2. Fizio LP 2 Explorarea functională a sângelui. Tehnici de recoltare a sângelui

FIZIOLOGIE LP 2

LUCRAREA PRACTICA NR. 2 Explorarea funcțională a sângelui. Tehnici de recoltare a sângelui. Determinarea volemiei, compoziția sângelui, proprietățile fizico-chimice ale sângelui. TEHNICI DE RECOLTARE A SÂNGELUI 1. RECOLTAREA SÂNGELUI CAPILAR Material necesar: • ace de unică folosință; • vată, alcool; Condiții de recoltare: • obișnuit dimineață, pe nemâncate; • La femei se evită perioada de menstruație; Tehnica de lucru 1. Se face degresarea și dezinfectarea pulpei degetului inelar sau mijlociu și după evaporarea alcoolului se înțeapă pielea rapid și suficient de adânc pentru ca sângele să țâșnească spontan. Se recomandă înțeparea pârții laterală a pulpei degetului datorita vascularizației mai bogate a acestei zone. 2. Prima picătură se șterge cu o compresă uscată, nefiind folosita la determinare datorită diluării ei cu alcoolul. Se recoltează următoarea picătură de sange apărută fiind interzisă pentru obținerea ei stoarcerea regiunii înțepate, evitandu-se diluarea ei cu limfă şi lichid interstiţial.La sfarşit se aplică o compresă umezită cu alcool pe zona înțepată. 2. RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS Material necesar: -seringă şi ace de unică folosinţă -vată şi alcool -garou -anticoagulanţi Tehnica de lucru: La adult locul de puncţie este plica cotului. Se produce o stază venoasă cu ajutorul garoului,se lasă liber fluxul arterial şi se recomandă strangerea uşoară a pumnului de către pacient.Se dezinfectează zona cu alcool şi se efectuează puncţia. Recoltarea are loc în eprubete în care, în prealabil, a fost introdus anticoagulant. Se recoltează 5 ml sange/eprubetă. Eprubeta se răstoarnă de cateva ori,cât se poate de blând pentru dizolvarea şi omogenizarea anticoagulantului. Dacă se păstreză un timp probele până la determinare, acestea se ţin în condiţii de izotermie, +4 sau +80c. Recoltarea in vacutainere 1

FIZIOLOGIE LP 2

2

FIZIOLOGIE LP 2

Vacutainer pentru hemograma

Vacutainer pentru VSH cu citrat de sodiu

Vacutainer pentru coagulare

Vacutainere pentru obtinere de ser

3

FIZIOLOGIE LP 2

ANTICOAGULANTELE Sunt substanţe care împiedică coagularea sângelui. 1. EDTA(etilendiaminotetraacetic) formează o serie de săruri cu ionul de sodiu, potasiu, litiu.Efectul anticoagulantului este datorat acţiunii chelatoare asupra ionilor de calciu din sânge. 2. Amestecul de oxalaţi. Oxalatul de amoniu singur determină creşterea volumului eritrocitelor, iar oxalatul de potasiu micşorarea lor.Amestecul celor 2 săruri nu provoacă nici o modificare a volumului eritrocitelor. 3. Citratul sodic se utilizează în studiul testelor de hemostază, împiedicând coagularea. 4. Heparina.Heparina sodică se foloseşte la concentraţie de 0,1-0,2mg/1ml sânge la determinarea hematocritului prin metoda microhematocritului. DETERMINAREA VOLEMIEI Volemia (volumul sanguin)-reprezintă cantitatea totală de sânge care ocupă toate compartimentele aparatului cardiovascular. Variază în condiţii fiziologice în funcţie de sex (este mai mare la bărbat),varstă (scade cu varsta),mediul geografic (este mai mare la locuitorii de la altitudine mare) Volumul sanguin(VS) cuprinde volumul globular(VG) şi volumul plasmatic(VP) VS=VG+VP COMPOZIȚIA CHIMICĂ A SÂNGELUI Sângele – este un complex în care sunt suspendate elementele solide, globule sau celulele sanguine. Plasma - reprezintă componenta lichidă obţinută în urma sedimentării elementelor figurate dintr-un sânge centrifugat sau a cărui coagulare a fost împiedicată. -este un lichid gălbui,cu densitate medie 1027,gust sărat. 4

FIZIOLOGIE LP 2 -conţine-proteine,substanţe proteice şi anorganice dizolvate. Celulele constituie aprox 45-46% din volumul sângelui uman iar plasma 54-55%.

Componentele sângelui sunt: A. Elemente figurate/CELULE: 1. Globule roşii , eritrocite sau hematii (RBC) -Valori normale:4.000.000-5.500.000/mm3 2. Globule albe sau leucocite (WBC) -Valori normale:4000-10.000/mm3 3. Plachete sau trombocite (PLT) -Valori normale:150.000-450.000/mm3 B. PLASMA: 1.Apă: 90% 2.Reziduu uscat 10% a) Componente anorganice (sărurile minerale) -1% din reziduul uscat. - Sărurile minerale (cloruri,bicarbonaţi, fosfaţi potasiu, calciu, magneziu). - Oligoelemente (fier, cupru, cobalt, zinc) -fierul este legat de funcţiile hemoglobinei, iar cobaltul intervine în hematopoieză.

5

FIZIOLOGIE LP 2 b) Substanţe organice- proteine plasmatice, glucide plasmatice, lipide hormoni, vitamine, pigmenţi biliari. -Proteine plasmatice: albumine, globuline, fibrinogen şi gamaglobuline. c) In plasmă sunt şi substanţele azotate neproteice care sunt alcătuite din uree, acid uric, creatină, creatinină. Majoritatea acestor compuşi se elimină prin rinichi, reflectând funcţia renală.

Proprietăţile fizico-chimice ale sângelui: Sângele este singurul ţesut fluid printre celelalte ţesuturi ale corpului uman. Este o formă complexă de ţesut conconjunctiv, în care celulele sangvine vii (elementele figurate) sunt suspendate într-o matrice fluidă, inertă, numită plasmă. Sângele circulă în interiorul sistemului cardio-vascular împreună cu limfa si lichidul intracelular constituind mediul intern al organismului. Sângele este un lichid de culoare roşie alcătuit din elemente figurate(eritrocite,leucocite şi trombocite) şi plasmă. Culoarea este în funcţie de segmentul vascular în care se găseşte: -Sânge arterial-roşu aprins -Sânge venos-roşu închis (hemoglobină redusă) Este mai greu ca apa şi mai vâscos -Vâscozitatea determină curgerea laminară prin vase. -ph-ul sângelui este uşor alcalin (între 7,35-7,45). pH-ul este menţinut constant prin mecanisme fizico-chimice şi biologice-sistem tampon (plămân, rinichi, hematii). -Temperatura sângelui este în medie de 380c. In vasele superficiale de la nivelul pielii temperatura este de 350c, iar la nivelul abdomenului ajunge la 390c. -Sângele are gust metalic şi sărat specific. -Sângele reprezintă circa 8% din greutatea corpului, adică 5-6l.

FUNCTIILE SÂNGELUI 1. Funcţia respiratorie -transportă oxigenul de la plămani la ţesuturi şi dioxidul de carbon rezultat din metabolismul ţesuturilor spre plăman de unde este eliminate prin ventilaţie. 2. Funcţia nutritrivă 3. Funcţie excretorie-preia cataboliţii toxici rezultați la nivelul ţesuturilor şi îi transportă către organele cu rol în epurare (rinichi, ficat, tub digestiv) 4. Funcţie termoreglatoare -intervine în termogeneză 6

FIZIOLOGIE LP 2 -şi transportă căldura de la organele interne către suprafața corpului (termoliză) 5. Funcţie de apărare împotriva agenților patogeni prin mecanisme imunitare umorale şi celulare. 6. Menţinerea echilibrului acido-bazic-adică menţinerea pH-ului mediului intern la valori constante. 7. Funcţia de realizare a hemostazei (oprirea sângerării) 8. Funcţia de coordonare umorală: sângele transportă vitamine, hormoni, peptide, etc, la ţesuturi unde acţionează pentru menţinerea homeostaziei.

7