Comunicarea umană

Cursul I COMUNICAREA UMANĂ: CONȚINUT, STRUCTURĂ, FUNCȚII 1.1. AXIOMELE COMUNICĂRII Axioma 1: „Comunicarea este inevitabilă” sau, altfel spus: este imposibil să nu comunici, atâta timp cât între doi interlocutori comunicarea nu se limitează la componenta verbală, ci include şi componentele nonverbale. Axioma 2: „Tonul face muzica într-o comunicare” .În funcţie de natura relaţiei dintre interlocutori, aceeaşi informaţie poate fi transmisă pe tonuri diferite, în forme diferite, rezultând, evident, efecte diferite.  Axioma 3: „Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi abordat în termenii cauză-efect sau stimul-răspuns”. Când comunicăm participăm cu întreaga noastră experienţă anterioară şi nu avem o cauză unică pentru fiecare replică pe care o dăm celorlalţi: efectul unei comunicări depinde de conţinutul comunicărilor anterioare. Axioma 4: „Comunicarea se bazează atât pe informația în formă digital (procesată de sistemul nervos central) cât și pe informația analogică ( procesată de sistemul neurovegetativ)”. În comunicarea umană, obiectele, în sensul cel mai larg al termenului, pot fi desemnate în două moduri complet diferite. Le putem reprezenta prin ceva asemănător (un desen, de exemplu) sau le putem desemna printr-o denumire convenită, un nume.  Axioma 5: „Comunicarea este ireversibilă” Odată emis, mesajul produce întotdeauna efecte: direct sau indirect, mai rapid sau mai târziu, pe termen scurt sau de durată. Deşi în unele situaţii încercăm să ne retragem cuvintele, să  prezentăm scuze, efectele nu pot fi anihilate niciodată complet. De aceea este necesar un autocontrol cât mai strict asupra propriului comportament comunicaţional. Axioma 6: „Comunicarea implică raporturi de putereîntre partenerii iar tranzacţiile care au loc între ei pot fi simetrice sau complementare”, În  comportamentul comunicaţional pot fi adoptate două sisteme: unul simetric şi unul complementar. Cel simetric se bazează pe relaţia de egalitate între participanţii la procesul comunicării, iar cel complementar presupune diferenţa existentă între participanţi.  Axioma 7: „Comunicarea implică procese de comodare și de ajustare a comportamantelor” . Polisemia termenilor utilizaţi, conotaţiile pe care le pot avea, diferenţele dintre experienţa lingvistică şi de viaţă a interlocutorilor, fac necesară armonizarea câmpurilor semantice şi racordarea experienţelor la mesaj.

1.2. NIVELURILE COMUNICĂRII UMANE Comunicarea intrapesonală Comunicarea interpesonală

Comunicarea de grup Comunicare publică

1.3. IREVERSIBILITATEA COMUNICĂRII Comunicarea este un proces care presupune o transformare în sens unic, fără a putea reveni la starea anterioară.

1.4. CUNOAȘTEREA DE SINE a. Fereastra lui Johari

b. Imaginea de sine Este foarte important să ne cunoaștem pe noi înșine. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional care se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele vieţii și care durează, practic, toată viața. Presupune exersarea capacității de autoevaluare a tot ce ține de propria persoană: calitățile personale, atitudinea față de muncă, valorile, interesele sau aptitudinile. Totul începe de la răspunsul la întrebarea Cine sunt eu?