Oug Nr. 99 2006 Instutuții Credit

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (la (la (la (la (la (la (la (la (la (la (la

data data data data data data data data data data data

30-dec-2013 actul a fost in legatura cu Ordinul 7/2013 ) 01-ian-2012 a se vedea referinte de aplicare din Reglementari Contabile din 2010 ) 31-oct-2011 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 24/2011 ) 05-mai-2011 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 23/2006 ) 05-mai-2011 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 18/2006 ) 31-dec-2010 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 16/2010 ) 24-dec-2009 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 25/2009 ) 24-dec-2009 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 26/2009 ) 22-dec-2009 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 13/2009 ) 18-dec-2009 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 24/2009 ) 21-iul-2007 actul a fost aprobat de Legea 227/2007 )

Având în vedere că transpunerea şi implementarea în legislaţia naţională a Directivei nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit şi a Directivei nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit trebuie realizate până la finele anului 2006, termen stabilit în cadrul negocierilor în vederea aderării, astfel încât să poată fi realizată şi procedura de prenotificare la Comisia Europeană a întregului cadru legislativ adoptat, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

PARTEA I: DISPOZIŢII COMUNE APLICABILE INSTITUŢIILOR DE CREDIT TITLUL I: DISPOZIŢII GENERALE CAPITOLUL I: Domeniul de aplicare şi definiţii SECŢIUNEA 1: Domeniul de aplicare Art. 1 (1)Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează: a)condiţiile de acces la activitate pentru instituţiile de credit şi de desfăşurare a acesteia pe teritoriul României; b)competenţele şi instrumentele pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi, respectiv, a societăţilor de servicii de investiţii financiare; c)supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi, respectiv, a societăţilor de servicii de investiţii financiare, într-o manieră care să corespundă cu regulile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012; d)cerinţele de publicare pentru Banca Naţională a României în domeniul reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit, respectiv cerinţele de publicare pentru Autoritatea de Supraveghere Financiară în domeniul reglementării şi supravegherii prudenţiale a firmelor de investiţii; (la data 14-dec-2015 Art. 1, alin. (1), litera E. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 abrogat de Art. 629, punctul 1. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

f)supravegherea sistemelor de plăţi şi a sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare. (la data 01-ian-2014 Art. 1, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 1. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor din străinătate ale acestora şi instituţiilor de credit din alte state membre, respectiv din state terţe, în ceea ce priveşte activitatea acestora desfăşurată în România. (la data 01-ian-2007 Art. 1, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 1 din capitolul I din Regulamentul 17/2006 )

(3)Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, potrivit prevederilor Capitolului X din Titlul III, Partea I. (4)Prevederile Titlului VI, Partea a II-a se aplică sistemelor de plăţi, sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, participanţilor la aceste sisteme şi administratorilor sistemelor şi ai serviciilor de infrastructură utilizate în cadrul acestor sisteme. (5)Nu intră sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă băncile centrale din statele membre. Alte instituţii permanent excluse de la aplicarea Directivei 2013/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, prevăzute la art. 2 paragraful 5 pct. 3-23 din această directivă, nu beneficiază de regimul instituţiilor de credit din alte state membre instituit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru scopurile dispoziţiilor cuprinse în cap. II din titlul III partea I, instituţiile prevăzute la art. 2 paragraful 5 din Directiva 2013/36/CE, cu excepţia băncilor centrale din statele membre, sunt considerate instituţii financiare. (la data 01-ian-2014 Art. 1, alin. (5) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 1. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(6)Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică accesului la activitatea firmelor de investiţii, în măsura în care acesta este reglementat de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi de reglementările secundare emise în aplicarea acesteia. (la data 01-ian-2014 Art. 1, alin. (5) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 completat de Art. VIII, punctul 2. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2 În scopul realizării supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi altor categorii de persoane, după cum urmează: a)Capitolul II din Titlul III, Partea I, se aplică societăţilor financiare holding, societăţilor financiare holding mixte şi societăţilor holding cu activitate mixtă; (la data 28-oct-2013 Art. 2, litera A. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. III, punctul 1. din Legea 272/2013 )

b)art. 54-58 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în alte statele membre, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54; c)art. 89-90 se aplică instituţiilor financiare cu sediul în România, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 89; d)Capitolul IV din Titlul II, Partea I se aplică auditorilor financiari ai instituţiei de credit şi, potrivit art. 197, auditorilor financiari ai societăţilor financiare holding. Art. 3 Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor

specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanţe de urgenţă, în una din următoarele categorii: a)bănci; b)organizaţii cooperatiste de credit; c)bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ; d)bănci de credit ipotecar; (la data 30-apr-2011 Art. 3, litera E. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 abrogat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 4

(la data 01-ian-2007 Art. 4 din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 3 din capitolul I din Regulamentul 17/2006 )

(1)Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013. (la data 14-dec-2015 Art. 4, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. 629, punctul 2. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(2)Banca Naţională a României monitorizează activităţile instituţiilor de credit, precum şi, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activităţile societăţilor financiare holding şi ale societăţilor financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora. (3)În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Banca Naţională a României colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării instituţiilor de credit, precum şi, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte, la cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, şi pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerinţe. (4)În îndeplinirea funcţiilor cu privire la supravegherea prudenţială, investigaţiile şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, Băncii Naţionale a României îi sunt conferite competenţele necesare şi acţionează în mod independent. În acest sens, Banca Naţională a României trebuie să dispună de cunoştinţele de specialitate, resursele şi capacitatea operaţională necesare. (5)În exercitarea atribuţiilor sale generale de supraveghere prudenţială, Banca Naţională a României are în vedere, în mod corespunzător, impactul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv. *) prevederile art. VIII pct. 3 din O.U.G. 113/2013 referitor la modificarea art. 4 alin. (5) intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 4, alin. (5) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(6)În exercitarea competenţelor sale, Banca Naţională a României se asigură că atribuţiile de supraveghere decurgând din prezenta ordonanţă de urgenţă şi din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi orice alte atribuţii conferite prin lege acesteia sunt exercitate în mod distinct şi independent de atribuţiile privind rezoluţia instituţiilor de credit. (7)Banca Naţională a României informează Comisia şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la orice delimitare a atribuţiilor prevăzute la alin. (6). (la data 01-ian-2014 Art. 4 din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 3. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 41

(la data 01-ian-2014 Art. 4^1 din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(1)Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă cu privire la reglementarea şi supravegherea prudenţială a societăţilor de servicii de investiţii financiare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013. (2)Autoritatea de Supraveghere Financiară monitorizează activităţile societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, activităţile societăţilor financiare holding şi ale societăţilor financiare holding mixte, pentru prevederile aplicabile acestora, în scopul evaluării conformării la cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora. (21)În exercitarea competenţelor sale prevăzute de lege, Autoritatea de Supraveghere Financiară colectează şi procesează orice date şi informaţii relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, necesare pentru evaluarea conformării societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a societăţilor financiare holding şi a societăţilor financiare holding mixte, la cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, şi pentru investigarea posibilelor încălcări ale acestor cerinţe. (la data 15-mar-2015 Art. 4^1, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 1. din Legea 29/2015 )

(3)În îndeplinirea funcţiilor cu privire la supravegherea prudenţială, investigaţiile şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, Autorităţii de Supraveghere Financiară îi sunt conferite competenţele necesare şi acţionează în mod independent. În acest sens, Autoritatea de Supraveghere Financiară trebuie să dispună de cunoştinţele de specialitate, resursele şi capacitatea operaţională necesare. (4)În exercitarea atribuţiilor sale generale de supraveghere prudenţială, Autoritatea de Supraveghere Financiare are în vedere, în mod corespunzător, impactul potenţial al deciziilor sale asupra stabilităţii sistemului financiar din toate celelalte state membre implicate, în special în situaţii de urgenţă, pe baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv. (la data 01-ian-2014 Art. 4 din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 completat de Art. VIII, punctul 4. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 5

(1)Se interzice oricărei persoane fizice, juridice sau entităţi fără personalitate juridică, ce nu este instituţie de credit, să se angajeze într-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public ori într-o

activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. (la data 30-apr-2011 Art. 5, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(2)Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul atragerii de depozite sau alte fonduri rambursabile: a)de către un stat membru ori de către administraţiile regionale sau autorităţile administraţiei publice locale ale unui stat membru; b)de către organisme publice internaţionale la care participă unul sau mai multe state membre; c)în cazurile expres prevăzute de legislaţia românească sau de legislaţia Uniunii, cu condiţia ca aceste activităţi să fie supuse unor reglementări şi supravegheri aplicabile acestor cazuri în scopul protejării deponenţilor şi investitorilor. (la data 01-ian-2014 Art. 5, alin. (2), litera C. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 5. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), o emisiune de obligaţiuni sau, alte instrumente financiare similare este considerată atragere de fonduri rambursabile de la public dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii: a)constituie activitatea exclusivă sau principală a emitentului; b)emitentul desfăşoară cu titlu profesional activitate de acordare de credite sau una ori mai multe din activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c)-l). (4)Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care emisiunea se adresează exclusiv investitorilor calificaţi, în înţelesul legislaţiei privind piaţa de capital. (5)Banca Naţională a României este abilitată să determine dacă o activitate reprezintă ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancară ori activitate de atragere şi/sau gestionare de sume de bani provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de credite/împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de către membrii acestora. Determinarea naturii activităţii, exprimată de Banca Naţională a României, este obligatorie pentru părţile interesate. (la data 30-apr-2011 Art. 5, alin. (5) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(6)Prin noţiunea de public se înţelege orice persoană fizică, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică ce nu are cunoştinţele şi experienţa necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a plasamentelor efectuate. Nu intră în categoria de public: statul, autorităţile administraţiei publice centrale, regionale şi locale, agenţiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare, alte instituţii similare. (la data 14-dec-2015 Art. 5, alin. (5) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 completat de Art. 629, punctul 3. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 6 (1)Se interzice oricărei persoane, alta decât o instituţie de credit autorizată, să utilizeze denumirea de "bancă" sau "organizaţie cooperatistă de credit", "cooperativă de credit", "casa centrală a cooperativelor de credit", "bancă cooperatistă", "bancă centrală cooperatistă", "bancă ipotecară/bancă de credit ipotecar", "bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ" sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau

recunoscută prin lege ori printr-un acord internaţional sau când din contextul în care este utilizată denumirea respectivă rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre desfăşurarea unei activităţi bancare. (la data 30-apr-2011 Art. 6, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(2)Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (1), entităţile, persoane juridice române, din grupul din care face parte o instituţie de credit pot utiliza în denumirea acestora iniţialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare utilizate la nivel de grup. (la data 23-mar-2009 Art. 6, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

SECŢIUNEA 2: Definiţii Art. 7 (la data 23-sep-2009 Art. 7 din partea I, titlul I, capitolul I, aplicare din Art. 1 din capitolul I din Regulamentul 18/2009 (la data 01-ian-2007 Art. 7 din partea I, titlul I, capitolul I, aplicare din Art. 2 din capitolul I din Regulamentul 17/2006

sectiunea 2 a se vedea referinte de ) sectiunea 2 a se vedea referinte de )

(1)În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1.activitate bancară - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu; 11.achizitor potenţial - orice persoană fizică sau juridică ori grupul de astfel de persoane care acţionează concertat în legătură cu o achiziţie propusă; 12.achiziţie propusă - decizia luată de un achizitor potenţial de a achiziţiona, direct sau indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, ori de a-şi majora participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot sau a deţinerii la capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 20%, o treime sau 50% ori astfel încât instituţia de credit să devină o filială a sa; (la data 23-mar-2009 Art. 7, alin. (1), punctul 1. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 completat de Art. I, punctul 4. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

13.a achiziţiona - în sensul prevederilor pct. 1 2, a dobândi prin orice modalitate o participaţie calificată într-o instituţie de credit; (la data 21-ian-2012 Art. 7, alin. (1), punctul 1^2. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 completat de Art. I, punctul 1. din Ordonanta 1/2012 )

14.instituţie de importanţă sistemică - o instituţie-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniunea Europeană sau o instituţie al cărei faliment sau a cărei funcţionare defectuoasă ar putea declanşa riscul sistemic; (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 1^3. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 completat de Art. VIII, punctul 6. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 2. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 2^1. din partea I, titlul I, capitolul I, abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 3. din partea I, titlul I, capitolul I, abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 4. din partea I, titlul I, capitolul I, abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 5. din partea I, titlul I, capitolul I, abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

sectiunea 2 sectiunea 2 sectiunea 2 sectiunea 2

(la data 01-ian-2014 Art. 7, abrogat de Art. VIII, punctul 7. (la data 01-ian-2014 Art. 7, abrogat de Art. VIII, punctul 7. (la data 01-ian-2014 Art. 7, abrogat de Art. VIII, punctul 7. (la data 01-ian-2014 Art. 7, abrogat de Art. VIII, punctul 7.

alin. (1), punctul 6. din partea I, titlul I, capitolul I, din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) alin. (1), punctul 7. din partea I, titlul I, capitolul I, din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) alin. (1), punctul 8. din partea I, titlul I, capitolul I, din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) alin. (1), punctul 9. din partea I, titlul I, capitolul I, din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

sectiunea 2 sectiunea 2 sectiunea 2 sectiunea 2

(la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 10. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 11. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 12. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 13. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 14. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 14^1. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 15. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 30-apr-2011 Art. 7, alin. (1), punctul 16. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 6. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 17. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 18. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 19. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 20. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 21. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 22. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 23. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 24. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 24^1. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 24^2. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 24^3. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 25. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 26. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

27.stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum şi un stat aparţinând Spaţiului Economic European; (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 28. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 29. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

30.stat terţ - orice stat care nu este stat membru; 301.risc sistemic - riscul de perturbare a sistemului financiar care poate genera consecinţe negative grave pentru sistemul financiar şi economia reală; (la data 14-dec-2015 Art. 7, alin. (1), punctul 30^2. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. 629, punctul 4. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

303.măsuri de reorganizare - măsurile prevăzute la art. 320 alin. (3)-(3 1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă; (la data 14-dec-2015 Art. 7, alin. (1), punctul 30^3. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 modificat de Art. 629, punctul 5. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1), punctul 31. din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 7. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile: instituţie de credit, firmă de investiţii, întreprindere de asigurare, întreprindere de reasigurare, întreprindere-mamă, filială, sucursală, întreprindere prestatoare de servicii auxiliare, societate de administrare a activelor, societate financiară holding, societate financiară holding mixtă, societate holding cu activitate mixtă, instituţie financiară, instituţie-mamă dintr-un stat membru, instituţie-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding-mamă din Uniunea Europeană, societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, societate financiară holding mixtămamă din Uniunea Europeană, participaţie, deţinere calificată, control, legături strânse, autoritate competentă, supraveghetor consolidant, autorizaţie, stat membru de origine, stat membru gazdă, bănci centrale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale, bănci centrale şi instrument financiar au înţelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (12)O societate de servicii de investiţii financiare este o firmă de investiţii, persoană juridică română, în sensul prevăzut la art. 4 alin. (1) pct. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 completat de Art. VIII, punctul 10. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(13)În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile: rezoluţie, autoritate de rezoluţie şi drept de încetare au înţelesul prevăzut de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.

(la data 14-dec-2015 Art. 7, alin. (1^2) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 completat de Art. 629, punctul 6. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 8. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)În scopul aplicării dispoziţiilor cuprinse în Titlul III, Partea I, participaţie înseamnă, fie deţinerea unor drepturi în capitalul unei entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activităţile acesteia, fie deţinerea, în mod direct sau indirect, a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi. (la data 01-ian-2014 Art. 7, alin. (4) din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 8. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 8 din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 11. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 23-mar-2009 Art. 9 din partea I, titlul I, capitolul I, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

CAPITOLUL II: Cerinţe minime de acces şi de desfăşurare a activităţii SECŢIUNEA 1: Cerinţe minime de acces la activitate SUBSECŢIUNEA 1: Necesitatea obţinerii unei autorizaţii şi condiţii minime de autorizare Art. 10 (1)În vederea desfăşurării activităţii în România, fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de o autorizaţie potrivit prezentei ordonanţă de urgenţă. (2)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din prezenta secţiune, Banca Naţională a României stabileşte prin reglementări şi notifică Autorităţii Bancare Europene, înfiinţată prin Regulamentul nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, condiţiile în care poate acorda autorizaţie şi documentaţia care trebuie să însoţească cererea pentru obţinerea autorizaţiei. (la data 01-ian-2014 Art. 10, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 12. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 11 Banca Naţională a României nu poate acorda autorizaţie unei instituţii de credit, dacă aceasta nu dispune de fonduri proprii distincte sau de un nivel al capitalului iniţial cel puţin egal cu nivelul minim stabilit prin reglementări, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. Art. 12 (1)La constituirea unei instituţii de credit, persoană juridică română, capitalul iniţial este reprezentat de capitalul social, cu excepţia cazurilor în care instituţia de credit care se constituie este rezultată dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare. (la data 01-ian-2014 Art. 12, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 13. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Capitalul social al unei instituţii de credit, persoană juridică română, trebuie vărsat integral şi în numerar la momentul subscrierii, inclusiv în cazul majorării

acestuia, aporturile în natură nefiind permise. Acţiunile/părţile sociale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, pot fi numai nominative. În actele lor constitutive, instituţiile de credit, persoane juridice române, nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit căruia o acţiune dă dreptul la un singur vot. (3)La constituire, aporturile la capitalul social trebuie să fie vărsate într-un cont deschis la o instituţie de credit. Acest cont este blocat până la înmatricularea instituţiei de credit, persoană juridică română, în registrul comerţului. Art. 13 Persoanele cărora le sunt încredinţate responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a instituţiei de credit, în calitate de administratori, directori, respectiv membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la cap. I din titlul II partea I. (la data 21-iul-2007 Art. 13 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 4. din Legea 227/2007 )

Art. 14 (1)Sediul social şi, după caz, sediul real, al instituţiei de credit, persoană juridică română, trebuie să fie situate pe teritoriul României. Sediul real reprezintă locaţia în care se situează centrul de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, în cazul în care acesta nu este situat la sediul social. (2)Instituţia de credit trebuie să desfăşoare efectiv şi cu preponderenţă pe teritoriul României activitatea pentru care a fost autorizată. Art. 15 (1)În vederea autorizării unei instituţii de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea acţionarilor sau a membrilor, persoane fizice ori juridice, care urmează să deţină direct sau indirect deţineri calificate la instituţia de credit, şi cu privire la valoarea acestor deţineri. În cazul în care nu există deţineri calificate, Banca Naţională a României trebuie să fie informată cu privire la identitatea celor mai mari 20 de acţionari sau membri şi la valoarea participaţiilor deţinute de aceştia. Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă este încredinţată că, din perspectiva necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de credit, calitatea persoanelor respective este adecvată. (la data 01-ian-2014 Art. 15, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 14. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)La evaluarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se au în vedere prevederile art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (1)-(3), art. 26 1 şi cele ale art. 262. (la data 01-ian-2014 Art. 15, alin. (1^1) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 14. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Dacă între instituţia de credit, persoană juridică română, şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţile în aplicarea dispoziţiilor sau măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere. Art. 16 În aplicarea prevederilor art. 15 alin. (1), modalitatea de determinare a drepturilor de vot se stabileşte de Banca Naţională a României prin reglementări, cu respectarea prevederilor referitoare la obligaţiile de transparenţă a informaţiilor privind emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la

tranzacţionare

pe

o

piaţă

reglementată.

(la data 23-mar-2009 Art. 16 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 17 (la data 23-sep-2009 Art. 17 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II, sectiunea 1 din Regulamentul 18/2009 )

Orice cerere de autorizare a unei instituţii de credit trebuie să fie însoţită de un plan de activitate, care să cuprindă cel puţin tipurile de activităţi propuse a fi desfăşurate şi structura organizatorică a instituţiei de credit, şi din care să rezulte capacitatea acesteia de a-şi realiza obiectivele propuse în condiţii compatibile cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, prin adecvarea cadrului de conducere, a procedurilor, a mecanismelor interne şi a structurii capitalului la tipul, volumul şi complexitatea activităţilor pe care îşi propune să le desfăşoare. SUBSECŢIUNEA 2: Activităţile permise instituţiilor de credit Art. 18 (la data 14-mar-2007 Art. 18 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 3/2007 )

(1)Instituţiile de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi: a)atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile; b)acordare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetare; c)leasing financiar; d)servicii de plată aşa cum sunt definite la art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată; (la data 01-apr-2010 Art. 18, alin. (1), litera D. din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

e)emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, cum ar fi cecuri, cambii şi bilete la ordin, în măsura în care nu se încadrează la lit. d); (la data 01-apr-2010 Art. 18, alin. (1), litera E. din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 7. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

f)emitere de garanţii şi asumare de angajamente; g)tranzacţionare în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor, în condiţiile legii, cu: 1.instrumente ale pieţei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; 2.valută; 3.contracte futures şi options financiare; 4.instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii; 5.valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile; h)participare la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni; i)servicii de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni şi achiziţii şi prestarea altor servicii de consultanţă; j)administrare de portofolii şi consultanţă legată de aceasta; k)custodie şi administrare de instrumente financiare; l)intermediere pe piaţa interbancară; m)prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditării; n)închiriere de casete de siguranţă;

n1)emitere

de

monedă

electronică;

(la data 01-apr-2010 Art. 18, alin. (1), litera N. din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 completat de Art. I, punctul 8. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

o)operaţiuni cu metale şi pietre preţioase şi obiecte confecţionate din acestea; p)dobândirea de participaţii la capitalul altor entităţi; r)orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementează respectivele activităţi, dacă este cazul. (2)Sfera activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) acoperă toate serviciile de investiţii financiare prevăzute la art. 5 alin. (1) şi (1 1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când acestea au ca obiect instrumentele financiare prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare. (la data 01-ian-2014 Art. 18, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 15. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Dispoziţiile alin. (1) se interpretează şi se aplică astfel încât activităţile enumerate la alin. (1) să acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activităţi sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activităţi. (4)Activităţile care, potrivit unor legi speciale, sunt supuse unor autorizări, aprobări sau avize specifice, pot fi desfăşurate de instituţia de credit numai după obţinerea acestora. Art. 181 (1)Instituţiilor de credit autorizate de Banca Naţională a României le este interzis să atragă depozite dacă nu participă la o schemă de garantare a depozitelor recunoscută oficial pe teritoriul României potrivit legislaţiei în domeniu. Ele sunt obligate să participe la schema de garantare pentru depozitele pe care le acceptă, inclusiv pentru cele atrase de sucursalele acestora din străinătate. (2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instituţiile de credit persoane juridice române nu participă la schema de garantare a depozitelor menţionată la alin. (1) pentru depozitele atrase de sucursalele lor din state terţe care impun obligaţia participării la o schemă de garantare a depozitelor din respectivul stat terţ. (la data 14-dec-2015 Art. 18 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 completat de Art. 629, punctul 7. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 19 (1)Activitatea de acordare de credite ipotecare finanţate prin emisiune de obligaţiuni ipotecare poate fi desfăşurată cu respectarea legislaţiei speciale în materie. (2)Activitatea de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ poate fi desfăşurată cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Titlul III al Părţii a II-a. Art. 20 (1)Instituţiile de credit pot desfăşura şi alte activităţi, permise potrivit autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României, după cum urmează: a)operaţiuni ne-financiare în mandat sau de comision, în special pe contul altor entităţi din cadrul grupului din care face parte instituţia de credit; b)operaţiuni de administrare a patrimoniului constând din bunuri mobile şi/sau imobile aflate în proprietatea acestora, dar neafectate desfăşurării activităţilor financiare;

c)prestarea de servicii clientelei proprii care, deşi nu sunt conexe activităţii desfăşurate, reprezintă o prelungire a operaţiunilor bancare. (2)Activităţile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie compatibile cu cerinţele activităţii bancare, în special cu cele referitoare la menţinerea bunei reputaţii a instituţiei de credit şi protejarea intereselor deponenţilor. (3)Nivelul total al veniturilor obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1), nu poate depăşi 10% din veniturile obţinute de o instituţie de credit din activităţile prevăzute la art. 18. Art. 21 În afară de operaţiunile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. b), instituţiile de credit se pot angaja în operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dacă: (la data 23-mar-2009 Art. 21 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 1, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

a)operaţiunile sunt necesare desfăşurării în condiţii adecvate a activităţilor pentru care instituţia de credit a fost autorizată, şi în măsura în care bunurile respective sunt necesare în acest scop; b)operaţiunile, au ca obiect bunuri mobile şi imobile destinate perfecţionării pregătirii profesionale a salariaţilor, organizării unor spaţii de odihnă şi recreare sau asigurării de locuinţe pentru salariaţi şi familiile acestora; c)operaţiunile au ca obiect bunuri mobile şi imobile dobândite în urma executării creanţelor, cu respectarea, în privinţa operaţiunilor de închiriere a unor asemenea bunuri, a prevederilor art. 20 alin. (2) şi (3). Art. 22 (1)Instituţiile de credit nu pot desfăşura alte activităţi în afara celor permise potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Instituţiile de credit nu se pot angaja în operaţiuni cum ar fi: a)gajarea propriilor acţiuni pe contul datoriilor băncii; b)acordarea de credite garantate cu acţiuni, alte titluri de capital sau cu obligaţiuni emise de instituţia de credit însăşi sau de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit; c)atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile, titluri sau alte valori, de la public, când instituţia de credit se află în stare de insolvenţă.

SECŢIUNEA 2: Condiţii minime de desfăşurare a activităţii

SUBSECŢIUNEA 1: Cerinţe de administrare a riscurilor (la data 01-ian-2014 partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 modificat capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2007 partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, referinte de aplicare din Regulamentul 14/2006 ) (la data 01-ian-2007 partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, referinte de aplicare din Regulamentul 15/2006 ) (la data 01-ian-2007 partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, referinte de aplicare din Regulamentul 13/2006 )

de Art. VIII, punctul 16. din subsectiunea 1 a se vedea subsectiunea 1 a se vedea subsectiunea 1 a se vedea

(la data 01-ian-2014 Art. 23 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 17. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 24

(la data 23-sep-2009 Art. 24 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II, sectiunea 3 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 24 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 3 din capitolul II din Regulamentul 18/2009 ) (la data 01-ian-2007 Art. 24 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 2 din capitolul I din Regulamentul 20/2006 )

(1)Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de un cadru formal de administrare a activităţii riguros conceput, care să includă o structură

organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, procese eficace de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative şi contabile riguroase şi politici şi practici de remunerare care să promoveze şi să fie în concordanţă cu o administrare sănătoasă şi eficace a riscurilor. (2)Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie cuprinzătoare şi adaptate la natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor desfăşurate de instituţia de credit. Principiile, criteriile tehnice şi alte cerinţe care trebuie avute în vedere se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Mecanismele de control intern trebuie să asigure cel puţin organizarea funcţiilor de administrare a riscurilor, de asigurare a conformităţii şi de audit intern. (la data 01-ian-2014 Art. 24, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 18. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(21)În sensul alin. (1), sunt avute în vedere riscuri precum: riscul de credit şi al contrapartidei, riscul rezidual, riscul de concentrare, riscul de securitizare, riscul de piaţă, riscul de rată a dobânzii din activităţi în afara portofoliului de tranzacţionare, riscul operaţional, riscul de lichiditate şi riscul efectului de levier excesiv. (22)Banca Naţională a României stabileşte, prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, cerinţele privind politica de remunerare a unei instituţii de credit, inclusiv principiile de acordare şi ajustare a remuneraţiei, precum şi principiile de remunerare aplicabile instituţiilor de credit care beneficiază de asistenţă guvernamentală excepţională. (la data 01-ian-2014 Art. 24, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 completat de Art. VIII, punctul 19. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 23-nov-2012 Art. 24, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 14/2012 )

(3)Banca Naţională a României colectează informaţii cu privire la numărul persoanelor pe instituţie de credit care sunt remunerate cu cel puţin 1 milion de euro sau echivalent într-un exerciţiu financiar, defalcate pe intervale valorice de 1 milion de euro, inclusiv informaţii cu privire la responsabilităţile şi domeniul de activitate în care sunt implicate aceste persoane şi la principalele elemente ale remuneraţiei, incluzând, fără a se limita la: salarii, bonusuri, compensaţii pe termen lung, contribuţii la pensii, şi comunică aceste informaţii Autorităţii Bancare Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 24, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 20. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 13-nov-2014 Art. 24, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 9/2014 ) (la data 23-nov-2012 Art. 24, alin. (4) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 13/2012 )

(4)Banca Naţională a României colectează informaţiile cantitative agregate cu privire la remunerare, publicate potrivit criteriilor de transparenţă şi de publicare prevăzute la art. 450 alin. (1) lit. g), h) şi i) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi le utilizează pentru a determina tendinţele şi practicile în materie de remunerare. Banca Naţională a României comunică aceste informaţii Autorităţii Bancare Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 24, alin. (4) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 20. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 12-nov-2014 Art. 24, alin. (4) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 8/2014 )

(5)Banca Naţională a României colectează informaţiile publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi le utilizează pentru a compara practicile în materie de diversitate a selecţiei membrilor consiliilor de administraţie şi directorilor, respectiv ai consiliilor de supraveghere şi ai directoratelor instituţiilor de credit. Banca Naţională a României comunică aceste informaţii Autorităţii Bancare Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 24, alin. (4) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 completat de Art. VIII, punctul 21. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 14-dec-2015 Art. 24^1 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 1 abrogat de Art. 629, punctul 8. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

SUBSECŢIUNEA 2: Acţionariat Art. 25

(1)Orice achizitor potenţial trebuie să notifice în prealabil, în scris, Băncii Naţionale a României în legătură cu orice achiziţie propusă, cu indicarea valorii participaţiei vizate şi furnizarea informaţiilor relevante la care se face referire în art. 26 alin. (4). (11)Dacă, din motive obiective, notificarea nu poate fi făcută în prealabil, obligaţia de notificare incumbă de la data achiziţionării. (la data 21-ian-2012 Art. 25, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 completat de Art. I, punctul 2. din Ordonanta 1/2012 )

(2)În aplicarea prevederilor alin. (1), condiţiile în care se consideră că mai multe persoane acţionează concertat în calitate de achizitor potenţial se stabilesc prin reglementări emise de Banca Naţională a României. (3)Banca Naţională a României confirmă în scris achizitorului potenţial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării şi, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informaţii suplimentare solicitate în condiţiile alin. (5) şi comunică achizitorului potenţial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare. (4)Banca Naţională a României realizează evaluarea prevăzută la art. 26 alin. (1) în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării şi a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia pe baza listei informaţiilor la care se face referire la art. 26 alin. (4). Dacă notificarea nu este însoţită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Naţională a României a primirii tuturor documentelor respective. (5)Dacă este necesar, Banca Naţională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4), orice informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informaţiilor cerute. (6)Achizitorul potenţial trebuie să transmită informaţiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii fiind incidente prevederile art. 26 alin. (2). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale a României de completare sau de clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.

(7)Banca Naţională a României poate hotărî prelungirea perioadei de suspendare a termenului, prevăzută la alin. (6), până la 30 de zile lucrătoare, dacă achizitorul potenţial este: a)situat sau reglementat într-un stat terţ; b)o persoană fizică sau juridică ori o altă entitate situată într-un stat membru şi care nu este supusă supravegherii prudenţiale aplicabile instituţiilor de credit, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, societăţilor de asigurări de viaţă, de asigurări generale, pieţei de capital sau intermediarilor în asigurări. (8)Dacă la finalizarea evaluării Banca Naţională a României hotărăşte să se opună achiziţiei propuse, comunică în scris achizitorului potenţial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând şi motivele care au stat la baza hotărârii. La cererea achizitorului potenţial, poate fi făcută publică o motivaţie corespunzătoare a hotărârii. (9)Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Naţională a României nu se opune în scris achiziţiei propuse, aceasta se consideră aprobată. (10)În cazul aprobării achiziţiei propuse, Banca Naţională a României poate stabili un termen maxim pentru finalizarea acesteia şi poate prelungi acest termen dacă este necesar. (la data 23-mar-2009 Art. 25 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 10. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 26 (1)La examinarea notificării prevăzute la art. 25 alin. (1) şi a informaţiilor suplimentare prevăzute la art. 25 alin. (5), în vederea asigurării unui management prudent şi sănătos al instituţiei de credit vizate de achiziţia propusă şi luând în considerare posibila influenţă a achizitorului potenţial asupra instituţiei de credit, Banca Naţională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potenţial este adecvată, precum şi soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, pe baza următoarelor criterii îndeplinite cumulativ: a)reputaţia achizitorului potenţial, respectiv integritatea şi competenţa profesională a acestuia; b)reputaţia, cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa oricărei persoane care va exercita responsabilităţi de administrare şi/sau de conducere a instituţiei de credit, ca rezultat al achiziţiei propuse; (la data 01-ian-2014 Art. 26, alin. (1), litera B. din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 23. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

c)soliditatea financiară a achizitorului potenţial, în special în raport cu tipul de activitate desfăşurată în prezent şi cu cea preconizată a fi desfăşurată de instituţia de credit vizată de achiziţia propusă; d)capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora şi, după caz, pe cele prevăzute de alte acte normative aplicabile, în special de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv reglementările emise în aplicarea acestora, precum şi de a se conforma

permanent acestor cerinţe şi, în special, cerinţei ca grupul din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei supravegheri eficiente, realizarea schimbului eficient de informaţii între autorităţile competente şi împărţirea responsabilităţilor între aceste autorităţi; (la data 01-ian-2014 Art. 26, alin. (1), litera D. din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 23. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

e)existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este sau a fost săvârşită o infracţiune ori o tentativă a infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în sensul prevederilor art. 2 lit. a), respectiv lit. a1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, sau că achiziţia propusă ar putea creşte un astfel de risc. (2)Banca Naţională a României se poate opune achiziţiei propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), sau dacă informaţiile furnizate de achizitorul potenţial sunt incomplete. (3)Banca Naţională a României nu poate impune nicio condiţie prealabilă privind nivelul participaţiei care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu poate evalua achiziţia propusă pe criteriul necesităţilor economice ale pieţei. (4)Banca Naţională a României face publică o listă cuprinzând informaţiile necesare pentru realizarea evaluării, care trebuie să îi fie furnizate la momentul notificării prevăzute la art. 25 alin. (1). Informaţiile solicitate trebuie să fie proporţionale şi adaptate la natura achizitorului potenţial şi a achiziţiei propuse şi să prezinte relevanţă din perspectiva unei evaluări prudenţiale. (5)Criteriile prevăzute la alin. (1), lista de informaţii prevăzută la alin. (4) pentru realizarea evaluării şi documentaţia aferentă se detaliază de Banca Naţională a României prin reglementări. (6)Fără a aduce atingere prevederilor art. 25 alin. (3)-(7), în cazul în care Banca Naţională a României este notificată în legătură cu două sau mai multe intenţii de achiziţie a unor participaţii calificate sau de majorare a unor astfel de participaţii în aceeaşi instituţie de credit, aceasta asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potenţiali. (la data 23-mar-2009 Art. 26 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 11. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 261 (1)În realizarea evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1), Banca Naţională a României colaborează prin consultare reciprocă în toate privinţele cu alte autorităţi de supraveghere naţionale sau din alte state membre implicate, în cazurile în care achizitorul potenţial este: a)o instituţie de credit, o societate de asigurări de viaţă, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru ori în alt sector al sistemului financiar; b)societatea-mamă a unei entităţi din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar; c)o persoană fizică sau juridică ce controlează o entitate din categoria celor prevăzute la lit. a) care sunt autorizate într-un alt stat membru sau în alt sector al sistemului financiar. (2)În sensul prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României asigură, fără întârziere, schimbul de informaţii care sunt esenţiale şi relevante pentru realizarea evaluării cu autorităţile de supraveghere implicate. În calitate de

autoritate competentă a instituţiei de credit vizate de achiziţia propusă, Banca Naţională a României ia în considerare toate informaţiile esenţiale furnizate de autorităţile de supraveghere în cauză şi poate solicita acestora toate informaţiile pe care le consideră relevante pentru realizarea evaluării. Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la achiziţia propusă trebuie să indice orice opinie sau rezervă exprimată de autoritatea competentă a achizitorului potenţial. Art. 262 (1)În cazurile în care achizitorul potenţial este o entitate reglementată dintr-un stat terţ, Banca Naţională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a)cadrul de supraveghere din statul terţ poate fi considerat echivalent de către Banca Naţională a României; b)nu există legi, reglementări sau măsuri de natură administrativă din statul terţ care să împiedice schimbul de informaţii; c)autoritatea de supraveghere din statul terţ şi-a exprimat disponibilitatea privind încheierea unui acord de colaborare cu Banca Naţională a României pentru asigurarea schimbului de informaţii. (2)Entitate reglementată reprezintă o entitate reglementată în sensul art. 2 alin. (1) pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, precum şi orice entitate similară dintr-un stat terţ. (la data 23-mar-2009 Art. 26 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 completat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 27 Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o participaţie calificată într-o instituţie de credit, persoană juridică română, sau să îşi reducă participaţia calificată astfel încât proporţia drepturilor sale de vot ori a deţinerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, o treime ori de 50% sau astfel încât instituţia de credit în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens. (la data 23-mar-2009 Art. 27 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 13. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 28 În aplicarea prevederilor art. 25 şi 27, pentru calculul drepturilor de vot se au în vedere reglementările emise de Banca Naţională a României în temeiul art. 16. (la data 23-mar-2009 Art. 28 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 29 (1)Instituţiile de credit, persoane juridice române, trebuie să informeze Banca Naţională a României, de îndată ce iau cunoştinţă de orice dobândire sau înstrăinare a participaţiilor în capitalul lor care depăşeşte nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2), respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27. (2)Cel puţin o dată pe an, instituţiile de credit, persoane juridice române, listate pe o piaţă reglementată, trebuie să comunice Băncii Naţionale a României identitatea persoanelor care au deţineri calificate şi nivelul acestora, astfel cum acestea apar, de exemplu, în informaţiile primite în cadrul adunărilor generale anuale ale acţionarilor sau ca rezultat al respectării reglementărilor referitoare la societăţile listate pe o piaţă reglementată. (la data 01-ian-2014 Art. 29, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 24. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 23-mar-2009 Art. 30 din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 15. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 31 (1)Banca Naţională a României nu poate stabili prin reglementări cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta subsecţiune pentru efectuarea notificării şi pentru evaluarea achiziţiilor directe sau indirecte de participaţii calificate la o instituţie de credit, persoană juridică română. (la data 23-mar-2009 Art. 31, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 16. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

(2)Banca Naţională a României asigură urmărirea respectării în mod permanent a cerinţelor la care se face referire în prezenta subsecţiune, putând solicita în acest sens orice informaţii pe care le consideră necesare, şi poate dispune sancţiuni şi măsuri sancţionatoare corespunzătoare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, în cazul în care aceste cerinţe nu sunt respectate. (la data 01-ian-2014 Art. 31, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul II, sectiunea 2, subsectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 25. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

CAPITOLUL III: Autorizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române SECŢIUNEA 1: Procedura de autorizare şi motive de respingere a cererii Art. 32 (la data 16-apr-2008 Art. 32 din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II din Regulamentul 6/2008 )

(1)Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României. (2)Instituţiile de credit, persoane juridice române, se constituie în forma juridică prevăzută pentru fiecare dintre categoriile de instituţii de credit reglementate în Partea a II-a. Ele nu se pot constitui prin subscripţie publică. (3)Banca Naţională a României acordă autorizaţie unei instituţii de credit, persoane juridice române, numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă şi de respectare a cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase, care să asigure protejarea intereselor deponenţilor şi ale altor creditori şi buna funcţionare a sistemului bancar, sens în care trebuie să fie respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 32, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 26. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 33 (1)Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la o cerere de autorizare a unei instituţii de credit, în sensul acordării aprobării de constituire a instituţiei de credit sau al respingerii cererii, în termen de 4 luni de la data primirii cererii de autorizare însoţite de documentaţia stabilită potrivit prevederilor art. 10 alin. (2). (2)În termen de 5 zile lucrătoare de la primirea cererii, Banca Naţională a României comunică titularului, dacă este cazul, documentele care nu au fost prezentate conform alin. (1), în vederea depunerii de îndată a acestora. (3)Banca Naţională a României poate solicita în scris, pe parcursul termenului prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de trecerea a 3 luni de la primirea cererii de autorizare, orice informaţii sau documente suplimentare, dacă cele prezentate

nu sunt suficiente ori relevante pentru realizarea evaluării sau dacă documentaţia prezintă alte deficienţe. (4)Titularul cererii are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării formulate potrivit alin. (3), pentru prezentarea informaţiilor şi/sau a documentelor cerute, respectiv pentru remedierea deficienţelor constatate, perioadă pe parcursul căreia termenul de 4 luni prevăzut la alin. (1) se suspendă. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de autorizare. (5)Dacă Banca Naţională a României hotărăşte acordarea aprobării de constituire, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, instituţia de credit trebuie ca în cel mult două luni de la data comunicării hotărârii Băncii Naţionale a României să îi prezinte acesteia documentele care atestă constituirea legală a instituţiei de credit, conform dispoziţiilor aplicabile şi proiectului prezentat. (6)Banca Naţională a României hotărăşte cu privire la acordarea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. (5). (la data 01-apr-2010 Art. 33, alin. (6) din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de

Art. I, punctul 9. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(7)Banca Naţională a României poate solicita în scris orice informaţii şi documente suplimentare necesare evaluării şi/sau, după caz, remedierea altor deficienţe constatate, în termen de o lună de la data primirii documentaţiei prevăzute la alin. (5), iar titularul are la dispoziţie un termen de o lună de la data comunicării solicitării pentru prezentarea acestora. Titularul poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi documente considerate relevante, dar acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (6). (8)Informaţiile şi documentele prezentate cu depăşirea termenelor prevăzute pentru depunerea acestora nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare şi se restituie titularului cererii. (9)În oricare dintre etapele procesului de autorizare prevăzute la alin. (1) şi (6), Banca Naţională a României comunică în scris titularului cererii hotărârea sa, indicând şi motivele care au stat la baza acesteia în cazul respingerii cererii de autorizare. (la data 23-mar-2009 Art. 33 din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 17. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 34 În procesul de analiză a unei cereri de autorizare, Banca Naţională a României poate solicita orice informaţie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei. Art. 35 (1)Autorizaţia acordată este valabilă pe o perioadă nedeterminată şi nu poate fi transferată unei alte entităţi. (2)Instituţiile de credit autorizate sunt înregistrate în registrul ţinut de Banca Naţională a României conform prevederilor art. 417. Art. 36 Banca Naţională a României notifică Autorităţii Bancare Europene orice autorizaţie acordată, pentru ca denumirea instituţiei de credit să fie inclusă în lista instituţiilor de credit întocmită şi actualizată de Autoritatea Bancară

Europeană,

care

se

publică

pe

website-ul

acesteia.

(la data 31-dec-2011 Art. 36 din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 15, punctul 2. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 361 Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, furnizează autorităţilor competente implicate şi Autorităţii Bancare Europene toate informaţiile referitoare la grupurile bancare, respectiv informaţii privind entităţile între care există legături strânse, precum şi referitor la cadrul formal de administrare a activităţii, în particular în ceea ce priveşte structura juridică, de guvernanţă şi organizatorică la nivel de grup. (la data 28-oct-2013 Art. 36 din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 completat de Art. III, punctul 4. din Legea 272/2013 )

Art. 37 (1)Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României se consultă cu autorităţile competente ale unui alt stat membru implicat, dacă: a)instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv; b)instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a societăţii-mamă a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv; c)instituţia de credit, persoană juridică română, este controlată de aceleaşi persoane care controlează o instituţie de credit autorizată în statul membru respectiv. (2)Înainte de a autoriza o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României se consultă cu Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, respectiv cu autoritatea responsabilă cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a firmelor de investiţii dintr-un alt stat membru implicat, dacă: a)instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt stat membru; b)instituţia de credit, persoană juridică română, este o filială a societăţii-mamă a unei societăţi de asigurare, a unei societăţi de servicii de investiţii financiare sau a unei firme de investiţii autorizate într-un alt stat membru; c)instituţia de credit, persoană juridică română, este controlată de aceeaşi persoană care controlează o societate de asigurare, o societate de servicii de investiţii financiare sau o firmă de investiţii autorizată într-un alt stat membru. (3)Autorităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie consultate în mod special în contextul evaluării calităţii acţionarilor/membrilor instituţiei de credit, persoană juridică română, şi al reputaţiei şi experienţei persoanelor implicate în administrarea şi/sau conducerea unei alte entităţi din cadrul aceluiaşi grup, cărora urmează să li se încredinţeze responsabilităţi în administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit, persoană juridică română. În acest sens, se asigură schimbul de informaţii care sunt relevante pentru acordarea autorizaţiei, dar şi pentru evaluarea pe bază continuă a îndeplinirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii. (la data 21-iul-2007 Art. 37, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 6. din Legea 227/2007 )

(4)În scopul evaluării calităţii persoanelor şi entităţilor implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare prezentat, la cererea Băncii Naţionale a României, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor furnizează acesteia informaţii cu privire la riscul de spălare a banilor sau de

finanţare a terorismului, referitoare la persoanele sau entităţile în cauză. (la data 13-dec-2010 Art. 37, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 3. din Legea 231/2010 )

Art. 38 (1)Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare, dacă: a)documentaţia prezentată este incompletă ori nu este întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi/sau informaţiile furnizate nu prezintă relevanţă ori sunt insuficiente pentru evaluarea respectării condiţiilor prevăzute pentru acordarea autorizaţiei; (la data 23-mar-2009 Art. 38, alin. (1), litera A. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 18. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

b)instituţia de credit nu dispune de fonduri proprii separate sau capitalul iniţial se situează sub nivelul minim stabilit de Banca Naţională a României; c)forma juridică este alta decât cea prevăzută pentru categoria instituţiei de credit care se intenţionează a fi constituită; d)din evaluarea planului de activitate prezentat rezultă că instituţia de credit nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în reglementările emise în aplicarea acestora; (la data 01-ian-2014 Art. 38, alin. (1), litera D. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 27. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

e)Banca Naţională a României nu este satisfăcută de calitatea persoanelor care asigură administrarea şi/sau conducerea instituţiei de credit, întrucât reputaţia sau experienţa profesională a acestora nu este adecvată naturii, volumului şi complexităţii activităţii instituţiei de credit sau nu corespunde necesităţii asigurării unui management prudent şi sănătos; (la data 21-iul-2007 Art. 38, alin. (1), litera E. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 7. din Legea 227/2007 )

f)calitatea acţionarilor/membrilor instituţiei de credit nu corespunde cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia. (la data 23-mar-2009 Art. 38, alin. (1), litera F. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 18. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

g)legăturile strânse dintre instituţia de credit şi alte persoane fizice sau juridice ori dispoziţiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicţia unui stat terţ ce guvernează una sau mai multe persoane fizice sau juridice cu care instituţia de credit are legături strânse sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă a supravegherii prudenţiale; h)înainte de obţinerea aprobării de constituire, fondatorii au făcut comunicări publice cu privire la funcţionarea instituţiei de credit; i)nu sunt respectate alte condiţii prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea acesteia. (2)Necesităţile economice ale pieţei nu pot constitui, în nici o situaţie, un criteriu de evaluare a unei cereri de autorizare sau un motiv de respingere a acesteia.

SECŢIUNEA 2: Retragerea autorizaţiei şi încetarea valabilităţii autorizaţiei (la data 01-ian-2014 partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 28. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 39 Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei instituţii de credit în următoarele situaţii:

a)instituţia de credit nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 1 an de la data acordării autorizaţiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni; b)autorizaţia a fost obţinută pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; c)instituţia de credit nu mai îndeplineşte condiţiile care au stat la baza acordării autorizaţiei; d)instituţia de credit nu mai îndeplineşte cerinţele prudenţiale prevăzute în părţile a III-a, a IV-a şi a VI-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau dispuse potrivit art. 226 alin. (3) şi (6) din prezenta ordonanţă de urgenţă sau există elemente care conduc la concluzia că într-un termen scurt instituţia de credit nu îşi va mai putea îndeplini obligaţiile faţă de creditorii săi şi, în special, nu mai poate garanta siguranţa activelor care i-au fost încredinţate de către deponenţii săi; (la data 01-ian-2014 Art. 39, litera D. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 29. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

e)instituţia de credit săvârşeşte una dintre faptele prevăzute la art. 228. (la data 01-ian-2014 Art. 39, litera E. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 29. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 40 (1)Acţionarii sau membrii instituţiei de credit pot renunţa la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit. (2)Lichidarea la iniţiativa acţionarilor sau a membrilor este permisă numai în cazul în care instituţia de credit nu se află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de lege pentru declanşarea falimentului. (3)Instituţia de credit va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea adunării generale a acţionarilor, respectiv, a membrilor privind dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, însoţită cel puţin de un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori. (4)Pe baza evaluării planului de lichidare, Banca Naţională a României aprobă dizolvarea şi lichidarea instituţiei de credit, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), confirmând, în acest sens, încetarea valabilităţii autorizaţiei. (la data 01-apr-2010 Art. 40, alin. (4) din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 11. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 41 (1)Autorizaţia unei instituţii de credit îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaţii: a)a avut loc o fuziune sau o divizare a instituţiei de credit în urma căreia aceasta îşi încetează existenţa; b)a avut loc o transformare a instituţiei de credit în altă categorie de institutele credit; c)s-a pronunţat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituţiei de credit. d)în alte cazuri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 41, alin. (1), litera C. din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 2 completat de Art. VIII, punctul 30. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Încetarea valabilităţii autorizaţiei unei instituţii de credit, atât în situaţiile prevăzute la alin. (1), cât şi în situaţia prevăzută la art. 40, se publică de către Banca Naţională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin două cotidiene de circulaţie naţională. Art. 42

(1)Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei se comunică în scris instituţiei de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în cel puţin în două cotidiene de circulaţie naţională. (2)Hotărârea de retragere a autorizaţiei produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a sau de la o dată ulterioară, specificată în hotărârea respectivă. Art. 43 Retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii de retragere a autorizaţiei, şi, după caz, încetarea valabilităţii acesteia se notifică Autorităţii Bancare Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 43 din partea I, titlul I, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 31. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 44 (1)Ca urmare a retragerii autorizaţiei, dacă instituţia de credit nu se află în vreuna dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004 sau, ca urmare a încetării valabilităţii autorizaţiei instituţiei de credit, în situaţia prevăzută la art. 40 alin. (1), aceasta intră în lichidare, dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I, referitoare la lichidare fiind aplicabile în consecinţă. (2)De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizaţiei, respectiv a încetării valabilităţii autorizaţiei în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (1) şi la art. 41 lit. c), instituţia de credit nu poate desfăşura alte activităţi decât cele strict legate de lichidare.

CAPITOLUL IV: Regimul instituţiilor de credit şi al instituţiilor financiare din alte state membre SECŢIUNEA 1: Instituţiile de credit din alte state membre Art. 45 (la data 01-ian-2007 Art. 45 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 9 din capitolul III din Regulamentul 10/2006 )

(1)Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n)1, prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de autoritatea competentă din statul membru de origine şi se asigură respectarea legislaţiei româneşti adoptate în scopul protejării interesului general. (la data 01-ian-2014 Art. 45, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 32. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Toate sucursalele înfiinţate pe teritoriul României de către o instituţie de credit cu sediul în alt stat membru sunt considerate o singură sucursală. Art. 46 (1)Pentru înfiinţarea unei sucursale de către o instituţie de credit dintr-un stat membru nu este necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României şi nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei. Supravegherea sucursalei se realizează potrivit dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III şi V din Titlul III, Partea I. (2)Banca Naţională a României efectuează înregistrarea în registrul instituţiilor de credit a sucursalelor prevăzute la alin. (1) pe baza notificării prevăzute la art. 48.

(la data 30-apr-2011 Art. 47 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 abrogat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 48 (1)O instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate înfiinţa o sucursală în România pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Înainte de începerea activităţii, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României comunică instituţiei de credit în cauză, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiţii specifice în care anumite activităţi pot fi desfăşurate. (2)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de următoarele date şi informaţii: a)un program de activitate al sucursalei, incluzând cei puţin tipurile de activităţi care urmează să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei; b)adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente; c)identitatea persoanelor responsabile cu conducerea activităţii sucursalei; (la data 21-iul-2007 Art. 48, alin. (2), litera C. din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1

modificat de Art. 1, punctul 8. din Legea 227/2007 )

d)nivelul şi structura fondurilor proprii, precum şi suma cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiei de credit, potrivit art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 48, alin. (2), litera D. din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 33. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)De la data primirii comunicării Băncii Naţionale a României cu privire la lista actelor normative prevăzute la alin. (1) sau, în lipsa unei comunicări, de la data expirării termenului de 2 luni prevăzut la alin. (1), sucursala poate să înceapă activitatea. (4)Orice intenţie de modificare a informaţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-c), se notifică în scris Băncii Naţionale a României de către instituţia de credit în cauză, cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen Banca Naţională a României comunică instituţiei de credit, dacă este necesar, noile condiţii în care activitatea urmează să fie desfăşurată pe teritoriul României. Art. 49 Furnizarea de servicii în mod direct de către o instituţie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate fi realizată pe baza notificării transmise Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine, cuprinzând activităţile pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în România. Art. 50 În scopul exercitării activităţilor specifice, instituţia de credit dintr-un alt stat membru poate utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în statul membru de origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţională a României poale solicita ca denumirea să fie însoţită de o menţiune explicativă. Art. 51 (1)Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre le sunt aplicabile: a)dispoziţiile privind secretul profesional în domeniul bancar cuprinse în Capitolul II din Titlul II, Partea I;

b)dispoziţiile art. 102 alin. (2) privind deschiderea contului curent la Banca Naţională a României; c)dispoziţiile art. 103; (la data 01-ian-2014 Art. 51, alin. (1), litera C. din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 34. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 51, alin. (1), litera D. din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 35. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 51, alin. (1), litera E. din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 35. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 35 din O.U.G. 113/2013, referitor la abrogarea literelor d) şi e) ale articolului 51 alineatul (1), intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. (la data 01-ian-2014 Art. 51, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Dispoziţiile alin. (1) lit. a) se aplică şi instituţiilor de credit din alte state membre care furnizează servicii în mod direct în România. Art. 52 (1)Sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre publică în limba română documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare şi/sau conducere şi, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare şi/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile pentru auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul membru de origine. (la data 21-iul-2007 Art. 52, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 9. din Legea 227/2007 )

(2)Sucursalele prevăzute la alin. (1) nu sunt obligate să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Totuşi acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor specifice emise în domeniu. Art. 53 (1)Instituţiile de credit din alte state membre notifică Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România potrivit reglementările emise de aceasta. (2)Reprezentanţele sunt obligate să-şi limiteze activitatea la acte de cercetare a pieţei, de reprezentare şi de publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi supuse dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

SECŢIUNEA 2: Instituţiile financiare din alte state membre Art. 54

(la data 01-ian-2007 Art. 54 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare din Art. 1 din capitolul I din Regulamentul 10/2006 )

(1) Instituţiile financiare cu sediul într-un alt stat membru pot desfăşura în România activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n) 1, prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, dacă activităţile respective sunt prevăzute în actele lor constitutive şi dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: (la data 01-ian-2014 Art. 54, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 36. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

a)societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare sunt autorizate ca instituţii de credit în statul membru a cărui legislaţie guvernează statutul instituţiei financiare-filială; b)activităţile în cauză sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiaşi stat membru; c)societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot ataşate acţiunilor la capitalul social al acesteia; d)societatea-mamă sau societăţile-mamă ale instituţiei financiare trebuie să îndeplinească cerinţele autorităţii competente din statul membru de origine cu privire la administrarea prudentă a instituţiei financiare-filială şi trebuie să declare, cu acordul acestei autorităţi, că garantează în solidar obligaţiile asumate de instituţia financiară-filială; e)instituţia financiară-filială este inclusă, în special în ceea ce priveşte activităţile pe care urmează să le desfăşoare în România, în supravegherea pe bază consolidată a societăţii-mamă sau, după caz, a fiecărei societăţi-mamă, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi celor cuprinse în partea I titlul II cap. II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în mod deosebit pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii, prevăzut la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru controlul expunerilor mari, prevăzut în partea a IV-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi în scopul limitării deţinerilor calificate din afara sectorului financiar, potrivit dispoziţiilor art. 89 şi 90 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 54, alin. (1), litera E. din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 36. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Dispoziţiile art. 45 alin. (2), 48 şi 49 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării unei sucursale, respectiv al furnizării de servicii în mod direct în România de către o instituţie financiară dintr-un alt stat membru. Notificarea transmisă Băncii Naţionale a României include în acest caz şi atestarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1). (3)În cazul înfiinţării unei sucursale, prin excepţie de la dispoziţiile art. 48 alin. (2) lit. d), informaţiile care se notifică sunt cele referitoare la nivelul şi structura fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi valoarea totală a expunerilor la risc ale instituţiei de credit, societate-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 54, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 37. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 55 Supravegherea instituţiei financiare-filială, inclusiv a sucursalei înfiinţate pe teritoriul României, se asigură de către autoritatea competentă din statul membru de origine, în condiţiile prevăzute în Capitolul III şi Capitolul V din Titlul III, Partea I şi cu aplicarea corespunzătoare a secţiunii a 3-a din prezentul capitol. Art. 56 În cazul în care Banca Naţională a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul că o instituţie financiară nu mai îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1), activităţile desfăşurate în România de respectiva instituţie financiară nu mai beneficiază de regimul prevăzut în prezenta secţiune, intrând sub incidenţa legislaţiei româneşti care reglementează desfăşurarea respectivelor activităţi, dacă este cazul. Art. 57

Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi filialelor dintr-un stat membru ale instituţiilor financiare prevăzute la art. 54. (la data 30-apr-2011 Art. 58 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

SECŢIUNEA 3: Competenţele Băncii Naţionale a României Art. 59 (1)Instituţiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic Băncii Naţionale a României, în scop statistic sau informativ ori în scopuri de supraveghere potrivit prezentei secţiuni, date şi informaţii privind activităţile desfăşurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta. Aceste date şi informaţii intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 214 referitoare la păstrarea secretului profesional. (la data 01-ian-2014 Art. 59, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 38. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 38 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 59, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Banca Naţională a României poate solicita instituţiilor de credit prevăzute la alin. (1) informaţii şi date, în special pentru a evalua dacă sucursala din România este semnificativă, potrivit art. 1731, 2101, 2102 şi 2103. (la data 01-ian-2014 Art. 59, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. VIII, punctul 39. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 39 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 59, alin. (1^1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 59, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 40. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 40 din O.U.G. 113/2013, referitor la abrogarea alin. (2) al art. 59, intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. (la data 01-ian-2014 Art. 59 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 60 (1)Banca Naţională a României informează autoritatea competentă din statul membru de origine în cazul în care, pe baza informaţiilor primite de la această autoritate potrivit art. 210 alin. (1) şi (2), constată că o instituţie de credit din statul membru în cauză, care are o sucursală sau prestează servicii în mod direct în România, în legătură cu activităţile desfăşurate pe teritoriul României, se află în una dintre următoarele situaţii: a)instituţia de credit nu respectă dispoziţiile din prezenta ordonanţă de urgenţă sau dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi nici reglementările emise în aplicarea acestora; b)există un risc semnificativ ca instituţia de credit să nu respecte dispoziţiile din prezenta ordonanţă de urgenţă sau dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi nici reglementările emise în aplicarea acestora.

(la data 01-ian-2014 Art. 60, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 41. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 41 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 60, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Dacă Banca Naţională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu şi-a îndeplinit sau nu îşi va îndeplini obligaţia de a lua fără întârziere toate măsurile necesare pentru a se asigura că instituţia de credit remediază situaţia de nerespectare sau pentru a evita riscul de nerespectare, aceasta poate să supună cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene şi să ceară sprijinul acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Autoritatea Bancară Europeană va lua orice decizie, potrivit art. 19 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în termen de 24 de ore. Banca Naţională a României şi autoritatea competentă implicată pot beneficia de asistenţa acordată, din proprie iniţiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru de origine. (la data 01-ian-2014 Art. 60, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. VIII, punctul 42. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 42 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 60, alin. (1^1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 60, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 43. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 60, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 43. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 43 din O.U.G. 113/2013, referitor la (2) şi (3) ale art. 60, intră în vigoare la data la care cerinţa necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr.

abrogarea alin. de acoperire a un act delegat 36/2013/UE.

(la data 01-ian-2014 Art. 60 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 61 Dispoziţiile art. 59 şi 60 nu aduc atingere competenţelor autorităţilor române de a dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea sau sancţionarea încălcărilor de pe teritoriul României, ale prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă, reglementărilor emise în aplicarea acesteia ori ale dispoziţiilor legale în vigoare adoptate în scopul protejării interesului general şi altor dispoziţii de ordine publică, astfel de măsuri putând include interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul României. (la data 01-ian-2014 Art. 61 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 44. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 62 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 45. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 63 (1)Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 60, în situaţii de urgenţă, până la luarea unor măsuri de către autoritatea competentă din statul membru de origine sau a unor măsuri de reorganizare, Banca Naţională a României poate lua orice măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilităţii financiare care ar ameninţa grav interesele colective ale deponenţilor, ale investitorilor şi ale celorlalţi clienţi din România ai instituţiei de credit. (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 46. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 46 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu obiectivul urmărit, de a proteja împotriva instabilităţii financiare care ar ameninţa grav interesele colective ale deponenţilor, investitorilor şi ale celorlalţi clienţi ai instituţiei de credit. *) prevederile art. VIII pct. 47 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1^1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(12)Măsurile preventive pot include suspendarea plăţilor. *) prevederile art. VIII pct. 47 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1^2) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(13)Măsurile preventive nu pot avea ca efect favorizarea creditorilor din România ai instituţiei de credit faţă de creditorii din alte state membre. *) prevederile art. VIII pct. 47 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1^3) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(14)Măsurile preventive îşi încetează efectele la adoptarea unei măsuri de reorganizare de către autorităţile administrative sau judecătoreşti din statul membru de origine. *) prevederile art. VIII pct. 47 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1^4) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(15)Banca Naţională a României decide încetarea măsurilor preventive în cazul în care consideră că au devenit caduce în raport cu situaţiile prevăzute la art. 60,

dacă aceste măsuri nu şi-au încetat efectele ca urmare a adoptării unei măsuri de reorganizare, potrivit alin. (14). *) prevederile art. VIII pct. 47 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1^5) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(16)Măsurile preventive dispuse se comunică de îndată Comisiei Europene, Autorităţii Bancare Europene şi autorităţilor competente din alte state membre interesate. (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. VIII, punctul 47. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 47 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (1^6) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 63, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 48. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 631 (1)Orice măsură adoptată potrivit prevederilor art. 61 şi 63 ce implică sancţiuni sau restricţii ale dreptului de liberă prestare de servicii ori a dreptului de stabilire trebuie motivată corespunzător şi comunicată instituţiei de credit în cauză. (2)Măsurile dispuse de Banca Naţională a României potrivit alin. (1) pot fi contestate în condiţiile prevăzute în cap. IX din titlul III, partea I. (3)Măsurile luate de alte autorităţi române ori de Banca Naţională a României, potrivit prevederilor art. 61 şi 63, faţă de o instituţie de credit din alt stat membru care desfăşoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituţia de credit respectivă este autorizată în alt stat membru. (la data 01-ian-2014 Art. 63 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 completat de Art. VIII, punctul 49. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 49 din O.U.G. 113/2013, referitor la modificarea art. 631 alin. (3), intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 63^1, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 64 De la data la care Banca Naţională a României este informată de autoritatea competentă din statul membru de origine asupra faptului că autorizaţia unei instituţii de credit care desfăşoară activitate pe teritoriul României a fost retrasă sau şi-a încetat valabilitatea în orice alt mod, Banca Naţională a României întreprinde măsurile necesare pentru a împiedica instituţia de credit în cauză să mai iniţieze noi tranzacţii pe teritoriul României şi pentru a asigura protejarea interesului deponenţilor şi al altor creditori. (la data 01-ian-2014 Art. 64 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 50. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 65 Banca Naţională a României informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care au fost

dispuse

măsuri

potrivit

dispoziţiilor

art.

60.

(la data 31-dec-2011 Art. 65 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 modificat de Art. 15, punctul 5. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

*) Potrivit art. XI lit. c), prevederile art. VIII pct. 51, prin care se abrogă art. 65, intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. (la data 01-ian-2014 Art. 65 din partea I, titlul I, capitolul IV, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 51. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 66 Dispoziţiile prezentei secţiuni nu împiedică instituţiile de credit cu sediul în alte state membre să-şi facă publicitate în România prin intermediul oricăror mijloace de comunicare disponibile, în condiţiile respectării prevederilor legale de interes general din România privind forma şi conţinutul publicităţii.

CAPITOLUL V: Regimul instituţiilor de credit din state terţe Art. 67

(la data 16-apr-2008 Art. 67 din partea I, titlul I, capitolul V a se vedea referinte de aplicare din capitolul III din Regulamentul 6/2008 )

(1)Instituţiile de credit având sediul social în state terţe pot desfăşura activităţi în România numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: a)activitatea se desfăşoară prin înfiinţarea unei sucursale, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 45 alin. (2); b)sucursala este autorizată de Banca Naţională a României; c)autoritatea competentă din statul de origine nu se opune înfiinţării sucursalei în România; d)sunt respectate dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 67, alin. (1), litera D. din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 52. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Activităţile ce pot fi desfăşurate prin intermediul sucursalei din România sunt prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României, cu respectarea dispoziţiilor Secţiunii 1 a Capitolului II din prezentul Titlul şi nu pot excede obiectului de activitate al instituţiei de credit, autorizat de autoritatea competentă din statul terţ de origine. (3)Activitatea sucursalei din România este supusă supravegherii prudenţiale a Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul III, Partea I. Art. 68 Sucursala înfiinţată în România poate utiliza denumirea instituţiei de credit utilizată în statul terţ de origine. Dacă există pericolul unor confuzii, în scopul asigurării unei clarificări corespunzătoare, Banca Naţională a României solicită ca această denumire să fie însoţită de o menţiune explicativă. (la data 21-iul-2007 Art. 68 din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. 1, punctul 12. din Legea 227/2007 )

Art. 69 (1)Cerinţele de autorizare şi cele privind desfăşurarea activităţii cuprinse în Capitolele II şi III din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, cu precizările cuprinse în dispoziţiile care urmează. (2)Banca Naţională a României acordă autorizaţie sucursalei din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ numai dacă este încredinţată că instituţia de credit poate asigura desfăşurarea activităţii pe teritoriul României în condiţii de

siguranţă şi cu respectarea cerinţelor unei administrări prudente şi sănătoase şi că sunt asigurate condiţii adecvate pentru realizarea supravegherii. (21)Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte solicitarea de informaţii referitoare la persoanele şi entităţile implicate sau având legătură cu proiectul de autorizare a sucursalei instituţiei de credit din statul terţ. (la data 13-dec-2010 Art. 69, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul V completat de Art. I, punctul 4. din Legea 231/2010 )

(3)Banca Naţională a României notifică Comisiei Europene, Autorităţii Bancare Europene şi Comitetului Bancar European orice autorizaţie acordată unei sucursale a unei instituţii de credit cu sediul într-un stat terţ. (la data 31-dec-2011 Art. 69, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. 15, punctul 6. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 70 Capitalul iniţial al sucursalei se asigură prin punerea la dispoziţia acesteia, în formă bănească, a capitalului de dotare de către instituţia de credit din statul terţ, la nivelul prevăzut prin reglementările Băncii Naţionale a României, care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. Art. 71 (1)Instituţia de credit din statul terţ trebuie să desemneze cel puţin două persoane care să asigure conducerea activităţii sucursalei din România şi care sunt împuternicite să angajeze legal, în România, instituţia de credit. Aceste persoane trebuie să dispună de reputaţie şi experienţă adecvate pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate. Dispoziţiile cuprinse în cap. I din titlul II partea I referitoare la persoanele care asigură conducerea instituţiilor de credit se aplică în mod corespunzător. (la data 21-iul-2007 Art. 71, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. 1, punctul 13. din Legea 227/2007 )

(2)Conducerea sucursalei şi documentele necesare pentru realizarea supravegherii trebuie să fie situate pe teritoriul României, la adresa sediului înregistrat. Art. 72 (1) La evaluarea calităţii instituţiei de credit din statul terţ, inclusiv a persoanelor care deţin participaţii calificate la respectiva instituţie de credit, se au în vedere criteriile prevăzute la art. 26 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, precum şi cel puţin următoarele:. (la data 13-dec-2010 Art. 72, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. I, punctul 4. din Legea 231/2010 )

a)nivelul fondurilor proprii, al cerinţelor de capital şi lichiditatea instituţiei de credit: b)dispoziţiile legale sau măsuri de natură administrativă existente în statul de origine al instituţiei de credit sau dificultăţi în aplicarea acestor dispoziţii sau măsuri, din perspectiva eventualelor impedimente în exercitarea de către Banca Naţională a României a supravegherii sucursalei. (2)Dacă între instituţia de credit din statul terţ şi alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Naţională a României acordă autorizaţie numai dacă aceste legături nu împiedică exercitarea eficientă a funcţiilor sale de supraveghere. Art. 73 Orice modificări semnificative la nivelul acţionariatului instituţiei de credit din statul terţ sau ale persoanelor aflate în legături strânse cu aceasta, inclusiv cele decurgând dintr-un proces de fuziune sau de divizare în care este implicată instituţia de credit din statul terţ, implică o nouă evaluare din partea Băncii Naţionale a României, putând atrage retragerea autorizaţiei acordate sucursalei

din România, dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza autorizării acesteia. Art. 74 Autorizaţia acordată unei sucursale a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ poate fi retrasă de Banca Naţională a României, în condiţiile prevăzute la art. 39. (la data 21-iul-2007 Art. 74 din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. 1, punctul 14. din Legea 227/2007 )

Art. 75 (1)Autorizaţia sucursalei unei instituţii de credit dintr-un stat terţ îşi încetează valabilitatea în următoarele situaţii: a)instituţia de credit în cauză sau, în situaţia în care aceasta este implicată întrun proces de fuziune/divizare în urma căreia îşi încetează existenţa, entitatea, rezultată, renunţă la autorizaţie, hotărând dizolvarea şi lichidarea sucursalei; b)în urma unor procese de reorganizare la nivelul instituţiei de credit sau al grupului din care face parte, inclusiv procese de fuziune sau de divizare, activitatea sucursalei din România este preluată de o altă instituţie de credit sau de o sucursală din România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ; c)autorizaţia acordată instituţiei de credit este retrasă de autoritatea competentă din statul de origine sau îşi încetează valabilitatea în orice mod; d)s-a pronunţat o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit sau o altă procedură care implică lichidarea acesteia. (2)În cazurile prevăzute la lit. a) şi b), instituţia de credit trebuie să notifice Băncii Naţionale a României decizia sa privind dizolvarea şi lichidarea sucursalei din România şi să transmită acesteia cel puţin un plan de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponenţilor şi ale altor creditori. (3)Hotărârea de dizolvare şi lichidare nu produce efecte decât după confirmarea de către Banca Naţională a României a încetării valabilităţii autorizaţiei, care se comunică instituţiei de credit în cauză. (4)Dispoziţiile art. 41 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Art. 76 (1)Sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice în limba română documentele contabile ale instituţiei de credit de care aparţin - situaţiile financiare anuale, situaţiile financiare anuale consolidate, raportul întocmit de organele de administrare şi/sau conducere şi, după caz, raportul consolidat, întocmit de organele de administrare şi/sau conducere, opiniile persoanelor responsabile cu auditarea situaţiilor financiare anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate - întocmite şi auditate conform legislaţiei din statul terţ. (la data 21-iul-2007 Art. 76, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. 1, punctul 15. din Legea 227/2007 )

(2)Dacă cerinţele din statul terţ cu privire la întocmirea documentelor contabile prevăzute la alin. (1) sunt conforme sau echivalente cu cele prevăzute de reglementările contabile adoptate la nivelul Uniunii Europene, sucursala din România a instituţiei de credit din statul terţ respectiv nu este obligată să publice situaţiile financiare anuale referitoare la activitatea proprie, dacă, în condiţii de reciprocitate, instituţiile de credit din statele membre beneficiază de acelaşi tratament în statul terţ respectiv. Acestor sucursale li se poate solicita să publice anumite date şi informaţii legate de activitatea proprie, conform reglementărilor contabile emise în temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(la data 21-ian-2012 Art. 76, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul V modificat de Art. I, punctul 3. din Ordonanta 1/2012 )

(3)În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să publice situaţii financiare anuale referitoare la activitatea proprie. Art. 77 (1)Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe cărei au fost autorizate să-şi desfăşoare activitatea în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Banca Naţională a României poate excepta de la aplicarea unor cerinţe prudenţiale, sucursalele instituţiilor de credit din unele state terţe, dacă în urma evaluării efectuate se constată că în statul terţ de origine există un cadru de reglementare prudenţial echivalent celui stabilit prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia şi că autoritatea competentă din acest stat exercită o supraveghere adecvată a instituţiei de credit, inclusiv în ceea ce priveşte activitatea sucursalei din România. (3)Regimul prevăzut la alin. (2) poate fi aplicat numai în condiţii de reciprocitate şi fără ca prin acesta să se instituie un tratament mai favorabil decât cel prevăzut pentru instituţiile de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România. Art. 78 (1)Instituţiile de credit din state terţe notifică Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentanţe în România, în condiţiile prevăzute prin reglementările emise de aceasta. (2)Reprezentanţele trebuie să-şi limiteze activitatea la cercetarea pieţei, reprezentare şi publicitate şi nu pot efectua nici un fel de activităţi prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. 79 Dacă prin acordurile încheiate, la nivelul Uniunii Europene cu state terţe este prevăzut un alt regim în privinţa instituţiilor de credit din aceste state care desfăşoară activitate în statele membre, decât cel prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă, prevederile acestor acorduri se aplică cu prioritate.

CAPITOLUL VI: Desfăşurarea activităţii în afara teritoriului României SECŢIUNEA 1: Înfiinţarea de sucursale şi prestarea de servicii în alte state membre Art. 80 (1)Instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de Banca Naţională a României pot desfăşura în alte state membre activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n1), prin înfiinţarea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, fără a fi necesară autorizarea lor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă activităţile respective se regăsesc în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României. (la data 01-ian-2014 Art. 80, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 53. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Dispoziţiile art. 45 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Art. 81 (1)Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să înfiinţeze o sucursală într-un alt stat membru, trebuie să transmită Băncii Naţionale a României o notificare în acest sens, însoţită de următoarele date şi informaţii:

(la data 01-ian-2007 Art. 81, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 4 din capitolul II, sectiunea 1 din Regulamentul 10/2006 )

a)statul membru pe teritoriul căruia urmează să fie înfiinţată sucursala; b)un program de activitate al sucursalei, incluzând cel puţin tipurile de activităţi care urmează să fie desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei; c)adresa sediului sucursalei de unde pot fi obţinute documente; d)identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei şi informaţii privind reputaţia şi experienţa profesională a acestora. (la data 21-iul-2007 Art. 81, alin. (1), litera D. din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 16. din Legea 227/2007 )

(2)În termen de 3 luni de la primirea notificării, Banca Naţională a României transmite autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile primite şi informează în consecinţă instituţia de credit, cu excepţia cazului în care, având în vedere activităţile ce urmează să fie desfăşurate de sucursală, are motive să considere că structura administrativă sau situaţia financiară a instituţiei de credit sunt inadecvate; în acest caz, poate să se opună înfiinţării sucursalei, refuzând, în consecinţă, să transmită informaţii către autoritatea competentă din statul membru gazdă. (la data 01-ian-2007 Art. 81, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 5 din capitolul II, sectiunea 1 din Regulamentul 10/2006 )

(3)Pe lângă informaţiile furnizate de instituţia de credit potrivit alin. (1), Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru gazdă şi informaţii privind nivelul şi structura fondurilor proprii, precum şi suma cerinţelor de fonduri proprii ale instituţiei de credit, calculate potrivit art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 81, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 54. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(4)Dacă Banca Naţională a României refuză transmiterea informaţiilor către autoritatea competentă din statul membru gazdă informează în consecinţă instituţia de credit şi comunică acesteia motivele care au stat la baza deciziei sale, în termenul prevăzut la alin. (2). (5)Actul prin care se comunică refuzul transmiterii informaţiilor, precum şi lipsa unui răspuns din partea Băncii Naţionale a României în termen de 3 luni de la primirea notificării din partea instituţiei de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute în Capitolul IX din Titlul III, Partea I. Art. 82 (1)Sucursala poate să înceapă activitatea de la data la care instituţiei de credit, persoană juridică română, i se comunică de către autoritatea competentă din statul membru gazdă, dacă este cazul, condiţiile în care, în scopul protejării interesului general, activităţile pot fi desfăşurate în statul membru gazdă sau, în lipsa unei asemenea comunicări, la expirarea unui termen de 2 luni de la primirea de către autoritatea competentă respectivă a informaţiilor comunicate de Banca Naţională a României. (2)Orice intenţie de modificare a informaţiilor furnizate de instituţia de credit, persoană juridică română, potrivit art. 81 alin. (1) lit. b)-d) se notifică de către aceasta Băncii Naţionale a României şi autorităţii competente din statul membru gazdă, cu cel puţin o lună înainte de data la care modificarea urmează să fie efectuată; în acest termen, Banca Naţională a României decide potrivit art. 81 alin. (2), putând să se opună continuării activităţii sucursalei în noile condiţii. (la data 01-ian-2007 Art. 82, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 7 din capitolul II, sectiunea 2 din Regulamentul 10/2006 )

Art. 83

(la data 16-apr-2008 Art. 83 din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II, sectiunea 3 din Regulamentul 6/2008 ) (la data 01-ian-2007 Art. 83 din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 8 din capitolul II, sectiunea 3 din Regulamentul 10/2006 )

(1)Instituţia de credit, persoană juridică română, care intenţionează să presteze pentru prima dată servicii în mod direct într-un alt stat membru, notifică acest lucru Băncii Naţionale a României. Notificarea trebuie să indice statul membru gazdă şi activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a)-n) pe care instituţia de credit intenţionează să le desfăşoare în acest stat membru. (2)Instituţia de credit, persoană juridică română, poate să presteze servicii în mod direct într-un alt stat membru din momentul efectuării notificării prevăzute la alin. (1). (3)În termen de o lună de la primirea notificării conform alin. (1), Banca Naţională a României o transmite autorităţii competente din statul membru gazdă. Art. 84 Banca Naţională a României informează Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la numărul şi natura cazurilor în care aceasta s-a opus înfiinţării de către o instituţie de credit, persoană juridică română, a unei sucursale într-un alt stat membru sau continuării desfăşurării activităţii unei astfel de sucursale. (la data 31-dec-2011 Art. 84 din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 15, punctul 7. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 85 (1)Dacă Banca Naţională a României este informată de către autoritatea competentă din statul membru gazdă că o instituţie de credit, persoană juridică română, care are o sucursală sau care prestează în mod direct servicii pe teritoriul statului membru respectiv, nu respectă sau există un risc semnificativ să nu respecte, în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate pe teritoriul statului membru gazdă, prevederile legale adoptate în acel stat membru pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE sau dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013, această dispune, de îndată, toate măsurile pentru a se asigura că instituţia de credit respectivă remediază situaţia sau acţionează în vederea prevenirii riscului de neconformare. (la data 01-ian-2014 Art. 85, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 55. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 55 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 85, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Măsurile luate de Banca Naţională a României, potrivit alin. (1), sunt comunicate fără întârziere autorităţii competente din statul membru gazdă. *) prevederile art. VIII pct. 56 din O.U.G. 113/2013, referitor la modificarea art. 85 alin. (11), intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 85, alin. (1^1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(12)Orice măsură dispusă potrivit prevederilor alin. (1) ce implică sancţiuni sau restricţii ale dreptului de prestare de servicii în mod direct sau de deschidere de sucursale, pe teritoriul altui stat membru, trebuie motivată corespunzător şi

comunicată

instituţiei

de

credit

în

cauză.

(la data 01-ian-2014 Art. 85, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 completat de Art. VIII, punctul 56. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 85, alin. (2) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 57. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 85, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 57. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 57 din O.U.G. 113/2013, prin care se abrogă alin. (2) şi (3) ale art. 85, intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. (la data 01-ian-2014 Art. 85 din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 86 Instituţia de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul altui stat membru este supusă dispoziţiilor legale în vigoare în statul membru gazdă, adoptate pentru transpunerea Directivei 2013/36/UE sau în scopul protejării interesului general şi măsurilor sau sancţiunilor dispuse de autorităţile statului membru respectiv, pentru prevenirea sau sancţionarea încălcărilor dispoziţiilor legale respective, astfel de măsuri putând să includă interzicerea desfăşurării de către instituţia de credit în culpă a oricăror activităţi viitoare pe teritoriul statului membru gazdă. (la data 01-ian-2014 Art. 86 din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 58. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 87

(1)Înainte de a urma procedura prevăzută la art. 85, autoritatea competentă din statul membru gazdă poate lua, în situaţii de urgenţă, până la dispunerea de către Banca Naţională a României a măsurilor corespunzătoare, potrivit art. 85 alin. (1), sau până la aplicarea unor măsuri de reorganizare, măsuri preventive necesare protejării împotriva instabilităţii financiare care ar ameninţa grav interesele colective ale deponenţilor, ale investitorilor şi ale celorlalţi clienţi, de pe teritoriul statului membru respectiv, ai instituţiei de credit, persoană juridică română, care îşi desfăşoară activitatea în statul membru gazdă. Asupra acestor măsuri Banca Naţională a României este informată în cel mai scurt timp. (la data 14-dec-2015 Art. 87, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. 629, punctul 9. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(11)Dacă Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă din statul membru de origine sau în calitate de autoritate competentă din statul membru afectat, are obiecţiuni faţă de măsurile preventive dispuse de autoritatea competentă din statul membru gazdă, poate să supună cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene şi să ceară sprijinul acesteia, potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Banca Naţională a României poate beneficia de asistenţa acordată, din proprie iniţiativă, de Autoritatea Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, în vederea ajungerii la un acord cu autoritatea competentă din statul membru gazdă. (la data 01-ian-2014 Art. 87, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 completat de Art. VIII, punctul 60. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 60 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva

nr.

36/2013/UE;

(la data 01-ian-2014 Art. 87, alin. (1^1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)La solicitarea Comisiei Europene, Banca Naţională a României comunică opinia sa cu privire la măsurile preventive adoptate potrivit alin. (1). Art. 88 Banca Naţională a României informează, de îndată, autorităţile competente din statele membre gazdă cu privire la retragerea autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre, inclusiv cu privire la consecinţele retragerii autorizaţiei sau cu privire la încetarea valabilităţii autorizaţiei, după caz. (la data 01-ian-2014 Art. 88 din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 61. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 89 (1)Instituţiile financiare, persoane juridice române, pot desfăşura în alte state membre, activităţile prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b)-n), prin deschiderea de sucursale sau prin prestarea de servicii în mod direct, dacă: a)aceste instituţii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane juridice române; b)activităţile respective sunt prevăzute în actele constitutive ale instituţiei financiare; c)sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a)-e), care se aplică în mod corespunzător. (2)Dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi 81-83 se aplică în mod corespunzător instituţiilor financiare din România prevăzute la alin. (1). (3)Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către Banca Naţională a României, care atestă îndeplinirea acestora concomitent cu efectuarea notificării potrivit dispoziţiilor art. 81, respectiv ale art. 83. Prin excepţie de la dispoziţiile art. 81 alin. (3), notificarea cuprinde informaţii privind nivelul şi structura fondurilor proprii ale instituţiei financiare-filială şi valoarea totală a expunerilor la risc ale instituţiei de credit, persoană juridică română, societate-mamă, calculată potrivit art. 92 alin. (3) şi (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 89, alin. (3) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 62. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(4)Supravegherea instituţiei financiare-filială se asigură de către Banca Naţională a României în conformitate cu dispoziţiile art. 23-31, 172-174, 234-223 şi 225. (5)În situaţia în care instituţia financiară nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României notifică autoritatea competentă din statul membru gazdă, caz în care activităţile desfăşurate în statul membru gazdă de către respectiva instituţie financiară intră sub incidenţa legislaţiei acelui stat, dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă nemaifiind incidente. (6)Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi filialelor din România ale instituţiilor financiare prevăzute la alin. (1). (la data 30-apr-2011 Art. 89, alin. (7) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 1 abrogat de Art. I, punctul 12. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 90 Dispoziţiile art. 84-88 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înfiinţării de sucursale sau prestării de servicii într-un alt stat membru de către instituţiile financiare cu sediul în România prevăzute la art. 89.

SECŢIUNEA 2: Deschiderea de sucursale în state terţe

Art. 91 (1)Instituţiile de credit, persoane juridice române, pot desfăşura activităţile prevăzute în autorizaţia acordată de Banca Naţională a României pe teritoriul unui stat terţ, numai prin înfiinţarea unei sucursale. Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgenţă, toate unităţile operaţionale înfiinţate pe teritoriul unui stat terţ sunt considerate o singură sucursală. (la data 16-apr-2008 Art. 91, alin. (1) din partea I, titlul I, capitolul VI, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II, sectiunea 2 din Regulamentul 6/2008 )

(2)Înfiinţarea unei sucursale într-un stat terţ este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor emise de aceasta. (3)Banca Naţională a României poate respinge cererea de aprobare a înfiinţării sucursalei dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de instituţia de credit, persoană juridică română, consideră ca: a)instituţia de credit nu dispune de un management adecvat sau de o situaţie financiară corespunzătoare, în raport cu activitatea propusă a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei; b)cadrul legislativ existent în statul terţ şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale de supraveghere; c)instituţia de credit înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a indicatorilor de prudenţă bancară sau nu îndeplineşte alte cerinţe stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă sau prin reglementările emise în aplicarea acesteia. (4)Orice modificare a elementelor care sunt avute în vedere la aprobarea înfiinţării sucursalei este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.

CAPITOLUL VII: Autorizarea în situaţii speciale SECŢIUNEA 1: Fuziunea şi divizarea Art. 92 Fuziunea sau divizarea instituţiilor de credit, persoane juridice române, se efectuează potrivit dispoziţiilor legale în materie şi cu respectarea reglementărilor Băncii Naţionale a României. Art. 93 (1)Fuziunea se poate realiza: a)între două sau mai multe instituţii de credit; a1)între instituţii de credit şi firme de investiţii; (la data 14-dec-2015 Art. 93, alin. (1), litera A. din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 completat de Art. 629, punctul 10. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

b)între instituţii de credit şi instituţii financiare; c)între instituţii de credit şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare. (2)Operaţiunile de fuziune şi de divizare sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta. (3)Fuziunea sau divizarea pot fi înregistrate în Registrul Comerţului numai după obţinerea aprobării prealabile din partea Băncii Naţionale a României. (4)În cadrul procesului de aprobare prealabilă, Banca Naţională a României analizează documentele prezentate, precum şi toate celelalte informaţii disponibile pentru a se asigura că sunt îndeplinite cerinţele prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 94 La evaluarea unei operaţiuni de fuziune sau de divizare se au în vedere, după caz, fără a fi limitative, următoarele: (la data 14-dec-2015 Art. 94 din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 modificat de Art. 629, punctul 11. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

a)îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea unei instituţii de credit; b)adecvarea capitalului la nivelul instituţiei/instituţiilor de credit rezultate; c)transparenţa structurii instituţiei/instituţiilor de credit rezultate, astfel încât aceasta să permită desfăşurarea unei supravegheri eficiente; d)calitatea persoanelor care asigură administrarea şi/sau conducerea instituţiei/instituţiilor de credit rezultate. (la data 21-iul-2007 Art. 94, litera D. din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 17. din Legea 227/2007 )

e)existenţa acordului autorităţii competente din statul membru în situaţia înfiinţării de sucursale în România ale instituţiilor de credit din statele membre ca rezultat al fuziunii sau al divizării cu instituţii de credit, persoane juridice române; f)îndeplinirea condiţiilor pentru autorizarea sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe care se înfiinţează ca rezultat al fuziunii sau al divizării cu instituţii de credit, persoane juridice române; g)existenţa unui acord de cooperare între Banca Naţională a României şi autoritatea competentă din statul terţ a instituţiei de credit implicate în operaţiunea de fuziune/divizare. (la data 14-dec-2015 Art. 94, litera D. din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 completat de

Art. 629, punctul 12. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 95 (1)Instituţiile de credit, persoane juridice române, care se înfiinţează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, precum şi instituţiile de credit, persoane juridice române, care continuă să existe în urma unei asemenea operaţiuni, trebuie sa îndeplinească toate condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi de reglementările emise în aplicarea acestora. (2)Instituţiile de credit, persoane juridice române, şi sucursalele instituţiilor de credit din state terţe, care se înfiinţează ca rezultat al fuziunii sau al divizării, trebuie să obţină autorizaţie din partea Băncii Naţionale a României. (la data 14-dec-2015 Art. 95 din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 modificat de Art. 629, punctul 13. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 951 Banca Naţională a României respinge o cerere de aprobare prealabilă a unei fuziuni sau divizări dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare, şi de reglementările emise în aplicarea acestora. (la data 14-dec-2015 Art. 95 din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 completat de Art. 629, punctul 14. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 96 Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător oricărei operaţiuni care presupune un transfer total sau semnificativ de patrimoniu de la, respectiv către o instituţie de credit, persoană juridică română, indiferent de modalitatea în care se realizează o astfel de operaţiune, dacă aceasta este hotărâtă de organele statutare ale instituţiilor de credit implicate în operaţiune. (la data 14-dec-2015 Art. 96 din partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 1 modificat de Art. 629, punctul 15. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(la data 01-apr-2010 partea I, titlul I, capitolul VII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 13. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

TITLUL II: Cerinţe prudenţiale şi secretul profesional (la data 01-ian-2014 partea I, titlul II modificat de Art. VIII, punctul 63. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) CAPITOLUL I: Organizare şi conducere Art. 101 (la data 26-ian-2012 Art. 101 din partea I, titlul II, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 11/2011 ) (la data 01-apr-2009 Art. 101 din partea I, titlul II, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 3/2009 )

(1)În activitatea lor, instituţiile de credit se supun reglementărilor şi măsurilor adoptate de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. (2)Instituţiile de credit trebuie să îşi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 101 din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 64. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 102 (1)Instituţiile de credit se constituie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Fiecare instituţie de credit are obligaţia de a deschide cont curent la Banca Naţională a României, înainte de începerea activităţii, conform reglementărilor emise de aceasta. Art. 103 (1)În toate actele sale oficiale, instituţia de credit se identifică printr-un minim de date, conform legislaţiei aplicabile, cu menţionarea numărului şi datei de înmatriculare în registrul instituţiilor de credit prevăzut la art. 417. (la data 14-dec-2015 Art. 103, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul I abrogat de Art. 629, punctul 16. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 14-dec-2015 Art. 103, alin. (3) din partea I, titlul II, capitolul I abrogat de Art. 629, punctul 16. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 104 (la data 23-sep-2009 Art. 104 din partea I, titlul II, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din capitolul II, sectiunea 3, subsectiunea 3^1 din Regulamentul 18/2009 )

Cadrul de administrare al unei instituţii de credit, procesele de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum şi politicile şi practicile de remunerare ale acesteia se stabilesc prin actele constitutive şi reglementările sale interne, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 104 din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 65. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 105 Actul constitutiv şi reglementările interne ale instituţiei de credit se transmit Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute prin reglementări, în scopul

evaluării respectării cerinţelor prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 105 din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 65. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 106 Fără a se aduce atingere principiilor, regulilor şi practicilor agreate la nivelul Uniunii Europene în materie de guvernantă corporatistă în instituţiile de credit, aşa cum rezultă acestea din reglementările emise de Banca Naţională a României, consiliul de administraţie şi directorii sau, după caz, comitetul de supraveghere şi directoratul instituţiei de credit au competenţele şi atribuţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi sunt responsabili de ducerea la îndeplinire a tuturor cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia. (la data 13-dec-2010 Art. 106 din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. I, punctul 5. din Legea 231/2010 )

Art. 107 (1)Dacă instituţia de credit optează pentru sistemul unitar de administrare, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, conducerea instituţiei de credit este delegată de către consiliul de administraţie la cel puţin 2 directori. (2)Dacă instituţia de credit optează pentru sistemul dualist de administrare, directoratul este format din cel puţin 3 membri, în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale. (21)În cazul unei instituţii de credit administrate în sistem unitar, preşedintele consiliului de administraţie nu trebuie să exercite simultan şi funcţia de director general în cadrul aceleiaşi instituţii de credit. În mod excepţional, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, acest cumul de funcţii poate fi exercitat în cazuri bine justificate de către instituţia de credit. (la data 15-mar-2015 Art. 107, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul I completat de Art. I, punctul 2. din Legea 29/2015 ) (la data 01-ian-2014 Art. 107, alin. (3) din partea I, titlul II, capitolul I abrogat de Art. VIII, punctul 66. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 23-mar-2009 Art. 107, alin. (4) din partea I, titlul II, capitolul I abrogat de Art. I, punctul 20. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 108

(1)Fiecare dintre membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului unei instituţii de credit, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare şi control al riscurilor, audit intern, juridice, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative trebuie să dispună în orice moment de o bună reputaţie, de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate şi trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase. Componenţa respectivelor organe ale instituţiei de credit trebuie să reflecte în ansamblu o gamă suficient de largă de experienţe profesionale relevante.

(la data 15-mar-2015 Art. 108, alin. (1) din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. I, punctul 3. din Legea 29/2015 )

(2)Responsabilităţile de conducere şi/sau administrare pot fi exercitate numai de persoane fizice. (la data 21-iul-2007 Art. 108, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 20. din Legea 227/2007 )

(3)Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, potrivit reglementărilor emise în acest sens. (la data 23-mar-2009 Art. 108, alin. (3) din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. I, punctul 21. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

(4)Membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate pentru a fi în măsură să înţeleagă activităţile desfăşurate de instituţia de credit, inclusiv principalele riscuri ale acestora, şi să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la toate aspectele asupra cărora trebuie să decidă potrivit competenţelor lor. (la data 01-ian-2014 Art. 108, alin. (4) din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 67. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(41)Fiecare membru al consiliului de administraţie sau, după caz, al consiliului de supraveghere al unei instituţii de credit trebuie să îşi exercite responsabilităţile cu onestitate, integritate şi obiectivitate pentru a putea evalua şi pune în discuţie în mod eficient deciziile luate de către directori sau de către membrii directoratului, după caz, atunci când este necesar, şi pentru a controla şi monitoriza în mod eficace procesul de luare a respectivelor decizii. (la data 01-ian-2014 Art. 108, alin. (4) din partea I, titlul II, capitolul I completat de Art. VIII, punctul 68. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(5)Persoanele desemnate în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să exercite efectiv responsabilităţile de administrare şi/sau de conducere ce le revin. (la data 23-mar-2009 Art. 108, alin. (4) din partea I, titlul II, capitolul I completat de Art. I, punctul 22. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 1081 (1)Membrii consiliului de administraţie şi directorii sau, după caz, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului trebuie să aloce timp suficient pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin. (2)În aplicarea alin. (1), numărul mandatelor pe care o persoană le poate deţine, în acelaşi timp, se apreciază în funcţie de circumstanţele individuale, precum şi de natura, extinderea şi complexitatea activităţii instituţiei de credit. (21)În cazul instituţiilor de credit semnificative din perspectiva dimensiunii, a organizării interne şi a naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor desfăşurate, cu excepţia cazului în care reprezintă statul, persoanele prevăzute la alin. (1), atunci când cumulează mai multe mandate, nu se pot afla în mai mult de una dintre următoarele situaţii: a)exercită un mandat într-o funcţie executivă, concomitent cu două mandate în funcţii neexecutive; b)exercită concomitent patru mandate în funcţii neexecutive. (22)În scopul aplicării alin. (21), se consideră ca fiind un singur mandat: a)mandatele în funcţii executive sau neexecutive deţinute în cadrul aceluiaşi grup; b)mandatele în funcţii executive sau neexecutive deţinute în cadrul instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii care sunt membre ale aceleiaşi scheme de

protecţie instituţională, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; c)mandatele în funcţii executive sau neexecutive deţinute în cadrul entităţilor, financiare sau nefinanciare, în care instituţia de credit are o deţinere calificată. (23)Mandatele deţinute în organizaţii sau entităţi care nu urmăresc, în mod predominant, obiective comerciale nu trebuie avute în vedere în sensul alin. (2 1). (la data 15-mar-2015 Art. 108^1, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul I completat de Art. I, punctul 4. din Legea 29/2015 )

(3)Banca Naţională a României poate aproba deţinerea unui mandat suplimentar într-o funcţie neexecutivă de către persoanele prevăzute la alin. (1), luând în considerare complexitatea atribuţiilor conferite de toate mandatele deţinute, şi informează periodic Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu astfel de aprobări. (la data 01-ian-2014 Art. 108 din partea I, titlul II, capitolul I completat de Art. VIII, punctul 69. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 109 Banca Naţională a României are autoritatea de a analiza în ce măsură sunt respectate condiţiile minime prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă şi reglementările emise în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstanţele şi informaţiile legate de activitatea, reputaţia, integritatea morală şi de experienţa persoanelor prevăzute la art. 108 şi de a decide dacă, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, cerinţele prevăzute sunt îndeplinite. Art. 110 (1)În afară de condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la administratorii sau, după caz, la membrii consiliului de supraveghere, o persoană nu poate fi aleasă în consiliul de administraţie sau, după caz, în consiliul de supraveghere al unei instituţii de credit, iar dacă a fost aleasă, decade din mandatul său în următoarele situaţii: a)persoana îndeplineşte o altă funcţie în cadrul instituţiei de credit în cauză, cu excepţia cazului în care, în cazul sistemului unitar, este şi director al acesteia; b)în ultimii 5 ani, persoanei i s-a retras de către autoritatea de supraveghere aprobarea de a exercita responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o instituţie de credit, o instituţie financiară sau o societate de asigurare/reasigurare sau o altă entitate care desfăşoară activitate în sectorul financiar ori a fost înlocuită din funcţia exercitată în astfel de entităţi din motive care îi pot fi imputate; c)îi este interzis, printr-o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească sau o decizie a unei alte autorităţi, să exercite responsabilităţi de administrare şi/sau conducere într-o entitate de natura celor prevăzute la lit. b) ori să desfăşoare activitate în unul dintre domeniile specifice acestor entităţi. (2)Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi directorilor care nu sunt membri ai consiliului de administraţie şi, după caz, membrilor directoratului. (la data 21-iul-2007 Art. 110 din partea I, titlul II, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 21. din Legea 227/2007 )

CAPITOLUL II: Secretul profesional în domeniul bancar şi relaţia cu clientela Art. 111 (1)Instituţia de credit este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc

persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii. (2)În înţelesul prezentului capitol se consideră client al unei instituţii de credit, orice persoană cu care, în desfăşurarea activităţilor prevăzute la art. 18 şi la art. 20, instituţia de credit a negociat o tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu s-a finalizat şi orice persoană care beneficiază de serviciile unei instituţii de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei instituţii de credit. Art. 112 (1)Orice persoană care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere ori care participă la activitatea unei instituţii de credit are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, date sau informaţii la care se referă art. 111, de care a luat cunoştinţă în cursul exercitării responsabilităţilor ei în legătură cu instituţia de credit. (la data 21-iul-2007 Art. 112, alin. (1) din partea I, titlul II, capitolul II modificat de Art. 1, punctul 22. din Legea 227/2007 )

(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui nici în timpul activităţii şi nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei instituţii de credit sau ale unui client al acesteia. (3)Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale instituţiei de credit. Art. 113 (1)Obligaţia de păstrare a secretului profesional în domeniul bancar nu poate fi opusă unei autorităţi competente în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere la nivel individual sau, după caz, consolidat ori subconsolidat. (2)Informaţii de natura secretului bancar pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în următoarele situaţii: a)la solicitarea titularului de cont sau a moştenitorilor acestuia, inclusiv a reprezentanţilor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora; b)în cazurile în care instituţia de credit justifică un interes legitim; c)la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă prin lege specială aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către instituţiile de credit în acest scop; d)la solicitarea scrisă a soţului titularului de cont, atunci când face dovada că a introdus în instanţa o cerere de împărţire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei; e)la solicitarea instanţei, în scopul soluţionării diferitelor cauze deduse judecăţii. f)la solicitarea executorului judecătoresc, în scopul realizării executării silite, pentru existenţa conturilor debitorilor urmăriţi. (la data 01-ian-2014 Art. 113, alin. (2), litera F. din partea I, titlul II, capitolul II modificat de Art. VIII, punctul 70. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

g)la

solicitarea

notarului,

în

cadrul

procedurii

succesorale

notariale.

(la data 01-oct-2011 Art. 113, alin. (2), litera F. din partea I, titlul II, capitolul II completat de Art. 100, punctul 1. din capitolul VI, sectiunea 3 din Legea 71/2011 )

(3)În cererea scrisă adresată instituţiei de credit, conform alin. (2) lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitării de informaţii, identitatea clientului la

care se referă informaţiile confidenţiale care se solicită, categoria informaţiilor solicitate şi scopul pentru care se solicită acestea. (4)Personalul instituţiei de credit nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informaţii confidenţiale de natura celor prevăzute la art. 111, pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţă în orice mod. Art. 114 Instituţiile de credit sunt obligate să furnizeze procurorului sau instanţei de judecată, la solicitarea acestora, informaţii de natura secretului bancar, dispoziţiile privind metodele speciale de supraveghere sau cercetare din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător. (la data 01-feb-2014 Art. 114 din partea I, titlul II, capitolul II modificat de Art. 86, punctul 1. din titlul II din Legea 255/2013 )

Art. 115 Nu se consideră încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului bancar: a)furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client nu pot fi identificate; b)furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii; c)furnizarea de date auditorului financiar al instituţiei de credit; d)furnizarea de informaţii la cererea instituţiilor de credit corespondente, dacă aceste informaţii au legătură cu operaţiunile derulate prin conturile de corespondent; e)furnizarea de date şi informaţii entităţilor aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit, necesare pentru organizarea supravegherii pe bază consolidată şi pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului. f)transmiterea de către Centrala riscurilor bancare a Băncii Naţionale a României a informaţiilor existente în baza sa de date instituţiilor de credit. (la data 01-apr-2010 Art. 115 din partea I, titlul II, capitolul II completat de Art. I, punctul 14. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 116 Persoanele abilitate să solicite şi/sau să primească informaţii de natura secretului bancar potrivit prezentului capitol, sunt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii. (la data 30-apr-2011 Art. 117, alin. (3) din partea I, titlul II, capitolul II abrogat de Art. I, punctul 15. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-ian-2014 Art. 117 din partea I, titlul II, capitolul II abrogat de Art. VIII, punctul 71. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1171 În vederea aplicării prevederilor art. 1.049 din Codul civil, condiţiile de formă necesare pentru valabilitatea dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de clienţii instituţiilor de credit se vor stabili prin ordin al ministrului justiţiei, după consultarea Băncii Naţionale a României. (la data 01-oct-2011 Art. 117 din partea I, titlul II, capitolul II completat de Art. 100, punctul 2. din capitolul VI, sectiunea 3 din Legea 71/2011 )

Art. 1172 (1)Instituţiile de credit pot derula tranzacţii cu clienţii doar pe baze contractuale, acţionând într-o manieră prudentă şi cu respectarea legislaţiei specifice în domeniul protecţiei consumatorului.

(2)Documentele contractuale trebuie să fie redactate astfel încât să permită clienţilor înţelegerea tuturor termenilor şi condiţiilor contractuale, în special a prestaţiilor la care aceştia se obligă potrivit contractului încheiat. Instituţiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalităţi, comisioane ori alte costuri şi speze bancare, dacă plata acestora nu este stipulată în contract. (la data 15-mar-2015 Art. 117^1 din partea I, titlul II, capitolul II completat de Art. I, punctul 5. din Legea 29/2015 )

Art. 1191 Instituţiile de credit nu pot condiţiona acordarea de credite sau furnizarea altor produse/servicii clienţilor de vânzarea ori cumpărarea acţiunilor sau a altor titluri de capital/instrumentelor financiare emise de instituţia de creditori de o altă entitate aparţinând grupului din care face parte instituţia de credit sau de acceptarea de către client a altor produse/servicii oferite de instituţia de credit ori de o entitate aparţinând grupului acesteia, care nu au legătură cu operaţiunea de creditare sau cu produsul/serviciul solicitat. (la data 15-mar-2015 Art. 117^2 din partea I, titlul II, capitolul II completat de Art. I, punctul 5. din Legea 29/2015 ) (la data 23-mar-2009 Art. 118 din partea I, titlul II, capitolul II abrogat de Art. I, punctul 23. din Ordonanta urgenta 25/2009 ) (la data 01-ian-2014 Art. 119 din partea I, titlul II, capitolul II abrogat de Art. VIII, punctul 71. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 120 (la data 16-iun-2014 Art. 120 din partea I, titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Decizia 4/2014 ) (la data 16-iun-2014 Art. 120 din partea I, titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Decizia 3/2014 )

Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii. Art. 121 (1)Fiecare instituţie de credit întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sucursalele acesteia un exemplar al documentelor contractuale, documentaţia internă aferentă tranzacţiilor derulate, evidenţa zilnică a înregistrărilor pentru fiecare client din care să rezulte cel puţin caracteristicile tranzacţiilor derulate şi soldul datorat clientului sau instituţiei de credit şi orice informaţii privitoare la relaţiile sale de afaceri cu clienţii şi cu alte persoane pe care Banca Naţională a României le poate prevedea prin reglementări. (2)Instituţiile de credit, persoane juridice române, înregistrează toate tranzacţiile şi formalizează toate sistemele şi procesele prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, astfel încât Banca Naţională a României să poată realiza verificarea conformităţii cu respectivele cerinţe prudenţiale. (la data 01-ian-2014 Art. 121 din partea I, titlul II, capitolul II completat de Art. VIII, punctul 72. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

CAPITOLUL III: Cerinţe pentru acoperirea riscurilor SECŢIUNEA 1: Nivelul de aplicare Art. 122 Instituţiile de credit trebuie să respecte cerinţele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori subconsolidat. Aplicarea de către o instituţie de credit a acestor cerinţe, la nivel individual şi/sau, după caz, consolidat ori subconsolidat, se stabileşte prin regulamentul mai sus menţionat, precum şi prin reglementările emise în

aplicarea

prezentei

ordonanţe

de

urgenţă.

(la data 01-ian-2014 Art. 122 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 73. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 2: Fondurile proprii şi nivelul minimul acestora pentru acoperirea riscurilor Art. 123 În scopul asigurării stabilităţii şi siguranţei activităţii desfăşurate şi/sau a îndeplinirii obligaţiilor asumate, fiecare instituţie de credit trebuie să menţină un nivel adecvat al fondurilor sale proprii, potrivit art. 126. (la data 13-dec-2010 Art. 123 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 231/2010 ) (la data 01-ian-2014 Art. 124 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 74. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2007 Art. 125 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare din Art. 1 din capitolul I din Regulamentul 18/2006 ) (la data 01-ian-2014 Art. 125 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 74. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 126 (la data 01-ian-2007 Art. 126 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare din anexa 1 din Regulamentul 20/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 126 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 a se vedea referinte de aplicare din capitolul III din Regulamentul 20/2006 )

(1)Instituţiile de credit trebuie să dispună, în măsura şi în condiţiile prevăzute prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, de un nivel al fondurilor proprii care să se situeze în permanenţă cel puţin la nivelul cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (2)Prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi alte reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă se stabilesc metodologiile de determinare a nivelului cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, criteriile în funcţie de care acestea se aplică şi segmentele de activitate vizate de respectivele metodologii. (la data 01-ian-2014 Art. 126 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 75. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1261 (1)Instituţiile de credit trebuie să dispună de fonduri proprii care să acopere, pe lângă cerinţele minime de fonduri proprii menţionate la art. 126, amortizoarele de capital impuse de Banca Naţională a României, la recomandarea structurii interinstituţionale de coordonare în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional. (2)În sensul alin. (1), instituţiile de credit dispun de fonduri proprii pentru amortizorul de conservare a capitalului, amortizorul anticiclic de capital, amortizorul de capital pentru risc sistemic şi amortizorul aferent importanţei lor sistemice, în măsura şi în condiţiile prevăzute de reglementările emise în acest scop în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 1262 În situaţia în care instituţiile de credit nu deţin un nivel suficient al fondurilor proprii care să permită conformarea cu cerinţa de acoperire a amortizoarelor de capital menţionată la art. 1261, acestea sunt supuse restricţiilor asupra distribuirilor din elementele distribuibile definite la art. 4 alin. (1) pct. 128 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu reglementările emise în

aplicarea

prezentei

ordonanţe

de

urgenţă.

(la data 01-ian-2014 Art. 126 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 2 completat de Art. VIII, punctul 76. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2007 Art. 127 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din capitolul I, sectiunea 2 din Regulamentul 19/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 128 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II din Regulamentul 19/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 129 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din capitolul III din Regulamentul 19/2006 )

(la data 01-ian-2007 Art. 130 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. 153 din capitolul VIII din Regulamentul 19/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 130 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din capitolul IV din Regulamentul 19/2006 )

(la data 01-ian-2007 Art. 133 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din capitolul V din Regulamentul 19/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 134 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din capitolul VI din Regulamentul 19/2006 ) (la data 01-ian-2014 partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 77. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 4 abrogat de Art. VIII, punctul 77. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 06-mar-2008 Art. 138 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 5 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 5/2008 )

(la data 01-ian-2014 partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 5 abrogat de Art. VIII, punctul 77. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 6 abrogat de Art. VIII, punctul 77. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 7: Participaţii calificate ale instituţiilor de credit

(la data 01-ian-2014 Art. 143 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 abrogat de Art. VIII, punctul 78. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 144 Instituţiile de credit, persoane juridice române, nu pot dobândi deţineri calificate într-o entitate de natura celor prevăzute la art. 89 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă în acest fel instituţia de credit poate exercita controlul asupra entităţii respective. (la data 01-ian-2014 Art. 144 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 79. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 05-dec-2011 Art. 145 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 26/2011 ) (la data 01-ian-2014 Art. 145 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 abrogat de Art. VIII, punctul 80. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 146 (1)Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României dobândirea de către instituţia de credit, persoană juridică română, a oricărei participaţii calificate într-o entitate dintr-un stat terţ dacă, în urma dobândirii, entitatea ar intra în sfera de consolidare prudenţială a instituţiei de credit, persoană juridică română, conform reglementărilor aplicabile. (2)Criteriile care stau la baza evaluării intenţiei de dobândire a participaţiilor calificate prevăzute la alin. (1), au în vedere următoarele: a)dobândirea participaţiei calificate să nu supună instituţia de credit, persoană juridică română, la riscuri nejustificate sau să nu împiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe bază consolidată; b)instituţia de credit, persoană juridică română, să dispună de suficiente resurse financiare şi de natură organizatorică pentru dobândirea şi administrarea participaţiei calificate. (3)În cazul în care entitatea din statul terţ prevăzută la alin. (1) este entitate reglementată, Banca Naţională a României poate colabora cu autoritatea de supraveghere implicată, în condiţiile prevăzute la art. 26 2. (la data 23-mar-2009 Art. 146, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 completat de Art. I, punctul 24. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 147 (1)Deţinerile calificate, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României conform art. 146, inclusiv cele care, în situaţii excepţionale, depăşesc limitele stabilite în condiţiile art. 89 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se notifică acesteia în termen de 5 zile de la data dobândirii lor de către instituţia de credit, persoană juridică română. (la data 01-ian-2014 Art. 147 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 81. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În cazul în care o instituţie de credit, persoană juridică română, sau, după caz, societatea-mamă a acesteia ori persoana fizică sau juridică ce controlează instituţia de credit decide să achiziţioneze ori să majoreze o participaţie calificată, direct sau indirect, într-o altă instituţie de credit, o societate de asigurări de viaţă, o societate de asigurări generale, o societate de reasigurare, o firmă de investiţii sau o societate de administrare a investiţiilor, autorizată într-un alt stat membru sau, după caz, în alt sector al sistemului financiar, Banca Naţională a României asigură colaborarea prin consultare reciprocă în toate privinţele cu celelalte autorităţi de supraveghere naţionale sau din alte state membre implicate, la sesizarea acestora. În acest sens, Banca Naţională a României furnizează la cerere orice informaţie relevantă şi din oficiu orice informaţie esenţială şi comunică celorlalte autorităţi de supraveghere implicate opinia sa şi

orice

rezervă

cu

privire

la

decizia

de

achiziţie.

(la data 23-mar-2009 Art. 147 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 7 completat de Art. I, punctul 25. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

SECŢIUNEA 8: Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri Art. 148 (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (1) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 8 a se vedea referinte de aplicare din capitolul III din Regulamentul 18/2009 )

(1)Fiecare instituţie de credit trebuie să dispună de strategii şi procese interne formalizate, solide, eficiente şi complete de evaluare şi menţinere în permanenţă a nivelului, structurii şi distribuţiei capitalului, care, din perspectiva instituţiei de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii şi nivelului acestor riscuri. În acest sens, instituţia de credit trebuie să aibă în vedere, pe lângă riscurile prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, orice alte riscuri aferente activităţii desfăşurate, precum şi cele datorate unor factori externi acesteia. (la data 01-ian-2014 Art. 148, alin. (1) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 8 modificat de Art. VIII, punctul 82. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Prevederile alin. (1) se aplică cu respectarea dispoziţiilor art.

122.

(la data 13-dec-2010 Art. 148, alin. (1) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 8 completat de Art. I, punctul 6. din Legea 231/2010 )

(2)Procesele şi strategiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse unor revizuiri interne regulate de către instituţia de credit, astfel încât să se asigure că ele rămân în permanenţă cuprinzătoare şi proporţionale în raport cu natura, extinderea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de respectiva instituţie de credit. (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul III, sectiunea 3 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul III, sectiunea 4 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul III, sectiunea 5 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul III, sectiunea 6 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul III, sectiunea 7 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul III, sectiunea 8 din Regulamentul 18/2009 ) (la data 23-sep-2009 Art. 148, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea referinte de aplicare din capitolul IV din Regulamentul 18/2009 )

8 a se vedea 8 a se vedea 8 a se vedea 8 a se vedea 8 a se vedea 8 a se vedea 8 a se vedea

Art. 149 Instituţiile de credit sunt responsabile pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la profilul de risc propriu. (la data 13-dec-2010 Art. 149 din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 8 modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 231/2010 )

SECŢIUNEA 9: Alte cerinţe prudenţiale

Art. 150 (1)Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări şi alte cerinţe de natură prudenţială, precum şi nivelul de aplicare al acestora la instituţiile de credit. Aceste cerinţe pot viza, fără a fi limitative, următoarele: (la data 01-ian-2012 Art. 150, alin. (1), litera A. din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 25/2011 )

(la data 01-ian-2012 Art. 150, alin. (1), litera A. din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 22/2011 ) (la data 01-ian-2014 Art. 150, alin. (1), litera A. din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 abrogat de Art. VIII, punctul 83. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

b)operaţiunile instituţiei de credit cu persoanele aflate în relaţii speciale cu aceasta; c)externalizarea activităţilor instituţiei de credit; (la data 23-sep-2009 Art. 150, alin. (1), litera C. din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 a se vedea referinte de aplicare din capitolul V din Regulamentul 18/2009 )

d)ajustările

prudenţiale

de

valoare;

(la data 21-ian-2012 Art. 150, alin. (1), litera D. din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 modificat de Art. I, punctul 4. din Ordonanta 1/2012 )

e)modificările operate la nivelul instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării acesteia. *) prevederile art. VIII pct. 83 din O.U.G. 113/2013 - referitor la abrogarea alineatului (1), litera a) - intră în vigoare la data introducerii depline în Uniune a unor standarde minime obligatorii privind cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate, în conformitate cu art. 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (la data 01-ian-2014 Art. 150, alin. (1) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera B. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În aplicarea dispoziţiilor alin. (1) lit. e), modificările pentru care este necesară obţinerea aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, respectiv cele pentru care notificarea ulterioară este suficientă se stabilesc prin reglementările emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă. Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor supuse aprobării prealabile, se realizează numai după obţinerea acestei aprobări. (3)Prevederile art. 37 alin. (4) se aplică şi în privinţa solicitării de informaţii referitoare la persoanele sau entităţile implicate ori având legătură cu modificările operate în situaţia instituţiei de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării. (la data 13-dec-2010 Art. 150, alin. (2) din partea I, titlul II, capitolul III, sectiunea 9 completat de Art. I, punctul 6. din Legea 231/2010 )

Art. 151 Înfiinţarea de sucursale pe teritoriul României de către instituţiile de credit, persoane juridice române, şi deschiderea de reprezentanţe în ţară sau în străinătate de către acestea se realizează în condiţiile prevăzute de reglementările Băncii Naţionale a României. Dispoziţiile art. 53 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL IV: Situaţii financiare şi audit Art. 152

(la data 23-sep-2009 Art. 152 din partea I, titlul II, capitolul IV a se vedea referinte de aplicare din anexa 1 din Regulamentul 18/2009 )

(1)Instituţiile de credit trebuie să organizeze şi să conducă contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi să întocmească situaţii financiare anuale şi, după caz, situaţii financiare anuale consolidate, care să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte aspecte legate de activitatea desfăşurată. Evidenţa contabilă şi situaţiile financiare ale unei instituţii de credit trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a sucursalelor şi a filialelor, pe bază individuală şi, respectiv, pe bază consolidată. (2)Situaţiile financiare anuale ale instituţiilor de credit şi, după caz, situaţiile financiare anuale consolidate, trebuie să fie auditate de auditori financiari, în conformitate cu standarde şi practici acceptate pe plan internaţional.

(la data 21-iul-2007 Art. 152, alin. (3) din partea I, titlul II, capitolul IV abrogat de Art. 1, punctul 26. din Legea 227/2007 )

Art. 1521 (1)Fiecare instituţie de credit trebuie să publice anual, pe lângă situaţiile financiare, informaţiile prevăzute de reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Reglementările prevăzute la alin. (1) vor stabili sfera de aplicare şi cerinţele specifice de publicare. (la data 01-ian-2014 Art. 152 din partea I, titlul II, capitolul IV completat de Art. VIII, punctul 84. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 153

(la data 23-sep-2009 Art. 153 din partea I, titlul II, capitolul IV a se vedea referinte de aplicare din Art. 218 din capitolul VI din Regulamentul 18/2009 )

Instituţiile de credit sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare, precum şi alte date şi informaţii cerute la termenele şi în forma stabilite prin reglementări şi instrucţiuni de către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de supraveghere. Art. 154 Banca Naţională a României poate stabili prin reglementări efectuarea de activităţi de audit la instituţiile de credit în alte scopuri decât cel prevăzut la art. 152 alin. (2) şi standardele aplicabile în aceste cazuri. Art. 155 (1)Auditorii financiari ai instituţiilor de credit trebuie să fie aprobaţi de Banca Naţională a României. (2)Banca Naţională a României poate respinge numirea unui auditor financiar dacă apreciază că acesta nu dispune de experienţă şi/sau independenţă adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor specifice sau dacă există constatări potrivit cărora acesta nu a respectat cerinţele de conduită etică şi profesională specifice. (3)Instituţiile de credit au obligaţia să înlocuiască periodic auditorul financiar sau să solicite auditorului financiar înlocuirea periodică a coordonatorului echipei care realizează auditul financiar, conform cerinţelor Băncii Naţionale a României. Art. 156 (1)Auditorul financiar al unei instituţii de credit trebuie să informeze Banca Naţională a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţă despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituţia de credit care: a)reprezintă o încălcare semnificativă a legii şi/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare sau cerinţe privind desfăşurarea activităţii; b)este de natură să afecteze capacitatea instituţiei de credit de a funcţiona în continuare; c)poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve. (2)La solicitarea Băncii Naţionale a României, auditorul financiar al instituţiei de credit are obligaţia să furnizeze orice detalii, clarificări, explicaţii legate de activitatea de audit financiar desfăşurată. (3)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) revin auditorului financiar al instituţiei de credit şi în situaţia în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relaţie de control cu instituţia de credit. (4)Îndeplinirea cu bună-credinţă de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţională a României conform alin. (1)-(3) nu constituie o încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia

potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia. (41)Auditorul financiar informează în acelaşi timp şi consiliul de administraţie, şi directorii sau, după caz, consiliul de supraveghere şi directoratul instituţiei de credit, cu excepţia cazului în care există motive întemeiate care îl constrâng să nu procedeze astfel. (la data 01-ian-2014 Art. 156, alin. (4) din partea I, titlul II, capitolul IV completat de Art. VIII, punctul 85. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(5)Banca Naţională a României are acces la orice documente întocmite de auditorii financiari pe parcursul acţiunii de audit. Art. 157 Banca Naţională a României poate retrage aprobarea acordată unui auditor financiar, în situaţia în care acesta nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau nu respectă cerinţele de conduită etică şi profesională specifice. Art. 158 Banca Naţională a României poate emite reglementări specifice cu privire la relaţia auditor financiar - autoritate competentă.

CAPITOLUL V: Cerinţe de publicare pentru instituţiile de credit

(la data 01-ian-2014 Art. 159 din partea I, titlul II, capitolul V abrogat de Art. VIII, punctul 86. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 160 din partea I, titlul II, capitolul V abrogat de Art. VIII, punctul 86. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 161 din partea I, titlul II, capitolul V abrogat de Art. VIII, punctul 86. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 162 din partea I, titlul II, capitolul V abrogat de Art. VIII, punctul 86. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 163 Pentru asigurarea transparenţei şi disciplinei de piaţă şi fără a se aduce atingere obligaţiilor de publicare a informaţiilor ce revin instituţiilor de credit potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea a VIII-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României poate impune unei instituţii de credit măsuri specifice referitoare la: a)publicarea informaţiilor prevăzute în partea a VIII-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu o frecvenţă mai ridicată decât cea anuală, şi stabilirea termenelor de publicare; b)utilizarea unor modalităţi şi forme de publicare specifice, altele decât situaţiile financiare. (la data 01-ian-2014 Art. 163 din partea I, titlul II, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 87. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1631

Instituţiile de credit care menţin un website trebuie să explice prin intermediul acestuia modul în care se conformează cu cerinţele referitoare la cadrul de administrare a activităţii şi remunerare prevăzute la art. 24 şi art. 106-108 1 şi cu cerinţele de publicare prevăzute la art. 152 1 din prezenta ordonanţă de urgenţă

şi,

respectiv,

în

reglementările

emise

în

aplicarea

acesteia.

(la data 01-ian-2014 Art. 163^1 din partea I, titlul II, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 88. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

TITLUL III: SUPRAVEGHEREA ŞI CERINŢE DE PUBLICARE PENTRU BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI CAPITOLUL I: Supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române Art. 164 (1)În scopul protejării intereselor deponenţilor şi al asigurării stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar, Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinţate în alte state membre ori în state terţe, urmărind respectarea cerinţelor prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat sau subconsolidat, după caz, în vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităţii bancare. (2)Banca Naţională a României aplică prevederile referitoare la verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de o instituţie de credit, persoană juridică română, precum şi măsurile de supraveghere, în mod corespunzător nivelului de aplicare a cerinţelor prudenţiale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum este acesta prevăzut în partea I titlul II din regulamentul respectiv. (la data 01-ian-2014 Art. 164 din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 89. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 14-dec-2015 Art. 164^1 din partea I, titlul III, capitolul I abrogat de Art. 629, punctul 17. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(la data 14-dec-2015 Art. 164^2 din partea I, titlul III, capitolul I abrogat de Art. 629, punctul 17. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 165

(la data 13-iul-2010 Art. 165 din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 6/2010 )

Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în Regulamentul (UE) nr. 575/3013, potrivit prevederilor regulamentului menţionat. (la data 01-ian-2014 Art. 165 din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 91. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 166 (1)Banca Naţională a României asigură verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de fiecare instituţie de credit, persoană juridică română, pentru respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora şi realizează propria evaluare a următoarelor riscuri: a)riscurile la care instituţia de credit este sau poate fi expusă; b)riscurile la care instituţia de credit expune sistemul financiar, luând în considerare riscul sistemic identificat şi cuantificat potrivit art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 sau, după caz, recomandările Comitetului

European pentru Risc Sistemic, înfiinţat prin Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de instituire a Comitetului european pentru risc sistemic; c)riscurile identificate prin simulări de criză, cu luarea în considerare a naturii, extinderii şi complexităţii activităţilor instituţiei de credit. (2)Pe baza verificării şi evaluării efectuate, Banca Naţională a României determină în ce măsură cadrul de administrare, strategiile, procesele şi mecanismele implementate de o instituţie de credit, persoană juridică română, fondurile proprii deţinute şi lichiditatea acesteia asigură o administrare prudentă şi o acoperire adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc al instituţiei de credit. (3)Banca Naţională a României stabileşte frecvenţa şi gradul de detaliere a verificărilor şi evaluărilor, cu luarea în considerare a principiului proporţionalităţii, respectiv având în vedere mărimea, importanţa sistemică, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor desfăşurate de fiecare instituţie de credit, persoană juridică română. Verificările şi evaluările se realizează cel puţin o dată pe an pentru instituţiile de credit în privinţa cărora s-a stabilit un program de supraveghere prudenţială, potrivit prevederilor art. 169 1. (4)Banca Naţională a României realizează simulări de criză în privinţa instituţiilor de credit pe care le supraveghează, când le consideră adecvate, dar cel puţin anual, în vederea efectuării verificării şi evaluării prevăzute la alin. (1)-(3). (5)Banca Naţională a României informează fără întârziere Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu rezultatele verificărilor prevăzute la alin. (1), ori de câte ori în urma efectuării acestora rezultă că o instituţie de credit poate prezenta un risc sistemic în conformitate cu art. 23 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (la data 01-ian-2014 Art. 166 din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 91. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1661 (1)Banca Naţională a României verifică în mod regulat, cel puţin o dată la 3 ani, respectarea de către instituţiile de credit a cerinţelor referitoare la abordările interne care necesită o aprobare înainte de a fi utilizate pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii, potrivit prevederilor cuprinse în partea a III-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (2)Condiţiile pentru efectuarea verificării prevăzute la alin. (1), precum şi pentru revocarea sau limitarea utilizării abordărilor interne se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (3)Pentru scopurile alin. (1), în cazul în care Banca Naţională a României identifică deficienţe semnificative în surprinderea riscurilor de către abordarea internă a unei instituţii de credit, aceasta se asigură că respectivele deficienţe sunt corectate sau ia măsurile adecvate pentru atenuarea consecinţelor acestora, inclusiv prin impunerea unor factori de multiplicare mai ridicaţi sau prin impunerea de cerinţe suplimentare de fonduri proprii sau prin luarea altor măsuri adecvate şi eficace. (4)Dacă o instituţie de credit a primit aprobarea de a aplica o abordare internă care necesită aprobarea din partea Băncii Naţionale a României înainte de utilizarea unei astfel de abordări pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii, potrivit prevederilor cuprinse în partea a III-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, însă nu mai îndeplineşte cerinţele referitoare la aplicarea respectivei abordări, Banca Naţională a României solicită instituţiei de credit în cauză fie să demonstreze, într-un mod pe care îl consideră satisfăcător, că efectul

neconformării este nesemnificativ atunci când abordarea se aplică potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, fie să prezinte un plan de restabilire în timp util a conformării la cerinţele menţionate anterior şi să stabilească un termenlimită pentru punerea în aplicare a acestuia. (5)Pentru scopurile alin. (4), Banca Naţională a României solicită îmbunătăţirea planului de restabilire în cazul în care este puţin probabil ca acesta să aibă drept rezultat o conformare deplină sau în cazul în care termenul este inadecvat. În situaţia în care este puţin probabil ca instituţia de credit să poată restabili conformitatea într-un termen adecvat şi, după caz, nu a demonstrat în mod satisfăcător că efectul neconformării este nesemnificativ, Banca Naţională a României revocă aprobarea de a utiliza abordarea sau impune limitarea acesteia la domeniile conforme sau la acele domenii pentru care conformarea poate fi realizată într-un termen adecvat. Art. 1662 (1)Dacă, potrivit prevederilor art. 166, Banca Naţională a României stabileşte că instituţii de credit cu profil de risc similar, cu modele de afaceri asemănătoare sau localizări geografice similare ale expunerilor sunt sau ar putea fi expuse unor riscuri similare ori ar putea expune sistemul financiar unor riscuri similare, aceasta poate realiza verificarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de aceste instituţii de credit în acelaşi mod sau într-un mod asemănător. (2)Banca Naţională a României notifică Autoritatea Bancară Europeană în legătură cu aplicarea prevederilor alin. (1). Art. 1663 (1)Banca Naţională a României furnizează Autorităţii Bancare Europene informaţii cu privire la: a)desfăşurarea procesului de verificare şi evaluare în sensul prevederilor art. 166; b)metodologia utilizată în cadrul procesului de verificare şi evaluare pentru fundamentarea deciziilor prevăzute la art. 166, 166 1 şi 226 din prezenta ordonanţă de urgenţă şi din reglementările emise în aplicarea acesteia. (2)Banca Naţională a României furnizează Autorităţii Bancare Europene orice alte informaţii suplimentare la solicitarea acesteia, în vederea dezvoltării de către Autoritatea Bancară Europeană a unei abordări coerente în privinţa procesului de verificare şi evaluare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, în conformitate cu prevederile art. 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Art. 1664 Fără a aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a III-a titlul I cap. 3, secţiunea 1 şi celor prevăzute în partea a III-a titlul IV cap. 5, secţiunile 1-5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României încurajează instituţiile de credit semnificative din punctul de vedere al dimensiunii, organizării interne, precum şi al naturii, extinderii şi complexităţii propriilor activităţi să dezvolte o capacitate de evaluare internă a riscului de credit şi a riscului de piaţă în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluţi şi în cazul în care au, în acelaşi timp, un număr mare de contrapartide importante. Art. 1665 (1)Banca Naţională a României se consultă cu Autoritatea Bancară Europeană în situaţia în care decide să dezvolte propriile portofolii de referinţă aferente abordărilor interne utilizate de instituţiile de credit în vederea determinării cerinţelor de fonduri proprii. (2)În baza informaţiilor furnizate de instituţiile de credit raportoare în legătură cu cerinţele de fonduri proprii aferente expunerilor din portofoliile de referinţă,

Banca Naţională a României monitorizează, după caz, diferitele valori ponderate la risc ale expunerilor sau diferitele cerinţe de fonduri proprii, cu excepţia celor aferente riscului operaţional, pentru expunerile sau tranzacţiile din portofoliul de referinţă, rezultate din abordările interne ale instituţiilor de credit respective. Cel puţin o dată pe an, Banca Naţională a României realizează o evaluare a calităţii abordărilor respective, acordând o atenţie deosebită următoarelor: a)abordări care evidenţiază diferenţe semnificative în ceea ce priveşte cerinţele de fonduri proprii pentru aceeaşi expunere; b)abordări în cazul cărora gradul de diversificare este deosebit de mare sau de scăzut, precum şi în cazul cărora subestimarea cerinţelor de fonduri proprii este semnificativă şi sistematică. (3)În situaţia în care anumite instituţii de credit prezintă discrepanţe semnificative faţă de majoritatea instituţiilor de credit similare sau în cazul în care există puţine elemente comune în abordările utilizate, ceea ce conduce la rezultate foarte variate, Banca Naţională a României investighează motivele acestui fapt şi, dacă se poate stabili în mod clar că abordarea unei instituţii de credit duce la o subestimare a cerinţelor de fonduri proprii care nu poate fi atribuită diferenţelor în materie de riscuri ale expunerilor sau poziţiilor aferente, adoptă măsurile corective necesare. (4)În scopul asigurării unui caracter adecvat al măsurilor corective prevăzute la alin. (3), deciziile Băncii Naţionale a României privind adoptarea unor astfel de măsuri trebuie să respecte principiul conform căruia măsurile trebuie să susţină obiectivele unei abordări interne şi, prin urmare, nu trebuie să conducă la standardizare sau metode preferate, să creeze stimulente incorecte ori să cauzeze un comportament lipsit de iniţiativă. Art. 1666 (1)Banca Naţională a României monitorizează evoluţiile înregistrate în legătură cu profilurile de risc de lichiditate, cum ar fi cele privind caracteristicile şi volumul aferente unui produs, administrarea riscului, politicile de finanţare şi concentrările finanţării. (2)Banca Naţională a României adoptă măsuri eficace în cazul în care evoluţiile menţionate la alin. (1) pot conduce la instabilitatea instituţiei de credit la nivel individual sau la instabilitate sistemică. (3)Banca Naţională a României informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la eventualele măsuri aplicate în conformitate cu alin. (2). (la data 01-ian-2014 Art. 166 din partea I, titlul III, capitolul I completat de Art. VIII, punctul 92. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 167 Banca Naţională a României urmăreşte realizarea unei comunicări eficiente cu fiecare instituţie de credit, persoană juridică română, care să asigure o cunoaştere aprofundată a activităţii, organizării şi procesului intern al instituţiei de credit de evaluare a adecvării capitalului la profilul său de risc. Art. 168 (1)Banca Naţională a României poate face recomandări instituţiei de credit, persoană juridică română, în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare de către aceasta pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate, pentru asigurarea unei organizări adecvate a activităţii desfăşurate ori pentru restabilirea sau susţinerea situaţiei sale financiare, inclusiv în cazul constatării deteriorării indicatorilor financiari şi de prudenţă ai acesteia. Instituţia de credit trebuie să comunice Băncii Naţionale a României măsurile întreprinse, în termenele stabilite de aceasta.

(la data 23-mar-2009 Art. 168, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. I, punctul 27. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

(2)Independent de formularea unor recomandări, Banca Naţională a României poate dispune măsuri şi/sau aplicarea de sancţiuni şi măsuri sancţionatoare, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 168, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 93. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 169 (la data 13-iul-2010 Art. 169 din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 6/2010 ) (la data 07-iun-2007 Art. 169 din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 7/2007 ) (la data 01-iun-2007 Art. 169 din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 9/2007 )

Urmărirea respectării de către instituţiile de credit, persoane juridice române, a cerinţelor de natură prudenţială şi a altor cerinţe prevăzute, de prezenta ordonanţa de urgenţă şi de reglementările aplicabile se realizează de către Banca Naţională a României pe baza raportărilor transmise de instituţiile de credit şi prin verificări la faţa locului desfăşurate la sediul instituţiilor de credit şi al sucursalelor acestora din ţară şi din străinătate. Art. 1691 (1)Banca Naţională a României stabileşte, cel puţin anual, un program de supraveghere prudenţială în privinţa instituţiilor de credit pe care le supraveghează. Elementele de conţinut al unui program de supraveghere prudenţială şi categoriile de instituţii de credit avute în vedere sunt stabilite prin reglementări emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Atunci când consideră necesar, potrivit art. 166, Banca Naţională a României ia, în special, următoarele măsuri specifice: a)o creştere a numărului sau a frecvenţei verificărilor la faţa locului vizând instituţia de credit; b)o prezenţă permanentă a reprezentanţilor Băncii Naţionale a României în cadrul instituţiei de credit; c)raportări suplimentare sau mai frecvente din partea instituţiei de credit; d)evaluări suplimentare sau mai frecvente ale planurilor operaţionale, strategice sau de afaceri ale instituţiei de credit; e)controale tematice de monitorizare a riscurilor specifice cu probabilitate mai mare de materializare. (la data 01-ian-2014 Art. 169 din partea I, titlul III, capitolul I completat de Art. VIII, punctul 94. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 170 (1)Verificările la faţa locului se efectuează de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, sau de către auditori financiari sau experţi numiţi de Banca Naţională a României. (2)Banca Naţională a României poate stabili, în anumite situaţii, scopul auditului financiar şi standardele ce trebuie luate în considerare, în condiţiile menţinerii acestuia în aria de competenţă a auditorului financiar. Art. 171 (1)Instituţiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale a României şi altor persoane împuternicite să efectueze verificarea să le examineze evidenţele, conturile şi operaţiunile şi să furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de desfăşurarea activităţii, după cum sunt solicitate de către aceştia.

(2)Instituţiile de credit, persoane juridice române, furnizează Băncii Naţionale a României orice informaţie necesară pentru evaluarea conformării lor la cerinţele prudenţiale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora. Mecanismele de control intern şi procedurile contabile şi administrative ale instituţiilor de credit, persoane juridice române, trebuie să permită verificarea în orice moment a conformării la cerinţele prudenţiale. (la data 01-ian-2014 Art. 171, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 95. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 172 (1)Supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care desfăşoară activităţi în alte state membre în condiţiile prevăzute în Capitolul VI din Titlul I, Partea I, în special prin înfiinţarea unei sucursale, este asigurată de Banca Naţională a României, având în vedere dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 172, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I abrogat de Art. VIII, punctul 96. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 172, alin. (2^1) din partea I, titlul III, capitolul I abrogat de Art. VIII, punctul 96. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 172, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul I abrogat de Art. VIII, punctul 96. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 96 din O.U.G. 113/2013, prin care se şi (3) ale art. 172, intră în vigoare la data la care cerinţa necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr.

abrogă alin. (2) de acoperire a un act delegat 36/2013/UE.

(la data 01-ian-2014 Art. 172 din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 173 (1)Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit din România, care desfăşoară activitate în alte state membre, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statele membre gazdă. (2)În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul tuturor informaţiilor referitoare la administrarea şi/sau conducerea şi la acţionariatul instituţiei de credit, persoană juridică română, de natură să faciliteze supravegherea acesteia şi evaluarea îndeplinirii condiţiilor care au stat la baza autorizării, precum şi schimbul tuturor informaţiilor de natură să faciliteze verificarea pe o bază continuă a activităţii instituţiei de credit, în special în ceea ce priveşte lichiditatea, solvabilitatea, schema de garantare a depozitelor, limitarea expunerilor mari, alţi factori care pot influenţa riscul sistemic pe care îl prezintă instituţia de credit, procedurile administrative şi contabile şi mecanismele de control intern. (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 97. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 97 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(21)Banca Naţională a României furnizează, de îndată, autorităţilor competente din statele membre gazdă orice informaţii şi constatări referitoare la

supravegherea lichidităţii, potrivit părţii a VI-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi potrivit părţii I titlul III cap. II din prezenta ordonanţă de urgenţă, în privinţa activităţii desfăşurate de o instituţie de credit, persoană juridică română, prin intermediul sucursalelor din statele membre respective, în măsura în care informaţiile şi constatările respective sunt relevante pentru protecţia deponenţilor şi a investitorilor din statele membre gazdă. *) prevederile art. VIII pct. 98 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2^1) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(22)Banca Naţională a României informează, de îndată, autorităţile competente din toate statele membre gazdă în cazul în care apare o criză de lichiditate sau se poate estima în mod rezonabil că va apărea o astfel de criză. Informaţiile furnizate includ detalii despre elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de redresare, precum şi despre orice măsuri de supraveghere prudenţială luate în contextul respectiv. *) prevederile art. VIII pct. 98 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2^2) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(23)Banca Naţională a României comunică şi explică, la cererea autorităţilor competente din statele membre gazdă, modul în care au fost avute în vedere informaţiile şi constatările prevăzute la alin. (2 1), aceste autorităţi putând lua măsurile pe care le consideră adecvate. *) prevederile art. VIII pct. 98 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2^3) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(24)Dacă Banca Naţională a României nu este de acord cu măsurile luate de autorităţile competente din statele membre gazdă, aceasta poate supune cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene, în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I completat de Art. VIII, punctul 98. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 98 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (2^4) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Banca Naţională a României poate sesiza, cu privire la situaţiile în care o cerere de colaborare, în special în vederea schimbului de informaţii, a fost respinsă sau acesteia nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil, Autoritatea Bancară Europeană, care acţionează potrivit competenţelor atribuite în temeiul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Banca Naţională a României poate beneficia de asistenţa acordată, din proprie iniţiativă, de Autoritatea

Bancară Europeană, în temeiul art. 19 alin. (1) paragraful 2 din regulamentul respectiv, în vederea ajungerii la un acord privind schimbul de informaţii cu autorităţile competente implicate. (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 99. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 99 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1731 (1)În cazul în care i se solicită considerarea unei sucursale dintr-un alt stat membru a unei instituţii de credit, persoană juridică română, ca fiind semnificativă, Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligentele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritatea competentă din statul membru gazdă şi, dacă este cazul, cu autoritatea competentă cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia din urmă similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1). (2)Prevederile art. 2101 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (3)Dacă nu se ajunge la o decizie comună potrivit prevederilor alin. (1), decizia luată de autorităţile competente din statul membru gazdă este definitivă şi opozabilă Băncii Naţionale a României, care trebuie să o aplice în mod corespunzător. (4)Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor autorităţilor competente implicate. Art. 1732 (1)Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statul membru gazdă pe teritoriul căruia este înfiinţată o sucursală semnificativă de către o instituţie de credit, persoană juridică română, informaţiile prevăzute la art. 186 alin. (4) lit. c) şi d) şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 181 alin. (1) lit. c), în cooperare cu autorităţile competente din statul membru gazdă. (2)În cazul în care Banca Naţională a României constată prezenţa unei situaţii de urgenţă la nivelul unei instituţii de credit, potrivit prevederilor art. 183 alin. (1), aceasta alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) şi la art. 2221 alin. (1). (3)Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din statele membre gazdă pe teritoriul cărora funcţionează sucursale semnificative ale unor instituţii de credit, persoane juridice române, rezultatele evaluării riscurilor, realizate potrivit prevederilor art. 166 şi, dacă este cazul, ale art. 182 1 şi 1822. Banca Naţională a României comunică, de asemenea, deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 225 alin. (1) şi art. 226 alin. (3)-(6), în măsura în care evaluările şi deciziile respective sunt relevante pentru acele sucursale. *) prevederile art. VIII pct. 100 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173^2, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(4)Banca Naţională a României se consultă cu autorităţile competente din statele membre gazdă în care sunt deschise sucursale semnificative de către

instituţii de credit, persoane juridice române, în legătură cu etapele operaţionale de întreprins pentru întocmirea planurilor de redresare privind lichiditatea, potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României, dacă aceasta este relevantă din perspectiva riscurilor de lichiditate în moneda naţională a statului membru gazdă. (la data 01-ian-2014 Art. 173^2, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul I completat de Art. VIII, punctul 100. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 100 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 173^2, alin. (4) din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1733 (1)În cazul unei instituţii de credit, persoană juridică română, având sucursale semnificative în alte state membre, dacă nu se aplică prevederile art. 185 1-1855, Banca Naţională a României stabileşte şi conduce un colegiu al supraveghetorilor pentru a facilita cooperarea potrivit prevederilor art. 173 şi 1732. (2)Stabilirea şi funcţionarea colegiului se bazează pe acorduri scrise stabilite, după consultarea celorlalte autorităţi competente implicate, de către Banca Naţională a României. Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni. (3)Banca Naţională a României decide autorităţile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului. (4)Decizia Băncii Naţionale a României trebuie să aibă în vedere relevanţa activităţii de supraveghere ce urmează a fi planificată sau coordonată de aceste autorităţi, în special impactul potenţial asupra stabilităţii financiare a sistemului financiar al statelor membre în cauză, prevăzut la art. 4 alin. (5), precum şi obligaţiile Băncii Naţionale a României prevăzute la art. 173 2. (la data 01-ian-2014 Art. 173^3, alin. (4) din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 101. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(5)Banca Naţională a României îi informează complet, în prealabil, pe toţi membrii colegiului cu privire la organizarea reuniunilor, la aspectele principale de discutat şi la activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni. Art. 1734

În exercitarea competenţelor sale, Banca Naţională a României trebuie să aibă în vedere convergenţa instrumentelor şi practicilor de supraveghere în aplicarea legii, reglementărilor şi cerinţelor autorităţilor competente, adoptate în domeniu la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene. În acest scop: a)Banca Naţională a României trebuie să participe la activităţile Autorităţii Bancare Europene şi, după caz, în colegiile de supraveghetori; b)Banca Naţională a României, ca parte a Sistemului European de Supraveghere Financiară menţionat la art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, cooperează în spiritul încrederii şi al respectului deplin şi reciproc, în special la asigurarea fluxului de informaţii corespunzătoare şi credibile cu celelalte părţi ale

Sistemului European de Supraveghere Financiară, în conformitate cu principiul cooperării loiale prevăzut la art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană; c)Banca Naţională a României depune toate eforturile pentru a se conforma ghidurilor şi recomandărilor emise de Autoritatea Bancară Europeană, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 şi pentru a da curs avertismentelor şi recomandărilor emise de Comitetul European pentru Risc Sistemic, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010; d)Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, cooperează în mod strâns cu celelalte autorităţi competente în cadrul Comitetului European pentru Risc Sistemic; e)atribuţiile prevăzute de lege, conferite Băncii Naţionale a României în calitate de autoritate competentă la nivel naţional, nu împiedică respectarea obligaţiilor care îi revin în calitate de membru al Autorităţii Bancare Europene şi al Comitetului European pentru Risc Sistemic sau a altor obligaţii la nivelul Uniunii Europene în domeniul supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit, în special a celor decurgând din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 173^4 din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 102. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 174 (1)Pentru verificarea activităţii sucursalelor înfiinţate în alte state membre de către instituţiile de credit, persoane juridice române, Banca Naţională a României poate efectua verificări la faţa locului şi inspecţii la sediul acestor sucursale, direct sau prin intermediul unor persoane împuternicite în acest scop, cu informarea prealabilă a autorităţilor competente din statele membre gazdă, sau poate solicita efectuarea verificării la faţa locului sau a inspecţiei de către aceste autorităţi, situaţie în care poate participa la efectuarea verificării la faţa locului sau a inspecţiei, dacă consideră necesar. (2)Autoritatea competentă din statul membru gazdă poate efectua, de la caz la caz, după consultarea Băncii Naţionale a României, verificări la faţa locului şi inspecţii la sediul sucursalelor înfiinţate pe teritoriul statului membru respectiv de instituţiile de credit, persoane juridice române, şi poate solicita respectivelor sucursale, în scop de supraveghere, informaţii despre activităţile acesteia, pe care le consideră relevante din considerente de stabilitate a sistemului financiar din statul membru gazdă. (3)Informaţiile şi constatările relevante pentru evaluarea riscurilor instituţiei de credit sau pentru stabilitatea sistemului financiar din statul membru gazdă, comunicate Băncii Naţionale a României de către autoritatea competentă din statul membru gazdă în urma verificărilor la faţa locului şi a inspecţiilor efectuate potrivit prevederilor alin. (2), sunt avute în vedere de Banca Naţională a României în mod corespunzător la stabilirea programului de supraveghere prudenţială prevăzut la art. 1691, cu luarea în considerare şi a stabilităţii sistemului financiar din statul membru gazdă. (4)Verificările la faţa locului şi inspecţiile la sediul sucursalelor înfiinţate în alte state membre de instituţiile de credit, persoane juridice române, se desfăşoară în conformitate cu legislaţia statelor membre în care este efectuată verificarea sau inspecţia. (la data 01-ian-2014 Art. 174 din partea I, titlul III, capitolul I modificat de Art. VIII, punctul 103. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 103 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva

nr.

36/2013/UE;

(la data 01-ian-2014 Art. 174 din partea I, titlul III, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 175 Pentru supravegherea activităţii sucursalelor înfiinţate în state terţe de instituţiile de credit, persoane juridice române, Banca Naţională a României cooperează cu autorităţile competente din aceste state, în condiţiile prevăzute prin acorduri de cooperare încheiate cu acestea.

CAPITOLUL II: Supravegherea pe bază consolidată

(la data 01-ian-2007 partea I, titlul III, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 22/2006 )

SECŢIUNEA 1: Autoritatea competentă cu supravegherea pe bază consolidată Art. 176 (la data 01-ian-2007 Art. 176 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea de aplicare din capitolul II, sectiunea 3 din Regulamentul 17/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 176 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea de aplicare din capitolul II, sectiunea 2 din Regulamentul 17/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 176 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea de aplicare din capitolul II, sectiunea 1 din Regulamentul 17/2006 ) (la data 01-ian-2007 Art. 176 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea de aplicare din Art. 3 din capitolul I din Regulamentul 17/2006 )

1 a se vedea referinte 1 a se vedea referinte 1 a se vedea referinte 1 a se vedea referinte

(1)Supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit, persoană juridică română, este exercitată de Banca Naţională a României în următoarele situaţii: a)instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României este instituţie de credit-mamă la nivelul României sau instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene; b)instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societatemamă o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul altui stat membru ori o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul unui stat membru ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, fără ca, în aceste din urmă 4 cazuri, societatea-mamă să mai aibă ca filiale alte instituţii de credit sau firme de investiţii în statele membre; (la data 01-ian-2014 Art. 176, alin. (1), litera B. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 104. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

c)instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societatemamă, înfiinţată în România, o societate financiară holding-mamă la nivelul României sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul României ori o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene şi care este societatemamă pentru cel puţin încă o instituţie de credit sau o firmă de investiţii autorizate într-un alt stat membru; (la data 01-ian-2014 Art. 176, alin. (1), litera C. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 104. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

d)există instituţii de credit autorizate în două sau mai multe state membre, printre care şi România, care au ca societăţi - mamă mai multe societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte având sediul social în

state membre diferite şi există o instituţie de credit filială în fiecare dintre aceste state, iar dintre aceste filiale, instituţia de credit, persoană juridică română, are cel mai mare total al activului bilanţier; (la data 28-oct-2013 Art. 176, alin. (1), litera D. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. III, punctul 7. din Legea 272/2013 )

e)instituţia de credit autorizată de Banca Naţională a României are ca societatemamă o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă, care este societate-mamă şi pentru cel puţin o altă instituţie de credit sau firmă de investiţii autorizate în oricare alt stat membru, niciuna dintre aceste instituţii de credit, respectiv firme de investiţii, nefiind autorizată în statul membru în care este înfiinţată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, iar instituţia de credit autorizată în România are cel mai mare total al activului bilanţier; această instituţie de credit este considerată, pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, instituţie de credit controlată de către o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de către o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 176, alin. (1), litera E. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 104. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În anumite cazuri, Banca Naţională a României poate, de comun acord cu autorităţile competente din alte state membre, să nu aplice criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c)-e), dacă aplicarea acestora ar fi necorespunzătoare, având în vedere instituţiile de credit respective şi importanţa activităţii desfăşurate de acestea în diferite state, şi să desemneze o altă autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată. În aceste cazuri, înaintea luării unei decizii, autorităţile competente trebuie să acorde posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra deciziei respective instituţiei de credit - mamă la nivelul Uniunii Europene, societăţii financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, societăţii financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene ori instituţiei de credit cu cel mai mare total al activului bilanţier, după caz. Autorităţile competente notifică Comisiei şi Autorităţii Bancare Europene orice acord încheiat potrivit prevederilor prezentului alineat. (la data 28-oct-2013 Art. 176, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. III, punctul 8. din Legea 272/2013 )

Art. 177 Instituţiile de credit, persoane juridice române, filiale în România, sunt supravegheate pe bază subconsolidată de către Banca Naţională a României, dacă ele însele sau societăţile-mamă ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăţi financiare holding sau societăţi financiare holding mixte şi supravegherea pe bază consolidată este exercitată de Banca Naţională a României, potrivit dispoziţiilor art. 176 alin. (1) lit. c), d) sau e), au într-un stat terţ o filială instituţie de credit, instituţie financiară sau societate de administrare a investiţiilor ori deţin o participaţie în astfel de entităţi. (la data 28-oct-2013 Art. 177 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. III, punctul 9. din Legea 272/2013 )

(la data 01-ian-2007 Art. 178 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din capitolul III din Regulamentul 17/2006 ) (la data 01-ian-2014 Art. 178 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 105. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 179

(1)Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată. (la data 01-ian-2014 Art. 179, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 106. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 180 (1)În cazul în care o instituţie de credit filială, persoană juridică română, nu este inclusă în aria de cuprindere a supravegherii pe bază consolidată exercitată de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României poate solicita societăţii-mamă informaţii care pot facilita supravegherea respectivei instituţii de credit. (la data 01-ian-2014 Art. 180, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 107. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În cazul în care, în supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit, persoană juridică română, nu este inclusă o instituţie de credit sau o firmă de investiţii filială dintr-un alt stat membru, instituţia de credit-mamă la nivelul României, societatea financiară holding-mamă la nivelul României sau societatea financiară holding mixtă-mamă la nivelul României, după caz, trebuie să furnizeze informaţii care pot facilita supravegherea respectivei instituţii de credit sau a firmei de investiţii filială, la solicitarea autorităţilor competente din acel stat membru. (la data 01-ian-2014 Art. 180, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 107. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate solicita filialelor unei instituţii de credit, ale unei societăţi financiare holding sau ale unei societăţi financiare holding mixte, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, informaţii de natura celor prevăzute la art. 194. În acest caz, se aplică procedurile pentru transmiterea şi verificarea informaţiilor prevăzute la art. 194 şi 195. (la data 28-oct-2013 Art. 180, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. III, punctul 11. din Legea 272/2013 )

(4)Filialele, persoane juridice române, ale unei instituţii de credit sau ale unei societăţi financiare holding, care nu sunt incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, trebuie să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la art. 194, la solicitarea autorităţii responsabile cu supravegherea pe bază consolidată, inclusiv în situaţia în care aceasta este o autoritate competentă dintr-un alt stat membru. Art. 181 (1) Pe lângă obligaţiile care îi revin în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îndeplineşte următoarele atribuţii: (la data 01-ian-2014 Art. 181, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 108. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

a)coordonează colectarea şi difuzarea informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă; b)planifică şi coordonează activităţile de supraveghere în condiţiile desfăşurării normale a activităţii, inclusiv în legătură cu activităţile prevăzute la art. 24, 148, 159-163, 166, 226, în cooperare cu autorităţile competente implicate; c)planifică şi coordonează activităţile de supraveghere, în cooperare cu autorităţile competente implicate şi, dacă e necesar, cu băncile centrale din

Sistemul European al Băncilor Centrale, în procesul de pregătire pentru situaţii de urgenţă şi pe parcursul acestora, inclusiv în cazul unor evoluţii nefavorabile la nivelul instituţiilor de credit sau al pieţelor financiare, utilizând, dacă este posibil, canalele de comunicare existente, pentru a facilita managementul respectivelor situaţii de criză. (la data 01-ian-2014 Art. 181, alin. (1), litera C. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 108. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)În cazul în care Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, nu îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la alin. (1) sau dacă autorităţile competente nu colaborează cu aceasta în măsura necesară îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României şi oricare dintre celelalte autorităţi competente implicate pot supune cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului. (la data 31-dec-2011 Art. 181, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 completat de Art. 15, punctul 10. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

(2)Planificarea şi coordonarea activităţilor de supraveghere prevăzute la alin. (1) lit. c) includ măsurile excepţionale prevăzute la art. 188 alin. (1) lit. b), pregătirea evaluărilor comune, punerea în aplicare a planurilor de urgenţă şi comunicările adresate publicului. (la data 31-oct-2010 Art. 181 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 18. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-ian-2014 Art. 182 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 abrogat de Art. VIII, punctul 109. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1821 (1)Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, trebuie să depună toate diligenţele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile responsabile cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce priveşte: a)aplicarea prevederilor art. 148 şi 166, pentru a determina adecvarea fondurilor proprii la nivel consolidat, deţinute de grup, raportat la situaţia financiară şi profilul de risc ale acestuia, precum şi la nivelul fondurilor proprii solicitat, potrivit celor prevăzute la art. 226 alin. (4), pentru fiecare entitate din cadrul grupului bancar şi la nivel consolidat; b)măsurile privind soluţionarea oricăror probleme şi constatări semnificative referitoare la supravegherea lichidităţii, inclusiv cu privire la adecvarea organizării şi tratamentului riscurilor, potrivit prevederilor art. 166 6 şi dispoziţiilor referitoare la riscul de lichiditate prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi cu privire la necesitatea stabilirii unor cerinţe specifice de lichiditate, în conformitate cu prevederile art. 226 alin. (6)(7). (la data 01-ian-2014 Art. 182^1, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 110. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care Banca Naţională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii

de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holdingmamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding mixtemamă la nivelul Uniunii Europene. (la data 28-oct-2013 Art. 182^1 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. III, punctul 14. din Legea 272/2013 )

Art. 1822

(1)Decizia comună prevăzută la art. 182 1 alin. (1) trebuie să ia în considerare în mod corespunzător evaluarea riscului filialelor, realizată de autorităţile competente implicate, în sensul prevederilor art. 148 şi 166 şi trebuie luată: a)în scopul prevăzut la art. 182 1 alin. (1) lit. a), în termen de 4 luni de la data transmiterii de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, către celelalte autorităţi competente relevante a unui raport referitor la evaluarea riscului la nivel de grup, în sensul prevederilor art. 148, 166 şi ale art. 226 alin. (1)-(6); b)în scopul prevăzut la art. 182 1 alin. (1) lit. b), în termen de o lună de la data prezentării de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, a unui raport referitor la evaluarea profilului riscului de lichiditate la nivel de grup, potrivit prevederilor art. 166 6 şi art. 226 alin. (1)-(6), precum şi dispoziţiilor referitoare la riscul de lichiditate prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 182^2, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 111. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Decizia comună prevăzută la art. 182 1 alin. (1) este inclusă într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi este transmisă instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant. (3)În cazul în care nu se ajunge la acord, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, la cererea oricăreia dintre celelalte autorităţi competente implicate, va consulta Autoritatea Bancară Europeană. Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate consulta Autoritatea Bancară Europeană din propria iniţiativă. (la data 01-ian-2014 Art. 182^2, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 111. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1823

(1)În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună a autorităţilor competente în termenele prevăzute la art. 182 2 alin. (1), decizia cu privire la aplicarea prevederilor art. 148, art. 166, art. 166 6, art. 226 alin. (3)-(4) şi ale art. 226 alin. (6)-(7) trebuie luată, pe bază consolidată, de Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscului filialelor, efectuată de autorităţile competente relevante. (2)Dacă, până la împlinirea termenelor prevăzute la art. 182 2 alin. (1), oricare dintre autorităţile competente implicate a supus cazul spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene, potrivit procedurii de soluţionare a dezacordurilor prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, amână luarea unei decizii în aşteptarea deciziei pe care Autoritatea Bancară Europeană o poate lua potrivit prevederilor

art. 19 alin. (3) din regulamentul menţionat. Banca Naţională a României va lua decizia în conformitate cu decizia Autorităţii Bancare Europene. Termenele prevăzute la art. 1822 alin. (1) se consideră fază de conciliere în sensul art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. Cazul nu poate fi supus spre soluţionare Autorităţii Bancare Europene după împlinirea termenelor prevăzute la art. 182 2 alin. (1) sau după luarea unei decizii comune de către autorităţile competente implicate. (la data 01-ian-2014 Art. 182^3 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 112. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1824

(1)Decizia referitoare la aplicarea prevederilor art. 148, art. 166, art. 166 6, şi ale art. 226 alin. (3) şi (4), art. 226 alin. (6)-(7) se ia, pe bază individuală sau subconsolidată, după caz, de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, care sunt filiale ale unei instituţii de creditmamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu luarea în considerare a punctelor de vedere şi a rezervelor exprimate de supraveghetorul consolidant. (la data 01-ian-2014 Art. 182^4, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 113. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Prevederile

art.

1823

alin.

(2)

se

aplică

în

mod

corespunzător.

(la data 31-dec-2011 Art. 182^4 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 completat de Art. 15, punctul 13. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 1825 Deciziile prevăzute la art. 1822-1824 sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi iau în considerare evaluările de risc, punctele de vedere şi rezervele celorlalte autorităţi competente exprimate în termenele prevăzute la art. 1822 alin. (1). Documentul este transmis de Banca Naţională a României tuturor autorităţilor competente implicate, precum şi instituţiei de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 182^5 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 114. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1826 (1)În cazul în care consultă Autoritatea Bancară Europeană potrivit prevederilor art. 1822alin. (3), Banca Naţională a României ţine seama de opinia acestuia şi explică orice abatere semnificativă de la aceasta. (2)Banca Naţională a României ţine seama de opiniile Autorităţii Bancare Europene şi explică orice abatere semnificativă de la acestea, inclusiv în cazul în care consultarea se realizează de altă autoritate competentă, în calitate de supraveghetor consolidant. (la data 31-dec-2011 Art. 182^6 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. 15, punctul 29. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 1827 (1)Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182 1 şi deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 1823 şi 1824 sunt definitive. (2)În cazul în care Banca Naţională a României nu are calitatea de supraveghetor consolidant, deciziile comune adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 1821, precum şi deciziile adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 1823 şi 1824 de către un supraveghetor consolidant, respectiv de către autorităţi responsabile cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit sau a firmelor de investiţii, filiale ale unei instituţii de credit sau ale unei

firme de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene, sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător. (la data 01-ian-2014 Art. 182^7, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 115. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1828

(1)Deciziile comune adoptate potrivit prevederilor art. 182 1 şi deciziile adoptate potrivit prevederilor art. 1823 şi 1824 trebuie să fie actualizate anual sau în mod excepţional, în cazul în care o autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene solicită în scris şi motivat Băncii Naţionale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, actualizarea deciziei referitoare la aplicarea prevederilor art. 226 alin. (1)-(6). (2)Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea la nivel individual a instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit sau ale unei firme de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene, poate solicita în scris şi motivat supraveghetorului consolidant actualizarea deciziilor comune adoptate potrivit prevederilor art. 182 1, precum şi a celor adoptate în mod similar celor prevăzute la art. 182 3 şi 1824 la nivel consolidat de supraveghetorul consolidant şi, respectiv, la nivel individual sau subconsolidat de către o altă autoritate responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit sau ale unei firme de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau ale unei societăţi financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene. (3)În cazul solicitărilor de actualizare formulate potrivit prevederilor alin. (1) şi (2), acestea pot fi tratate pe bază bilaterală, între Banca Naţională a României şi autoritatea responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituţii de credit sau firme de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăţi financiare holding mixte la nivelul Uniunii Europene sau între Banca Naţională a României şi supraveghetorul consolidant, după caz. (la data 01-ian-2014 Art. 182^8 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 116. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 183

(1)În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, inclusiv a unei situaţii ca cea descrisă la art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, ori în cazul unor evoluţii nefavorabile ale pieţelor financiare, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieţei şi stabilitatea sistemului financiar în oricare dintre statele membre în care entităţile unui grup au fost autorizate sau în care au fost înfiinţate sucursale semnificative, Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, alertează în cel mai scurt timp posibil, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, Autoritatea Bancară Europeană, Comitetul European pentru Risc Sistemic şi autorităţile prevăzute la art. 222 alin. (6) şi art. 2221 alin. (1) şi le comunică toate informaţiile esenţiale îndeplinirii atribuţiilor acestora.

(la data 01-ian-2014 Art. 183, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 117. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Dacă Banca Naţională a României, în exercitarea atribuţiilor acesteia de bancă centrală, constată existenţa unei situaţii descrise la alin. (1), alertează în cel mai scurt timp posibil autorităţile competente cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi Autoritatea Bancară Europeană. (la data 31-dec-2011 Art. 183, alin. (1^1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. 15, punctul 14. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

(2)În situaţia în care informaţii care au fost furnizate deja altei autorităţi competente sunt necesare Băncii Naţionale a României, în calitate de supraveghetor consolidant, aceasta contactează, dacă este posibil, autoritatea competentă respectivă pentru a evita duplicarea raportărilor către diversele autorităţi implicate în procesul de supraveghere. (la data 01-ian-2014 Art. 183, alin. (1^2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 117. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În situaţia în care informaţii care au fost furnizate deja altei autorităţi competente sunt necesare Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, aceasta contactează, dacă este posibil, autoritatea competentă respectivă pentru a evita duplicarea raportărilor către diversele autorităţi implicate în procesul de supraveghere.

SECŢIUNEA 2: Cooperarea cu alte autorităţi competente Art. 184 (1)Pentru a pune bazele şi a facilita o supraveghere eficientă, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea instituţiilor de credit, încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare cu autorităţile competente din alte state membre. (2)Aceste acorduri pot prevedea că Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, poate reţine în sarcina sa atribuţii suplimentare şi pot include proceduri privind procesul decizional şi cooperarea cu celelalte autorităţi competente. (la data 01-ian-2014 Art. 184 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 118. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 185 (1)Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă responsabilă cu autorizarea unei instituţii de credit, persoană juridică română, filială a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru, poate, prin acorduri bilaterale, potrivit prevederilor art. 28 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, să delege responsabilitatea de supraveghere autorităţii competente care a autorizat şi supraveghează societatea-mamă, astfel încât responsabilităţile ce revin pe linia supravegherii filialei respective potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă să revină acesteia din urmă. (2)Banca Naţională a României notifică Autorităţii Bancare Europene existenţa şi conţinutul acestor acorduri. (la data 31-dec-2011 Art. 185 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. 15, punctul 15. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 1851 (1)Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, stabileşte colegii de supraveghetori pentru a facilita exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 181 şi art. 183 alin. (1)-(12) şi, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional şi a legislaţiei Uniunii Europene,

pentru a asigura coordonarea şi cooperarea corespunzătoare cu autorităţile competente din state terţe, dacă este cazul. (2)Autorităţile competente din state terţe pot participa în cadrul colegiilor de supraveghetori dacă cerinţele referitoare la păstrarea secretului profesional sunt considerate echivalente celor stabilite în Uniunea Europeană de către toate autorităţile competente implicate. (21)Pentru a contribui la promovarea şi monitorizarea funcţionării efective, eficiente şi coerente a colegiilor de supraveghetori, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, Autoritatea Bancară Europeană poate participa în colegiile de supraveghetori şi va fi considerată, în acest scop, autoritate competentă. (la data 31-dec-2011 Art. 185^1, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 completat de Art. 15, punctul 16. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

(3) Colegiile de supraveghetori asigură Băncii Naţionale a României, Autorităţii Bancare Europene şi celorlalte autorităţi competente implicate cadrul pentru exercitarea următoarelor atribuţii: (la data 31-dec-2011 Art. 185^1, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. 15, punctul 17. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

a)schimbul de informaţii dintre autorităţile competente implicate şi, potrivit prevederilor art. 21 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu Autoritatea Bancară Europeană; (la data 31-dec-2011 Art. 185^1, alin. (3), litera A. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. 15, punctul 17. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

b)convenirea asupra încredinţării voluntare de atribuţii şi a delegării voluntare de responsabilităţi, dacă este cazul; c)determinarea programelor de supraveghere pe baza evaluării riscului la nivel de grup în cadrul procesului desfăşurat de autorităţile competente, de verificare a cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit şi de evaluare a riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau ar putea fi expuse; d)creşterea eficienţei supravegherii prin eliminarea suprapunerii inutile a cerinţelor de supraveghere, inclusiv în ceea ce priveşte solicitările de informaţii potrivit prevederilor art. 183 alin. (2) şi ale art. 187; e)aplicarea uniformă a cerinţelor prudenţiale prevăzute la nivel comunitar în privinţa tuturor entităţilor din cadrul unui grup bancar, fără a se aduce atingere opţiunilor naţionale şi ale autorităţilor de supraveghere, prevăzute de legislaţia Uniunii Europene; f)aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) lit. c), cu luarea în considerare a rezultatelor lucrărilor altor forumuri ce ar putea fi stabilite în acest domeniu. (la data 01-ian-2014 Art. 185^1, alin. (3), litera F. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 119. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(4)În cadrul colegiilor de supraveghetori, Banca Naţională a României colaborează în mod strâns cu celelalte autorităţi competente participante şi cu Autoritatea Bancară Europeană. Cerinţele referitoare la păstrarea secretului profesional nu împiedică Banca Naţională a României să schimbe informaţii cu celelalte autorităţi competente în cadrul colegiilor de supraveghetori. (la data 31-dec-2011 Art. 185^1, alin. (4) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. 15, punctul 17. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

(5)Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori nu aduc atingere drepturilor şi responsabilităţilor Băncii Naţionale a României în domeniul supravegherii prudenţiale, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(la data 01-ian-2014 Art. 185^1, alin. (5) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 119. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 1852 (1)Înfiinţarea şi funcţionarea colegiilor de supraveghetori se fundamentează pe acordurile scrise prevăzute la art. 184 şi 185, stabilite în urma consultării autorităţilor competente implicate de către Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant. (2)Stabilirea modului de funcţionare operaţională a colegiilor de supraveghetori are în vedere şi ghidurile elaborate în acest sens de Comitetul Supraveghetorilor Bancari Europeni. Art. 1853 (1)Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, conduce reuniunile colegiului de supraveghetori şi decide autorităţile competente participante la o reuniune sau activitate a colegiului. (2)Decizia Băncii Naţionale a României luată potrivit prevederilor alin. (1) trebuie să aibă în vedere importanţa activităţii de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată pentru aceste autorităţi şi, în special, impactul potenţial asupra stabilităţii financiare în statele membre, prevăzut la art. 172 alin. (21), precum şi obligaţiile prevăzute la art. 1732. (3)Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, îi informează complet şi în prealabil pe toţi membrii colegiului în legătură cu organizarea reuniunilor, aspectele principale de discutat şi activităţile ce urmează a fi analizate. De asemenea, Banca Naţională a României îi informează complet şi la timp pe toţi membrii colegiului în legătură cu măsurile şi acţiunile întreprinse în cadrul respectivelor reuniuni. Art. 1854 Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informează Autoritatea Bancară Europeană, cu respectarea cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional, în legătură cu activităţile colegiilor de supraveghetori pe care le stabileşte, inclusiv în situaţii de urgenţă, şi comunică acestei autorităţi toate informaţiile care prezintă o relevanţă deosebită pentru asigurarea convergenţei supravegherii (la data 21-ian-2012 Art. 185^4 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 5. din Ordonanta 1/2012 )

Art. 1855

(1)Banca Naţională a României, în cazul în care este autoritate responsabilă cu supravegherea instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituţii de credit sau ale unei firme de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, ale unei societăţi financiare holding-mamă la nivelul Uniunii Europene ori ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă la nivelul Uniunii Europene, sau în cazul în care sucursalele din România ale unor instituţii de credit sau ale unor firme de investiţii din alte state membre sunt semnificative potrivit prevederilor art. 2101, precum şi în calitatea acesteia de bancă centrală, membră a Sistemului European al Băncilor Centrale, poate participa în colegii de supraveghetori. (la data 01-ian-2014 Art. 185^5, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 120. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Prevederile

art.

1851

se

aplică

în

mod

corespunzător.

(la data 31-oct-2010 Art. 185 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 completat de Art. I, punctul 23. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 1856

În cazul unui dezacord între autorităţile competente implicate în funcţionarea colegiilor de supraveghetori, Banca Naţională calitatea prevăzută de art. 1854 sau 1855, poate supune cazul Autorităţii Bancare Europene, potrivit procedurii de soluţionare prevăzute la art. 19 din Regulamentul (UE) nr.

ceea ce priveşte a României, în spre soluţionare a dezacordurilor 1.093/2010.

(la data 01-ian-2014 Art. 185^5 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 completat de Art. VIII, punctul 121. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 186 (1)Banca Naţională a României cooperează în mod strâns cu celelalte autorităţi competente. În acest sens, pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere pe bază individuală şi/sau consolidată ale respectivelor autorităţi în sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, sunt furnizate la cerere toate informaţiile relevante potrivit acordurilor de cooperare dintre autorităţile competente, precum şi din oficiu toate informaţiile esenţiale. (la data 01-ian-2014 Art. 186, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 122. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(11)Pentru scopurile aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, Banca Naţională a României cooperează în mod strâns cu Autoritatea Bancară Europeană, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010. Banca Naţională a României furnizează Autorităţii Bancare Europene, la cerere, potrivit prevederilor art. 35 din regulamentul menţionat, toate informaţiile necesare acesteia pentru îndeplinirea atribuţiilor acestei autorităţi stabilite de Directiva 2013/35/UE, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (la data 01-ian-2014 Art. 186, alin. (1^1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 122. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate esenţiale dacă pot influenţa în mod semnificativ evaluarea stabilităţii financiare a unei instituţii de credit sau a unei instituţii financiare dintr-un alt stat membru. (3)În cazul în care Banca Naţională a României este autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a unei instituţii de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene sau a unei instituţii de credit controlate de o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene sau de o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene, aceasta furnizează autorităţilor competente din alte state membre, care supraveghează filialele acestor societăţimamă, toate informaţiile relevante. Pentru a determina gradul de detaliere a informaţiilor relevante este luată în considerare importanţa acestor filiale în cadrul sistemelor financiare din respectivele state membre. (la data 28-oct-2013 Art. 186, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. III, punctul 18. din Legea 272/2013 )

(4)Informaţiile esenţiale la care se referă alin. (2) includ, în special, următoarele elemente: a)identificarea structurii juridice, de guvernanţă şi organizatorice a grupului, inclusiv a tuturor entităţilor între care există legături strânse, respectiv a entităţilor reglementate şi nereglementate, a filialelor nereglementate şi a sucursalelor semnificative din cadrul grupului, precum şi a societăţilor-mamă, cu aplicarea la nivel consolidat şi/sau subconsolidat, după caz, a prevederilor art. 24 alin. (1), precum şi a autorităţilor competente ale entităţilor reglementate din grup;

(la data 28-oct-2013 Art. 186, alin. (4), litera A. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. III, punctul 19. din Legea 272/2013 )

b)procedurile pentru colectarea informaţiilor de la instituţiile de credit din grup şi pentru verificarea acestor informaţii; c)evoluţiile nefavorabile în cadrul instituţiilor de credit sau în cadrul altor entităţi din grup, care ar putea afecta în mod semnificativ instituţiile de credit din cadrul grupului; d)principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale luate de Banca Naţională a României, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de fonduri proprii, precum şi în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaţional, potrivit prevederilor art. 312 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 186, alin. (4), litera D. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 123. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(5)Banca Naţională a României poate notifica Autorităţii Bancare Europene situaţiile în care: a)o autoritate competentă nu i-a comunicat informaţii esenţiale; b)o solicitare de colaborare, în special prin schimb de informaţii relevante, a fost respinsă sau nu s-a răspuns unei astfel de solicitări într-un termen rezonabil. (la data 31-dec-2011 Art. 186, alin. (4) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 completat de Art. 15, punctul 19. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 187 Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea unei instituţii de credit, persoană juridică română, controlate de o instituţie de credit sau o firmă de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, contactează, ori de câte ori este posibil, supraveghetorul consolidant dacă îi sunt necesare informaţii referitoare la implementarea abordărilor şi metodologiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în reglementările emise în aplicarea acestora, informaţii pe care respectiva autoritate le-ar putea deţine deja. (la data 01-ian-2014 Art. 187 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 124. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 188 (1)Banca Naţională a României se consultă cu celelalte autorităţi responsabile cu supravegherea pe bază individuală şi/sau consolidată a instituţiilor de credit, înaintea luării unei decizii care este importantă pentru exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale autorităţilor competente respective. Consultarea are în vedere următoarele elemente: a)modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică, de administrare şi conducere a instituţiilor de credit dintr-un grup, care necesită aprobare sau autorizare din partea Băncii Naţionale a României; (la data 21-iul-2007 Art. 188, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. 1, punctul 28. din Legea 227/2007 )

b)principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţională a României, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de fonduri proprii, precum şi în impunerea oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaţional, potrivit prevederilor art. 312 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 188, alin. (1), litera B. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 125. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b), supraveghetorul consolidant trebuie să fie consultat în toate cazurile. (la data 01-ian-2014 Art. 188, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 125. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Banca Naţională a României poate decide să nu consulte celelalte autorităţi în cazuri de urgenţă sau dacă o astfel de consultare poate periclita eficienţa deciziilor. În acest caz, Banca Naţională a României informează fără întârziere asupra deciziilor luate celelalte autorităţi competente.

SECŢIUNEA 3: Colaborarea între Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi atribuţiile acestor autorităţi la nivel naţional Art. 189 (1)Pentru a pune bazele şi pentru a facilita o supraveghere eficientă la nivel naţional a instituţiilor de credit, firmelor de investiţii şi a instituţiilor financiare, Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară încheie acorduri scrise de coordonare şi cooperare. (2)Aceste acorduri pot prevedea atribuţii suplimentare în sarcina supraveghetorului consolidant şi pot include proceduri privind procesul decizional. (3)Banca Naţională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autorităţi responsabile cu autorizarea unei instituţii de credit, respectiv a unei firme de investiţii, care sunt filiale ale unei instituţii de credit, persoană juridică română, sau ale unei firme de investiţii persoană juridică română, pot să îşi delege reciproc, pe bază de acord, responsabilitatea de supraveghere individuală a filialei respective. Delegarea responsabilităţii se face întotdeauna către autoritatea competentă cu supravegherea consolidată. (la data 01-ian-2014 Art. 189 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 126. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 190 Pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere pe bază individuală şi/sau consolidată în sensul prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, Banca Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară îşi furnizează, la cerere, toate informaţiile relevante şi din oficiu toate informaţiile esenţiale. Prevederile art. 186 se aplică în mod corespunzător. (la data 01-ian-2014 Art. 190 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 127. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 191 (1)Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare se consultă reciproc, înaintea luării unei decizii care este importantă pentru exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere pe bază individuală şi/sau consolidată. Consultarea are în vedere următoarele elemente: a)modificări în structura acţionariatului, în structura organizatorică de administrare şi conducere a instituţiilor de credit, respectiv a firmelor de investiţii dintr-un grup, care necesită aprobare sau autorizare din partea Băncii Naţionale a României, respectiv a Autorităţii de Supraveghere Financiară; (la data 01-ian-2014 Art. 191, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 128. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

b)principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţională a României, respectiv de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de capital, precum şi a oricărei limitări în utilizarea abordării

avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de capital pentru acoperirea riscului operaţional. b)principalele sancţiuni şi măsurile excepţionale ce urmează a fi luate de Banca Naţională a României, respectiv de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv cele constând în impunerea, potrivit art. 226, a unei cerinţe suplimentare de fonduri proprii, precum şi a oricărei limitări în utilizarea abordării avansate de evaluare pentru calculul cerinţelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului operaţional, potrivit prevederilor art. 312 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 191, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 128. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 192 Pe lângă obligaţiile care le revin în conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit-mamă la nivelul României şi a instituţiilor de credit, persoane juridice române, controlate de societăţi financiare holdingmamă la nivelul României sau de societăţi financiare holding mixte-mamă la nivelul României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată a firmelor de investiţii-mamă la nivelul României îndeplinesc următoarele atribuţii: (la data 01ian-2014 Art. 192 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. VIII, punctul 129. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

a)coordonează, la nivel naţional, colectarea şi diseminarea informaţiilor relevante sau esenţiale în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă; b)planifică şi coordonează activităţile de supraveghere la nivel naţional, în condiţiile desfăşurării normale a activităţii şi în situaţii de urgenţă, inclusiv în legătură cu activităţile prevăzute la art. 166, colaborând în acest sens.

(la data 01-ian-2014 Art. 193 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 3 abrogat de Art. VIII, punctul 130. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 4: Furnizarea de informaţii Art. 194

(la data 01-ian-2007 Art. 194 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 4 a se vedea referinte de aplicare din Art. 25 din capitolul VI din Regulamentul 17/2006 )

(1)Dacă societatea-mamă a uneia sau a mai multor instituţii de credit, persoane juridice române, este societate holding cu activitate mixtă, Banca Naţională a României solicită societăţii holding cu activitate mixtă şi filialelor acesteia, inclusiv în situaţia în care sunt situate pe teritoriul unui alt stat membru, direct sau prin intermediul instituţiilor de credit filiale, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale societăţii holding cu activitate mixtă. (2)O societate holding cu activitate mixtă, persoană juridică română, şi filialele acesteia, persoane juridice române, trebuie să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la alin. (1), atât la solicitarea Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu autorizarea şi supravegherea unei instituţii de credit, persoană juridică română, filială a societăţii holding cu activitate mixtă, cât şi la solicitarea autorităţii responsabilă cu autorizarea şi supravegherea unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru, filială a societăţii holding cu activitate mixtă.

Art. 195 Banca Naţională a României poate efectua inspecţii, pentru a verifica informaţiile furnizate de societăţile holding cu activitate mixtă şi filialele acestora, direct sau prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia este o societate de asigurare poate fi utilizată şi procedura prevăzută la art. 202. Dacă societatea holding cu activitate mixtă sau una dintre filialele acesteia au sediul într-un alt stat membru, verificarea informaţiilor se efectuează potrivit procedurii prevăzute la art. 203.

SECŢIUNEA 5: Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte (la data 01-ian-2014 partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 5 modificat de Art. VIII, punctul 131. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 196

(1)Administrarea şi/sau conducerea activităţii unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte, persoană juridică română, trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane. (la data 28-oct-2013 Art. 196, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 5 modificat de Art. III, punctul 22. din Legea 272/2013 )

(11)Persoanele cărora le sunt încredinţate responsabilităţi de administrare şi/sau conducere, în calitate de administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere sau ai directoratului, după caz, trebuie să aibă reputaţie adecvată şi experienţă suficientă pentru exercitarea responsabilităţilor încredinţate, cu luarea în considerare a rolului specific al unei societăţi financiare holding sau al unei societăţi financiare holding mixte. (la data 01-ian-2014 Art. 196, alin. (1^1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 5 modificat de Art. VIII, punctul 132. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Societăţile financiare holding şi societăţile financiare holding mixte, prevăzute la alin. (1), trebuie să notifice Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, numirea în funcţie a persoanelor prevăzute la alin. (1), în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 196, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 5 modificat de Art. VIII, punctul 132. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Banca Naţională a României urmăreşte în permanenţă îndeplinirea cerinţelor de la alin. (1), dispunând măsurile sau sancţiunile care se impun în caz de nerespectare a acestora, prevăzute la art. 204. Art. 197 Dispoziţiile Capitolului IV din Titlul II, Partea I, precum şi reglementările aplicabile instituţiilor de credit, emise de Banca Naţională a României în temeiul prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se aplică în mod corespunzător şi societăţilor financiare holding persoane juridice române care sunt societăţi-mamă ale unor instituţii de credit ce sunt supravegheate la nivel consolidat de Banca Naţională a României în calitate de autoritate competentă sau de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, pentru situaţiile financiare anuale consolidate. Art. 1971 (1)În cazul în care unei societăţi financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cât şi prevederile similare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi

completările ulterioare, în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerinţelor prudenţiale, Banca Naţională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate să aplice respectivei societăţi financiare holding mixte doar prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare, după consultarea celorlalte autorităţi competente responsabile cu supravegherea filialelor societăţii financiare holding mixte. (2)În cazul în care unei societăţi financiare holding mixte, persoană juridică română, îi sunt aplicabile atât prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cât şi prevederile similare din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (reformată), în special prevederile referitoare la supravegherea respectării cerinţelor prudenţiale, Banca Naţională a României, dacă este desemnată drept supraveghetor consolidant, poate, în acord cu autoritatea de supraveghere a grupului din sectorul de asigurări, să aplice respectivei societăţi financiare holding mixte doar prevederile referitoare la sectorul financiar cel mai important, identificat potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 1972 Banca Naţională a României, în calitate de supraveghetor consolidant, informează Autoritatea Bancară Europeană şi Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale, înfiinţată prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, cu privire la deciziile luate potrivit prevederilor art. 1971. (la data 28-oct-2013 Art. 197 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 5 completat de Art. III, punctul 23. din Legea 272/2013 )

SECŢIUNEA 6: Tranzacţiile intra-grup cu societăţile holding cu activitate mixtă Art. 198 (la data 01-ian-2007 Art. 198 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 6 a se vedea referinte de aplicare din Art. 24 din capitolul V din Regulamentul 17/2006 )

Fără a se aduce atingere prevederilor cuprinse în partea a IV-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă societatea-mamă a uneia sau mai multor instituţii de credit, persoane juridice române, este o societate holding cu activitate mixtă, Banca Naţională a României exercită o supraveghere generală a tranzacţiilor dintre respectivele instituţii de credit, pe de o parte, şi societatea holding cu activitate mixtă şi filialele acesteia, pe de altă parte, în condiţiile stabilite prin reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 198 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 6 modificat de Art. VIII, punctul 133. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 7: Măsuri de facilitare a supravegherii pe bază consolidată Art. 199 Entităţile incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, societăţile holding ou activitate mixtă şi filialele acestora, sau filialele prevăzute la art. 180

alin. (3) trebuie să-şi comunice reciproc orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii individuale şi/sau pe bază consolidată. Art. 200 (1)Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă cu supravegherea pe bază consolidată, solicită entităţilor incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopul supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit, persoane juridice române. (2)Entităţile, persoane juridice române, incluse în aria de cuprindere a consolidării prudenţiale a unei instituţii de credit, trebuie să furnizeze, la cerere, orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată exercitate de Banca Naţională a României sau de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru. (3)În cazul în care societatea-mamă şi oricare dintre filialele acesteia, instituţii de credit sau firme de investiţii, sunt situate în state membre diferite, iar cel puţin una este o instituţie de credit, persoană juridică română, Banca Naţională a României comunică, în condiţii de reciprocitate, autorităţilor competente din celelalte state membre toate informaţiile relevante care pot permite sau facilita exercitarea supravegherii pe bază consolidată. (la data 01-ian-2014 Art. 200, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 134. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(4)În cazul în care societatea-mamă are sediul pe teritoriul unui alt stat membru, iar Banca Naţională a României exercită supravegherea pe bază consolidată, aceasta poate cere autorităţii competente din respectivul stat membru să solicite societăţii-mamă orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată şi să le transmită Băncii Naţionale a României. (5)În cazul în care societatea-mamă are sediul în România, iar Banca Naţională a României nu exercită supravegherea pe bază consolidată, aceasta din urmă la cererea autorităţii competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată solicită societăţii-mamă orice informaţii care ar putea fi relevante pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată şi le transmite respectivei autorităţi. (6)Colectarea şi deţinerea de informaţii potrivit dispoziţiilor alin. (1), (4) şi (5) nu implică în niciun fel obligaţia pentru Banca Naţională a României de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăţilor financiare holding, a societăţilor financiare holding mixte, a instituţiilor financiare sau a societăţilor prestatoare de servicii auxiliare. (la data 28-oct-2013 Art. 200, alin. (6) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. III, punctul 24. din Legea 272/2013 )

Art. 201 (1)Banca Naţională a României comunică autorităţilor competente din celelalte state membre, în condiţii de reciprocitate, informaţiile prevăzute la art. 194. (2)Colectarea şi deţinerea de informaţii potrivit alin. (1) nu implică în niciun fel obligaţia pentru Banca Naţională a României de a exercita un rol de supraveghere pe bază individuală a societăţilor holding cu activitate mixtă, a filialelor acestora care nu sunt instituţii de credit sau a filialelor prevăzute la art. 80 alin. (3). Art. 202 (1)În cazul în care o instituţie de credit, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o societate holding cu activitate mixtă controlează una sau mai multe filiale, care sunt societăţi de asigurare sau alte

entităţi care furnizează servicii de investiţii financiare, care sunt supuse autorizării, Banca Naţională a României cooperează cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, precum şi cu autorităţile din alte state membre, responsabile cu supravegherea societăţilor de asigurare sau a altor entităţi care furnizează servicii de investiţii financiare. Fără a se aduce atingere responsabilităţilor Băncii Naţionale a României, aceasta furnizează celorlalte autorităţi menţionate orice informaţie care ar facilita îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi care ar permite supravegherea activităţii şi a situaţiei financiare generale a entităţilor pe care le supraveghează. (la data 28-oct-2013 Art. 202, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. III, punctul 25. din Legea 272/2013 )

(2)Informaţiile primite de Banca Naţională a României în cadrul supravegherii pe bază consolidată precum şi orice schimb de informaţii la care aceasta participă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt supuse obligaţiei de păstrare a secretului profesional conform dispoziţiilor Capitolului V din Titlul III, Partea I. (3)Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă pentru exercitarea supravegherii pe bază consolidată, întocmeşte liste cuprinzând societăţile financiare holding-mamă la nivelul României şi societăţile financiare holding mixte-mamă la nivelul României, la care se referă prevederile art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care sunt transmise autorităţilor competente din celelalte state membre, Autorităţii Bancare Europene şi Comisiei Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 202, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 135. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 203 (1)Dacă, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum şi a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României doreşte, în anumite cazuri, să verifice informaţiile privitoare la o instituţie de credit, o firmă de investiţii, o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o instituţie financiară, o societate prestatoare de servicii auxiliare, o societate holding cu activitate mixtă, o filială de tipul celor prevăzute la art. 194 sau o filială de tipul celor prevăzute la art. 180 alin. (3), situate într-un alt stat membru, aceasta solicită autorităţilor competente din respectivul stat membru efectuarea verificării. (la data 01-ian-2014 Art. 203, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 136. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Verificarea prevăzută la alin. (1) poate fi efectuată fie de către autoritatea competentă din respectivul stat membru, fie, cu acordul acesteia, de către Banca Naţională a României. Banca Naţională a României poate efectua verificarea în mod direct sau prin intermediul unui auditor financiar sau expert împuternicit în acest scop. (3)Când nu efectuează verificarea ea însăşi, Banca Naţională a României poate participa la verificarea efectuată de autoritatea competentă din respectivul stat membru. (4)În cazul în care Banca Naţională a României primeşte o solicitare referitoare la verificarea, pentru aspecte determinate, a informaţiilor privind entităţile prevăzute la alin. (1), situate în România, aceasta, în limitele competenţelor ce îi revin, fie efectuează verificarea în mod direct, fie permite autorităţii competente solicitante sau unui auditor financiar sau expert împuternicit să efectueze

verificarea. Autoritatea competentă solicitantă poate, dacă nu efectuează verificarea ea însăşi, să participe la verificarea efectuată de Banca Naţională a României. Art. 204 (1) În cazul în care o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă, o societate holding cu activitate mixtă sau persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acestora nu se conformează dispoziţiilor art. 166-1666, ale art. 176-203 şi ale reglementărilor sau măsurilor adoptate în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă ori ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, poate dispune, în ceea ce priveşte respectiva societate, următoarele măsuri, prevăzute la lit. a)-c), sau sancţiuni, prevăzute la lit. d)-h): (la data 01-ian-2014 Art. 204, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 137. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

a)încheierea unui acord cu administratorii sau, după caz, cu membrii directoratului societăţii, care să cuprindă un program de măsuri de remediere; (la data 21-iul-2007 Art. 204, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. 1, punctul 32. din Legea 227/2007 )

b)solicitarea de informaţii auditorului financiar; c)dispunerea înlocuirii auditorului financiar de către societate; d)avertisment scris; e)suspendarea din funcţie a uneia sau a mai multor persoane care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a societăţii; (la data 21-iul-2007 Art. 204, alin. (1), litera E. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. 1, punctul 32. din Legea 227/2007 )

f)dispunerea înlocuirii de către societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă sau de către societatea holding cu activitate mixtă, după caz, a persoanei/persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a societăţii; (la data 28-oct-2013 Art. 204, alin. (1), litera F. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. III, punctul 27. din Legea 272/2013 )

g)amendă aplicată societăţii, între 0,05% şi 1% din capitalul iniţial minim reglementat al instituţiei, filială a societăţii financiare holding, societăţii financiare holding mixte sau a societăţii holding cu activitate mixtă, supuse supravegherii pe bază consolidată sau individuală; (la data 28-oct-2013 Art. 204, alin. (1), litera G. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. III, punctul 27. din Legea 272/2013 )

h)amendă aplicată persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a societăţii, între 1-6 remuneraţii nete, conform nivelului acestora în luna precedentă datei la care s-a constatat fapta. (la data 21-iul-2007 Art. 204, alin. (1), litera H. din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. 1, punctul 32. din Legea 227/2007 )

(2)Prevederile art. 225 alin. (2)-(6), art. 234 şi art. 234 1 se aplică în mod corespunzător. (la data 01-ian-2014 Art. 204, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. VIII, punctul 137. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Pe perioada suspendării din funcţie, dispusă de Banca Naţională a României, în baza alin. (1) lit. e), se asigură de către societatea financiară holding, societatea financiară holding mixtă, respectiv de către societatea holding cu activitate mixtă desemnarea persoanei/persoanelor care să exercite interimar

responsabilităţi de administrare şi/sau conducere, cu respectarea prevederilor art. 196. (la data 28-oct-2013 Art. 204, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 modificat de Art. III, punctul 28. din Legea 272/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 205 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 7 abrogat de Art. VIII, punctul 138. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 8: Societăţi-mamă în state terţe Art. 206 (la data 29-ian-2008 Art. 206 din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 8 a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 2/2008 )

(1)În cazul în care o instituţie de credit, persoană juridică română, care are drept societate-mamă o instituţie de credit, o firmă de investiţii, o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă cu sediul într-un stat terţ, nu face obiectul supravegherii pe bază consolidată exercitate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, Banca Naţională a României verifică dacă instituţia de credit respectivă este supusă unei supravegheri pe bază consolidată exercitată de autoritatea competentă din statul terţ, echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 206, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 8 modificat de Art. VIII, punctul 139. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Verificarea este efectuată la solicitarea societăţii-mamă sau a oricărei entităţi reglementate şi autorizate într-un stat membru sau din oficiu, de către Banca Naţională a României, dacă, potrivit dispoziţiilor art. 207, aceasta ar fi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată. Banca Naţională a României se consultă cu celelalte autorităţi competente implicate. (3)Pentru efectuarea verificării potrivit prevederilor alin. (1), Banca Naţională a României are în vedere principiile generale de evaluare a echivalenţei supravegherii pe bază consolidată exercitate de autorităţile competente din state terţe asupra instituţiilor de credit având societatea-mamă într-un stat terţ, principii elaborate de Comitetul Bancar European la solicitarea Comisiei Europene. Banca Naţională a României consultă Autoritatea Bancară Europeană înaintea luării unei decizii. (la data 31-dec-2011 Art. 206, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 8 modificat de Art. 15, punctul 21. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 207 (1)În absenţa unei supravegheri echivalente potrivit art. 206, prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în reglementările emise în aplicarea acestora se aplică, prin analogie, instituţiei de credit prevăzute la art. 206 alin. (1) sau Banca Naţională a României poate să aplice alte tehnici de supraveghere adecvate pentru atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată a instituţiei de credit. (la data 01-ian-2014 Art. 207, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 8 modificat de Art. VIII, punctul 140. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Banca Naţională a României, în situaţia în care ar fi autoritate competentă cu supravegherea pe bază consolidată decide aplicarea tehnicilor de supraveghere alternative prevăzute la alin. (1), după consultarea cu celelalte autorităţi competente implicate.

(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), Banca Naţională a României poate solicita constituirea unei societăţi financiare holding sau a unei societăţi financiare holding mixte, cu sediul central pe teritoriul României sau al altui stat membru, şi, în situaţia în care, după constituirea acesteia, rămâne autoritate competentă cu supravegherea pe bază consolidată, aplică prevederile referitoare la supravegherea pe bază consolidată poziţiei consolidate a societăţii financiare holding sau a societăţii financiare holding mixte respective. (la data 28-oct-2013 Art. 207, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 8 modificat de Art. III, punctul 31. din Legea 272/2013 )

(4)Tehnicile de supraveghere trebuie să permită atingerea obiectivelor supravegherii pe bază consolidată, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum şi potrivit reglementărilor emise în aplicarea acestora, şi trebuie să fie comunicate celorlalte autorităţi competente implicate, Autorităţii Bancare Europene şi Comisiei Europene. (la data 01-ian-2014 Art. 207, alin. (4) din partea I, titlul III, capitolul II, sectiunea 8 modificat de Art. VIII, punctul 140. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

CAPITOLUL III: Supravegherea instituţiilor de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România Art. 208 (1)Supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit din alte state membre, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul I, Partea I, se asigură de autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a se aduce atingere competenţelor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţa de urgenţă. (2)Dispoziţiile alin. (1) nu împiedică exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 209 (la data 01-ian-2014 Art. 209, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul III abrogat de Art. VIII, punctul 141. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Măsurile luate de Banca Naţională a României faţă de instituţiile de credit din alte state membre care desfăşoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminator sau restrictiv pe considerente legate de faptul că instituţiile de credit respective sunt autorizate în alte state membre. (la data 01-ian-2014 Art. 209, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 142. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 141 din O.U.G. 113/2013, prin care se abrogă alin. (1) al art. 209, intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. (la data 01-ian-2014 Art. 209 din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 210 (1)Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfăşoară activitate în România, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţia de credit desfăşoară activitate. (2)În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul de informaţii în condiţiile prevăzute la art. 173 alin. (2)-(2 3), care se aplică în mod corespunzător.

(la data 01-ian-2014 Art. 210, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 143. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 143 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 210, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(21)În cazul în care, pe baza informaţiilor şi a constatărilor autorităţii competente din statul membru de origine cu privire la supravegherea lichidităţii în legătură cu activitatea desfăşurată de sucursala din România, Banca Naţională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu a luat măsuri adecvate, poate adopta, după informarea autorităţii competente din statul membru de origine şi a Autorităţii Bancare Europene, măsuri adecvate pentru a preveni viitoare încălcări ale dispoziţiilor legale, în scopul protejării intereselor deponenţilor, ale investitorilor şi ale altor persoane cărora li se furnizează servicii sau în scopul protejării stabilităţii sistemului financiar. (la data 01-ian-2014 Art. 210, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III completat de Art. VIII, punctul 144. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 144 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 210, alin. (2^1) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Prevederile art. 173 alin. (24)-(3) se aplică în mod corespunzător. (la data 01-ian-2014 Art. 210, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 143. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 143 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 210, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2101 (1)Banca Naţională a României poate solicita autorităţii competente cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuţiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1), sau autorităţilor competente din statul membru de origine să considere sucursala din România a unei instituţii de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă. (2)Solicitarea va specifica motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, avându-se în vedere în special următoarele elemente: a)cota de piaţă a sucursalei instituţiei de credit, în ceea ce priveşte depozitele, depăşeşte 2% în România; b)impactul probabil al suspendării sau închiderii operaţiunilor din România ale instituţiei de credit asupra lichidităţii sistemice şi asupra sistemelor de plăţi şi a celor de compensare şi decontare din România; (la data 01-ian-2014 Art. 210^1, alin. (2), litera B. din partea I, titlul III, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 145. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 145 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva

nr.

36/2013/UE;

(la data 01-ian-2014 Art. 210^1, alin. (2), litera B. din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

c)dimensiunea şi importanţa sucursalei din perspectiva numărului de clienţi, în contextul sistemului financiar-bancar din România. Art. 2102 (1)Banca Naţională a României trebuie să depună toate diligentele pentru a ajunge la o decizie comună cu autorităţile competente prevăzute la art. 210 1 alin. (1) cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă. (2)În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea solicitării trimise potrivit prevederilor art. 210 1 alin. (1), Banca Naţională a României decide, în termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. În luarea deciziei, Banca Naţională a României va avea în vedere orice opinii şi rezerve ale autorităţii competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităţilor competente din statul membru de origine. (la data 01-ian-2014 Art. 210^2, alin. (2^1) din partea VIII, punctul 146. din capitolul II din Ordonanta urgenta (la data 01-ian-2014 Art. 210^2, alin. (2^2) din partea VIII, punctul 146. din capitolul II din Ordonanta urgenta

I, titlul III, 113/2013 I, titlul III, 113/2013

capitolul III abrogat de Art. ) capitolul III abrogat de Art. )

(la data 01-ian-2014 Art. 210^2, alin. (2^3) din partea I, titlul III, capitolul III abrogat de Art. VIII, punctul 146. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Deciziile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază şi sunt transmise autorităţilor competente implicate. Deciziile luate potrivit prevederilor alin. (1) sunt definitive şi opozabile Băncii Naţionale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător. Art. 2103 Desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă nu aduce atingere drepturilor şi responsabilităţilor Băncii Naţionale a României prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă. (la data 31-oct-2010 Art. 210 din partea I, titlul III, capitolul III completat de Art. I, punctul 25. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 2104 Dacă autoritatea competentă dintr-un stat membru de origine nu s-a consultat cu Banca Naţională a României cu privire la etapele operaţionale de întreprins pentru întocmirea planurilor de redresare privind lichiditatea potrivit reglementărilor emise de Banca Naţională a României sau dacă, în urma consultării, Banca Naţională a României consideră că etapele operaţionale întreprinse de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru întocmirea respectivelor planuri de redresare privind lichiditatea nu sunt adecvate, Banca Naţională a României poate să sesizeze Autoritatea Bancară Europeană şi să îi solicite asistenţa, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. (la data 01-ian-2014 Art. 210^3 din partea I, titlul III, capitolul III completat de Art. VIII, punctul 147. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 147 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 210^4 din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 211 (1)Autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituţii de credit poate realiza verificarea informaţiilor primite potrivit art. 210 alin. (2) la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit. Verificarea la faţa locului sau inspecţia poate fi realizată direct ori prin intermediul unor terţe persoane împuternicite în acest scop şi cu informarea prealabilă a Băncii Naţionale a României. (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 148. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 148 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naţionale a României să efectueze inspecţii la sediul sucursalei din România a unei instituţii de credit autorizate în statul membru respectiv, caz în care Banca Naţională a României procedează la efectuarea acestor inspecţii, în mod direct sau prin intermediul unei terţe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea inspecţiilor respective, dacă nu o realizează ea însăşi potrivit alin. (1). (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 148. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 148 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(21)Banca Naţională a României poate efectua, de la caz la caz, după consultarea autorităţii competente din statul membru de origine, verificări la faţa locului şi inspecţii la sediul sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României de instituţiile de credit din alte state membre şi poate solicita respectivelor sucursale informaţii despre activităţile acesteia şi în scop de supraveghere, pe care le consideră relevante din considerente de stabilitate a sistemului financiar din România. *) prevederile art. VIII pct. 149 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2^1) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(22)Stabilirea de către autoritatea competentă din statul membru de origine a unui program de supraveghere prudenţială nu împiedică efectuarea de către Banca Naţională a României, de la caz la caz, a verificărilor la faţa locului şi a inspecţiilor la sediul sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României de instituţiile de credit din alte state membre în conformitate cu prevederile alin. (2 1). *) prevederile art. VIII pct. 149 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE;

(la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2^2) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(23)Banca Naţională a României comunică autorităţii competente din statul membru de origine informaţiile obţinute şi constatările rezultate în urma verificărilor la faţa locului şi a inspecţiilor efectuate potrivit alin. (2 1), care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor instituţiei de credit sau pentru stabilitatea sistemului financiar din România. *) prevederile art. VIII pct. 149 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2^3) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(24)Verificările la faţa locului şi inspecţiile la sediul sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României de instituţiile de credit din alte state membre se desfăşoară potrivit legislaţiei româneşti. (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul III completat de Art. VIII, punctul 149. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 149 din O.U.G. 113/2013 intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE; (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (2^4) din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera A. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 ) (la data 01-ian-2014 Art. 211, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul III abrogat de Art. VIII, punctul 150. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

*) prevederile art. VIII pct. 150 din O.U.G. 113/2013, prin care se abrogă alin. (3) al art. 211, intră în vigoare la data la care cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. (la data 01-ian-2014 Art. 211 din partea I, titlul III, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Art. XI, litera C. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

CAPITOLUL IV: Supravegherea sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe Art. 212 (1)Pentru supravegherea activităţii din România a sucursalelor instituţiilor de credit din state terţe, Banca Naţională a României cooperează cu autorităţile competente din aceste state. În acest sens, Banca Naţională a României încheie acorduri de cooperare cu autoritatea competentă din statul terţ de origine al instituţiei de credit. Prin aceste acorduri se stabilesc cel puţin condiţiile în care se realizează schimbul de informaţii, cu respectarea dispoziţiilor privind secretul profesional. (2)La verificările efectuate la sediul sucursalei din România a instituţiei de credit din statul terţ pot participa şi reprezentanţi ai autorităţii competente din statul terţ de origine, conform acordurilor de cooperare încheiate de Banca Naţională a României cu autoritatea respectivă. Art. 213 Dispoziţiile art. 164-171 se aplică în mod corespunzător pentru realizarea supravegherii sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe de către Banca Naţională a României.

CAPITOLUL V: Schimbul de informaţii şi secretul profesional Art. 214

(1)Membrii consiliului de administraţie, salariaţii Băncii Naţionale a României, precum şi auditorii financiari sau experţii numiţi de Banca Naţională a României pentru efectuarea de verificări la sediul instituţiilor de credit, potrivit prevederilor art. 170, sunt obligaţi să păstreze secretul profesional asupra oricărei informaţii confidenţiale de care iau cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor. Membrii consiliului de administraţie şi salariaţii Băncii Naţionale a României sunt obligaţi să păstreze secretul profesional şi după încetarea activităţii în cadrul băncii. (2)Persoanele prevăzute la alin. (1) nu pot divulga informaţii confidenţiale niciunei persoane sau autorităţi, cu excepţia furnizării acestor informaţii în formă sumară sau agregată, astfel încât instituţia de credit să nu poată fi identificată. (3)Dacă o instituţie de credit a fost declarată în faliment sau este supusă lichidării forţate, informaţiile confidenţiale care nu se referă la terţii implicaţi în acţiuni de salvgardare a instituţiei de credit pot fi divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale. (4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc în niciun fel atingere prevederilor legislaţiei penale potrivit cărora se poate impune divulgarea de informaţii confidenţiale în anumite situaţii. Art. 215 (1)Banca Naţională a României poate să schimbe informaţii cu autorităţile competente din celelalte state membre şi să transmită informaţii Comitetului European pentru Risc Sistemic şi Autorităţii Bancare Europene, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale altor acte normative aplicabile instituţiilor de credit, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale prevederilor art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010, ale prevederilor art. 31, 35 şi 36 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, precum şi ale prevederilor art. 31 şi 35 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei. (la data 01-ian-2014 Art. 215, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 151. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Informaţiile primite de Banca Naţională a României potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (3)Banca Naţională a României poate furniza informaţii autorităţilor competente din alte state membre, potrivit dispoziţiilor alin. (1), dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. (4)Publicarea de către Banca Naţională a României a rezultatelor simulărilor de criză efectuate potrivit prevederilor art. 166 alin. (4) din prezenta ordonanţă de urgenţă sau potrivit prevederilor art. 32 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 şi transmiterea rezultatelor acestor simulări către Autoritatea Bancară Europeană, în vederea publicării de către aceasta a rezultatelor simulărilor de criză efectuate la nivelul Uniunii, nu reprezintă încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului profesional prevăzute la art. 214 alin. (1) din prezenta ordonanţă de urgenţă. (la data 01-ian-2014 Art. 215, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art. VIII, punctul 152. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 216

Banca Naţională a României poate utiliza informaţiile primite potrivit art. 214 şi art. 215 doar în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere a instituţiilor de credit şi numai în următoarele situaţii: a)examinarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare a instituţiilor de credit şi facilitarea verificării, pe bază individuală şi/sau consolidată, a condiţiilor de desfăşurare a activităţii instituţiilor de credit, în special cu privire la lichiditate, solvabilitate, expuneri mari, proceduri administrative şi contabile şi mecanisme de control intern; b)aplicarea de sancţiuni; c)contestarea actelor emise de Banca Naţională a României; d)în cadrul unor proceduri judiciare iniţiate în baza prevederilor art. 275 alin. (2) sau a prevederilor altor legi aplicabile instituţiilor de credit. Art. 217 (1)Banca Naţională a României poate încheia acorduri de colaborare referitoare la schimbul de informaţii cu autorităţile competente din state terţe sau cu alte autorităţi ori organisme din state terţe prevăzute la art. 218-220, în condiţiile în care informaţiile furnizate sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional cel puţin echivalente celor prevăzute la art. 214. Schimbul de informaţii trebuie să fie circumscris scopului îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere ale autorităţilor sau organismelor menţionate. (2)Informaţiile primite de Banca Naţională a României de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru nu vor fi furnizate, potrivit prevederilor alin. (1), decât cu acordul expres al respectivei autorităţi şi, dacă este cazul, doar pentru scopurile pentru care acordul a fost obţinut. (la data 31-dec-2011 Art. 217, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. 15, punctul 26. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

Art. 218 (1)Banca Naţională a României poate să schimbe informaţii cu: a)autorităţile responsabile cu supravegherea altor organizaţii financiare, a societăţilor de asigurare şi a pieţelor financiare din România şi din celelalte state membre; a1)autorităţile sau organismele responsabile cu menţinerea stabilităţii sistemului financiar în statele membre, prin utilizarea reglementărilor macroprudenţiale; a2)autorităţile sau organismele de reorganizare care au ca scop protejarea stabilităţii sistemului financiar; a3)sistemele de protecţie contractuală sau instituţională astfel cum sunt menţionate la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (la data 01-ian-2014 Art. 218, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art. VIII, punctul 153. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

b)organismele din România şi din celelalte state membre, implicate în falimentul şi lichidarea instituţiilor de credit, precum şi în alte proceduri similare; c)auditorii financiari, din România şi din celelalte state membre, ai instituţiilor de credit, firmelor de investiţii, întreprinderilor de asigurare, precum şi ai altor instituţii financiare. (la data 01-ian-2014 Art. 218, alin. (1), litera C. din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 154. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România, prevăzuţi la alin. (1) pot să schimbe informaţii cu autorităţi competente din celelalte state membre. (3)Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) şi (2) are în vedere exercitarea atribuţiilor de supraveghere ale Băncii Naţionale a României, ale autorităţilor

competente din alte state membre şi ale autorităţilor, organismelor şi auditorilor financiari prevăzuţi la alin. (1). (4)Banca Naţională a României poate să furnizeze organismelor care administrează scheme de garantare a depozitelor şi scheme de compensare a investitorilor, din România şi din alte state membre, informaţii necesare exercitării funcţiilor acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 218, alin. (4) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 154. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(5)Informaţiile primite de autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România potrivit prevederilor alin. (1) şi (3) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (6)Banca Naţională a României schimbă informaţii cu autorităţile, organismele şi auditorii financiari din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (1) şi (3), numai dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi, organisme sau de auditorii financiari sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. (7)Autorităţile, organismele şi auditorii financiari din România schimbă informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), numai dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi competente sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. Art. 219 (1)Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu autorităţi din România sau din alte state membre, responsabile cu: a)supravegherea organismelor implicate în falimentul şi lichidarea instituţiilor de credit sau în alte proceduri similare; a1)sistemele de protecţie contractuală sau instituţională, astfel cum sunt menţionate la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (la data 01-ian-2014 Art. 219, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art. VIII, punctul 155. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

b)supravegherea auditorilor financiari ai instituţiilor de credit, ai firmelor de investiţii, ai societăţilor de asigurare şi ai altor instituţii financiare. (2)Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiţii: a)informaţiile trebuie să fie destinate îndeplinirii atribuţiilor de supraveghere prevăzute la alin. (1); b)informaţiile primite de autorităţile din România sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informaţiile primite de autorităţile din alte state membre sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214; c)dacă informaţiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorităţi şi doar în scopurile pentru care acest acord a fost obţinut. (3)Autorităţile din România prevăzute la alin. (1) pot schimba informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2). Art. 220 (1)În scopul întăririi stabilităţii sistemului financiar, inclusiv integrităţii acestuia, Banca Naţională a României poate schimba informaţii cu autorităţile sau organismele din România sau din celelalte state membre cu competenţe legale în domeniul depistării şi investigării încălcărilor legislaţiei privind societăţile comerciale.

(2)Schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) se realizează cu respectarea următoarelor condiţii: a)informaţiile trebuie să fie destinate exercitării competenţelor prevăzute la alin. (1); b)informaţiile primite de autorităţile sau organismele din România sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214, respectiv informaţiile primite de autorităţile sau organismele din alte state membre sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214; c)dacă informaţiile provin de la o autoritate competentă dintr-un alt stat membru, ele pot fi furnizate potrivit alin. (1) numai cu acordul expres al acestei autorităţi şi doar în scopurile pentru care acordul a fost obţinut, dacă acesta vizează furnizarea de informaţii doar în anumite scopuri. (3)Autorităţile sau organismele din România având competenţele prevăzute la alin. (1) pot schimba informaţii cu autorităţile competente din alte state membre, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2), inclusiv în situaţia în care aceste autorităţi sau organisme desfăşoară activitatea de detectare şi investigare cu ajutorul unor persoane anume desemnate în acest scop, care nu au calitatea de angajat în sectorul public. (4)Autorităţile sau organismele din România, prevăzute la alin. (1) comunică autorităţilor competente care le furnizează informaţii, numele şi responsabilităţile precis determinate ale persoanelor cărora li se transmit respectivele informaţii. Art. 221 Banca Naţională a României transmite Autorităţii Bancare Europene numele autorităţilor din România care pot primi informaţii potrivit prevederilor art. 219 şi 220. (la data 01-ian-2014 Art. 221 din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 156. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 222 (1) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a instituţiilor de credit, Banca Naţională a României poate transmite următoarelor autorităţi şi entităţi informaţii destinate îndeplinirii atribuţiilor acestora: (la data 01-ian-2014 Art. 222, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 157. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

a)băncile centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale şi alte organisme cu funcţii similare, în calitate de autorităţi monetare, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar; (la data 31-oct-2010 Art. 222, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. I, punctul 26. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

a1)sistemele de protecţie contractuală sau instituţională, astfel cum sunt menţionate la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (la data 01-ian-2014 Art. 222, alin. (1), litera A. din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art. VIII, punctul 158. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

b)dacă este cazul, altor autorităţi publice responsabile cu monitorizarea sistemelor de plăţi. c)Comitetului European pentru Risc Sistemic, Autorităţii Europene de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (AEAPO), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010, precum şi Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010, dacă informaţiile sunt relevante pentru

exercitarea atribuţiilor lor statutare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010, Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 sau de Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010. (la data 01-ian-2014 Art. 222, alin. (1), litera C. din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 159. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Banca Naţională a României poate primi informaţii de la autorităţile prevăzute la alin. (1), În măsura în care îi sunt necesare în situaţiile prevăzute la art. 216. (3)În îndeplinirea atribuţiilor sale în calitate de autoritate monetară şi a celor privind monitorizarea sistemelor de plăţi, Banca Naţională a României poate transmite autorităţilor competente din celelalte state membre informaţii pe care acestea le-ar putea solicita în situaţii similare celor prevăzute la art. 216. (la data 31-dec-2011 Art. 222, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. 15, punctul 28. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

(4)Informaţiile primite potrivit prevederilor alin. (2) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (5)Banca Naţională a României furnizează informaţii potrivit prevederilor alin. (1) numai dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. (6)În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Naţională a României transmite, de îndată, informaţii băncilor centrale aparţinând Sistemului European al Băncilor Centrale, dacă aceste informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor statutare care le revin, inclusiv coordonarea politicii monetare şi furnizarea de lichidităţi, supravegherea sistemelor de plăţi, a sistemelor de compensare şi decontare şi menţinerea stabilităţii sistemului financiar, precum şi Comitetului European pentru Risc Sistemic, potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.092/2010, dacă astfel de informaţii sunt relevante pentru exercitarea atribuţiilor sale statutare. (la data 01-ian-2014 Art. 222, alin. (6) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 159. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2221 (1)Fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 214 şi 216, Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii departamentelor din administraţia centrală responsabile cu legislaţia în domeniul supravegherii instituţiilor de credit, firmelor de investiţii, instituţiilor financiare, serviciilor de investiţii financiare şi societăţilor de asigurări, precum şi inspectorilor care acţionează în numele acestor departamente. (la data 01-ian-2014 Art. 222^1, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 160. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Furnizarea informaţiilor prevăzută la alin. (1) poate fi făcută numai pentru scopuri de supraveghere prudenţială, de aplicare a măsurilor preventive şi a rezoluţiei instituţiilor de credit aflate în dificultate. Persoanele cărora le sunt furnizate informaţii potrivit alin. (1) sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute la art. 214. (la data 01-ian-2014 Art. 222^1, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 160. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)În cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, astfel cum este prevăzută la art. 183 alin. (1), Banca Naţională a României poate furniza informaţii relevante pentru departamentele prevăzute la alin. (1) din toate statele membre în cauză. (la data 31-oct-2010 Art. 222^1 din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art. I, punctul 28. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(4)Banca Naţională a României poate furniza anumite informaţii referitoare la supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit comisiilor de anchetă ale Parlamentului României, Curţii de Conturi a României, precum şi altor entităţi din România cu competenţe de anchetă, în următoarele condiţii: a)aceste entităţi au un mandat legal special de investigare sau examinare a activităţii Băncii Naţionale a României de supraveghere şi reglementare prudenţială a instituţiilor de credit; b)informaţiile sunt necesare strict pentru îndeplinirea mandatului prevăzut la lit. a); c)persoanele care au acces la informaţii sunt supuse unor cerinţe referitoare la păstrarea secretului profesional cel puţin echivalente celor prevăzute la art. 214; d)dacă informaţiile provin de la autorităţile competente dintr-un alt stat membru, acestea nu pot fi divulgate decât cu acordul expres al autorităţilor respective şi doar în scopurile pentru care acordul a fost obţinut. (5)În măsura în care furnizarea de informaţii potrivit alin. (4) implică prelucrarea de date cu caracter personal, trebuie respectate prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. (la data 01-ian-2014 Art. 222^1, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art.

VIII, punctul 161. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2222

În situaţiile prevăzute la art. 2221, informaţiile primite de Banca Naţională a României potrivit art. 215 şi 218 şi cele obţinute ca urmare a verificărilor la faţa locului sau a inspecţiilor efectuate în condiţiile art. 174 alin. (1) nu se divulgă de către aceasta fără acordul expres al autorităţii competente de la care s-au primit informaţiile, respectiv al autorităţii competente din statul membru în care a fost efectuată o astfel de verificare la faţa locului sau inspecţie. (la data 01-ian-2014 Art. 222^2 din partea I, titlul III, capitolul V modificat de Art. VIII, punctul 162. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 223 (1)Banca Naţională a României poate să furnizeze informaţiile la care se referă prevederile art. 214-217 caselor de compensare sau altor structuri similare constituite în conformitate cu prevederile legii în vederea asigurării serviciilor de compensare şi decontare pentru orice piaţă din România, dacă consideră că este necesar să comunice aceste informaţii în scopul asigurării funcţionării corespunzătoare a respectivelor structuri, având în vedere riscurile ca participanţii pe piaţă să nu-şi îndeplinească obligaţiile de plată. (2)Informaţiile primite potrivit prevederilor alin. (1) sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional prevăzute la art. 214. (3)În situaţiile prevăzute la alin. (1), informaţiile primite potrivit dispoziţiilor art. 215 nu pot fi divulgate de Banca Naţională a României fără acordul expres al autorităţii competente de la care s-au primit. Art. 2231 Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001. (la data 01-ian-2014 Art. 223 din partea I, titlul III, capitolul V completat de Art. VIII, punctul 163. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

CAPITOLUL VI: Cerinţe de publicare pentru Banca Naţională a României

Art. 224 (1)Banca Naţională a României trebuie să facă publice următoarele informaţii: a)textul legilor şi reglementărilor adoptate în domeniul reglementării prudenţiale a instituţiilor de credit şi al instrucţiunilor şi precizărilor emise în aplicarea acestora; b)modul de exercitare a opţiunilor prevăzute în legislaţia comunitară în domeniu; c)criteriile generale şi metodologiile utilizate pentru analizarea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de instituţiile de credit în vederea respectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi pentru evaluarea riscurilor la care instituţiile de credit sunt sau pot fi expuse; d)date statistice agregate privind aspectele principale ale aplicării cadrului legal şi de reglementare în domeniul prudenţial, inclusiv numărul şi natura măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 226, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor sancţionatoare aplicate potrivit prevederilor art. 204 şi 229. (la data 01-ian-2014 Art. 224, alin. (1), litera D. din partea I, titlul III, capitolul VI modificat de Art. VIII, punctul 164. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Informaţiile publicate de Banca Naţională a României potrivit alin. (1) trebuie să fie suficiente, astfel încât să permită o comparare semnificativă a abordărilor adoptate de autorităţile competente din diferite state membre. Informaţiile se publică şi sunt accesibile pe pagina de Internet a Băncii Naţionale a României şi se actualizează periodic.

CAPITOLUL VII: Măsuri, sancţiuni şi alte măsuri sancţionatoare

(la data 01-ian-2014 partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 165. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 225

(1)În exercitarea funcţiilor sale, Banca Naţională a României este competentă să dispună, faţă de o instituţie de credit, persoană juridică română, sau faţă de persoanele responsabile, care încalcă dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la supraveghere sau la condiţiile de desfăşurare a activităţii, ori ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, măsuri potrivit prevederilor art. 226 şi/sau să aplice sancţiuni şi măsuri sancţionatoare, potrivit prevederilor art. 229. (2)Banca Naţională a României îşi exercită competenţele de supraveghere şi de aplicare a măsurilor, sancţiunilor şi măsurilor sancţionatoare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţe şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, în oricare din următoarele modalităţi: a)în mod direct; b)în colaborare cu alte autorităţi; c)prin delegarea competenţelor sale către alte autorităţi, cu păstrarea responsabilităţii pentru competenţele delegate; d)prin sesizarea autorităţilor judiciare competente. (3)Sancţiunile şi măsurile sancţionatoare aplicate potrivit art. 229 trebuie să fie eficace şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate şi să fie de natură a avea un efect descurajant. (4)La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare şi a cuantumului amenzii, Banca Naţională a României are în vedere toate circumstanţele reale şi personale relevante ale săvârşirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz: a)gravitatea şi durata faptei; b)gradul de vinovăţie a persoanei fizice sau juridice responsabile;

c)soliditatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, astfel cum rezultă, de exemplu, din venitul anual al persoanei fizice responsabile sau din cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile; d)importanţa profiturilor realizate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în beneficiul acesteia, în măsura în care acestea pot fi determinate; e)prejudiciile cauzate terţilor, în măsura în care pot fi determinate; f)gradul de cooperare a persoanei fizice sau juridice responsabile cu Banca Naţională a României; g)încălcările săvârşite anterior de persoana fizică sau juridică responsabilă; h)orice consecinţe potenţial sistemice ale faptei săvârşite. (5)Banca Naţională a României are competenţa de a colecta toate informaţiile necesare şi de a efectua toate cercetările necesare în exercitarea funcţiilor sale. (6)Fără a se aduce atingere prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, competenţa prevăzută la alin. (5) include: a)competenţa de a solicita furnizarea tuturor informaţiilor necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Băncii Naţionale a României, inclusiv a informaţiilor care trebuie furnizate, în scopuri de supraveghere şi în scopuri statistice, la intervale regulate şi în formatele specificate; b)competenţa de a efectua toate cercetările necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care revin Băncii Naţionale a României, în legătură cu orice persoană fizică sau juridică prevăzută la alin. (7), având domiciliul sau sediul social în România; c)competenţa de a efectua toate inspecţiile necesare la sediile persoanelor juridice menţionate la alin. (7) şi la sediul oricărei altei entităţi incluse în supravegherea consolidată pentru care Banca Naţională a României este supraveghetor consolidant, cu condiţia notificării prealabile a autorităţilor competente implicate. (7)În sensul prevederilor alin. (6) lit. a) sunt supuse obligaţiei de furnizare a informaţiilor: a)instituţiile de credit cu sediul social în România; b)societăţile financiare holding cu sediul social în România; c)societăţile financiare holding mixte cu sediul social în România; d)societăţile financiare holding cu activitate mixtă cu sediul social în România; e)persoanele fizice care aparţin entităţilor menţionate la lit. a)-d); f)terţele persoane către care entităţile menţionate la lit. a)-d) au externalizat anumite funcţii operaţionale sau activităţi. (8)Competenţa prevăzută la alin. (6) lit. b) include dreptul: a)de a solicita prezentarea de documente; b)de a examina evidenţele şi registrele persoanelor menţionate la alin. (7) şi de a ridica fotocopii sau extrase ale acestor evidenţe şi registre; c)de a obţine explicaţii scrise sau verbale de la orice persoană prevăzută la alin. (7) sau de la reprezentanţii ori personalul acesteia; d)de a intervieva orice altă persoană, cu consimţământul acesteia, în scopul colectării de informaţii referitoare la obiectul unei cercetări. (la data 01-ian-2014 Art. 225 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 166. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 226

(1)Banca Naţională a României dispune unei instituţii de credit, persoană juridică română, să întreprindă, într-un stadiu incipient, demersurile necesare pentru a remedia deficienţele în cazul în care aceasta se află în următoarele situaţii: a)instituţia de credit nu respectă cerinţele prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în reglementările emise în aplicarea acestora; b)Banca Naţională a României dispune de indicii că în următoarele 12 luni este probabil ca instituţia de credit să nu se conformeze prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (2)În aplicarea prevederilor alin. (1), competenţele Băncii Naţionale a României le includ pe cele menţionate la art. 226 alin. (3) şi la art. 226 1. (3)Pentru scopurile art. 166, art. 166 1 alin. (3)-(4) şi art. 1662 din prezenta ordonanţă de urgenţă, ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia şi ale prevederilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013, Banca Naţională a României poate să dispună, fără a se limita la acestea, următoarele măsuri: a)să oblige instituţia de credit să dispună de fonduri proprii la un nivel mai mare decât cel al cerinţelor de fonduri proprii prevăzute în art. 126-126 2, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi în reglementările emise în aplicarea acestora, pentru acoperirea riscurilor şi acelor elemente ale riscurilor neacoperite potrivit prevederilor art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; b)să solicite instituţiei de credit îmbunătăţirea cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate în vedere respectării dispoziţiilor art. 24 şi 148; c)să solicite instituţiei de credit să aplice o politică specifică de provizionare sau un tratament specific al activelor din perspectiva cerinţelor de fonduri proprii; d)să restricţioneze sau să limiteze activitatea, operaţiunile ori reţeaua instituţiei de credit, inclusiv prin retragerea aprobării acordate pentru înfiinţarea sucursalelor din străinătate, sau să solicite încetarea activităţilor care implică riscuri excesive la adresa solidităţii instituţiei de credit; (la data 15-mar-2015 Art. 226, alin. (3), litera D. din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 29/2015 )

e)să solicite instituţiei de credit reducerea riscurilor aferente operaţiunilor, produselor şi/sau sistemelor acesteia; f)să dispună instituţiei de credit limitarea componentei variabile a remuneraţiei la un procentaj din veniturile totale nete, dacă nivelul acesteia nu este în concordanţă cu menţinerea unei baze de capital sănătoase; g)să dispună instituţiei de credit să utilizeze profiturile nete pentru întărirea fondurilor proprii; h)să dispună instituţiei de credit înlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit; (la data 14-dec-2015 Art. 226, alin. (3), litera I. din partea I, titlul III, capitolul VII abrogat de Art. 629, punctul 18. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

j)să limiteze deţinerile calificate în entităţi financiare sau nefinanciare, situaţie în care instituţia de credit este obligată la înstrăinarea acestora;

k)să dispună instituţiei de credit prezentarea unui plan de restabilire a conformităţii cu cerinţele de supraveghere prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum şi de reglementările emise în aplicarea acestora, care să detalieze demersurile şi acţiunile ce vor fi întreprinse în acest sens şi care să stabilească termenul de implementare a respectivelor demersuri şi acţiuni, precum şi îmbunătăţirile ulterioare aduse planului de restabilire, în ceea ce priveşte sfera de aplicare şi termenul de implementare; k1)să limiteze sau să interzică distribuirea de către instituţia de credit a profitului din elemente distribuibile, definite la art. 4 alin. (1) pct. 128 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, către acţionarii sau membrii acesteia, şi/ori plata de dobândă către deţinătorii de instrumente de capital de nivel 1 suplimentar, dacă interdicţia nu reprezintă caz de nerambursare pentru instituţia de credit; (la data 15-mar-2015 Art. 226, alin. (3), litera K. din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. I, punctul 7. din Legea 29/2015 )

l)să impună cerinţe de raportare suplimentare sau cu o frecvenţă sporită, inclusiv de raportare a poziţiilor de capital sau de lichiditate; m)să impună cerinţe de lichiditate specifice, inclusiv restricţii în ceea ce priveşte neconcordanţele între scadenţele activelor şi datoriilor instituţiilor de credit; n)să dispună instituţiei de credit publicarea de informaţii suplimentare. (4)Măsura prevăzută la alin. (3) lit. a) este dispusă de Banca Naţională a României cu privire la o instituţie de credit, persoană juridică română, cel puţin în următoarele situaţii: a)instituţia de credit nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 24, art. 148 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora sau cele prevăzute la art. 393 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările ulterioare; (la data 14-dec-2015 Art. 226, alin. (4), litera A. din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. 629, punctul 19. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

b)riscurile sau elemente ale acestora nu sunt acoperite de cerinţele de fonduri proprii prevăzute la art. 126-126 2 din prezenta ordonanţă de urgenţă, în reglementările emise în aplicarea acesteia sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013; c)aplicarea exclusivă a altor măsuri nu este susceptibilă să conducă la o îmbunătăţire satisfăcătoare şi în timp util a cadrului de administrare, a strategiilor, a proceselor şi a mecanismelor implementate de instituţia de credit, persoană juridică română; d)verificarea realizată potrivit art. 166, care ia în considerare examinarea ajustărilor de valoare efectuate şi a provizioanelor constituite pentru poziţiile/portofoliile din cadrul portofoliului de tranzacţionare, precum şi cea realizată potrivit prevederilor art. 166 1 arată că nerespectarea cerinţelor pentru aplicarea abordării respective va conduce cel mai probabil la cerinţe de fonduri proprii inadecvate; e)deşi este asigurată respectarea cerinţelor prevăzute de prezenta ordonanţa de urgenţă, de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi de reglementările emise în aplicarea acestora, există o probabilitate ridicată ca riscurile la care instituţia de credit este expusă să fie subestimate de aceasta; f)instituţia de credit raportează Băncii Naţionale a României, conform prevederilor art. 377 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, că necesarul de fonduri proprii rezultat din simulările de criză depăşeşte în mod semnificativ cerinţa de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacţionare pe bază de corelaţie.

(5)În scopul determinării nivelului adecvat al fondurilor proprii pe baza verificării şi evaluării efectuate conform art. 166, 166 1, 1691 şi 211 din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi conform reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României determină dacă este necesară impunerea unei cerinţe suplimentare de fonduri proprii, peste cerinţa de fonduri proprii pentru acoperirea riscurilor la care instituţia de credit este sau ar putea fi expusă, luând în considerare următoarele elemente: a)aspectele cantitative şi calitative ale procesului intern de evaluare al instituţiei de credit, prevăzut la art. 148; b)cadrul de administrare, procesele şi mecanismele instituţiei de credit, prevăzute la art. 24; c)rezultatele verificărilor şi evaluărilor efectuate conform art. 166 sau 166 1; d)evaluarea riscului sistemic. (6)În scopul determinării nivelului corespunzător al cerinţelor de lichiditate pe baza verificării şi evaluării realizate potrivit art. 166, 166 1, 1691 şi 211 din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi potrivit reglementărilor emise în aplicarea acesteia, Banca Naţională a României evaluează dacă impunerea vreunei cerinţe specifice de lichiditate este necesară pentru a acoperi riscurile de lichiditate la care instituţia de credit este sau ar putea fi expusă, luând în considerare următoarele: a)modelul de afaceri al instituţiei de credit; b)cadrul de administrare, procesele şi mecanismele instituţiei de credit, prevăzute la art. 24, art. 106-1081, art. 1521, art. 162, art. 165-1666 din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în reglementările emise în aplicarea acesteia; (la data 14-dec-2015 Art. 226, alin. (6), litera B. din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. 629, punctul 20. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

c)rezultatul verificării şi evaluării realizate potrivit art. 166; d)riscul de lichiditate sistemic care ameninţă integritatea pieţelor financiare din România. (7)În mod special, fără a aduce atingere art. 228 şi 229 din prezenta ordonanţă de urgenţă, Banca Naţională a României analizează necesitatea aplicării unor sancţiuni sau a altor măsuri, inclusiv a unor cerinţe prudenţiale, al căror nivel este corelat în general cu diferenţa dintre poziţia lichidităţii curente a unei instituţii de credit şi oricare cerinţe de lichiditate şi finanţare stabilă definite la nivel naţional sau la nivelul Uniunii. (8)Planul de restabilire a conformităţii cu cerinţele de supraveghere prevăzut la alin. (3) lit. k) poate să includă, fără a se limita la acestea, oricare dintre măsurile prevăzute la alin. (3) lit. a)-h) şi j) sau o combinare a acestor măsuri şi poate fi pus în aplicare dacă Banca Naţională a României îl consideră adecvat pentru atingerea scopului stabilit. (9)Adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) este supusă dispoziţiilor privind schimbul de informaţii şi secretul profesional, potrivit capitolului V din prezentul titlu. (la data 01-ian-2014 Art. 226 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 167. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2261 Dispoziţiile art. 226 nu aduc atingere prerogativelor Băncii Naţionale a României de a aplica sancţiunile şi/sau măsurile sancţionatoare prevăzute la art. 229.

(la data 14-dec-2015 Art. 226^1 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. 629, punctul 21. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 14-dec-2015 Art. 227 din partea I, titlul III, capitolul VII abrogat de Art. 629, punctul 22. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 228

(1) Banca Naţională a României are competenţa aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) şi măsurilor sancţionatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) şi b) în toate cazurile în care constată că o instituţie de credit persoană juridică română şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit se fac vinovate de următoarele fapte: (la data 15-mar-2015 Art. 228, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. I, punctul 8. din Legea 29/2015 )

a)instituţia de credit a obţinut autorizaţie pe baza unor informaţii false sau prin orice alt mijloc ilegal; b)instituţia de credit nu informează Banca Naţională a României cu privire la orice achiziţii sau cesiuni de participaţii în capitalul lor care depăşeşte nivelurile prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (2), respectiv se situează sub nivelurile prevăzute la art. 27, de care a luat cunoştinţă, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1); c)instituţia de credit, listată pe o piaţă reglementată, inclusă în lista publicată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe, potrivit art. 47 din Directiva 2004/39/CE, nu informează Banca Naţională a României, cel puţin anual, cu privire la identitatea persoanelor care au deţineri calificate şi la nivelul acestor deţineri, potrivit art. 29 alin. (2); d)instituţia de credit nu dispune de cadrul de administrare a activităţii, solicitat de Banca Naţională a României, potrivit prevederilor art. 24; e)instituţia de credit nu raportează sau raportează informaţii incomplete sau inexacte către Banca Naţională a României referitoare la îndeplinirea cerinţelor de fonduri proprii prevăzute la art. 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu încălcarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; f)instituţia de credit nu raportează sau raportează informaţii incomplete ori inexacte către Banca Naţională a României, cu privire la cerinţele de fonduri proprii, cu încălcarea prevederilor art. 101 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; g)instituţia de credit nu raportează sau raportează informaţii incomplete ori inexacte către Banca Naţională a României, cu privire la o expunere mare, cu încălcarea prevederilor art. 394 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; h)instituţia de credit nu raportează sau raportează informaţii incomplete ori inexacte către Banca Naţională a României, cu privire la lichiditate, cu încălcarea prevederilor art. 415 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; i)instituţia de credit nu raportează sau raportează informaţii incomplete ori inexacte către Banca Naţională a României, cu privire la indicatorul efectului de levier, cu încălcarea prevederilor art. 430 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; j)instituţia de credit nu deţine active lichide potrivit prevederilor art. 412 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar fapta are caracter repetat sau continuu; k)instituţia de credit înregistrează o expunere care depăşeşte limitele prevăzute de art. 395 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

l)instituţia de credit este expusă riscului de credit al unei poziţii din securitizare, fără a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; m)instituţia de credit nu publică informaţii sau furnizează informaţii incomplete ori inexacte către Banca Naţională a României, cu încălcarea prevederilor art. 431 alin. (1)-(3) şi ale art. 451 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; n)instituţia de credit efectuează plăţi către deţinătorii de instrumente incluse în fondurile proprii, cu încălcarea prevederilor relevante în materie sau în cazurile în care art. 28, 51 şi 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 interzic efectuarea unor astfel de plăţi; o)instituţia de credit permite uneia sau mai multor persoane care încalcă prevederile art. 108 să devină ori să rămână membri ai structurii de conducere; p)orice încălcări ale prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, respectiv ale regulamentelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, în măsura în care aceste fapte nu intră sub incidenţa prevederilor lit. a)-o); q)nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a României. (2)În cazurile în care Banca Naţională a României constată că o instituţie de credit persoană juridică română este găsită răspunzătoare pentru o încălcare gravă a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, Banca Naţională a României poate aplica măsura sancţionatorie prevăzută la art. 229 alin. (2) lit. b). (la data 01-ian-2014 Art. 228 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 169. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)În cazul nerespectării interdicţiei prevăzute la art. 18 1, Banca Naţională a României poate aplica măsura sancţionatoare prevăzută la art. 229 alin. (2) lit. b). (la data 14-dec-2015 Art. 228, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. 629, punctul 23. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 229

(la data 01-ian-2011 Art. 229, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul VII abrogat de Art. I, punctul 9. din Legea 231/2010 )

(1)Sancţiunile care pot fi aplicate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sunt: a)avertisment scris; b)avertisment public prin care se indică persoana fizică, instituţia de credit, societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă responsabilă şi fapta săvârşită; c)amendă aplicabilă persoanei juridice, până la 10% din valoarea totală netă a cifrei de afaceri realizată în exerciţiul financiar precedent, care include venitul brut constând din dobânzile de încasat şi alte venituri similare, venituri din acţiuni şi alte titluri cu randament variabil sau fix, precum şi comisioanele ori

taxele de încasat aşa cum sunt prevăzute la art. 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; în cazul în care persoana juridică are calitatea de filială a unei societăţi-mamă, venitul brut relevant este cel rezultat din situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă de cel mai înalt rang, din exerciţiul financiar precedent; d)amendă aplicabilă persoanei fizice, până la echivalentul în lei a 5 milioane de euro la cursul de schimb din 17 iulie 2013; e)retragerea aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1); f)amendă până la de două ori valoarea beneficiului obţinut prin săvârşirea faptei, dacă acesta poate fi determinat. (2)Măsurile sancţionatoare care pot fi aplicate potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sunt: a)ordin de încetare a conduitei ilicite a persoanei fizice sau juridice şi de abţinere de la repetarea acesteia; a1)interzicerea temporară a exercitării unor funcţii într-o instituţie de credit de către persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau de către persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit, responsabile de săvârşirea faptei; (la data 15-mar-2015 Art. 229, alin. (2), litera A. din partea I, titlul III, capitolul VII completat de

Art. I, punctul 9. din Legea 29/2015 )

b)retragerea autorizaţiei acordate instituţiei de credit, potrivit prevederilor art. 39; c)suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acţionarului sau acţionarilor responsabili. (3)Măsurile sancţionatoare prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancţiuni sau independent de acestea. (4)Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), e) şi f) şi măsura sancţionatorie prevăzută la alin. (2) lit. a) se aplică persoanelor cărora le poate fi imputată fapta, întrucât aceasta nu s-ar fi produs dacă persoanele respective şiar fi exercitat în mod corespunzător responsabilităţile care decurg din îndatoririle funcţiei lor stabilite conform legislaţiei aplicabile societăţilor, reglementărilor emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi cadrului intern de administrare ori, după caz, persoanelor în privinţa cărora Banca Naţională a României constată că acestea nu îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase şi/sau că nu mai corespund cerinţelor de reputaţie şi competenţă adecvată naturii, extinderii şi complexităţii activităţii instituţiei de credit şi responsabilităţilor încredinţate. (la data 01-ian-2014 Art. 229 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 170. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2291 Banca Naţională a României aplică sancţiunile prevăzute la art. 229 alin. (1) şi măsurile sancţionatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) şi c) în cazurile în care constată că o persoană fizică ori juridică, o instituţie de credit, persoană juridică română, şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) sau persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit se fac vinovate de următoarele fapte: (la data 15-mar-2015 Art. 229^1 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. I, punctul 10. din Legea 29/2015 )

a)achiziţionarea, direct sau indirect, a unei deţineri calificate, în sensul prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 1 1-13, cu nerespectarea obligaţiei de notificare prevăzute la art. 25 alin. (1) şi (1 1), pe durata evaluării prevăzute la art. 25 sau

fără a ţine seama de opoziţia formulată de Banca Naţională a României, potrivit prevederilor art. 26 alin. (2); b)cedarea, direct sau indirect, a unei deţineri calificate într-o instituţie de credit, persoană juridică română, ori reducerea acesteia, astfel încât proporţia drepturilor de vot sau a deţinerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, o treime ori de 50% sau astfel încât instituţia de credit să nu mai fie o filială, cu nerespectarea obligaţiei de notificare prevăzute la art. 27; c)efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reală, în scopul prezentării incorecte a poziţiei financiare sau expunerii instituţiei de credit; d)periclitarea credibilităţii şi/sau viabilităţii instituţiei de credit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor. (la data 01-ian-2014 Art. 229 din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. VIII, punctul 171. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 230

(1)În cazul în care persoanele care deţin participaţii calificate la instituţia de credit, persoană juridică română, nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege şi de reglementările emise în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei instituţii de credit sau exercită o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, Banca Naţională a României dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate instituţiei de credit ori persoanelor care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere a acesteia, Banca Naţională a României poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de acţionarii sau membrii respectivi. (la data 14-dec-2015 Art. 230, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. 629, punctul 24. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(2)Acţionarii faţă de care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) nu mai pot achiziţiona noi acţiuni ale instituţiei de credit, persoană juridică română. (la data 16-iul-2009 Art. 230, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. I, punctul 2. din Legea 270/2009 )

(3)Acţionarii al căror exerciţiu al drepturilor de vot nu este suspendat pot ţine adunare generală şi pot să ia orice hotărâre de competenţa acesteia, cu majoritatea prevăzută de lege sau, după caz, de actul constitutiv, majoritatea respectivă fiind raportată în acest caz la totalul capitalului social deţinut de acţionarii în cauză. (la data 16-iul-2009 Art. 230, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. I, punctul 3. din Legea 270/2009 )

(4)Dacă măsura suspendării drepturilor de vot prevăzută la alin. (1) este aplicată acţionarilor reprezentând întregul capital social, Banca Naţională a României poate hotărî retragerea autorizaţiei instituţiei de credit, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 255. (la data 01-apr-2010 Art. 230 din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. I, punctul 32. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 2301 (1)În scopul remedierii unei situaţii de deteriorare semnificativă a indicatorilor prudenţiali şi de performanţă financiară ai unei instituţii de credit, persoană juridică română, sau al prevenirii apariţiei unei deteriorări semnificative previzibile a acestora, de natură să pericliteze în perspectivă apropiată

capacitatea instituţiei de credit de a respecta cerinţele prudenţiale, Banca Naţională a României este abilitată să adopte următoarele măsuri: a)să solicite persoanelor care deţin participaţii calificate să susţină financiar instituţia de credit prin majorarea capitalului social; b)să solicite persoanelor care deţin participaţii calificate să susţină financiar instituţia de credit, prin acordarea de împrumuturi eligibile pentru a fi incluse în calculul fondurilor proprii conform reglementărilor în materie emise de Banca Naţională a României şi/sau convertirea în acţiuni a unor astfel de împrumuturi; c)să interzică repartizarea totală sau parţială a profitului pe alte destinaţii decât cele prevăzute de lege ca fiind obligatorii, până când Banca Naţională a României constată remedierea situaţiei financiare a instituţiei de credit. (2)Dacă persoanele care deţin participaţii calificate nu se conformează, în termenele indicate de Banca Naţională a României, măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) sau b), devin incidente prevederile art. 230 alin. (1) şi (3). (la data 21-ian-2012 Art. 230^1, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. I, punctul 8. din Ordonanta 1/2012 )

(3)În cazul în care s-a dispus suspendarea exercitării drepturilor de vot ale persoanelor care deţin participaţii calificate, Banca Naţională a României revocă măsura numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii; a)circumstanţele prevăzute la alin. (1) au încetat să mai existe; b)prin conduita sa, persoana în cauză nu a exercitat o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă a instituţiei de credit, aprecierea fiind raportată inclusiv, dar fără a se limita la receptivitatea în ceea ce priveşte îndeplinirea, în termenele indicate, a recomandărilor făcute potrivit prevederilor art. 168, a măsurilor dispuse potrivit prevederilor art. 226 sau, după caz, a prezentului articol; c)Banca Naţională a României nu a dispus între timp, în privinţa instituţiei de credit, aplicarea unor instrumente de rezoluţie, potrivit legislaţiei în domeniu, ori a unor măsuri de lichidare, conform prevederilor cuprinse în cap. VIII din prezentul titlu. (la data 14-dec-2015 Art. 230^1, alin. (3), litera C. din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. 629, punctul 25. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 231

(la data 01-ian-2014 Art. 231, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul VII abrogat de Art. VIII, punctul 173. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)În cazul aplicării, potrivit art. 229 alin. (2) lit. c), a măsurii sancţionatorii privind suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acţionarului sau acţionarilor responsabili pentru săvârşirea faptelor prevăzute la art. 229 1 lit. a), pentru ţinerea unei adunări generale a acţionarilor sunt aplicabile prevederile art. 230 alin. (3). (la data 01-ian-2014 Art. 231, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 174. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Măsura sancţionatorie privind suspendarea exercitării drepturilor de vot ale acţionarului sau acţionarilor responsabili îşi încetează efectele la data la care achiziţionarea unei deţineri calificate ori majorarea acesteia este aprobată în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute la art. 25 alin. (3)-(9).

(la data 01-ian-2014 Art. 231, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 174. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 231^1 din partea I, titlul III, capitolul VII abrogat de Art. VIII, punctul 175. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 232 (1)Persoanele care au achiziţionat o participaţie calificată fără a ţine seama de opoziţia formulată de Banca Naţională a României trebuie să-şi vândă, în termen de 3 luni de la data comunicării opoziţiei, acţiunile aferente participaţiei calificate astfel achiziţionate. Dacă după expirarea termenului acţiunile nu au fost vândute, Banca Naţională a României dispune instituţiei de credit, persoană juridică română, anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelaşi număr şi vânzarea acestora, urmând ca preţul încasat din vânzare să fie consemnat la dispoziţia deţinătorului iniţial, după reţinerea cheltuielilor ocazionate de vânzare. (2)Consiliul de administraţie, respectiv directoratul instituţiei de credit, răspunde de îndeplinirea măsurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit alin. (1), şi vânzarea acţiunilor nou-emise. (3)Dacă din lipsă de cumpărători vânzarea nu are loc sau se realizează numai o vânzare parţială a acţiunilor nou-emise, instituţia de credit procedează la reducerea capitalului social cu diferenţa dintre capitalul social înregistrat şi cel deţinut de acţionarii cu drept de vot. (4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor care nu s-au conformat obligaţiei de notificare a achiziţiei unei participaţii calificate conform prevederilor art. 25 alin. (1) şi care, în termenul prevăzut de Banca Naţională a României, nu furnizează acesteia informaţiile şi documentaţia necesare evaluării prevăzute la art. 26 alin. (1). În acest caz, Banca Naţională a României se poate opune achiziţiei conform prevederilor art. 26 alin. (2). (la data 16-iul-2009 Art. 232 din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. I, punctul 6. din Legea 270/2009 )

Art. 233 (1)Constatarea faptelor descrise în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, împuternicit în acest sens, pe baza raportărilor făcute de instituţia de credit, persoană juridică română, potrivit legii sau la solicitarea expresă a Băncii Naţionale a României ori în cursul verificărilor desfăşurate la sediile acestora. (2)Actele cu privire la o instituţie de credit, prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancţiuni şi măsuri sancţionatoare potrivit prezentului capitol, se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia retragerii aprobării acordate persoanelor prevăzute la art. 108 alin. (1), a retragerii autorizaţiei instituţiei de credit şi a suspendării exercitării dreptului de vot al acţionarilor/membrilor instituţiei de credit, a căror aplicare este de competenţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. (la data 14-dec-2015 Art. 233, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. 629, punctul 26. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(3)În cazul aplicării sancţiunii şi/sau măsurii sancţionatoare, actul trebuie să cuprindă cel puţin elementele de identificare a persoanei vinovate, descrierea faptei şi a circumstanţelor acesteia, temeiul de drept al aplicării sancţiunii administrative şi/sau măsurii sancţionatoare şi sancţiunea administrativă şi/sau măsura sancţionatoare aplicată. (la data 14-dec-2015 Art. 233, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. 629, punctul 27. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 234 (1)Aplicarea sancţiunilor şi măsurilor sancţionatorii prevăzute la art. 229 se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. (la data 01-ian-2014 Art. 234, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul VII modificat de Art. VIII, punctul 177. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat. (3)Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz. (4)Banca Naţională a României publică, de îndată, pe website-ul său oficial, sancţiunile aplicate potrivit prevederilor art. 229 alin. (1) care nu au fost contestate în condiţiile art. 275 şi pe cele în privinţa cărora contestaţiile au fost respinse în mod definitiv, precum şi informaţii privind tipul şi natura încălcării săvârşite şi identitatea persoanei fizice sau juridice sancţionate, după ce aceasta a fost informată cu privire la aplicarea sancţiunii. (5)Banca Naţională a României publică sancţiunile fără a indica identitatea entităţilor implicate, în oricare dintre următoarele circumstanţe: a)în situaţia în care sancţiunea este aplicată unei persoane fizice şi, în urma unei evaluări anterioare obligatorii, se dovedeşte că publicarea datelor cu caracter personal este disproporţionată în raport cu fapta sancţionată; b)în situaţia în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o cercetare penală în curs de desfăşurare; c)în situaţia în care publicarea ar cauza un prejudiciu disproporţionat persoanelor implicate. (6)În cazul în care circumstanţele prevăzute la alin. (5) pot înceta într-un termen rezonabil, Banca Naţională a României poate amâna publicarea sancţiunilor până la încetarea circumstanţelor. (7)Informaţiile publicate potrivit alin. (4) sau (5) sunt păstrate de Banca Naţională a României pe website-ul său oficial o perioadă de cel puţin 5 ani. Datele cu caracter personal sunt păstrate pe website-ul oficial al Băncii Naţionale a României doar cât timp este necesar, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare. (la data 01-ian-2014 Art. 234, alin. (3) din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. VIII, punctul 178. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 2341 (1)Banca Naţională a României informează Autoritatea Bancară Europeană cu privire la toate sancţiunile şi interdicţiile permanente aplicate potrivit prevederilor art. 225, 228, 229 şi 2291, precum şi cu privire la stadiul procedurii de contestare şi rezultatul acesteia. Informaţiile primite sunt incluse de Autoritatea Bancară Europeană în baza de date centralizată a sancţiunilor administrative, pe care aceasta o administrează şi care poate fi accesată şi consultată numai de autorităţile competente din statele membre. (2)În cazul în care Banca Naţională a României evaluează buna reputaţie a persoanelor care asigură administrarea şi sau/conducerea unei instituţii de credit,

precum şi a acţionarilor respectivei acesteia, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, Banca Naţională a României consultă baza de date centralizată a sancţiunilor, pe care Autoritatea Bancară Europeană o administrează. (3)În cazul în care au intervenit schimbări cu privire la stadiul procedurii de contestare a sancţiunii ori acestea au fost soluţionate în mod definitiv în favoarea contestatarului, Banca Naţională a României solicită Autorităţii Bancare Europene actualizarea sau eliminarea din baza de date a informaţiilor comunicate potrivit alin. (1). Art. 2342 (1)Banca Naţională a României stabileşte mecanisme eficiente şi credibile pentru încurajarea raportării încălcărilor, inclusiv a celor potenţiale, ale prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (2)Mecanismele prevăzute la alin. (1) includ cel puţin: a)proceduri specifice pentru primirea raportărilor privind încălcările, inclusiv cele potenţiale, şi pentru urmărirea acestora; b)protecţia corespunzătoare pentru angajaţii instituţiilor de credit care raportează încălcările din cadrul instituţiilor de credit, cel puţin împotriva represaliilor, discriminării sau a oricărui alt tip de tratament inechitabil, aplicate ca urmare a raportării; c)protecţia datelor cu caracter personal atât în privinţa persoanelor care raportează încălcarea, cât şi a celor pretins vinovate de respectiva încălcare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare; d)prevederi clare în scopul garantării confidenţialităţii pentru persoana care raportează încălcările din cadrul instituţiei de credit, cu excepţia cazului în care dezvăluirea are loc în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare. (3)Instituţiile de credit trebuie să dispună de proceduri adecvate pentru raportarea internă de către angajaţi a încălcărilor prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, prin intermediul unui canal specific independent. (la data 01-ian-2014 Art. 234 din partea I, titlul III, capitolul VII completat de Art. VIII, punctul 179. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 235 din partea I, titlul III, capitolul VII abrogat de Art. VIII, punctul 180. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 236 (1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe. (2)Faptele de încălcare a legislaţiei speciale în materia acordării de credite ipotecare finanţate din emisiune de obligaţiuni ipotecare intră, de asemenea, sub incidenţa dispoziţiilor prezentului capitol, în măsura în care legislaţia specială nu cuprinde prevederi de sancţionare a faptelor respective.

CAPITOLUL VIII: Proceduri speciale

(la data 14-dec-2015 partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 1 abrogat de Art. 629, punctul 28. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(la data 01-feb-2014 Art. 240^11, alin. (5), litera K. din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. 86, punctul 2. din titlul II din Legea 255/2013 )

(la data 21-ian-2012 Art. 240^14, alin. (3), litera E. din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 15. din Ordonanta 1/2012 )

(la data 01-apr-2010 Art. 241 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 242 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 243 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-apr-2010 Art. 244 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 245 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-apr-2010 Art. 246 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-apr-2010 Art. 247 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 248 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-apr-2010 Art. 249 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 250 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 251 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-apr-2010 Art. 252 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

(la data 01-apr-2010 Art. 253 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 01-apr-2010 Art. 254 din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 26/2010 ) (la data 14-dec-2015 partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2 abrogat de Art. 629, punctul 28. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(la data 14-dec-2015 partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 2^1 abrogat de Art. 629, punctul 28. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

SECŢIUNEA 3: Lichidarea instituţiilor de credit Art. 255 Odată cu retragerea autorizaţiei, Banca Naţională a României dispune dizolvarea urmată de lichidare a instituţiei de credit potrivit prezentei secţiuni sau, dacă instituţia de credit se află în vreuna din situaţiile de insolvenţă prevăzute de legislaţia specială privind falimentul instituţiilor de credit, sesizează instanţa competentă în vederea deschiderii procedurii. Art. 256 (1)Lichidarea instituţiei de credit care nu se află în situaţie de insolvenţă, inclusiv a sucursalelor sale din România, din alte state membre sau din state terţe, se realizează cu respectarea legislaţiei româneşti aplicabile în cazul dizolvării şi lichidării societăţilor comerciale pe acţiuni şi a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Îndeplinirea atribuţiilor privind lichidarea instituţiei de credit este asigurată de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea este dispusă conform art. 255, cât şi în cazul în care lichidarea are loc la iniţiativa acţionarilor/membrilor. Art. 257 Lichidarea instituţiei de credit conform dispoziţiilor art. 255 sau la iniţiativa acţionarilor/membrilor nu împiedică declanşarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul procesului de lichidare instituţia de credit ajunge în una dintre situaţiile de insolvenţă prevăzute de legislaţia specială privind falimentul instituţiilor de credit. Art. 258 (1)Dispoziţiile cuprinse în legislaţia privind falimentul instituţiilor de credit referitoare la atribuţiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanţelor, se aplică în mod corespunzător şi în cazul lichidării instituţiei de credit potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni. (2)Cheltuielile efectuate de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar ocazionate de desfăşurarea activităţii de lichidare sunt considerate în sensul alin. (1) cheltuieli legate de lichidare. Art. 259 (1)În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naţională a României informează fără întârziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din statele membre gazdă asupra hotărârii adoptate, a consecinţelor legale şi a efectelor pe care le implică aceasta. (2)Dacă, din considerente de asigurare a protecţiei deponenţilor sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Naţională a României asigură informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii. Art. 260 (1)Dacă măsura prevăzută la art. 255 vizează o sucursală din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ, care mai are sucursale cel puţin într-un alt stat membru, Banca Naţională a României, înainte de adoptarea hotărârii, informează toate autorităţile competente din statele membre gazdă în care instituţia de credit desfăşoară activitate, cu privire la aceasta şi a efectelor pe care le implică.

(2)Dacă, din considerente de asigurare a protecţiei deponenţilor sau din alte considerente de interes public, adoptarea hotărârii nu poate fi întârziată, Banca Naţională a României asigură informarea prevăzută la alin. (1) imediat după adoptarea hotărârii. (3)Banca Naţională a României asigură coordonarea acţiunilor sale cu cele ale autorităţilor competente din celelalte state membre gazdă. Lichidatorul asigură coordonarea acţiunilor sale cu cele ale lichidatorilor desemnaţi în statele membre respective. Art. 261 (1)În cazul retragerii autorizaţiei unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate şi pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, lichidatorul trebuie să ia de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a României privind lichidarea instituţiei de credit în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi în două ziare de circulaţie naţională pe teritoriul fiecărui stat membru gazdă, în limba oficială a acestuia sau, după caz, într-una din limbile oficiale ale acestuia. (2)Hotărârea Băncii Naţionale a României produce efecte în toate statele membre gazdă, fără altă formalitate şi devine efectivă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I sau de la o dată ulterioară specificată în hotărâre. (3)Dacă consideră necesar, lichidatorul poate solicita înregistrarea hotărârii Băncii Naţionale a României în registrul imobiliar, registrul comerţului sau în orice alt registru public ţinut în statele membre gazdă. Dacă legislaţia unui stat membru gazdă prevede obligativitatea unei asemenea formalităţi, lichidatorul trebuie să ia toate măsurile pentru îndeplinirea acesteia. Sumele necesare realizării înregistrării sunt considerate cheltuieli aferente lichidării. Art. 262 (1)Lichidatorul poate acţiona pe teritoriul statelor membre gazdă, în baza unei copii certificate de pe hotărârea Băncii Naţionale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fără altă formalitate. (2)Lichidatorul poate exercita pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi revin potrivit legii române. El poate să numească alte persoane care să îl sprijine sau să îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor instituţiei de credit pe parcursul lichidării. (3)În exercitarea competenţelor sale, lichidatorul trebuie să respecte legislaţia statului membru pe teritoriul căreia acţionează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor instituţiei de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu are dreptul de a utiliza forţa pentru îndeplinirea atribuţiilor sale şi nici dreptul de a soluţiona litigii ori dispute. Art. 263 În cazul lichidării unei instituţii de credit, persoană juridică română, care desfăşoară activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplică legislaţia românească, cu excepţiile prevăzute la art. 266-274. Art. 264 (1)Orice creditor al instituţiei de credit aflate în lichidare, inclusiv autorităţile publice, cu domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în România sau în alt stat membru, are dreptul de a înainta o declaraţie de creanţe sau de a formula observaţii scrise în legătură cu creanţele sale asupra instituţiei de credit, care se adresează lichidatorului. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială ori în limbile oficiale ale statului membru de domiciliu/reşedinţă, după caz, unde are situat sediul social şi trebuie

să poarte menţiunea "declaraţie de creanţe", respectiv, "observaţii privind creanţele", în limba română. (2)Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României beneficiază de acelaşi tratament şi au acelaşi rang de preferinţă ca şi creanţele de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României. (3)Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să transmită copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă există, şi trebuie să indice natura fiecărei creanţe, data la care a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă există privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi să indice care sunt creanţele garantate astfel. (4)La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a declaraţiei de creanţe sau, după caz, a observaţiilor formulate şi a documentelor prezentate. Art. 265 (1)Lichidatorul asigură informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituţiei de credit. (2)Lichidatorul este ţinut de obligaţia de păstrare a secretului profesional, conform dispoziţiilor cuprinse în Capitolului V, Titlul III, Partea I. Art. 266 Efectele lichidării instituţiei de credit asupra anumitor contracte şi drepturi sunt reglementate astfel: a)contractele şi relaţiile de muncă sunt guvernate de legislaţia statului membru aplicabilă în cazul fiecărui contract de muncă; b)contractele prin care se dobândeşte dreptul de folosinţă sau dreptul de achiziţionare a unor bunuri imobile sunt guvernate de legea statului membru pe teritoriul căruia este situat imobilul, potrivit căreia se determină şi natura bunului: mobil sau imobil; c)drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor şi a aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei de înregistrare într-un registru public, sunt guvernate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ţinut registrul respectiv. Art. 267 (1)Deschiderea procedurii de lichidare a instituţiei de credit nu afectează drepturile reale ale creditorilor sau terţelor părţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile sau imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea instituţiei de credit, care, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre. (2)Drepturile prevăzute la alin. (1) se referă în special la: a)dreptul de a vinde sau de a dispune în alt mod de un bun şi dreptul de a-i culege fructele, decurgând în special dintr-un contract de gaj sau ipotecă; b)dreptul de preferinţă la executarea bunurilor afectate unei garanţii, înaintea altor titulari de drepturi asupra bunului; c)dreptul de urmărire a bunului în mâinile oricui s-ar găsi acesta; d)dreptul de uzufruct asupra bunului. (3)Dreptul, înregistrat într-un registru public şi opozabil terţilor, în temeiul căruia poate fi obţinut un drept real în sensul alin. (1), este considerat un drept real. (la data 14-dec-2015 Art. 267, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 3 completat de Art. 629, punctul 29. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 268 (1)Deschiderea procedurii de lichidare, în situaţia în care instituţia de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun, în calitate de

cumpărător, nu afectează dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauză prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la îndeplinirea unei condiţii, dacă, la data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru. (2)Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care instituţia de credit este parte într-un contract de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, nu poate constitui motiv pentru anularea sau desfiinţarea contractului şi nu afectează drepturile cumpărătorului, dacă data intrării în vigoare a hotărârii de lichidare este ulterioară livrării bunului şi dacă, la acea dată, bunul era situat pe teritoriul altui stat membru. Art. 269 (1)Deschiderea procedurii de lichidare nu afectează drepturile creditorilor de a invoca compensarea legală, atunci când legea aplicabilă contractului permite o asemenea compensare. (2)În cazul acordurilor de compensare (netting), legea aplicabilă este legea care guvernează contractul, dacă nu se aduce atingere prevederilor referitoare la excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenţiei timpurii şi a rezoluţiei şi la competenţele autorităţii de rezoluţie de suspendare temporară a drepturilor de încetare, cuprinse în legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii. (la data 14-dec-2015 Art. 269, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 3 modificat de Art. 629, punctul 30. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 270 Dispoziţiile art. 267, 268 şi 269 alin. (1) nu împiedică exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulităţii ori în constatarea inopozabilităţii actelor juridice, potrivit legii române. Art. 271 (1)Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a căror existenţă ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru este guvernată de legea statului membru respectiv. (2)Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfăşurate pe o piaţă reglementată sunt guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispoziţiile alin. (1) şi dacă nu se aduce atingere prevederilor referitoare la excluderea anumitor termeni contractuali în cazul intervenţiei timpurii şi a rezoluţiei şi la competenţele autorităţii de rezoluţie de suspendare temporară a drepturilor de încetare, cuprinse în legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii. (la data 14-dec-2015 Art. 271, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul VIII, sectiunea 3 modificat

de Art. 629, punctul 31. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 272 Legislaţia românească cu privire la nulitatea actelor frauduloase încheiate în dauna creditorilor nu este aplicabilă în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeşte că actul, ca întreg, este guvernat de legea altui stat membru şi că legea respectivă nu permite nici o modalitate de contestare a actului în speţă. Art. 273 Validitatea actelor încheiate după deschiderea procedurii lichidării, prin care instituţia de credit înstrăinează bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrării într-un registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a căror existenţă sau transfer este supusă obligaţiei de înregistrare într-un registru, un cont ori un sistem centralizat de depozitare ţinut sau localizat într-un alt stat membru, este guvernată de legea statului membru

pe teritoriul căruia este situat imobilul respectiv sau, după caz, sub autoritatea căruia este ţinut acel registru, cont sau sistem centralizat de depozitare. Art. 274 Acţiunile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect bunuri sau drepturi de care instituţia de credit a fost privată, sunt guvernate de legea statului membru în care se desfăşoară procesul.

CAPITOLUL IX: Căi de contestare Art. 275

(1)Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării. (la data 01-ian-2014 Art. 275, alin. (1) din partea I, titlul III, capitolul IX modificat de Art. VIII, punctul 182. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (3)Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. (4)În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte. Art. 276 Dispoziţiile art. 275 se aplică în mod corespunzător şi în cazul refuzului nejustificat al Băncii Naţionale a României de a se pronunţa, în termenele prevăzute de lege, cu privire la o cerere de autorizare care cuprinde toate datele şi informaţiile cerute potrivit prevederilor legale în vigoare. Art. 277 Până la adoptarea unei hotărâri de către consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit art. 275 alin. (1) sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.

CAPITOLUL X: Dispoziţii aplicabile societăţilor de servicii de investiţii financiare Art. 278 (1)Următoarele dispoziţii ale prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii în condiţiile prevăzute în articolele care urmează: a)secţiunea a 2-a a cap. I din titlul I partea I; b)art. 24 şi art. 241 titlul I, cap. II, secţiunea a 2-a pct. 2.1; c)art. 106 din titlul II, cap. I;

d)art. 121, secţiunile 1-8 şi art. 150 alin. (1) lit. b) şi c) din secţiunea a 9-a a cap. III din titlul II partea I; e)art. 1521, art. 163-1691, art. 171, 173, 1732, 1734, 174 şi cap. II şi V din titlul III partea I; f)art. 210-211, art. 214-229, art. 234-234 2 din titlul III partea I. (2)Autorităţii de Supraveghere Financiară îi sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile cap. VI din titlul III partea I. (la data 01-ian-2014 Art. 278 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Autoritatea de Supraveghere Financiară stabileşte prin reglementări atribuţiile consiliului de administraţie şi ale directorilor sau, după caz, ale consiliului de supraveghere şi ale directoratului unei societăţi de servicii de investiţii financiare, în vederea respectării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (la data 15-mar-2015 Art. 278, alin. (2) din partea I, titlul III, capitolul X completat de Art. I, punctul 12. din Legea 29/2015 )

Art. 279 În aplicarea dispoziţiilor art. 278 se au în vedere următoarele: a)orice referire la o instituţie de credit, persoană juridică română, la o instituţie de credit-mamă la nivelul României sau la o instituţie de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene se consideră a fi făcută la o societate de servicii de investiţii financiare, la o firmă de investiţii-mamă la nivelul României şi, respectiv, la o firmă de investiţii-mamă la nivelul Uniunii Europene, cu excepţia art. 177 la care numai prima referire a textului la instituţii de credit, persoane juridice române, se consideră a fi făcută la societăţi de servicii de investiţii financiare. Orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută la Autoritatea de Supraveghere Financiară; b)în scopul aplicării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul grupurilor din care face parte o societate de servicii de investiţii financiare, dar care nu includ o instituţie de credit, expresiile «autoritate competentă», «societate financiară holding», «societate financiară holding mixtă», «societate holding cu activitate mixtă» au următoarele semnificaţii: 1.autoritate competentă - autoritatea competentă, aşa cum este aceasta definită la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, împuternicită cu supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii; 2.societate financiară holding - o instituţie financiară ale cărei filiale sunt în exclusivitate sau în principal firme de investiţii sau alte instituţii financiare, cel puţin una dintre ele fiind o firmă de investiţii, şi care nu este o societate financiară holding mixtă; 3.societate holding cu activitate mixtă - o întreprindere-mamă, alta decât o societate financiară holding, o firmă de investiţii sau o societate financiară holding mixtă, ale cărei filiale includ cel puţin o firmă de investiţii; 4.societate financiară holding mixtă - o societate definită conform prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 21 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; c)în aplicarea art. 168 alin. (2), trimiterea la prezenta ordonanţă de urgenţă se consideră a fi făcută la Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital;

d)în aplicarea art. 202 alin. (2) şi art. 226 alin. (9), trimiterea la cap. V din titlul III partea I se consideră a fi făcută la art. 7 alin. (2 1) şi (22) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările şi completările ulterioare; e)în aplicarea art. 226 alin. (3) lit. j) şi art. 226 1, trimiterea la cap. VIII din titlul III partea I se consideră a fi făcută la titlul IX din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. (la data 01-ian-2014 Art. 279 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 280 Pentru scopurile supravegherii pe bază consolidată, orice referinţă la instituţiile de credit se consideră a fi făcută la instituţii de credit sau la firme de investiţii, după caz. (la data 01-ian-2014 Art. 280 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 281 În cazul în care o societate financiară holding mamă la nivelul Uniunii Europene sau o societate financiară holding mixtă-mamă la nivelul Uniunii Europene are ca filiale atât o instituţie de credit, cât şi o firmă de investiţii, prevederile titlului III partea I se aplică atât supravegherii instituţiilor de credit, cât şi, după caz, supravegherii societăţilor de servicii de investiţii financiare. (la data 01-ian-2014 Art. 281 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 282 (la data 01-ian-2007 Art. 282 din partea I, titlul III, capitolul X a se vedea referinte de aplicare din Art. 29 din capitolul VII din Regulamentul 17/2006 )

(1)În cazul în care o instituţie de credit are ca societate-mamă o firmă de investiţii-mamă la nivelul României, doar firma de investiţii este supravegheată pe bază consolidată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (2)În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare are ca societatemamă o instituţie de credit-mamă la nivelul României, doar instituţia de credit este supravegheată pe bază consolidată de către Banca Naţională a României, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora. (3)În cazul în care o societate financiară holding are ca filiale cel puţin o instituţie de credit, persoană juridică română, şi o societate de servicii de investiţii financiare, este supusă supravegherii pe bază consolidată de către Banca Naţională a României doar instituţia de credit, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (la data 01-ian-2014 Art. 282 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 283 (1)Autoritatea de Supraveghere Financiară asigură cooperarea cu autorităţile competente ale statelor membre pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din prezenta ordonanţă de urgenţă, din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi din reglementările emise în aplicarea acestora, în special atunci când serviciile şi activităţile de investiţii sunt furnizate în baza liberei circulaţii a serviciilor sau prin înfiinţarea de sucursale. (2)Supravegherea prudenţială a unei firme de investiţii din alte state membre este responsabilitatea autorităţilor competente din statul membru de origine, fără

a aduce atingere competenţelor Autorităţii de Supraveghere Financiară prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă. (3)Dispoziţiile alin. (2) nu împiedică exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (4)Măsurile luate de Autoritatea de Supraveghere Financiară faţă de firmele de investiţii din alte state membre care desfăşoară activitate în România nu pot institui un tratament discriminatoriu sau restrictiv pe considerente legate de faptul că firmele de investiţii respective sunt autorizate în alte state membre. (5)Autoritatea de Supraveghere Financiară emite reglementări în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. (6)În activitatea lor, societăţile de servicii de investiţii financiare se supun reglementărilor şi măsurilor adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi a reglementărilor emise în aplicarea acestora. (la data 01-ian-2014 Art. 283 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 284 (1)Autoritatea de Supraveghere Financiară este competentă să dispună faţă de o societate de servicii de investiţii financiare sau faţă de persoanele responsabile, care încalcă dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora sau nu se conformează recomandărilor formulate, măsurile necesare şi/sau să aplice sancţiuni, în scopul înlăturării deficienţelor şi a cauzelor acestora. (2)Măsurile ce pot fi dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară pentru a asigura redresarea, în cel mai scurt timp, a situaţiei entităţilor prevăzute la alin. (1) sunt cele prevăzute la art. 226, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 227. (3)În cazurile în care cerinţele prudenţiale prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi în reglementările emise în aplicarea acestora nu sunt respectate sau nu s-a dat curs recomandărilor formulate, Autoritatea de Supraveghere Financiară aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, cu prevederile titlului X din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile titlului I, cap. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital. (la data 01-ian-2014 Art. 284 din partea I, titlul III, capitolul X modificat de Art. VIII, punctul 183. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

PARTEA II: DISPOZIŢII SPECIFICE TITLUL I: BĂNCI Art. 285 Băncile sunt instituţii de credit cu vocaţie universală, care pot desfăşura oricare dintre activităţile prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II din Titlul I, Partea I. Art. 286 Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în totalitate băncilor. Art. 287 (1)Băncile, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Băncile, persoane juridice române, nu pot utiliza o denumire specifică unei alte categorii de instituţii de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă.

TITLUL II: BĂNCI DE ECONOMISIRE ŞI CREDITARE ÎN DOMENIUL LOCATIV CAPITOLUL I: Dispoziţii generale Art. 288 Prezentul Titlu reglementează regimul aplicabil băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice române, ca instituţii de credit specializate în finanţarea pe termen lung a domeniului locativ, al căror obiect principal de activitate constă în economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ. Art. 289 Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice române, în măsura în care nu se dispune altfel potrivit dispoziţiilor cuprinse în prezentul titlu. Art. 290 În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: a)activităţi în domeniul locativ reprezintă: 1.construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie preponderent locativă; 2.cumpărarea, reabilitarea, modernizarea, consolidarea sau extinderea altor imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, cu condiţia să fie folosite ca spaţii locative; 3.cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune pentru construirea de imobile cu destinaţie preponderent locativă; 4.cumpărarea de terenuri intravilane sau dobândirea drepturilor de concesiune în scopul construirii altor imobile decât cele cu destinaţie preponderent locativă, în limita cotei deţinute de spaţiile locative din totalul construcţiei poziţionate pe teren; 5.viabilizarea unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor de locuinţe; 6.preluarea unor creanţe legate de realizarea activităţilor prevăzute la pct. 1-5; 7.construirea de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, dacă acestea sunt legate de construcţia de locuinţe sau dacă ele contribuie, prin amplasarea lor în zonele de locuit, la aprovizionarea acestora sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural; 8.lucrări în domeniul locativ angajate de chiriaş în scopul modernizării locuinţei; b)client - persoană fizică sau juridică care încheie cu banca de economisire şi creditare în domeniul locativ un contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, prin care dobândeşte, ca urmare a efectuării depunerilor prevăzute în contract, dreptul legal de a primi un credit la dobânda stabilită potrivit clauzelor contractuale; c)contract de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, denumit în continuare contract de economisire-creditare - angajamentul părţilor în baza căruia clientul se obligă să economisească o sumă reprezentând suma minimă de economisire, iar banca de economisire şi creditare în domeniul locativ se obligă, dacă toate condiţiile de repartizare a creditului sunt îndeplinite, să acorde un credit cu dobândă fixă destinat unor activităţi în domeniul locativ, care

reprezintă diferenţa dintre suma totală contractată şi suma economisită incluzând dobânzile şi primele acordate clientului; d)data de repartizare - data la care soldul economisit şi creditul pentru domeniul locativ sunt puse la dispoziţia clientului; e)economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ - acceptarea de depozite de la clienţi şi acordarea acestora de credite cu dobândă fixă din sumele acumulate pentru activităţi în domeniul locativ; f)finanţare în baza contractului de economisire-creditare - creditul cu dobândă fixă obţinut de către client în condiţiile prevăzute în contractul de economisirecreditare; g)finanţare anticipată - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care nu a acumulat încă suma minimă de economisire stabilită de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ prin contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transformă în credit cu dobândă fixă în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor de repartizare prevăzute în contractul de economisire-creditare; h)finanţare intermediară - creditul cu dobânda pieţei acordat clientului care a acumulat suma minimă de economisire stabilită prin contractul de economisirecreditare, dar nu îndeplineşte celelalte condiţii prevăzute în contractul de economisire-creditare; acest credit, la care se achită doar dobânda, se transformă în credit cu dobândă fixă în momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute în contractul de economisire-creditare; i)fond special - fond constituit de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în scopul garantării funcţionării sistemului din punctul de vedere al tehnicii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi al protejării intereselor clienţilor; j)masa de repartizare - resurse ale băncii de economii pentru domeniul locativ, provenind din depozite, dobânzi aferente, orice alte plăţi care majorează soldul economisit, sume rambursate aferente creditelor acordate, prime şi dobânzile aferente lor, alte surse atrase exclusiv în scopul finanţării în baza contractului de economisire-creditare, precum şi din surse proprii; k)raport individual între client şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ - raportul dintre aportul bănesc al clientului, calculat pentru fiecare contract de economisire-creditare, şi aportul bănesc al băncii de economii pentru domeniul locativ, pe care clientul îl obţine prin derularea creditului; l)raport colectiv între clienţi şi banca de economisire şi creditare în domeniul locativ - raportul dintre suma aporturilor băneşti ale clienţilor şi aportul bănesc preconizat al băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, rezultat din contractele de economisire-creditare al căror proces de economisire a fost încheiat şi/sau întrerupt, calculat pe o anumită perioadă; m)timp de aşteptare - perioada cuprinsă între data încheierii contractului de economisire-creditare şi data la care contractul clientului este repartizat; n)tipuri de contracte - modalităţi alternative de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, puse la dispoziţia clienţilor de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ, în funcţie de suma contractată, de dobânda şi termenele de rambursare aferente finanţării în baza contractului de economisire-creditare, precum şi în funcţie de alte criterii stabilite de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ. Art. 291 (1)Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoane juridice român, se constituie sub formă juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu

legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Denumirea unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, persoană juridice română, trebuie să includă sintagma "bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ" sau o altă expresie care să indice specializarea acesteia în finanţarea domeniului locativ. Art. 292 (1)Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, următoarele activităţi: a)economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ; b)finanţarea anticipată şi finanţarea intermediară, pe baza contractelor de economisire-creditare; c)acordarea de credite pentru activităţi în domeniul locativ, în condiţiile prevăzute la alin. (2); d)administrarea de portofolii de credite şi intermedierea de credite pe contul terţilor, dacă aceste credite sunt destinate finanţării unor activităţi în domeniul locativ; e)emiterea, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2), de garanţii pentru acele tipuri de credite obţinute de o persoană, pe care băncile de economii pentru domeniul locativ le pot acorda; f)efectuarea de plasamente în active cu grad de risc de credit scăzut, potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României; g)acordarea de credite societăţilor comerciale la care băncile de economii pentru domeniul locativ deţin participaţii, în condiţiile art. 307; h)emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit; i)operaţiuni de plăţi; j)consultanţă financiar-bancară; k)operaţiuni de mandat cu specific financiar-bancar; l)alte activităţi, potrivit dispoziţiilor art. 18, în măsura în care acestea susţin realizarea obiectului de activitate. (2)Totalul creanţelor decurgând din creditele şi angajamentele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi, respectiv, lit. e) nu poate depăşi nivelul reglementat de Banca Naţională a României din valoarea aferentă finanţărilor în baza contractelor de economisire-creditare şi a finanţărilor acordate potrivit alin. (1) lit. b). (3)Garantarea creanţelor decurgând din creditele acordate potrivit alin. (1) lit. a)-c) se realizează în condiţiile prevăzute prin reglementările Băncii Naţionale a României. (la data 23-mar-2009 Art. 292, alin. (2) din partea II, titlul II, capitolul I completat de Art. I, punctul 36. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 293 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot cesiona creanţele decurgând din finanţări în baza contractului de economisire-creditare, inclusiv garanţiile aferente, numai în condiţiile în care sumele obţinute din cesiune sunt utilizate pentru desfăşurarea activităţii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ şi pentru finanţarea anticipată şi intermediară.

CAPITOLUL II: Dispoziţii retragerea autorizaţiei

specifice

privind

autorizarea

şi

Art. 294 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ sunt supuse condiţiilor de autorizare aplicabile instituţiilor de credit şi condiţiilor specifice stabilite prin reglementări de Banca Naţională a României, care se referă, fără a fi limitative, la:

a)condiţiile generale de afaceri şi condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare; b)îndeplinirea cerinţelor tehnice şi de operare specifice; c)reglementările proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ privind procedura de derulare simplificată a contractelor de economisirecreditare; d)tipurile de contracte propuse a fi puse la dispoziţia clienţilor. Art. 295 Banca Naţională a României respinge o cerere de autorizare a unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ conform dispoziţiilor art. 38 şi în cazul în care Condiţiile generale de afaceri şi/sau Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare propuse: a)nu sunt de natură să asigure o derulare corespunzătoare a contractelor de economisire-creditare şi, în particular, aceste contracte, considerate individual, nu asigură pe întreaga lor durată un raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ; b)prevăd vărsăminte ale sumelor economisite, rambursări sau orice alte obligaţii care întârzie în mod neadecvat repartizarea contractelor de economisirecreditare, duc la prelungirea nejustificată a duratelor contractelor de economisire-creditare sau nu garantează suficient interesele clienţilor. Art. 296 (1)Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia acordată unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, conform dispoziţiilor art. 39, inclusiv în situaţiile în care: a)consideră că interesele clienţilor nu pot fi suficient protejate prin adoptarea altor măsuri în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă; b)constată existenţa unor situaţii de natura celor prevăzute la art. 295, care justifică retragerea autorizaţiei. (2)Retragerea autorizaţiei unei bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ are ca efect declanşarea procedurii de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare. Art. 297 (1)Fuziunea şi divizarea băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ se efectuează conform dispoziţiilor cuprinse în Capitolul VII din Titlul I, Partea I, cu respectarea dispoziţiilor specifice aplicabile acestei categorii de instituţii de credit. (2)Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot fuziona numai cu alte bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ.

CAPITOLUL III: Cerinţe specifice de desfăşurare a activităţii

Art. 298 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie să elaboreze reglementări proprii privind Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare, care stau la baza tipurilor de contracte oferite. Art. 299 Condiţiile generale de afaceri trebuie să cuprindă, fără a fi limitative, următoarele: a)calcule privind derularea contractelor de economisire-creditare, cu specificarea raportului individual dintre client şi banca de economii pentru domeniul locativ şi a timpului de aşteptare minim, mediu şi maxim; b)procedura de repartizare a contractelor de economisire-creditare, cu indicarea componenţei masei de repartizare, a termenelor de repartizare, a modului de

evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, precum şi stabilirea ordinii de repartizare; c)procedura privind calculul resurselor din masa de repartizare, care, temporar, nu pot fi repartizate, al veniturilor suplimentare din plasamentul acestor resurse, precum şi indicarea modului de utilizare a fondului special; d)modul de calcul al valorii garanţiei; e)procedura de restituire a sumelor economisite în cazul rezilierii contractelor de economisire-creditare; f)o procedură de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare, în interesul clienţilor, în cazul retragerii autorizaţiei sau al începerii procedurii falimentului; g)finanţarea investiţiilor de viabilizare a unor terenuri trecute în intravilan în scopul promovării construcţiei cartierelor de locuinţe; h)finanţarea construirii de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 290 lit. a) pct. 7. Art. 300 Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă următoarele prevederi: a)valoarea şi scadenţa aporturilor clientului şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, precum şi consecinţele în cazul întârzierii prestaţiilor; b)rata dobânzii practicate la depozite şi la creditele acordate; c)valoarea comisioanelor şi a altor cheltuieli care sunt în sarcina clientului; d)modul de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare, stabilirea ordinii de repartizare şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru plata sumei contractate; e)modalităţile de garantare şi condiţiile de rambursare a creditelor, precum şi de asigurare împotriva riscului de nerambursare; f)condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi divizat sau conexat cu alt contract de economisire-creditare; g)condiţiile în care se majorează sau se reduce suma contractată; h)condiţiile în care pot fi cesionate drepturi derivând din contractul de economisire-creditare; i)condiţiile în care un contract de economisire-creditare poate fi reziliat şi consecinţele ce rezultă din rezilierea lui sau din procedura de derulare simplificată; j)condiţiile de administrare a conturilor clienţilor; k)instanţa competentă să soluţioneze litigiile. Art. 301 (1)Modificările sau completările aduse Condiţiilor generale de afaceri şi Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 299, cu excepţia lit. d), respectiv ale art. 300, cu excepţia lit. c), precum şi cele aduse Condiţiilor generale de afaceri şi Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare, corespunzătoare unor noi tipuri de contracte de economisire-creditare, se supun aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României. (2)Banca Naţională a României poate solicita băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ modificarea Condiţiilor generale de afaceri şi a Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare, atunci când se constată că acestea nu pot asigura îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din contractele de economisire-creditare. Art. 302

Oferirea unor noi tipuri de contracte este supusă aprobării Băncii Naţionale a României cu cel puţin 3 luni înainte de punerea la dispoziţia clienţilor a acestor contracte şi trebuie să fie conforme prevederilor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri şi în Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare aprobate. Art. 303 (1)În măsura în care masa de repartizare nu este utilizată pentru finanţări în baza contractelor de economisire-creditare, aceasta poate fi utilizată numai pentru restituirea resurselor atrase şi introduse în masa de repartizare şi pentru finanţarea anticipată şi intermediară. (2)Masa de repartizare trebuie să fie alocată astfel încât să se asigure o repartizare uniformă a contractelor de economisire-creditare şi un timp de aşteptare cât mai scurt. Art. 304 (1)În cazul contractelor de economisire-creditare încheiate în valută, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ au obligaţia să formeze mase de repartizare separate în valutele în care s-a realizat economisirea. Utilizarea maselor de repartizare astfel constituite se face, în principal, în valuta în care s-a făcut economisirea, băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ fiind obligate să administreze corespunzător riscul valutar. (2)În cazuri speciale, pe baza unei cereri motivate, Banca Naţională a României poate excepta băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ de la obligaţia de a forma mase de repartizare separate, dacă prin aceasta nu se periclitează interesele clienţilor. Art. 305 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ nu se pot angaja să pună la dispoziţia clientului suma contractată în vederea creditării la o dată determinată, înainte de repartizarea contractului de economisire-creditare. Art. 306 Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ alocă anual, înainte de impozitarea profitului în contul fondului special, diferenţa dintre veniturile realizate ca urmare a plasamentelor temporare efectuate din masa de repartizare neutilizată pentru finanţarea în baza contractelor de economisire-creditare, din cauza neîndeplinirii de către clienţi a condiţiilor de repartizare, şi veniturile care s-ar fi realizat ca urmare a finanţării în baza contractului de economisirecreditare, în limita a 3% din depozitele atrase. Fondul special poate fi lichidat, la sfârşitul anului, în limita părţii care depăşeşte 3% din depozitele atrase. Art. 307 (1)Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ pot deţine participaţii exclusiv la capitalul unor societăţi al căror obiect de activitate cuprinde activităţi în domeniul locativ şi care desfăşoară preponderent astfel de activităţi, în limita unei treimi din capitalul social al acestora şi cu respectarea dispoziţiilor art. 89 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 307, alin. (1) din partea II, titlul II, capitolul III modificat de Art. VIII, punctul 184. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)O participaţie mai mare este permisă doar la capitalul social al altor bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, cu condiţia ca totalul participaţiilor la astfel de societăţi să nu depăşească 20% din fondurile proprii ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ. Art. 308 (1)În afara atribuţiilor prevăzute de lege, auditorii financiari ai băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ au şi următoarele obligaţii speciale:

a)verificarea respectării prevederilor cuprinse în Condiţiile generale de afaceri cu privire la procedura de repartizare, scop în care aceştia sunt împuterniciţi să aibă acces la documentele băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, în măsura în care acestea se referă la procedura de repartizare; b)verificarea respectării condiţiilor prevăzute de normele interne cu privire la plata creditelor şi garantarea creanţelor din credite; c)verificarea respectării reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Auditorul financiar are obligaţia să informeze Banca Naţională a României ori de câte ori constată încălcarea de către banca de economisire şi creditare în domeniul locativ a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi/sau a reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (3)Auditorul financiar întocmeşte la încheierea exerciţiului financiar un raport asupra activităţii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru activităţi în domeniul locativ, pe care îl remite şi Băncii Naţionale a României.

CAPITOLUL IV: Reglementări şi măsuri specifice Art. 309 (1)În vederea asigurării condiţiilor de executare în mod corespunzător a obligaţiilor decurgând din contractele de economisire-creditare şi, în particular, pentru garantarea existenţei la nivelul băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ a unor disponibilităţi suficiente, care să asigure un ritm de repartizare cât mai regulat, Banca Naţională a României emite reglementări referitoare la: a)plasamentul temporar al sumelor acumulate în vederea repartizării, precum şi al sumelor deja repartizate, dar al căror vărsământ nu a fost încă solicitat de către clienţi; b)modul de determinare a contractelor de economisire-creditare de valoare mare, precum şi: 1.proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare în totalul sumelor contractate aferente contractelor de economisirecreditare nerepartizate; 2.proporţia admisă a sumelor din contractele de economisire-creditare de valoare mare, încheiate pe parcursul unui an calendaristic, în totalul sumelor contractate aferente contractelor de economisire-creditare încheiate pe parcursul acelui an; c)condiţiile de acordare a creditelor destinate activităţilor în domeniul locativ prevăzute la art. 290 lit. a) pct. 7 şi proporţia admisă a acestor contracte în totalul creditelor acordate de o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ, care nu poate depăşi procentul de 3%; d)expunerea maximă admisă faţă de o societate comercială din categoria celor prevăzute la art. 307 alin. (1), precum şi expunerea maximă totală admisă faţă de astfel de societăţi comerciale; e)proporţia admisă a creditelor acordate în baza contractelor de economisirecreditare şi garantate cu diferite tipuri de garanţii, în totalul creditelor acordate în baza contractelor de economisire-creditare, în cazul în care se consideră necesară o astfel de măsură prudenţială; f)condiţiile minime de repartizare a contractelor de economisire-creditare, în particular referitoare la suma minimă de economisire şi calculul indicelui de evaluare minim, pentru asigurarea unui raport individual adecvat între client şi banca de economii pentru domeniul locativ; g)modul de constituire, utilizare şi lichidare a fondului special. (2)La calculul proporţiilor admise al contractelor de economisire-creditare de valoare mare, potrivit alin. (1) lit. b), se includ şi contractele de economisire-

creditare pentru care, în conformitate cu Condiţiile generale de afaceri, clienţii au vărsat suma minimă de economisire în cursul primului an după încheierea contractului de economisire-creditare. Art. 310 (1)Banca Naţională a României este împuternicită să ia toate măsurile necesare pentru ca activităţile de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ să se desfăşoare în conformitate cu Condiţiile generale de afaceri şi cu Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare, precum şi cu celelalte condiţii stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin reglementările emise în aplicarea acesteia. (2)În situaţia în care există date certe care conduc la concluzia că o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ nu îşi va putea onora obligaţiile, Banca Naţională a României poate interzice acesteia, pe o perioadă limitată, încheierea de noi contracte de economisire-creditare. (3)Dacă situaţia prevăzută la alin. (2) nu este remediată, Banca Naţională a României poate dispune retragerea autorizaţiei şi iniţierea procedurii de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare. (4)Prin procedura de derulare simplificată a contractelor de economisirecreditare se urmăreşte realizarea aporturilor băneşti ale clienţilor şi ale băncii de economisire şi creditare în domeniul locativ, aferente contractelor de economisire-creditare existente, în sensul protejării intereselor clienţilor.

CAPITOLUL V: Stimularea economisirii şi creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ Art. 311 (1)Fiecare client, persoană fizică cu cetăţenia română şi cu domiciliul stabil în România, beneficiază de o primă de stat pentru depunerile anuale efectuate în baza unui contract de economisire-creditare încheiat cu o bancă de economisire şi creditare în domeniul locativ. (2)Dreptul la prima de stat se constituie la finele anului de economisire. Anul de economisire este anul calendaristic în care s-au efectuat depunerile îndreptăţite la primă. (3)Prima de stat trebuie solicitată de client până cel târziu la sfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire, la banca de economisire şi creditare în domeniul locativ cu care a încheiat contractul de economisire-creditare. (4)Dreptul la prima de stat se prescrie în cazul în care aceasta nu a fost solicitată până la sfârşitul anului calendaristic următor anului de economisire. Art. 312 (1)Prima de stat se stabileşte la 25% din suma economisită în anul respectiv de către client, (2)Prima de stat nu poate depăşi echivalentul în lei a 250 euro, calculat la rata de schimb leu/euro comunicată de Banca Naţională a României pentru ultima zi lucrătoare a anului de economisire. (3)În cazul în care clientul încheie mai multe contracte de economisire-creditare cu banca de economisire şi creditare în domeniul locativ şi primele stabilite depăşesc prima maximă admisă pentru anul de economisire, suma primelor trebuie limitată la nivelul prevăzut la alin. (2). (la data 01-ian-2009 Art. 312 din partea II, titlul II, capitolul V modificat de Art. I din Ordonanta urgenta 215/2008 )

Art. 313 (1)Sunt îndreptăţiţi să beneficieze de primă de stat clienţii persoane singure, precum şi oricare dintre soţi, separat, indiferent care dintre ei a făcut depunerea.

(2)În sensul alin. (1), prin persoană singură se înţelege o persoană necăsătorită, văduvă sau divorţată. Art. 314 Prima de stat se alocă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi se acordă de acesta după expirarea fiecărui an calendaristic, în termen de maxim 60 de zile de la solicitarea care a fost transmisă de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ acestei autorităţi. Prima este virată de banca de economisire şi creditare în domeniul locativ în contul clientului. Art. 315 (1)Pentru a beneficia în mod constant de prima de stat, contractele de economisire-creditare trebuie să aibă o durată de minimum 5 ani, fără a fi necesară justificarea utilizării în scop locativ a sumei economisite, şi este obligatoriu ca înainte de expirarea termenului de economisire stabilit să nu se fi efectuat restituiri totale sau parţiale din sumele economisite. (2)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) următoarele situaţii: a)suma economisită şi/sau suma contractată este pusă la dispoziţie după repartizare, iar cel care a economisit utilizează suma primită pentru activităţi în domeniul locativ; b)în cazul cesiunii contractului de economisire-creditare, iar după repartizare, suma economisită sau suma contractată se utilizează pentru activităţi în domeniul locativ de către cesionar; c)cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ sau soţul/soţia acestuia a decedat ori a intrat în incapacitate totală de muncă după încheierea contractului de economisire-creditare; d)cel care a economisit pentru activităţi în domeniul locativ a devenit şomer şi perioada de şomaj este de cel puţin 9 luni fără întrerupere şi durează încă în momentul la care se solicită restituirea sumei. (la data 21-iul-2007 Art. 315 din partea II, titlul II, capitolul V modificat de Art. 1, punctul 52. din Legea 227/2007 )

Art. 316 Clienţii care au încasat prima de stat încălcând dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia sunt obligaţi să o restituie Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în termen de maxim 90 de zile de la încasarea acesteia. Art. 317 Procedura de acordare a primei de stat se stabileşte de către Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului prin norme metodologice, aprobate prin ordin comun. Tipul de activitate în domeniul locativ*)

Acte şi documente doveditoare**)

- construirea de locuinţe noi sau activităţile prevăzute în art. 290 lit. a) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare

- documente care atestă forma juridică de deţinere a terenului destinat construcţiei - autorizaţie de construire - proiect de execuţie, deviz estimativ, contracte încheiate cu societăţi specializate sau persoane fizice autorizate

- extinderea, modernizarea, reabilitarea, consolidarea de locuinţe şi viabilizarea de terenuri

- act de proprietate (deţinere) imobil/teren - autorizaţie de construire - proiect de execuţie, deviz estimativ, contracte încheiate cu societăţi specializate sau persoane fizice autorizate

- cumpărarea unei locuinţe

- antecontract de vânzare-cumpărare - contract de vânzare-cumpărare

- cumpărarea de terenuri intravilane

- antecontract de vânzare-cumpărare - contract de vânzare-cumpărare

TITLUL III: BĂNCI DE CREDIT IPOTECAR Art. 318 (1)Dispoziţiile prezentului Titlu reglementează regimul băncilor de credit ipotecar, persoane juridice române, ca instituţii de credit specializate, al căror obiect principal de activitate îl constituie desfăşurarea cu titlu profesional a activităţii de acordare de credite ipotecare pentru investiţii imobiliare şi atragerea de fonduri rambursabile de la public prin emisiune de obligaţiuni ipotecare. (2)Cu excepţia activităţii de atragere de depozite, băncile de credit ipotecar pot desfăşura în limita autorizaţiei acordate, activităţile prevăzute la art. 18, în condiţiile în care acestea susţin activitatea de acordare de credite ipotecare şi emisiune de obligaţiuni ipotecare. Dispoziţiile art. 20-22 se aplică în mod corespunzător. Art. 319 (1)Băncile de credit ipotecar, persoane juridice române, se constituie sub formă juridică de societate pe acţiuni în conformitate cu legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2)Denumirea unei bănci de credit ipotecar trebuie să includă sintagma "bancă de credit ipotecar" sau sintagma "bancă ipotecară". Art. 320 Dispoziţiile cu caracter general aplicabile instituţiilor de credit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător băncilor de credit ipotecar.

(la data 30-apr-2011 partea II, titlul IV abrogat de Art. I, punctul 38. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

TITLUL V: ORGANIZAŢII COOPERATISTE DE CREDIT CAPITOLUL I: Dispoziţii generale SECŢIUNEA 1: Sferă de aplicare şi definiţii Art. 333 (1)Dispoziţiile cuprinse în prezentul titlu se aplică cooperativelor de credit, persoane juridice române şi caselor centrale, persoane juridice române, ale cooperativelor de credit la care acestea sunt afiliate, denumite generic, în continuare, organizaţii cooperatiste de credit. (2)Dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Partea I a prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în totalitate caselor centrale şi, dacă nu se dispune altfel potrivit prezentului titlu, cooperativelor de credit afiliate la acestea. (3)La nivelul reţelei constituite din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate, trebuie să fie respectate cerinţele cuprinse în Capitolele III şi V din Titlul II, Partea I, în condiţiile prevăzute la art. 384.

Art. 334 În înţelesul prezentului titlu termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează: a)cooperativă de credit - instituţia de credit constituită ca o asociaţie autonomă de persoane fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic, social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară, cu precădere, pe principiul într-ajutorării membrilor cooperatori; b)casa centrală a cooperativelor de credit - instituţia de credit constituită prin asocierea de cooperative de credit, în scopul gestionării intereselor lor comune, urmăririi centralizate a respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor-cadru, aplicabile tuturor cooperativelor de credit afiliate, prin exercitarea supravegherii şi a controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi funcţionării acestora, denumită în continuare casa centrală; c)afiliată la o casă centrală - cooperativa de credit care a subscris şi a vărsat la capitalul social al casei centrale cel puţin numărul de părţi sociale stabilit în actul constitutiv al casei centrale şi care se subordonează acesteia potrivit dispoziţiilor prezentului titlu şi condiţiilor de afiliere stabilite de casa centrală; d)act constitutiv-cadru - îndrumarul cu caracter obligatoriu privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cooperativelor de credit afiliate la o casă centrală, elaborat de aceasta şi aprobat de Banca Naţională a României, care cuprinde prevederile minime pentru întocmirea actelor constitutive ale cooperativelor de credit afiliate, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a reţelei; e)reglementări-cadru - regulamente, norme şi instrucţiuni emise de o casă centrală în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege, obligatorii pentru toate cooperativele de credit afiliate la aceasta, în vederea desfăşurării activităţii în cadrul reţelei cooperatiste, în mod unitar şi în conformitate cu cerinţele legii şi ale reglementărilor Băncii Naţionale a României emise în aplicarea acesteia; f)reţea cooperatistă - ansamblul format din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate la aceasta.

SECŢIUNEA 2: Principii generale Art. 335 (1)Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, sunt asociaţii autonome, apolitice şi neguvernamentale, care desfăşoară activităţi specifice instituţiilor de credit, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, în scopul într-ajutorării membrilor acestora. (2)Activitatea în cadrul unei reţele cooperatiste se desfăşoară preponderent şi cu prioritate în interesul membrilor cooperatori, respectiv al organizaţiilor cooperatiste de credit afiliate la casa centrală. Art. 336 (1)Organizaţiile cooperatiste de credit, persoane juridice române, se pot organiza şi funcţiona doar sub forma cooperativelor de credit şi a casei centrale la care acestea sunt afiliate. (2)Afilierea la o casă centrală este obligatorie. Condiţiile şi procedura de afiliere se stabilesc prin actul constitutiv al casei centrale. Art. 337 (1)Casă centrală a cooperativelor de credit asigură promovarea intereselor cooperativelor de credit afiliate, având următoarele atribuţii principale: a)reprezentarea intereselor comune economice, financiare, juridice, socialculturale ale cooperativelor de credit afiliate, în faţa Băncii Naţionale a României, a instituţiilor publice şi a instanţelor judecătoreşti; b)urmărirea şi asigurarea coeziunii şi bunei funcţionări a întregii reţele, scop în care casa centrală întreprinde toate măsurile necesare pentru a garanta

lichiditatea şi adecvarea capitalului la riscuri la nivelul fiecărei organizaţii cooperatiste de credit şi al reţelei în ansamblul său, inclusiv, dacă este cazul, prin acordarea de asistenţă financiară cooperativelor de credit afiliate; c)emiterea actului constitutiv-cadru şi a altor reglementări-cadru pentru organizarea activităţii în cadrul reţelei; d)supravegherea cooperativelor de credit afiliate, în ceea ce priveşte respectarea de către acestea a dispoziţiilor legii şi reglementărilor emise de Banca Naţională a României, a actului constitutiv-cadru şi a reglementărilor-cadru ale casei centrale şi exercitarea controlului administrativ, tehnic şi financiar asupra organizării şi administrării acestora; e)garantarea în întregime a obligaţiilor cooperativelor de credit afiliate, sens în care dispune măsurile necesare pentru asigurarea plăţii de către acestea a contribuţiilor stabilite; f)lichidarea cooperativelor de credit afiliate; g)raportarea, în conformitate cu reglementările în vigoare, a datelor şi informaţiilor solicitate de Banca Naţională a României; h)informarea cooperativelor de credit afiliate despre reglementările emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi emiterea de reglementări-cadru pentru asigurarea respectării cerinţelor acestora la nivelul întregii reţele; i)asigurarea gestionării resurselor disponibile din reţea; j)asigurarea decontării operaţiunilor de încasări şi plăţi între cooperativele de credit afiliate şi a operaţiunilor de încasări şi plăţi ale propriei reţele în relaţia cu trezoreria statului şi cu celelalte instituţii de credit, prin contul curent deschis la Banca Naţională a României; k)instruirea personalului şi organizarea de acţiuni cu caracter social-cultural de interes comun. (2)În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice, casa centrală poate face recomandări şi poate dispune măsuri faţă de cooperativele de credit afiliate sau poate propune Băncii Naţionale a României aplicarea de sancţiuni, în condiţiile prezentului titlu.

CAPITOLUL II: Autorizarea organizaţiilor cooperatiste de credit SECŢIUNEA 1: Autorizarea cooperativelor de credit şi retragerea autorizaţiei Art. 338 (la data 16-apr-2008 Art. 338 din partea II, titlul V, capitolul II, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din capitolul II, sectiunea 4 din Regulamentul 6/2008 )

(1)Autorizarea cooperativelor de credit se realizează în condiţiile aplicabile instituţiilor de credit prevăzute în cap. II din titlul I partea I, cu excepţia art. 11 şi 17, ale căror prevederi nu se aplică la nivelul cooperativelor de credit din reţea, dacă sunt îndeplinite la nivelul reţelei cooperatiste condiţiile prevăzute la art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (la data 01-ian-2014 Art. 338, alin. (1) din partea II, titlul V, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 185. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Cooperativele de credit care se constituie şi se afiliază la o casă centrală deja autorizată, pot fi autorizate de Banca Naţională a României numai pe baza acordului de afiliere acordat de casa centrală respectivă. (3)Cooperativele de credit care se constituie simultan cu casa centrală se autorizează în condiţiile prevăzute în Secţiunea a 2-a a prezentului capitol. Art. 339 Banca Naţională a României poate stabili un nivel minim al capitalului iniţial pentru cooperativele de credit, cu aplicarea în mod corespunzător a cerinţei

prevăzute

la

art.

93

din

Regulamentul

(UE)

nr.

575/2013.

(la data 01-ian-2014 Art. 339 din partea II, titlul V, capitolul II, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 186. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 340 (1)Cooperativele de credit pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, activităţile prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din Titlul 1, Partea I, cu excepţia celor prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. c), g) pct. 1), 3) şi 4), h), j)m), o) şi p), în condiţiile prevăzute de dispoziţiile care urmează. (2)Cooperativele de credit pot să atragă depozite sau alte fonduri rambursabile de la membrii acestora, precum şi de la persoane fizice, juridice ori alte entităţi, care domiciliază, au reşedinţa sau locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit. (3)Cooperativele de credit pot să acorde credite: a)membrilor acestora, cu prioritate; b)persoanelor fizice, persoanelor juridice ori altor entităţi fără personalitate juridică, ce domiciliază, au reşedinţa sau locul de muncă, respectiv au sediul social şi desfăşoară activitate, în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, la un nivel care să nu poate depăşi 25% din activele cooperativei de credit. (4)Cooperativele de credit pot să deruleze credite, în numele şi pe contul statului, din surse puse la dispoziţie, destinate persoanelor prevăzute la alin. (3) şi/sau destinate finanţărilor unor proiecte de dezvoltare/reabilitare a activităţilor economice şi sociale din raza teritorială de operare a cooperativei de credit. Art. 341 Cooperativele de credit nu pot emite obligaţiuni. Acestea se pot finanţa din împrumuturi inter-cooperatiste sau de la alte instituţii de credit, în condiţiile respectării dispoziţiilor art. 337 alin. (1) lit. i). Art. 342 Banca Naţională a României poate retrage autorizaţia unei cooperative de credit, conform dispoziţiilor art. 39, şi la cererea fundamentată a casei centrale la care respectiva cooperativă de credit este afiliată, dacă aceasta constată existenţa unuia din motivele prevăzute la articolul menţionat sau cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, definită conform legislaţiei în materia insolvenţei instituţiilor de credit. Art. 343 Deosebit de alte motive pentru încetarea valabilităţii autorizaţiei, autorizaţia unei cooperative încetează să mai producă efecte de la data la care autorizaţia casei centrale a fost retrasă sau şi-a încetat valabilitatea conform art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) lit. b) şi c). Art. 344 Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei unei cooperative de credit se comunică în scris atât cooperativei de credit, cât şi casei centrale la care aceasta este afiliată.

SECŢIUNEA autorizaţiei

2:

Autorizarea

casei

centrale

şi

retragerea

Art. 345 (1)Casele centrale se autorizează, în mod colectiv, împreună cu toate cooperativele de credit din reţea propuse a se constitui, în condiţiile prevăzute în Capitolul III din Titlul I, Partea I. (2)Banca Naţională a României acordă autorizaţie casei centrale şi cooperativelor de credit dintr-o reţea, numai dacă cerinţele prevăzute de ordonanţa de urgenţă şi de reglementările emise în aplicarea acesteia sunt îndeplinite la nivelul casei

centrale şi a fiecărei cooperative de credit afiliate, precum şi la nivelul întregii reţele cooperatiste. (3)În aplicarea alin. (2), îndeplinirea cerinţelor prevăzute în Secţiunea 1 a Capitolului II din Titlul I, Partea I, şi în reglementările Băncii Naţionale a României emise în aplicarea acestora, trebuie să fie asigurată la nivelul casei centrale şi la nivelul întregii reţele cooperatiste, în cazul cooperativelor de credit, sunt incidente dispoziţiile art. 338 alin. (1). (4)Nivelul minim al capitalului agregat al unei reţele cooperatiste şi elementele care intră în calculul acestuia se stabilesc de Banca Naţională a României prin reglementări. Acest nivel nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro. Art. 346 (1)Casele centrale pot desfăşura, în limita autorizaţiei acordate, oricare dintre activităţile permise unei instituţii de credit, în condiţiile prevăzute în Secţiunea 1.2. a Capitolului II din Titlul I, Partea I. Activitatea se desfăşoară în principal şi cu preponderenţă în interesul cooperativelor de credit afiliate şi pentru asigurarea adecvării capitalului la riscuri şi a lichidităţii la nivelul întregii reţele. (2)Creditele acordate de o casă centrală persoanelor juridice, altele decât cooperativele de credit afiliate, nu pot depăşi 20% din activele casei centrale. (3)Casele centrale pot emite obligaţiuni în condiţiile prevăzute de lege pentru societăţile pe acţiuni. Art. 347 Banca Naţională a României respinge cererea de autorizare a unei reţele cooperatiste conform dispoziţiilor art. 38, precum şi în următoarele cazuri: a)din evaluarea planului de activitate rezultă că reţeaua cooperatistă, în ansamblul ei, nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condiţiile respectării cerinţelor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările aplicabile; b)nu sunt îndeplinite cerinţele privind nivelul minim al capitalului agregat al reţelei. Art. 348 În situaţia în care, din evaluarea documentaţiei prezentate în oricare dintre etapele procesului de autorizare, se constată că numai unele dintre cooperativele de credit din reţea şi casa centrală îndeplinesc condiţiile stabilite, Banca Naţională a României poate acorda autorizaţie, numai dacă la nivelul reţelei formate din aceste organizaţiile cooperatiste de credit sunt respectate prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. Art. 349 În cazul retragerii autorizaţiei acordate casei centrale, dispoziţiile art. 344 se aplică în mod corespunzător.

SECŢIUNEA României

3:

Desfăşurarea

activităţii

în

afara

teritoriului

Art. 350 Dacă, potrivit prevederilor art. 338 alin. (1), se derogă de la aplicarea art. 11 şi 17, atunci dispoziţiile cuprinse în cap. VI din titlul I al părţii I sunt aplicabile numai la nivelul ansamblului constituit din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate. (la data 14-dec-2015 Art. 350 din partea II, titlul V, capitolul II, sectiunea 3 modificat de Art. 629, punctul 32. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

CAPITOLUL III: Prevederi specifice de constituire şi funcţionare SECŢIUNEA 1: Dispoziţii comune organizaţiilor cooperatiste de credit Art. 351 (1)Dispoziţiile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi organizaţiilor cooperatiste de credit, în măsura în care nu se dispune altfel potrivit prezentului titlu. Constituirea, funcţionarea, modificarea actului constitutiv, dizolvarea, fuziunea, divizarea şi lichidarea organizaţiilor cooperatiste de credit urmează regimul societăţilor pe acţiuni. (2)În aplicarea alin. (1), orice referire făcută la acţiuni şi acţionari se consideră a fi făcută la părţi sociale şi la membrii cooperatori/cooperative de credit afiliate şi orice referire la un anumit procent din capitalul social al societăţii pe acţiuni se consideră a fi făcută la totalul drepturilor de vot la nivelul unei cooperative de credit/case centrale. (3)În toate actele oficiale, organizaţiile cooperatiste de credit trebuie să indice, pe lângă alte elemente prevăzute de lege şi menţiunea "capital social variabil", iar în cazul cooperativelor de credit, şi denumirea casei centrale le care sunt afiliate. (la data 14-dec-2015 Art. 351, alin. (3^1) din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 abrogat de Art. 629, punctul 33. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 14-dec-2015 Art. 351, alin. (3^2) din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 abrogat de Art. 629, punctul 33. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 3511 Prevederile art. 181 se aplică în mod corespunzător şi în cazul organizaţiilor cooperatiste de credit, participarea la schema de garantare a depozitelor realizându-se în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniul garantării depozitelor în sistemul bancar. (la data 14-dec-2015 Art. 351 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 completat de Art. 629, punctul 34. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 352 (1)Organizaţiile cooperatiste de credit au un număr variabil de membri cooperatori sau, după caz, de cooperative de credit afiliate, care nu poate fi mai mic decât numărul minim stabilit prin prezentul titlu. (2)Capitalul social al unei organizaţii cooperatiste de credit este variabil şi este format din părţi sociale de valoare egală. (3)În cadrul unei reţele cooperatiste, părţile sociale ale tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit trebuie să fie de valoare egală. Art. 353 (1)Valoarea nominală a unei părţi sociale este stabilită prin actul constitutivcadru, dar nu poate fi mai mică de 10 lei. (2)Părţile sociale sunt purtătoare de dividende. Acestea se plătesc membrilor cooperatori, respectiv cooperativelor de credit afiliate, din profitul net, proporţional cu cota de participare la capitalul social şi corespunzător perioadei de deţinere a părţilor sociale în cursul exerciţiului financiar. Art. 354 (1)Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Ele sunt indivizibile şi nu pot fi vândute, cesionate sau gajate decât numai între membrii cooperatori, cu excepţia cazurilor de încetare a calităţii de membru potrivit actului constitutiv, respectiv între cooperativele de credit afiliate la casa centrală.

(2)Părţile sociale nu pot fi utilizate pentru plata datoriilor personale ale titularilor lor faţă de organizaţia cooperatistă de credit sau faţă de terţi şi nu sunt purtătoare de dobânzi. (3)Membrii cooperatori, respectiv cooperativele de credit afiliate, nu pot solicita restituirea parţială a contravalorii părţilor sociale subscrise, cu excepţia celor decurgând din regularizările prevăzute la art. 369 alin. (2), în cazul părţilor sociale subscrise la casa centrală. (4)Titularii părţilor sociale, membrii cooperatori sau cooperative de credit, după caz, sunt răspunzători pentru obligaţiile organizaţiei cooperatiste de credit, în limita părţilor sociale subscrise. Art. 355 (1)Adunarea generală a unei organizaţii cooperatiste de credit se întruneşte ori de câte ori este necesar, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, pentru a hotărî asupra tuturor aspectelor care ţin de competenţa adunării generale ordinare şi extraordinare a unei societăţi pe acţiuni, iar în cazul cooperativelor de credit, şi pentru a desemna din rândul membrilor consiliului de administraţie sau, după caz, ai directoratului reprezentanţii cooperativei de credit în adunarea generală a casei centrale. (2)Exerciţiul atribuţiilor privind modificarea obiectului de activitate, mutarea sediului social, înfiinţarea sau desfiinţarea de sucursale şi, după caz, desemnarea reprezentanţilor în adunarea generală a casei centrale poate fi delegat de către adunarea generală a organizaţiei cooperatiste de credit consiliului de administraţie sau, după caz, directoratului, în condiţiile prevăzute de actul constitutiv. (la data 21-iul-2007 Art. 355 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 54. din Legea 227/2007 )

Art. 356 La nivelul unei reţele cooperatiste de credit trebuie să se opteze pentru un singur sistem de administrare a organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea. (la data 21-iul-2007 Art. 356 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 55. din Legea 227/2007 )

Art. 357 Consiliul de administraţie sau, după caz, directoratul unei organizaţii cooperatiste de credit poate decide încheierea de acte juridice prin care să se dobândească, să se înstrăineze, să se închirieze, să se schimbe sau să se constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul organizaţiei cooperatiste de credit, a căror valoare depăşeşte o cincime din valoarea contabilă a activelor acesteia, la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale, iar în cazul cooperativelor de credit, şi cu aprobarea casei centrale la care este afiliată. (la data 21-iul-2007 Art. 357 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 56. din Legea 227/2007 )

Art. 358 Cuantumul lunar al remuneraţiei acordate membrilor consiliului de administraţie sau, după caz, ai consiliului de supraveghere al unei organizaţii cooperatiste de credit pentru activitatea desfăşurată, stabilit în actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale, nu poate depăşi 20% din remuneraţia brută a directorului general/directorului sau, după caz, a preşedintelui directoratului. (la data 21-iul-2007 Art. 358 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 57. din Legea 227/2007 )

Art. 359 (1)Casa centrală constituie rezerva mutuală de garantare pe baza cotizaţiilor cooperativelor de credit afiliate şi a unei cote de maximum 5% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit al casei centrale.

Modul de constituire şi de utilizare, precum şi nivelul rezervei mutuale de garantare se stabilesc prin reglementările-cadru ale caselor centrale. (2)Cooperativele de credit sunt obligate să cotizeze pentru constituirea rezervei mutuale de garantare a casei centrale, în conformitate cu reglementările-cadru emise de casa centrală în acest scop. Cotizaţiile plătite de cooperativele de credit constituie cheltuieli deductibile fiscal.

SECŢIUNEA 2: Cooperative de credit

Art. 360 Cooperativele de credit se constituie prin asocierea liberă a persoanelor fizice, fără nici un fel de discriminare pe criterii de naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, apartenenţă politică, avere, condiţie socială, rasă sau sex. Art. 361 (1)Poate fi membru cooperator orice persoană fizică care are capacitate deplină de exerciţiu, are domiciliul/reşedinţa/locul de muncă în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, a semnat sau a acceptat, după caz, actul constitutiv al acesteia şi a subscris şi a vărsat cel puţin numărul minim de părţi sociale care este stabilit prin actul constitutiv-cadru. (2)Prin actul constitutiv se pot reglementa şi alte condiţii pentru admiterea ca membru cooperator. Art. 362 (1)Cooperativele de credit se organizează pe o rază teritorială de operare proprie, stabilită prin actul constitutiv, în care pot înfiinţa sucursale. Aceasta cuprinde arii determinate din judeţul în care cooperativa de credit îşi are sediul social şi din judeţele limitrofe. (2)Razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afiliate la aceeaşi casă centrală nu se pot întrepătrunde. (3)Modificarea razei teritoriale de operare a cooperativei de credit este supusă aprobării prealabile a casei centrale la care este afiliată, Art. 363 (1)Cooperativele de credit se constituie pe baza actului constitutiv, care se elaborează pe baza actului constitutiv-cadru. (2)Numărul minim de membri cooperatori fondatori, stabilit prin actul constitutiv-cadra, nu poate fi mai mic de 1.000. Actul constitutiv-cadru poate prevedea posibilitatea constituirii unei cooperative de credit cu un număr minim de 100 de membri cooperatori fondatori, cu condiţia ca aceştia să subscrie şi să verse, în total, cel puţin 1.000 de părţi sociale. Art. 364 În afara altor elemente prevăzute de lege, actul constitutiv al cooperativei de credit trebuie să includă prevederi referitoare la: a)condiţiile şi procedura de înscriere în cooperativă, inclusiv, dacă este cazul, taxă de înscriere, precum şi modalitatea de soluţionare a eventualelor plângeri faţă de refuzul de înscriere în cooperativă; b)condiţiile şi procedura de încetare a calităţii de membru cooperator, inclusiv în cazul retragerii, excluderii, decesului şi stabilirea modalităţilor de stingere a obligaţiilor reciproce dintre cooperativa de credit şi membru cooperator sau succesorii acestuia; c)drepturile şi obligaţiile membrilor cooperatori; d)raza teritorială de operare a cooperativei de credit. Art. 365 (1)Denumirea unei cooperative de credit trebuie să cuprindă sintagma "cooperativă de credit" sau "bancă cooperatistă" şi numele localităţii în care are sediul social.

(2)Cooperativele de credit din cadrul aceleiaşi reţele cooperatiste sunt obligate să asigure utilizarea unitară a uneia dintre sintagmele prevăzute la alin. (1). Art. 366 (1)Fiecare membru cooperator are dreptul la un singur vot, indiferent de numărul de părţi sociale deţinute. (2)Pentru validitatea hotărârilor adunărilor generale este necesară prezenţa majorităţii membrilor cooperatori. Hotărârile se iau cu votul majorităţii celor prezenţi. (3)Dacă adunarea generală nu-şi poate desfăşura lucrările din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), adunarea generală care se întruneşte după a doua convocare poate să decidă asupra problemelor aflate pe ordinea de zi a celei dintâi, dacă actul constitutiv nu dispune altfel, în prezenţa a cel puţin unei treimi din numărul membrilor cooperatori, cu votul majorităţii celor prezenţi. Art. 367 (1)În cazul organizării la nivelul cooperativelor de credit a unor structuri care privesc activităţile de administrare a riscurilor, audit intern, conformitate, trezorerie, creditare, precum şi orice alte activităţi care pot expune cooperativa de credit unor riscuri semnificative, persoanele desemnate să asigure conducerea acestor structuri trebuie să fie aprobate de casa centrală înainte de începerea exercitării responsabilităţilor, în condiţiile prevăzute prin reglementările-cadru emise de aceasta. (la data 13-dec-2010 Art. 367, alin. (1) din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 12. din Legea 231/2010 )

(2)Casa centrală poate retrage aprobarea acordată, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 229 alin. (4). (la data 23-mar-2009 Art. 367 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 37. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

Art. 368 Cooperativele de credit repartizează anual 25% din profitul contabil determinat după deducerea impozitului pe profit pentru constituirea unei rezerve de întrajutorare, destinată asigurării unei desfăşurări optime şi în condiţii prudenţiale solide a operaţiunilor cu membrii cooperatori. (la data 01-ian-2014 Art. 368 din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 189. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 3: Casa centrală

Art. 369 (1)Casele centrale se constituie pe baza actului constitutiv, prin asocierea a cel puţin 30 de cooperative de credit fondatoare. (2)Fiecare dintre cooperativele de credit afiliate trebuie să subscrie şi să verse la capitalul social al casei centrale părţi sociale în valoare de minimum 20% din capitalul lor social. În funcţie de valoarea capitalului social înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar de către fiecare cooperativă de credit valoarea participaţiei la capitalul casei centrale se recalculează, iar diferenţele constatate se regularizează în termen de 90 de zile de la sfârşitul exerciţiului financiar. Art. 370 Denumirea unei case centrale trebuie să cuprindă sintagma "casă centrală" sau "banca centrală cooperatistă". Art. 371 În afara elementelor prevăzute de lege, actul constitutiv al unei case centrale trebuie să includă prevederi referitoare la:

a)condiţiile şi procedura de afiliere a cooperativelor de credit; b)drepturile şi obligaţiile cooperativelor de credit afiliate; c)modalitatea de reprezentare a cooperativelor de credit afiliate în adunarea generală a casei centrale; d)atribuţiile de reprezentare, îndrumare, reglementare, supraveghere, control şi informare ale casei centrale în cadrul reţelei. Art. 372 (1)Fiecare cooperativă de credit afiliată are dreptul la un număr de voturi în adunarea generală a casei centrale egal cu numărul persoanelor evidenţiate în registrul membrilor cooperatori la sfârşitul lunii precedente datei ţinerii adunării generale. (2)Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a casei centrale este necesară prezenţa reprezentanţilor cooperativelor de credit afiliate, care să reprezinte cel puţin jumătate din numărul de voturi exprimabile, iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor reprezentate, dacă în actul constitutiv nu se prevede o majoritate mai mare. (3)Dacă adunarea generală nu-şi poate desfăşura lucrările din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), adunarea generală ce se întruneşte după a doua convocare poate să decidă asupra problemelor de pe ordinea de zi a celei dintâi, dacă sunt prezenţi reprezentanţi ai cooperativelor de credit afiliate, care reprezintă cel puţin o treime din numărul de voturi exprimabile, cu majoritatea voturilor reprezentate. Art. 373 (1)Consiliul de administraţie sau, după caz, consiliul de supraveghere al casei centrale este format din membri aleşi de adunarea generală din rândul persoanelor propuse de reprezentanţii cooperativelor de credit afiliate. Deosebit de alte incompatibilităţi şi interdicţii prevăzute de lege, o persoană nu poate exercita concomitent responsabilităţi de administrare şi/sau conducere la casa centrală şi la o cooperativă de credit. (la data 21-iul-2007 Art. 373, alin. (1) din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 59. din Legea 227/2007 )

(2) În afara atribuţiilor prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor comerciale, consiliul de administraţie sau, după caz, directoratul casei centrale are şi următoarele atribuţii în ceea ce priveşte reţeaua de cooperative de credit afiliate: (la data 21-iul-2007 Art. 373, alin. (2) din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 3 modificat de Art. 1, punctul 59. din Legea 227/2007 )

a)aprobă sau respinge afilierea cooperativelor de credit; b)aprobă, în prealabil, modificările în situaţia cooperativelor de credit din reţea, altele decât cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României potrivit prezentului titlu, în conformitate cu reglementările-cadru; c)întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea numărului minim de cooperative de credit afiliate; d)aprobă reglementările-cadru şi modificările actului constitutiv-cadru; e)stabileşte şi supune spre aprobare adunării generale situaţia financiară agregată întocmită la nivelul reţelei cooperatiste; f)stabileşte şi aprobă reglementările-cadru pentru exercitarea atribuţiilor pe linia supravegherii cooperativelor de credit afiliate şi decide cu privire la măsurile care trebuie întreprinse cu privire la cooperativele de credit afiliate, şi dacă este cazul asupra propunerii de sancţiuni, în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (3)Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi delegate de către consiliul de administraţie directorilor.

(la data 21-iul-2007 Art. 373, alin. (2) din partea II, titlul V, capitolul III, sectiunea 3 completat de Art. 1, punctul 60. din Legea 227/2007 )

Art. 374 Casele centrale sunt obligate să menţină un nivel al activelor cu grad mare de lichiditate cel puţin egal cu cel al rezervei mutuale de garantare. Art. 375 În afara registrelor prevăzute de lege, casele centrale trebuie să ţină un registru de evidenţă a cooperativelor de credit afiliate.

SECŢIUNEA 4: Unele prevederi specifice privind dizolvarea, fuziunea şi divizarea organizaţiilor cooperatiste de credit Art. 376 Prin derogare de la prevederile legislaţiei aplicabile societăţilor comerciale, dizolvarea unei organizaţii cooperatiste de credit ca urmare a reducerii numărului de membri cooperatori, respectiv de cooperative de credit afiliate, sub nivelul minim stabilit potrivit prezentului titlu, are loc în cazul în care acest număr nu a fost completat în termen de un an de la data constatării acestei reduceri. Art. 377 (1)O casă centrală a cooperativelor de credit poate fuziona numai cu o altă casă centrală. (2)Operaţiunile de fuziune şi de divizare ale cooperativelor de credit se realizează numai în cadrul aceleiaşi reţele cooperatiste de credit, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1). (3)Fuziunea sau divizarea organizaţiilor cooperatiste de credit se realizează în condiţiile prevăzute în Capitolul VII din Titlul I, Partea I, iar în cazul cooperativelor de credit, şi cu aprobarea casei centrale la care acestea sunt afiliate.

SECŢIUNEA 5: Operaţiunile de plăţi ale organizaţiilor cooperatiste de credit

Art. 378 În vederea funcţionării, în termen de 30 de zile de la data obţinerii autorizaţiei fiecare organizaţie cooperatistă de credit deschide cont curent, după cum urmează: a)casa centrală, la Banca Naţională a României, conform reglementărilor emise de aceasta; b)cooperativele de credit, la casa centrală la care acestea sunt afiliate, conform reglementărilor-cadru. Art. 379 (1)Fiecare casă centrală elaborează, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, reglementări-cadru privind desfăşurarea operaţiunilor de plăţi între cooperativele de credit afiliate. (2)Organizaţiile cooperatiste de credit răspund pentru legalitatea şi disciplina operaţiunilor de plăţi efectuate în cadrul reţelei.

CAPITOLUL IV: Prevederi specifice privind cerinţele operaţionale SECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale

Art. 380 (1)Organizaţiile cooperatiste de credit îşi organizează întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia, precum şi cu respectarea reglementărilor-cadru emise de casa centrală. (2)Dispoziţiile cuprinse în Titlul II, Partea I se aplică în mod corespunzător organizaţiilor cooperatiste de credit, cu precizările şi în condiţiile prevăzute în prezentul capitol.

Art. 381 În aplicarea dispoziţiilor art. 105, actele constitutive, reglementările interne ale organizaţiilor cooperatiste de credit şi reglementările-cadru emise de casa centrală se transmit Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute prin reglementările acesteia emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 382 (1)Prin actul constitutiv-cadru şi reglementările-cadru, casa centrală trebuie să asigure implementarea în mod unitar, la nivelul întregii reţele cooperatiste, a unui cadru de administrare, a unor procese de identificare, administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor şi a unor mecanisme de control intern, care să asigure respectarea cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor emise în aplicarea acesteia. (2)Casa centrală este responsabilă pentru organizarea controlului intern al activităţii, pentru administrarea riscurilor semnificative, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern la nivelul întregii reţele cooperatiste. În acest sens, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituirea unui comitet de audit la nivelul fiecărei cooperative de credit nu este obligatorie. Art. 383 Prin excepţie de la dispoziţiile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite la nivelul reţelei cooperatiste condiţiile prevăzute la art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cooperativele de credit care au cel mult 5.000 de membri cooperatori pot desemna un singur administrator, care va trebui să delege atribuţiile de conducere cel puţin unui director sau, după caz, pot desemna un director general unic, sub controlul permanent al unei persoane care îndeplineşte atribuţiile consiliului de supraveghere. (la data 01-ian-2014 Art. 383 din partea II, titlul V, capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. VIII, punctul 190. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

SECŢIUNEA 2: Cerinţe prudenţiale şi de publicitate Art. 384

(1)Dacă, potrivit prevederilor art. 338 alin. (1), se derogă de la aplicarea art. 11 şi 17, atunci dispoziţiile art. 24, art. 106, art. 108 şi 108 1, art. 1261 şi 1262, art. 1521 şi art. 1664-1666 se aplică numai la nivelul ansamblului constituit din casa centrală şi cooperativele de credit afiliate. (la data 14-dec-2015 Art. 384, alin. (1) din partea II, titlul V, capitolul IV, sectiunea 2 modificat

de Art. 629, punctul 35. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 01-ian-2014 Art. 384, alin. (2) din partea II, titlul V, capitolul IV, sectiunea 2 abrogat de Art. VIII, punctul 192. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(3)Respectarea cerinţelor prevăzute în cap. V din titlul II, partea I se asigură de către casa centrală pentru activitatea proprie, precum şi pentru cea a întregii reţele cooperatiste. (la data 01-ian-2014 Art. 384, alin. (3) din partea II, titlul V, capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 191. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 385 (1)Fiecare organizaţie cooperatistă de credit trebuie să respecte dispoziţiile cuprinse în părţile a II-a - a VIII-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României şi, după caz, cu reglementările-cadru ale casei centrale. (la data 01-ian-2014 Art. 385, alin. (1) din partea II, titlul V, capitolul IV, sectiunea 2 modificat de Art. VIII, punctul 193. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(2)Fiecare cooperativă de credit din reţea trebuie să menţină în permanenţă fonduri proprii la nivelul stabilit prin reglementările-cadru emise de casa centrală pentru acoperirea riscurilor la care cooperativa de credit este sau poate fi expusă; acest nivel nu poate scădea sub nivelul minim al capitalului iniţial prevăzut de Banca Naţională a României prin reglementări, dacă este cazul. Art. 386 (1)Casa centrală stabileşte prin reglementările-cadru acele modificări efectuate la nivelul cooperativelor de credit faţă de condiţiile care au stat la baza autorizării acestora pentru care este necesară aprobarea prealabilă a casei centrale - altele decât cele prevăzute în prezentul titlu sau cele supuse aprobării Băncii Naţionale a României potrivit reglementărilor acesteia - precum şi modificările pentru care notificarea ulterioară este suficientă. (2)Înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor corespunzătoare modificărilor operate la nivelul unei organizaţii cooperatiste de credit, care sunt supuse unei aprobări prealabile, se realizează numai după obţinerea aprobării Băncii Naţionale a României sau a casei centrale, după caz.

SECŢIUNEA 3: Situaţii financiare şi audit

Art. 387 (1)În afara cerinţelor privind întocmirea situaţiilor financiare de către fiecare instituţie de credit, casa centrală trebuie să întocmească situaţia financiară anuală agregată a reţelei cooperatiste, potrivit prevederilor legale, care să reflecte operaţiunile şi situaţia financiară ale tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea. (2)În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), precum şi pentru efectuarea de către casa centrală a raportărilor solicitate de Banca Naţională a României la nivelul reţelei cooperatiste, cooperativele de credit sunt obligate să prezinte casei centrale la care sunt afiliate situaţiile lor financiare anuale, precum şi alte date şi informaţii cerute de casa centrală, la termenele stabilite prin reglementările-cadru emise de casa centrală. Art. 388 (1)Auditorul financiar al cooperativei de credit este supus aprobării prealabile a casei centrale, cu excepţia primului auditor financiar al unei cooperative de credit care se constituie şi se autorizează simultan cu casa centrală. (2)Banca Naţională a României poate dispune casei centrale retragerea aprobării acordate unui auditor financiar în situaţiile prevăzute la art. 157. Art. 389 Informările făcute de auditorul financiar al unei cooperative de credit în aplicarea dispoziţiilor art. 156, se transmit casei centrale, care le notifică Băncii Naţionale a României. Art. 390 (1)Auditorul financiar al casei centrale auditează atât situaţiile financiare anuale ale casei centrale, cât şi situaţiile financiare anuale agregate la nivelul reţelei cooperatiste. (2)Auditorul financiar al casei centrale poate audita şi situaţiile financiare anuale ale cooperativelor de credit afiliate. În acest caz, dispoziţiile art. 388 alin. (1) şi (2) nu sunt aplicabile. Art. 391 Situaţia în care un auditor financiar este numit în această calitate la mai multe organizaţii cooperatiste de credit nu constituie o încălcare a principiului independenţei acestuia.

CAPITOLUL credit

V:

Supravegherea

organizaţiilor

cooperatiste

de

SECŢIUNEA 1: Exercitarea atribuţiilor de supraveghere Art. 392 (1)Banca Naţională a României asigură supravegherea prudenţială a casei centrale la nivel individual şi, la nivel agregat, a tuturor organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul unei reţele cooperatiste. Banca Naţională a României poate efectua, atunci când consideră necesar, verificări la sediul cooperativelor de credit. (2)Casa centrală este obligată să raporteze Băncii Naţionale a României datele şi informaţiile necesare pentru evaluarea respectării dispoziţiilor cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă şi în reglementările emise în aplicarea acesteia, atât cele care privesc activitatea proprie, cât şi cele referitoare la activitatea întregii reţele cooperatiste. (3)Fără a se aduce atingere competenţelor Băncii Naţionale a României în ceea ce priveşte exercitarea supravegherii organizaţiilor cooperatiste de credit, casele centrale asigură supravegherea cooperativelor de credit afiliate. În acest sens prevederile Capitolului I din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător şi orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută la casa centrală. (4)Persoanele care exercită responsabilităţi de administrare şi/sau conducere la nivelul casei centrale, salariaţii acesteia şi orice persoană care acţionează pe contul casei centrale în exercitarea atribuţiilor acesteia prevăzute la alin. (3) au obligaţia să păstreze secretul profesional, potrivit art. 214. (la data 21-iul-2007 Art. 392, alin. (4) din partea II, titlul V, capitolul V, sectiunea 1 modificat de Art. 1, punctul 62. din Legea 227/2007 )

SECŢIUNEA 2: Măsuri de supraveghere şi sancţiuni Art. 393 (1)În exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în prezentul titlu, casa centrală poate să dispună faţă de o cooperativă de credit afiliată, care încalcă dispoziţiile legii, ale reglementărilor sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la supraveghere sau la condiţiile de desfăşurare a activităţii, măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. a)-f), în condiţiile prevăzut prin reglementările-cadru emise de casa centrală în acest sens. (2)Casa centrală poate propune în mod fundamentat Băncii Naţionale a României să dispună faţă de o cooperativă de credit măsurile prevăzute la art. 226 alin. (2) lit. g) şi/sau să aplice sancţiunile prevăzute de lege. (3)Dispoziţiile cuprinse în Capitolului VII din Titlul III, Partea I se aplică în mod corespunzător casei centrale în exercitarea prerogativelor prevăzute la alin. (1). (4)Casa centrală notifică Băncii Naţionale a României orice măsură dispusă, în termen de 5 zile de la data impunerii acesteia. (5)Actele de aplicare a măsurilor în condiţiile alin. (1) se emit de către directorii sau, după caz, de către membrii directoratului casei centrale, potrivit reglementărilor-cadru emise în acest sens. (la data 21-iul-2007 Art. 393, alin. (5) din partea II, titlul V, capitolul V, sectiunea 2 modificat de Art. 1, punctul 63. din Legea 227/2007 )

Art. 394 În cazul în care la nivelul casei centrale sau al unei cooperative de credit afiliate se constată o deteriorare semnificativă a situaţiei financiare şi a indicatorilor de prudenţă, casa centrală poate cere cooperativelor de credit afiliate să contribuie la majorarea resurselor sale financiare fie prin subscrierea de noi părţi sociale, fie prin constituirea unor depozite rambursabile la termenele stabilite de casa centrală. Art. 395

Banca Naţională a României poate să dispună măsurile considerate necesare sau aplicarea de sancţiuni în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către casa centrală a atribuţiilor de supraveghere şi de control conferite potrivit prezentului titlu sau delegate de Banca Naţională a României, faţă de cooperativele de credit afiliate.

SECŢIUNEA 3: Prevederi specifice privind procedurile speciale (la data 14-dec-2015 Art. 396 din partea II, titlul V, capitolul V, sectiunea 3 abrogat de Art. 629, punctul 36. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 14-dec-2015 Art. 397 din partea II, titlul V, capitolul V, sectiunea 3 abrogat de Art. 629, punctul 36. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 ) (la data 14-dec-2015 Art. 398 din partea II, titlul V, capitolul V, sectiunea 3 abrogat de Art. 629, punctul 36. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 399 (1)Lichidarea unei cooperative de credit ca urmare a retragerii autorizaţiei în condiţiile art. 342 se realizează de către casa centrală la care aceasta este afiliată, inclusiv în situaţia în care cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea a 3-a a Capitolului VIII din Titlul III, Partea I. Casa centrală poate numi un lichidator autorizat. (2)În situaţia în care cooperativa de credit se află în stare de insolvenţă, adunarea generală a casei centrale hotărăşte cu privire la patrimoniul cooperativei de credit a cărei autorizaţie a fost retrasă, acesta putând fi repartizat organizaţiilor cooperatiste de credit din cadrul reţelei cooperatiste; În acest caz, casa centrală trebuie să asigure exercitarea atribuţiei sale prevăzute la art. 337 alin. (1) lit. e). Art. 400 (1)În alte situaţii decât cele prevăzute la art. 399 alin. (2), la lichidarea unei organizaţii cooperatiste de credit, după plata obligaţiilor acesteia, din activul net rămas se distribuie membrilor cooperatori, respectiv cooperativelor de credit afiliate, sumele reprezentând contravaloarea părţilor sociale subscrise şi vărsate, precum şi dividendele cuvenite pentru exerciţiul financiar în curs. Diferenţa rămasă este preluată, în cazul lichidării cooperativelor de credit, de casa centrală la care sunt afiliate, iar în cazul lichidării caselor centrale, împreună cu cooperativele de credit afiliate, de către Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. (2)Dacă activul net rămas nu acoperă valoarea totală aferentă părţilor sociale, acesta se distribuie proporţional cu părţile sociale deţinute de fiecare membru al organizaţiei cooperatiste de credit.

CAPITOLUL VI: Falimentul caselor centrale

Art. 401 În cazul unei case centrale aflate în stare de insolvenţă sunt aplicabile prevederile legislaţiei privind falimentul instituţiilor de credit; procedura prevăzută de lege se aplică în ansamblu organizaţiilor cooperatiste de credit din reţea.

CAPITOLUL VII: Alte dispoziţii Art. 402 Actele adoptate de o casă centrală conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă cu privire la o cooperativă de credit, pot fi contestate în condiţiile prevăzute la art. 275-277.

Art. 403 Fondul social constituit de membrii cooperatori până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poate fi retras, dar nu mai devreme de trecerea unei perioade de un an de la data achitării de către aceştia a ultimei rate de împrumut şi a dobânzii aferente, dacă prin convenţia părţilor nu se prevede altfel.

TITLUL VI: SISTEME DE PLĂŢI

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale Art. 404 (1)Banca Naţională a României reglementează, autorizează şi supraveghează sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare din România, inclusiv administratorii acestora, în scopul asigurării funcţionării sistemelor în conformitate cu standardele internaţionale în acest domeniu. (2)Sistemele prevăzute la alin. (1) nu pot funcţiona pe teritoriul României fără obţinerea autorizaţiei Băncii Naţionale a României. Art. 4041 (1)Sistemele de plăţi trebuie să asigure accesul neîngrădit la sistem al prestatorilor de servicii de plată, instituţii de credit, instituţii de plată în înţelesul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţii emitente de monedă electronică în înţelesul Legii nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, pe baza unor reguli obiective, nediscriminatorii şi proporţionale, care nu vor limita accesul mai mult decât este necesar pentru protejarea sistemului de plăţi împotriva unor riscuri specifice, precum riscul de decontare, riscul operaţional şi riscul comercial, şi pentru protecţia stabilităţii financiare şi operaţionale a sistemului de plăţi. (la data 01-sep-2011 Art. 404^1, alin. (1) din partea II, titlul VI, capitolul I modificat de Art. 15, punctul 34. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

(2)Sistemele de plăţi nu pot impune prestatorilor de servicii de plată, utilizatorilor serviciilor de plată sau altor sisteme de plăţi niciuna dintre următoarele cerinţe: a)reguli restrictive privind participarea efectivă la alte sisteme de plăţi; b)reguli care să facă discriminare între prestatorii de servicii de plată, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile participanţilor; (la data 01-sep-2011 Art. 404^1, alin. (2), litera B. din partea II, titlul VI, capitolul I modificat de Art. 15, punctul 34. din capitolul III din Ordonanta 13/2011 )

c)restricţii bazate pe forma de organizare a entităţii. (3)Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică: a)sistemelor de plăţi desemnate de Banca Naţională a României în temeiul Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăţi şi în sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, ca intrând sub incidenţa acestei legi; b)sistemelor de plăţi formate exclusiv din prestatori de servicii de plată care aparţin unui grup format din entităţi legate prin participaţii de capital, în care una dintre entităţi dispune de control efectiv asupra celorlalte entităţi legate; c)sistemelor de plăţi în cadrul cărora un singur prestator de servicii de plată, fie ca o singură entitate, fie ca un grup de entităţi, îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: acţionează sau poate acţiona ca prestator de servicii de plată, atât pentru plătitor, cât şi pentru beneficiarul plăţii, şi este exclusiv

responsabil pentru administrarea sistemului şi, în acelaşi timp, autorizează participarea la sistem a altor prestatori de servicii de plată care, deşi pot stabili propriile tarife în legătură cu plătitorii şi cu beneficiarii plăţii, nu au dreptul de a negocia comisioane între ei în relaţie cu sistemul de plăţi. (la data 01-apr-2010 Art. 404 din partea II, titlul VI, capitolul I completat de Art. I, punctul 39. din Ordonanta urgenta 26/2010 )

Art. 405

(la data 03-nov-2011 Art. 405 din partea II, titlul VI, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Regulamentul 16/2011 )

Banca Naţională a României emite reglementări cu privire la sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare, referitoare la: a)condiţiile şi modalitatea de organizare a sistemelor; b)condiţiile şi procedura de autorizare, cazurile în care autorizaţia poate fi revocată; c)criteriile şi regulile pentru supravegherea sistemelor, inclusiv a participanţilor la aceste sisteme şi a administratorilor acestora; d)informaţiile şi raportările care trebuie furnizate Băncii Naţionale a României; e)cerinţele minime referitoare la funcţionarea, auditul operaţional şi administrarea riscurilor unui sistem şi cele referitoare la situaţiile financiare şi auditul intern ale participanţilor şi ale administratorului unui sistem; f)orice alte cerinţe specifice necesare bunei funcţionări a unui sistem. Art. 406 (1)Fondurile şi instrumentele financiare ale participanţilor la sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a instrumentelor financiare, constituite la dispoziţia agentului de decontare sau a operatorului de sistem, în conformitate cu regulile sistemului respectiv şi în limitele solicitate de acestea, în scopul garantării îndeplinirii obligaţiilor participantului la sistemul în cauză, nu pot face obiectul executării silite de către terţi şi nu pot fi grevate de alte garanţii reale ori sarcini de către participantul debitor. (2)Fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la procedura înscrierii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. (3)În cazul insolvenţei unui participant la sistemul de plăţi, fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la data pronunţării inclusiv a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei. (4)În cazul încetării calităţii de participant la sistemul de plăţi, fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) sunt utilizate în scopul îndeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la momentul încetării calităţii de participant. (5)Fondurile şi instrumentele financiare existente în conturile participanţilor la sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a instrumentelor financiare, care sunt destinate îndeplinirii obligaţiilor participantului decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din poziţiile nete rezultate din compensare, nu pot face obiectul executării silite de către terţi, inclusiv prin măsuri asigurătorii sau executorii, decât după îndeplinirea obligaţiilor anterior menţionate. (6)Instrumentele financiare înregistrate în conturile participanţilor la sistemele de decontare a instrumentelor financiare, conturi destinate exclusiv înregistrării deţinerilor clienţilor acestora, nu sunt afectate, în caz de insolvenţă a participantului, şi nu pot face obiectul executării silite a participantului de către terţi, inclusiv prin măsuri asigurătorii sau executorii.

(la data 15-mar-2015 Art. 406 din partea II, titlul VI, capitolul I modificat de Art. I, punctul 13. din Legea 29/2015 )

CAPITOLUL II: Măsuri de remediere şi sancţiuni

Art. 407 Banca Naţională poate dispune participanţilor şi/sau administratorilor sistemelor de plăţi şi ai sistemelor de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare adoptarea unor măsuri de remediere a deficienţelor constatate în cadrul sistemelor. Art. 408 (1)În situaţia în care Banca Naţională a României constată că participanţii la sistemele de plăţi şi sistemele de decontare a operaţiunilor cu instrumente financiare sau administratorii acestor sisteme se fac vinovaţi de nerespectarea dispoziţiilor prezentului capitol a reglementărilor emise de Banca Naţională a României în aplicarea acestor dispoziţii sau nu se conformează măsurilor de remediere dispuse de aceasta, Banca Naţională a României poate aplica următoarele sancţiuni: a)avertisment scris; b)amendă cuprinsă între 10.000 lei şi 100.000 lei; c)suspendarea sau excluderea unuia sau mai multor participanţi de la unul sau mai multe sisteme; d)suspendarea, pe un termen de până la 90 de zile, a autorizaţiei acordate de Banca Naţională a României unui administrator de sistem; e)retragerea autorizaţiei acordată administratorului de sistem. (2)Actele prin care sunt dispuse măsurile sau sunt aplicate sancţiuni potrivit prezentului capitol se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României cu excepţia sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) a căror aplicare este de competenţa consiliului de administraţie. Art. 409 (1)Aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 407 se prescrie în termen de un an de la data luării la cunoştinţă, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. (2)Amenzile încasate se fac venituri la bugetul de stat. (3)Aplicarea sancţiunilor nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.

PARTEA III: INFRACŢIUNI ŞI DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE TITLUL I: INFRACŢIUNI

Art. 410 Desfăşurarea, fără drept, de activităţi dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1), precum şi începerea desfăşurării activităţilor specifice unei instituţii de credit fără a obţine autorizaţia potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la un an la 5 ani. (la data 14-dec-2015 Art. 410 din partea III, titlul I modificat de Art. 629, punctul 37. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

Art. 411 Utilizarea neautorizată de către o persoană a unei denumiri specifice unei instituţii de credit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6, constituie infracţiune şi se

pedepseşte

cu

închisoare

de

la

o

lună

la

un

an

sau

cu

amendă.

(la data 01-feb-2014 Art. 411 din partea III, titlul I modificat de Art. 192, punctul 2. din titlul II din Legea 187/2012 )

Art. 412 Împiedicarea, fără drept, a exercitării, potrivit prezentei legi, de către Banca Naţională a României a competenţelor sale de supraveghere a instituţiilor de credit constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (la data 01-feb-2014 Art. 412 din partea III, titlul I modificat de Art. 192, punctul 3. din titlul II din Legea 187/2012 ) (la data 23-mar-2009 Art. 413 din partea III, titlul I abrogat de Art. I, punctul 38. din Ordonanta urgenta 25/2009 )

TITLUL II: DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE CAPITOLUL I: Dispoziţii tranzitorii Art. 414 (1)Cererile de autorizare nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă care nu sunt conforme cu dispoziţiile legii şi/sau cu reglementările emise în aplicarea acesteia, pot fi retrase şi prezentate din nou de titularii cererilor după înlăturarea deficienţelor. (2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), cererile de autorizare depuse de instituţii de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintrun alt stat membru se clasează ca fiind lipsite de obiect şi aceste instituţii de credit trebuie să urmeze procedura notificării prevăzută în Secţiunea 1 a Capitolul IV din Titlul I, Partea I. Art. 415 (1)Instituţiile de credit, persoane juridice române, sucursalele instituţiilor de credit din state terţe şi administratorii sistemelor de plăţi care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, beneficiază de autorizaţia Băncii Naţionale a României şi funcţionează în România, se consideră că dispun de o autorizaţie, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (la data 21-iul-2007 Art. 415, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul I modificat de Art. 1, punctul 65. din Legea 227/2007 )

(2)Instituţiile de credit din alte state membre care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă desfăşoară activitate în România printr-o sucursală se consideră că sunt notificate potrivit dispoziţiilor Capitolului IV din Titlul I, Partea I. Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, autorizaţiile emise de Banca Naţională a României acestor sucursale îşi încetează de drept valabilitatea, acestea funcţionând pe baza autorizaţiei acordate instituţiei de credit de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Dispoziţiile art. 41 alin. (2) nu sunt aplicabile în aceste cazuri. Art. 416 Instituţiile de credit, persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit din state terţe trebuie să se conformeze noilor cerinţe cuprinse în prezenta ordonanţă de urgenţă, în termenele şi condiţiile care se stabilesc prin reglementările emise în aplicarea acesteia. Art. 4161 Orice referire sau trimitere, în actele normative existente, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, la Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu

modificările şi completările ulterioare, se va considera ca referire şi/sau trimitere la partea a II-a titlul II «Bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ» din prezenta ordonanţă de urgenţă şi/sau la capitolele corespunzătoare din prezenta ordonanţă de urgenţă, după caz. (la data 21-iul-2007 Art. 416 din partea III, titlul II, capitolul I completat de Art. 1, punctul 66. din Legea 227/2007 )

CAPITOLUL II: Dispoziţii finale

Art. 417 Instituţiile de credit care îşi desfăşoară activitatea în România în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit din alte state membre şi din state terţe, se evidenţiază de către Banca Naţională a României în registrul instituţiilor de credit, care este accesibil persoanelor interesate. Art. 418 (1)Instituţiile de credit pot să-şi constituie asociaţii profesionale, care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun. Asociaţiile profesionale ale instituţiilor de credit colaborează cu Banca Naţională a României. (la data 19-dec-2011 Art. 418, alin. (2) din partea III, titlul II, capitolul II abrogat de Art. 8 din Legea 287/2011 ) (la data 19-dec-2011 Art. 418, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul II abrogat de Art. 8 din Legea 287/2011 )

(la data 01-ian-2014 Art. 418, alin. (4) din partea III, titlul II, capitolul II abrogat de Art. VIII, punctul 194. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 419 (1)Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la 1 ianuarie 2007. (2)Prezenta ordonanţă de urgenţă se completează cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile în materia societăţilor comerciale, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi cu cele specifice desfăşurării anumitor activităţi/operaţiuni, după caz. Art. 420 (la data 13-iul-2010 Art. 420, alin. (1) din partea III, titlul II, capitolul II a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 6/2010 )

(1)Banca Naţională a României emite reglementări în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă şi a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi pe pagina de internet a Băncii Naţionale a României. (2)În scopul unei aplicări unitare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum şi a reglementărilor emise în baza acestora, Banca Naţională a României poate emite instrucţiuni şi precizări, care se comunică tuturor instituţiilor de credit şi se publică pe pagina de internet a Băncii Naţionale a României. (3)La elaborarea reglementărilor, instrucţiunilor şi precizărilor, Banca Naţională a României asigură transpunerea legislaţiei relevante adoptate la nivelul Uniunii Europene şi urmăreşte implementarea celor mai bune practici internaţionale în domeniul supravegherii prudenţiale. (la data 01-ian-2014 Art. 420 din partea III, titlul II, capitolul II modificat de Art. VIII, punctul 195. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(4)Banca Naţională a României are în vedere ghidurile şi recomandările emise de Autoritatea Bancară Europeană, în conformitate cu art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010, şi emite, după caz, reglementări, instrucţiuni şi/sau precizări

prin care stabileşte regimul aplicării respectivelor ghiduri şi recomandări şi le adaptează, dacă este cazul, condiţiilor specifice sistemului bancar din România. (5)Instituţiile de credit au în vedere respectarea ghidurilor şi recomandărilor emise de Autoritatea Bancară Europeană, potrivit reglementărilor, instrucţiunilor şi/sau precizărilor pe care le emite, după caz, Banca Naţională a României potrivit alin. (1). (la data 14-dec-2015 Art. 420, alin. (3) din partea III, titlul II, capitolul II completat de Art. 629, punctul 38. din titlul XI, capitolul I din Legea 312/2015 )

(la data 01-ian-2014 Art. 421 din partea III, titlul II, capitolul II abrogat de Art. VIII, punctul 196. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

(la data 01-ian-2014 Art. 421^1 din partea III, titlul II, capitolul II abrogat de Art. VIII, punctul 196. din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )

Art. 422 (1)Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă: a)Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 24 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare; b)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002, cu modificările şi completările ulterioare; c)Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 8 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare; d)Legea nr. 33/2006 privind băncile de credit ipotecar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 3 martie 2006; e)orice alte dispoziţii contrare. (2)Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune dispoziţiile directivelor Uniunii Europene din domeniul instituţiilor de credit şi al firmelor de investiţii, după cum urmează: 1.din Directiva nr. 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006: art. 1-3, art. 4 paragrafele (1)-(5), (7)-(17), (19)-(21) şi (46), art. 5-8, art. 9 paragraful (1), art. 10 paragrafele (1) şi (5), art. 1125, art. 26 paragrafele (1)-(3), art. 27, art. 28 paragrafele (1) şi (2), art. 29-38, art. 40-49, art. 52-56, art. 75, art. 76, art. 80 paragraful (1) teza a 3-a, art. 81 paragrafele (1), (3) şi (4), art. 84 paragrafele (1), (5) şi (6), art. 85 paragrafele (1) şi (2), art. 89 paragraful 910, art. 91, art. 97 paragrafele (1) şi (3)-(5), art. 102 paragrafele (1) şi (4), art. 105 paragrafele (1), (3) şi (4), art. 109, art. 120, art. 121, art. 122 paragraful (1), art. 123, art. 124 paragrafele (1)-(4), art. 125-132, art. 135-137, art. 138 paragraful (1), art. 139-142, art. 143 paragrafele (1), (2) teza a 2-a şi (3), art. 144, art. 145, art. 147-149, art. 152 paragraful (8), art. 157 şi Anexa 1; 2.din Directiva nr. 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006, privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177/30.06.2006: art. 1 paragraful (1), art. 2 paragrafele (1) şi (2) lit. b), d) şi e), art. 3 paragrafele (1) lit. a), f) şi g), (2) şi (3), art. 10 paragraful (4), art. 13

paragraful (1) teza 1, art. 18 paragraful (1), art. 20 paragraful (1), art. 28 paragraful (1), art. 34, art. 35 paragraful (1), art. 37 paragraful (1), art. 38, art. 39, art. 49 paragraful (1) teza a 2-a şi a 3-a şi (2), art. 50 paragraful (1) şi Anexa 1 paragraful 1; 3.din Directiva nr. 2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000, privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 275/27.10.2000: art. 1-3, art. 4 paragraful (1), art. 7 şi art. 8; 4.din Directiva nr. 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001, privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 125/05.05.2001: art. 1, art. 2, art. 9-13 şi art. 16-33; 5.din Directiva Consiliului nr. 89/117/CEE din 13 februarie 1989 referitoare la obligaţiile sucursalelor stabilite într-un stat membru ale instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare, având sediul central în afara acelui stat membru, privind publicarea documentelor contabile anuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 044/16.02.1989: art. 1 paragraful (1) şi art. 2-4. 6.din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele de instrumente financiare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L145 din 30 aprilie 2004: art. 4 paragraful 1 pct. 1) teza 1 şi anexa 1. (la data 21-iul-2007 Art. 422, alin. (2) din partea III, titlul II, capitolul II completat de Art. 1, punctul 69. din Legea 227/2007 )

-****-

PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: Ministrul finanţelor publice, Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu Ministrul integrării europene, Anca Daniela Boagiu

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1027 din data de 27 decembrie 2006 *) În tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, denumirea "fondul special pentru despăgubiri" se înlocuieşte cu denumirea "fondul de restructurare bancară". (la data 21-ian-2012 Actul modificat de Art. III din Ordonanta 1/2012 )

*) Următoarele sintagme se înlocuiesc astfel: - "cerinţe de capital" cu "cerinţe de fonduri proprii"; - "legislaţie comunitară" cu "legislaţia Uniunii Europene"; - "la nivel comunitar" cu "la nivelul Uniunii"; - "participaţie calificată" cu "deţinere calificată"; - "persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit" cu "persoanele afiliate cu instituţia de credit"; - "societate de asigurare" cu "întreprindere de asigurare"; - "societate de asigurări de viaţă" cu "întreprindere de asigurări de viaţă"; - "societate de asigurări generale" cu "întreprindere de asigurări generale"; - "societate de reasigurare" cu "întreprindere de reasigurare"; - "societate-mamă" cu "întreprindere-mamă"; - "societate prestatoare de servicii auxiliare" cu "întreprindere prestatoare de servicii auxiliare";

- "societate de administrare a investiţiilor" cu "societate de administrare a activelor"; "valori mobiliare" cu "titluri de valoare". (la data 01-ian-2014 Actul modificat de Art. IX din capitolul II din Ordonanta urgenta 113/2013 )