Studiul Individual 1 Pediatrie

Centru de excelență în medicină și farmacie “Raisa Pacalo”

Tema:.Rezumat consilierea mamei privind profilaxia maladiilor supurative A elaborat:Cîcărează Ion Profesor:E.Cucieru Consilierea mamei privind profilaxia maladiilor supurative După modul de acţiune asupra oiganismului copiilor şi adolescenţilor toţi factorii mediului ambiant se împart în două grupe: cu acţiuni favorabile şi nocive. Din grupa factorilor cu acţiuni nocive fac parte şi un mare număr de microorganisme patogene şi helminţi parazitari, care provoacă la copii diferite boli infecţioase şi infestări helmintice. Copiii de diferite vârste sunt neuniform afectaţi de boli infecţioase. Cel mai frecvent se consideră afectaţi copiii de la 2-3 ani până la 7 ani, deoarece forţa lor de rezistenţă la diferite infecţii este foarte mică, iar anticorpi contra lor deocamdată nu posedă. Bolile infecţioase sunt condiţionate de pătrunderea în organismul copilului a microorganismelor patogene, care se înmulţesc extrem de rapid, având condiţii favorabile. Înmulţindu-se în organismul copilului, microorganismele patogene elimină toxine care provoacă diferite dereglări. Agenţi ai bolilor infecţioase sunt: microbii, viruşii, helminţii, iar în unele cazuri - insectele (acarul scabiei). Sursa principală de boli infecţioase în instituţiile pentru copii şi adolescenţi o constituie copiii bolnavi şi purtătorii de germeni. Există două grupe de purtători de germeni: a) persoanele care nu se îmbolnăvesc de astfel de boli, dar poartă aceşti agenţi patogeni (de exemplu, vestibulul faringian la unii oameni sănătoşi poate fi infectat cu bacilul difteric, care pentru ei e inofensiv, în schimb îi poate infecta pe alţii, mai ales pe copii) şi b) persoanele, care au fost bolnave de boli infecţioase şi după tratament timp îndelungat excrementele lor conţin agenţi patogeni (de exemplu, tifosul abdominal, dizenteria ş.a.). Există mai multe căi de transmitere a agenţilor patogeni de la bolnavi la copiii sănătoşi; prin contact şi aerogenă (rujeola, varicela, tusea convulsivă, gripa, difteria, scarlatina ş.a.), alimentara (apa sau produsele alimentare infectate - dizenteria, tifosul abdominal) ş a. Cele mai frecvente surse de contaminare cu helminţi sunt bolnavii de helmintiază, purtătorii de helminţi şi animalele. Contaminarea cu helminţi sau cu ouăle lor se face prin contact direct sau prin intermediul diferitelor obiecte murdare, iar în unele cazuri prin consumul cărnii animalelor şi peştelui infestate. Nu fiecare copil, în organismul căruia pătrund microorganisme patogene, se îmbolnăveşte. Organismul copiilor posedă o anumită rezistenţă la acţiunea microbilor, prin faptul că în el există celule speciale - bacteriofagi, care se mai numesc fagocite. Ele sunt mobile şi se deplasează în locurile de aglomeraţie a microbilor, absorbindu-i şi dizolvându-i. Afară de fagocite în organism se produc anticorpi -aglutinine, care aglutinează microbii în grupe,

bacteriolizine, ce dizolvă bacilii şi antitoxinele, care neutralizează şi inactiveaza toxinele microbilor. Odată cu pătrunderea infecţiei în organism începe lupta. Rezultatul ei depinde într-o măsură mai mică de numărul de microbi ce au pătruns şi de gradul lor toxic, iar într-o măsură mai mare - de starea de rezistenţă a organismului, care din diferite motive poate fi redusă (răceala, surmenajul, alimentaţia insuficientă, reacţia psihică gravă ş.a,). În caz dacă organismul nu reuşeşte să învingă agenţii patogeni, atunci din momentul pătrunderii lor în corpul copilului până la apariţia bolii trece un anumit timp, care se numeşte perioadă de incubaţie (latentă). În această perioadă microorganismele patogene se dezvoltă şi se înmulţesc, iară a indica semne de boală. În unele cazuri în perioada de incubaţie copiii devin molipsitori (tusea convulsivă, rujeola ş.a.). Durata perioadei de incubaţie are însemnătate pentru stabilirea termenelor de izolare (separarea copiilor bolnavi de cei sănătoşi) şi de carantină. Carantină (din italiană quarantem) - complex de măsuri medico-igienice, antiepidemice şi administrative îndreptate spre limitarea răspândirii şi localizarea focarului de infecţie. La unii indivizi rezistenţa organismului la infecţii e atât de dezvoltată, încât la ei nu pot apărea unele boli infecţioase. Această stare se numeşte nereceptivitate sau imunitate, care poate fi naturală sau artificială. Imunitatea naturală se împarte în: a) imunitate înnăscută, când copilul primeşte anticorpi până la naştere de la marna sa şi b) dobândiţă, după ce copilul a suferit de o boală infecţioasă. Dacă copilul a suferit de astfel de boli, ca: rujeola, scarlatina, tifosul exantematic ş.a., atunci la el se stabileşte o imunitate pe; un termen destul de îndelungat şi recidive ale acestor boli se, întâlnesc foarte rar. însă nu la toate bolile de care a suferit copilul se dezvoltă starea de imunitate. Dimpotrivă, unele boli (angina, gripa, pneumonia ş.a) au tendinţa de a se repeta. Imunitatea artificială poate fi. a) activă, când copilului i se introduc în corp vaccinuri din microbi (atenuaţi sau ucişi) sau toxinele lor, şi b) pasivă, când se introduc preparate vaceinale, care conţin anticorpi (seruri, gamaglobulină ş.a.). Profilaxia bolilor infecţioase şi a infestărilor cu helminţi în instituţiile pentru copii şi adolescenţi este bazată pe realizarea unui complex de măsuri speciale profilactice şi antiepidemice. Măsurile profilactice au scopul de a preveni apariţia bolilor infecţioase şi a infestărilor helmintice, iar cele antiepidemice - de combatere a bolilor apărute. Măsurile profilactice de combatere a bolilor infecţioase şi a infestărilor helmintice se efectuează pentru a obţine: a) lichidarea sursei de infecţie şi infestare; b) întreruperea procesului de transmitere a lor şi c) tratarea deplină a bolilor apărute şi sporirea rezistenţei organismului copiilor la diferite boli. Notă: 1. Imunizarea cu preparate vaccinate prevăzute în calendar, conform indicaţiilor epidemiologice. cât şi a altor grupe de populaţie, este reglementată de Ministerul Sănătăţii. 2. Vaccinările împotriva altor boli infecţioase (antrax, leptospiroză, tularemie, febră tifoidă, infecţie meningococică, bruceloză etc.) se efectuează grupelor de populaţie cu risc sporit de infectare, conform deciziilor Ministerului Sănătăţii. 3. Imunizarea împotriva febrei galbene, encefalita acariene. pestei se aplică persoanelor care pleacă în regiunile endemice unde există aceste infecţii. În caz de depistare a bolii infecţioase în instituţiile pentru copii şi adolescenţi lucrătorii medicali (medicii, surorile medicale) pentru a preveni contaminarea copiilor sănătoşi sunt obligaţi să efectueze următoarele măsuri: - să depisteze şi să izoleze copilul bolnav de boli infecţioase (în izolator), iar în cazuri necesare - să-l interneze în staţionar; - să dezinfecteze minuţios încăperile şi utilajul unde s-a aflat copilul bolnav, obiectele (jucării, veselă, cărţi ş.a.) de care s-a folosit el; - să instituie regimul de carantină (observaţia copiilor, care au fost în contact cu bolnavul de boli infecţioase pe

termenul maximal al perioadei de incubaţie a bolii date; copiii contactaţi trebuie să fie supuşi zilnic examenului profilactic şi termometriei în tot cursul perioadei de incubaţie - reducerea la minimum a contactului lor cu mediul ambiant, interzicerea tuturor manifestărilor - matineuri, spectacole ş.a.) pentru a limita şi localiza focarul bolii infecţioase; - să semnalizeze urgent prin telefon (cel târziu peste 12 ore din momentul depistării bolii infecţioase) la centrul de medicină preventivă despre cazul de boală infecţioasă. Fiecare caz de boală infecţioasă acută se înregistrează într-o condică specială de evidenţă a bolilor infecţioase acute ş.a. Pentru a preveni apariţia bolilor infecţioase în instituţiile pentru copii se realizează următoarele măsuri. a) toţi copiii din nou primiţi în instituţia data sunt supuşi unui control medical profund pe baza căruia părinţii prezintă adeverinţe medicale despre starea de sănătate eliberate de policlinica de circumscripţie; b) efectuarea de către medicii-pediatri ai instituţiilor pentru copii şi adolescenţi a controlului medical periodic al copiilor în funcţie de vârstă, analiza şi aprecierea datelor acumulate, depistarea copiilor bolnavi, stabilirea celor cu boli cronice pentru dispensarizare şi tratamentul deplin al lor; c) sporirea rezistenţei organismului copilului la diferite boli infecţioase, care se realizează prin: - crearea condiţiilor optimale ale mediului de activitate din instituţiile pentru copii; - organizarea corecta a regimului zilei şi a diferitelor activităţi; - alimentaţia echilibrată; - folosirea pe larg a tuturor mijloacelor şi formelor de educaţie fizica şi sport, feciorilor naturali ai mediului ambiant pentru călirea organismului; d) crearea imunităţii specifice la copii şi adolescenţi prin efectuarea vaccinărilor profilactice; e) respectarea în instituţiile preşcolare a principiilor izolării de grupă (pe lotul de pământ şi în clădire) şi individuale: separarea tuturor obiectelor de uz personal ale fiecărui copil (îmbrăcămintea, lenjeria de pat, prosopul, periuţa de dinţi, ş.a.; f) interzicerea frecventării instituţiei date de către acei copii, care au fost la domiciliu în contact cu un bolnav de boli infecţioase ş.a Măsurile de masă pentru combaterea infestărilor cu helminţi în colectivităţile de copii şi adolescenţi sunt similare Cu cele de profilaxie a bolilor infecţioase. Ele includ realizarea următoarelor măsuri: a) depistarea copiilor bolnavi de helmintiază, datorită cărui fapt în fiecare an în instituţiile pentru copii şi adolescenţi se efectuează examenul purtătorilor de helminţi; b) tratamentul deplin al bolnavilor, folosind preparate care ar distruge agenţii patogeni în diferite stadii de dezvoltare şi ar suprima căile de răspândire. Tuturor copiilor infestaţi cu helminţi li se prescrie tratamentul necesar. Se ştie că helminţii elimină o cantitate mare de ouă, care sunt rezistente la acţiunea diferitor factori fizici şi chimici. Acest fapt îngreuează într-o măsură oarecare asanarea mediului ambiant. Pornind de la aceste considerente, mai raţionale sunt măsurile de prevenire a infestării cu helminţi a mediului ambiant şi, în consecinţă, a reinfestării copiilor. Iată de ce lucrătorii medicali ai instituţiilor pentru copii şi adolescenţi permanent supraveghează curăţenia încăperilor pentru copii şi mai ales a WC-urilor, respectarea de către ei a regulilor igienei personale (să-şi taie unghiile, să-şi spele mâinile cu săpun după vizitarea WC-ului şi înainte de masă ş.a ). În concluzie pot spune că un rol deosebit de mare pentru profilaxia bolilor infecţioase şi a infestărilor helmintice are educaţia igienică a copiilor şi adolescenţilor.