5 AP 1 Drepturile Omului Tomescu Madalina PDF

Conf. univ. dr.

Mădălina Tomescu

PROTECȚIA JURIDICĂ A DREPTURILOR OMULUI MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL PENTRU STUDENȚII DE LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

1

MOTTO: “Legea tuturor e libertatea, care se sfârșește acolo unde începe libertatea altuia…” Maximilien de Robespierre

2

INTRODUCERE Obiectivele cursului 1.Să explice semnziicaţiile drepturilor omului în lumea contemporană, precum şi impactul globalizării asupra drepturilor omului 2.Să surprindă elementele definitorii ale drepturilor omului şi libertăţilor publice 3.Să definească prin comparaţie dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv 4.Să evidenţieze nivelul normativ al drepturilor omului. 5.Să explice nivelul instituţional al drepturilor omului. 6.Să identziice etapele nivelului educaţional al drepturilor omului. 7.Explicarea sferei de aplicare a drepturilor garantate 8.Definirea noţiunii de abuz de drept şi interZIcerea abuzului de drept. Mijloace de interzicere a abuzului de drept 9.Să identziice soluţii de prevenire a încalcarilor drepturilor omului şi a libertăţilor publice Competenţe dobândite Participanții vor dobândi următoarele competențe specifice: - Profesional Utilizarea cunoştinţelor de bază ale domeniului pentru explicarea adoptării diverselor actelor normative și administrative Analizarea şi evaluarea organizarii instituţionale, la nivel central şi local - Transversal Aplicarea tehnicilor de relaţionare în grup, deprinderea şi exercitarea rolurilor specifice în munca de echipă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare interpersonală. TEMATICĂ - Unităţi de învăţare 1. Delimitari conceptuale. Covenţia Europeană privind Drepturile Omului.Carta drepturilor fundamentale a U.E. - document fundamental pentru protecţia drepturilor omului la nivelul Uniunii Europene - 2 ore 2. Drept obiectiv. Drept subiectiv. Drept natural. Drept pozitiv – 2 ore 3. Nivelurile drepturilor omului – 2 ore 4. 5. 6.

Drepturile civile -2 ore Drepturile politice – 2 ore Drepturile economice, sociale si culturale – 2 ore

7. Drepturile de solidaritate – 2 ore 8 Drepturile cetatenesti – 2 ore 9. Drepturile copilului – 2 ore 10. Dreptul la protecţie al consumatorului– 2 ore 11. Îndatoririle fundamentale – 2 ore 3

12. Curtea Europeana a Drepturilor Omului – 2 ore 13. Educatia pentru drepturile omului – 2 ore 14. Implicarea indivizilor în protecţia și promovarea drepturilor omului – 2 ore

PRECIZĂRI PRIVIND DESFĂȘURAREA EXAMENULUI FINAL Evaluarea finală1 1-Participarea activă şi pertinentă la seminar: prezentare, analiză critică, dialog (10% din nota finală) 2- Un examen semestrial scris cu 4 subiecte de sinteză din tematica studiată(90% din nota finală).

Bibliografie 1. Mădălina Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane, Prouniversitaria, București, 2013 2. Mădălina Tomescu – Protecția juridică a drepturilor omului, Prouniversitaria, București, 2009 3. Corlățean Titus – Protecția europeană și internațională a drepturilor omului – Ed. Universul Juridic, 2012 4. Corlățean Titus – Executarea hotărârilor CEDO - Ed. Universul Juridic, 2011 5. Nicolae Purdă, Nicoleta Diaconu – Protecția juridică a drepturilor omului, Universul Juridic, 2011 6. Dumitru Mazilu - Drepturile Omului, Lumina Lex, 2008 7. Pactele Internationale privind Drepturile Omului 8. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene Conventia Europeana privind Drepturile Omului şi Protocoalele Aditionale

1

A se vedea și http://www.politice.ro/fisiere/tpf_2005_univ.pdf 4

Unitatea de învăţare 1 DELIMITARI CONCEPTUALE Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să explice semnificaţiile drepturilor omului în lumea contemporană, precum şi impactul globalizării asupra drepturilor omului 2. Să surprindă elementele definitorii ale drepturilor omului şi libertăţilor publice 3. Să înțeleagă contextul apariției celor două instrumente fundamentale privind drepturile omului în Europa 1.1. Delimitări conceptuale DREPTURILE OMULUI – evocă drepturile (naturale) ale fiinţei umane, înzestrata cu raţiune şi conştiinţă, drepturi inalienabile şi imprescriptibile. Ele reprezintă acele drepturi ale cetăţenilor, esenţiale pentru viaţa, libertatea şi demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prin aceasta şi legi. LIBERTĂŢILE PUBLICE – sunt drepturi consacrate în legile fundamentale ale statelor alături de drepturile fundamentale ale omului. DREPTURILE CETĂŢENEŞTI – evocă, drepturile fiinţei umane care se integrează într-un anumit sistem social-politic, comandat de reguli juridice, dar şi de reguli de ordin religios, moral şi politic. 1.2. Instrumente juridice universale în domeniul drepturilor omului Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile si Politice, 1.3. Instrumente juridice europene în domeniul drepturilor omului 1.3.1. SISTEMUL CONSILIULUI EUROPEI: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO) 2 Carta Socială Europeană3 Carta Socială Europeană Revizuită4 Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale5 Convenţia Culturală Europeană6 Convenţia europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei7 . Conveţia europeană în materia adopţiei de copii8 Convenţia europeană privind prevenirea torturii şi a tratamenentelor inumane sau degradante9 Carta europeană a autoguvernării (a autonomiei) locale10 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare11 1.3.2. SISTEMUL UNIUNII EUROPENE 2

Semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, de către reprezentanţii a 13 guverne, care a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953 Carta a fost deschisă spre semnare la 18 octombrie 1961 şi a intrat în vigoare la 26 februarie 1965. 4 Deschisă spre semnare la 3 mai 1996 5 Deschisă spre semnare la 1 februarie 1995 6 Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 19 decembrie 1954. România a ratificat convenţia la 20 decembrie 1991. 7 Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi a intrat în vigoare la 11 august 1978 . România a aderat la convenţie la 30 septembrie 1992. 8 Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 24 aprilie 1967 şi a intrat în vigoare la 26 aprilie 1968. România a ratificat convenţia la 31 martie 1993. 9 Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 1 februarie 1995 România a ratificat convenţia prin Legea nr. 80/ 1994. 10 Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 . România a ratificat convenţia la 3 noiembrie 1997. 11 Convenţia a fost adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 şi a intrat în vigoare la 1 martie 1998 . România a ratificat convenţia la 19 ianuarie 2008. 5 3

Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene Carta Drepturilor Fundamentale este un document politic adoptat în mod solemn de catre Consiliul European de la Nisa, din decembrie 2000. Prin Tratatul de la Lisabona însă, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene intră în categoria izvoarelor primare ale dreptului comunitar12, disputa asupra caracterului obligatoriu sau de recomandare al acestui instrument juridic fiind tranşată definitiv. Teme de control: 1. Definiți noțiunile de drepturi ale omului; libertăți publice și drepturi cetățenești. 2. Realizați o diagramă în care să reprezentați noțiunile de mai sus. 3. Scrieți care sunt documentele de promovare a drepturilor omului în sistemul Națiunilor Unite. 4. Analizați pe scurt Convenția Europeană privind Drepturile Omului. 5. Enumerați trei documente în domeniul drepturilor omului adoptate în sistemul Consiliului Europei în afară de Convenția Europeană privind Drepturile Omului. 6. Analizați pe scurt Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Ce aduce nou acest document? Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 2. M. Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013

12

A se vedea Tratatul de la Lisabona, 13 decembrie 2007, pag. TL.ro 15, respectiv modificarea art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană 6

Unitatea de învăţare 2 DREPT OBIECTIV. DREPT SUBIECTIV. DREPT NATURAL. DREPT POZITIV Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să definească prin comparaţie dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv, dreptul natural şi dreptul pozitiv. 2. Să fie capabili să exemplifice dreptul obiectiv și dreptul subiectiv 3. Să fie capabili să exemplifice dreptul natural și dreptul pozitiv

Potrivit profesorului Dumitru Mazilu, dreptul obiectiv este ansamblul normelor juridice care prefigurează scopurile generale ale vieţii sociale, norme care au un caracter obligatoriu, pe care societatea ne poate constrânge să le respectăm printr-o presiune externă mai mult sau mai puţin intensă..13 Ca exemplu, vorbim despre codurile de legi, despre reglementările în domeniul educației, al finanțelor publice etc. Dreptul subiectiv defineşte facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau apăra un anumit interes, legalmente protejat, împotriva oricărei încercari sau acţiuni de încalcare. De exemplu, dreptul de a vota este un drept subiectiv, de care cetățeanul poate uza sau nu, respectiv se duce să voteze sau nu. Şcoala dreptului natural a conceput un om natural, fericit si perfect, în afară de orice legătură socială şi a descris această stare naturală care nu este decât o pură construcţie ipotetică contrară adevarului istoric.”14 Ieşirea din această stare s-ar fi produs prin contractul social şi crearea statului . Statul este cel care consacră şi garantează drepturile şi libertatile, care devin perene şi rezistă tuturor vicisitudinilor, principiu fundamental pentru drepturile omului. Dreptul pozitiv reprezintă ansamblul normelor juridice în vigoare într-o societate la un moment dat care sunt susceptibile de a fi indeplinite prin apelul la forţa de coerciţie a statului, în cazul încălcării lor. Normele dreptului pozitiv oglindesc principiile dreptului natural care sunt fundamentale în procesul elaborării, promovării şi aplicării acestor norme15. Teme de control 1. Definiți dreptul obiectiv și dreptul subiectiv. 2. Dați două exemple de drepturi subiective. 3. Definiți dreptul natural și dreptul pozitiv. Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 3. Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 4. Irina Moroianu Zlatescu - Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996

Unitatea de învăţare Unitatea de învăţare Unitatea de învăţare 13

D.Mazilu- Drepturile omului. Concept. Exigenţe şi realităţi contemporane- Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 41-42 Irina Moroianu Zlatescu - Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996. p. 23 15 D. Mazilu - op.cit.- p. 46 7 14

Unitatea de învăţare 3 NIVELURILE DREPTURILOR OMULUI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să explice nivelul conceptual al drepturilor omului și să încadreze noțiunile deja asimilate în cadrul acestui nivel 2. Să evidenţieze nivelul normativ al drepturilor omului. 3. Să explice nivelul instituţional al drepturilor omului. 4. Să identifice etapele nivelului educaţional al drepturilor omului. 3.1.Nivelul conceptual Presupune utilizarea unor noțiuni adecvate precum:  Drepturile omului  Libertățile publice  Drepturile cetățenești  Dreptul obiectiv-dreptul subiectiv  Dreptul natural-dreptul pozitiv De asemenea, presupune analiza dimensiunii axiologice a drepturilor omului: 3.2. Nivelul normativ Este dat de sistemul izvoarelor care prevăd drepturi şi îndatoriri pentru toate persoanele, fără discriminări. După cel de al doilea război mondial, preocupările s-au axat pe protecţia anumitor categorii de persoane (minorităţi, străini), dar şi pe promovarea drepturilor considerate în mod individual, dar raportate la domenii prioritare:dreptul la muncă 3.3. Nivelul instituțional Se referă la totalitatea instituțiilor în plan național și internațional care au ca obiect de activitate protecția și promovarea drepturilor omului. 3.4. Nivelul educațional Reprezintă nivelul cel mai înalt şi presupune educarea cetăţeanului/omului în spiritul drepturilor omului: - cunoaşterea drepturilor omului - cunoaşterea obligaţiilor ce revin fiecăruia - formarea conştiinţei pentru drepturile omului - cunoaşterea modalităţilor prin care cetăţenii îşi pot apăra drepturile. Teme de control 1. Analizați, pe scurt, nivelurile drepturilor omului. 2. Realizați o diagramă în care să încadrați aceste niveluri. 3. Considerați că sunt suficiente cele patru niveluri? Argumentați răspunsul. Bibliografie recomandată 1. A.Năstase- Drepturile omului- religie a sfârşitului de secol, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013

8

Unitatea de învăţare 4 DREPTURILE CIVILE Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să definească drepturile civile. 2. Să dea cel putin 3 exemple de drepturi civile și să precizeze convențiile care le-au consacrat. 3. Să precizeze cel puțin 3 drepturi civile protejate în sistemul european de drepturi ale omului. Sfera drepturilor civile este, potrivit mai multor doctrinari16, deosebit de întinsa, ele însotind individul din momentul naşterii - iar, pentru unele drepturi, chiar din momentul concepţiunii- până în clipa morţii, unele dintre ele având efecte juridice şi după moarte17. Drepturile civile sunt drepturi de care vor beneficia toţi indivizii, atât cetăţenii, cât şi străinii. Drepturile civile:  Dreptul la viață, libertate și inviolabilitate  Dreptul la egală ocrotire a legii  Dreptul de a se căsători și a-și întemeia o familie  Dreptul la viață privată  Dreptul la cetățenie Teme de control: 1. Definiți drepturile civile. 2. Explicați de ce se spune că drepturile civile însoțesc individul pe tot parcursul vieții 3. Dați exemplu de un drept civil care există independent de viața individului 4. Explicați necesitatea cetățeniei și a dreptului la cetățenie. Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 3. Irina Moroianu Zlatescu - Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996

16 17

D.Mazilu - op.cit.-p. 85 Este vorba despre drepturile succesorale. 9

Unitatea de învăţare 5 DREPTURILE POLITICE. LIBERTĂȚILE PUBLICE Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1. Să definească drepturile politice relevând sinonimia dintre acestea și libertățile publice 2. Să evidențieze rolul autorităților statale în protecția și promovarea libertăților publice. 3. Să dea cel puțin 5 exemple de libertăți publice și să precizeze consacrarea lor în sistemul european. Drepturile politice reprezintă o categorie aparte de drepturi ale omului, pentru că ele presupun intervenţia statului într-un grad mai mare sau mai mic de libertate. Drepturi politice:  Dreptul la egalitate și nediscriminare  Libertatea de exprimare  Libertatea de gândire, conștiință și religie  Libertatea de întrunire și asociere  Libertatea de circulație și alegere a reședinței  Dreptul la azil  Dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat Teme de control 1. Definiți drepturile politice și explicați ce înseamnă implicarea statului. 2. Dați 3 exemple de libertăți publice și analizați, la alegere, una dintre acestea. 3. Analizați, prin comparație dreptul la azil cu libertatea de circulație și alegere a reședinței. Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 3. Mădălina Tomescu - Egalitatea de şanse în administraţia publică, în “Buletin documentar nr. 1/2008” MAI, Institutul de Studii pentru Ordine Publică, Ed. MAI, 2008, 4. Mădălina Tomescu - Cunoaşterea libertăţilor publice şi a drepturilor cetăţeneşti în statul de drept, în “Monitorul cultural-educativ” nr. 2/2008, MAI 5. Mădălina Tomescu - Principiul egalităţii în drepturi. Egalitate - libertate- nediscriminare, Revista Paideia nr. 1/2008

10

Unitatea de învăţare 6 DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI CULTURALE Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să definească drepturile economice, sociale și culturale. 2. Să dea câte 3 exemple de drepturi din fiecare categorie 3. Să precizeze modul în care drepturile economice, sociale și culturale sunt consacrate la nivel european. Drepturi economice, sociale și culturale:  Dreptul la muncă  Dreptul la securitate socială  Dreptul la un nivel de trai suficient  Dreptul de a forma sindicate și de a se afilia la un sindicat  Dreptul la sănătate  Dreptul la educație  Dreptul la cultură o Dreptul de a participa la viața culturală o Dreptul de a beneficia de cuceririle științei și tehnicii o Dreptul de autor Teme de control 1. Să se definească drepturile economice, sociale și culturale. 2. Analizați dreptul la sănătate. 3. Care credeți că sunt componentele principale ale dreptului la educație? 4. Cum credeți că se poate concretiza dreptul la cultură? Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 3. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Bucureşti.,2006

11

Unitatea de învăţare 7 DREPTURILE DE SOLIDARITATE Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1. Definirea noţiunii de solidaritate. Drepturile de solidaritate la nivel internaţional: dreptul la dezvoltare, dreptul la pace, dreptul la un mediu sănătos. 2. Stabilirea raportului dintre reglementările europene şi alte reglementări internaţionale în domeniu 3. Să explice protecţia mediului şi respectarea dreptului la un mediu sănătos în România Drepturile de solidaritate au fost numite şi drepturi de generaţia a treia şi sunt expresia vie a faptului că drepturile omului nu sunt elemente imobile, acestea aflându-se într-o permanentă dezvoltare şi schimbare. Această categorie de drepturi reflectă în plus faptul că apar mereu noi probleme care periclitează dreptul oamenilor la viaţă şi care ar trebui întâmpinate cu introducerea unor noi drepturi în catalogul drepturilor omului. S-a discutat mult pe marginea drepturilor de solidaritate sau de generaţia a treia. Controversele sunt înca şi astăzi numeroase, pentru că apare ideea că ele reprezintă drepturi colective. Potrivit unor teoreticieni, drepturile colective nu pot exista, întrucât drepturile omului sunt prin excelenţă drepturi subiective, de aceea ele nu pot aparţine unui grup de oameni. Este însa adevărat că aceste drepturi, deşi subiective, deşi aparţin deci fiecărui individ în parte, nu pot fi exercitate decât în colectiv, ele nu au relevanţă decât în interiorul unei colectivităţi. Drepturile de solidaritate:  Dreptul la pace  Dreptul la dezvoltare  Dreptul la un mediu sănătos Teme de control 1. Definiți solidaritatea. Erau necesare drepturile de solidaritate? De ce? 2. Analizați din proprie perspectivă dreptul la pace. 3. Să se analizeze dreptul la un mediu sănătos din perspectiva dumneavoastră. 4. Realizați o diagramă în care să reprezentați drepturile de solidaritate. Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 3. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Bucureşti.,2006

12

Unitatea de învăţare 8 DREPTURILE CETĂȚENEȘTI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Explicarea notiunii drepturi cetăţeneşti comparativ cu drepturile omului şi cu libertăţile publice 2. Explicarea conceptului cetăţeniei. Cetăţenia europeană. Bipatridia şi apatridia 3. Drepturile politice în reglemetările internaţionale 4. Explicarea dreptului de a vota şi de a candida, a dreptului la libertatea de mutare şi de domiciliu, precum și a dreptului la protecţie diplomatică Pe planul dreptului constituţional, conceptul de drepturi ale omului s-a regăsit şi se regăseşte, în special, sub forma noţiunii de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. De altfel, drepturile cetăţeneşti mai sunt denumite şi libertăţi publice18, deşi, în opinia noastră, ele alcătuiesc un corp distinct de drepturi, înscrise în marea categorie a libertăţilor publice. Drepturile cetățenești: Dreptul de a participa la conducerea treburilor publice Dreptul de petiție Dreptul la protecție diplomatică Dreptul la o bună administrare Dreptul de acces la documente Dreptul de a se adresa Avocatului Poporului Teme de control 1. Definiți drepturile cetățenești. 2. Realizați o diagramă în care să reprezentați raportul dintre drepturile politice și cele cetățenești. 3. Analizați dreptul la o bună administrare în România. 4. Cum interpretați dreptul la protecție diplomatică? Cât de important este el pentru dumneavoastră? Bibliografie recomandată 1. Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013

18

Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p.146-147. 13

Unitatea de învăţare 9 DREPTURILE COPILULUI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Explicarea noțiunii drepturilor copilului 2. Integrarea drepturilor copilului în sistemul european al drepturilor omului 3. Stabilirea raportului dintre reglementările europene şi alte reglementări internaţionale în domeniul drepturilor copilului 4. Respectarea drepturilor copilului în România. Tendinţe şi orientări contemporane 9.1. Noțiune. Consacrare juridică Drepturile copilului şi standardele la care toate guvernele trebuie să aspire în realizarea acestor drepturi, sunt cel mai complet şi concis prezentate într-un tratat internaţional privind drepturile omului : Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului19. Prin ratificarea Convenţiei, guvernele se obligă să implementeze în totalitate drepturile prevăzute, drepturi ce pot fi grupate în trei mari categorii:  protecţie : copiii au dreptul la protecţie împotriva cruzimilor, abuzurilor, neglijenţei şi exploatării;  participare : copiii au dreptul de a juca un rol activ în cadul societăţii şi să aibă un cuvânt de spus în propriile lor vieţi;  îngrijire : copiii au dreptul ca cele mai elementare trebuinţe ale lor să fie satisfăcute. 9.2. Drepturi ale copilului: ● Dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare ● Dreptul la nediscriminare ● Dreptul la un nume şi la o cetăţenie ● Dreptul de a-şi păstra identitatea ● Dreptul de a nu fi separat de părinţii săi ● Dreptul copilului separat de unul dintre părinţi sau de ambii de a întreţine relaţii sau contacte directe ● Dreptul la reîntregirea familiei ● Dreptul copilului capabil de a-şi exprima liber opinia asupra problemelor care îl privesc. ● Dreptul la libertatea de exprimare şi la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie. ● Dreptul la informare ● Dreptul de a se bucura de cea mai bună sănătate posibilă. ● Dreptul la securitate socială ● Dreptul la un nivel de viaţă suficient ● Dreptul la educaţie – asigurarea învăţământului primar obligatoriu, accesul la învăţământul secundar şi superior. ● Dreptul la odihnă şi vacanţă ● Dreptul la protecţie împotriva exploatării economice, a torturii şi a încălcării demnităţii. Teme de control 1. Definiți drepturile copilului și relevați necesitatea existenței lor. 2. Evidențiați unicitatea Convenției cu privire la drepturile copilului. 3. Scrieți 5 drepturi pe care le considerați ca fiind numai ale copiilor. 19

Adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989 la New York. Intrată în vigoare la 2 septembrie 1990. Ratificată de România la 28 septembrie 1990. 14

4. Identificați în viața de zi cu zi încălcări ale drepturilor copilului. 5. Propuneți soluții pentru respectarea drepturilor copilului. Bibliografie recomandată 1. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 2. Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Tratat de drepturile omului, Bucureşti.,2006

15

Unitatea de învăţare 10 DREPTUL LA PROTECȚIE AL CONSUMATORULUI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Definirea noţiunii de protecţie a consumatorului şi integrarea acesteia în sfera noţiunii de securitate socială 2. Elementele de protecţie a consumatorului în spaţiul public european 3. Elemente de protecţie a consumatorului în România. Se poate vorbi despre o reală protecţie a consumatorului în ţara noastră? 10.1. Noțiune. Consacrare juridică Protecţia consumatorilor se vrea a fi o componentă de bază a protecţiei sociale din orice ţară. Consumatorul este persoana fizică ce cumpără, dobândeşte, utilizează sau consumă produse ori servicii, în afara activităţilor sale profesionale. Protecţia consumatorului, componentă de bază a protecţiei sociale într-o societate democratică, este concretizată printr-un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată, destinată asigurării respectării intereselor consumatorilor.20 10.2. Drepturile consumatorului Principalele drepturi ale consumatorilor21 sunt: - de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea, ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime; - de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor,astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori; - de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate; - de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege; - de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor.22 10.3. INSTITUŢII DE PROTECŢIE A CONSUMATORILOR 1. INSTITUŢII LA NIVEL EUROPEAN La ora actuală problema protecţiei consumatorilor este extrem de importantă la nivelul Uniunii Europene. Din punct de vedere al diverselor instituţii care se ocupă de această problemă sunt de menţionat: - Comisia Europeană -Parlamentul European - Ombudsmanul European - Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară. 2. INSTITUŢII LA NIVELUL STATULUI ROMÂN Având în vedere importanţa acestei probleme şi responsabilitatea asumată de Guvern, a fost creată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca organ de specialitate al Administraţiei publice centrale, cu rolul de a pune în aplicare politica şi strategia Guvernului în domeniu. În subordinea Autorităţii Naţionale funcţionează 41 de Oficii Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi Oficiul Municipiului Bucureşti pentru Protecţia Consumatorilor.23 20

Dictionnaire commercial de l’Academie des Sciences Commerciales,Ed.Hachette, Paris, 1979, pg.222-223 A se vedea art. 27 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului 22 ANPC, Ghidul Consumatorilor, pg.12-13 23 Ibidem 16 21

Teme de control 1. Definiți consumatorul. Vă simțiți un consumator adevărat? Argumentați. 2. Ce este protecția consumatorului? 3. De ce considerați că este necesar un drept la protecție al consumatorului? 4. Care sunt principalele drepturi ale consumatorului? 5. Analizați un caz de încălcare a drepturilor consumatorului, al cărui protagonist ați fost dumneavoastră su un prieten al dumneavoastră. Bibliografie recomandată 1. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 2. Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului cu toate modificările și completările ulterioare 3. I.CĂTOIU,N.TEODORESCU - Comportamentul consumatorului,teorie şi practică, Ed.Economică, Bucureşti, 1997 4. www.anpc.ro

17

Unitatea de învăţare 11 ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să definească noțiunea îndatoririlor prin contrast cu cea de drepturi 2. Să evidențieze raportul corelativ dintre drepturi și obligații 3. Să rețină îndatoririle fundamentale din Constituția României și să le încadreze în contextul european. Având la bază principiile moralei, literatura juridică a exprimat faptul că trebuie să existe un raport corelativ echitabil între drepturile, libertăţile şi îndatoririle fiinţei umane. UN RAPORT CORELATIV24 Orice drept subiectiv se întemeiază pe un complex de relaţii sociale, care presupune „fiinţa unei societăţi de fapt şi, prin urmare, a unui număr extrem de mare de raporturi sociale, implicate şi sistematizate între ele”25. Caracteristica generală a acestor raporturi o constituie „corelaţia dintre drepturile şi obligaţiile participanţilor”, deoarece nu putem concepe în societate „un drept al unei persoane, străin de orice obligaţie a ei”. Noţiunea de drept subiectiv – subliniază profesorul Mircea Djuvara – „nu se poate despărţi în nici un fel de aceea de anumite obligaţii ale aceleiaşi persoane”26. Raportul corelativ dintre drepturi şi îndatoriri îşi găseşte expresia în: a) comportamentul individului faţă de sine; b) conduita acestuia faţă de membrii comunităţilor familială, locală, naţională; c) conduita sa faţă de oricare altă persoană. Constituţia României prevede următoarele îndatoriri fundamentale: 1. Fidelitatea faţă de ţară 2. Respectarea Constituţiei şi a legilor ţării 3. Apărarea ţării 4. Contribuţiile financiare 5. Exercitarea cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor Teme de control 1. Explicați raportul corelativ între drepturi și obligații. 2. Analizați îndatorirea exercitării cu bună credință a drepturilor și libertăților Bibliografie recomandată 1. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 2. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008

24 25 26

D.Mazilu -op.cit.-p. 129 Mircea Djuvara, op. cit., pag. 109. Ibidem, pag. 106 18

Unitatea de învăţare 12 CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să demonstreze unicitatea CEDO 2. Să cunoască instrumentele de valorificare a drepturilor omului prin intermediul CEDO 3. Să cunoască modalitatea de accedere la CEDO ca cetățean Primul organ care intervenea în procesul de asigurare a respectării drepturilor omului, aşa cum prevedea iniţial Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, era Comisia pentru Drepturile Omului. Este un organism important de protecţie a drepturilor omului, alcătuită dintr-un număr de membri egal cu acela al statelor. Aceştia sunt aleşi în mod individual de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei potrivit procedurilor Comitetului. Lista de propuneri este alcătuită de Biroul Adunării Parlamentare şi, apoi, este supusă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru a se asigura de o selecţie cât mai riguroasă. Mandatul Comisiei este de 6 ani, perioadă suficientă pentru a asigura continuitatea şi finalizarea unor cauze supuse Comisiei. După alegere, Comisia îsi desfăşoară activitatea pe baza propriului său Regulament27, în baza căruia îsi aleg un Preşedinte şi doi vicepreşedinţi pe o perioadă de trei ani. Sediul Comisiei este în oraşul Strasbourg. Lucrările comisiei nu erau publice. Dosarele erau confidenţiale, iar şedinţele se desfăşurau în mod secret, ţinând seama de implicaţiile fiecărui caz adus în faţa acestui organism european. Al doilea organ care intervenea în procesul de soluţionare a unei plângeri privind încalcarea unor drepturi reglementate de Convenţie este Curtea Europeană a drepturilor Omului. Aceasta este singurul organ jurisdicţional propriu-zis din sistemul existent. A fost creat în anul 1958 şi a început să judece, un an mai târziu, în anul 1959. Constituirea Curţii a fost considerată a fi necesară pentru a oferi garanţiile pe care le aşteaptă europenii în realizarea drepturilor ce le-au fost consacrate. Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor membre. Pe baza unei liste prezentate de statele membre, judecătorii sunt aleşi de către Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, spre deosebire de procedura folosită în cazul alegerii membrilor Comisiei Europene a Drepturilor Omului.

În cazul plângerilor cu caracter statal, procedura se declanşează în baza art. 24 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în cazul plângerilor individuale, temeiul juridic al declanşării procedurii îl constituie art. 25. Evident, este vorba de procedura, mai întâi în faţa Comisiei, care este îndrituita să sesizeze Curtea28. Atât Comisia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Consiliul de Miniştri pot sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea poate fi sesizată şi direct de către un Stat-parte la Convenţie ori de către statul al cărui cetăţean a fost victima unei încalcari sau unor încalcari .

27 28

D.Mazilu -op.cit.- 200 D.Mazilu - op.cit.-p. 200-201 19

De la constituirea Comisiei Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a acumulat o experienţă, care a confirmat rolul important al acestor mecanisme în domeniul protecţiei şi garantării drepturilor omului. Noua Curte Europeană a Drepturilor Omului a început să funcţioneze la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a încetat existenţa. Totuşi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (până la 31 octombrie 1999) să instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea înainte de data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instituţia de Convenţia amendată de Protocolul nr. 11, se compune dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor contractante. Compoziţia Curţii numără 45 de judecători în prezent. Nu există nici o restricţie în ceea ce priveşte numărul de judecători de aceeaşi naţionalitate. Judecătorii sunt aleşi de fiecare dată pentru şase ani, de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Totuşi, mandatul unei jumătăţi din numărul judecătorilor aleşi la primele alegeri va expira după trei ani, astfel încât reînnoirea mandatelor unei jumătăţi din numărul judecătorilor să se faca la fiecare trei ani. Judecătorii îsi desfăşoară activitatea cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibilă cu obligaţiile lor de independenţă şi imparţialitate sau cu disponibilitatea cerută de o activitate exercitată pe timp complet. Mandatul judecătorilor expiră la atingerea vârstei de şaptezeci de ani. Curtea, în plenul ei îsi alege preşedintele, doi vicepreşedinşi şi doi preşedinţi de secţiune pe o perioadă de trei ani. Actualul preşedinte al Curţii este Luzius Wildhaber (Elveţia). Conform regulamentului său, Curtea este formată din patru secţiuni, a căror compoziţie, fixată pe trei ani, trebuie să fie echilibrată atât din punct de vedere geografic, cât şi din punct de vedere al reprezentării pe sexe şi ţinând seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante. Fiecare secţiune este prezidată de un preşedinte, doi dintre presedinţii de secţiune fiind în acelaşi timp vicepreşedinţi ai Curţii. Presedinţii de secţiune sunt asistaţi şi, dacă este cazul, sunt înlocuiti de vicepreşedinţii de secţiune. Comitete formate din trei judecători sunt constituite pe o perioadă de 12 luni, în cadrul fiecărei secţiuni. Acestea reprezintă un element important al noii structuri, întrucât ele efectuează o mare parte din munca de filtrare efectuată până acum de Comisie. Camere din şapte membri sunt constituite în cadrul fiecărei secţiuni, pe baza sistemului rotaţiei, preşedintele de secţiune şi judecătorul ales în numele statului interesat participând de drept. Compusă din şaptesprezece judecători, Marea Cameră este constituită pentru o durată de trei ani. În afara membrilor de drept, preşedintele, vicepreşedinţii şi preşedinţii de secţiuni, ea se compune, după sistemul rotaţiei, pornind de la două grupe care alternează la fiecare nouă luni şi a căror compoziţiei se doreşte echilibrată din punct de vedere geografic şi ţine seama de diferitele sisteme juridice existente în statele contractante. Curtea dispune de o Grefă condusă de un grefier ales de plenul acesteia şi plasat sub autoritatea preşedintelui Curţii. El este asistat de unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi aleşi de asemenea de plenul Curţii. Fiecare dintre cele patru secţiuni judiciare este asistată de un grefier şi un grefier adjunct. Rolul grefei este acela de a asigura Curţii sprijinul juridic şi administrativ în exercitarea funcţiunilor sale judiciare. Ea se compune din jurişti, personal tehnic şi administrativ şi traducători. Camerele iau hotărâri cu majoritate de voturi. Fiecare judecăator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotărârii, fie opinia sa separată, concordantă sau diferită - fie o simplă declaraţie de dezacord. În decurs de trei luni de la data pronunţării hotărârii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea să fie deferită Marii Camere, dacă ea ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea Convenţiei sau a Protocoalelor sale, sau o problemă gravă cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere, compus din preşedintele Curţii, preşedinţii secţiunilor, cu excepţia preşedintelui secţiunii de care aparţine camera care a emis hotărârea, şi un alt judecător, ales, prin rotaţie, dintre judecătorii care nu au fost membrii camerei iniţiale. 20

Hotărârea Camerei devine definitivă la expirarea termenului de trei luni sau mai înainte dacă părţile declară că nu au intenţia de a face apel la Marea Cameră sau dacă colegiul de cinci judecători a respins asemenea cerere. Dacă colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarâri care este definitivă. Toate hotărârile definitive ale Curţii sunt obligatorii pentru statele pârâte în cauză.

Teme de control 1. Relevați documentul pe baza căruia s-a înființat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 2. Explicați unicitatea CEDO. 3. Cercetați cel puțin un caz judecat la CEDO soldat cu pierderea procesului de către România. Analizați motivele pentru care țara noastră a pierdut procesul. Bibliografie recomandată 1. D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 2. M.Tomescu – Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 3. http://www.coe.ro/statut_curte.html

21

Unitatea de învăţare 13 EDUCAȚIA PENTRU DREPTURILE OMULUI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Să definească educația pentru drepturile omului 2. Să evidențieze etapele educației în spiritul drepturilor omului 3. Să numească posibile discipline de studiu în cadrul educației pentru drepturile omului În condiţiile în care societatea evoluează tot mai mult către o reală democraţie, consider că este necesar ca fiecare cetăţean să îsi cunoască drepturile sale, cu deosebire pe cele care ţin de libertăţile publice . Aceasta pentru că numai dacă cetăţenii îsi exercită conştient aceste drepturi, se va putea vorbi despre o reală evoluţie. 29 Cetăţeanul ar trebui să aibă la majorat, respectiv la 18 ani o serie de informaţii despre drepturile sale dobândite din şcoală. Cu toate că, la nivelul curricullei şcolare sunt cuprinse destule informaţii privind drepturile omului în general şi libertăţile publice în special, elevul absolvent al ciclului liceal dovedeşte, în acest moment al dezvoltării României, că nu este totuşi informat.30 Vorbim astfel despre disciplinele : Educație civică, Cultură civică, Drepturile Omului ori Drepturile cetățeanului european. Educația pentru drepturile omului într-o societate democratică presupune educarea persoanei în spiritul drepturilor omului, luându-se în calcul următoarele elemente: ● - cunoaşterea drepturilor omului ● - cunoaşterea obligaţiilor ce revin fiecăruia ● - formarea conştiinţei pentru drepturile omului ● cunoaşterea modalităţilor prin care cetăţenii îşi pot apăra drepturile. Etapele educației pentru drepturile omului sunt următoarele: 1. 6-10 ANI – se asimilează norme şi forme acceptabile de conduită socială prin dobândirea percepţiei valorilor fundamentale ale societăţii 2. 11-15 ani- se dobândesc cunoştinţe despre:structuri şi probl. politice importante, despre evoluţia sistemului politic;se încearcă încurajarea reflecţiei critice asupra realităţii sociale – formarea percepţiei societăţii civile 3. 16-25 ani – se transmit conceptele de bază ale culturii politice şi se consolidează deprinderile fundamentale de atitudine, analiză şi acţiune . Teme de control 1. Enumerați principiile unei educații în spiritul drepturilor omului din perspectiva dumneavoastră. 2. Alcătuiți un plan de lecție despre unul dintre drepturile pe care considerați că trebuie să le cunoască elevii. Bibliografie recomandată 1. M. Tomescu - Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane – Ed. Prouniversitaria, București, 2013 D.Mazilu – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008

29

Mădălina Tomescu-Cunoașterea libertățlilor publice în statul de drept- , în “Monitorul cultural-educativ” nr. 2/2008, MAI, ISSN: 1583-6126, p. 119 - 126 30 Ibidem. 22

Unitatea de învăţare 14 IMPLICAREA INDIVIZILOR ÎN PROTECŢIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR OMULUI Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare: 1. Conștientizarea importanței cunoașterii drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 2. Conștientizarea necesității implicării active în protecția și promovarea drepturilor omului în propria colectivitate. Cunoaşterea libertăţilor publice şi a drepturilor cetăţeneşti este importantă nu doar pentru individ, ci pentru societate, în ansamblul său. Un individ informat este un individ care poate participa la dezvoltarea societăţii şi, implicit la ridicarea nivelului de trai. Cum? Foarte simplu. Cunoscându-şi drepturile, va şti să şi le ceară şi va şti să acţioneze în vederea respectării atât a drepturilor sale, cât şi a drepturilor celorlalţi. Pentru aceasta este însa necesar să existe posibilităţi pentru informarea în masă. Prin programe destinate special informării cetăţenilor, am putea asista la o îmbunatatire a gradului de implicare în viaţa societăţii şi, implicit, la o îmbunatatire a procentului de participare la procesul electoral. Este evident că, în acest moment, societatea românească trece printr-un moment de căutare a propriului drum, deşi, aparent, acesta se cunoaşte. Suntem membri ai Uniunii Europene, dar până la integrare cu siguranţă mai avem de parcurs nişte etape Cetăţenii trebuie să ştie care le sunt drepturile, toate câte sunt menţionate în Constituţie, pentru că trebuie să se implice în viaţa socială tocmai pentru că viitorul depinde de ei…31 Teme de control 1. Explicați modul în care vă implicați dumneavoastră în protecția și promovarea drepturilor omului. Bibliografie recomandată Propriul mod de gândire!

31

Ibidem 23

ANEXE DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI Preambul Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înalta aspiraţie a oamenilor, Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi, Considerând că este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni, Considerând că în Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărât să favorizeze progresul social şi îmbunatatirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari, Considerând că statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă, Considerând că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament, ADUNEAREA GENERALĂ proclamă prezenta DECLARAŢIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având această Declaraţie permanent în minte, ca prin învatatura şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor. Articolul 1 Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii. Articolul 2 Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurari. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sunt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii. Articolul 3 Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale. Articolul 4 Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor. Articolul 5 Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Articolul 6 Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică. Articolul 7 Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare. Articolul 8 Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege. Articolul 9 Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar. 24

Articolul 10 Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptata împotriva sa. Articolul 11 1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale. 2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal. Articolul 12 Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. Articolul 13 1. Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat. 2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa. Articolul 14 1. În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări. 2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 15 1. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia. Articolul 16 1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei. 2. Căsătoria nu poate fi încheiata decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi. 3. Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Articolul 17 1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Articolul 18 Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu alţii, atât în mod public, cât şi privat, prin învatatura, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor. Articolul 19 Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat. Articolul 20 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. 2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie. Articolul 21 1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi. 2. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa. 3. Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului. Articolul 22 Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptatita ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale. 25

Articolul 23 1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului. 2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală. 3. Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială. 4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Articolul 24 Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite. Articolul 25 1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurari independente de voinţa sa. 2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul căsătoriei sau în afara acesteia, se bucură aceeaşi protecţie socială. Articolul 26 1. Orice persoană are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învatamântul elementar şi general. Învatamântul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învatamântul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit. 2. Învatamântul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întarirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze întelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. 3. Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori. Articolul 27 1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui. 2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este. Articolul 28 Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfaptuite. Articolul 29 1. Orice persoană are îndatoriri fată de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale. 2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică. 3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 30 Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie.

26

PACTUL INTERNAŢIONAL PRIVIND DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE

PREAMBUL Statele părţi la prezentul Pact, Considerând că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane, Recunoscând că, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, idealul fiinţei umane libere, eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice, Considerând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului, Luând în considerare faptul că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine, şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact, Au convenit asupra următoarelor articole: Partea I Articolul 1 (1) Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îsi determina liber statutul politic şi îsi asigura liber dezvoltarea economică, socială şi culturală. (2) Pentru a-şi înfaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţională, întemeiata pe principiul interesului reciproc, şi în dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. (3) Statele părţi la prezentul pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă, trebuie să înlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite. Partea a II-a Articolul 2 (1) Fiecare stat parte la prezentul pact se angajează să acţioneze, atât prin propriul său efort, cât şi prin asistenţă şi cooperare internaţională, în special pe plan economic şi tehnic, folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplină a drepturilor recunoscute în prezentul pact să fie asigurată progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de masuri legislative. (2) Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiata pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă împrejurare. (3) Ţările în curs de dezvoltare, ţinând seama în modul cuvenit de drepturile omului şi de economia lor naţională, pot să stabilească în ce măsură vor garanta celor care nu le sunt cetăţeni drepturile economice recunoscute în prezentul pact. Articolul 3 Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal pe care îl au bărbatul şi femeia de a beneficia de toate drepturile economice, sociale şi culturale care sunt enumerate în prezentul pact. Articolul 4 Statele părţi la prezentul pact recunosc că, în ce priveşte folosinţa drepturilor asigurate de către stat în conformitate cu prezentul pact, statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitările stabilite de lege, numai în măsura compatibilă cu natura acestor drepturi şi exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică. Articolul 5 (1) Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor sau libertăţilor recunoscute în prezentul pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în pact.

27

(2) Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice ţară în virtutea unor legi, convenţii, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică. Partea a III-a Articolul 6 (1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua masuri potrivite pentru garantarea acestui drept. (2) Măsurile pe care fiecare stat parte la prezentul pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie să includă orientarea şi pregătirea tehnică şi profesională, elaborarea de programe, de măsuri şi de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economică, socială şi culturală constantă şi o deplină întrebuintare productivă a forţelor de munca în condiţii care garantează indivizilor folosinţa libertăţilor politice şi economice fundamentale. Articolul 7 Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure îndeosebi: a) remuneraţia care asigura tuturor muncitorilor cel puţin: i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincţie; în special, femeile trebuie să aibă garanţia că condiţiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care beneficiază bărbaţii şi să primească aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi muncă, ii) o existenţă decentă pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact; b) securitatea şi igiena muncii; c) posibilitatea egală pentru toţi de a fi promovaţi în munca lor la o categorie superioară adecvată, luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite şi aptitudinile; d) odihnă, timpul liber, limitarea raţională a duratei muncii şi concediile periodice plătite, precum şi remunerarea zilelor de sărbătoare. Articolul 8 (1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure: a) dreptul pe care îl are orice persoană, în vederea favorizării şi ocrotirii intereselor sale economice, de a forma împreuna cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la un sindicat la alegerea sa, sub singura rezervă a regulilor stabilite de organizaţia interesată. Exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restricţii decât cele prevăzute în lege şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale sau al ordinii publice ori pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora; b) dreptul pe care îl au sindicatele de a forma federaţii sau confederaţii naţionale şi dreptul pe care îl au acestea din urmă de a forma organizaţii sindicale internaţionale sau de a se afilia la acestea; c) dreptul pe care îl au sindicatele de a-şi exercita liber activitatea, fără alte limitări decât cele prevăzute de lege şi care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale sau al ordinii publice, ori pentru a ocroti drepturile şi libertăţile altora; d) dreptul la grevă, exercitat în conformitate cu legile fiecărei ţări. (2) Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau de către funcţionarii publici să fie supusă unor restricţii legale. (3) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia masuri legislative aducând atingere - sau să aplice legi într-un fel care ar aduce atingere - garanţiilor prevăzute în menţionata convenţie. Articolul 9 Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul oricărei persoane la securitate socială, inclusiv la asigurări sociale. Articolul 10 Statele părţi la prezentul pact recunosc că, 1. O ocrotire şi o asistenta cât mai larga cu putinţă trebuie acordate familiei, elementul natural şi fundamental al societăţii, în special pentru întemeierea sa şi în răstimpul cât are responsabilitatea întretinerii şi educării copiilor care sunt în sarcina sa. Căsătoria trebuie să fie liber consimţită de viitorii soţi; 2. O ocrotire specială trebuie acordata mamelor într-o perioada de timp rezonabilă, înainte şi după naşterea copiilor. Mamele salariate trebuie să beneficieze, în decursul acestei perioade, de un concediu plătit sau de un concediu beneficiind de alocaţii de securitate socială adecvate; 3. Măsuri speciale de ocrotire şi de asistenţă trebuie luate în favoarea tuturor copiilor şi adolescenţilor, fără nici o discriminare din motive de filiaţiune sau din alte motive. Copiii şi adolescenţii trebuie ocrotiţi împotriva 28

exploatării economice şi sociale. Folosirea lor la lucrări de natură a le dauna moralitatea sau sănătatea, de a le pune viaţa în primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancţionată prin lege. Statele trebuie, de asemenea, să stabilească limite de vârsta sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi interzisa şi sancţionată prin lege. Articolul 11 (1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însasi şi familia să, inclusiv hrană, îmbracaminte şi locuinţă suficiente, precum şi la îmbunatatirea continuă a condiţiilor sale de existenţă. Statele părţi vor lua măsuri potrivite pentru a asigura realizarea acestui drept şi recunosc în acest scop importanta esenţiala a unei cooperări internaţionale liber consimţite. (2) Statele părţi la prezentul pact, recunoscând dreptul fundamental pe care îl are orice persoană de a fi la adăpost de foame, vor adopta, individual şi prin cooperare internaţionala, măsurile necesare, inclusiv programe concrete: a) pentru a îmbunatati metodele de producţie, de conservare şi de distribuire a produselor alimentare prin deplina utilizare a cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice, prin difuzarea principiilor de educaţie în ce priveşte nutriţia şi prin dezvoltarea sau reforma regimurilor agrare, în aşa fel incit să asigure cât mai bine punerea în valoare şi utilizarea resurselor naturale; b) pentru a asigura o repartiţie echitabilă a resurselor alimentare mondiale în raport cu nevoile, ţinând seama de problemele care se pun atât ţărilor importatoare, cât şi ţărilor exportatoare de produse alimentare. Articolul 12 (1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna sănătate fizica şi mintală pe care o poate atinge. (2) Măsurile pe care statele părţi la prezentul pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura: a) scăderea mortalităţii noilor născuţi şi a mortalităţii infantile, precum şi dezvoltarea sănătoasa a copilului; b) îmbunatatirea tuturor aspectelor igienei mediului şi ale igienei industriale; c) profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii; d) crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală. Articolul 13 (1) Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educaţie. Ele sunt de acord ca educaţia trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalităţii umane şi a simţului demnităţii sale şi să întareasca respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Pe lângă aceasta, ele sunt de acord că prin educaţie orice persoană trebuie să devina capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că educaţia trebuie să favorizeze întelegerea, toleranţa şi prietenia între toate naţiunile şi toate grupurile rasiale, etnice sau religioase şi să încurajeze dezvoltarea activităţilor Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii. (2) Statele părţi la prezentul pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept a) învatamântul primar trebuie să fie obligatoriu şi accesibil tuturor în mod gratuit; b) învatamântul secundar sub diferitele sale forme, inclusiv învatamântul secundar tehnic şi profesional, trebuie să fie generalizat şi să devina accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite şi în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuităţii lui; c) învatamântul superior trebuie să devină accesibil tuturor în deplina egalitate, în funcţie de capacitatea fiecăruia, prin toate mijloacele potrivite şi în special prin introducerea treptată a gratuităţii; d) educaţia de bază trebuie încurajata sau intensificată cât mai mult posibil, pentru persoanele care au primit instrucţie primară sau care n-au primit-o până la capăt; e) trebuie să se urmărească activ dezvoltarea unei reţele şcolare la toate nivelurile, să se stabilească un sistem adecvat de burse şi să se amelioreze în mod continuu condiţiile materiale ale personalului didactic. (3) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învatamânt, altele decât cele ale autorităţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri. (4) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu trebuie interpretată ca aducând atingere libertăţii indivizilor şi persoanelor juridice de a înfiinta şi de a conduce instituţii de învatamânt cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 al prezentului articol să fie respectate, iar educaţia dată în aceste instituţii să fie conformă cu normele minimale pe care le poate prescrie statul. Articolul 14 Orice stat parte la prezentul pact, care în momentul în care devine parte nu a putut înca asigura în teritoriul său metropolitan sau în teritoriile aflate sub jurisdicţia sa obligativitatea şi gratuitatea învatamântului primar, se angajează să stabilească şi să adopte, într-un termen de 2 ani, un plan detaliat de măsuri necesare pentru a 29

realiza treptat, într-un număr rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului învatamântului primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi. Articolul 15 (1) Statele părţi la prezentul pact recunosc fiecăruia dreptul: a) de a participa la viaţa culturală; b) de a beneficia de progresul ştiinţific şi de aplicaţiile sale; c) de a beneficia de protecţia intereselor morale şi materiale decurgând din orice producţie ştiinţifica, literară sau artistică al cărei autor este. (2) Măsurile pe care statele părţi la prezentul pact le vor lua pentru a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie să cuprindă măsurile necesare pentru a asigura menţinerea, dezvoltarea şi difuzarea ştiinţei şi culturii. (3) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi activităţilor creatoare. (4) Statele părţi la prezentul pact recunosc urmările binefăcătoare care trebuie să rezulte din încurajarea şi dezvoltarea cooperării şi contactelor internaţionale în domeniul ştiinţei şi culturii. Partea a IV-a Articolul 16 (1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să prezinte, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în această parte a pactului, rapoarte asupra măsurilor pe care le-au adoptat şi asupra progreselor obţinute în asigurarea respectării drepturilor recunoscute în pact. (2) a) Toate rapoartele vor fi adresate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care le va transmite în copie, spre examinare, Consiliului Economic şi Social, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact. b) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite, de asemenea, instituţiilor specializate copii de pe rapoartele sau de pe părţile relevante din rapoartele trimise de statele părţi la prezentul pact, care sunt şi membre ale instituţiilor specializate respective, în măsura în care aceste rapoarte sau părţi din rapoarte privesc probleme de competenţa instituţiilor lor menţionate, potrivit actelor lor constitutive. (alte informaţii cu privire la aceste rapoarte) (...) Articolul 23 Statele părţi la prezentul pact sunt de acord ca măsurile de ordin internaţional destinate să asigure realizarea drepturilor recunoscute în pact cuprind îndeosebi încheierea de convenţii, adoptarea de recomandări, furnizarea unei asistenţe tehnice şi organizarea, împreuna cu guvernele interesate, a unor reuniuni regionale şi reuniuni tehnice în scop de consultare şi de studiu. Articolul 24 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor din Carta Naţiunilor Unite şi din statutele instituţiilor specializate care definesc răspunsurile diverselor organe ale O.N.U. şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul pact. Articolul 25 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale. Partea a V-a Articolul 26 (1) Prezentul pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generala a Naţiunilor Unite să devina parte la prezentul pact.

PACTUL INTERNAŢIONAL PRIVIND DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE PREAMBUL Statele părţi la prezentul Pact, Considerând că, în conformitate cu principiile enunţate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, 30

Recunoscând că aceste drepturi decurg din demnitatea inerentă persoanei umane, Recunoscând că, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, idealul fiinţei umane libere, eliberate de teamă şi mizerie, nu poate fi realizat decât dacă se creează condiţii care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice, sociale şi culturale, ca şi de drepturile sale civile şi politice, Considerând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite, statele au obligaţia de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului, Luând în considerare faptul că omul are îndatoriri faţă de semenii săi şi faţă de colectivitatea căreia îi aparţine, şi este dator a se strădui să promoveze şi să respecte drepturile recunoscute în prezentul Pact, Au convenit asupra următoarelor articole: Partea I Articolul 1 (1) Toate popoarele au dreptul de a dispune de ele însele. În virtutea acestui drept, ele îsi determină liber statutul politic şi îsi asigură liber dezvoltarea economică, socială şi culturală. (2) Pentru a-şi înfaptui scopurile, toate popoarele pot dispune liber de bogăţiile şi de resursele lor naturale, fără a aduce atingere obligaţiilor care decurg din cooperarea economică internaţionala, întemeiata pe principiul interesului reciproc, şi din dreptul internaţional. În nici un caz un popor nu va putea fi lipsit de propriile mijloace de trai. (3) Statele părţi la prezentul pact, inclusiv cele care au răspunderea administrării de teritorii neautonome şi de teritorii sub tutelă, trebuie să înlesneasca realizarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele şi să respecte acest drept, în conformitate cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite. Partea a II-a Articolul 2 (1) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte şi să garanteze tuturor indivizilor care se găsesc pe teritoriul lor şi ţin de competenta lor drepturile recunoscute în prezentul pact, fără nici o deosebire, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiata pe orice altă împrejurare. (2) Statele părţi la prezentul pact se angajează ca potrivit cu procedura lor constituţională şi cu dispoziţiile prezentului pact să acţioneze spre a da posibilitatea adoptării unor măsuri legislative sau a altora, apte pentru traducerea în viaţă a drepturilor recunoscute în prezentul pact care nu ar fi înca în vigoare. (3) Statele părţi la prezentul pact se angajează: a) să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în prezentul pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încalcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiilor lor oficiale; b) să garanteze ca autoritatea competentă, judiciară, administrativă ori legislativă, sau orice altă autoritate competentă potrivit legislaţiei statului, va hotărî asupra drepturilor persoanei care foloseşte calea de recurs, şi să dezvolte posibilităţile de recurs jurisdicţional; c) să garanteze că autorităţile competente vor da urmare oricărui recurs care a fost recunoscut ca justificat. Articolul 3 Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure dreptul egal al bărbaţilor şi al femeilor de a se bucura de toate drepturile civile şi politice enunţate în prezentul pact. Articolul 4 (1) În cazul în care un pericol public excepţional ameninţă existenţa naţiunii şi este proclamat printr-un act oficial, statele părţi la prezentul pact pot ca în limita strictă a cerinţelor situaţiei să ia măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în prezentul pact, cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligaţii pe care le au potrivit dreptului internaţional şi ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiata numai pe rasă, culoare, sex, limbă, religie sau origine socială. (2) Dispoziţia precedentă nu autoriza nici o derogare de la prevederile art. 6 , 7, 8 (paragrafele 1 şi 2), 11, 15, 16 şi 18. (3) Statele părţi la prezentul pact care fac uz de dreptul de derogare trebuie ca prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să semnaleze de îndata celorlalte state părţi dispoziţiile de la care au derogat, precum şi motivele care au provocat aceasta derogare. O nouă comunicare va fi făcută, prin acelaşi intermediu, la data la care ele au pus capăt derogărilor. Articolul 5 (1) Nici o dispoziţie din prezentul pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în pact.

31

(2) Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul pact prin aplicarea legilor, convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul că prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsura mai mică. Partea a III-a Articolul 6 (1) Dreptul la viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar. (2) În ţările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentinţă de condamnare la moarte nu va putea fi pronunţată decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislaţia în vigoare în momentul în care crima a fost comisă, legislaţie care nu trebuie să fie în contradicţie cu dispoziţiile prezentului pact şi nici cu cele ale Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Această pedeapsă nu poate fi aplicată decât în virtutea unei hotărâri definitive pronunţată de un tribunal competent. (3) Când privarea de viaţă constituie crima de genocid, se întelege că nici o dispoziţie din prezentul articol nu autoriza un stat parte la prezentul pact să deroge în nici un fel de la vreo obligaţie asumată în virtutea dispoziţiilor Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. (4) Orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita graţierea sau comutarea pedepsei. Amnistia, graţierea sau comutarea pedepsei cu moartea poate fi acordată în toate cazurile. (5) O sentinţă de condamnare la moarte nu poate fi pronunţată pentru crime comise de persoane sub vârsta de 18 ani şi nu poate fi executată împotriva unor femei gravide. (6) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu poate fi invocată pentru a se întârzia sau a se împiedica abolirea pedepsei capitale de către un stat parte la prezentul pact. Articolul 7 Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice. Articolul 8 (1) Nimeni nu va fi ţinut în sclavie; sclavia şi comerţul de sclavi, sub toate formele sunt interzise. (2) Nimeni nu va putea fi ţinut în servitute. (3) a) Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie; b) alin. a) al prezentului paragraf nu poate fi interpretat ca interzicând, în ţările în care anumite infracţiuni pot fi pedepsite cu detenţiunea însotita de muncă forţată, executarea unei pedepse de muncă forţată, pronunţată de un tribunal competent; c) Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului paragraf I) orice muncă sau serviciu, neindicate în alin. b), cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii legale a justiţiei sau eliberat condiţionat în urma unei asemenea decizii; II) orice serviciu cu caracter militar şi, în ţările în care obiecţia de conştiinţă este admisă, orice serviciu naţional cerut în virtutea legii celor care ridică obiecţii de conştiinţă; III) orice serviciu cerut în cazurile de forţă majoră sau de sinistre care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii, IV) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale. Articolul 9 (1) Orice om are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege. (2) Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestării sale, despre motivele acestei arestări şi va fi înstiintat, în cel mai scurt timp, de orice învinuire care i se aduce. (3) Orice individ arestat sau deţinut pentru comiterea unei infracţiuni penale va fi adus, în termenul cel mai scurt, în faţa unui judecător sau a unei alte autorităţi împuternicite prin lege să exercite funcţiuni judiciare şi va trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie eliberat. Detenţiunea persoanelor care urmează a fi trimise în judecată nu trebuie să constituie regula, dar punerea în libertate poate fi subordonată unor garanţii asigurând înfatisarea lor la şedinţele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedură şi, dacă este cazul, pentru executarea hotărârii. (4) Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenţiune are dreptul de a introduce recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să hotărască neîntârziat asupra legalităţii detenţiunii sale şi să ordone liberarea sa, dacă detenţiunea este ilegala. (5) Orice individ care a fost victima unei arestări sau detenţiuni ilegale are drept la o reparaţie. Articolul 10 32

(1) Orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnităţii inerente persoanei umane. (2) a) Cei aflaţi în prevenţie vor fi, în afară de circumstanţe excepţionale, separaţi de condamnaţi şi vor fi supuşi unui regim distinct, potrivit condiţiei lor de persoane necondamnate; b) Tinerii aflaţi în prevenţie vor fi separaţi de adulţi şi se va hotărî în legătură cu cazul lor cât mai repede cu putinţă. (3) Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor având drept scop esenţial ameliorarea lor şi reclasarea lor socială. Tinerii delicvenţi vor fi separaţi de adulţi şi supuşi unui regim potrivit vârstei şi statutului lor legal. Articolul 11 Nimeni nu poate fi întemnitat pentru singurul motiv că nu este în măsura să execute o obligaţie contractuală. Articolul 12 (1) Orice persoana care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa. (2) Orice persoana este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria să ţară. (3) Drepturile sus-menţionate nu pot face obiectul unor restricţii decât dacă acestea sunt prevăzute prin lege, necesare pentru a ocroti securitatea naţionala , ordinea publică, sănătatea ori moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezentul pact. (4) Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de dreptul de a intra în propria sa ţară. Articolul 13 Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obţine examinarea cazului său de către autoritatea competentă ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de această autoritate, fiind reprezentat în acest scop. Articolul 14 (1) Toţi oamenii sunt egali în fata tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoana are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Şedinţa de judecată poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfăşurării ei, fie în interesul bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securităţii naţionale într-o societate democratică, fie, dacă interesele vieţii particulare ale părţilor în cauza o cer, fie în măsura în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorita circumstanţelor speciale ale cauzei publicitatea ar dăuna intereselor justiţiei; cu toate acestea, pronunţarea oricărei hotărâri în materie penală sau civilă va fi publică, afara de cazurile când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se refera la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. (2) Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovata cât timp culpabilitatea să nu a fost stabilită în mod legal. (3) Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele garanţii: a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limba pe care o întelege, şi în mod detaliat, despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se aduc; b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege; c) să fie judecată fără o întârziere excesivă; d) să fie prezentă la proces şi să se apere ea însasi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul justiţiei o cere, să i se atribuie un apărător din oficiu, fără plată, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera; e) să interogheze sau să facă a fi interogaţi martorii acuzării şi să obţină înfatisarea şi interogarea martorilor apărării, în aceleaşi condiţii cu cele ale martorilor acuzării; f) să beneficieze de asistenţa gratuită a unui interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeşte limba folosită la şedinţa de judecată; g) să nu fie silită să mărturisească împotriva ei însasi sau să se recunoască vinovată. (4) Procedura aplicabilă tinerilor care nu sunt înca majori potrivit legii penale va ţine seama de vârsta lor şi de interesul reeducării lor. (5) Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune are dreptul de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioara, în conformitate cu legea, a declarării vinovăţiei şi a condamnării sale. 33

(6) Când o condamnare penală definitiva este ulterior anulată sau se acordă graţierea deoarece un fapt nou sau nou descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestor condamnări va primi o indemnizaţie în conformitate cu legea, afară de cazul când s-a dovedit că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut ei îi este imputabilă, în întregime sau în parte. (7) Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracţiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitiva în conformitate cu legea şi cu procedura penală a fiecărei ţări. Articolul 15 (1) Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau internaţional, în momentul în care au fost săvârşite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severa decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii infracţiunii. Dacă ulterior comiterii infracţiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai uşoare, delicventul trebuie să beneficieze de aceasta. (2) Nimic din prezentul articol nu se opune judecării sau condamnării oricărui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci când au fost săvârşite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de totalitatea naţiunilor. Articolul 16 Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică. Articolul 17 (1) Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenta sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale. (2) Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. Articolul 18 (1) Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât şi în particular, prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învatamânt. (2) Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. (3) Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. (4) Statele părţi la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri. Articolul 19 (1) Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale. (2) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită ori artistică sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa. (3) Exercitarea libertăţilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comportă obligaţii şi răspunderi speciale. În consecinţa, ea poate fi supusă anumitor limitări care trebuie însa stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare a) respectării drepturilor sau reputaţiei altora; b) apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice. Articolul 20 (1) Orice propagandă în favoarea războiului este interzisă prin lege. (2) Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violenţă este interzis prin lege. Articolul 21 Dreptul la întrunire paşnică este recunoscut. Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor conforme cu legea şi necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Articolul 22 (1) Orice persoană are dreptul de a se asocia în mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate şi de a adera la ele, pentru ocrotirea intereselor sale. (2) Exercitarea acestui drept nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, al securităţii publice, al ordinii publice ori pentru a ocroti sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Prezentul articol nu se opune ca exercitarea acestui drept de către membrii forţelor armate şi ai poliţiei să fie supusă unor restricţii legale. 34

(3) Nici o dispoziţie din prezentul articol nu permite statelor părţi la Convenţia din 1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi ocrotirea dreptului sindical să ia măsuri legislative aducând atingere - sau să aplice legea într-un mod care să aducă atingere - garanţiilor prevăzute în acea convenţie. Articolul 23 (1) Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are drept la ocrotire din partea societăţii şi a statului. (2) Dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie este recunoscut bărbatului şi femeii, începând de la vârsta nubilă. (3) Nici o căsătorie nu va putea fi încheiata fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi. (4) Statele părţi la prezentul pact vor lua măsurile potrivite pentru a asigura egalitatea în drepturi şi răspunderi a soţilor în privinţa căsătoriei, în timpul căsătoriei şi atunci când ea se desface. În cazul desfacerii, se vor lua măsuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesară. Articolul 24 (1) Orice copil, fără nici o discriminare întemeiata pe ras, culoare, sex, limbă, religie, origine naţională sau socială, avere sau naştere, are dreptul din partea familiei sale, a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor. (2) Orice copil trebuie să fie înregistrat imediat după naştere şi să aibă un nume. (3) Orice copil are dreptul de a dobândi o cetăţenie. Articolul 25 Orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără nici una dintre discriminările la care se refera art. 2 şi fără restricţii nerezonabile a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi; b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea libera a voinţei alegătorilor; c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa. Articolul 26 Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. În aceasta privinţă legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiata pe orice alta împrejurare. Articolul 27 În statele în care exista minorităţi etnice, religioase sau lingvistice, persoanele aparţinând acestor minorităţi nu pot fi lipsite de dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, propria lor viaţă culturală, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limba. Partea a IV-a Articolul 28 (instituirea unui Comitet al drepturilor omului şi informaţii despre alcătuirea şi misiunea acestui comitet) (...) Partea a V-a Articolul 46 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu trebuie interpretată ca aducând atingere dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite şi celor ale constituţiilor instituţiilor specializate care definesc răspunderile diverselor organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor specializate cu privire la chestiunile prevăzute în prezentul pact. Articolul 47 Nici o dispoziţie din prezentul pact nu va fi interpretată ca aducând atingere dreptului inerent al tuturor popoarelor de a beneficia şi de a se folosi pe deplin şi în mod liber de bogăţiile şi resursele lor naturale. Partea a VI-a Articolul 48 (1) Prezentul pact este deschis spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite să devina parte a prezentului pact.

35

CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL NR. 11 ÎNSOTITA DE PROTOCOLUL ADIŢIONAL ŞI DE PROTOCOALELE NR. 4, 6, 7, 12 ŞI 13 Textul Convenţiei fusese amendat conform dispoziţiilor Protocolului nr. 3 (STE nr. 45), intrat în vigoare la 21 septembrie 1970, ale Protocolului nr. 5 (STE nr. 55), intrat în vigoare la 20 decembrie 1971 şi ale Protocolului nr. 8 (STE nr. 118), intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990. El cuprindea în plus textul Protocolului nr. 2 (STE nr. 44) care, aşa cum stipulează în articolul 5, paragraful 3, făcuse parte integrantă din Convenţie de la intrarea sa în vigoare pe data de 21 septembrie 1970. Toate dispoziţiile care fuseseră amendate sau adăugate prin aceste Protocoale sunt înlocuite prin Protocolul nr. 11 (STE nr. 155), începând cu data intrării sale în vigoare pe data de 1 noiembrie 1998. Incepând cu această dată, Protocolul nr. 9 (STE nr. 140), intrat în vigoare pe data de 1 octombrie 1994, este abrogat. Grefa Curţii Europene a Drepturilor Omului 2 septembrie 2003 Convenţia apărării Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale Roma, 4.XI.1950 Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, Luând în considerare Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, proclamată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948 ; Considerând că această declaraţie urmăreşte să asigure recunoaşterea şi aplicarea universală şi efectivă a drepturilor pe care ea le enunţă ; Considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi şi că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ; Reafirmând ataşamentul lor profund faţă de aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia însasi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod esenţial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevărat democratic, iar pe de altă parte, pe o concepţie comună şi un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg ; Hotărâte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaşi spirit şi având un patrimoniu comun de idealuri şi de tradiţii politice, de respect al libertăţii şi de preeminenţă a drepturilor, să ia primele măsuri menite să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi enunţate în Declaraţia Universală , Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Obligaţia de a respecta drepturile omului Înaltele părţi contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în Titlul I al prezentei convenţii. TITLUL I . DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI Articolul 2 . Dreptul la viaţă 1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege. 2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încalcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă : a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ; b. pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ; c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie. Articolul 3 . Interzicerea torturii Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Articolul 4 . Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate 36

1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire. 2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie. 3. Nu se consideră "muncă forţată sau obligatorie" în sensul prezentului articol : a. orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de articolul 5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată ; b. orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu ; c. orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii ; d. orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civice normale. Articolul 5 . Dreptul la libertate şi la siguranţă 1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale : a. dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent ; b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege ; c. dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia ; d. dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru ducaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţii competente ; e. dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond ; f. dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare. 2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă pe care o întelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa. 3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1.lit c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndata înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. 4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală. 5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei deţineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii. Articolul 6 . Dreptul la un proces echitabil 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţăindependentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încalcari i drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă, atunci când, în împrejurari speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. 2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul : a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o întelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa ; 37

b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ; c. se apere el însusi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer ; d. să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ; e. să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu întelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere. Articolul 7 . Nici o pedeapsă fără lege 1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii. 2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate. Articolul 8 . Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie 1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Articolul 9 . Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie ; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici şi îndeplinirea ritualurilor. 2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Articolul 10 . Libertatea de exprimare 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. Articolul 11 . Libertatea de întrunire şi de asociere 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat. Articolul 12 . Dreptul la căsătorie Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept. Articolul 13 . Dreptul la un recurs efectiv Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încalcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încalcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale. 38

Articolul 14 . Interzicerea discriminării Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. Articolul 15 . Derogarea în caz de stare de urgenţă 1. În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice înalta parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta convenţie, în măsura strictă în care situaţia o cere şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional. 2. Dispoziţia precedentă nu îngaduie nici o derogare de la articolul 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la art. 3, art. 4 par. 1 şi art. 7. 3. Orice înalta parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi de la care dispoziţiile convenţiei devin din nou aplicabile. Articolul 16 . Restricţii ale activităţii politice a străinilor Nici o dispoziţie a art. 10, 11 şi 14 nu poate fi considerată ca interzicând înaltelor părţi contractante să impună restrângeri activităţii politice a străinilor. Articolul 17 . Interzicerea abuzului de drept Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un Stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de această convenţie. Articolul 18 . Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor Restricţiile care, potrivit prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertăţi, nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute. TITLUL II . CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI Articolul 19 . Înfiintarea Curţii Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru înaltele părţi contractante din prezenta convenţie şi din protocoalele sale, se înfiinteaza o Curte europeană a Drepturilor Omului, numită în continuare "Curtea". Aceasta va funcţiona permanent. Articolul 20 . Numărul judecătorilor Curtea se compune dintr-un număr de judecători egal cu cel al înaltelor părţi contractante. Articolul 21 . Condiţii de exercitare a funcţiilor 1. Judecătorii trebuie să se bucure de cea mai înalta reputaţie morală şi să întruneasca condiţiile cerute pentru exercitarea unor înalte funcţiuni judiciare sau să fie jurişti având o competenţă recunoscută. 2. Judecătorii îsi exercită mandatul cu titlu individual. 3. În cursul mandatului lor, judecătorii nu pot exercita nici o activitate incompatibilă cu cerinţele de independenţă, de imparţialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate cu caracter permanent ; orice problemă ridicată în aplicarea acestui paragraf este rezolvată de către Curte. Articolul 22 . Alegerea judecătorilor 1. Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Parlamentară în numele fiecărei înalte părţi contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o listă de trei candidaţi prezentaţi de înalta parte contractantă. 2. Aceeaşi procedură este urmată pentru a completa Curtea în cazul aderării de noi înalte părţi contractante şi pentru a se ocupa locurile devenite vacante. Articolul 23 . Durata mandatului 1. Judecătorii sunt aleşi pentru o durată de 6 ani. Ei pot fi realeşi. Totuşi, mandatele unei jumătăţi din numărul judecătorilor desemnaţi la prima alegere se vor încheia la împlinirea a 3 ani. 2. Judecătorii al căror mandat se va încheia la împlinirea perioadei iniţiale de 3 ani sunt desemnaţi prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegerea lor. 3. Pentru a asigura, în măsura posibilului, reînnoirea mandatelor unei jumătăţi din numărul judecătorilor la fiecare trei ani, Adunarea Parlamentară poate, înainte de a proceda la orice alegere ulterioară, să 39

decidă ca unul sau mai multe mandate ale judecătorilor ce urmează să fie aleşi să aibă o altă durată decât cea de 6 ani, fără ca totuşi ea să poată depăşi 9 ani sau să fie mai mică de 3 ani. 4. În cazul în care trebuie atribuite mai multe mandate şi Adunarea Parlamentară aplică paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorţi, efectuată de către secretarul general al Consiliului Europei, imediat după alegere. 5. Judecătorul ales în locul unui judecător al cărui mandat nu a expirat va duce la sfârşit mandatul predecesorului său. 6. Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc vârsta de 70 de ani. 7. Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor. Ei continuă totuşi să se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizaţi. Articolul 24 . Revocarea Un judecător nu poate fi revocat din funcţiile sale decât dacă ceilalţi judecători decid, cu majoritate de două treimi, că el a încetat să corespundă condiţiilor necesare. Articolul 25 . Grefă şi secretari juridici Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt stabilite prin regulamentul Curţii. Ea este asistată de secretari juridici. Articolul 26 . Adunarea plenară a Curţii Curtea reunită în Adunarea plenară: a. alege, pentru o durată de 3 ani, pe preşedintele său şi pe unul sau doi vicepreşedinţi ; ei pot fi realeşi ; b. constituie Camere pentru o perioadă determinată ; c. alege preşedinţii camerelor Curţii, care pot fi realeşi ; d. adoptă regulamentul Curţii ; şi e. alege grefierul şi unul sau mai mulţi grefieri adjuncţi. Articolul 27 . Comitete, Camere şi Marea Cameră 1. Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea îsi desfăşoară activitatea în comitete de trei judecători, în Camere de şapte judecători şi într-o Mare Cameră de şaptesprezece judecători. Camerele Curţii constituie comitete pentru o perioadă determinată. 2. Judecătorul ales în numele unui stat-parte la litigiu este membru de drept al Camerei şi al Marii Camere ; în cazul absenţei acestui judecător sau atunci când el nu-şi poate desfăşura activitatea, acest stat-parte desemnează o persoană care să activeze în calitate de judecător. 3. Fac, de asemenea, parte din Marea Cameră preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi conform regulamentului Curţii. Când cauza este deferită Marii Camere în virtutea art. 43, nici un judecător al camerei care a emis hotărîrea nu poate face parte din aceasta, cu excepţia preşedintelui Camerei şi a judecătorului ales în numele statului-parte interesat. Articolul 28 . Declaraţii ale comitetelor privind inadmisibilitatea Un comitet poate, prin vot unanim, să declare inadmisibilă sau să scoată de pe rol o cerere individuală, introdusă în virtutea art. 34, atunci când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară. Decizia este definitivă. Articolul 29 . Decizii ale Camerelor asupra admisibilităţii şi fondului 1. Dacă nici o decizie nu a fost luată în virtutea art. 28, o Cameră se poate pronunţa asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor individuale introduse în virtutea art. 34. 2. O Cameră se pronunţă asupra admisibilităţii şi a fondului cererilor introduse de state în virtutea art. 33. 3. În afara unei decizii contrare a Curţii în cazuri excepţionale, decizia asupra admisibilităţii este luată în mod separat. Articolul 30 . Desesizarea în favoarea Marii Camere În cazul în care cauza adusă înaintea unei Camere ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau dacă soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte, Camera poate, atât timp cât nu a pronunţat hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, în afara cazului în care una dintre părţi se opune la aceasta. Articolul 31 . Atribuţii ale Marii Camere Marea Cameră: a. se pronunţă asupra cererilor introduse în virtutea art. 33 sau a art. 34, atunci când cauza i-a fost deferită de Cameră în virtutea art. 30 sau când cauza i-a fost deferită în virtutea art. 43 ; şi b. examinează cererile de aviz consultativ introduse în virtutea art. 47. 40

Articolul 32 . Competenţa Curţii 1. Competenţa Curţii acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea convenţiei şi a protocoalelor sale, care îi sunt supuse în condiţiile prevăzute în art. 33, 34 şi 47. 2. In caz de contestare a competenţei sale, Curtea hotărăşte. Articolul 33 . Cauze interstatale Orice înalta parte contractantă poate sesiza Curtea asupra oricărei pretinse încalcari a prevederilor convenţiei şi ale protocoalelor sale de către o altă înalta parte contractantă. Articolul 34 . Cereri individuale Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încalcari de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Inaltele părţi contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exerciţiul eficace al acestui drept. Articolul 35 . Condiţii de admisibilitate 1. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se întelege din principiile de drept internaţional general recunoscute, şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive. 2. Curtea nu reţine nici o cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă : a. ea este anonimă ; sau b. ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi. 3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci când ea consideră cererea incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă. 4. Curtea respinge orice cerere pe care o consideră inadmisibilă în aplicarea prezentului articol. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii. Articolul 36 . Intervenţia terţilor 1. În orice cauză aflată în faţa une Camere sau a Marii Camere, o înalta parte contractantă, al cărei cetăţean este reclamantul, are dreptul de a prezenta observaţii scrise şi de a lua parte la audieri. 2. În interesul bunei administrări a justiţiei, preşedintele Curţii poate invita orice înalta parte contractantă care nu este parte în cauză sau orice persoană interesată, alta decât reclamantul, să prezinte observaţii scrise sau să ia parte la audiere. Articolul 37 . Scoaterea de pe rol 1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluzia că a. solicitantul nu doreşte să o mai menţină ; sau b. litigiul a fost rezolvat ; sau c. pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică. Totuşi, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenţie şi prin protocoalele sale o cere. 2. Curtea poate hotărî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea consideră că împrejurarile o justifică. Articolul 38. Examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate şi procedura de rezolvare pe cale amiabilă 1. În cazul în care Curtea declară o cerere admisibilă, ea : a. procedează la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate, împreuna cu reprezentanţii părţilor şi, dacă este cazul, la o anchetă, pentru a cărei desfăşurare eficientă statele interesate vor furniza toate facilităţile necesare ; b. se pune la dispoziţia celor interesaţi, în scopul de fa se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilă, pe baza respectării drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenţie şi în protocoalele sale. 2. Procedura descrisă la paragraful 1b este confidenţială. Articolul 39 . Rezolvarea pe cale amiabilă În cazul rezolvării pe cale amiabilă, Curtea scoate cauza de pe rol printro decizie care se limitează la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate. Articolul 40 . Audiere publică şi acces la documente 1. Audierea este publică, în afara cazului în care Curtea nu decide altfel, motivat de circumstanţe excepţionale. 2. Documentele depuse la grefă sunt accesibile publicului, în afara cazului în care preşedintele Curţii nu decide altfel. Articolul 41 . Reparaţie echitabilă 41

Dacă Curtea declară că a avut loc o încalcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlaturare incompletă a consecinţelor acestei încalcari , Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. Articolul 42 . Hotărîrile Camerelor Hotărîrile Camerelor devin definitive conform dispoziţiilor art. 44, paragraful 2. Articolul 43 . Retrimiterea în faţa Marii Camere 1. Într-un termen de 3 luni de la data hotărârii unei Camere, orice parte în cauză poate, în cazuri excepţionale, să ceară retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere. 2. Un colegiu de cinci judecători ai Marii Camere acceptă cererea în cazul în care cauza ridică o problemă gravă referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei sau a protocoalelor sale, sau o altă problemă gravă cu caracter general. 3. În cazul în care colegiul acceptă cererea, Marea Cameră se pronunţă asupra cauzei printr-o hotărîre. Articolul 44 . Hotărîri definitive 1. Hotărîrea Marii Camere este definitivă. 2. Hotărîrea unei Camere devine definitivă a. atunci când părţile declară că ele nu vor cere retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere ; sau b. la 3 luni de la data hotărîrii, dacă retrimiterea cauzei în faţa Marii Camere nu a fost cerută ; sau c. atunci când Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulată potrivit art. 43. 3. Hotărîrea definitivă se publică. Articolul 45 . Motivarea hotărîrilor şi deciziilor 1. Hotărîrile, precum şi deciziile care declară cererile admisibile sau inadmisibile sunt motivate. 2. Dacă hotărîrea nu exprimă în totalitate sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să adauge acesteia expunerea opiniei sale separate. Articolul 46 . Forţa obligatorie şi executarea hotărîrilor 1. Înaltele părţi contractante se angajează să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi. 2. Hotărîrea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea ei. Articolul 47 . Avize consultative 1. Curtea poate, la cererea Comitetului Miniştrilor, să dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea convenţiei şi a protocoalelor sale. 2. Aceste avize nu se pot referi la probleme legate de conţinutul sau de întinderea drepturilor şi a libertăţilor definite în titlul I al convenţiei şi în protocoalele sale, nici asupra altor probleme de care Curtea sau Comitetul Miniştrilor ar putea să ia cunoştinţă ca urmare a introducerii unui recurs prevăzut în convenţie. 3. Decizia Comitetului Miniştrilor de a cere un aviz Curţii este luată prin votul majorităţii reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din acesta. Articolul 48 . Competenţa consultativă a Curţii Curtea decide dacă cererea de aviz consultativ prezentată de Comitetul Miniştrilor este de competenţa sa, aşa cum aceasta este definită de art. 47. Articolul 49 . Motivarea avizelor consultative 1. Avizul Curţii trebuie motivat. 2. Dacă avizul nu exprimă în tot sau în parte opinia unanimă a judecătorilor, oricare judecător are dreptul să alăture acestuia expunerea opiniei sale separate. 3. Avizul Curţii este transmis Comitetului Miniştrilor. Articolul 50 . Cheltuieli de funcţionare a Curţii Cheltuielile de funcţionare a Curţii sunt în sarcina Consiliului Europei. Articolul 51 . Privilegii şi imunităţi ale judecătorilor Judecătorii se bucură, pe timpul exercitării funcţiilor lor, de privilegiile şi imunităţile prevăzute la art. 40 din Statutul Consiliului Europei şi de acordurile încheiate în virtutea acestui articol. TITLUL III . DISPOZIŢII DIVERSE Articolul 52 . Anchetele secretarului general Orice înalta parte contractantă va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului Europei, explicaţiile cerute asupra felului în care 42

dreptul său intern asigură aplicarea efectivă a tuturor dispoziţiilor acestei convenţii. Articolul 53 . Apărarea drepturilor omului recunoscute Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii la care această parte contractantă este parte. Articolul 54 . Competenţele Comitetului Miniştrilor Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere competenţelor conferite Comitetului Miniştrilor prin statutul Consiliului Europei. Articolul 55 . Excluderea altor moduri de reglementare a litigiilor Cu excepţia unor acorduri speciale, Înaltele Părţi Contractante renunţă să se prevaleze de tratate, convenţii sau declaraţii în vigoare încheiate între ele în scopul de a supune, ca plângere, un diferend născut din interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, unui mod de reglementare altul decât cele prevăzute în susnumita Convenţie. Articolul 56 . Aplicare teritorială 1. Orice stat poate, în momentul ratificării sau în orice alt moment ulterior să declare, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, că prezenta convenţie se va aplica, sub rezerva paragrafului 4 al prezentului articol, tuturor sau unuia dintre teritoriile ale căror relaţii internaţionale el le asigură. 2. Convenţia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate în notificare începând cu a 30-a zi socotită de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit această notificare. 3. În respectivele teritorii, dispoziţiile prezentei convenţii vor fi aplicate ţinând seama de necesităţile locale. 4. Orice Stat care a făcut o declaraţie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie, că acceptă competenţa Curţii pentru a lua cunoştinţă de cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie. Articolul 57 . Rezerve 1. Oricare Stat poate, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului său de ratificare, să formuleze o rezervă în legătură cu o dispoziţie anume a convenţiei, în măsura în care o lege atunci în vigoare pe teritoriul său nu este conformă cu această dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în termenii prezentului articol. 2. Orice rezervă emisă conform prezentului articol necesită o scurtă expunere privind legea în cauză. Articolul 58 . Denunţare 1. O înalta parte contractantă nu poate denunţa prezenta convenţie decât după expirarea unui termen de cinci ani începând cu data intrării în vigoare a convenţiei în ceea ce o priveşte şi prin intermediul unui preaviz de şase luni, dat printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, care informează despre aceasta celelalte părţi contractante. 2. Această denunţare nu poate avea drept efect să dezlege înalta parte contractantă interesată de obligaţiile conţinute în prezenta convenţie în ceea ce priveşte orice fapt care, putând constitui o încalcare a acestor obligaţii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denunţarea îsi produce efectele. 3. Sub aceeaşi rezervă ar înceta de a mai fi parte la prezenta convenţie orice parte contractantă care ar înceta de a mai fi membru al Consiliului Europei. 4. Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor paragrafelor precedente în ceea ce priveşte orice teritoriu pentru care ea a fost declarată aplicabilă potrivit art. 56. Articolul 59 . Semnare şi ratificare 1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi ratificată. Ratificările vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. 2. Prezenta convenţie va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare. 3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, convenţia va intra în vigoare din momentul depunerii instrumentului de ratificare. 4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei intrarea în vigoare a convenţiei, numele înaltelor părţi contractante care au ratificat-o, precum şi depunerea oricărui instrument de ratificare intervenită ulterior. Încheiată la Roma, la 4 noiembrie 1950, în franceză şi în engleză, ambele texte fiind egal autentice, întrun singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificată tuturor semnatarilor. Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale Paris, 20.III.1952 43

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia"). Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Protecţia proprietăţii Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor. Articolul 2 . Dreptul la instruire Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învatamântului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învatamânt conform convingerilor lor religioase şi filozofice. Articolul 3 . Dreptul la alegeri libere Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Articolul 4 . Aplicare teritorială Orice înalta parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării prezentului Protocol sau în orice alt moment ulterior, să comunice secretarului general al Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care aceasta se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale aceasta le asigură. Orice înalta parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, după un anumit interval de timp, să comunice o nouă declaraţie care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu. O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu paragraful 1 din art. 56 al convenţiei. Articolul 5 . Raportare la convenţie Înaltele părţi contractante vor considera articolele 1, 2, 3 şi 4 din acest Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate dispoziţiile convenţiei se vor aplica în consecinţă. Articolul 6 . Semnare şi ratificare Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai convenţiei ; el va fi ratificat odată cu convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare. Pentru orice semnatar care îl va ratifica ulterior, protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de ratificare. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei, care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat Protocolul. Încheiat la Paris la 20 martie 1952, în franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele semnatare. Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele care figurează deja în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie Strasbourg, 16.IX.1963 Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, Hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia") şi în articolele 1-3 din primul Protocol adiţional la Convenţie, semnat la Paris la 20 martie 1952, Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Interzicerea privării de libertate pentru datorii Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală. Articolul 2 . Libertatea de circulaţie 1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să 44

circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa. 2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa. 3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. 4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. Articolul 3 . Interzicerea expulzării propriilor cetăţeni 1. Nimeni nu poate fi expulzat printr-o măsură individuală sau colectivă, de pe teritoriul statului al cărui cetăţan este. 2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetăţean este. Articolul 4 . Interzicerea expulzărilor colective de străini Expulzările colective de străini sunt interzise. Articolul 5 . Aplicare teritorială 1. Oricare înalta parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării prezentului Protocol sau în orice moment ulterior, să comunice secretarului general al Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care ea se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale ea le asigură. 2. Orice înalta parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, periodic, să comunice o nouă declaraţie prin care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau prin care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu. 3. O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută în conformitate cu paragraful 1 din art. 56 al convenţiei. 4. Teritoriul oricărui Stat la care se aplică prezentul Protocol, în virtutea ratificării sau a acceptării sale de către respectivul Stat, şi fiecare dintre teritoriile la care se aplică Protocolul în virtutea unei declaraţii subscrise de respectivul Stat conform prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirilor la teritoriul unui Stat făcute la articolele 2 şi 3. 5. Orice Stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate, ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie, că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie, privitor la art. 1-4 din prezentul Protocol sau la unele dintre acestea. Articolul 6 . Raportare la Convenţie Înaltele părţi contractante vor considera articolele 1-5 ale acestui Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate dispoziţiile convenţiei se vor aplica în consecinţă. Articolul 7 . Semnare şi ratificare 1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai convenţiei ; el va fi ratificat odată cu convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în vigoare după depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care îl va ratifica ulterior, Protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de ratificare. 2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei care va notifica tuturor Membrilor numele celor care au ratificat Protocolul. În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest sens, au semnat prezentul Protocol. Încheiat la Strasbourg, la 16 septembrie 1963, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele semnatare. Protocolul nr. 6 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea Strasbourg, 28.IV.1983 Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia"), Considerând că progresele intervenite în mai multe State membre ale Consilului Europei exprimă o tendinţă generală în favoarea abolirii pedepsei cu moartea, Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Abolirea pedepsei cu moartea Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o 45

asemenea pedeapsă şi nici executat. Articolul 2 . Pedeapsa cu moartea în timp de război Un Stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război ; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât în cazurile prevăzute de această legislaţie şi conform dispoziţiilor sale. Statul respectiv va comunica secretarului general al Consiliului Europei dispoziţiile aferente ale legislaţiei în cauză. Articolul 3 . Interzicerea derogărilor Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul art. 15 din convenţie nu este îngaduita. Articolul 4 . Interzicerea rezervelor Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul art. 57 din convenţie nu este admisă. Articolul 5 . Aplicarea teritorială 1. Orice Stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol. 2. Orice Stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează datei primirii declaraţiei de către secretarul general. 3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează datei primirii notificării de către secretarul general. Articolul 6 . Raportare la Convenţie Statele părţi consideră articolele 1-5 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate dispoziţiile convenţiei se aplică în consecinţă. Articolul 7 . Semnare şi ratificare Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu va putea să ratifice, să accepte sau să aprobe prezentul Protocol fără ca, simultan sau anterior, să fi ratificat convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. Articolul 8 . Intrarea în vigoare 1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care cinci State membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Protocol, conform dispoziţilor art. 7. 2. Pentru orice Stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Articolul 9 . Funcţiile depozitarului Secretarul general al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului : a. orice semnare ; b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare ; c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol, conform art. 5 şi 8 ; d. orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul Protocol. În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul Protocol. Încheiat la Strasbourg, la 28 aprilie 1983, în franceză şi în engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei. Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale Strasbourg, 22. XI.1984 Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol, Hotărâte să ia noi măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi şi libertăţi prin Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia"), Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Garanţii procedurale în cazul expulzărilor de străini 46

1. Un străin care îsi are reşedinţa în mod legal pe teritoriul unui Stat nu poate fi expulzat decât în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii şi el trebuie să poată : a. să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale ; b. să ceară examinarea cazului său ; şi c. să ceară să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţilor competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate. 2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful 1a), b) şi c) al acestui articol, atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiaza pe motive de securitate naţională. Articolul 2 . Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală 1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. 2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înalta jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale. Articolul 3 . Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată graţierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în Statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă în tot, sau în parte. Articolul 4 . Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori 1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat. 2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedica redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a Statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată. 3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este îngaduita în temeiul art. 15 din convenţie. Articolul 5 . Egalitatea între soţi Soţii se bucură de egalitate în drepturi şi în responsabilităţi cu caracter civil, între ei şi în relaţiile cu copiii lor în ceea ce priveşte căsătoria, pe durata căsătoriei şi cu prilejul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedica Statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor. Articolul 6 . Aplicare teritorială 1. Orice Stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol, precizând măsura în care el se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice acestui sau acestor teritorii. 2. Orice Stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general. 3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data primirii notificării de către secretarul general. 4. O declaraţie potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu paragraful 1 din art. 56 al convenţiei. 5. Teritoriul oricărui Stat cu privire la care prezentul Protocol se aplică, în virtutea ratificării, a acceptării sau a aprobării sale de către Statul respectiv şi fiecare dintre teritoriile cu privire la care Protocolul se aplică în baza unei declaraţii făcute de respectivul Stat, conform prezentului articol, pot fi considerate ca teritorii distincte în cazul referirii la teritoriul unui Stat făcute la art. 1. 6. Orice Stat care a făcut o declaraţie potrivit paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate, ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau la mai multe teritorii vizate în această declaraţie, că acceptă competenţa 47

Curţii pentru a primi cererile persoanelor fizice, ale organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 34 din convenţie, privitor la art. 1-5 din prezentul Protocol. Articolul 7 . Raportare la Convenţie Statele părţi consideră articolele 1-6 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la convenţie şi toate dispoziţiile convenţiei se aplică în consecinţă. Articolul 8 . Semnare şi ratificare Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără să fi ratificat simultan sau anterior convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei. Articolul 9 . Intrare în vigoare 1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data la care şapte State membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Protocol conform dispoziţiilor articolului 8. 2. Pentru orice Stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Articolul 10 . Funcţiile depozitarului Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale Consiliului Europei: a. orice semnare ; b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau aprobare ; c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform art. şi 9 ; d. orice alt act, notificare sau declaraţie în legătură cu prezentul Protocol. În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul Protocol. Încheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei. Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale Roma, 4.XI.2000 Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol, Luând în considerare principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală din partea legii , Hotărâte să ia noi măsuri pentru promovarea egalităţii tuturor persoanelor din garantarea colectivă a unei interziceri generale a discriminării, prin intermediul Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia") , Reafirmând că principiul nediscriminării nu împiedica statele părţi să ia măsuri pentru promovarea unei egalităţi depline şi efective, cu condiţia existenţei unei justificări obiective şi rezonabile a acestor măsuri , Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Interzicerea generală a discriminării 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1. Articolul 2 . Aplicarea teritorială 1. Orice stat poate, la data semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare, să indice teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezentul Protocol. 2. Orice stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Cosiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol asupra oricărui alt teritoriu indicat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General. 3. Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu indicat în declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii acestei notificări de către Secretarul General. 48

4. O declaraţie făcută conform prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută conform paragrafului 1 al Articoului 56 din Convenţie. 5. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe dintre teritoriile vizate în declaraţie că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau grupurilor de particulari, în conformitate cu articolul 34 al Convenţiei, referitoare la articolul 1 al prezentului Protocol. Articolul 3 . Raportarea la Convenţie Statele părţi consideră articolele 1 şi 2 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate în mod corespunzător. Articolul 4 . Semnarea şi ratificarea Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără a ratifica în prealabil sau simultan Convenţia. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei. Articolul 5 . Intrarea în vigoare 1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin prezentul Protocol, conform prevederilor articolului 4. 2. Pentru orice stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezentul Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data depunerii intrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare. Articolul 6 . Funcţiile depozitarului Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului : a. orice semnare ; b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare ; c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 2 şi 5 ; d. orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol. Încheiat la Roma la 4 noiembrie 2000, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei. Protocolul nr. 13 la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele Vilnius, 3.V.2002 Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol , Convinse că convinse că dreptul fiecăruia la viaţă reprezintă o valoare fundamentală într-o societate democratică şi că abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru apărarea acestui drept şi pentru deplina recunoaştere a demnităţii înnascute a tuturor fiinţelor umane , Dorind să consolideze apărarea dreptului la viaţă garantat de către Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare Convenţia), Considerând că Protocolul nr. 6 la Convenţia privind abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea referitoare la actele comise în timp de război sau de pericol iminent de război, fiind hotărâte să acţioneze în cele din urmă pentru abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele , Au convenit asupra celor ce urmează : Articolul 1 . Abolirea pedepsei cu moartea Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat. Articolul 2 . Interzicerea derogărilor Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 15 din Convenţie nu este îngaduita. Articolul 3 . Interzicerea rezervelor Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului protocol în temeiul art. 57 din Convenţie nu este admisă. Articolul 4 . Aplicare teritorială 1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare ori de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul protocol. 49

2. Orice stat poate, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General. 3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente, va putea fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea sau modificarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data primirii notificării de către Secretarul General. Articolul 5 . Raportare la Convenţie Statele părţi consideră art. 1-4 din prezentul protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţă. Articolul 6 . Semnare şi ratificare Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu va putea să ratifice, să accepte sau să aprobe prezentul protocol fără ca, simultan sau anterior, să fi ratificat Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei. Articolul 7 . Intrare în vigoare 1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei îsi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin protocol, conform dispoziţiilor art. 6. 2. Pentru orice stat membru care îsi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Articolul 8 . Funcţiile depozitarului Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului : a. orice semnare ; b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare ; c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului protocol, conform art. 4 şi 7 ; d. orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul protocol. În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul protocol. Încheiat la Vilnius la 3 mai 2002, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE (2000/ C 364/01) PROCLAMATIE SOLEMNA Parlamentul European, Consiliul si Comisia proclama solemn textul care urmeaza: Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene PREAMBUL

Popoarele Europei, pentru a crea o şi mai strânsă uniune între ele, au luat hotărârea de a împartasi un viitor paşnic, pe baza valorilor comune. Constientă de mostenirea sa spirituală si morală, Uniunea a fost fondată pe valorile universale, indivizibile: demnitate umană, libertate, egalitate şi solidaritate; pe baza principiilor democraţiei si a domniei legii. In centrul 50

activităţilor sale se afla individul, prin stabilirea cetăţeniei Uniunii si prin crearea unei zone a libertăţii, securităţii si a justiţiei. Uniunea contribuie la prezervarea si dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea de culturi si tradiţii ale popoarelor Europei, precum si identităţile naţionale ale statelor membre şi organizarea autoritatilor lor publice şi nationale, regionale şi la nivel local; caută să promoveze o dezvoltare echilibrată si posibilă si asigura o circulatie liberă a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalului, si libertatea de stabilire a locuinţei. In final, este necesar să se întareasca protecţia drepturilor fundamentale, între lumina schimbarilor din societate, a progresului social si a dezvoltarii stiintifice si tehnologice, printr-o mai buna evidentiere a acestor drepturi între Carta. Aceasta Carta reafirma, cu toata consideratia cuvenita puterilor si obiectivelor Comunitatii si Uniunii si a principiului subsidiaritatii, drepturile, asa cum rezulta, între particular, din traditiile constitutionale si obligatiile internationale comune ale statelor membre, Tratatul Uniunii Europene, Tratatele Comunităţilor, Convenţia Europeană pentru Protecţa Drepturilor Omului si a Libertăţilor Fundamentale, a Cartelor Sociale adoptate de Comunitate si de Consiliul Europei si a jurisprudenţei Curţii de Justiţe a Comunitătilor Europene si a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Beneficierea de aceste drepturi presupune responsabilităţi si îndatoriri cu privire la alte persoane, la comunitatea umană si la viitoarele generaţii. Prin urmare, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile si principiile prezentate între continuare. CAPITOLUL I DEMNITATEA Articolul 1 Demnitatea umana Demnitatea umană este inviolabila. Aceasta trebuie sa fie respectată şi protejată. Articolul 2 Dreptul la viaţă 1. Toata lumea are dreptul la viaţă. 2. Nimeni nu trebuie condamnat la pedeapsa cu moartea, sau executat. Articolul 3 Dreptul la integritatea persoanei 1. Toata lumea are dreptul de a-i fi respectată integritatea mentală şi fizică. 2. In domeniul medicinei şi biologiei, trebuie respectate în particular următoarele: - consimtământul liber şi în cunoştintă de cauză al persoanei implicate, în concordanţă cu procedurile stabilite de lege, - interzicerea practicilor eugenice32, în special al celor care au ca scop selectarea de persoane, - interzicerea de a face în aşa fel încât corpul uman sau părţi ale sale să fie sursă de câstig financiar, - interzicerea clonării reproductive a fiinţelor umane. Articolul 4 Interzicerea torturii şi a tratamentului sau pedepsei inumane ori degradante Nimeni nu va fi subiectul torturii sau tratamentului sau pedepsei inumane ori degradante. Articolul 5 Interzicerea sclaviei şi a muncii fortate 1. Nimeni nu trebuie sa fie tinut în sclavie sau servitute. 2. Nimanui nu trebuie să i se ceară sa efectueze muncă fortată sau obligatorie. 3. Traficul cu fiinte umane este interzis.

CAPITOLUL II

LIBERTATI

Articolul 6 Dreptul la libertate şi securitate Toata lumea are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei.

-

32

nota trad.: eugenia = stiinta care se ocupa cu imbunatatirea umana prin ameliorarea speciei 51

Articolul 7 Respectarea vietii private şi de familie Toata lumea are dreptul de a-i fi respectate viaţa privată sau de familie, căminul şi comunicatiile. Articolul 8 Protectia datelor personale 1. Toata lumea are dreptul la protecţia datelor personale referitoare la persoana sa. 2. Asemenea date trebuie procesate în mod onest pentru scopuri specificate şi pe baza consimţământului persoanei implicate sau pe baza altor fundamente legitime stabilite de lege. Toata lumea are drept de acces la datele care au fost colectate cu privire la persoana sa, şi dreptul sa le rectifice. 3. Conformitatea cu aceste reguli va fi subiect de control a unei autorităţi independente. Articolul 9 Dreptul la casatorie şi la intemeierea unei familii Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie trebuie să fie garantate în concordantă cu legile nationale ce guvernează exercitarea acestor drepturi. Articolul 10 Libertatea de gandire, constiinta şi religie 1. Toata lumea are dreptul la libertate de gândire, constiinţă şi religie. Aceste drepturi includ libertatea de a schimba religia sau credinta şi libertatea, fie individual sau în comunitate cu altii şi în public sau particular, de a-si manifesta religia sau credinta, prin închinare, învatare, practica sau observare. 2. Este recunoscut dreptul de obiectie constientă, în concordanţă cu legile nationale ce guvernează exercitarea acestui drept. Articolul 11 Libertatea de exprimare şi informare 1. Toata lumea are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii şi de a primi şi împartasi informatii şi idei fără interventie din partea autoritătii publice, indiferent de frontiere. 2. Libertatea şi pluralismul media trebuie să fie respectate. Articolul 12 Libertatea de intrunire şi asociere 1. Toata lumea are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi libertatea de asociere la toate nivelurile, în mod particular între politica, sindicate şi probleme civice, care implică dreptul tuturor de a forma şi de a face parte din sindicate pentru protejarea intereselor lor. 2. Partidele politice la nivel de Uniune contribuie prin exprimarea doleantelor politice ale cetăţenilor Uniunii. Articolul 13 Libertatea artelor şi stiintelor Artele şi cercetarea ştiintifică trebuie să fie libere de orice constrângere. Libertatea academică trebuie respectată. Articolul 14 Dreptul la educatie 1. Toata lumea are dreptul la educatie şi la acces la pregătire profesională şi instruire continuă. 2. Dreptul include posibilitatea de a primi educatie obligatorie gratuită. 3. Libertatea de a fonda institutii educaţionale cu respectul cuvenit pentru principiile democratice şi dreptul părintilor de a asigura educatie şi învatãtura copiilor, în conformitate cu religia lor, convingerile filozofice şi pedagogice trebuie să fie respectate, în conformitate cu legile naţionale ce guvernează exercitarea unei asemenea libertăţi sau drept. Articolul 15 Libertatea de a alege ocupatia şi dreptul de a munci 1. Toata lumea are dreptul de a munci şi de a urma o profesie liber aleasă sau acceptată. 2. Fiecare cetăţean al Uniunii are libertatea de a căuta de lucru, de a munci, de a-si exercita dreptul de înfiintare şi de a furniza servicii în oricare din statele membre. 3. Nationalităţile ţărilor terţe care sunt autorizate să lucreze pe teritoriile statelor membre au dreptul la condiţii de muncă echivalente cu cele ale cetăţenilor Uniunii. Articolul 16 Libertatea de a conduce o afacere Este recunoscuta libertatea de a conduce o afacere în concordanţă cu legea comunitară şi cu legile şi practicile naţionale. Articolul 17 Dreptul de proprietate 1. Toata lumea are dreptul de a detine, de a utiliza, de a dispune şi de a-si lăsa posterităţii posesiunile dobândite legal. Nimeni nu trebuie să fie privat de posesiunile sale, exceptând interesul public şi în cazurile şi sub conditiile prevazute de lege, subiect al plătirii unei compensatii drepte şi între timp util, pentru 52

2.

pierderea lor. Utilizarea proprietăţi poate fi reglementată de lege, în măsura în care este necesară pentru binele general. Proprietatea intelectuală trebuie să fie protejata.

Articolul 18 Dreptul la azil Dreptul la azil trebuie garantat, cu respectarea cuvenită a regulilor stabilite de Conventia de la Geneva la 28 iulie 1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967 referitor la statutul refugiaţilor şi în concordanţă cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana. Articolul 19 Protectia între cazul mutarii, expulzarii sau extradarii 1. Expulzarea colectivă este interzisă. 2. Nimeni nu poate fi mutat, expulzat sau extrădat către statul unde sunt riscuri serioase, care ar supune persoana la pedeapsa cu moartea, tortura sau alte tratamente sau pedepse inumane sau degradante.

CAPITOUL III

EGALITATE

Articolul 20 Egalitate între fata legii Toata lumea este egală în ţ Articolul 21 Ne-discriminarea 1. Este interzisa orice discriminare pe bază de sex, rasă, culoare, etnie sau origine socială, trăsături genetice, limba, religie sau credinţă, opinie politică sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate natională, proprietate, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. 2. In concordanţă cu scopul aplicării Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi a Tratatului Uniunii Europene, şi fără a prejudicia prevederile speciale ale acelor Tratate, orice discriminare pe baza de nationalitate este interzisa. Articolul 22 Diversitatea culturala, religioasa şi lingvistica Uniunea trebuie să respecte diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică. Articolul 23 Egalitate între barbati şi femei Egalitatea dintre bărbati şi femei trebuie să fie asigurata în toate zonele, inclusiv cele de angajare, muncă şi plată. Principiul egalităţii nu trebuie să impiedice mentinerea sau adoptarea măsurilor care furnizează avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat. Articolul 24 Drepturile copilului 1. Copiii trebuie să aibă dreptul la protectia şi grija care sunt necesare pentru o crestere normală. Ei pot să-si exprime opiniile în mod liber. Asemenea opinii trebuie să fie luate în considerare în privinta problemelor care îi privesc, conform vârstei şi maturităţii lor. 2. In toate actiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt luate de autorităţile publice sau institutii private, în primul rand trebuie să fie luat în consideratie cel mai bun interes al copilului. 3. Fiecare copil trebuie să aibă dreptul de a menţine în mod regulat relatii personale şi contact direct cu ambii părinti, în afara cazului în care aceast lucru este contrar celui mai bun interes al copilului. Articolul 25 Drepturile vârtsnicilor Uniunea recunoaşte şi respectă drepturile vârstnicilor de a-si trăi viaţă între demnitate şi independenta şi de a participa la viaţă socială şi culturală. Articolul 26 Integrarea persoanelor cu handicap Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsurile desemnate pentru asigurarea independentei lor, integrarea socială şi ocupatională şi participarea la viaţa comunităţii.

CAPITOLUL IV Articolul 27

SOLIDARITATE

Dreptul lucrătorilor la informare şi consultare între cadrul sarcinilor 53

Lucrătorii sau reprezentantii lor trebuie, la nivelurile adecvate, să aibă garantată informarea şi consultarea între timp util între cazurile şi între conditiile prevăzute de legea comunitară şi de legile şi practicile nationale. Articolul 28 Dreptul la negociere colectivă şi actiune Lucrătorii şi angajatii, ori organizaţiile lor, au, în concordanţă cu legea comunitară şi cu legile şi practicile nationale, dreptul de a negocia şi de a ajunge la întelegeri colective la nivelurile adecvate si, între cazurile de conflict de interese, pot întreprinde actiuni colective pentru a-si apăra interesele, inclusiv greva. Articolul 29 Dreptul de acces la serviciile de plasament Toata lumea are drept de acces la un seviciu de plasament liber. Articolul 30 Protectia între eventualitatea concedierii nejustificate Fiecare lucrător are dreptul de protectie împotriva unei concedieri nejustificate, în concordanţă cu legea comunitară şi cu legile şi practicile naţionale. Articolul 31 Conditii drepte şi juste de muncă 1. Fiecare lucrător are dreptul la conditii de muncă care să le respecte sănătatea, siguranta şi demnitatea. 2. Fiecare lucrător are dreptul de limitare a numărul maxim de ore de munca, la perioade de repaos zilnic şi săptămânal şi la o perioadă anuală de concediu de odihna platit. Articolul 32 Interzicerea muncii copiilor şi protejarea tinerilor angajati între munca Angajarea copiillor este interzisă. Vârsta minimă admisă la angajare nu poate fi mai mică decât vârsta minimă pentru părăsirea scolii, fără prejudicierea regulilor care pot fi mai favorabile pentru tineri şi cu exceptii de derogare limitate. Tinerii admisi la muncă trebuie să aiba conditii de munca adecvate vârstei lor şi să fie protejati faţă de exploatarea economică şi orice muncă care ar putea să dăuneze sigurantei, sănătatii ori dezvoltării lor fizice, mentale, morale ori sociale sau să intervină în educatia lor. Articolul 33 Familia şi viaţă profesionala 1. Familia trebuie să se bucure de protectie legală, economică şi socială. 2. Pentru a reconcilia familia cu viaţă profesională, toată lumea trebuie să aiba dreptul la protectie faţă de concedierea pe motiv de maternitate şi dreptul de a beneficia de concediu plătit pentru îngrijire copil pentru mama ori tata, ca urmare a naşterii ori adoptiei copilului. Articolul 34 Securitate socială şi asistenta socială 1. Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la beneficiile securităţii sociale şi la servicii sociale care asigura protectie între cazuri ca: maternitate, boală, accidente de muncă, funcţie de vârsta înaintata, şi în cazul pierderii locului de muncă, între concordanţă cu regulile stabilite de legea comunitară şi de legile şi practicile nationale. 2. Oricine locuieşte sau se mută în mod legal între interiorul Uniunii Europene este îndreptatit la beneficiile securităţii sociale şi avantajelor sociale în concordanţă cu legea comunitară şi legile şi practicile nationale. 3. Pentru a combate excluderea socială şi sărăcia, Uniunea recunoaste şi respectă dreptul la asistentă socială şi asistenţă pentru locuintă, în asa fel încât să se asigure o existenţă decentă pentru toti cei care nu au suficiente resurse, în concordanţă cu regulile stabilite de legea comunitară şi legile şi practicile nationale. Articolul 35 Ingrijirea sănătatii Oricine are dreptul de acces la îngrijirea preventivă a sănătăţii şi dreptul de a beneficia de tratament medical, în conditiile stabilite de legile şi practicile nationale. Trebuie să fie asigurat un nivel ridicat de protectie a sănătăţii, în concordanţă cu definirea şi implementarea politicilor şi activităţilor Uniunii.

Articolul 36 Accesul la servicii de interes economic general Uniunea recunoaste şi respectă accesul la serviciile de interes economic general asa cum sunt prevăzute de legile şi practicile nationale, în concordanţă cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, în vederea promovării coeziunii sociale şi teritoriale a Uniunii. Articolul 37

Protectia mediului 54

Un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunatatirea calităţii mediului trebuie să fie integrat între politicile Uniunii şi să se asigure concordanta cu principiile pentru o dezvoltare sustinută. Articolul 38 Protectia consumatorului Politicile Uniunii trebuie să asigure un nivel ridicat de protectie a consumatorului.

CAPITOLUL V

DREPTURILE CETATENESTI

Articolul 39 Dreptul de vot şi de a candida la alegerile din Parlamentul European 1. Fiecare cetăţean din Uniune are dreptul de a vota şi de a participa ca şi candidat la alegerile din cadrul Parlamentului European în statul membru în care are domiciliul, în aceleasi conditii cu cetătenii statului. 2. Membrii Parlamentului European trebuie sa fie alesi prin votare universală directă, prin vot liber şi secret. Articolul 40 Dreptul de a vota şi de a candida la alegerile municipale Fiecare cetăţean al Uniunii are dreptul de a vota şi de a candida la alegerile municipale din statele membre în care are domiciliul în aceleasi conditii cu cetătenii statului. Articolul 41 Dreptul la o administratie corecta 1. Fiecare persoană are dreptul de a beneficia de o administrare a afacerilor impartială, corectă şi în timp util, de către institutiile şi organele Uniunii. 2. Acest drept include: - dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte să fie afectată de luarea unei măsuri individuale nefavorabile; - dreptul fiecărei persoane de a avea acces la propriul dosar, cu respectarea intereselor legitime de confidentialitate şi a secretului afacerii şi profesional; - obligatia administratiei de a-si motiva deciziile. 3. Fiecare persoană are dreptul de a fi despăgubit de Comunitate între cazul oricăror daune cauzate de institutii sau de către functionarii lor în îndeplinirea îndatoririlor lor, în concordanţă cu principiile generale comune ale legilor statelor membre. 4. Fiecare persoană poate să scrie institutiilor Uniunii într-una din limbile Tratatelor şi trebuie să primească un răspuns în aceeasi limbă.

Articolul 42 Dreptul de acces la documente Fiecare cetăţean al Uniunii, şi orice pesoană fizică sau juridică care are locuinta sau are sediul într-un stat membru are dreptul de acces la documentele Palamentului European, Consilului şi Comisiei.

Articolul 43 Avocatul Poporului Fiecare cetăţean din Uniune şi orice persoană fizică sau juridică cu locuinta ori cu sediul intr-un stat membru are dreptul de a se adresa Avocatului Poporului între cazurile Uniunii de administrare defectuoasa între cadrul activitatilor institutiilor şi organelor comunitare, cu exceptia celor ce tin de competenta juridică a Curtii de Justitie şi a Tribunalului de Prima Instanţă. Articolul 44

Dreptul de petitie

Fiecare cetăţean din Uniune şi orice persoană fizică sau juridică cu locuinta ori cu sediul într-un stat membru are dreptul de petitie la Parlamentul European. Articolul 45

Libertatea de mutare şi de domiciliu

1. Fiecare cetăţean din Uniune are dreptul de a se muta sau de a avea domiciliu între mod liber pe teritoriul statelor membre. 2. Libertatea de mutare şi rezidenţă trebuie să fie acordată, în concordanta cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, pentru cetătenii tarilor terte cu rezidenta legală pe teritoriul unui stat membru. 55

Articolul 46

Protectia diplomatica şi consulara

Fiecare cetăţean al Uniunii trebuie, pe teritoriul unei terte ţări în care statul membru nu este reprezentat ca cetăţean, să fie îndrituit la protectie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleasi conditii cu cele ale cetăţenilor statului membru.

CAPITOLUL VI Articolul 47

JUSTITIA

Dreptul la reparaţie efectivă şi la un proces drept

Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertati garantate de legea Uniunii sunt încalcate are dreptul la o reparatie efectivă în fata unui tribunal, în conformitate cu conditiile stabilite de acest Articol. Oricine este îndreptatit la o audiere dreaptă şi publică în timp util de către un tribunal independent şi impartial, anterior stabilit de lege. Oricine trebuie să aibă posibilitatea de a fi consiliat, aparat şi reprezentat. Reprezentarea legală gratuită trebuie să fie disponibilă celor care nu au resurse suficiente, în măsura în care asemenea reprezentare legală gratuită este necesară pentru asigurarea accesului efectiv la justitie. Articolul 48

Prezumtia de nevinovătie şi dreptul la apărare

1. Orice persoană care a fost învinuita trebuie să fie supusă prezumtiei de nevinovatie pânî la stabilirea vinovătiei conform legii. 2. Este garantată respectarea drepturilor la apărare ale oricărei persoane care a fost învinuita. Articolul 49

Principiile legalităţii şi proportionalităţii infractiunilor şi pedepselor

1. Nimeni nu trebuie să fie facut vinovat de o infractiune pe baza oricărui act ori omisiune, dacă fapta nu constituia infractiune când a fost comisă, conform legislatiei nationale ori internationale. Nu trebuie să fie impusa o pedeapsa mai grea decât cea aplicabilă la data la care a fost comisa infractiunea. Dacă, ulterior comiterii infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoară, atunci trebuie aplicata aceasta. 2. Acest Articol nu trebuie să prejudicieze procesul şi pedeapsa oricărei persoane pentru nici o faptă sau omisiune care, la data când a fost comisa fapta, era infractiune în concordanţă cu principiile generale recunoscute de comunitatea natiunilor. 3. Severitatea pedepselor trebuie să nu fie disproportionată cu infractiunea. Articolul 50 Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori în cazul procedurior penale pentru aceeasi infracţiune Nimeni nu trebuie să fie obligat să fie judecat sau pedepsit din nou pe baza procedurilor penale pentru o infractiune pentru care a fost deja achitat ori găsit vinovat în cadrul Uniunii, în conformitate cu legea. CAPITOLUL VII Articolul 51 1.

2.

PREVEDERI GENERALE

Sfera de aplicare

Prevederile acestei Carte se adresează institutiilor şi organelor Uniunii, cu consideratia cuvenită pentru principiile de subsidiaritate şi numai pentru statele membre, atunci când implementează legea Unională. Prin urmare, acestea trebuie să respecte drepturile, să observe principiile şi să promoveze aplicarea acestora între concordanta cu puterile lor. Această Cartă nu stabileste nici o nouă putere sau sarcină pentru Comunitate sau Uniune, sau nu modifică puterile şi sarcinile definite de Tratate.

Articolul 52

Sferea de aplicare a drepturilor garantate

1. Orice limitare a exercitării drepturilor şi libertăţilor recunoscute de această Cartă trebuie să fie prevazute de lege şi să respecte esenţa acestor drepturi şi libertati. Subiect al principiului proportionalităţii, pot fi făcute limitari numai dacă este necesar şi într-adevar se potrivesc cu obiectivele interesului general recunoscut de 56

Uniune sau nevoii de a proteja drepturile şi libertăţile altora. 2. Drepturile recunoscute de aceasta Carta, care se bazează pe Tratatele Comunitare ori pe Tratatul Uniunii Europene, trebuie să fie exercitate în conditiile şi în limitele definite de aceste tratate. 3. In măsura în care aceasta Cartă contine drepturi care corespund cu drepturile garantate de Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului şi Libertatilor Fundamentale, sensul şi sfera de aplicare a acestor drepturi trebuie să fie aceeasi ca cele stabilite de Conventia amintita. Acasta prevedere nu trebuie să impiedice legea Uniunii ci să ofere mai multă protectie. Articolul 53

Nivel de protectie

Nimic din această Cartă nu trebuie să fie interpretat restrictiv sau să afecteze în mod nefavorabil drepturile omului şi libertăţile fundamentale asa cum au fost recunoscute, în domeniile respective de aplicare, de către legea Uniunii şi cea internatională şi de acordurile internationale la care Uniunea, Comunitatea ori toate statele membre sunt parte, inclusiv Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului şi Libertatilor Fundamentale, şi de Constituţiile statelor membre. Articolul 54

Interzicerea abuzului de drepturi

Nimic din această Cartă nu trebuie să fie interpretat că sugerează orice drept în angajarea oricărei activitati sau întocmirea oricărui act care urmăreste desfiintarea oricăror drepturi sau libertăţi recunoscute în această Cartă, sau la orice limitare sau extindere, decât a fost prevăzut în Carta de faţă.

57

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1. Documente internaționale 1. Convenţia nr. 100 din 1951, privind egalitatea de remunerare 2. Convenţia O.I.M. nr. 111 din 1958 privind discriminarea în domeniul forţei de muncă şi exercitării profesiei, precum şi Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 21 dec.1965 3. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 4. Documentul Final al Reuniunii privind dimensiunea umană de la Viena (1986) 5. Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, 1966 6. Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, 1966 7. Rezoluţia ONU nr.39/248 din aprilie 1985 privind protecţia consumatorilor 8. Rezoluţia nr. 3069/XXVIII pentru eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi discriminare fondate pe religie din 30 nov. 1973 9. Tratatul de la Lisabona, 13 decembrie 2007

2. Cărți 1. Almond, Gabriel; Verba, Sidney – Cultura civică, Ed. Du Style, Bucureşti, 1996 2. Asquith, Stewart, Hill, Malcolm, Justice for children, Martinus Nijhoff Publishers, 1994 3. Avril, Pierre, Gicquel, Jean - Droit Parlamentaire, 3e edition, Ed. Montchrestien, Paris, 2004 4. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,Ghidul Consumatorilor 5. Balahur, Doina, Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale, Editura All Beck, Bucureşti 2001 6. Boier, Rodica, Comportamentul consumatorului,Ed. Graphis, Bucuresti, 1994 7. Călinoiu, Constanţa, Duculescu, Victor, Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 8. Cătoiu, Iacob, Teodorescu, Nicolae,Comportamentul consumatorului,teorie şi practică, Ed.Economică, Bucureşti, 1997 9. Ciofu Ioan, Comportamentul simulat ,Ed.Academiei, Bucureşti, 1997 10. Cloşcă, Ionel, Suceavă, Ion, Tratat de drepturile omului, Bucureşti,2006 11. Dascălu, Radu, Protecţia copilului în România –aspecte juridice şi educative, 1990 12. Drăganu, Tudor, Drept constituţional şi institutii politice, Editura Lumina Lex, 1998, Volumul 1 13. Duţu, Mircea - Dreptul mediului .Tratat .Abordare integrata." vol. I, Editura Economică , Bucureşti, 2003 14. Grand Larousse Enciclopedique en dix volumes, tome huitieme, Librarie Larousse, Paris 1963 15. Hegel, G.W. - Principiile filosofiei dreptului-Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1969 16. Ionescu, Nae - Tratat de metafizică- Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1999 17. Ionescu, Cristian – Tratat de drept constituţional contemporan- Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2008 18. Kregel, J. Matzner, E., Grabhner, G., Şocul pieţei, Ed .Economică, Bucureşti, 1995 19. Larousse, Librarie Larousse, Paris 1977 20. Le Petit Larousse, Paris, Codex 06-1993 21. Lipjahart, Arend, „Modele ale democraţiei – forme de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări”, Polirom, Bucureşti, 2000 22. Marinescu, Daniela -Tratat de Dreptul Mediului - Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008 23. Martin, Pierre, „Sistemele electorale şi modurile de scrutin”, RA Monitorul Oficial, Bucureşti, 1999 24. Mazilu, Dumitru - Right to privacy, Sub-Commssion on Prevention of Discrimination and Protection of Minorities, Geneva, 9 august 1983 25. Mazilu, Dumitru – Drepturile omului – concept,exigenţe şi realităţi contemporane – Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 26. Moroianu Zlatescu, Irina, Protecţia juridică a drepturilor omului, I.R.D.O., Bucureşti, 1996 27. Muraru, Ioan, Drept constituţional şi institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1998 28. Năstase, Adrian, Drepturile omului, religie a sfârşitului de secol, R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992 29. Năstase, Adrian - Drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale- R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1998 30. Purdă, Nicolae, Protecţia drepturilor omului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 31. Robert, Liberte de conscience, pluralisme et tolerance, în Liberte de conscience, Conseil de l’Europe, 1993 58

32. Schnapper,Dominique, Bachelier,Christian Ce este cetăţenia?, Ed, Polirom, Iaşi, 2001 33. Speranţia, Eugeniu, Introducere în Filozofia Dreptului, Cluj, 1940 34. Radu Emil Stoica - Dreptul de azil- Ed. Estfalia, 2006 35. Tomescu, Mădălina -"Jus Cogens - Între teoria şi practica relaţiilor internaţionale", Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 2005 36. Tomescu, Mădălina, ”Protecția juridică a drepturilor omului”, Ed. ProUniversitaria, București, 2009 37. Tomescu, Mădălina, ”Drepturile omului. Tendințe și orientări contemporane”, Ed. ProUniversitaria, București, 2013 38. Ungureanu, Carmen Tamara, Drept internaţional privat. Protecţia consumatorilor şi răspunderea pentru produsele nocive, Ed.Beck, Bucureşti, 1999 39. Vida, Ioan, Drepturile omului în reglementări internaţionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999

3. Articole 1. Calafeteanu, Adina – Marina - Cetateanul – persoana care se sustrage solidaritatii sociale?, Revista AEPADO nr. 9/2008 2. Djuvara, Mircea, Despre ideea de drept subiectiv şi obligaţie, în „Revista de drept public”, Nr. 14, 1939, studiu republicat în volumul „Eseuri de filozofie a Dreptului” 3. Stoean, Raluca - Accesul la cultură, un drept inaccesibil multor români- Monitorul Drepturilor Omului nr. 2/2005 4. Tomescu, Mădălina - Egalitatea de şanse în administraţia publică, în “Buletin documentar nr. 1/2008” MAI, Institutul de Studii pentru Ordine Publică, Ed. MAI, 2008, 5. Tomescu, Mădălina - Cunoaşterea libertăţilor publice şi a drepturilor cetăţeneşti în statul de drept, în “Monitorul cultural-educativ” nr. 2/2008, MAI 6. Tomescu, Mădălina - Principiul egalităţii în drepturi. Egalitate - libertate- nediscriminare, Revista Paideia nr. 1/2008 7. Tomescu, Mădălina - Protecţia şi promovarea drepturilor femeilor la nivel internaţional în “Monitorul cultural-educativ” nr. 1/2009, MAI, ISSN: 1583-6126

4. Legi Constituţia României Legea privind liberul acces la informațiile de interes public: Legea nr. 544/2001 Legea privind organizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului: Legea nr. 35/1997 Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe: Legea nr. 8/1996 Codul Consumului : Legea nr. 296/2004 Legea privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi: Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002.

1. 2. 3. 4. 5. 6.

SITE-uri de consultat și Publicații electronice: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14.

http://www.dsclex.ro/coduri/cprpengen.htm#t1 http://www.aepado.ro/revista/nr_9/index.php?page=04 http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/21_1991.php http://www.onuinfo.ro/mass_media/comunicate_de_presa/476/ http://www.romaniatrademarks.ro/ro/9_36_index.php http://www.dadalos.org/rom/Menschenrechte/grundkurs_3.htm#dritteGeneration www.un.org. http://europa.eu/pol/env/index_ro.htm http://romanian.moldova.usembassy.gov/sp102304.html http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay http://www.atenţie info/dreptul de petiţionare www.anpc.ro http://www.hrw.org/ http://www.coe.ro/statut_curte.html

59