Proiectarea didactică

Proiectarea pedagogica a activitatilor de instruire şi educaţie. 1 Conceptul de proiectare pedagogică. Funcţiile proiectării pedagogice Eficienţa şi calitatea actului didactic sunt condiţionate de pregătirea şi proiectarea desfăşurării activităţii didactice. M.Ionescu (2000) defineşte proiectarea activităţii instructive-educaţionale, ca ansamblul de procese şi operaţii deliberate de anticipare a acesteia, de fixare a paşilor ce vor fi parcurşi în realizarea instruirii şi educaţiei, la nivel macroeducaţional (la nivel general al procesului de învăţământ) şi microeducaţionale (la nivelul specific / intermediar al capitolelor, temelor şi operational al activitatilor didactice concrete). În literatura de specialitare pentrut proiectarea didactică, se mai utilizează sintagma “design instrucţional”, care desemneaza demersul anticipativ ce permite realizarea activităţii didactice. Procesul de învaţământ reuneşte demersuri de proiectare, realizare şi evaluare a activităţilor didactice. Proiectarea vizeaza pregătirea anticipată a activităţii didactice care se finalizeaza de obicei cu un document (proiect de lectie, plan tematic, proiect al unităţii de învăţare, etc.). După proiectare, în mod firesc urmează realizarea sau desfăşurarea activităţilor didactice (prin lecţii, cursuri, excursii, vizite, etc.) şi apoi evaluarea, care presupune o analiză a modului de proiectare şi de realizare a activităţilor didactice, precum şi demersuri de reglare a acesteia. Importanţa proiectării pedagogice pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ decurge din funcţiile din care aceasta le îndeplineşte. Funcţiile se refera la: 

anticiparea desfăşurării activităţii didactice, prin elaborarea scenariului didactic a acesteia;



orientarea demersului didactic, prin delimitarea acţiunilor instructiv-educative concrete prin succesiune logică a etapelor şi momentelor ce urmează a fi parcurse în realizarea instruirii;



organizarea situaţiilor de predare, învăţare şi evaluare;



dirijarea învăţării în vederea atingerii obiectivlor propuse;



reglarea procesului didactic ca urmare a feedbackului obţinut în urma procesului de evaluare (se are în vedere înlăturarea erorilor, confuziilor dificultăţilor, etc.);



decizia privind modalităţile de optimizare a activităţii didactice (prin menţinerea strategiilor de predare, dacă s-au dovedit eficiente, prin înlocuirea acestora, dacă aeste cazul, prin modificari în stilul de predare sau relaţiile cu elevii, etc.)

Funcţiile enumerate acrediteaza ideea ca proiectarea pedagogică constitiue o condiţie necesara în vederea realizarii unui proces instructiv-educativ de calitate, presupunând un drum mai mult sau mai puţin anevoios de la obiective la rezultate. 2. Etapele proiectarii pedagogice Fiind o activitate complexa proiectarea pedagogică necesită parcurgerea mai multor etape. I. Jinga şi I. Negreţ (1982) propun o sistematizare a etapelor proiectării pedagogice pornind de la 4 întrebari pe care le vedem în continuare. Vom analiza aceste etape, ca şi operaţiile pe care le presupun. Spere exemplu, în cazul proiectării unei activităţi didactice, etapele care trebuie parcurse sunt: 1. Ce voi face?

1.

Precizarea

obiectivelor

instructiv-

educative ale activităţii didactice. 2. Cu ce voi face? 2. Analiza resurselor educaţionale 3. Cum voi face? 3. Elaborarea strategiei educaţionale 4. Cum voi ştii ca s-a 4. Stabilirea unui sistem de evaluare realizat ce trebuia? Figura 1 Etapele proiectarii pedagogice (pupa I.Jinga, I.Negret, 1982) 1.Precizarea obiectivelor instructiv-educative ale activităţii didactice presupune realizarea de către pofesor a unor operaţii ca:



stabilirea scopului lecţiei (obiectivul fundamental), care evidenţiază sensul în care va fi valorificat conţinutul ideatic al lecţiei (transmitere, fixare, recapitulare, evaluare, etc.);



formularea obiectivelor operaţionale, prin care se stabileşte ce trebuie să ştie sau să facă elevii la sfarşitul activităţii didactice (transmitere, fixare, recapitulare, evaluare, etc.);

Formularea clară a obiectivelor este condiţia fundamentală a unei proiectării corecte a activităţiilor didactice. În precizarea obiectivelor profesorul porneşte de la prevederile programei şcolare la disciplina în cauză. Se recomandă să se verifice dacă obectivele stabilite sunt realizabile în timplu disponibil. 2. Analiza resurselor educaţionale are în vedre: 

selectarea, structurarea logică, esenţializarea şi accesibilizarea conţinutului instruirii (cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, atitudini, etc.);



analiza caracteristicilor elevilor (nivel de pregătire, experienţă congnitivă anterioară, capacităţi de învăţare, motivaţia pentru studii, etc.)



analiza resurselor materiale (materiale didactice, mijloace de învăţământ), de spaţiu (loc de desfăşurare: sala de clasă, laborator, etc.) şi de timp disponibil.

3. Elaborarea strategiei didactice presupune: 

alegerea celor mai potrivite metode de învăţământ (în acord cu obiectivele preconizate, cu conţinutul instruirii, cu particularităţile elevilor, etc.);



îmbătrânirea metodelor de învăţământ cu mijloace şi materiale disponibile, etc.), ca şi a modurilor de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice (frontal, individual, pe grupe,mixt).

4. Evaluarea se refera la: 

prelungirea formelor , metodelor şi instrumentelor prin care profesorul va putea constata dacă ceea ce şi-a propus s-a realizat şi în ce masură. Precizarea corectă a obiectivelor oferă un reper esenţial în realizarea evaluării

rezultatelor , dar şi a activităţii profesorului. Totodată evaluarea furnizează informaţii necesare pentru procesul de învăţământ şi optimizarea functionalităţii sale. Etapele şi operaţiile prezentate, în unitatea şi succesiunea lor coerentă, constituie algoritmul proiectării pedagogice. Aceasta nu înseamnă că proiectarea pedagogică se

reduce la aplicarea unei scheme prestabilite la un conţinut anume. Etapele menţionate sunt însa importante pentru imaginarea scenariului didactic, care împiedică reflecţii prealabile asupra ceea ce urmează să se întample. Parcurgerea etapelor proiectării didactice asigură logică, rigoare şi coerenţă în trecerea de la proiect la realitate, scutind totodată profesorul de improvizaţii în activitatea didactică. Algoritmul proiectării pedagogice are o utilitare practică incontestabilă, fără să împiedice gândirea originală, creativă a fiecarui profesor. Dovada stă în faptul că una şi aceeaşi lecţie poate fi proiectata în moduri diferite de către diferiţi profesori. .3. Modele şi niveluri ale proiectarii pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice În literatura de specialitate s-au proiectat mai multe modele de proiectare pedagogică. S. Cristea (1996) distinge două astfel de modele: modelul tradiţional sau didacticist şi modelul modern sau curricular de proiectare pedagogică (vezi figurile 12.2 şi 12.3). Iniţialele din modele au urmatoarea semnificaţie: o-obiectiv; c:- conţinut mmetodologie; e-evaluare; f.f.-formarea formatorilor. ? obiective

metode

c

m

f.f. c.

?

f.f. c.

?

evaluare

e

Fig. 12.2 Modelul tradiţional al proiectării pedagogice (Cristea, S., 1996)

Fig. 12.3 Modelul curricular al proiectării pedagogice (Cristea, S., 1996)

 este centrat pe conţinuturi şi

 este centrat pe obiective şi

pe predare;  conţinuturile îşi subordonează obiectivele, metodele şi evaluarea;  relaţiile dintre aceste

pe raporturile dintre predareînvăţare-evaluare;  obiectivele consituie punctul de plecare în proiectare;  între obiective, conţinut,

elemente sunt disparate,

metode şi evaluare se

întâmpătoare;

stabilesc raporturi de

 întreţine dezechilibre în

interdependenţă;  asigură echilibrul între

formarea formatorilor între

pregătirea de specialitate a

pregătirea de specialitate

formatorilor şi cea

(dominantă) şi cea

psihopedagogică

psihopedagogică. În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă se disting două tipuri de proiectare pedagogică: 

proiectarea globală, care are drept referinţă perioada unui ciclu şcolar sau an de studiu; se concentrează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare;



proiectarea eşalonată, care are ca referinţă perioade mai mici de timp, de la anul şi semestrul şcolar până la nivelui unei singure activităţi didactice; se concretizează în proiectarea activităţii anuale şi semestriale, în proiectarea unităţilor de învăţământ sau a unei activităţi didactice la o anumita disciplină de studiu. Dacă de proiectarea globală se ocupă Ministerul Educaţiei si

Cercetării,

proiectarea eşalonată revine profesorilor, ceea ce presupune implicarea acestora în anticiparea etapelor şi acţiunilor concrete de realizare a predării, învăţării şi evaluării. Astfel, proiectarea demersului didactic presupune: lectura personalizată a programelor şcolare, elaborarea planificării calendaristice, proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi proiectarea lecţiilor. Lectura personalizată a programelor şcolare În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării pedagogice este demersul didactic personalizat, care exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calşităţii procesului de învăţământ. În acest sens, programele şcolare centrate pe obiective, nu mai sunt o îngrădire pentru profesor, deoarece nu mai asociază conţinuturilor o alocare temporală şi o succesiune

obligatorie la nivel centralizat. Programele rămân însă documentele reglatoare, în sensul că stabilesc obiectivele ce urmează a fi atinse în contextul activităţii didactice. Programele prevăd obiectivele-cadru, fiecărui obiectiv cadru corspunzându-i mai multe obiective de referinţă. Atingerea acestora se realizează cu ajutorul conţinuturilor care se regăsesc în ultima parte a programei. Programele mai cuprind activităţi de învăţare (pentru care profesorul poate opta sau poate propune altele în acord cu condiţiile concrete din clasă) şi standarde de performanţă, pe baza cărora se poate constata în ce măsura sunt atinse obiectibvele de referinţă de câtre elevi. În principiu, structura programelor este următoarea: Obiective cadruObiective de referinţăConţinuturiActivităţi de învăţareStandarde de performanţă

În aceste cindiţii, se poate aprecia că rolul şi responsabilitatea profesorului în proiectarea activităţii didactice sporeşte considerabil. Demersurile de proiecatare pedagogică întreprinse de către profesori se finalizează (obiectivează) în elaborarea unor documente de lucru utile în activitatea didactică, cum ar fi: planificarea calendaristică (anuală, semestrială), proiecte ale unităţilor de învăţare, proiecte de activitate didactică/lecţie. Prezentăm în continuare câteva modele orientative ale acstor documente de lucru ale profesorului. Elaborarea planificării calendaristice Planificarea calendaristică este documentul care asociază elemente ale programei (obiective-cadru, obiective de referinţă şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an şcolar. Elementul generator al planificării calendaristice este unitatea de învăţare, care este o temă majoră, în jurul căreia se organizează conţinuturile instruirii. O unitate de învăţare reprezintă

o structură didactică deschisă şi flexibilă, cu următoarele

caracteristici: 

determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor obiective de referinţă;



este unitară, din punct de vedere tematic;



se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;



se finalizează prin evaluare (Ghid metodologic, 2002).

Conform sursei citate, în elaborarea planificărilor se recomandă parcurgerea următoarelor etape: 

asocierea dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi;



împărţirea în unităţi de învăţare şi stabilirea ordinii de parcurgere a acestora;



alocarea timpului estimat ca necesar pentru fiecare unitate de învăţare.

Planificările se poat întocmi pornind de la următoarea rubricatură: Şcoala…………..

Profesor…………

Disciplina………

Clasa/Nr. Ore pe săpt./anul……..

Planificare calendaristică Unităţi de

Obiective

învăţare

de referinţă

Conţinuturi

Nr. de

Săptămâna

Observaţii

ore

Pentru comlpetarea acestui tabel, sunt utile câteva precizări, după cum urmează: 

unităţile de învăţare se indică prin titluri (teme) stabilite de profesor;



obiectivele de referinţă se marchează prin numerele corespunzătoare din programa şcolară;



conţinuturile selectate sunt cele extrase din lista de conţinuturi a programei;



numărul de ore se alocă de către profesor, în funcţie de estimările pe care le face;



în rubrica observaţii, profesorul consemnează eventualele modificări survenite pe parcursul aplicării efective la clasa planificării (Ghid metodologic, 2002).

Deasemenea, trebuie precizat că planificarea trebuie să reflecte integral programa şcolară la nivel de obiective de referinţă şi conţinuturi.

Proiectarea unei unităţi de învăţare Pentru ca profesorul să aibă o perspectivă de ansamblu asupra întregului curriculum alocat unui an şcolar, s-a optat pentru identificarea unor teme majore şi organizarea conţinuturilor în jurul acestora, ceea ce a generat organizarea procesului de învăţământ în unităţi de învăţare. Proiectul unităţii de învăţare reflectă într-o manieră sintetică elementele principale ale demersului didactic. Stabilirea unităţilor de învăţare se bazează pe identificarea temelor majore ce trebuie parcurse, pornind de la lectura programei. Pentru a proiecta o unitate de învăţare se poate folosi următoarea structură (Ghid metodologic, 2002): Şcoală…………..

Clasa/nr. ore sapt. ………….

Disciplina……….

Săptămâna/Anul……………

Unitatea de învăţare………

Nr. de ore ………………….

Proiectul unităţii de învăţare Conţinuturi

Obiective de

Activităţi de

(detalieri)

referinţă

învăţare

Resurse

Evaluare

În completarea acestui tabel: 

conţinuturile sunt redate prin detalieri necesare;



obiectivele de referinţă se indică prin numerele corespunzătoare din programa şcolară;



activităţile de învăţare pot fi recomandate, sugerate de programa şcolară sau propuse de profesor;



resursele reflectă specificări de timp, de loc, materiale didactice, forme de organizare a clasei;



evaluarea indică instrumentele aplicate la clasă în acest scop.

În raport cu proiectarea tradiţională, centrată pe lecţie, proiectarea unităţii de învăţare are mai multe avantaje:



Prefigureaza un mediu de invatare coerent in care asteptarile elevilor devin clare pe termen mediu si lung;



Implica elevii in “proiecte de invatare personale” pe termen mediu si lung(rezolvare de probleme complexe,luare de decizii), cu accent pe explorare si reflectie;



Implica profesorul intr-un proiesct didactic pe termen mediu si lung, cu accent pe ritmurile de invatare ale elevilor;



Da perspective lectiilor,conferind acestora o structura specifica, in functie de secventa unitatii de invatare in care se afla(Ghid metodologic, 2002). Proiectul unei unitati de invatare contine elemente care ofera o imagine asupra

fiecarei ore.In tabelul elaborat pentru proiectarea unitatii de invatare se delimiteaza prin linii orizontale puncatate spatiile corespunzatoare unei lectii. Din aceasta perspectiva lectia apare ca o componenta operationala pe termen scurt a unitatii de invatare.Unitatea de invatare devine o entitate supraordonata lectiei si cadrul de derivare al acesteia. Proiectarea unei activitati didactice( lectii) Proiectarea unei lectii consta in identificarea secventelor instructionale care se deruleaza pe parcursul unei ore.Acesrea alcatuiesc ceea ce numim scenariul didactic, care se regaseste in proiectul de lectie. Proiectul de lectie este documentul care oglindeste modul in care se va desfasura activitatea didactica,astfel incat obiectivele propuse sa fie indeplinite. Ratiunea elaborarii acestuia este de a pregati trecerea de la intentii la actiune Proiect de lectie

si

de

a

evita

hazardul

din

Obiectul: … … … … ..

activtatea didactica concreta. Cu

Clasa: … … … … … ..

cat

Data: … … … … … ..

pregatita anterior, cu atat se

Tema (subiectul lectiei):… … … … … … … … Scopul lectiei: … … … … . … … …. … … Obiectivele operationale:

actiunea

este

mai

contureaza o solutie eficienta la situatiile ad-hoc ivite in clasa. Un

O1:… … … … … … … … … … … … … …

proiect de lectie cuprinde:

O2:… … … … … … … … … … … … … …



On (n<6): … … … … …. … … … … … … .. Metode si procedee: … … … … ... … … … … . Mijloace de invatamant: … ... … … … … … …. Bibliografie: … … … … … … … … … … … ...

bine

Partea introductive- in care se precizeaza coordonatele

principale ale lectiei, obiective operationale, metode si mijloace de invatamant,bibliografie; 

Partea descriptiva – vizeaza desfasurarea propriu-zisa a lectiei. Iata cateva modele orientative ( capete de tabel ) pentru partea a doua a proiectului de lectie:

a) Etapele lectiei

Timp Obiective

Esalonarea

Metode si

operationale continutului procedee

Mijloace de

didactice

invatamant

b) Etapele

Obiective

Continutul

lectiei

operationale esential

Strategiile instruirii

c) Etapele

Obiective

Continutul informational

lectiei

operationale

Activitatea

(O1…On )

profesorului

Metode

Evaluare

Activitatea si elevilor

mijloace

Proiectarea unitatilor de invatare nu anuleaza demersul de proiectare a lectiei, finalizat prin proiectul de lectie. Cel putin in perioada formarii initiale si a stagiului in invatamant, elaborarea proiectului de lectie este o activitate necesara daca avem in vedere ca studentul sau profesorul stagier nu are o perspective globala asupra materiei ce urmeaza a fi predata. De asemenea, demersul de operationalizare a obiectivelor educationale se deprinde in contextual proiectarii unei singure activitati didactice. Succesul unei lectii depinde inmare masura de o buna pregatire a acesteia. Pentru a fi eficient, un proiect de lectie trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: 

Sa ofere o perspectiva de ansamblu asupra activitatii ce urmeaza a se desfasura (obiective, etape, timp, utilizarea metodelorsi mijloacelor de invatamant, etc);



Sa fie realist si operational( posibil de convertit in realitate);



Sa fie flexibil, pentru a putea permite reconsiderari ale demersului anticipat, atunci cand situatii neprevazute fac necesara schimbarea.

Elaborarea proiectului de lectie este un act de creatie didactica, in masura in care nu se cade in capcana unor formalisme si rigori excessive. Proiectul de lectie, si in general demersurile de proiectare pedagogica, reprezinta expresia pregatirii responsabile a profesorului pentru activitatea instructiv-educativa.