţă
Transmiterea semnalelor înainte/ înapoi trebuie recepţie.
Ciclu de
bază constă
din toate
operaţiile
să
respecte un ciclu de
bază
emisie/
efectuate din momentul transmiterii unui
semnal înainte până în momentul în care este permis transmiterea următorului semnal înainte. Etapele unui ciclu de
bază
sunt:
- centrala de plecare transmite un semnal înainte MF; - 229 -
- centrala de sosire
recepţionează
semnalul înainte
şi
transmite un semnal înapoi;
(confirmare, cerere) - centrala de plecare recepţionează şi analizează semnalul înapoi; întrerupe transmiterea semnalului înainte; sesizează
- centrala de sosire
întreruperea semnalului înainte şi întrerupe transmiterea
semnalului înapoi; - centrala de plecare ciclului de
sesizează
întreruperea semnalului înapoi care constituie
sfârşitul
bază.
Centrala de plecare nu transmite
următorul
semnal Î!lainte decât
după recunoaşterea
întreruperii semnalului înapoi.
4.2.2.4. Implementare sistem de semnalizare R2
US trebuie
să conţină transmiţătoare şi
receptoare MF controlate de o UC care
realizează prin soft transmiterea şi recepţionarea semnalelor MF. În aceast caz poate fi utilizat
circuitul integrat M-986-2R2 fabricat de firma TELTONE care este de semnale MF cu
două
canale pentru varianta
digitală.
transmiţător şi
receptor
analogică
mai sunt
Pentru varianta
necesare două CODEC-uri PCM împreună cu două sisteme diferenţiale (SD) care să realizeze trecerea de la semnale digitale la semnale analogice comanda microcontrolerului 18031
şi
invers (fig.4. 9). Circuitul este sub
şi asigură semnalizările
pe liniile de joncţiune care
leagă
CTE cu alte centrale telefonice. #-98G-2R2
FR. SCLI<. OulII t--+--+---to11JRO
!„A
CO!JEC FSR-X CL.kR·X /11 D ,__..._+--__.!JXO
OufA
2x TCH29C13N lnA
HF,
Outllt--1--+---...iDRf CODEC FSR·X CLKR-'K
tJutA
lnlJ....-----t +Sv'
Fig. 4.9 •,
- 230 -
I
4.2.3. SIStem de semnalizare CCITI' Nr.4
Schimbul de poate realiza selecţie.
şi
informaţii
de semnalizare între
două
centrale telefonice
cu sistemul de semnalizare CCITT Nr.4 care are
Codurile de semnalizare
(2FV) deoarece folosesc
internaţională
frecvenţele
semnalizări
sunt numite coduri de
vocale de 2040 Hz ± 6 Hz
internaţionale
şi
de linie
două frecvenţe
şi
se de
vocale
2400 Hz ± 6 Hz.
Elementele pentru sistemul de semnalizare pe legături internaţionale CCITT Nr.4 sunt redate în tabelul 4.10. Elemente de semnal
Frecvenţa
Durata emisie
Durata de
recunoaştere
1
P prefix
2040, 2400Hz
150 ± 30 ms
80±20ms
2
X sufix
2040 Hz
100 ± 20 ms
40 ± 10 ms
3
Y sufix
2400 Hz
100 ± 20 ms
40 ± lOms
4
XX sufix
2040 Hz
350 ± 70 ms
200 ± 40 ms
5
YY sufix
2400 Hz
350 ± 70 ms
200 ± 40 ms
6
x semnal numerotare
2040 Hz
35 ± 7 ms
10±5ms
7
y semnal numerotare
2400 Hz
35 ± 7 ms
10±5ms
Tabel 4.10 Pentru acest sistem,
semnalizările
se transmit în sensul înainte
Principalele semnale de linie utilizate sunt: - a) pentru semnale înainte: - angajare
terminată;
cod PX
- angajare de tranzit; cod PY - eliberare -
chemător;
intervenţie;
cod PXX
cod PYY
- b) pentru semnale înapoi: -
invitaţie
-
de transmitere
terminată;
cod X
- tranzit; cod Y
;
număr recepţionat;
cod P
I
- 231 -
şi
în sensul înapoi.
- ocupat; cod PX -
răspuns
chemat; cod PY
- eliberare
gardă;
cod PYY
- blocare; cod PXX - deblocare; cod PYY Codul semnalelor de numerotare folosit la transmiterea cifrelor numărului internaţional este un cod binar alcătuit din patru elemente de semnal separate între ele printr-un interval scurt de linişte. Un element din cod se obţine prin emisia scurtă a unuia din cele două semnale cu
frecvenţa
de 2040 Hz sau 2400 Hz ca în tabelul 4.11.
Semnal
Pondere 8
Pondere 4
Pondere 2
Po
.
1
Cifra 1
y
y
y
X
2
Cifra 2
y
y
X
y
3
Cifra 3
y
y
X
X
4
Cifra 4
y
X
y
y
5
Cifra 5
y
X
y
X
6
Cifra 6
y
X
X
y
7
Cifra 7
y
X
X
X
8
Cifra 8
X
y
y
y
9
Cifra 9
X
y
y
X
10
Cifra O
X
y
X
y
11
Cod operatoare 11
X
y
X
12
Cod operatoare 12
X
X
y
y
13
Semnal disponibil
X
X
y
X
14
Supresor de ecou
X
X
X
y
15
Sfârşit
X
X
X
X
16
Semnal disponibil
y
y
y
y
de numerotare
Tabel 4.11 - 232 -
.
X
4.3. Semnalizarea pe linii digitale
Semnalizarea pe liniile digitale se realizează pe un circuit de date specializat, cunoscut sub denumirea de canal semafor. Prin acest canal se transmit informaţiile numerice sub formă de mesaje. Sistemul de semnalizare CCITT Nr. 7 (SS7) este standard internaţional pentru reţeaua digitală şi
ISDN.
Semnalizarea pe canal comun este metoda care semnalizare etichetă,
alcătuită
informaţia
transportă
din mesaje pentru mai multe circuite de comunicare propriu-zisă şi
de semnalizare
informaţii
alte
semnalizare pe canal comun este de fapt o comunicare de date informaţiei
pe un canal
de semnalizare. Sistemul
foloseşte legături
şi
informaţia
care
constă
pentru transportul
de semnalizare pentru a transmite
mesajele de semnalizare între centre automate sau între alte module ale
reţelei
telecomunicaţii.
să
Pentru sistemul de semnalizare sunt luate o serie de
transportul mesajelor de semnalizare cu o
siguranţă
din
Această
necesare.
specializată
de
măsuri
care
de
asigure
foarte mare, deoarece transmisia se face
prin medii supuse la diferite tipuri de perturbaţii şi la diferite deranjamente. În plus legăturile de semnalizare sunt realizate cu o
anumită redundanţă şi
sunt combinate cu posibilitatea de
a fi redirijate automat pe rute ocolitoare în cazul deranjării unor rute. Fiabilitatea sistemului de semnalizare poate fi
dimensionată
din faza de proiectare pentru a asigura un anumit nivel
de redundanţă şi o serie de posibilităţi de redirijare. Obiectivul de bază al sistemului de semnalizare CCm Nr.7 (SS7) este de a realiza un sistem de semnalizare pe canal comun (canal semafor) de uz general. Sistemul de semnalizare CCm Nr. 7 este: - optimizat pentru a fi utilizat în din centrale digitale
şi
au unitatea de
reţelele
digitale de telecomunicaţii care sunt
comandă bazată
pe sisteme cu
alcătuite
logică programată;
- sistemul care se utilizează în prezent şi în viitor pentru transportul informaţiilor de semnalizare cu scopul de a stabili legături telefonice şi de date, de a transmite telecomenzi pentru telesupravegherea unor obiective, de exploatare
şi
de
întreţinere;
- pentru transportul mesajelor de semnalizare în ordinea lor
reală, corectă, fără
pierderi şi fără a le dubla. Acest sistem de semnalizare este destinat unor servicii de telecomunicaţii cum ar fi telefonia, reţeaua numerică cu servicii integrate, transmisiile de date, etc. şi poate fi utilizat pentru transmiterea informaţiilor între centralele automate şi unele centre specializate cum
- 233 -
şi întreţinere.
sunt de exemplu cele de exploatare servicii
şi
în
reţele
SS7 este utilizat în
reţele
dedicate unor
cu servicii multiple.
Sistemul de semnalizare CCITT Nr.7 este destinat pentru a fi utilizat în 'reţelele de telecomunicaţii naţionale şi internaţionale.
Diversele sisteme
şi aplicaţii
care au la
bază
sistemul de semnalizare CCITT Nr. 7
sunt: - serviciul telefonic public cu comutare -
reţeaua digitală
cu servicii integrate;
comunicaţii
- sistemul de
automată;
mobil;
- accesarea diverselor baze de date; - exploatarea, administrarea
şi întreţinerea reţelelor.
SS7 este utilizat pentru canale digitale de 64
kbiţi/s,
şi
dar poate fi utilizat
analogice la viteze de comunicare mai mici pentru realizarea de
legături
pe canale
terestre sau prin
satelit. Principalele avantaje ale sistemului de semnalizare CCITT Nr. 7 sunt: - reduce timpul de stabilire -
utilizează
utilizează
telecomunicaţii
şi
eliberare a
legăturilor;
cu randament maxim sistemele digitale de transmisie unităţile
în
modeme
şi
comandă
de
a costului;
- permite introducerea unor tipuri noi de servicii
şi
de
Utilizarea sistemului de semnalizare CCITT Nr. 7 desfăşoară
care se
introducerea noilor tipuri de -
reţeaua digitală
reţelelor
de
de viitor; şi
şi
comutare;
procesoare care sunt specifice
- reduce volumul echipamentului de semnalizare
ample, complexe
şi
reţele
de
simultan cu
telecomunicaţii
reţele
necesită
de
telecomunicaţii,
etc.
procese de semnalizare
comunicaţia utilă şi
care permite
cum ar fi:
cu servicii integrate în care SS7
asigură
schimbul de
semnalizări
aferent serviciilor ISDN de bază şi suplimentar pentru a transmite mesaje de semnalizare care se
referă
-
la circuitele utile cât reţeaua
radio
abonaţilor facilităţi
date,
mobilă
- propria
la cele care nu fac referire la circuite;
în care SS7 va transmite mesaje de semnalizare oferind
noi cum ar fi deplasarea în interiorul
reţeaua inteligentă
informaţii
şi
pentru o reţea
reţelei,
dar
şi
dintr-o
reţea
în alta;
în care SS7 va transmite între centrele de comutare şi bazele de
gamă
mare
şi variată
de servicii avansate;
de semnalizare în care SS7 va transmite - 234 -
informaţii
pentru o serie de
proceduri avansate de exploatare,
întreţinere şi
administrare.
Sistemul de semnalizare pe canal comun este definit de
reţeaua
de semnalizare
şi
protocolul de semnalizare.
4.3.1.
Orice
Reţea
reţea
de semnalizare SS7
de
telecomunicaţii
alcătuită
este
din noduri care sunt interconectate prin
circuite de transmisie. Nodurile sunt centrale telefonice automate, centre de exploatare întreţinere,
baze de date, etc.
Reţeaua
de semnalizare SS7 este
alcătuită
din noduri care
specializat pentru funcţionarea ca puncte de semnalizare în ele prin
şi
legături
conţin
reţeaua
hardware
şi
software
SS7 şi care comunică între
de semnalizare organizate pe circuitele de transmisie existente între noduri.
Deci, punctele de semnalizare interconectate prin
legăturile
de semnalizare
alcătuiesc reţeaua
de semnalizare SS7. Reţeaua
de semnalizare este
independentă faţă
de
reţeaua
transmit semnalele de convorbire, datele utile, imaginile, etc. ca o
reţea paralelă, suprapusă
utilizate au utilă,
semnificaţia:
peste
RS-SS7 -
reţeaua utilă
reţea
legătură
reţea
~~
'Ls
este indicat
comunicaţie
pentru
să
LS---
_d
_r,:;;'L - - -~
Ls
reţea
comunicaţie,
- - - .f'N'.S'\.
~.... 'L.s
Ls"„
i!.s"„ /
-~
-- -Ls--~-®-„ --/
Rcu
Fig. 4.10
- 235 -
o
prin care se reprezentăm
ca în fig.4.10;
LS - - -
de
LS -
de comunicare.
Rs-ss;.
~---
comunicaţie
de semnalizare SS7, RCU -
NS - nod semnalizare, NRC - nod de
semnalizare, LC -
de
şi
de
® -
notaţiile
comunicaţie
legătură
de
4.3.2. Puncte de semnalizare
Nu întotdeauna unui nod al semnalizare. Astfel, într-o internaţionale
Există
îi corespunde un punct de
iar celălalt este pentru
către
capătul
la
secţiuni
unei
puncte de semnalizare distincte, unul este pentru reţeaua de
puncte de transfer al
o retransmit mai departe
comunicaţie utilă
de
centrală telefonică automată situată
puţin două
internaţională,
semnalizare
şi
sunt cel
reţelei
semnalizării
reţeaua
care
de semnalizare
naţională.
recepţionează informaţia fără
alt punct de semnalizare,
de semnalizare
nici o prelucrare.
în schimb un punct de semnalizare este generator de informaţie utilă care este transmisă către
alte puncte de semnalizare
şi către
un utilizator efectiv al
informaţiei
de
reţeaua
de
recepţionată.
semnalizare
Un punct de semnalizare este necesar comunicaţie utilă,
iar un punct de transfer al
relevanţă
loc lipsit de
pentru reţeaua de
dacă
este asociat unui nod din
semnalizării
poate funcţiona independent într-un
comunicaţie utilă.
Punctul de transfer al
semnalizării
poate fi integrat _într-un punct de semnalizare. între două puncte de semnalizare se stabileşte o relaţie de semnalizare pentru deservirea
reţelei
utilizatoare de
de comunicare utile, iar cele
informaţie
puncte de transfer al
de semnalizare. Nu se
semnalizării
două
stabileşte
puncte sunt generatoare, dar o
relaţie
sau între un punct semnalizare
şi
de semnalizare între două şi
un punct de transfer al
semnalizării.
Toate punctele de semnalizare un
număr
punctele de transfer al
semnalizării
dintr-o
reţea
au
individual de identificare care se· numeşte cod al punctului.
4.3.3.
Legătura
Legătura
hardware
şi
şi
de semnalizare
de semnalizare
conţine
un circuit de date de semnalizare
software necesare pentru a asigura transportul
circuitul de date. Circuitul de date de semnalizare
constă
informaţiei
din
două
şi
resursele
de semnalizare pe
canale de date care au
aceeaşi viteză de transmisie, dar care lucrează în sensuri opuse. În SS7, circuitul de date de
semnalizare este care
lucrează t:u
Un set de
alcătuit
dintr-un canal de 64Kbit/s al unui multiplex primar de
bază
PCM
debitul de 2048Kbit/s. legături
de semnalizare sunt
legăturile
- 236 -
de semnalizare care
interconectează
două
puncte de semnalizare Un grup de
legături
şi
sunt utilizate în
acelaşi
de semnalizare este o
scop.
submulţime
a setului care include legăturile
de semnalizare cu caracteristici identice dintr-un anumit punct de vedere. Două
puncte de semnalizare interconectate prin intermediul unei
legături
de
semnalizare sunt considerate puncte de semnalizare adiacente, iar două puncte de semnalizare între care nu
există
legătură directă
o astfel de
sunt considerate puncte de semnalizare
neadiacente. O
relaţie
de semnalizare se
loc un schimb de
informaţie
stabileşte
între
două
puncte de semnalizare între care are
de semnalizare cu scopul de a stabili o
legătură
prin
reţeaua
de
comunicaţie utilă.
4.3.4. Moduri de semnalizare
Modul de semnalizare se semnalizării
referă
pe traseul pe care se
la
existenţa
realizează
o
sau
relaţie
inexistenţa
punctelor de transfer al
de semnalizare. Modurile de transfer
pot fi: - asociate, - cvasiasociate. În modul de semnalizare asociat schimbul de informaţii de semnalizare pentru o anumită relaţie
de semnalizare se face prin intermediul setului de
interconectează
cele
două
puncte de semnalizare aflate în
legături
de semnalizare care
relaţie.
În modul de semnalizare cvasiasociat schimbul de informaţii de semnalizare se poate realiza
şi
indirect, prin intermediul punctelor de transfer pentru semnalizare.
O
reţea alcătuită
poate realiza în
din puncte de semnalizare
următoarele
şi
puncte de transfer al
semnalizării
se
moduri de semnalizare:
- Într-o reţea alcătuită din două puncte de semnalizare, singurul mod de semnalizare este cel asociat, ca în fig.4.11 (PS - punct de semnalizare);
8-8 Fig. 4.11
- Într-o reţea care nu conţine puncte de transfer al semnalizării, singurul mod de semnalizare posibil este cel asociat (fig.4.12);
- 237 -
- Într-o reţea ca cea din fig.4.13, relaţia de semnalizare între punctele A şi B poate fi
realizată în
semnalizării
mod asociat
şi
în mod cvasiasociat prin folosirea punctului de transfer al
din C (PT - punct de transfer);
Fig. 4.12
Fig. 4.13
- Într-o reţea ca cea din fig.4.14 şi din fig.4.15 relaţia de semnalizare dintre punctele A
şi
B se poate realiza numai în mod cvasiasociat.
Fig. 4.14
Fig. 4.15
4.3.5. Rute de semnalizare
Ruta de semnalizare este traseul prestabilit pe care se realizează schimbul de informaţii de semnalizare aferent unei
relaţii
de semnalizare. Ruta de semnalizare
succesiune de puncte de semnalizare legăturile
de semnalizare care
şi
puncte de transfer al
interconectează
relaţii
din totalitatea rutelor pe care se poate desfăşura schimbul de găsesc
într-o
relaţie
Setul de rute aferent iar pentru fig.4.l5 este
dintr-o
semnalizării împreună
cu
aceste puncte.
Setul de rute de semnalizare aferent unei anumite
care se
~ste alcătuită
de semnalizare este
informaţii
alcătuit
între cele două puncte
de semnalizare. relaţiei
alcătuit
A-B din fig.4.13 este
alcătuit
din rutele A-B
din rutele: A-C-B, A-D-B, A-C-D-B.
- 238 -
şi
A-C-B,
4.3.6. Structura
Datorită
celor
reţelelor
proiectarea
modul asociat
reţelei
două
de semnalizare
moduri de semnalizare este posibil reţea
de semnalizare. Astfel o
(soluţie utilizată în
poate fi
să realizăm opţiuni
proiectată să
prima fază de dezvoltare a reţelelor de
în
lucreze numai în
telecomunicaţii)
sau
numai în modul cvasiasociat (sunt utilizate mai rar). În reţelele de semnalizare care au depăşit faza
iniţială
de dezvoltare sunt folosite ambele moduri de semnalizare.
Reţelele
de semnalizare cu o structură topologică ce are multe ochiuri permit realizarea
de seturi pentru rutele de semnalizare care sunt mult mai bogate decât o
structură
reţelele
orientate spre
în stea.
Reţeaua internaţională funcţionale
de semnalizare pe canal comun este
independente: nivelul
reţelei internaţionale şi
nivelul
structurată
pe
două
nivele
reţelei naţionale.
4. 3. 7. Protocol de semnalizare
înţelege
Prin protocol se informaţii
o serie de reguli
şi
de semnalizare din toate punctele de vedere
electrici ai circuitelor de date de semnalizare schimbul de
informaţie şi
aspectele ce trebuiesc definite două
Utilizarea celor schimburile de cum sunt
şi
sisteme şapte
informaţie
desfăşoară
schimbul de
anume: de la parametri fizici
şi
la modul în care utilizatorul final percepe
de Standardizare (ISO) a elaborat un model de
pentru interconectarea sistemelor deschise cu
procese sau între
până
care se
mai ales efectele acestora.
Organizaţia Internaţională
aşa
după
de
şi să
şapte
straturi (OSI) în care sunt cuprinse toate
reglementate pentru ca schimbul de se
straturi
poată desfăşura funcţionale
maximă
referinţă
în
condiţii
informaţie
între
două
bune.
ale modelului OSI se impune numai pentru
complexitate, între procesele care nu sunt informatice
procesele de semnalizare.
4.3.8. Arhitectura protocolului de semnalizare pe canal comun
Definirea protocolului de semnalizare SS7 a tuturor aspectelor cuprinse în modelul de semnalizare pe canal comun este
structură
constă
referinţă
în specificarea
punerea la punct
OSI. Arhitectura protocolului de
în blocuri
- 239 -
şi
şi
nivele
funcţionale
a
căror
corespondenţă cu straturile modelului de referinţă OSI este prezentată în
fig.4.16; notaţiile
utilizate au semnificaţia: MTP - parte de transport mesaje, SCCP - partea de comandă a conexiunii de semnalizare, ISUP - partea de utilizator ISDN, TUP - partea de utilizator telefonie, DUP - partea de utilizator date, TC - gestionar de tranzacţii, TCAP - partea de aplicaţie a gestionarului de tranzacţii, MAP - partea de aplicaţie reţea mobilă, OMAP - partea
de aplicaţie exploatare, întreţinere şi administrare. Pro('ese Sforf OSI
ulil~ol-oare
I
I I
I
.Mitei
I
i ss
'1
0f.1AP MAP
I
l"SUP
Tt:'APl
Ti.!P lJUP
re I
I
SCCP
T
I
I
/>1TP
3
de .rel'nnalizc?re
3
L eg
2
Re(eo
2
Ctrcuif dale-
I
ci~ .semn~71izare
I
Fig. 4.16 Partea de transport mesaje (MTP) asigură în mod neutru fără nici un fel de restricţii transportul
informaţiei
pentru blocurile de nivel superior care se numesc
părţi
utilizator sau
utilizatori. Această parte ocupă primele trei nivele din cele patru pe care se întinde protocolul de semnalizare SS7, astfel: - La nivelul 1 (circuitul de date de semnalizare) sunt specificate caracteristicile fizice, electrice şi funcţionale pentru transmiterea informaţiei binare cu un sistem de transmisiuni oarecare.
în sistemul
de semnalizare SS7 circuitul de date este un flux bidirecţional de 64
- 240 -
kbiţi/s. Se pot utiliza şi viteze de transmisie mai mici (de 4,8 kbiţi/s) care sunt utilizate pe căile
telefonice analogice ce sunt echipate cu modemuri pentru sistemele de curenţi purtători. - La nivelul 2 (legătură de semnalizare) sunt specificate procedurile prin care se
asigură
transmiterea corectă a informaţiei pe circuitul de date de semnalizare. Sunt prevăzute
în acest scop mecanisme de detecţie şi corecţie a datelor. Informaţia care urmează să fie transmisă
la
este
recepţie şi
operaţiuni
se
organizată
aranjate,
fără
realizează
Nivelul 1
şi
în blocuri denumite unităţi de semnul care trebuie pierderi sau
duplicări,
să
fie recunoscute
în ordinea în care au fost emise. Aceste
prin delimitare, marcare cu fanioane, aliniere, etc.
2 al sistemului de semnalizare SS7 corespunde cu nivelele 1
şi
respectiv
2 din modelul de referinţă OSI. - La nivelul 3 (reţea de semnalizare) se asigură transportul informaţiei de semnalizare prin reţeaua constituită din puncte de semnalizare şi puncte de transfer al semnalizării, legături şi
seturi de
de pe acest nivel
legături
asigură
de semnalizare, rute
transportul
unităţilor
şi
seturi de rute de semnalizare. Procedurile
de semnal între
părţile
utilizator rezidente în
punctele geografic destinate şi gestionarea reţelei de semnalizare. Nivelul 3 al sistemului de semnalizare SS7 acoperă numai parţial stratul 3 al modelului de
referinţă
OSI.
Partea de comandă a conexiunii de semnalizare (SCCP) care completează stratul 3 al modelului de referinţă OSI este o parte de utilizator care realizează amplificarea facilităţilor şi
a posibilităţilor oferite de partea de transport mesaje. Spre deosebire de partea de
comandă
a conexiunii de semnalizare, partea de utilizator ISDN (ISUP), partea de utilizator telefonie (TUP), partea de utilizator date (DUP) şi altele sunt părţi de utilizator propriu-zise. Folosind facilităţile de transport puse la
dispoziţie
de către MTP sau de
către
MTP în
cooperare cu SCCT, aceste blocuri ale protocolului de semnalizare deservesc procese de semnalizare concrete pentru reţeaua digitală cu servicii integrate, reţeaua telefonică, reţeaua de date cu comutare de circuite, etc. Toate
părţile
utilizator enumerate fac parte din nivelul
4, cel mai înalt al sistemului de semnalizare.
Partea de comandă a conexiunii de semnalizare (SCCP) deserveşte gestionarul de tranzacţii (TC) care conţine partea de aplicaţie a gestionarului de tranzacţii (TCAP). Partea
de
aplicaţie
destinată
a gestionarului de
tranzacţii vehiculează informaţia fără
referire la circuite
şi
este
unor servicii avansate de telecomunicaţii.
Această
parte asigură de exemplu raportarea către o centrală automată din reţeaua
- 241 -
mobilă
poziţiei
a
tranzacţiile
comandă
mişcare, verifică
geografice a abonatului aflat în
efectuate, interogarea unui centru de exploatare
a conexiunii de semnalizare are utilizatori
sunt partea de reţea mobilă
aplicaţie
exploatare,
întreţinere şi
situaţi
o
cartelă
şi întreţinere,
de .credit
şi
etc. Partea de
în stratul OSI cel mai înalt cum
administrare (OMAP)
şi
partea de
aplicaţie
(MAP).
4.3.9. Arhitectura sistemului de semnalizare pe canal semafor Acest sistem de semnalizare care este o reţea de pachete specializată,
suprapusă
peste
reţeaua de telecomunicaţii. SS7 are o arhitectură de reţea cu patru nivele. În fig.4.17 (TMU -
tratare mesaj utilizator, FrC semafor, LS comunicaţii
SS7
legătură
funcţii
semafor, CS - canal semafor) este
prin canal semafor dintre
formează
transfer comune, FCCS -
două
redată
funcţii comandă
canal
funcţională
a unei
structura
subsisteme utilizator (SSU), iar restul
funcţiilor
subsistemul de transport al mesajelor (SSTM).
TMU
FTC
LS
FCCS
ssu
rTC
FCCS
TH{J $$(/
cs SSTH
Fig. 4.17 Arhitectura SS7 este mesaje, DM 1 gestionare
distribuţie
reţea
redată
în fig.4.18 (FRS - funcţii
semafor, OM - orientare
mesaje, DM2 - discriminare mesaje, DM3 - dirijare mesaje, GRS -
semafor, GTS - gestionare.trafic semafor, GRS' - gestionare rute semafor,
GCS - gestionare canale semafor, CLD - comanda semnalizare, TICS - testare Legătura
reţea
şi întreţinere
de date, LDS - linii de date de
canal semafor).
semafor de date (nivel 1)
procedurale pentru transportul
legăturii
informaţiilor
defineşte
caracteristicile fizice, electrice
şi
pe liniile de date. Acestea pot fi: linii analogice
care utilizează căi de transmisie analogice cu modem ce lucrează cu debite de 2400, 4800bit/s Şi
linii digitale pe care
informaţia
este
transmisă
punctele semafoare se fac prin centrele de
cu debite de 64Kbit/s.
comutaţie digitală şi
Legăturile
dintre
liniile digitale.
Canalul semafor (nivel 2) defineşte procedurile de transfer fiabil al mesajelor pe legătura
de date în cadre semafor de lungime
informaţii
"'
variabilă
care
conţin informaţii
de control
şi
propriu-zise. Acest nivel realizează comanda legăturii de date prin canalul semafor - 242 -
care
constă
detecţia
din: generarea
şi detecţia
informaţiilor
erorilor prin analiza
recepţionate
retransmitere a mesajelor
fanioanelor pentru delimitarea trenurilor de mesaje, de control,
incorect
şi
corecţia
supervizarea
erorilor prin cereri de
stării
canalului semafor.
Fl?S
ssur SSUlJ
CLD
LlJS
SSUEI I
i._l.L.r-~G_...RS~~..,_i---j
:
r.;;::-;::;::;:i..._.hf;:l:t:l--G~TS7----1- -- -- G~S
-1- - - - J
1
I 1
GCS
r.rcs --i-----Mve/ 3
Fig. 4.18 Reţeaua
semafor (nivel 3) realizează şi procedurile de transport a mai multor canale
semafor multiplexate. Nivelul de transport realizează funcţii de orientare a mesajelor prin care se
asigură
utilizarea mesajelor
şi funcţii
unitate de orientare a mesajelor Dirijarea eticheta
constă
normalizată
în
selecţia
indică
ce
şi
de gestiune a
reţelei
o unitate de gestiune a
semafor. Acest nivel
reţelei
o
semafor.
unui canal semafor pentru fiecare mesaj care
punctul semafor destinatar
conţine
şi
analizează
codul canalului semafor.
Discriminarea mesajelor stabileşte dacă punctul semafor care a recepţionat mesajul este destinatar.
Dacă
SSU solicitat, iar dirijarea
mesajelor
determină
mesajul trebuie tranzitat spre un alt punct semafor se
realizează
mesajul este al unui utilizator local atunci dacă
corespunzătoare
a acestuia. Gestionarea
reţelei
distribuţia
semafor
constă
în gestionarea
traficului semafor pentru realizarea unei accesibilităţi la toate punctele semafoare, gestionarea rutelor care
asigură
transferul
gestionarea canalelor care
informaţiilor
realizează
pentru schimbarea
controlul fascicolului de
disponibilităţii
rutelor
şi
căi.
Subsistemul utilizator (nivel 4) este definit de funcţiile subsistemului de semnalizare şi
de procedurile specifice utilizatorului. Subsistemele utilizator pot fi: subsistem de utilizator
pentru telefonie (SSUT), subsistem de utilizator de date (SSUD), subsistem de utilizator de - 243 -
exploatare
şi întreţinere
(SSUEI), subsistem de utilizator de taxare să conţină
etc. Mesajul emis de SSU trebuie serviciul solicitat
şi informaţii
adresa expeditorului, adresa destinatarului,
număr
foarte mare de mesaje de semnalizare
din acest motiv sunt necesare proceduri speciale care
garantarea
funcţionării
(SSUTXC),
utile.
Prin canalul semafor sunt vehiculate un şi
centralizată
să
asigure fiabilitatea sistemului
şi
permanente a serviciului în cazul unor deranjamente.
4.3.10. Structura cadrelor semafor
Cadrele semafor sunt de lungime două
variabilă şi
este necesar încadrarea acestora între
fanioane (F=OllllllO) care precizează începutul şi sfârşitul cadrului. Un mesaj poate
fi transmis în mai multe cadre consecutive, iar fiecare cadru Cadrele semafor sunt de
următoarele
conţine
maxim 72
octeţi.
tipuri:
- cadre semafor de mesaj (TSM); - cadre semafor de stare (TSS); - cadre semafor de umplere (TSU). Structura cadrelor semafor este 8 TSH
;=
redată
n
16
ccs
NORM.
CP..0
C'PO
separarea 8
32.
cr
.fNF- •.
Cl?C
şi păstrează
în fig.4.19
funcţiilor
pe nivele.
8
.SE!eV INL
Mvel 3 ,,.;,-vei
N/v11>/2 /f
Nivel 2.
~
8 16
c-ec
TS'IJ
8
16
.c
Cl?C
I
r~,,:, ~~-1:1~1; I Fig. 4.19
La nivelul utilizatorului (nivel 4) se stabilesc: -
informaţiile
- eticheta
de semnalizare de transmis (INF);
normalizată
(ET.NORM);
- octetul .de serviciu (SERV). Nivelul 4
defineşte
eticheta
normalizată
care este
- 244 -
utilizată
de nivelul 3 ce
asigură
orientarea
şi
dirijarea mesajelor.
Această etichetă conţine:
- codul canalului semafor (CCS); - codul punctului semafor de origine (CPO); destinaţie
- codul punctului semafor de Octetul de serviciu verificare
conţine
şi întreţinere reţea,
(CPD).
un indicator pentru tipul serviciului (gestiune
utilizator telefonic, utilizator de date)
şi
reţea,
un indicator de
domeniu. Nivelul 2
defineşte
şi
functiile
procedurile de transfer a mesajelor pe o linie semafor;
functiile asigurate sunt: - generare fanioane
şi octeţi
de control pentru transmiterea în sensul de emisie;
- delimitarea mesajelor cu fanioane; - controlul
recepţionării
corecte a
informaţiei;
- detectarea erorile de transmisie
şi
Informaţiile
utilizate la
-
biţi
generate la emisie
şi
cere retransmiterea cadrelor eronate. recepţie
sunt:
de control (CRC);
- indicator de lungime (INL); -
numărul secvenţei
-
numărul secvenţei recepţionate
înainte (NSA); (NSR);
- bit indicator de acceptare în sens înainte (BA); - bit indicator de acceptare în sens înapoi (BR); - fanioane (F) . Cadrul semafor de stare
conţine esenţial
eticheta de control (ETC) care
indică
starea
canalului (aliniament pierdut, aliniament normal, în afara serviciului, izolare). Cadrele semafor de umplere nu
conţin informaţie utilă.
4 .. 3.11. Implementarea sistemului de semnalizare pe canal comun.
Implementarea sistemului de semnalizare pe canal comun într-un sistem de digital
constă
comutaţie
din:
- realizarea de hardware
şi
software de
comandă
pentru
funcţiunile
SS7;
- cuplarea functiilor de semnalizare în ansamblul functiilor comutatorului repartizarea
optimă
în unitatea de
comandă
a
funcţiilor
- 245 -
pentru diverse nivele;
şi
- definirea centrului de comutaţie în reţeaua de telecomunicaţii naţională/ internaţională şi
încadrarea în
aplicaţiile
reţeaua
SS7 pentru care se
precizează
tipul de punct de
semnaliz~e şi
care se vor realiza.
În fig.4.20 este prezentată structura sistemului de semnalizare pe canal comun pentru un centru de comutaţie de tranzit (E12) care are o unitate de comandă descentralizată; semnificaţia notaţiilor
utilizate sunt: US - unitate semnalizare, USCC - unitate semnalizare
pe canal comun; TS - terminal semafor; USCI - unitate semnalizare pe canal individual; UGSCI - unitate de gestionare transmiţător multifrecvenţă;
RC -
reţea
semnalizări
pe canal individual, RT-MF - receptor, transmiţător pentru
RT-Cl6 - receptor, reţea
de conexiuni, RCD -
de conexiuni
digitală
canal 16 din cadru PCM;
(RCDA, RCD8 ); UGM - unitate
gestionare markeri; JD - joncţiuni digitale; UC - unitate de comandă; C - calculator (CA>Cs); USDCC - unitate de schimb date pentru canal comun; USDCI - unitate de schimb date pentru canal individual, MEM - memorie, P - procesor central, LI - linie de
r----
----1
RC
US
: r ~~--~1 usce :IC!==========t===:::it I
I
RCD 8 JJJ
I
I
L-
intercomunicaţie.
_______
I _J
r--- - --- -- --.., 1
USCI
I
RT-MF
k':::li=::::!')I JD
~T- CfG
I
1_ __
- -- -
1(:;:t:::::::::!)I
1
- - - __ _J
Fig. 4.20
- 246 -
În această structură sunt tratate semnalizările înainte de RC cu o UC descentralizată duplicată realizată
cu
două
calculatoare (CA, Ca). UC
realizează
exploatarea,
tratarea apelurilor, iar pentru sistemul de semnalizare pe canal comun
întreţinerea şi
funcţiile
4 sunt executate prin program în procesorul central. Procesorul central procesoarele de semnalizare prin acces direct la memorie informaţii
de
care trebuie
comandă
schimbată
pentru semnalizarea pe canal semafor, dar utilizează
semnalizare din cadrul de
bază
semnale
şi
receptoarele
pentru sistemele de semnalizare pe
multifrecvenţă şi
comandă
canalul temporal C16 de
mai multe canale semafor
de nivel 2. Semnalizarea pe canal individual se
gestionează
şi transmiţătoarele
realizează
respective RT-MF
şi
care
a
reţelei
de conexiuni
digitală,
transportate pe canale cu un debit de 64 kbit/s.
- 247 -
alcătuită
realizează
prin intermediul UGSCI şi
RT-C 16 •
Nivelul 1 al sistemului de semnalizare SS7 este realizat cu ajutorul comutaţie şi interfaţă
cu
deoarece volumul de
PCM. Unitatea de semnalizare pe canal comun este
din mai multe terminale semafor care
care
comunică
şi
este foarte mare. US include structura hardware şi software
canale individuale care
funcţiile
principală
de nivel 3
funcţiilor
de
iar mesajele de semnalizare sunt
BIBLIOGRAFIE
[AC87]
Alexandru,D.N., Cotae,P., Telegrafie Politehnic "Oh.Asachi",
[AC89]
"Gh.Asachi",laşi,
transmisiuni de date, Institutul
1987.
Alexandru,D.N„ Cotae,P., Tehnica Politehnic
[Al182]
Iaşi,
şi
modernă
a
comunicaţiilor,
Institutul
1989.
Allworth,S.T., Introduction to Real-Time Software Design, The MacMillan Press, London, 1982.
[Bar92]
Bara,V., Considerente privind specificarea semnalizare nr.7,
Telecomunicaţii,
naţională
a sistemului de
nr.3, 1992.
[Ban92]
Bănică,!., Comunicaţii
[Ber93]
Berger ,J. P. , SYSOPE: Sistem digital autonom de operatoare,
de date, Universitatea
Politehnică Bucureşti,
1992.
Telecomunicaţii,
nr.3, 1993. [BF93]
Bergler,F., Foth,E., Multimedia Communications Using the Alcatel 2824 ISDN Telephone, Electrical Communication, no.4, 1993.
[Bo174]
Boldea,Gh., Localizarea deranjamentelor din cablurile de telecomunicaţii, Ed.Tehnică,
[Bor93]
1974.
Borcoci,E., Arhitecturi stratificate ale reţelelor digitale de telecomunicaţii, Telecomunicaţii,
nr.4, 1993.
[Bor94]
Borcoci,E., Sisteme de comutaţie digitală, Ed.Vega, Buci.treşti, 1994.
[Bro90]
Brown,W.T., ISDN migration strategies, Computer Technology Research Corp„ New York, 1990.
[Bur94]
Burileanu,C., Arhitectura microprocesoarelor, Ed. DENIX, Bucureşti,1994.
[Cam96]
Cambre,E., Intelligent Networks: the key to new services,
Alcatel
Telecommunications Review, no.l, 1996. [Cap92]
Căpăţînă,O., Proiectarea cu microcalculatoare integrate, Ed.Dacia, Cluj
Napoca, 1992. [CTJ83]
Charransol,C., Trendel,R., Jossif,J., MT-35 un systeme de commutation qui - 248 -
exploite Ies possibilites actuelles de la technologie, Commutation et Transmission, nr.3, p.105-127, 1983. [Clo87]
Clost,M., Les caracteristiques du RNIS, Commutation & transmission, no.3, 1987.
[Col91]
Collet,P., Les progres de la commutation electronique dans le monde, Commutation et Transmission, nr.2, p.6-57, 1991.
[CCL83]
Collet,P., Craveur,J., Lucas,P., Le systeme de signalisation CCITT nr.7: mise en oeuvre dans Ies autocommutateurs de reseau national, Commutation et Transmission, nr.3, p.5-17, 1983.
[Con87]
Condreuse ,J. O. , Introduction aux techniques des reseaux numeriques temporels. Ecole Nationale Superieure des Telecommunications, 1987.
[CM95]
Constantin,!., Marghescu,I., Transmisiuni analogice Tehnică,
[Dic87]
şi
digitale, Editura
1995.
Dicenet,G., Le RNIS, Techniques et atouts, Masson et CNET-ENST, Paris, 1987.
[Dun90]
Dunogue,J., Numeris: le RNIS francais, Revue de Telecommunications, vol.64, nr.l, p.15-20, 1990.
[ER93]
Ebert,I., Richards,P., Technology Role în Switching Systems Evolution, IEEE Communications, vol.31, no.l, pp.26-34, 1993. Comunicaţii
digitale avansate,
Ed.Tehnică, Bucureşti
[Feh93]
Feher,K.,
1993.
[Flo76]
Flowers,T.H., Introduction to Exchange Systems, John Wiley Sons, London, 1976.
[Ghi90]
Ghiţă,T.,
[Len93]
Lenane,S., New Intuitive Screenphones for Advanced Telephony Services,
Cabluri de
telecomunicaţii,
Editura
Tehnică, Bucureşti,
1990.
Electrical Communications, no.4, 1993. [Lib94]
Libois,L.J., Les telecommunications:
technologies,
reseaux,
services,
Ed.Eyrolles, 1994. [Mat84] ·
Mateescu,A., Semnale, circuite Bucureşti,
[MBP+84)
şi
sisteme,
1984.
Mateescu,A.,
Bănică,!.,
Popescu,S., Borcoci,E., Manualul inginerului
electronist, voi.II, Transmisiuni de date, [NM96]
Ed.Didactică şi Pedagogică,
Năforniţă,M.,
Munteanu,C.,
Ed.Tehnică, Bucureşti,
Comunicaţii
- 249 -
1984.
de date, Ed.Gh.Asachi,
Iaşi,
1996.
[Nec84]
Necula,N., Tehnica modernă a comunicaţiilor, Institutul Politehnic
[Nic89]
Bucureşti,
Comutaţia telefonică şi
de date,
1984.
Niculescu,G„ Sisteme de comutaţie telefonică, Institutul Politehnic Bucureşti, 1989.
[Nic94]
Niculescu,G., Trafic telefonic şi de date, Universitatea Politehnica
Bucureşti,
1994. [NB97]
Niculescu, G.,
Bărbălău,Ş.,
Bucureşti,
MATRIXROM, [ND92]
[Nit82]
[NMA88]
Comutaţia telefonică electronică, Ed.Tehnică,
Electroalimentarea
instalaţiilor
de
telecomunicaţii,
Ed. Tehnică,
1982.
Niţulescu,P., Mărăcine,B., Ed.Tehnică, Bucureşti,
[Per89]
comunicaţii,
1992.
Niţulescu,P., Bucureşti,
modelarea sistemelor de
1997.
Niculescu,G., Dobre.O.A., Bucureşti,
şi
Analiza
Andrei,C., Echipamente moderne în telefonie,
1988.
Perrot,J .J., La gamme de commutation numerique temporelle de THOMSON CSF, Comutation et Transmission, nr.l, p.103-113, 1989.
[Per93]
Personick,S.D., The Evolving Role in Switching Systems Evolution, IEEE Communication, vol.31, no.l, 1993.
[Pos83]
Postelnicu,P., Sisteme de transmisiuni telefonice, Bucureşti,
[Pos84]
1983.
Postelnicu,P., Linii Bucureşti,
[RSM+88]
Ed.Didactică şi Pedagogică,
sisteme de transmisiuni telefonice,
Ed.Tehnică,
1984.
Radu,M„ Stoica,S., Bucureşti,
şi
Mărîi,V.,
Barcaru,A., Telefonie
numerică, Ed.Militară,
1988.
[Rad89]
Rădulescu,T.,
[Rad93 1]
Rădulescu, T „
Telefonie, Institutul Politehnic Sistemul de
comutaţie
Bucureşti,
1989.
electronică digitală
EWSD, CID
comutaţie
STAREX-IMS,
Romtelecom, 1993. [Rad93 2]
Rădulescu,T.,
Prezentarea
Telecomunicaţii,
generală
a sistemului de
nr.2, 1993.
[Rad94]
Rădulescu,T„ Telecomunicaţii, Media Publishing, Bucureşti, 1994.
[RGS84]
Rădulescu, T.,
pentacross,
Gheorghiu,B., Ştefănescu,D., Centrale telefonice automate
Ed.Tehnică, Bucureşti,
- 250 -
1984.
[SV74]
Sinnreich,H., Vasilescu.A., Transmisiuni cu Ed. Tehnică,
[Sch89]
Bucureşti,
modulaţia
impulsurilor în cod,
1974.
Schulz,F.T., ISDN in depth, Computer Technology Research Corp., New York, 1989.
[Sch92]
Şchiopârlan,C.,
[Sta89]
Stallings,W., ISDN An lntroduction, Macmillan Publishing Company, New
ALCATEL, Prezentare
generală,
CID Romtelecom, 1992.
York, 1989. [Ste75]
Steele,R., Delta Modulations Systems, Pentech Press, London, 1975.
[Ste89]
Sterin,C., Compensarea ecoului în
telecomunicaţii, Ed.Tehnică, Bucureşti,
1989. [TKN79]
Tahamura,S., Kawashima,H., Nakajima,H., Software Design for Electronic Switching Systems, Ed.by.M.T.Hills, New York, 1979.
[Tal75]
Talley,D., Basic Electronic Switching for telephone systems, Rochelle Park, "Hayden", 1975.
[Tod86]
modernă
Toderean,G., Tehnica
a
comunicaţiilor,
Institutul Politehnic Cluj-
Napoca, 1986. [Tos93]
Toshiharu,A., Future Switching System Requirements, IEEE Communications, vol.31, no.I, pp.34-39, 1993.
[Vas81]
Vasilescu,A.,
[VVT97]
Vasilescu.A., Vasilescu,E., Toplicianu,D., Sistemul de semnalizare pe canal
Iniţiere
comun CCITT nr.7, [VOK92] [***82)
Vasilescu,A.,
în telefonia
Bucureşti,
Oacă,N.,
digitală, Ed.Tehnică, Bucureşti,
1981.
1997.
Kizik,M., Transmisiuni PCM,
Ed.Tehnică,
1992.
NCC Publications, Introducing Computerised Telephone Switchboards (PABXs), The National Computing Centre Limited, Manchester, 1982.
[***88]
GRINSEC, La commutation electronique, Ed. Eyrolles, Paris, 1988.
[***92]
XXX Transmisiuni PCM, Bucureşti,
[***96]
Noţiuni
de bază şi măsurători specifice,
Ed.Tehnică,
Recomandările
Q400-Q490,
1992.
XXX Cartea
Albastră
Specificaţiile
sistemului de semnalizare R2, Ed. Media Publishing,
CCITT, Fascicolul VI.4,
Bucureşti,
1996. [*Amd89]
XXX Advanced Micro Devices, ISDN Data Book, 1989.
[*AMS90]
XXX Austria Mikro Systeme, Products Catalogue, Telecommunications 1990. - 251 -
[*HS88]
XXX Harris Semiconductor, Analog Data Book, 1988.
[*190]
XXX INTEL 8051 Family Microcontroller, Data Book, 1990.
[*M80]
XXX Motorola Semiconductors, Linear Interface Integrated Circuits, 1980.
[*M82]
XXX Motorola Semiconductors, The European Master Selection, 1982.
[*M89]
XXX Microelectronica, MOS Integrated circuits, Data Book, 1989.
[*M90]
XXX Microelectronics Data Book, MITEL Semiconductor, Canada, 1990.
[*NS90]
XXX National Semiconductor, Telecommunications Data Book, 1990.
[*P89]
XXX PHILIPS, Data Handbook ICs for Telecom, 1989.
[*SGS89]
XXX SGS Thomson, Data Book, Telephone Set ICs, 1989.
[*SGS90]
XXX SGS Thomson, Data Book, Line Card ICs, 1990.
[*SGS91]
XXX SGS-Ates, Telephone Products, 1991.
[*S92]
XXX Siemens, Data Book, ICs for Communications, 1992.
[*TI92]
XXX Texas lnstruments, Data Book, 1992.
[*T90]
X.XX Teltone, Data Book, Telecom Design Solutions, 1990.
- 252 -
ABREVIERI
Ab
Abonat
AT
Aparat telefonic
ATM
Mod de transfer asincron
BC
Baterie
B-ISDN
Reţea digitală
BL
Baterie
CA
Circuit de abonat
CCD
Câmp de
CCITT
Comitetul Consultativ
Internaţional
CEPT
Conferinţa Europeană
pentru
CJ
Circuit de joncţiune
CO
Centrală
centrală
cu servicii integrate de
bandă largă
locală
comutaţie digitală
de Telegrafie
şi
Telefonie
Poştă şi Telecomunicaţii
de oficiu
CODEC Codor I decodor COMBO CODEC
şi
Filtre
CTE
Centrală telefonică electronică
DP
Impulsuri de numerotare
DTMF
Numerotare
E-mail
Poşta electronică
ESS
Sistem electronic de comutare
ETSI
Institutul European pentru Standarde în
F
Fanioane
GSM
Sistem global pentru
I
Interfaţa
cu mediu extern
u
Interfaţă
de joncţiune
IL
Interfaţă
de linie
IS
Interfaţă
de sincronizare
multifrecvenţă
cu
două
comunicaţii
tonuri
Telecomunicaţii
mobile
- 253 -
ISDN
Reţea digitală
ISO
Organizaţia Internaţională
ITSC
Conferinţa Interregională
ITU
Uniunea
JE
Joncţiune
de
JI
Joncţiune
de intrare
LAb
Linie de abonat
LAN
Reţea locală
MD
Memorie de date
ME
Mediu extern
MIC
Modulaţia
MT
Terminaţie
NT
Memorie tampon
OSI
Interconectarea sistemelor deschise
PABX
Centrală telefonică automată privată
PCM
Modulaţia
PDH
Ierarhie
digitală plesiocronă
PE
Port de
ieşire
PI
Port de intrare
RC
Reţea
SCP
Sistem de
SDH
Ierarhie
digitală sincronă
SG
Selecţie
de grup
SL
Selecţie
de linie
SLIC
Circuit de interfaţă pentru linia de abonat
SLIM
Modul de
STM
Mod de transfer sincron
uc
Unitate de
UEI
Unitate de exploatare
URA
Unitate racordare
US
Unitate de semnalizare
cu servicii integrate
Internaţională
de Standardizare de Standarde pentru Telecomunicaţii
de
ieşire
Telecomunicaţii
I I
impulsurilor în cod de
reţea
impulsurilor în cod
, J
de conexiuni curenţi purtători
interfaţare
pentru linia de abonat
comandă şi întreţinere
'
abonaţi
l
- 254 -
MATRIX ROM CARTE TEHNICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ
7
ANI DE ACTIVITATE - PESTE
Alte lucrări de
500
DE TITLURI
ELECTRONICĂ* apărute:
•!• M.Albuleţ-AMPLIFICATOARE DE RADIOFRECVENŢĂ DE PUTERE• Preţ:56000 Iei •!• Ion Bogdan - SISTEME CELULARE PENTRU COMUNICAŢII MOBILE• Preţ56000 Iei •!• Eleodor Bistriceanu - INTRODUCERE ÎN ELECTRONICĂ ŞI APLICAŢIILE El (2 volume)• Preţ:96000 Iei •:• Eleodor Bistriceanu - PRINCIPIILE MATEMATICE ŞI FIZICE ALE TOMOGRAFIEI COMPUTERIZATE• Preţ:44000 lei •:• Eleodor Bistriceanu - ALGEBRE BOOLEENE ŞI CIRCUITE DIGITALE • Preţ:74000 Iei •:• Dănuţ Burdia, Gabriel Ştefan Popescu - PROIECTARE ASISTATĂ DE CALCULATOR A CIRCUITELOR ELECTRONICE - SPICE şi VHDL •Preţ: 104000 lei •:• Irinei Casian-Botez -TEORIA ŞI PROIECTAREA CIRCUITELOR DE MICROUNDE• Preţ:88000 lei •!• Nicu Bizon - ELECTRONICĂ INDUSTRIALĂ • Preţ:74000 lei •!• Iancu Ceapă - SISTEME DE TRANSMISIUNI NUMERICE PE FIBRE OPTICE • Preţ:52000 Iei •:• Vlad Cehan - BAZELE RADIOEMIŢĂTOARELOR• Preţ:72000 Iei •:• Vlad Cehan, Tecla Goraş - INTRODUCERE ÎN TEHNOLOGIA SUBANSAMBLELOR ELECTRONICE • Preţ:40000 lei •!• I. Constantin, I. Ceapă-AMPLIFICATOARE CU CIRCUITE SELECTIVE• Preţ: 56000 Iei •:• Petruţ Duma - CENTRALE TELEFONICE ELECTRONICE • Preţ:80000 lei •!• Lucian Ioan- PROBABILITĂŢI ŞI VARIABILE ALEATORII ÎN TELECOMUNICAŢII • Preţ:52000 Iei •!• Mariana Jurian, Ştefan-Victor Nicolaescu - REŢELE DE DISTRIBUŢIE A PROGRAMELOR AUDIOVIZUALE PRIN CABLU • Preţ: 84000 Iei •!• L. Mărgărit, C. Şerbu ş.a -TELEVIZIUNE. ÎNDRUMAR DE LABORATOR• Preţ: 55000 lei •:• Grazziela Niculescu, Şt. Bărbălău - ANALIZA ŞI MODELAREA SISTEMELOR DE COMUNICAŢII• Preţ:68000 Iei •!• Grazziela Niculescu, Lucian Ioan -TEHNICI ŞI SISTEME DE COMUTAŢIE• Preţ:132000 lei •:• Eugen Pop-ACCESUL MULTIPLU ÎN COMUNICAŢIILE CU SPECTRU DISTRIBUIT •:• Codruţa Pricop - PROCESAREA WAVELET A SEMNALELOR RADAR• Preţ: 60000 lei •!• Dan Sachelarie - SEMICONDUCTOARE ŞI HETEROSTRUCTURI • Preţ:56000 lei •:• Lucian Stanciu - ECHIPAMENTE AUDIO HI-FI• Preţ: 60000 lei •!• Dan Ştiurcă-CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE• Preţ:36000 lei •!• Emil Vremeră - MĂSURĂRI ELECTRICE ŞI ELECTRONICE • Preţ: 60000 lei •!• Roxana Zoican, Sorin Zoican - SISTEME CELULARE DE TELECOMUNICAŢII. IMPLEMENTARE CU PROCESOARE DE SEMNAL • Preţ:88000 lei Ofertele complete şi gratuite pe domenii se pot solicita telefonic. Achiziţionarea căJ'tilor se poate face direct de la sediul editurii, prin colet poştal cu plata ramburs, pe ba7.ll unei comemi scrise sau de la distribuitorii din BUCUl't'Şti (librăria RAMA, librăria 164, librăria Luceatărul, librăria ALFA), Iaşi, Oradea, Piteşti Pentru cărţile achiziţionate direct de la editură sau prin colet poştal se acordă o reducere a preţului de 26-25%, iar clienţii respectivi primesc periodic informaţii despre noile lucrări apărute sau în curs de aparipe. • Preţurile din aceastli lmli sunt valabile începând cu 01.lo.2000
Univu 81 , BIBl
tN
T..;hniel la.~ H'A 
