Prezentarea Mai Multor Periodizări După Mai Mulți Autori

Prezentarea mai multor

periodizări după mai mulți autori

A elaborat: Marandici Daniela, grupa 21 ÎP\Î A evaluat: Voloșciuc Andriana

Cuprins: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Periodizarea după Aristotel Periodizarea după J. J. Russo Periodizarea după Piaget Periodizarea după H. Wallon Periodizarea după Sharlotte Bühler Periodizarea după A. Leontiev Bibliografie

Încă Aristotel, în lucrările sale, evidenţiază particularităţile de vârstă, ce-şi lasă amprenta asupra memoriei, gândirii, simţului etc. Aristotel propune şi o periodizare: I. 0-7 ani (doar că aici trebuie să se evidenţieze vârsta de la 5-7 ani); II. 7-15 ani (copilul trebuie să fie învăţat să citească, să scrie, să însuşească muzica şi arta declamaţiei); III. 16-21 de ani (educaţia cetăţenească, să se dezvolte voinţa, curajul, bărbăţia, intelectul, arta discuţiei).

J.-J. Russo în lucrarea sa Emil sau despre educaţie, abordează două probleme psihologice importante: dezvoltarea psihologică are un caracter stadial şi copilul se naşte desăvârşit,dar îl strică educaţia incorectă şi societatea. Periodizarea după J.-J. Russo: I. 0-2 ani (dezvoltarea fizică a copilului); II. 2-12 ani (stadiul dezvoltării organelor de simţ); III. 12-15 ani (dezvoltarea mintală); IV.15-21 ani (schimbări profunde în sufletul copilului)

Piaget evidenţiază următoarele stadii de dezvoltare, folosind aceste acţiuni: - 0-1,5 ani intelectul senzomotoriu. Se dezvoltă intelectul practic neverbal, până la 9 luni se finalizează formarea activităţii perceptive, copilul este centrat asupra propriului corp. Tot mediul înconjurător se reduce la senzaţii proprii, treptat percepe mediul înconjurător ca o mulţime de obiecte separate, independente de copil; - 1,6-2 ani – 6-7 ani intelectul preoperaţional. Este marcat prin apariţia funcţiei simbolice a limbajului. Dezvoltarea limbajului devine prim factor care determină dezvoltarea intelectuală a copilului; - 7-8 ani – 11-13 ani etapa operaţiilor concrete. Operaţiile apar, dar ele reflectă acţiunile nemijlocite cu obiectele; - se desfăşoară după 11-13 ani etapa operaţiilor formale.

H. Wallon consideră că în cadrul fiinţei umane e nevoie să se evidenţieze trei laturi ale dezvoltării: naturală, individuală şi socială. Zazzo considera că chiar şi primele acţiuni ale copilului cu obiectele sunt determinate social. Wallon aduce următoarea periodizare: - 0-1 an – stadiul senzoromotor, emoţional şi al impulsivităţii; - 1-4 ani – stadiul de personalism, independenţă a sinelui şi achiziţie de roluri; - 4-5 ani – stadiul de constituire a conştiinţei de sine; - 5-7 ani – stadiul de diferenţiere a comportamentului social; - 7-11 ani – stadii şcolare; - peste 11 ani – stadiul gândirii categoriale.

Sharlotte Bühler evidenţiază rolul condiţiilor sociale în educaţie şi instruire. Printre primii a abordat problema educaţiei copilului în diferite medii sociale: orfelinate, instituţii educative de tip închis, de tip deschis etc. Forţa motrice a dezvoltării este, după părerea ei, tendinţa înnăscută a omului de a se autorealiza. Sharlotte Bühler evidenţiază următoarele faze ale vieţii: de la 0 până la 16-20 de ani se caracterizează lipsa propriei familii, lipsa activităţii profesionale, lipsa autodeterminării; - de la 16-20 până la 25-30 de ani se încearcă diferite tipuri de activitate, se caută perechea pentru întemeierea propriei familii, autodeterminarea este difuză, neconturată; - de la 25-30 până la 45-50 de ani are loc specificarea autodeterminării, adică se înaintează mai multe scopuri. La 40 de ani se formează autoaprecierea, care reflectă rezultatele vieţii ca un tot întreg. Anume la această vârstă omul conştientizează sensul vieţii; - de la 65-70 de ani şi până la sfârşitul vieţii. Persoana rămâne singură, lipseşte activitatea profesională. Activitatea interioară este orientată spre trecut, amintiri, lipsesc scopurile, viaţa se schimbă în existenţă.

A. Leontiev propune activitatea dominantă specifică fiecărei vârste, care contribuie în măsura cea mai mare la dezvoltarea copilului şi-l pregăteşte pentru o nouă treaptă, mai superioară. Leontiev propune următoarea periodizare: - 0-1 an – perioada de copil mic; - 1-3 ani – perioada antepreşcolară; - 3-6 ani – perioada preşcolară; - de la 6-7 până la 9-10 ani – perioada primei şcolarităţi; - peste 10 ani – perioada adolescenţei – trecerea la adult.

Bibliografie :  http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/32 17/Mocanu.pdf?sequence=1&isAllowed=y  https://clicpsihologic.ro/psihologia-varstelor/  https://munposan.ro/cgi-sys/suspendedpage.cgi