Cele mai vechi cărți populare în literatura română

STUDIU FILOLOGIC

Analiză codicologică I.

Scurtă introducere Viața Sfântului Alexie, reprezintă unul dintre textele religioase cu cea mai largă

popularitate. Legenda celui care a fost supranumit Omul lui Dumnezeu a pătruns în Occident la sfârșitul mileniului întâi. Cea mai veche atestare a sa o înregistrează literatura franceză. Redactat pentru prima dată în limba siriacă, acesta a fost tradus în greacă și latină, pătrunzând în toate literaturile europene creștine. II.

Descrierea externă a manuscrisului Cea mai veche versiune românească a povestirii apocrife despre viața sfântului

Alexie, se află într-un manuscris româno-ucrainean, găsit de Gabriel Ștrempel, în biblioteca lui Simeon Florea Marian. A intrat în patrimoniul Bibliotecii Academiei Române la data de 10 iunie 1963, unde se află inventariat la cota 5318. Manuscrisul este de forma in -8 grade și conține 104 file. Textul este cuprins între f.5 și f.16. Un rând are, în medie, 8 cm. Numărul de rânduri: variază de la 15 (trei file) la 18 rânduri (7 file), existând și file cu 16, respectiv 17 rânduri. Spațiul ocupat pe verticală: aproximativ 135 mm. Marginea inferioară: variază de la 10 la 15 mm, astfel operația de legare a manuscrisului nu a dăunat textului decât în privința slovelor cifră prin care s-au numerotat caietele. Singurul care păstrează signatura chirilică este caietul al III-lea. Fiecare caiet cuprinde 8 file. Din primul caiet, între fila 5 și fila 7 și respectiv, între fila. 10 și fila 11 lipsește câte o filă. Filele nu reprezintă numerotație chirilică, fiind numerotate ulterior, după legare, cu cifre arabe. Primele trei file ale cap I au marginile laterale zdrentuiţe şi prezintă un grad avansat de deteriorare. Coperta sub care este păstrat manuscrisul este modernă. Scrierea este cu cerneală neagră. Primele file, de la 5 la 10 se caracterizează printr-un scris mai neglijent.

III.

Descrierea internă a textului suport

REZUMAT Alexie a fost singurul fiul al lui Efimian, un om bogat, credincios și milostiv, ce trăia în Roma. După multe rugăciuni ale părinților Alexie se naște fiind un dar ceresc. El este credincios, bun și darnic cu cei săraci, asemenea părinților lui. Se căsătorește la dorința părinților, însă în noaptea nunții, după ce îi înapoiază inelul soției sale, acesta își ia o parte din avere și părăsește Roma. Ajunge cu o corabie în Laodiceea, oraș din Siria, iar de aici pleacă la Edesa. Împarte tot ce are săracilor și rămâne să locuiască pe treptele bisericii Maicii Domnului. După 17 ani în care a postit și s-a rugat, credința și virtutea sa ajung să fie cunoscute. Omului care se îngrijea de Biserică îi apare în vis un înger care îi spune să îl aducă înăuntru pe Omul lui Dumnezeu fiindcă este vrednic de împărăția cerului. Alexie părăsește orașul deoarece nu dorea glorie terestră. Vasul pe care s-a îmbărcat este deturnat și ancorează în Roma, din cauza unei furtune. Alexie se întoarce la casa tatălui său cu gândul de a nu mai pleca niciodată. Efimian deși nu îl recunoaște, îi oferă un adăpost. Va mai trăi aici încă 17 ani, iar înainte să moară își scrie toată viața într-o scrisoare. După moartea lui încep să se petreacă minuni. Orice om îl atingea era tămăduit: muții încep să vorbească, surzii să audă, orbii să vadă. Originalul siriac are o formă diferită de cea prezentată în acest rezumat. Acesta fiind lipsit de miracole și reprezentând un om, care deși provenea dintr-o familie de nobili, alege să trăiască asemenea săracilor și printre ei. DATAREA Aparține celei de-a doua jumătăți a sec al XVII-lea, mai precis al anului 1675 sau 1676. LOCALIZAREA Cea mai veche varianta a textului se presupune a fi scrisă de către un copist ucrainean. Studierea textului scoate la iveală trăsături specifice ariei nordice a teritoriului dacoromân. Exemplu:Fonetică: 1. Conservarea lui (î) netrecut la (u) în să îmblu,(Moldova, Transilvania și Banat-Hunedoara) 2. Rostirea dură a labialelor: fălioare, să margă (Moldova, Transilvania de Nord, Banat-Hunedoara, N N-V Olteniei). Etc. Morfologie: 1. Forma de plural: mânule, (Moldova și N. Transilvaniei) 2. Pronumele negative nemic, nime, (Moldova, Transilvania și Banat-Hunedoara) 3. Forma verbală nu ștu, (Moldova) Lexic: 1. Îngăfui –plăcea, (Moldova) 2. Jelanie – plânset, bocet, vaiet, ( Moldova) 3. Țintirim (Moldova și N. Transilvaniei)

Se găsesc și câteva particularități de limbă specifice zonei sudice: ex: rostirea dură a lui ș în poziție tare: șarba, cf. Șerbul. COPIE SAU ORIGINAL? În urma analizei textului, datorită anumitor indicii de natură extralingvistică

se

constată că este o copie și nu originalul traducerii. -

Omisiunea unor slove: hane, păh<ăr>uța

-

Omisiuni de cuvinte: În casa ta este om ca aceala(..)

-

Anularea cuvântului laudă și înlocuit cu sinonimul mărirea.

Raportul cu celelalte versiuni Includerea textului în mai multe manuscrise este datorată largii difuzări al acestuia. Legenda fiind găsită în mai multe variante.

Varianta manuscrisului 5318 se diferenţioază formal faţă de celelalte variante, însemnând că la baza ei se află o traducere diferită. În ceea ce priveşte conţinutul, diferenţe mari prezintă tipăritura aflată în Mineele de la Buzău. Diferenţele dintre versiuni sunt datorate numeroaselor copii în care a circulat textul, fiind inevitabil să apară diferenţe de la o

transcriere la alta, fie datorită neatenţiei scribilor, fie intervenţiei lor conştiente. În al doilea rând, modelul care a stat la baza acestor copii poate proveni din traduceri diferite, care la rândul lor au avut fiecare în parte un prototip distinct. Caracteristici ms. Rom. 5318: omisiunea numelor proprii (nu cuprinde numele împăraţilor pe vremea când trăia Alexie); omisiunea numelui mamei lui Alexie (din alt manuscrise aflăm că o cheamă Aglais, Glasia sau Aglaida; omisiunea motivului pentru care Alexie s-a dus la Edesa (anume pentru icoana făcătoare de minuni a lui Iisus Hristos).

Textul nostru este asemănător manuscrisului slavon 165, omisiunile specificate mai sus fiind caracteristice şi acestuia. Ms. Rom. 5318, ms. Rom. 480 şi ediţia de la mănăstirea Neamţ, prezintă şi unele puncte comune, care nu se mai găsesc în alte variante: rugăciunea pe care Alexie o face înainte de a intra în oraşul Edesa. De precizat este faptul că din ms. Rom. 5318 lipsesc amănunte care vizează aspecte importante, ceea ce dă naştere la nelămuriri. Concluzionăm că mns. Rom. 5318 prezintă o versiune distinctă, care nu poate fi pusă în legătură directă cu nici un alt text românesc. Toate diferenţierele cuprinse în această variantă se explică prin originalul slavon pus la contribuţie.

ORIGINALUL STRĂIN Cea mai veche versiune aparţine secolului al XII-lea.

Adrianova

presupune

că

traducerea s-ar fi făcut în zona meridională a teritoriilor ocupate de slavi, de unde a trecut în Rusia. Cercetătorii români au constat că originalul care a stat la baza traducerii româneşti este slavon. Asemănările dintre manuscrisul român 5318 şi manuscrisul slavon din sec. al XV-lea se pot observa în imaginea de mai jos:

Între cele două variante fiind uşoare deosebiri de formă, nu şi de conţinut.

PROBLEME ALE TRADUCERII Unele porţiuni din text sunt neclare sau cuprind termeni în contradicţie cu specificul limbii române. Exemplu: Iar femeia lui, fiind foarte cu credinţă mare şi să teme de Dumnădzeu, îi corespunde

în

ms.

Sl.

165

fragmentul:

Iar soţia lui era foarte credincioasă şi se temea de Dumnezeu. Adjectivul slavon credincioasă a fost confundat cu subtantivul credinţă.

TERMINOLOGIE SPECIFICĂ STUDIULUI FILOLOGIC CALC, calcuri, s. n. 1. (În sintagma) Hârtie de calc = hârtie translucidă obținută prin măcinarea fină a pastei de hârtie, folosită la executarea desenelor în tuș, pentru a fi apoi copiate pe hârtie heliografică (ozalid). 2. Copia pe hârtie de calc a unui desen; decalc (1). 3. Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, unor cuvinte existente în limbă ori în formarea unor cuvinte sau expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine; decalc (2). – Din fr. calque. FILIGRÁN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigránă s. f.] – Din fr. filigrane. HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie. in octavo [fr in-octavo, lat in-octavo] 1-2 (Tip) (Format de carte) în care coala de hârtie e îndoită în opt, formând 16 pagini. 3-4 (Carte) de format in octavo (2) MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĭ. SERVÍL, -Ă, servili, -e, adj. (Livr.) 1. Slugarnic; lingușitor, supus. ♦ (Rar) Care ține de condiția de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri și traducători) Care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul, ideile; literal. – Din fr. servile, lat. servilis.

BIBLIOGRAFIE 1. Cele mai vechi cărți populare în limba română, vol V, Disputa lui Isus cu Satana, Editura, Fundația Națională pentru știință și artă, București, 2001. 2. https://dexonline.ro