Normativitatea Didactica

NORMATIVITATEA ACTIVITĂȚII DIDACTICE PROF. DR. COMAN DANA ELENA

EDUCAȚIA

Perspectivă acțională

 Un demers intenţionat, proiectat şi dirijat în vederea

realizării unor finalităţi bine precizate. Caracterul

său teleologic rezultă şi din corelarea acţiunilor de predare – învăţare cu o serie de legităţi, norme şi reguli care alcătuiesc normativitatea specifică procesului de învăţământ.

Constantin

Cucoş realizează distincţia între: a) normativitatea instituţională, asigurată prin cadrul legislativ existent la un moment dat şi care ţine mai mult de factorul politic; b) normativitatea funcţională, de ordin didactic, deontologic, praxiologic care ţine de competenţa cu care cadrele didactice proiectează şi realizează activitatea în conformitate cu norme, reguli.

Negociem orice, dar nu negociem principii. (C. Coposu) În spatele fiecărei vieţi nobile stau principiile care au modelat-o. (George Lorimer) Este mult mai ușor să lupți pentru principiile proprii decât să le respecți. (Alfred Adler)

PRINCIPIILE DIDACTICE -

-

-

 

sunt idei de bază pe care se întemeiază structurarea procesului de învățământ; Sunt ”teze teoretico-practice fundamentale care jalonează cursul general al activității comune a învățătorului și elevilor săi” (I.Cerghit, I.T. Radu, 1997); constituie ”drept puncte de reper” sau ”linii generale de orientare” a modului în care urmează să se organizeze și să se desfășoare procesul de învățământ în vederea atingerii obiectivelor prevăzute; au caracter: general, normativ, sistemic, dinamic.

Principiile didactice: 1. Principiul

participării conştiente şi active a elevilor; 2. Principiul învăţării intuitive; 3. Principiul accesibilităţii şi individualizării învăţămânntului; 4. Principiul stimulării şi dezvoltării motivaţiei pentru învăţare; 5. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor; 6. Principiul legării teoriei de practică; 7. Principiul învăţământului sistematic şi continuu; 8. Principiul asigurării conexiunii inverse (retroacţiunii) – feed-back.

În cadrul procesului complex de predare-învățareevaluare, geografia operează cu următoarele principii principiul

repartiţiei spaţiale (extensiunii - unde?); principiul repartiţiei în timp (când?); principiul cauzalităţii (de ce?); principiul structuralismului (ce?);  principiul integrării funcţionale (cum?);  principiul diversităţii.

Principiul repartiției spațiale (numit si al extensiunii de Emm. de Martonne), răspunde la întrebarea ”unde?”.



Orice obiect, fenomen sau proces geografic are o poziție și o repartiție în teritoriu, în funcție de care pornește explicarea și reprezentarea faptelor geografice.

Principiul cauzalității. Răspunde la întrebarea ”de ce?”  Legăturile

cauzale între fenomene, procese, obiecte, elemente, fapte geografice explică producerea și desfășurarea lor în timp și spațiu.  Acest principiu explică foarte bine relațiile de tip cauză - efect care apar între elementele componenete naturale și antropice ale mediului geografic. cauză efect/cauză

efect/cauză

efect

În

predarea-învățarea-evaluarea geografiei se utilizează o gamă largă de exerciții care solicită precizarea cauzelor sau/și efectelor unor procese, fenomene geografice.  Acestea scot în evidență pe lângă cantitatea cunoștințelor, gândirea logică, gândirea geografică care este de multe ori mai importantă decât memorarea de cifre (lungimi de râuri, altitudini, suprafețe, număr de locuitori, etc)

Exemple: Precizați două cauze ale formării Deltei Dunării; Numiți două efecte ale despăduririlor; Precizați o cauză și două efecte ale vânatului excesiv 

Principiul integralității / integrării funcționale. ”cum?”,

Principiul integrării permite aprecierea relațiilor dintre elemente și înțelegerea structurii întregului complex teritorial.

Orice obiect, fenomen sau proces geografic trebuie raportat la întregul din care face parte.

Prin urmare, în aplicarea acestui principiu trebuie să se stabilească rolul întregului în sistem, acțiunile și influențele exercitate sau suportate de alte componente ale sistemului

Exemplu: a) În cadrul sistemului funcțional urban, transporturile constituie un element important ce influențează celelalte elemente ale sistemului: populație, activități industriale, comerciale, turistice, educaționale, etc

b) În cadrul sistemului funcțional de pădure, coronamentul arborilor înfluențează, cantitatea de apă care ajunge la sol, cantitatea de lumină, tipul viețuitorelor specifice acestor regiuni, etc.

Principiul repartiției în timp (cronologic/istorismului)

Când?

Durata obiectelor, proceselor, fenomenelor sau evenimentelor precum și succesiunea sau frecvența lor trebuie cunoscute pentru situarea lor corectă în timp și înțelegerea tendințelor de evoluție.

Favorizează prezentarea fenomenelor în evoluția lor. Factorului timp este esențial în analiza și înțelegerea fenomenelor geografice complexe care trebuie analizate de la apariția lor până la starea actuală a acestora

Tratarea evolutivă a elementelor geografice răspunde acestui principiu de bază.

Exemplu:  În perioada Cuaternarului (acum cca. 2 mil de ani în urmă), munții înalți, de peste 1800 - 2000 m din România, au fost acoperiți cu ghețati care au modelat prin eroziune, transport și acumulare un relief specific.  După topirea și retragerea ghețarilor au rămas în relief circuri glaciare, văi glaciare, morene.



Principiu urmărește să explice faptul că orice structură are un mod de organizare și alcătuire internă, de asociere a elementelor componente, cu formă și dimensiuni specifice și aranjate distinct unele față de altele.

Principiul structuralismului. Răspunde la întrebarea ”ce?”

Principiul diversității regăsește în geografie și este aplicabil în didactica geografiei, deoarece diversitatea presupune delimitarea caracteristicilor structurale, funcționale, comportamentale ale părților întregului.  Această diversitate se manifestă ca o infinitate de stări calitative pe care le străbate mediul natural și social în evoluția sa și se exprimă prin diversitate structurală, compozițională, relațională.  Este pusă în evidență și o diversitate în forme ale mișcării și organizării spațiului.

Exemplu

 Se

Diversitatea resurselor naturale implică activități economice diverse, cu produse finite diferite ce au utilizări multiple în societatea contemporană.

Principiile didactice  Ușor

învechite ?  Negative?  Limbaj tradițional?  Caracter autoritar?  Normativ?  Viziune nouă?

Efectele respectării / nerespectării principiilor didactice?



Principiul psihogenetic al stimulării și accelerării dezvoltării stadiale a inteligenței (orice temă să poată fi predată la orice vârstă, dacă este prezentată într-un mod adecvat);



Principiul învățării prin acțiune (învățarea prin acțiune reprezintă o sursă semnificativă de creștere a eficienței procesului de instruire);

V. Preda oferă o viziune nouă asupra principiilor didactice



Principiul construcției componențiale și ierarhice a structurilor intelectuale (invățarea prin cercetare, învățarea observațională, învățarea unor strategii);



Cercetare - Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice.



Observație - Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces



Principiul învățării din perspectivă transdisciplinară și a educației permanente.



Principiul stimulării și dezvoltării motivației cognitive



Raportul dintre logic și psihologic în învățare



în prima parte a școlarității, învățarea trebuie să fie adecvată structurilor psihologice ale elevului – învățarea psihologică, iar în a doua parte trebuie să fie adaptată structurilor logice ale științei – învățarea logică;

(trecerea de la motivația extrinsecă la motivația intrinsecă);

Bibliografie  Cucoș

C, et al. (1998), Psihopedagigie pentru examene de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași  Mândruț O., Dan S., (2014), Didactica geografiei. O abordare actuală, Editura Corint, București  Dincă C. (2011), Metodica predării geografiei, Editura Decesfera Media, București  Frumos, F. (2008)- Fundamente și dezvoltări cognitive, Editura Polirom, Iași  Cerghit I., Radu I.T., Popescu E, Vlăsceanu L., (1997) Didactica – manual pentru clasa a X a , școli normale, Editura Didactică și Pedagogică, București  Coman Dana Elena, Metodica predării geografiei, programă școlară pentru clasa a XI a, filiera vocațională, profil pedagogic, specializarea învățătorieducatoare;  Coman Dana Elena, Geografie și didactica predării geografiei, în Manualul pentru programul de studiu Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar ID, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, 2018

VĂ MULȚUMESC!