PSIHOLOGIA JOCULUI. de Andreea Morosanu pdf

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR" FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIE DEPARTAMENTUL DE CONVERSIE PROFESIONALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

TIPUL LUCRĂRII: -TERAPIA PRIN JOC LA COPILUL CU ADHD DISCIPLINA: -PSIHOLOGIA JOCULUI PROFESOR: LECT.UNIV.DR.IOANA SANDRU STUDENT: TASE (MOROȘAN )V.M.ANDREEA ANUL 2 GRUPA 4

AN UNIVERSITAR 2020-2021 SEMESTRUL 1

JOCUL CA MODALITATE DE INTEGRARE A COPILULUI HIPERACTIV ÎN GRĂDINIȚĂ

INTRODUCERE Jocul – Este un ansamblu de acțiuni și operațiuni care urmăresc obiective

de pregătire intelectuală, tehnică, morală și fizică a copilului. Elementul de joc imprimă acestuia un caracter mai viu, mai atrăgător, aduce varietate și o stare mai bună, dispoziție funcțională de veselie, de bucurie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, plictiselii și oboselii. Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățare, el dobândește funcții psihopedagogice speciale, asigurând participarea activă a elevului la lecții sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecției. Una dintre cele mai importate forme de manifestare a copilului este jocul. Lucian Blaga spunea că "înțelepciunea și iubirea copilului este jocul". În mod obișnuit asemenea activitate este izvorâtă din nevoie de acțiune ,de mișcare a copilului, o modalitate de a-și consuma energia ,sau de a se distra un mod plăcut de a utiliza timpul și nu numai. Punctele de vedere în abordare sunt diferite: unii l -au considerat activitate intelectuală, alții lau considerat activitate fizică ,alții o activitate plăcută ,agreabilă, distractivă. Prin joc capătă informații despre lumea în care trăiește, iar în contact cu oamenii și cu obiecte din mediul înconjurător și învață să se orienteze în spațiu și timp. Frecventa si severitatea simptomelor hiperactivitații variază de la un copil la altul si de la o situație la alta. În general, simptomele se diminuează atunci când copilul este susținut de către adult în activitățile pe care le face. Simptomele se agravează atunci când copilul trebuie să se concentreze și să se organizeze de unul singur, să realizeze efort susținut sau atunci când situația este lipsită de interes și de noutate pentru el. În ciuda comportamentelor perturbatoare pe care le manifestă, ei sunt sociabili, afectuoși și capabili de atașament. Ei au dificultăți pronunțate în controlarea activității motrice, în special în sarcinile complexe, în a rezista tentațiilor și a suporta întarzieri în obținerea sadisfacției, au dificultăți de organizare a gândirii și de control al emoțiilor negative. În cazul copiilor hiperactivi, manifestările specifice sunt neliniștea și agitația psihomotorie, fiindu-le greu să se joace în liniște și să aibă răbdare. Pentru că la grădiniță acționează asupra copilului mai mulți stimuli distractori decât în familie, manifestările hiperactive devin mai evidente. Preșcolarii se remarcă prin crize de furie exagerate, nerespectarea regulilor, regresii la nivelul limbajului și în coordonarea mișcărilor. Mediul familial și cel din grădiniță influențează manifestarea simptomelor și evoluția interioară a comportamentului unui copil hiperactiv. Din cauza neliniștii și a impulsivității, acești copii chiar daca înțeleg regulile și limitele, ei nu sunt capabili să le respecte. Ei nu reacționează ca și ceilalți copii la măsurile educaționale obișnuite, motiv pentru care părinții, cadrele didactice ajung într-o situație dificilă. Deseori se naște un cerc vicios datorită avertismentelor și a limitelor impuse de părinți, limite pe care copilul nu le ia în seamă sau le respectă pentru o perioadă scurtă de timp.

Astfel, experiențele pozitive din familie și de la o grădiniță devin tot mai puține, iar manifestările hiperactive devin din ce în ce mai intense. Copilul ajunge să se simtă singur împotriva tuturor, să simtă că nu este înțeles, să creadă că într-adevăr este un copil „rău”, fără valoare ajunge să nu mai aibă încredere în el, înțelegând ca singura modalitate prin care mai poate primi atenție din partea celorlalți și aceea – de cele mai multe ori negativa, este să provoace în continuare situații neplăcute CE POT FACE PĂRINȚII PENTRU COPILUL LOR Părinții trebuie să conștientizeze că copilul lor are nevoie de mai mult ajutor. Ei vor putea face față situațiilor dificile legate de educarea copilului lor dacă înțeleg natura problemei copilului și vor reuși să pună în aplicare strategii mult mai eficiente. Ele constau în a identifica pe rând comportamentele problematice și a pune în aplicare metode care contribuie la modificarea lor. La copiii cu ADHD este necesar să facem distincția între disciplinare și pedeapsă. Pedeapsa se naște din răzbunare. Părintele ajunge să recurgă la pedeapsa când simte că nu mai are resurse. Dar din pedeapsă nu învață nimic decât că trebuie să evite situațiile în care este pedepsit. A evita pedeapsa la vârsta preșcolară înseamnă a ascunde faptele rele de ochii părinților. De aceea se recomandă disciplinarea însoțită de dragoste iar acest lucru implica fermitate și nici într-un caz agresivitate. Recompensa și lauda, aprecierea unui comportament pozitiv constituie o modalitate miraculoasă în întărirea comportamentului dorit și în perseverarea acestuia. Copilul trebuie să fie dus la zoo, la spectacol, teatru de păpuși, să se joace mai mult decât de obicei cu cel mai bun prieten, să i se citească o poveste înainte de culcare, să se culce mai târziu cu 15-25 minute, etc. Atenția copilului hiperactiv e distrasă foarte ușor de obiectele, jucăriile din jur sau zgomote. De aceea este bine să-l ajutăm să se concentreze atât prin crearea unui ambient simplu și plăcut cât și prin asigurarea calmului și liniștii din jurul lui. Îl vom solicita să se concentreze asupra unei singure activități, pe masa lui se vor găsi doar materialele de care are nevoie la o singură activitate: planșetă, plastilină, dacă urmează să modeleze. În timpul activităților de la clasă copilul nu se poate concentra, este ușor distras de alți factori, nu realizează sarcinile ce i se impun, pare că nu ascultă când se adresează cineva, adeseori își mișcă mâinile și picioarele. Jocul este activitatea pe care copiii o îndrăgesc cel mai mult. Activitățile de învățare la vârsta școlară mică pot fi realizate cu succes doar prin intermediul jocului. Jocurile și jucăriile dezvoltă capacitatea de concentrare a atenției. În timpul jocului, copilul se mișcă și mânuiește obiecte, iar acest lucru este benefic pentru diminuarea hiperactivităţii. În timpul activităților copilul va asculta muzică relaxantă, iar asta îl poate calma. În momentele de agitație puternică îl voi pune să danseze, iar în felul acesta va pierde din energia, care inițial era destinată agresiunilor. Terapia prin joc: este un mod de consiliere în care jocurile, jucăriile și activitățile precum modelarea, desenul și pictura sunt utilizate pentru a ajuta un copil sau adolescent să-și exprime emoțiile, gândurile, dorințele și nevoile. Îi ajută să-și înțeleagă trăirile ascunse și evenimentele refulate, pe care nu au avut șansa și priceperea de a le ordona.

Jocul poate fi folosit pentru a trata o problemă emoțională sau psihică. De asemenea jocul terapeutic poate fi utilizat ca metodă de depistare a unor probleme mai serioase, care pot fi tratate doar apelând la un terapeut, psihoterapeut sau la un alt specialist.

ADHD este o tulburare diagnosticată de obicei în copilărie, caracterizată printr-un

comportament impulsiv, dificultăți de concentrare a atenției și hiperactivitate. Pe lângă tratamentul specific ADHD, unele studii arată cât de benefice sunt jocurile pentru îmbunătățirea și dezvoltarea unor abilități afectate de ADHD. Iată câteva idei de astfel de jocuri și activități.

Jocuri și activități în ADHD care presupun controlul impulsurilor. Jocul statuile: acest joc se poate juca cu copii de vârste diferite- ascultași muzica și de fiecare dată când o opriți cei mici rămân nemișcați până aud iar muzica. Jocul Simon spune..: se enumeră mai multe acțiuni ,pe care să le facă copilul, iar frazele încep cu" Simon spune....", copilul trebuie să asculte cu atenție și să facă doar acele acțiuni( ex. să stea într-un picior). Jocul semaforul: copii aleargă sau merg prin încăpere, pe unde un adult le arată un semn cu lumina verde a semaforului, spunându-le" Verde", dar se opresc din mișcare atunci când adultul le spune "Roșu".

Jocuri și activități în ADHD pentru relaxare Umflarea de baloane:- este o tehnică simplă dar eficientă prin care copilul poate fi învățat cum să respire adânc și controlat și cum sa devină conștient de legătura dintre corpul și mintea lui. Baloane de săpun:- copilul inspiră lent și adânc ,apoi expiră ușor și suflă pentru a forma baloane de săpun. Încurajași-i să observe cu atenție cum se umflă balonul, cum se mișcă, se desprinde și apoi cum se îndepărtează sau se sparge. Jocuri relaxante pot fi și jocul cu nisip (normal sau kinetic), pictura, desenul liber, coloratul, modelarea plastilinei.

Jocuri și activități în ADHD care presupun sport și mișcare

Activitatea fizica este foarte importanta pentru dezvoltarea unui copil, cu atât mai mult în cazul celor cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție. Mișcarea, prin creșterea nivelurilor de dopamină, noepinefrină și serotonina, are ca efect reducerea simptomelor de ADHD, pentru ca acestea îmbunatățesc capacitatea de concentrare a atenției. De asemenea , activitățile fizice care presupun o atenție sporită mișcărilor corpului (dansul, gimnastica, artele marțiale)

Studiile rată ca timpul petrecut afară reduce din simptomele tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție. Afară copii au ocazia să alerge, să sară, să se cațere, folosindu-și astfel întrun mod benefic resursele de energie. Este , de asemenea, o pauză binevenită de la dispozitivele electronice temele și activitățile pentru acasă.

Jocuri și activități în ADHD pentru concentrarea atenției Ascultarea muzicii și concentrarea pe instrumente muzicale îi ajută să se concetreze și sa nu fie distrași de alți factori. Coloratule sau desenul după model( frunză ,floare, scoică etc..), încurajază concentrarea pe detalii La masă să identifice ingredientele dintr-un fel de mâncare, încurajază concetrarea atenției. Tot la masă copii sa fie încurajați să savureze cu toate simțurile cea ce mănâncă mai ales daca au tendința să se grăbească(ex: pot exersa cu un fruct sau o gustare- încep prin a le observa vizual olfactiv, cum arată , cum miros, cum se simte textura, ce arome au). Să observe în plimbările pe afara sau în natură ( vizuale-insecte, frunze ; auditive-cântecul păsărilor, foșnetul frunzelor; olfactiv-mirosurile din aer) Cutia cu surprize: se pune într-o cutie câteva obiecte mici cu forme și texturi cât mai diferite și interesante. Copilul trebuie să ghicească despre ce obiect este vorba , doar atingând și pipăind obiectele ,deci bazându-se doar pe simțul tactil. Vânătoarea de jucării- se ascund jucării prin casă , iar copii trebuie să le găsească. Jocuri cu mingea Aruncam mingea de la unul la altul, îi explicăm copilului că în momentul în care spunem „Roșu!” va trebui să ridice mingea deasupra capului. Jocul solicită concentrarea și viteza de reacție a copilului. Ține sacul bine! Avem nevoie de un mic săculeț umplut cu fasole ce se poate așeza pe capul copilului. Vom folosi și noi un astfel de săculeț, iar copilul va imita mișcările noastre: plimbare, ne aplecăm ușor în față, ne lăsăm pe genunchi, fără a scăpa sacul de pe cap. Prinde-mă! Copilul va alerga și noi vom încerca să-l prindem. Dacă am reușit să-l atingem, copilul „va îngheța” și va trebui să rămână nemișcat 10 secunde. Apoi, poate fugi din nou. Jocul este distractiv și antrenează autocontrolul. Găsește diferențele Vom folosi un set de obiecte (câte doua din fiecare) și le vom așeza într-o anumită ordine cu mici diferențe. Copilul va analiza obiectele și va identifica diferențele. Activitatea permite copilului să maximizeze atenția acordată detaliilor. Cel mai important lucru pentru copii este să aibă parte de experiența succesului, să se bucure de reușita în cadrul jocurilor. Ei sunt la fel de inteligenți și capabili ca ceilalți copii. Acest sentiment va conduce la întărirea stimei de sine și a autoeficacitații.

Secretul constă în găsirea unor activități care să le ofere spațiu necesar și să le permită copiilor să determine singuri cât și cum vor comunica. De asemenea de un real succes au fost plimbatul prin parc, mersul pe bicicletă, înotul, fotbalul și alte jocuri în echipă, ciclismul, pescuitul, dansul chiar și gătitul. Un alt mod în care îi puteți face să se simtă în largul lor este să va asigurați că au prieteni cu interese similare. Concluzie: Copilul stresant de școală sau alți factori are nevoie să-și dezvolte un scut protector prin intermediu activităților extracuriculare. Părinții trebuie să încurajeze aceste activități dar să nu includă prea multe lecții în programul lui. Este minunat atunci când un copil cu ADHD are un stil impecabil și este primul pe loc, dar este mai important să se simtă în largul lui decât să aibă rezultate deosebite.

JOCURI PENTRU DEZVOLTARAEA ATENȚIEI

BIBLIOGRAFIE

https://jucarii-vorbarete.ro/jocuri-pentru-copii-cu-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-adh https://www.creeaza.com/didactica/gradinita/JOCUL-CA-MODALITATE-DE-INTEGRA987.php https://eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-educatie-incluziva-decalitate/jocul-didactic-la-copiii-cu-cerinte-educationale-speciale https://ccdtulcea.ro/wp/wp-content/uploads/revista/14/23.Platon-Carmen_Integrareacopilului-cu-ADHD-%C3%AEn-activit%C4%83%C8%9Bile-%C8%99colare-ale%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntului-de-mas%C4%83.pdf Sa intelegem ADHD, Dr Cristopher Green ,Dr Kit Chee ," deficitul de atențien însoțit de tulburare hiperkinetică"