Hotarari Curtea de Apel Achizitii

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

1

ag .ro

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

1.

ww w. uj m

Capitolul I. Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Achiziţie directă. Contestaţie respinsă de Consiliu ca inadmisibilă întrucât achiziţia directă nu reprezintă o procedură de atribuire. Decizie nelegală. Contestaţia trebuia declinată către instanţa de judecată, iar nu respinsă ca inadmisibilă

m pa ra

de

pe

Curtea, analizând plângerea formulată în cauză, constată următoarele: Colegiul Tehnic M.C. Hunedoara a organizat procedura atribuirii directe a contractului având ca obiect servicii de organizare de seminarii. Valoarea estimată a contractului este de 14.085 euro, fără TVA, fiind aplicabile prevederile art. 19 din ordonanţă, potrivit cărora autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ, care se consideră a fi contract de achiziţie publică[1], iar obligaţia respectării prevederilor ordonanţei se limitează numai la prevederile art. 204 alin. 2. Potrivit art. 3 lit. ş), procedura de atribuire cuprinde etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul de achiziţie publică să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: licitaţia

Din senin, la finele anului 2011, graţie Legii nr. 279/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, conţinutul art. 19 – „Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ, care în acest caz se consideră a fi contract de achiziţie publică, iar obligaţia respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se limitează numai la prevederile art. 204 alin. 2” – a devenit: „Autoritatea contractantă achiziţio­ nează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în lei a 15.000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii ori lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ”. Aşadar, prin Legea nr. 279/2011, din cuprinsul articolului s-a scos textul care asimila documentul justificativ contractului, ceea ce însemnă că în continuare este obligatorie existenţa unui înscris justificativ, dar el nu mai este recunoscut ope legis ca reprezentând contract de achiziţie publică.

Cu

[1]

2

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

ww w. uj m

ag .ro

deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională sau în justiţie, în condiţiile ordonanţei – art. 255 alin. 1. În consecinţă, în temeiul prevederilor menţionate anterior şi al art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului. Raportat la art. 283 din ordonanţă şi art. 158 C. proc. civ., se va admite plângerea împotriva deciziei prin care Consiliul a respins contestaţia petentei ca inadmisibilă, pe considerentul că nu intra în competenţa sa, procedura de atribuire nefiind una dintre cele şase proceduri de atribuire. Se va desfiinţa decizia atacată şi se va trimite acţiunea în contencios formulată de petentă spre competentă soluţionare Secţiei de contencios admi­nistrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara[1]. Comentariu A se vedea nota aferentă deciziei nr. 2160 din 27 iulie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi încheierea din 5 octombrie 2011, din dosarul nr. 8958/95/2011 al Tribunalului Gorj, Secţia a II-a civilă.

Proba cu expertiză este inadmisibilă în calea de atac a plângerii

pe

2.

de

Mandatarul petentei solicită instanţei admiterea probelor precizate în actele depuse la dosar, în special a raportului de expertiză extrajudiciară. În deliberare, instanţa respinge proba cu expertiză extrajudiciară ca fiind inadmisibilă în soluţionarea plângerii, având în vedere că plângerea se soluţionează conform re­cursului[2].

3.

m pa ra

Comentariu Decizia nr. 3099 din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi încheierea din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, dosar nr. 2010/2/2012, sunt în acelaşi sens. Contestaţie respinsă de Consiliu ca inadmisibilă întrucât nu intra în competenţa sa de soluţionare. Decizie nelegală. Contestaţia trebuia declinată către instanţa de judecată, iar nu respinsă ca inadmisibilă

Cu

Prin decizia sa, Consiliul a determinat că organizatoarea procedurii nu are calitatea de autoritate contractantă, context în care a declarat contestaţia inadmisibilă. Instanţa apreciază că în mod temeinic şi legal a considerat Consiliul că nu are competenţă în soluţionarea contestaţiei, dar, faţă de dispoziţiile art. 158 şi 159 C. proc. civ., pentru a asigura accesul contestatoarei la o instanţă competentă, se impune admiterea plângerii, desfiin Decizia nr. 28 din 12 ianuarie 2011. Decizia nr. 979 din 13 aprilie 2011.

[1] [2]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

3

ţarea deciziei Consiliului şi declinarea competenţei soluţionării contestaţiei către Tribunalul Alba, Secţia comercială[1].

Cu

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

ag .ro

Comentariu De ani de zile ne luptăm să convingem atât acele complete refractare ale Consiliului, cât şi instanţele de judecată, că unica soluţie legală în situaţii de genul amintit este declinarea contestaţiei, iar nu respingerea ei ca inadmisibilă[2]. Ţelul nu a fost pe deplin epuizat, persistând şi acum păreri în favoarea inadmisibilităţii contestaţiei. Surprinzător, cel mai mare fan al respingerii contestaţiilor ca inadmisibile este Curtea de Apel Bucureşti, al cărei obicei este de a valida deciziile de acest fel ale Consiliului. Probabil că, în final, cu cât numărul de decizii de respingere desfiinţate de instanţe va fi mai ridicat, cu atât reticenţa la declinare se va atenua, tinzând spre eliminarea ei completă. Totuşi, este de remarcat voinţa conducerii Consiliului, care în cuprinsul adresei nr. 22673/31.10.2011, a subliniat Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice oportunitatea de a se specifica expres în corpul ordonanţei că prevederile sale privind soluţionarea contestaţiilor de către Consiliu se completează cu cele ale Codului de procedură civilă referitoare la posibilitatea de declinare a cauzelor de către Consiliu către instanţele judecătoreşti competente, în baza art. 158 din cod. Art. 158 C. proc. civ., raportat la interpretarea ipotezei art. 22 alin. 4 din cod, recunoaşte posibilitatea intervenirii unui conflict de competenţă, pozitiv sau negativ, între Consiliu (organ cu activitate jurisdicţională) şi instanţele de judecată şi, pe cale de consecinţă, a posibilităţii de declinare a cauzei de către Consiliu către instanţă. Constatând lipsa sa de competenţă în soluţionarea contestaţiei, apreciem că se impune organului administrativ-jurisdicţional aplicarea art. 158 C. proc. civ. şi declinarea contestaţiei către instanţa competentă, în concordanţă şi cu art. 21 alin. 1 din Constituţia României, republicată, şi art. 6 paragr. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994[3], permiţând accesul neîngrădit şi efectiv al contestatoarei la judecarea cauzei de către instanţa judiciară competentă. În sprijinul declinării există deja pronunţate numeroase hotărâri judecătoreşti, însă aşteptarea noastră este ca toate instanţele să ni se alăture. Relativ la abordarea Consiliului, în ultima perioadă ea a devenit una inedită. Astfel, în speţe similare Consiliul: - a solicitat părţilor litigante punctul de vedere faţă de excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la Consiliu, pentru situaţia în care acesta nu are competenţă; - a solicitat părţilor litigante punctul de vedere faţă de declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei către instanţa de judecată, respectiv dacă doresc sau nu declinarea cauzei către instanţă. Dacă părţile se exprimă în sensul că nu doresc declinarea, iar Consiliul constată lipsa sa de competenţă în soluţionarea contestaţiei, o va respinge ca inadmisibilă. Legat de decli Decizia nr. 2160 din 27 iulie 2011. D.-D. Şerban, Opinii asupra practicii jurisdicţionale a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în „Dreptul” nr. 6/2007, p. 112-114; Jurisprudenţă comentată în materia achiziţiilor publice, Ed. Wolters Kluwer România, Bucureşti, 2009, passim; Explicaţii privind admisibilitatea declinării de competenţă între un organ administrativ-jurisdicţional şi o instanţă de judecată, în „Dreptul” nr. 8/2010, p. 203-214; Jurisprudenţă comentată în materia achiziţiilor publice, vol. II, Ed. Wolters Kluwer România, Bucureşti, 2011, passim. [3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. [1] [2]

4

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

1. Adresarea unei cereri de clarificare a documentaţiei de atribuire la autoritatea contractantă nu poate avea ca efect prelungirea sau decalarea termenului de contestare a documentaţiei. 2. Autoritatea contractantă nu are nicio obligaţie legală să modifice, să completeze ori să anuleze documentaţia conform cererii „de clarificare” a unui operator economic

m pa ra

de

4.

pe

ww w. uj m

ag .ro

narea cauzei către instanţa de judecată, dacă niciuna dintre părţi nu susţine şi doreşte declinarea, Consiliul ia act că aceasta nu se impune, adăugând, însă, că respingerea contestaţiei nu afectează dreptul constituţional al persoanei care se consideră vătămată de a apela la instanţele judecătoreşti (dar, ce folos, termenul de atac la instanţă fiind, probabil, epuizat între timp). A se vedea, exempli gratia, decizia nr. 28 din 12 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1711 din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 5086 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi decizia nr. 1045 din 2 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Totuşi, în final, trebuie să admitem că, numeric, deciziile instanţelor de menţinere a res­pingerii contestaţiilor ca inadmisibile de către Consiliu le domină detaşat pe cele în care s-a procedat la admiterea plângerii şi înaintarea cauzei la instanţa competentă legal. Numai în prezentul volum există cel puţin opt trimiteri la decizii în care instanţa a hotărât că este corectă respingerea contestaţiei ca inadmisibilă (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 2841 din 11 iulie 2012, Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 3759 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă nr. 265/CA din 1 septembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială şi de con­tencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1828 din 12 mai 2011, Curtea de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, deciziile nr. 168 din 17 februarie 2011, 211 din 3 martie 2011 şi 835 din 7 noiembrie 2011, precum şi Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 238/R din 31 ianuarie 2012).

Cu

1. Solicitarea de clarificări la autoritatea contractantă cu privire la documentaţia de atribuire nu poate avea ca efect prelungirea perioadei legale de formulare a contestaţiei sau prelungirea datei de la care începe să curgă acest termen. Dacă s-ar admite o interpretare contrară, în sensul că orice solicitare de clarificări privind documentaţia de atribuire duce la prelungirea termenului de atac al documentaţiei, s-ar ajunge la eludarea termenului de contestare a documentaţiei impus de legiuitor (art. 2562 din ordonanţă). Contestatoarele intimate au luat cunoştinţă de conţinutul documentaţiei de atribuire de la data publicării documentaţiei şi invitaţiei de participare (23.07.2011), astfel că puteau să atace în termen legal cerinţele în discuţie dacă urmăreau schimbarea, completarea sau eliminarea lor. Nu poate fi reţinut niciun temei legal pentru depăşirea termenului impus de art. 2562, în caz contrar termenul legal ar fi golit de orice fel de efect, dacă sub acoperirea unei cereri de solicitare clarificări sau modificări a documentaţiei operatorul economic ar putea să conteste ulterior primirii răspunsului clauzele din documentaţie, invocând curgerea termenului de la data răspunsului primit la propria adresă de lămuriri.



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

5

pe

ww w. uj m

ag .ro

Ca atare, raportat la art. 137 C. proc. civ. şi art. 278 alin. 1 din ordonanţă, în cauză cele două contestaţii care privesc în realitate documentaţia de atribuire trebuiau respinse sub acest aspect ca tardiv formulate, fără să mai fie examinate aspectele de fond invocate. 2. În ceea ce priveşte contestaţia la răspunsul de clarificări din 10.08.2011 se constată că cele două contestaţii au fost depuse în termenul de 10 zile. Prin răspunsurile de clarificare din 10.08.2011 şi 19.08.2011, solicitate autorităţii contractante, aceasta a remediat unele aspecte neclare ale documentaţiei, fără să introducă criterii sau cerinţe noi de clarificare ori de evaluare. Articolul 78 din ordonanţă prevede că orice operator economic interesat are dreptul de a solicita clarificări privind documentaţia de atribuire, iar autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde cât mai repede posibil la orice clarificări solicitate. În ordonanţă şi în Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 nu se prevede dreptul operatorilor economici de a solicita sau propune modificarea documentaţiei de atribuire şi nici obligaţia autorităţii contractante de a modifica sau completa documentaţia de atribuire după cum se cere de către operatorul economic care susţine că este necorespunzător întocmită[1]. Ca urmare, autoritatea contractantă nu are nicio obligaţie legală să modifice, să completeze ori să anuleze documentaţia conform cererii operatorului economic contestator. Opţiunea modificării cerinţelor impuse prin documentaţie reprezintă un drept al autorităţii contractante, şi nu o obligaţie, astfel că nu poate fi sancţionată autoritatea pentru exercitarea dreptului său de a nu modifica propria documentaţie. Autoritatea are, însă, obligaţia să răspundă la cererile de clarificări în mod operativ, clar, complet şi fără ambiguităţi, obligaţie care în speţă a fost respectată dând răspuns la toate întrebările formulate de contestatoare, chiar dacă răspunsul nu este în sensul solicitat şi aşteptat de contestatoare. Este adevărat că autoritatea contestatoare nu are dreptul de a impune cerinţe sau factori care să încalce legislaţia privind achiziţiile publice şi, ca urmare, să restricţioneze participa Totuşi, recunoaştem că sunt unele voci în Consiliu care, aplicând dreptul într-o manieră proprie, susţin că, dacă o clauză a documentaţiei de atribuire este nelegală, atunci autoritatea contractantă are obligaţia de a o remedia, pentru a intra în legalitate, cu ocazia primirii unei solicitări de clarificare a documentaţiei. Argumentul lor este că nu pot fi menţinute clauzele nelegale de către autoritatea contractantă. În plus, nici Consiliul nu poate ignora respectivele clauze, fiind ţinut să dispună remedierea lor. În ceea ce ne priveşte, această abordare este una neavenită. Pe de o parte, nu există reglementată obligaţia în referinţă, iar pe de altă parte, ea este fundamentată pe o premisă speculativă – caracterul nelegal al clauzei din documentaţia de atribuire. Trebuie subliniat că acest caracter nu se prezumă şi, în plus, el trebuie constatat. Însă, simplul fapt al afirmării lui de către operatorul economic solicitant de clarificări şi al negării lui de către autoritatea contractantă nu are valoare de constatare. De asemenea, nu poate avea valoare de constatare nici decizia Consiliului, decât dacă este atacată în termenul legal documentaţia de atribuire. Dacă documentaţia este atacată tardiv, cum se întâmplă, de regulă, în situaţia purtării prealabile a unei corespondenţe de clarificare între părţi, fiind incidentă excepţia tardivităţii contestării documentaţiei, Consiliul este oprit să se pronunţe asupra caracterului legal sau nelegal al respectivei documentaţii (art. 278 alin. 1 din ordonanţă). Aşadar, împărtăşim fără rezerve poziţia instanţei de judecată evocată mai sus. Decizia civilă nr. 663 din 20 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bacău, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, vine să susţină interpretarea descrisă. Nu ne rămâne decât să le recomandăm celor rămaşi în minoritate să recitească art. 78 din ordonanţă, pentru a sesiza care sunt obligaţiile autorităţilor contractante în cazul primirii unei solicitări de clarificare.

Cu

m pa ra

de

[1]

6

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

rea anumitor operatori economici la procedura de atribuire, însă obiecţiunile de nelegalitate în privinţa acestor cerinţe din documentaţie trebuie sesizate înainte de expirarea termenului legal de contestare, iar nu să se aştepte împlinirea lui[1].

Cu

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

ag .ro

Comentariu Referitor la termenul de contestare, a se vedea în aceeaşi direcţie decizia civilă nr. 2133 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi decizia nr. 1506 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Încercând să legifereze această practică statornică a Consiliului şi a instanţelor, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a emis Ordinul nr. 171/2012 cu privire la clarificările ce vizează conţinutul documentaţiei de atribuire[2], care nu numai că stâlceşte normele de tehnică legislativă şi logica juridică, dar nici măcar nu răspunde direct la întrebare, respectiv nu statuează că termenul de contestare a documentaţiei nu curge de la data clarificărilor, ci de la data postării ei. În art. 1 se arată că răspunsul autorităţii contractante la solicitarea de clarificări privind documentaţia de atribuire, precum şi clarificarea cu privire la conţinutul documentaţiei de atribuire, reprezintă „acte administrative” [ne întrebăm retoric: oare specialiştii care au elaborat ordinul au proprietatea termenilor pe care îi folosesc? Au habar de condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un act pentru a fi administrativ?], prin care se aduc lămuriri/ explicitări/limpeziri cu privire la conţinutul documentaţiei de atribuire, „aşa [diferenţa dintre «aşa» şi «astfel» este prea fină pentru a avea pretenţia ca specialiştii antemenţionaţi să o sesizeze; completarea noastră – D.-D.Ş.] cum a fost publicată în SEAP”, iar nu modificări asupra lui. Dar, surpriză, după ce la art. 1 proclamă interdicţia modificării prin clarificări a documentaţiei, aceeaşi specialişti, sfidând absurdul, consfinţesc la art. 2 dreptul autorităţii de a modifica în conţinut documentaţia de atribuire. Au, totuşi, bunul-simţ să adauge că, în acest caz, termenele prevăzute la art. 2562 alin. 1 din ordonanţă se raportează la data luării la cunoştinţă de răspunsul autorităţii contractante (mai corect era la data postării lui în SEAP), ceea ce, de altminteri, orice neofit putea deduce din ordonanţă. Apogeul inepţiei este dat de alin. 2 al art. 2, în care se prevede că, în cazul modificării documentaţiei, „Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor analizează pe fond legalitatea modificării impuse de autoritatea contractantă”. Nu putem decât să deplângem neputinţa autorilor ordinului, care îi descalifică, mai cu seamă ca jurişti. Este jalnic dacă preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice a ajuns să dicteze Consiliului cum să soluţioneze contestaţiile. Cum îşi permite un astfel de preşedinte numit politic să impună Consiliului să analizeze pe fond legalitatea modificării impuse de autoritatea contractantă? Ce se întâmplă atunci când contestaţia împotriva actului de modificare este tardivă sau când este incidentă o altă excepţie, cum rămâne cu analiza pe fond? Are habar respectivul preşedinte de dispoziţiile art. 278 alin. 1 din ordonanţă sau măcar de cele ale art. 137 C. proc. civ.?

Decizia nr. 2562 din 10 octombrie 2011. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 15 mai 2012.

[1] [2]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

1. Câtă vreme în documentaţia de atribuire nu se prevede posibilitatea de ajustare a preţului, petenta nu poate emite propuneri de modificare unilaterală a tarifelor şi redevenţelor. 2. Dispoziţiile ordonanţei nu interzic for­ mularea cererilor de intervenţie în cursul procedurii desfăşurate în faţa Consiliului, art. 49-55 C. proc. civ. fiind aplicabile şi în această procedură

ag .ro

5.

7

Cu

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

1. Contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a municipiului Sebeş. Contrar susţinerilor petentei din motivarea plângerii, autoritatea contractantă a înlăturat doar o parte dintre motivele de neconformitate a ofertei reţinute iniţial, menţinând argumentele referitoare la declararea neconformităţii ofertei pentru: - precizări inacceptabile legate de tariful şi redevenţa propuse în oferta financiară, respectiv „ne rezervăm dreptul de a modifica atât tarifele, cât şi procentul redevenţei, direct proporţional cu numărul de contracte încheiate cu utilizatorii de pe raza municipiului Sebeş. Redevenţa va fi achitată proporţional cu valoarea încasărilor efectiv realizate”; - neprezentarea tarifelor TA 1.2 şi TA 2.2 pentru colectarea deşeurilor sortate de la persoane fizice şi juridice, afirmând, în clarificarea transmisă, că „nu sortează deşeurile produse de utilizatori, ci realizează colectarea deşeurilor sortate”, fără a justifica motivaţia tarifului „0”; comisia a considerat că, prin aceasta, s-a încercat influenţarea calculului punctajului, pentru că tariful se referă la colectarea deşeurilor sortate de către utilizatori. Petenta susţine că a înţeles să facă propunerile de modificare unilaterală a tarifelor şi a procentului redevenţei doar pentru cazul în care „diferenţele raportate la numărul de beneficiari sunt exagerat de mari, raportat la numărul dat de către autoritatea contractantă”, invocând prevederile art. 97 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006. Potrivit textului legal invocat, „Pe parcursul îndeplinirii contractului, preţul poate fi ajustat în următoarele situaţii: a) au avut loc modificări legislative, modificări ale normelor tehnice sau au fost emise de către autorităţile locale acte administrative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului; b) pe piaţă au apărut anumite condiţii, în urma cărora s-a constatat creşterea/dimi­nuarea indicilor de preţ pentru elemente constitutive ale ofertei, al căror efect se reflectă în creşterea/ diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat preţul contractului”. Aceste prevederi legale nu sunt în măsură a legitima oferta petentei, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite cerinţele alin. 3 al aceluiaşi articol: „Pentru a se respecta principiul transparenţei, posibilitatea de ajustare a preţului trebuie să fie precizată atât în documentaţia de atribuire, cât şi în contractul care urmează să fie încheiat, prin clauze speciale în acest sens. În cazul prevăzut la alin. 2 lit. b), autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza totodată şi modul concret de ajustare a preţului, indicii care vor fi utilizaţi, precum şi sursa informaţiilor cu privire la evoluţia acestora, cum ar fi buletine statistice sau cotaţii ale burselor de mărfuri. Lipsa, modificarea sau completarea respectivelor informaţii/clauze determină inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a preţului contractului de achiziţie publică”. Câtă vreme în documentaţia de atribuire nu se prevede posibilitatea de ajustare a preţului, cu respectarea cerinţelor prescrise de textul legal mai sus citat, petenta nu putea emite propuneri de modificare unilaterală a tarifelor şi redevenţelor. La alin. 4 sunt prevăzute cazurile de excepţie în care este posibilă ajustarea preţului fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. 3, respectiv:

8

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

Faptul că preţul ofertei era aparent neobişnuit de scăzut nu poate duce automat la respingerea ei ca inacceptabilă, ci doar în măsura în care justificările primite de la ofertant sunt considerate nerelevante, fiind înlăturate motivat de către comisia de evaluare

m pa ra

6.

de

pe

ww w. uj m

ag .ro

„a) atunci când survin circumstanţe imprevizibile şi independente de voinţa părţilor, altele decât cele prevăzute la alin. 2 lit. a) şi b); sau b) atunci când durata de aplicare a procedurii de atribuire se prelungeşte, în mod neprevăzut, peste perioada preconizată iniţial şi din motive care exclud orice culpă a ofertantului/ contractantului”, însă motivele invocate de către petentă nu se circumscriu niciunuia dintre acestea. Astfel, apărarea petentei în sensul arătat este neîntemeiată. Dreptul la informare invocat de către petentă prin raportare la prevederile art. 36 alin. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 nu este incident în cauză, întrucât textul legal are în vedere propunerile de modificare a clauzelor contractuale pe care le-a stabilit autoritatea contractantă în cadrul documentaţiei de atribuire, ceea ce nu se impută petentei în cauză. În condiţiile în care tarifele ofertate şi redevenţa propusă sunt factori de evaluare utilizaţi în algoritmul de calcul prevăzut în fişa de date a achiziţiei pentru stabilirea ofertei câştigătoare, în mod corect a stabilit Consiliul că, pentru respectarea principiilor nediscriminării şi tratamentului egal, îi era interzis autorităţii să accepte propunerea ofertantei petente de a-şi rezerva dreptul de a modifica, pe parcursul derulării contractului, atât tarifele, cât şi procentul redevenţei, şi, în consecinţă, oferta depusă de petentă, în mod corect a fost respinsă ca neconformă de către autoritatea contractantă. Totodată, Curtea reţine că în mod judicios a apreciat Consiliul că, deşi în punctul său de vedere autoritatea contractantă a înlăturat o parte din motivele de neconformitate a ofertei petentei, având în vedere caracterul neconform al ofertei stabilit pentru motivul reţinut anterior, nu era necesară refacerea documentelor procedurii în sensul reţinerii în mod corect a considerentelor pentru care oferta contestatoarei este declarată neconformă. 2. Neîntemeiate sunt şi criticile petentei referitoare la admiterea cererii de intervenţie. Potrivit art. 297 din ordonanţă, normele acesteia se completează cu normele dreptului comun, în măsura în care ordonanţa nu prevede altfel. Cum normele Codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun procesual şi având în vedere că dispoziţiile ordonanţei nu interzic formularea cererilor de intervenţie în cursul procedurii desfăşurate în faţa Consiliului, dispoziţiile art. 49-55 C. proc. civ. sunt aplicabile şi în această procedură[1].

Cu

Potrivit art. 202 alin. 11 din ordonanţă, oferta prezintă un preţ aparent neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat, atunci când preţul ofertat, fără TVA, reprezintă mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului res­pectiv [...]. Acelaşi articol prevede că, în astfel de situaţii, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita ofertantului, în scris şi înainte de a lua o decizie de respingere a acelei oferte, detalii şi precizări pe care le consideră semnificative cu privire la ofertă, precum şi de a verifica răspunsurile care justifică preţul respectiv, cu luarea în considerare a justificărilor primite de la ofertant, îndeosebi cele care se referă la: Decizia nr. 2615 din 11 octombrie 2011.

[1]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

9

Întocmirea documentaţiei de atribuire de către o persoană fizică sau juridică nu duce automat la imposibilitatea acelei persoane de a participa la procedura de atribuire

m pa ra

7.

de

pe

ww w. uj m

ag .ro

- fundamentarea economică a modului de formare a preţului, aferent metodelor de execuţie utilizate, procesului de producţie sau serviciilor prestate; - soluţiile tehnice adoptate şi/sau orice condiţii deosebit de favorabile de care beneficiază ofertantul pentru executarea lucrărilor, pentru furnizarea produselor sau prestarea serviciilor; - originalitatea ofertei din punct de vedere al îndeplinirii tuturor cerinţelor prevăzute în caietul de sarcini; - respectarea dispoziţiilor privind protecţia muncii şi condiţiile de lucru aplicabile pentru executarea lucrării, prestarea serviciului sau furnizarea produselor; - posibilitatea ca ofertantul să beneficieze de un ajutor de stat. În speţă, deşi autoritatea contractată a respectat prevederile art. 202 alin. 1 teza I, în sensul că a solicitat ofertantului a cărei ofertă prezenta un preţ neobişnuit de scăzut detalii şi precizări cu privire la ofertă, aceasta nu a respectat decât formal prevederile tezei a II-a a alin. 1 şi alin. 2 ale articolului menţionat anterior, astfel cum corect a reţinut şi Consiliul. Deşi în procesul-verbal se face menţiune despre faptul că documentele transmise de către ofertantă au fost analizate de comisia de evaluare, nu sunt prezentate motivele pentru care acestea nu au fost luate în considerare, în condiţiile în care se refereau la fundamentarea economică a modului de formare a preţului, aferent metodelor de execuţie utilizate, procesului de producţie sau serviciilor prestate şi la soluţiile tehnice adoptate pentru executarea şi furnizarea produselor. Aşadar, faptul că preţul era aparent neobişnuit de scăzut prin raportare la valoarea estimată a contractului nu poate duce automat la respingerea ofertei ca inacceptabilă, ci doar, în măsura în care justificările primite de la ofertant nu sunt considerate relevante, fiind înlăturate motivat de către comisia de evaluare. Instanţa mai reţine că s-a apreciat corect de către Consiliu că motivele invocate de autoritatea contractantă în punctul de vedere exprimat faţă de contestaţie, reiterate în plângere, nu pot fi luate în considerare, deoarece nu au fost consemnate în comunicarea rezultatului procedurii. În consecinţă, pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă[1].

Cu

Societatea contestatoare apreciază că au fost încălcate prevederile art. 67 din ordonanţă, potrivit cărora „persoana fizică sau juridică care a participat la întocmirea documentaţiei de atribuire are dreptul, în calitate de operator economic, de a fi ofertant, ofertant asociat sau subcontractant, dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire nu este de natură să distorsioneze concurenţa”. Analizând texul articolului menţionat anterior, Curtea reţine că întocmirea documentaţiei de atribuire de către o persoană fizică sau juridică nu duce automat la imposibilitatea acelei persoane de a participa la procedură, ci doar în măsura în care se dovedeşte că implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire este de natură a distorsiona concurenţa. Or, în speţă, astfel cum a reţinut şi Consiliul, contestatoarea nu a dovedit faptul că implicarea SC A.R.

[1]

Decizia nr. 2753 din 24 octombrie 2011.

10

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

ag .ro

SRL în elaborarea documentaţiei de atribuire a fost de natură a distorsiona concurenţa, simpla afirmaţie a acesteia nefiind suficientă. După cum rezultă din documentaţia de atribuire, aceasta cuprinde o listă de cantităţi obligatoriu de respectat, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere al opera­ ţiunilor ce trebuie executate, astfel încât ofertantul nu are posibilitatea de a le modifica, ci doar de a le cota din punct de vedere valoric (aşadar, nu prezintă relevanţă faptul că societatea contestatoare nu a putut efectua măsurători, în condiţiile în care documentaţia de atribuire cuprindea o listă cu cantităţile de materiale necesare efectuării lucrării, ofertanţii având doar posibilitatea de a stabili preţul; de asemenea, instanţa mai reţine că eventualele nemulţumiri legate de documentaţia de atribuire nu mai pot fi analizate în acest moment al procedurii, contestatoarea neînţelegând să formuleze contestaţie cu privire la documentaţia de atribuire)[1].

Neanunţarea în cadrul şedinţei de deschidere a ofertelor a tuturor elementelor acestora pe baza cărora se vor aplica factorii de evaluare constituie o încălcare a normelor legale care nu poate fi remediată. În mod corect Consiliul a anulat procedura de atribuire din această cauză

Cu

8.

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

Comentariu Prin prisma legislaţiei de la data judecării cauzei, dar şi de la această dată, vizavi de aspectul că ar exista o distorsionare a concurenţei prin participarea la procedură cu ofertă a operatorului care a întocmit studiul de fezabilitate, proiectul tehnic şi caietul de sarcini utilizate la procedură, simplul fapt al întocmirii respectivelor documente nu este de natură a provoca o distorsionare a concurenţei, după cum nu este de natură să îi îngrădească dreptul operatorului de a avea calitatea de ofertant la procedură. Într-adevăr, art. 67 din ordonanţă dispune că persoana fizică sau juridică care a participat la întocmirea documentaţiei de atribuire are dreptul, în calitate de operator economic, de a fi ofertant, ofertant asociat sau subcontractant, dar numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire nu este de natură să distorsioneze concurenţa. Implicarea de natură să distorsioneze concurenţa reprezintă o chestiune de fapt, care se deter­mină în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, pe baza unor probe pertinente şi concludente. Cade în sarcina celui care susţine distorsionarea să producă dovezi pertinente şi concludente în sensul afectării liberei concurenţe în procedură. Elaborarea documentaţiei de atribuire nu atrage implicit un avantaj informaţional pentru ofertantul care a întocmit respectiva documentaţie, întrucât atât el, cât şi ceilalţi ofertanţi, sunt obligaţi să respecte aceeaşi documentaţie. Relevante pe această temă sunt şi decizia nr. 687 din 6 august 2009 a Curţii de Apel Bacău, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, deciziile civile nr. 189 din 21 ianuarie 2010 şi nr. 1534 din 6 iulie 2011 ale Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 3 martie 2005, Fabricom, C-21/03 şi C-34/03, hotărârea aceleiaşi Curţi din 16 decembrie 2008, Michaniki, C-213/07, precum şi hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă din 12 martie 2008, cauza T-345/03, Evropaïki Dynamiki.

Potrivit documentaţiei de atribuire, criteriul de atribuire ales este „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, având factorii de evaluare „preţul total”, cu o pondere Decizia nr. 3314 din 5 decembrie 2011.

[1]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

11

Cu

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

ag .ro

de 45%, „costuri de mentenanţă pe perioada exploatării tehnologiei propuse”, cu o pondere de 5%, „costuri de exploatare pe perioada exploatării tehnologiei propuse”, cu o pondere de 35%, şi „termenul de realizare a proiectului tehnic”, cu o pondere de 15%. La 05.10.2011 a avut loc şedinţa de deschidere a ofertelor, ocazie cu care s-a încheiat procesul-verbal nr. 47371/05.10.2011. Potrivit art. 33 alin. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, „şedinţa de deschidere se finalizează printr-un proces-verbal semnat de membrii comisiei de evaluare şi de reprezentanţi ai operatorilor economici prezenţi la şedinţă, în care se consemnează modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea ofertelor, elementele principale ale fiecărei oferte, consemnându-se totodată lista documentelor depuse de fiecare operator economic în parte [...]”. Întrucât în cauză elementele de evaluare ale fiecărei oferte sunt preţul, costurile de mentenanţă, costurile de exploatare şi termenul de realizare, în funcţie de acestea urmând a se realiza stabilirea ofertei celei mai avantajoase, este temeinică aprecierea Consiliului în sensul că cele patru elemente reprezintă elementele principale ale ofertelor depuse în procedură. Cum din conţinutul procesului-verbal încheiat cu prilejul deschiderii ofertelor se observă că nu au fost inserate decât menţiuni referitoare la preţul ofertelor şi având în vedere că autoritatea contractantă, deşi a luat cunoştinţă de obiecţiunile contestatoarei cu privire la nemen­ţionarea celorlalte elemente principale ale ofertei, în afară de preţ, obiecţiuni înscrise în finalul procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor nr. 47371/05.10.2011, nu s-a conformat obligaţiilor legale ce-i revin în acest sens, în mod corect a reţinut Consiliul încălcarea de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor art. 33 alin. 4 evocate şi a principiului transparenţei prevăzut la art. 2 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Comunicarea ulterioară către toţi ofertanţii, de către autoritate, a elementelor principale ale fiecăreia dintre oferte, prin documentul intitulat anexă la procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, care nu a fost emis în prezenţa părţilor interesate, nu acoperă lipsa de transparenţă a desfăşurării şedinţei de deschidere a ofertelor. Apărarea autorităţii în sensul că elementele ofertei privind costurile de mentenanţă şi de exploatare pe perioada exploatării tehnologiei propuse pentru soluţiile cuprinse în caietul de sarcini, ca şi termenul de realizare a proiectului tehnic, nu au fost prezentate odată cu enunţarea preţului total datorită împrejurării că a fost necesară verificarea documentaţiei tehnice depuse de ofertanţi, faţă de faptul că formularul de ofertă nu cuprindea acele criterii, în totalitatea lor, astfel ca să poată fi imediat verificate şi făcute publice, nu poate fi primită. Corect a reţinut Consiliul că întocmirea documentaţiei de atribuire este în responsabilitatea exclusivă a autorităţii contractante, potrivit art. 33 din ordonanţă, motiv pentru care ea nu poate invoca propria culpă în ceea ce priveşte modalitatea de prezentare a informaţiilor ce trebuiau cuprinse în formularul de ofertă. Participanţii la procedură erau obligaţi a-şi întocmi ofertele conform documentaţiei de atribuire, dispoziţie expresă a art. 170 din ordonanţă, astfel că neîndeplinirea obligaţiei legale a autorităţii contractante de consemnare a elementelor principale a ofertelor în procesul-verbal încheiat cu prilejul deschiderii ofertelor, în prezenţa reprezentanţilor participanţilor, nu poate fi justificată de procedeul anevoios de determinare a acestor elemente. Critica petentei în sensul că, prin soluţia dată contestaţiei, Consiliul a apreciat disproporţionat aplicarea principiului transparenţei, în condiţiile ignorării celorlalte principii prevăzute la art. 2 alin. 2 din ordonanţă, respectiv cele privind nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, proporţionalitatea şi eficienţa utilizării fondurilor publice, este lipsită

12

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

ag .ro

de temei. Stabilind că s-au încălcat dispoziţiile art. 33 alin. 4 şi prin­cipiul transparenţei şi constatând – corect – imposibilitatea dispunerii de măsuri de remediere a modului în care s-a desfăşurat şedinţa de deschidere a ofertelor, în mod judicios a decis Consiliul anularea procedurii de atribuire. Faţă de cele ce preced, neexistând motive de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei atacate, Curtea a apreciat că plângerea este nefondată[1].

Cu

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

Comentariu Anularea procedurii de atribuire pentru omisiunea reţinută mai sus o considerăm a fi atât disproporţionată, cât şi dincolo de idealul legii. Prin decizia civilă nr. 1637 din 5 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a salvat o procedură de atribuire în care abaterea era una similară, dacă nu chiar mai gravă – comisia de evaluare consemnase în procesul-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor, în mod eronat, lipsa din oferta contestatoarei a propunerii tehnice. În ambele speţe s-a adus atingere principiului transparenţei, prevăzut la art. 2 alin. 2 lit. d) din ordonanţa privind achiziţiile, scopul desfăşurării şedinţei de deschidere şi consemnării corecte a elementelor principale într-o şedinţă publică (în prezenţa comisiei de evaluare şi a reprezentanţilor ofertanţilor) fiind acela de a se asigura transparenţa desfăşurării procedurii şi a procesului decizional în cadrul acesteia. Problema ce trebuie tranşată este aceea a posibilităţii remedierii şi continuării procedurii atunci când autoritatea, în mod nelegal, consemnează date nereale în procesul-verbal al şedinţei de deschidere sau omite să consemneze elementele principale ale ofertelor. Înclinăm înspre o soluţie flexibilă, în favoarea autorităţii contractante şi a ofertanţilor care nu au nicio culpă pentru greşeala comisă de autoritate, care să răspundă finalităţii urmărite de ele şi care, totodată, să dea valoare rolului primordial al Consiliului, de remediere, de salvare a unei proceduri de atribuire, iar nu de anulare, de distrugere a ei. Pentru a ne susţine această orientare, care totuşi rămâne una greu de acceptat dacă ne cantonăm static în litera legii, afirmăm că anularea unei proceduri, conform art. 209 alin. 1 din ordonanţă, intervine dacă, între altele, abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau este imposibilă încheierea contractului. Procedura de atribuire se consideră afectată în cazul în care în cursul derulării procedurii de atribuire se constată erori sau omisiuni, iar autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca acestea să conducă la încălcarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. 2 din ordonanţă. Drept urmare, anularea procedurii reprezintă o măsură extremă care intervine doar dacă în derularea procedurii se constată încălcări ale normelor legale care lezează principiile antemenţionate, încălcări iremediabile. Suplimentar, şi din aplicarea prin analogie, pentru identitate de raţiune, a normei art. 105 alin. 2 C. proc. civ. („actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale [...] se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”), se desprinde concluzia că anularea intervine doar în situaţiile în care încălcările săvârşite nu pot fi acoperite prin măsuri de remediere. Luând în considerare situaţia faptică evocată de părţi şi susţinerile acestora, ipoteza legală nu era incidentă în caz, autoritatea fiind în măsură să remedieze actele procedurii, prin completarea procesului-verbal cu elementele care lipseau, ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat. Decizia nr. 3446 din 13 decembrie 2011.

[1]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

13

Autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita clarificări ofertantului pentru a determina dacă modificarea propunerii tehnice reprezintă corectarea unor abateri tehnice minore

de

9.

pe

ww w. uj m

ag .ro

Anularea întregii licitaţii constituie o măsură excesivă şi vătămătoare pentru autoritate şi pentru toţi ofertanţii. Este de netăgăduit că au existat încălcări la şedinţa de deschidere, care afectează principiul transparenţei, însă aceste încălcări au fost uşor remediate prin informarea ulterioară a ofertanţilor. Singura argumentaţie pe care s-ar putea baza o eventuală măsură severă de anulare a procedurii de atribuire ar fi aceea că unii ofertanţi şi-ar putea modifica elementele principale ale propriilor oferte, în complicitate cu autoritatea contractantă, astfel încât să obţină contractul de achiziţie publică. Însă, un astfel de argument nu poate fi primit, fiind pur speculativ şi, în puls, porneşte de la prezumţia încălcării legii (inclusiv penale) de către ofertant şi autoritatea contractantă, iar nu de la premisa bunei-credinţe a părţilor implicate. Cu alte cuvinte, se consideră că aceştia vor profita de şansa remedierii procedurii de licitaţie într-un mod contrar legii, prin schimbarea ilegală a conţinutului ofertei, opinie la care nu achiesăm, întrucât transformă prezumţia de bună-credinţă a ofertanţilor şi a autorităţii contractante într-una de rea-credinţă, iar pe cea de nevinovăţie într-una de vinovăţie. În plus, nu de puţine ori Consiliul a făcut distincţie între nulităţile exprese şi cele virtuale. De pildă, în decizia sa nr. 3699 din 31 august 2011 a statuat: „Asupra aspectelor sesizate de petentă, Consiliul reţine că, într-adevăr, în cuprinsul procesului-verbal al şedinţei de deschidere a ofertelor nr. 3708/01.08.2011, comisia de eva­luare a consemnat în mod eronat că petenta nu a precizat în ofertă perioada de garanţie. De asemenea, nu a consemnat nici că petenta a depus o declaraţie de îndeplinire a condiţiilor de calificare. Însă, respectivele neconcordanţe nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului-verbal sau, mai mult, a întregii proceduri de atribuire. Legiuitorul nu a prevăzut expres sancţiunea nulităţii absolute a actului în cazul deficienţelor expuse, drept pentru care suntem în prezenţa unei nulităţi virtuale. În speţă, ea nu poate opera şi lipsi de efecte actul criticat, întrucât deficienţele expuse nu atrag niciun prejudiciu pentru contestatoare [...]”.

Cu

m pa ra

Contestatorul a criticat respingerea ofertei sale ca neconforme, susţinând că ofertarea articolului pavele cu grosimea de 8 cm, în loc de 10 cm, constituie o abatere tehnică minoră. Consiliul a analizat această apărare numai prin prisma prevederilor art. 80 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, concluzionând că oferta nu conţine o eroare aritmetică faţă de faptul că preţul de achiziţie de la furnizor şi cel din ofertă este acelaşi. Or, faţă de obiectul contestaţiei, Consiliul avea obligaţia de a analiza dacă autoritatea contractantă trebuia să solicite clarificări ofertantei, în condiţiile art. 79 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006. Prevederile acestui art. 79 reglementează, de principiu, obligativitatea menţinerii ofertei, respectiv a nemodificării propunerilor tehnice şi financiare, sub sancţiunea declarării ca neconforme a ofertei. Totuşi, de la această regulă se instituie anumite excepţii. Astfel, prin răspunsul la cererea de clarificări propunerea tehnică poate fi modificată, fără a atrage declararea neconformă a ofertei, în măsura în care aceste modificări pot fi încadrate în categoria viciilor de formă sau a erorii aritmetice ori reprezintă corectări ale unor abateri tehnice minore, iar o eventuală modificare a preţului indusă de aceste corectări nu ar conduce la modificarea clasamentului ofertanţilor participanţi la procedura de atribuire şi nu se modifică propunerea financiară decât ca urmare a unor erori aritmetice.

14

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

ww w. uj m

ag .ro

Instanţa apreciază că, prin prisma prevederilor art. 79, autoritatea contractantă trebuia să solicite clarificări, anterior declarării ofertei neconformă, căci numai în funcţie de răspunsul la clarificări poate analiza dacă se modifică propunerea tehnică a ofertantei mai mult decât pentru corectarea unei abateri tehnice minore, respectiv dacă prin aceste corectări se modifică clasamentul şi propunerea financiară. Raţionamentul Consiliului ar fi valabil numai dacă legislaţia n-ar permite corectarea propunerii tehnice, or, aşa cum s-a arătat mai sus, există această posibilitate în anumite condiţii. Solicitarea de către autoritate de clarificări, în sensul art. 78 şi art. 79 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006, se impune şi pentru a respecta egalitatea de tratament a tuturor participanţilor la procedura de achiziţie. Prin urmare, instanţa a admis plângerea, a anulat raportul procedurii şi a dispus reluarea procedurii, prin obligarea autorităţii contractante să solicite clarificări, pentru a analiza conformitatea ofertei petentei, atât în sensul celor dispuse de Consiliu pentru primele două argumente ale contestaţiei, cât şi a celor dispuse de instanţă[1].

pe

Comentariu Instituţia juridică a abaterilor tehnice minore suferă din cauza caracterului ei eminamente subiectiv, fiind lăsată la libera apreciere a celui care interpretează textul legal determinarea dacă abaterea este minoră sau nu. Nu este exclusă apariţia unei divergenţe între autoritatea contractantă care evaluează ofertele şi cel care a depus oferta, în privinţa stabilirii dacă abaterea constituie sau nu una minoră. Totuşi, este cert că legislaţia în vigoare în prezent acceptă existenţa şi corectarea aşa-numitelor abateri tehnice minore, în care se pot încadra şi diminuările sau excedentul de cantităţi. În general, am remarcat o reticenţă atât din partea autorităţilor contractante, cât şi a Consiliului, în a accepta ca o ofertă cu mici neconformităţi să fie declarată admisibilă. Primul impuls, care după cum se cunoaşte este şi cel mai puternic, este de a respinge oferta ca neconformă.

Autoritatea contractantă nu are dreptul să solicite ofertanţilor prezentarea unor documente care exced documentaţiei de atribuire, de natură să le creeze o situaţie dezavantajoasă în raport cu ceilalţi participanţi

de

10.

Cu

m pa ra

Corect a reţinut Consiliul că, din cuprinsul documentelor anexate ofertei, nu rezultă că nu s-ar fi finalizat cu succes contractul, că ar fi fost erori de execuţie grave care ar pune în discuţie siguranţa obiectivului, că ar fi existat litigii legate de întârzieri sau alte incidente, astfel încât probatoriul solicitat în acest sens ofertantului de către autoritatea contractantă excede cadrului stabilit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Este adevărat că, potrivit art. 201 din ordonanţă, autoritatea are dreptul de a solicita clarificări sau completări ale cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru a demonstra conformitatea ofertei cu cerinţele solicitate, însă, astfel cum a reţinut şi Consiliul, acest articol nu îi dă dreptul să solicite participanţilor la procedură prezentarea unor documente care exced documentaţiei de atribuire, în măsură să le creeze acestora o situaţie dezavantajoasă în raport cu ceilalţi participanţi. Or, procedând astfel, autoritatea contractantă a încălcat principiul egalităţii de tratament[2]. Decizia nr. 547 din 8 februarie 2012. Decizia nr. 668 din 13 februarie 2012.

[1] [2]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

15

11.

de

pe

ww w. uj m

ag .ro

Comentariu Este subînţeles că autoritatea contractantă nu îşi poate întemeia decizia de respingere a unei oferte pe eventuala lipsă a unor documente de calificare care nu au fost cerute ori pe neîndeplinirea unor cerinţe neprevăzute în documentaţie. În baza art. 34 alin. 1, art. 37 alin. 2, art. 72 alin. 2 lit. b) şi art. 82 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006: - comisia de evaluare are obligaţia de a verifica modul de îndeplinire a criteriilor de calificare, astfel cum au fost prevăzute în documentaţia de atribuire, de către fiecare ofertant în parte; - oferta câştigătoare se stabileşte numai dintre ofertele admisibile şi numai pe baza criteriului de atribuire precizat în documentaţia de atribuire; - comisia de evaluare are obligaţia de a verifica îndeplinirea criteriilor de calificare de către ofertanţi/candidaţi, în cazul în care acestea au fost solicitate prin documentaţia de atribuire; - comisia de evaluare are obligaţia de a aplica criteriul de atribuire, astfel cum a fost prevăzut în documentaţia de atribuire, şi stabili oferta câştigătoare. În aceeaşi direcţie, art. 200 din ordonanţă dispune că autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare pe baza criteriului de atribuire precizat în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, în condiţiile în care ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse. Din cele evocate este evident că evaluarea fiecărei oferte se raportează numai la cerinţele de calificare din documentaţia de atribuire, nu la altele (sau la aceleaşi, însă diminuate ori majorate). O situaţie aparte este aceea în care autoritatea cere ceva imposibil de îndeplinit, situaţie în care rezultatul nu poate fi decât, în concordanţă cu principiul asumării răspunderii, consacrat la art. 2 alin. 2 lit. g) din ordonanţă, recunoaşterea greşelii şi anularea din oficiu a procedurii de atribuire aflată în fază incipientă sau, dacă a avut loc etapa de ofertare, descalificarea tuturor ofertanţilor şi anularea procedurii.

Contestaţie formulată de o societate care nu a fost identificată în Registrul societăţilor comerciale. Anularea contestaţiei

Cu

m pa ra

Instanţa a efectuat cercetări, prin emiterea de adrese către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în ceea ce priveşte datele de identificare ale B.I. SRL, iar din adresa Oficiului reiese că societatea este înregistrată în registru sub nr. J[...]/2005, având codul unic de înregistrare [...], iar administrator este domnul B.N. Sediul social este situat administrativ în Bucureşti, str. [...] nr. 1. În ceea ce priveşte societatea B. SRL, înregistrată sub nr. [...], cu adresa în Galaţi, figurează ca fiind radiată din data de 10.04.2006. Faţă de aceste considerente, se apreciază că B. SRL, în calitate de contestatoare, cu adresa în Bucureşti, str. [...], reprezentată prin P.D., nu a fost identificată în Registrul societăţilor comerciale, ci dimpotrivă, datele de identificare aparţin unei alte societăţi comerciale. Faţă de aceste împrejurări, se apreciază că această contestatoare nu are capacitatea procesuală activă de a formula contestaţie în faţa Consiliului şi în faţa instanţei, fiind o persoană juridică ce nu a putut fi identificată cu datele de înregistrare menţionate. În consecinţă, excepţiile invocate de petentă faţă de contestaţia intimatei, fără capacitate procesuală, nu vor mai fi analizate, întrucât excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive primează în soluţionarea cauzei.

16

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

În condiţiile în care societatea B. SRL nu are capacitate procesuală activă, s-a admis plângerea autorităţii, s-a modificat în parte decizia Consiliului şi s-a anulat contestaţia formulată de B. SRL. S-a menţinut, în rest, decizia atacată[1].

1. Nu este permis operatorului economic să depună o ofertă individuală/ comună şi, totodată, să fie nominalizat ca subcontractant în cadrul altei oferte la aceeaşi procedură de atribuire. 2. Autoritatea contractantă are dreptul, nu obligaţia, de a solicita clarificări

ag .ro

12.

m pa ra

de

pe

ww w. uj m

1. Analizând plângerea în raport de criticile formulate şi conform prevederilor legale, Curtea a constatat că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente: Articolul 46 alin. 1 din ordonanţă stabileşte că, fără a afecta posibilitatea operatorilor economici de a depune ofertă alternativă sau de a oferta pe mai multe loturi diferite, candidatul/ofertantul nu are dreptul ca, în cadrul aceleiaşi proceduri: a) să depună două sau mai multe candidaturi/oferte individuale şi/sau comune, sub sancţiunea excluderii din competiţie a tuturor candidaturilor/ofertelor în cauză; b) să depună ofertă individuală/comună şi să fie nominalizat ca subcontractant în cadrul unei alte oferte, sub sancţiunea excluderii ofertei individuale sau, după caz, a celei în care este ofertant asociat. În speţă se constată că SC E.C. SA a depus o ofertă comună, în asociere cu JV P.B. Gmbh - T. - A.A. şi SC T.C. SRL, fiind totodată nominalizată şi ca subcontractant în cadrul ofertei depuse de către SC M.I.G. SRL, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar. În aceste condiţii, în mod corect autoritatea contractantă a procedat la excluderea de la procedură a ofertei depuse de către asocierea SC E.C. SA cu JV P.B. Gmbh - T. - A.A. şi SC T.C. SRL, dispoziţiile art. 46 alin. 1 lit. b) sancţionând cu excluderea ofertei nerespectarea interdicţiei de a depune o ofertă individuală/comună şi de a fi nominalizat ca subcontractant în cadrul unei alte oferte. 2. Cât priveşte criticile petentei referitoare la faptul că, înainte de a o exclude din procedură, autoritatea contractantă nu a transmis petentei ori SC M.I.G. SRL o solicitare de clarificare, instanţa reţine că, potrivit art. 201 din ordonanţă, autoritatea contractantă, pe de o parte, are dreptul, nu obligaţia, de a solicita clarificări, iar pe de altă parte, nu are dreptul ca, prin clarificările solicitate, să determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant, astfel că nesolicitarea de clarificări cu privire la calitatea în care SC E.C. SA participă la procedură nu îi poate fi reproşată, cu atât mai mult cu cât documentele anexate ofertelor erau suficient de clare[2].

Cu

Comentariu Potrivit art. 201 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de ofertanţi/candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate. Din redactarea acestui text se observă că autoritatea are un drept de a solicita clarificări asupra ofertei, iar faptul că autoritatea a înţeles să nu îşi exercite acest drept nu poate fi sancţionat de Consiliu. În Decizia nr. 890 din 22 februarie 2012. Decizia nr. 891 din 22 februarie 2012.

[1] [2]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

17

13.

ww w. uj m

ag .ro

sensul existenţei unui drept al autorităţii, iar nu a unei obligaţii, sunt şi normele de la art. 35 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006: pe parcursul analizării şi verificării documentelor prezentate de ofertanţi, comisia de evaluare are dreptul de a solicita oricând clarificări sau completări ale documentelor prezentate de aceştia pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 176 din ordonanţa de urgenţă, sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate. De altminteri, clarificările (bazate sau nu pe art. 78 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006) îşi au rostul atunci când documentele ofertei relevă un caz de îndoială, o situaţie ambiguă, echivocă, ce impietează realizarea evaluării ofertei, iar nu atunci când documentele ofertei sunt clare – de pildă, în sensul că nu acoperă cerinţele descrise de autoritate în documentaţia de atribuire – şi nu împiedică evaluarea ofertei. A se vedea şi deciziile civile nr. 1567 din 18 iulie 2011, 2249 din 17 octombrie 2011 şi 2164 din 24 mai 2012 ale Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1201/2012-RCA din 15 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi decizia nr. 2546 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Intervenientul accesoriu trebuie să suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri

pe

Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intervenient va fi respinsă, întrucât intervenientul accesoriu trebuie să suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri, indiferent dacă hotărârea s-a pronunţat ori nu în favoarea părţii pentru care a intervenit, această soluţie fiind argumentată pe faptul că intervenţia voluntară accesorie nu trebuie să aibă drept consecinţă sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta partea care a căzut în pretenţii[1].

de

Raportul de comunicare a rezultatului procedurii prin fax face proba acestei comunicări în absenţa unei probe contrare. Termenul de contestare se calculează în funcţie de data primirii pe fax a comunicării, nu de la data primirii prin poştă

m pa ra

14.

Cu

Petenta susţine că a luat cunoştinţă despre comunicarea rezultatului procedurii la data de 24.03.2012, conform avizelor poştale anexate plângerii, iar de conţinutul efectiv al acestei comunicări a luat cunoştinţă abia la data de 30.03.2012, dată la care a ridicat actul de la oficiul poştal, în timp ce autoritatea contractantă susţine că, potrivit raportului de confirmare a faxului transmis la numărul aparţinând petentei, despre comunicarea rezultatului procedurii petenta a luat cunoştinţă la data de 21.03.2012, ora 10:53, dată de la care începe să curgă termenul de formulare a contestaţiei. În ceea ce priveşte data la care petenta a luat cunoştinţă de rezultatul procedurii de atribuire, în primul rând, se impune a se observa că autoritatea contractantă a comunicat rezultatul procedurii de atribuire atât prin fax, modalitate de comunicare prevăzută de art. 60 alin. 1 lit. b) din ordonanţă, cât şi prin poştă. [1]

Decizia nr. 1098 din 1 martie 2012.

18

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

Formularea de critici noi după expirarea termenului de contestare, prin intermediul concluziilor scrise, este tardivă, iar analizarea lor de către Consiliu este inadmisibilă

pe

15.

ww w. uj m

ag .ro

Întrucât comunicarea documentelor prin fax este prevăzută de lege, iar potrivit raportului de confirmare emis de faxul autorităţii contractante către numărul care aparţine petentei autoritatea contractantă i-a comunicat adresa conţinând rezultatul procedurii la 21.03.2012, având confirmarea „result ok”, aceasta este data la care se raportează dispoziţiile art. 2562 alin. 1 lit. a) din ordonanţă, care prevede termenul de 10 zile pentru depunerea contestaţiei. Faptul că autoritatea contractantă a utilizat şi modalitatea de comunicare a rezultatului procedurii şi prin poştă nu duce la crearea unui nou termen de 10 zile de la data primirii trimiterii poştale sau la prorogarea momentului de început al termenului de depunere a contestaţiei. În condiţiile în care modalitatea de expediere a documentelor prin fax este prevăzută de art. 60 lit. b) din ordonanţă, iar raportul emis de faxul autorităţii contractante confirmă primirea la numărul indicat de către petentă a documentelor comunicate, instanţa constată că, în lipsa unor probe care să demonstreze contrariul, susţinerile petentei în sensul că expedierea documentului prin intermediul faxului nu are relevanţă şi că, prin fax, nu a primit deloc comunicarea la care face referire autoritatea contractantă, sunt lipsite de orice relevanţă juridică. Prin urmare, având în vedere că petenta a luat cunoştinţă despre conţinutul adresei reprezentând comunicarea rezultatului procedurii de atribuire la 21.03.2012, ultima zi pentru depunerea contestaţiei era 02.04.2012, astfel că, prin decizia criticată, în mod corect s-a apreciat de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor că formularea contestaţiei la 03.04.2012 este tardivă[1].

m pa ra

de

Prin contestaţia depusă la Consiliu la 13.04.2012, petenta s-a plâns în termenul legal, formulând critici în sensul că ofertanta concurentă n-ar fi făcut dovada îndeplinirii cerinţei experienţei similare, pentru ca, prin concluziile scrise din data de 27.04.2012, în afara termenului legal, să-şi schimbe criticile, susţinând că această ofertantă concurentă nu a făcut dovada capacităţii tehnice, profesionale şi financiare de executare a contractului. În atare condiţii, formularea de critici noi după expirarea termenului de contestare era tardivă, iar analizarea acestora de către Consiliu era inadmisibilă. De asemenea, reite­rarea acestor critici tardive pe calea plângerii este inadmisibilă, urmând a fi respinse în consecinţă[2].

Cu

Comentariu Pentru dezvoltări legate de această soluţie a instanţei, judicioasă în opinia noastră, a se vedea comentariul ce însoţeşte decizia civilă nr. 2103 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Decizia nr. 3226 din 23 mai 2012. Decizia nr. 4874 din 3 iulie 2012.

[1] [2]



CURTEA DE APEL ALBA IULIA

16.

19

Şi oferta furnizorilor ofertanţilor poate fi supusă corectării viciilor de formă

17.

ww w. uj m

ag .ro

În legătură cu articolul „boiler de 500 litri”, pentru care petenta invocă existenţa unei greşeli materiale în cuprinsul ofertei de la furnizorul său SC L. SRL, din oferta aflată la fila 35 reiese, într-adevăr, că la nr. crt. 2 apare menţionată „pompă recirculară agent termic cazan”, însă specificaţiile tehnice şi funcţionale sunt cele ale unui boiler pentru preparare apă caldă menajeră cu capacitatea de 500 litri, astfel că este evident că în acest caz se poate reţine existenţa unei erori materiale, ce nu poate influenţa valabilitatea ofertei. Prin urmare, în raport de aceste aspecte, nu poate fi primită afirmaţia Consiliului în sensul că oferta furnizorilor ofertanţilor nu poate fi supusă corectării viciilor de formă, astfel cum aceasta este reglementată de art. 79 şi art. 80 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006[1].

1. Cererea de suspendare a executării contractului de achiziţie publică este lipsită de obiect atât timp cât nu s-a făcut dovada încheierii unui astfel de contract. 2. Cererea de suspendare a deciziei adoptată de Consiliu este lipsită de temei legal

Cu

m pa ra

de

pe

1. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării contractelor de achiziţie publică, Curtea a reţinut că o astfel de cerere este lipsită de obiect atât timp cât nu s-a făcut dovada încheierii unor astfel de contracte. 2. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziei adoptată de Consiliu, ea este lipsită de temei legal, întrucât sediul materiei îl reprezenta art. 284 alin. 1 din ordonanţă, text care avea următorul cuprins „La cerere, instanţa poate dispune suspendarea procedurii de atribuire şi/sau a deciziei Consiliului, până la soluţionarea plângerii formulate împotriva deciziei Consiliului”. Acest text a fost, însă, abrogat prin pct. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009, la 12.03.2009, astfel că la momentul formulării cererii textul nu mai exista, iar textele indicate de petentă – art. 2831, coroborat cu art. 2877 din ordonanţă – vizează alte aspecte[2].

[1] [2]

Decizia nr. 4899 din 3 august 2012. Decizia nr. 4903 din 22 august 2012.

20

PARTEA I. HOTĂRÂRI PRONUNŢATE DE CURŢILE DE APEL

Capitolul al II-lea. Curtea de Apel Bacău,

18.

ag .ro

Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal/ Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti nu este supusă unui termen

ww w. uj m

În ce priveşte excepţia de tardivitate a cererii de faţă, Curtea a constatat că ea este nefondată. Cererea petentei se întemeiază pe art. 2811 C. proc. civ., care nu prevede un termen în care părţile să aibă posibilitatea de a solicita lămurirea dispozitivului. Nu poate fi reţinut termenul prescris de art. 2812 alin. 2 C. proc. civ., întrucât acesta se aplică cererii de completare a dispozitivului, or, în speţă, nu s-a formulat o astfel de cerere, petenta precizând că solicită lămurirea dispozitivului şi indicând expres ca temei juridic al cererii art. 2811 C. proc. civ.[1] Comentariu Cererea de lămurire a dispozitivului se poate formula şi în privinţa deciziilor Consiliului, utilizând acelaşi temei legal.

Odată impusă cerinţa de calificare a prezentării certificatelor de atestare fiscală, autoritatea are obligaţia de a respinge ofertanţii care, potrivit certificatelor prezentate, înregistrează datorii la buget. Este obligatorie aducerea de către ofertanţi a certificatelor de atestare fiscală pentru toate punctele lor de lucru

de

pe

19.

Cu

m pa ra

Primul motiv invocat de petentă se referă la faptul că ofertanţii de pe locurile I şi II nu au prezentat certificate de atestare fiscală pentru toate imobilele deţinute în proprietate, motiv faţă de care instanţa reţine că, în fişa de date a achiziţiei întocmită de autoritatea contractantă, la cap. IV – „Criterii de calificare şi/sau selecţie”, se prevede, drept cerinţă obligatorie, certificatul fiscal privind situaţia taxelor şi impozitelor locale, valabil la data deschiderii ofertelor, fără datorii. Se face menţiunea că „în situaţia în care din documentele solicitate reiese că ofertantul se află într-una din situaţiile prevăzute de art. 180 şi 181 din ordonanţă, acesta va fi exclus de la procedura pentru atribuirea contractului de lucrări”. Din actele dosarului rezultă că ofertantul SC D.A. SRL are punct de lucru în comuna Ştefan cel Mare (certificatul constatator nr. 48011/15.09.2010) şi deţine proprietăţi în loca­ lită­ţile Ştefan cel Mare şi Caşin (adresa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 9391/18.10.2010). SC R. SA are puncte de lucru în localităţile Buhuşi şi Sascut (potrivit certificatului consta­tator nr. 45682/25.08.2010) şi deţine proprietăţi în aceste localităţi (adresa Oficiului de Cadas­tru şi Publicitate Imobiliară nr. 9389/18.10.2010), pentru care datorează taxe şi impozite locale. Încheierea din 11 martie 2010, dosar nr. 630/32/2009.

[1]