Curs XIII_Proiectarea didactica

CURS X PROIECTAREA DIDACTICA

Proiectarea didactică – specific şi utilitate Activitatea unui profesor se desfăşoară în trei planuri distincte: 

planul intelectual – realizarea unor operaţii de proiectareelaborare a activităţilor şi a materialelor de învăţare;



planul practic-realizator – cel al interacţiunii nemijlocite cu elevii în desfăşurarea activităţilor de învăţare proiectate;



planul teoretico-evaluativ - analiza critica a ceea ce s-a înfăptuit şi a direcţiilor de perfecţionare în viitor a activităţii desfăşurate cu elevii.

Aceste planuri se întrepătrund (Radu, I. T.).

Proiectarea didactică – specific şi utilitate 

este o activitate de anticipare a desfăşurării activităţilor instructiv-educative care vor fi întreprinse.



o activitate eficientă este condiţionată, înainte de toate, de o temeinică pregătire a ei;



a pregăti o activitate înseamnă a prevedea desfăşurarea proceselor, atunci când dispunem de informaţiile necesare, şi pe această bază, „a se prefigura posibilul acţional”, „a se elabora un proiect, un plan în vederea rezolvării unei probleme, aceasta având semnificaţia unei ipoteze de lucru” (Traitè de psychologie cognitive, 1990).

Proiectarea didactică – specific şi utilitate 

natura activităţii de proiectare didactică evidenţieza:

(1)

specificul problemelor care se propun spre soluţionare;

(2) specificul operaţiilor mintale implicate; (3) natura rezultatelor vizate.

Proiectarea didactică – specific şi utilitate 

Proiectul didactic al unei lecţii - produsul final al activităţii de proiectare didactică;

Definitie:  Proiectarea - reprezentăre mintala a profesorului cu privire la un ansamblu de situaţii de instruire, aflate într-o anumită succesiune, despre care profesorul estimează că vor înlesni elevilor realizarea unor obiective educative, explicit formulate.

Proiectarea didactică – specific şi utilitate Situaţia de instruire este configurată de modul specific de articulare al unui ansamblu de patru variabile, şi anume: 1)

un context (resursele materiale şi umane utilizate);

2) activităţile de predare ale profesorului; 3) activităţile de învăţare ale elevilor; 4) rezultatele (obiectivele) urmărite şi obţinute.

Etapele proiectării demersului didactic 

„Demersul didactic personalizat exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calităţii procesului de învăţământ, respectiv, răspunderea personală pentru a asigura elevilor un parcurs şcolar individualizat, în funcţie de condiţii şi cerinţe concrete” (Consiliul Naţional pentru Curriculum «C.N.C.», 2001).

Proiectarea demersului didactic personalizat presupune din partea unui profesor parcurgerea, în ordine, a următoarelor etape: • Studierea programei şcolare. • Planificarea calendaristică a unităţilor de învăţare. • Proiectarea secvenţială: a. a unităţilor de învăţare; b. a secvenţelor de învăţare.

2.1 Studierea programei şcolare 

aspectul cel mai important al studierii unei discipline şcolare îl reprezintă atingerea unor obiective educative complexe, legate de formarea unor competenţe de a realiza anumite activităţi intelectuale sau motrice, specifice pentru un anumit domeniu, formarea unor atitudini şi convingeri.

Obiectivele care urmează să fie realizate de elevi prin studierea unei discipline şcolare sunt de mai multe categorii: - obiective-cadru (realizabile pe termen lung, un ciclu şcolar); - competenţele specifice (partea de contribuţie a unui anumit an de studiu la realizarea obiectivelor-cadru); - valori şi atitudini. 

2.1 Studierea programei şcolare 

Pentru fiecare obiectiv-cadru, programa precizează competenţele specifice de atins cu elevii la sfârşitul acestei clase şi oferă sugestii de activităţi de învăţare prin care elevii vor putea să-şi dezvolte abilităţile specificate de aceste obiective de referinţă, prin studierea unor aspecte (conţinuturi) caracteristice pentru o anumită categorie de fenomene.



Chiar dacă în programă, pentru fiecare temă, se precizează problemele care urmează a fi studiate, se lasă deplină libertate profesorului în stabilirea informaţiilor (conţinuturilor) de care vor avea nevoie elevii săi pentru a realiza fiecare dintre obiectivele de referinţă prevăzute



Lectura prealabilă a programei şcolare se face pentru: a lua cunoştinţă de informaţiile pe care le vom preda şi de ordinea lor; a cunoaşte ce capacităţi ale elevilor urmează să formăm şi să exersăm în anul şcolar respectiv, prin studierea temelor şi a subtemelor recomandate în programă.

-

2.1 Studierea programei şcolare 

Proiectarea didactica - a anticipa, în detaliu, întreg ansamblul de activităţi de învăţare despre care presupunem că, dacă vor fi desfăşurate de elevi într-o anumită ordine, vor avea drept rezultat, în final, dezvoltarea fiecăreia dintre abilităţile cerute prin obiectivele de referinţă ale programei.



Cel care trebuie să conceapă întregul demers didactic este profesorul, singurul care cunoaşte caracteristicile elevilor săi.

Recomandare - lecturarea programei „pe orizontală”, în succesiunea următoare: Obiectiv-cadru; Obiective de referinţă; Conţinuturi; Activităţide învăţare.

2.2 Planificarea calendaristică 

Timpul disponibil într-un an de studiu pentru realizarea cu elevii a obiectivelor de referinţă este limitat, prin numărul de ore prevăzut în planul-cadru de învăţământ la disciplina de studiu respectivă.



Profesorul are datoria să utilizeze această resursă a timpului cu maximum de eficienţă.



Există o logică pedagogică a formării diferitelor capacităţi specificate de programă prin aceste obiective.



Un profesor va trebui să se gândească la ordinea în care va propune elevilor săi activităţile de învăţare necesare atingerii fiecărui obiectiv şi la timpul de care elevii săi au nevoie pentru a-şi forma capacităţile vizate.

2.2 Planificarea calendaristică Recomandare - în realizarea planificărilor calendaristice profesorii să parcurgă următoarele etape: a. Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi. b. Împărţirea în unităţi de învăţare. c. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare. d. Alocarea timpului considerat necesar, pentru fiecare unitate de învăţare,în concordanţă cu obiectivele de referinţă şi conţinuturile vizate.

2.2 Planificarea calendaristică 

a. Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi

Asocierea obiective-conţinuturi reprezintă un efort al profesorului de a răspunde la două întrebări: 

􀂮 care sunt informaţiile necesare unui om pentru a putea realiza ceea ce specifică obiectivul de referinţă?



􀂮 care dintre temele şi subtemele înscrise în programă la rubrica „Conţinuturi” grupează informaţii necesare pentru realizarea obiectivului de referinţă respectiv?

2.2 Planificarea calendaristică b. Împărţirea în unităţi de învăţare O unitate de învăţare are următoarele caracteristici:  􀂮 „determină formarea la elevi a unui comportament specific (…);  􀂮 este unitară din punct de vedere tematic;  􀂮 se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;  􀂮 se finalizează prin evaluare” (C.N.C., 2001). O unitate de învăţare nu se confundă, în mod obligatoriu, cu un „capitol” sau o „temă” din manual. 

Este posibil ca una şi aceeaşi unitate de învăţare să servească mai multe obiective de referinţă, în sensul că abilitatea pe care o cultivă este necesară elevilor pentru a realiza, în plus, o altă activitate complexă – profesorul trebuie să se gândească la succesiunea optimă de parcurgere a diferitelor unităţi de învăţare.

2.2 Planificarea calendaristică

c. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare  Realizarea acestei operaţii de către profesor se concretizează în „Planificarea calendaristică orientativă a unităţilor de învăţare”.  d. Alocarea timpului necesar 

Planificare calendaristică orientativă Unitatea de Obiective Nr. ore învăţare de referinţă alocate Conţinuturi Competenţ e specifice

Săptămâna Observaţii

Se indică prin titluri (teme) stabilite de profesor

Se stabileşte de către profesor

Se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară

Sunt extrase din lista de conţinuturi a programei

Eventuale modificări cerute de aplicareaef ectivă, la clasă

2.3 Proiectarea secvenţială 

presupune realizarea de către profesor a unor „operaţii de construcţie şi de organizare anticipativă a obiectivelor, conţinutului, strategiilor de dirijare a învăţării, a evaluării şi, mai ales, a relaţiilor dintre acestea, în condiţiile unui mod specific de desfăşurare a procesului de învăţământ” (Ausubel, D., Robinson, F.).

a. Condiţii ale proiectării didactice secvenţiale Informaţiile pe care urmează să le ia în consideraţie aparţin următoarelor trei cadre de referinţă:  1. Activităţile anterioare de învăţare desfăşurate de către elevii săi şi rezultatele acestor activităţi;  2. Resursele disponibile şi restricţiile în care urmează să se încadreze activitatea proiectată;  3. Cerinţele specifice ale programei şcolare şi ale altor acte normative oferă profesorului standardele de exigenţă la nivelul cărora trebuie să se ridice, din punctul de vedere al rezultatelor vizate, lecţia ce urmează să fie proiectată.

Proiectarea didactica Proiectarea didactică îi solicită profesorului anumite cunoştinţe şi competenţe pedagogice:  􀂮 să cunoască principalele concluzii ale cercetărilor de psihologia învăţării şi de psihologie a dezvoltării copiilor în şcoală, întrucât un proiect didactic se elaborează pe aceste baze teoretice; 

􀂮 să deţină un repertoriu larg de metode de instruire şi educaţie, de natură să-l ajute să proiecteze „itinerarii” de învăţare diversificate, în acord cu particularităţile diferitelor grupe de elevi care îi sunt încredinţate;



􀂮 să posede competenţele de evaluare pedagogică, astfel încât să poată să stabilească măsura în care proiectul didactic elaborat a condus la realizarea obiectivelor educative urmărite.

Proiectarea didactica 

b. Proiectarea unităţilor de învăţare

În acord cu cerinţele desfăşurării raţionale a oricărei activităţi umane – cerinţe formulate de praxiologie – activitatea de proiectare didactică presupune, în cele din urmă, formularea unor răspunsuri la fiecare dintre următoarele întrebări, în ordine:  1. Ce rezultate se intenţionează să se obţină? (obiectivele urmărite, explicit formulate); 

2. Care sunt resursele de care este nevoie pentru atingerea obiectivelor propuse?;



3. Cum se va acţiona? (strategia);



4. Cum se va controla dacă ceea ce s-a întreprins a avut eficienţa scontată? (modalitatea de evaluare) (Jinga, I., Negreţ, I., 1994).

Proiectarea didactica Principalele etape succesive ale unei activităţi de proiectare didactică: 

identificarea obiectivelor de referinţă, la realizarea cărora urmează să contribuie unitatea de învăţare;



identificarea resurselor şi a restricţiilor, cu referire îndeosebi la disponibilităţile de învăţare ale elevilor cu care urmează să se lucreze, dar şi la resursele materiale disponibile;



definirea obiectivelor operaţionale de atins în cadrul unităţii de învăţare;



selecţionarea şi organizarea conţinutului care va trebui predat elevilor, pentru ca aceştia să poată realiza obiectivele operaţionale propuse;



stabilirea strategiei de predare-învăţare adecvate realizării fiecărui obiectiv operaţional (activităţile care vor fi propuse elevilor, formele de organizare ale acestora, metodele pedagogice, mijloacele de învăţământ, intervenţiile profesorului etc.); proiectarea (alegerea) mijloacelor de învăţământ şi a materialelor didactice necesare pentru desfăşurarea activităţilor de învăţare-proiectare;





stabilirea modalităţilor de evaluare a realizării fiecărui obiectiv operaţional al lecţiei.

Proiectul unităţii de învăţare Conţinuturi (detalieri)

Obiective de referinţă

Activităţi de învăţare

Resurse

Evaluare

Observaţii

c. Proiectarea secvenţelor de învăţare 

O unitate de învăţare poate propune elevilor să realizeze, într-o anumită ordine, mai multe obiective operaţionale.



O secvenţă de învăţare - totalitatea activităţilor de învăţare necesare elevilor pentru a realiza un obiectiv operaţional distinct al unităţii de învăţare respective.



În interiorul unei unităţi de învăţare elevii pot parcurge mai multe secvenţe de învăţare.



Obiectivele operaţionale ale unităţii de învăţare vor fi derivate din obiectivele de referinţă servite de unitatea de învăţare şi trebuie să precizeze comportamentele aşteptate din partea elevilor la sfârşitul unităţii de învăţare respective.

c. Proiectarea secvenţelor de învăţare

Aceasta presupune următoarele operaţii:  (a) stabilirea informaţiilor de care elevii vor avea nevoie pentru a realiza obiectivul operaţional; 

(b) stabilirea ordinii în care vor fi prezentate aceste informaţii de către profesor;



(c) pregătirea unor explicaţii şi aplicaţii suplimentare, în raport cu cele oferite în manualul şcolar, ţinând seama de caracteristicile diferitelor categorii de elevi ai clasei cu care se lucrează.

c. Proiectarea secvenţelor de învăţare Stabilirea strategiei de predare-învăţare adecvate realizării unui obiectiv operaţional se realizează luând în consideraţie mai mulţi factori: 

categoria taxonomică a obiectivului operaţional vizat (cognitiv, psihomotor, afectiv);



condiţiile interne şi externe ale învăţării, necesare pentru realizarea de către elevi a unui obiectiv de tipul celui vizat (învăţare de noţiuni, de reguli, de automatisme, de atitudini etc.), aşa cum au fost ele validate de psihologia învăţării;



caracteristicile elevilor;



concepţia şi pregătirea psiho-pedagogică a profesorului;



resursele disponibile.

c. Proiectarea secvenţelor de învăţare Stabilirea strategiei de predare în cadrul unei secvenţe de învăţare va trebui să asigure, mai întâi, producerea în clasă a unor „evenimente” considerate a fi indispensabile oricărei instruiri (Robert Gagné, 1975):  captarea şi controlarea atenţiei; 

informarea elevilor asupra performanţelor aşteptate (comunicarea obiectivului urmărit);



actualizarea cunoştinţelor anterioare care vor fi utile pentru realizarea noului obiectiv („ancorele învăţării”);



prezentarea unei sarcini de învăţare şi a informaţiilor noi necesare pentru realizarea ei;



îndrumarea (dirijarea) realizării sarcinii date;



asigurarea conexiunii inverse;



aprecierea performanţei;



asigurarea transferului;



asigurarea păstrării în memorie (fixarea).

c. Proiectarea secvenţelor de învăţare Descrierea unei „secvenţe” presupune precizarea cel puţin a următoarelor aspecte:   

ce va face (va spune, va întreba etc.) profesorul; ce vor face elevii; ce metodă(e) va (vor) fi folosită(e); ce material didactic va fi utilizat; modul de instruire preconizat (frontal, individual, pe grupe).

Conţinutul fiecărei secvenţe depinde de natura psihologică a obiectivului propus spre realizare.  Proiectarea (alegerea) mijloacelor de învăţământ (planşe, diapozitive, obiecte tehnice etc.) se realizează în funcţie de strategia stabilită, astfel încât să înlesnească transpunerea în practică a activităţilor proiectate. Profesorul trebuie să stabilească momentul în care ele vor fi integrate în secvenţa de învăţare, modul în care le va introduce, sarcinile pe care le va da elevilor în legătură cu materialele prezentate, discuţiile pe care le va iniţia cu elevii pe marginea acestora. 

Stabilirea modalităţilor de evaluare urmează să fie în concordanţă cu obiectivul operaţional urmărit.

Proiectul didactic al unei secvenţe de învăţare este alcătuit, de obicei, din următoarele secţiuni: A.      

􀂮 informaţii de identificare (data, obiectul de învăţământ, clasa, unitatea de învăţare); 􀂮 obiectivul de referinţă; 􀂮 obiectivele operaţionale; 􀂮 principalele arii de conţinut; 􀂮 lista mijloacelor de învăţământ necesare; 􀂮 bibliografia care a stat la baza proiectului.

B.               

Desfăşurarea activităţii de învăţare (scenariul didactic) care va preciza: 􀂮 obiectivul operaţional şi ariile de conţinut abordate pentru realizarea lui; 􀂮 evenimentele (secvenţele) instruirii (strategia realizării obiectivului); 􀂮 activitatea profesorului; 􀂮 activitatea elevilor; 􀂮 forma de organizare a activităţii elevilor; 􀂮 mijloacele de învăţământ integrate în secvenţa respectivă de învăţare; 􀂮 metoda pedagogică utilizată în secvenţa de învăţare; 􀂮 timpul planificat pentru fiecare secvenţă a lecţiei. C. Anexe ale proiectului: probele de evaluare a obiectivelor; scheme, desene, schiţe utilizate în predare; fişe de activitate independentă/diferenţiată cu elevii; „oglinda tablei” de scris (tot ceea ce se va scrie pe tablă).

Proiectul didactic al unei secvenţe de învăţare Evenimentele instruirii/ obiectivul/conţinut captarea şi controlarea atenţiei; informarea elevilor asupra performanţelor aşteptate (comunicarea obiectivului urmărit); actualizarea cunoştinţelor anterioare care vor fi utile pentru realizarea noului obiectiv („ancorele învăţării”); prezentarea unei sarcini de învăţare şi a informaţiilor noi necesare pentru realizarea ei; îndrumarea (dirijarea) realizării sarcinii date; asigurarea conexiunii inverse;

aprecierea performanţei; asigurarea transferului; asigurarea păstrării în memorie (fixarea).

Timp

Activitatea profesorului

Activitatea elevilor

Metode

Resurse (mijloace)

Observatii

Probleme de reflecţie şi aplicaţii: 1. Ce surse de informaţii are la dispoziţie un profesor pentru a proiecta o lecţie sau o unitate de învăţare? 2. Cu ajutorul programei pentru disciplina … (la alegere, o disciplină economică) realizaţi o planificare calendaristică. 3. Planificaţi o secvenţă de învăţare: „Calculul amortizărilor”, folosind schema de mai jos (învăţarea unor scheme acţionale):  􀂾 imagine de ansamblu asupra tuturor operaţiilor de executat;  􀂾 verificare dacă elevii au reţinut teoretic ceea ce au de executat;  􀂾 exersarea progresivă a fiecărei componente a lanţului de operaţii;  􀂾 exersarea modului de înlănţuire a tuturor operaţiilor;  􀂾 exerciţii pentru dobândirea vitezei în execuţie şi automatizare a acţiunii. 4. Planificaţi o secvenţă de învăţare: „Economia de piaţă”, folosind schema de mai jos (învăţarea de noţiuni):  exemple cât mai variate de obiecte (în sens filosofic) care aparţin categoriei respective;  cercetarea acestor exemple de către elevi şi desprinderea însuşirilor comune, generale, esenţiale şi clasificarea exemplelor;  definiţia categoriei respective, ca o concluzie la activitatea elevilor de comparare, cercetare a exemplelor oferite;  diferenţierea noţiunii nou învăţate de conceptele cu care poate fi confundată. 5. Evaluarea învăţării noţiunii.  cu ajutorul programei pentru disciplina … (la alegere, o disciplină economică) planificaţi o unitate de învăţare.

Referinţe bibliografice: 

1 Consiliul Naţional pentru Curriculum (C.N.C.) - Metodologia aplicării noului Curriculum, Bucureşti, 2001



2 Radu, I. T. Proiectarea activităţii didactice, în Sinteze pe teme de didactică modernă în sprijinul perfecţionării cadrelor didactice, Culegere editată de revista „Tribuna Şcolii”, Bucureşti, 1986



3 Jinga, I., Negreţ, I. Învăţarea eficientă, Bucureşti, Editura EDITIS, 1994



4 D’Hainaut, L. Des fins aux objectifs de l’éducation, Paris, Nathan,1977



5 Davies, I. K. L’art d’instruire, Paris, PUF, 1975



6 Gagné, R. Condiţiile învăţării, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1975



7 Gagné, R., Briggs, L. Principii de design al instruirii, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1977



8 Cucoş, C. Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 1996



9 Nicola, I. Tratat de pedagogie şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., 1996



10 Popovici, M. M., Chicioreanu, T. D. Proiectarea didactică, Bucureşti, Editura Printech, 2003



11 Vlădulescu, L., Cârstea, M., Chitic, M. Ghid metodic pentru proiectarea şi desfăşurarea activităţii de calificare din învăţământul profesional tehnic, Bucureşti, Editura CERMA, 1997