teoria managementului riscului

Teorie managementul riscului  Riscul general Riscul ca o decizie unanimă : reprezintă probabilitatea și impactul asupra obiectivelor

 Elementul care face riscul sa fie diferit În funcţie de domeniul de activitate, riscul este definit în mod diferit, unul dintre elementele de diferenţiere fiind unitatea de analiză, adică entitatea pentru care riscul este analizat şi evaluat.

 DIf dintre risc si incertitudine Incertitudinea-starea, chiar și parțială, de deficit de informații legate de înțelegerea sau cunoașterea unui eveniment, a consecinței/lor sale, sau a probabilității. 

Definitia managemtului de proiect in PMBOK

Riscul de proiect:”un eveniment sau o condiţie incertă care, dacă apare, are un efect pozitiv sau negativ asupra a cel putin unuia dintre obiectiveleproiectului, precum timp, cost, scop sau calitate. Un risc poate sa aiba una sau mai multe cauze si, daca apare, unul sau mai multe efecte”. Project Management Institute, Guide to the Project Management Body of Knowledge(PMBOK® Guide)

 Clasificarea riscurilor  În funcţie de modul lor de producere: RISCURI PURE –consecinţe ale unor evenimente accidentale ce nu pot fi prevăzute (uragane, cutremure, incendii, inundaţii, războaie, atentate etc.); este posibilă o pierdere, dar nu şi un profit; RISCURI SPECULATIVE –sunt legate de deciziile ce se iau în cadrul unei organizatii sau în cadrul unui proiect, fiind evenimente cu o mare probabilitate de

apariţie, depinzând în mare măsură şi de o serie de factori externi ce influenţează aceste procese.  În funcţie de prezenţa în societate: RISCURI STATICE: prezente continuu în societate (riscurile pure: de incendii, de inundaţii, etc.) RISCURI DINAMICE: se modifică odată cu societatea (schimbări politice, economice, sociale, legale, tehnologice etc.)  În funcţie de gradul de percepţie al riscului de către o persoană/organizatie: RISC OBIECTIV: variatia rezultatelor posibile ale unei actiuni fata de rezultatul urmarit. RISC SUBIECTIV(perceput): măsura în care o persoană se simte ameninţată de un anumit risc. RISCUL ACCEPTABIL: nivelul riscului subiectiv pe care o persoană sau o organizaţie consideră că şi-l poate asuma.  În funcţie de zona în care pot fi localizate: Riscuri de proprietate Riscuri de personal: pierderi directe: acţiuni voite ale angajaţilor (de exemplu, spionajul făcut de proprii angajaţi, furtul, diferite practici frauduloase, etc.); pierderi indirecte: acţiuni nevoite ale angajaţilor (pierderi determinate de lipsa unui angajat din motive de boală sau accidente). Riscuri de piaţă Riscuri de consummator  În funcţie de obiectiveleproiectului: Riscuri ce afecteaza scopul proiectului Riscuri ce afecteaza costul proiectului Riscurile ce afecteaza durata proiectului Riscurile ce afecteaza calitatea proiectului  In functie de impact: Strategice Comerciale

Legale Financiare Organizaţionale Mentenanţă şi service  In functie de cauza ce genereaza riscuri intr-un proiect:  Managerul de proiect  Echipa de proiect  Natura proiectului  Maturitatea organizației  Client & contract  Furnizori & subcontractori

 Identificarea riscului Surse de informaţii:  Cercetari la masa de lucru  Vizite la fata locului  Manifestari in afara organizatie Aspecte care trebuie luate in considerare  factori cauzali şi posibile consecinţe; 

intervalul de timp pe care se desfăşoară identificarea;



corelarea cu alte riscuri;



strategiile utilizate în mod curent pentru diminuarea riscului şi gradul lor de eficacitate.

 Titlul  Descrierea ricului  Originea riscului

 Evaluarea calitativa a probabilitatii si impactului Metode de identificare a riscurilor:  Utilizarea experienţei intuitive a managerilor  Expertii din companie  Interviurile structurate  Brainstorming  Chestionare standard completate de persoanele implicate în derularea activităţilor.  Tabelul riscurilor  Analiza cauza radacina  Schema logica  Cartografierea procesului  Foi de verificare

Identificarea riscurilor se incheie cu o lista de riscuri grupate pe categorii, urmate de o scurta descriere a fiecaruia si de evaluarea calitativa a impactului si probabilitatii.  O lista prea lunga a riscurilor nu trebuie sa va sperie.....din evaluarea calitativa se poate dovedi ca multe dintre acestea sunt nesemnificative!  Numai o parte din riscurile identificate trebuie supuse evaluarii cantitative! 

Probabilitatea

Probabilitatea măsoară posibilitatea de apariţie a unui eveniment.  Natura informaţiilor, cantitatea lor şi încrederea în aceste informaţii influenţează tipul de probabilitate utilizat.  Masurare vs. Estimare  Probabilitatea poate fi exprimată folosind termeni calitativi (frecvent, probabil, posibil, puțin probabil, rar), ca probabilitate procentuală sau ca frecvență. Atunci când se utilizează valori numerice, indiferent dacă este vorba de un procentaj sau de o frecvență, trebuie să se precizeze perioada de timp relevantă, cum ar fi frecvența anuală sau probabilitatea relativă pe durata de viață a proiectului sau a activului.

 Uneori managerii descriu probabilitatea în termeni mai personali și calitativi, cum ar fi "evenimentul care se așteaptă să se producă de mai multe ori pe parcursul unei cariere" sau "evenimentul care nu se așteaptă să apară pe parcursul unei cariere". Pentru o estimare cât mai corectă a probabilităţilor de către un analist cu ajutorul experţilor sau a managerilor trebuie parcurse următoarele etape: -Motivarea experţilor-stabilirea unui mod eficace de comunicare între analist şi expert, precum şi identificarea unor eventuale deviaţii emoţionale -Structurarea -în scopul stabilirii clare a mărimilor nesigure şi a presupunerilor (ipotezelor statistice ce vor fi supuse evaluării) -Verificarea modului de lucru-asigurarea faptului că se folosesc în estimarea probabilităţilor toate informaţiile relevante referitoare la situaţia decizională -Cuantificarea-se acordă efectiv valori numerice probabilităţilor evenimentelor previzibile, încercând evitarea fenomenului de “ancorare” prematură pe nişte valori preconcepute -Verificarea consistenţei rezultatelor.

Probabilitati obiective si subiective: -probabilitatea obiectivă, calculată: formulată ca fiind egală cu raportul dintre numărul de apariţii ale evenimentului considerat şi numărul de apariţii al tuturor evenimentelor din clasa respectivă. -probabilităţi subiective: folositeatunci când în determinarea probabilităţilor apare constrângerea unor acţiuni “unice”, nerepetabile întrecut, iar managerul de proiect sau de risc este nevoit să se bazeze mai mult pe judecată, experienţă proprie şi opiniile membrilor echipei. -Trei niveluri de acurateţe în estimarea probabilităţilor: de baza, intermediar (valori intre 0 si 1 sau %) si superior (functii de distributie) -Surse de influenta (bias)în estimarea probabilităților:familiaritatea, proximitatea, controlabilitatea, subiectivitatea motivationala



Estimarea riscului ISO

 Strategii de raspuns la risc Raspuns la amenintari Evitare-reducerea la 0 a probabilitatii

Strategii Eliminarea incertitudinii

Transfer- asigurari, outsorcingul

Alocarea proprietăţii asupra riscului

Raspuns la oportunitati Exploatare- cresterea la 1 a oportunitatii (oportunitatea de aur ÎmpărţireAlocarea proprietăţii acesteia spre o terţă parte (companii special create, joint ventures, echipe speciale) care este capabilă să o exploateze, atât în termeni de maximizare a probabilităţii de apariţie, cât şi a beneficiului

potenţial DiminuarePrin reducerea probabilităţii sale de apariţie (programarea corespunzătoare a activităţilor, instruirea personalului, etc.). Prin reducerea efectelor în cazul apariţiei acestuia (formarea de rezerve de costuri sau de timp). Acceptare Activă (plan de contingenţă, plan de management al riscurilor,rezerve de costuri sau de timp) Pasivă (prin acceptarea unui nivel redus al profitului în cazul în care anumite activităţi nu se îndeplinesc la timp şi la standardele de calitate prevăzute)



Modificarea expunerii la risc

AmplificarePrin facilitarea apariţiei cauzei riscului şi a elementelor declanșatoare

Includerea în planificare

Ignorare- A nu face nimic

Procesele care formează man risc PMBOK

6Procese:  Planificarea MR  Identificarea riscului  Analiza calitativă a riscului  Analiza cantitativă a riscului  Planificarea răspunsului la risc  Monitorizarea şi controlul riscului

Inputuri, Instrumente si tehnici, Outputuri



Bugetul de risc

Bugetul de risc al proiectului Costul pentru managementul riscului in proiect 1. Costul de management

si

2 Costul raspunsurilor la riscuri

Costul rasp la risc = Costul pe perioada implementarii + Costul pe perioada executiei



Utilitate

Modelede decizie în condiţii de risc 3. Metoda utilitatii globale maxime În teoria ştiinţifică a deciziilor, utilitatea reprezintă o valoare subiectivă asociată unui anumit rezultat economic şi asigură comparabilitatea variantelor decizionale evaluate cu ajutorul mai multor criterii; Utilitatea este o mărime subiectivă (depinde de aprecierea decidentului) şi se exprimă, în acest caz, prin gradul de satisfacţie pe care îl obţine decidentul când optează pentru una sau alta dintre variantele decizionale, în raport cu obiectivele sale şi ale organizaţiei. Dacă evenimentele ce determină diferitele acţiuni au atribuite probabilităţi, iar rezultatelor respective li se asociază valori ale utilităţii (maximă pentru rezultatul cel mai favorabil, minimă pentru cel mai defavorabil, iar cele intermediare se determină prin metoda grafică sau prin interpolare), atunci speranţa matematică a utilităţii (valoarea aşteptată) determină utilitatea alegerii unei variante decizionale Aceasta se calculează cu formula: n

EUi=∑ pjxUij j=1



Valoarea asteptata

Modelede decizie în condiţii de risc1. Metoda valorii asteptate În cazul în care decidentul are o atitudine neutră faţă de riscpentru alegereaunei variante decizionale se poate aplica metoda valorii aşteptate maxime(speranţa matematicămaxima): Pentru fiecare variantă Vi se determină valoarea aşteptată (speranţa matematică) venitului: n

EVi= ∑ pjxCij pentru i = 1, ..., m j=1

Se alege varianta V* corespunzătoare valorii aşteptate maxime a venitului(sau minime a cheltuielilor):

max {E1, E2, ..., Em} => V



Funcțiile de utilitate



Analiza scenariilor

Se construiesc scenarii care detaliază cauzele riscului: 1. scenariul cel mai probabil(variant de bază). 2. scenariu pesimist,în care toţi factorii de influenţă ar avea evoluţii negative(de ex.: nr.mic de unităţi vândute, intrarea unui nou competitor reflectată în scăderea procentului de vânzări, costuri mai mari de exploatare,etc.) 3. scenariu optimist, în care toţi factorii de influenţă ar avea evoluţii pozitive. Se aseamănă ca mod de lucru cu analiza de senzitivitate, dar se utilizează pentru analize ce vizează orizonturi de timp mai lungi. Apeleaza uneori laTehnica „Delphi”pentru obţinerea datelor de intrare necesare elaborării scenariilorși la Arborele evenimentelor pentru a determina probabilitatea de manifestare a scenariului. Analiza scenariilor: Activități:  Analizați fiecare scenariu.  Descrieți lanțul evenimentelor care alcătuiesc fiecare scenariu.

 Care este impactulpotențial? Care este probabilitateaca acest scenariu să se desfășoare?  Evaluați eficacitatea strategiilor existente de reducere a riscurilor pentru a preveni / detecta / corecta / răspunde la fiecare scenariu.  Descrieți ideile potențiale de îmbunătățire a managementului riscului și impactul pe care l-ar avea fiecare asupra expunerii organizației la fiecare scenariu?



Tehnica sumularii

-Cele mai multe dintre variabilele determinante ale rentabilităţii unui proiect pot varia simultan, ceea ce complică realizarea analizei de senzitivitate. -Prin tehnica de simulare Monte Carlo se pot genera toate combinaţiile valide dintre valorile variabilelor determinante şi, prin evaluarea rentabilităţii proiectului pentru fiecare combinaţie, se poate obţine distribuţia de probabilitate a rentabilităţii proiectului. -Tehnica de simulare Monte Carlo poate fi aplicata in Excel sau cu produse informatice specifice (ex. @RISK de la Palisade Corporation). -Reprezentarea datelor se poate face sub forma de grafice (distributii de probabilitate ale rezultatelor: ex. indicatori de eficienta precum VNA si RIR) si tabele.



Riscul de piata

Pentru evaluarea rentabilitatii unei investitii se poate folosi un sistem complex de indicatori(VNA, RIR, Termen de recuperare, etc.). În evaluarea rentabilitatii și a riscului investitiilor exista unele diferente între investiţiile în active reale(proiecte de capital) şi cele în active financiare(actiuni, obligatiuni, etc.). Riscul proiectelor de capitaleste format din: riscul individual al proiectului riscul de firmă

riscul de piaţă(măsurat prin coeficientul beta) Riscul unei acţiuni este format din: riscul de firma (specific, nesistematic, diversificabil)-exprimat prin volatilitatea actiunii sub impactul unor factori precum: acţiuni în justiţie, greve ale angajatilor, insuccesul programelor de marketing, câştigul sau pierderea unor contracte majore în cadrul firmei, etc. riscul de piaţă(sistematic, nediversificabil)–exprimat prin indicele Beta si ca efect al unor factori precum: inflatie, rata dobanzii, riscul politic, etc.

Riscul individual al proiectului: este riscul pe care proiectul l-ar avea dacă ar fi singurul activ al firmei. Este măsurat de variabilitatea rentabilităţilor estimate ale activelor. Riscul de firmă: este efectul unui proiect asupra riscului companiei fără a lua în considerare diversificarea acţionarilor. Este măsurat de impactul proiectului asupra variabilităţii profiturilor firmei. Riscul de piaţă: este riscul proiectului evaluat din punctul de vedere al unui investitor care deţine un portofoliu foarte diversificat.Nu poatefi eliminatprindiversificare.Se poate măsura prin coeficientul „beta”. Utilizând estimarea lui β, un activeste: mai riscant decât portofoliul pieţei dacă β > 1; la fel de riscant ca portofoliul pieţei dacă β = 1; mai puţin riscant decât portofoliul pieţei dacă 0< β < 1; în relație inversăf ață de rentabilitatea portofoliului pietei dacă β <0. •–Întrecele3 tipuride riscuriexistao legaturăfoartestransă. •–Riscul individual se utilizează frecvent ca aproximaţie pentru riscul de firmă şi riscul de piaţă întrucât acestea sunt greu de măsurat. •–Pentruevaluarearisculuiinvidualal unuiproiectde investiții există:metodesubiective/simpleși metodeobiective/complexe



Rentabilitatea si riscul portofoliului de investitii

Un portofoliu reprezintă o mulţime de active atât reale,cât şi financiare în care firma îşi are investiţi banii la un moment dat. În decizia de portofoliufirma trebuie să pornească de la faptul că structura şi caracteristicile întregului său portofoliu sunt mai importante şi necesită o mai mare atenţie decât fiecare activ din portofoliu în parte, un activ extrem de riscant putând fi păstrat într-un portofoliu împreună cu alte active mai puţin riscante. Atunci când ia decizia de a adăuga un activ la portofoliul său curent, decidentul trebuie să ţină seama de efectul acestei decizii atât asupra valorii firmei, cât şi asupra structurii portofoliului său. Pentru a analiza această influenţă, investitorul ia în considerare rentabilitatea aşteptată a portofoliului şi riscul(reprezentat de abaterea standard a portofoliului).

Rentabilitatea unui portofoliu = media ponderată a rentabilităţilor estimate ale activelor din portofoliu. Riscul unui activ se măsoară prin abaterea medie pătraticăşi/sauabaterea standard a rentabilităţii. Riscul portofoliului se măsoară prinabaterea medie pătratică a portofoliului . Aceasta NU este pur şi simplu media ponderată a abaterilor medii pătratice ale activelor incluse deoarece intervineCORELAŢIA dintre activele din portofoliu. Coeficientulde corelatiea douaactive (notate a sib): R = cov(a,b)/σa*σb unde: cov(a,b) = Σ (Kai -Kma)*(Kbi-Kmb)*pi Kai, Kbi–rentabilitatea activelor a si b inregistrata pentru fiecare scenariui; Kma, Kmb–rentabilitatea mediea activelor a, respective b; pi-probabilitatea de manifestarea fiecarui scenariu de evolutiea fluxului de numerar.



Riscul economic si financiar

Riscul economic (al exploatării, operational) reprezintă prejudiciul potenţial la care sunt expuse patrimoniul, interesele şi activitatea antreprenorială determinate de împrejurări de forţă majoră (calamităţi naturale, avarii etc.) şi incapacitatea firmei de a se adapta la timp, cu cel mai mic cost, la variaţiile mediului (ex.: creşterea preţului energiei, creşterea salariilor, concurenta, schimbările tehnologice). În cazul proiectelor, riscul exploatării exprimă vulnerabilitatea proiectului la modificările conjuncturale ale condiţiilor şi ipotezelor acestuia, determinate de evoluţia progresului tehnic, incertitudinea pieţei, instabilitatea social-politică (crize, şomaj, greve, ş.a), pe perioada operaţională. Parti interesate:personalul si conducerea firmei, partenerii de afaceri. Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii financiare a firmei(capitalul unei firme = capital propriu şi capital împrumutat). Parti interesate:finantatorii, personalul si conducerea firmei, partenerii de afaceri.