Caracterizarea Lui Stefan Tipatescu

Caracterizarea lui Stefan Tipatescu - ,,O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale

Reprezentată pe scenă în 1884, comedia ,,O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic. Opera este o comedie de moravuri ce satirizează aspecte ale societății contemporane autorului (farsa electorala din anul 1883), legate de lupta pentru putere, precum și aspecte din viața de familie (triunghiul conjugal). Tema operei o reprezintă degradarea vieții politice, sociale și private. Ea este particularizată prin surprinderea unei bătălii electorale. Stefan Tipatescu este unul din personajele principale ale comediei de moravuri politice "O scrisoare pierduta", de I.L.Caragiale, comedie ce ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul alegerilor de deputati din 1883. Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte, iar conflictul dramatic se naste intre reprezentantii opozitiei-Catavencu si grupul de intelectuali independenti- si membrii partidului de guvernamant-Tipatescu, Trahanache, Zoe, Farfuridi si Branzovenescu. Personajul este caracterizat direct de dramaturg din tabela personajelor care ii prezinta functia si statutul social, necasatorit. Este unul dintre "stalpii puterii" din acest judet, invidiat si criticat de adversarii politici. Tipatescu este un barbat tanar si prezentabil, inteligent, dar imoral, fiindca intretine relatii amoroase cu Zoe, sotia prietenului de familie, Zaharia Trahanache. Orgolios nu accepta sa fie santajat si ameninta cu bastonul pe Catavencu, desi incalca legea, poruncind politaiului sa-l aresteze si sa-i scotoceasca toata casa. Devine impulsiv cand Nae Catavencu refuza a inapoia scrisoarea. Aceasta insusire este evidentiata de Trahanche "bun baiat, cu carte, dar iute. nu face pentru un prefect". Are tot timpul un aer de superioritate. Considerand ca totul ii apartine. Administreaza judetul ca pe propria mosie, propunand lui Catavencu, in schimbul scrisorii alte functii importante precum: un loc in Comitetul permanent, avocat al statului, primar, postul de epitrop al bisericii Sfantul Nicolae, ba chiar si o mosie. Stie sa-l faca servil pe Pristanda, acceptandu-i micile gainarii, precum cea cu stegurile, ca sa fie sigur de devotamentul politaiului: "daca nu curge, pica. Las' ca stim noi.. Si nu-mi pare rau daca stii sa faci lucrurile cuminte: mie imi place sa ma servesca functionarul cu tragere de inima". Politaiul sesizeaza cu invidie pozitia sociala si personala a sefului "mosia, mosie; fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica". Pe plan politic traieste sentimentul ca a abandonat o cariera stralucita in favoarea partidului "cum sa nu ma iutesc, onorabile? D-stra veniti la mine acasa, la mine care mi-am sacrificat cariera si am ramas la Dv. ca sa va organizez partidul". El oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe, dovedind luciditate cand aceasta insista sa fie ales Catavencu si va ceda doar atunci cand Trahanache descopera falsul in actele lui Catavencu. Pe Zoe o iubeste sincer si ii propune sa-l paraseasca pe Trahanache si sa fuga in lume. Personajul e caracterizat indirect prin felul de a vorbi si de a se comporta si din relatia cu celelalte personaje. El stapaneste perfect arta disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic despre scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar in fata lui Catavencu devine violent sau ii ofera diverse avantaje in schimbul scrisorii. Cand primeste de la Centru numele deputatului pe care "cu orice pret" trebuie sa-l aleaga, accepta compromisul. Vazandu-l pe ales si auzind povestea acestuia, exclama indignat "Ce lume! Ce lume!". Desi autorul ii scoate in evidenta defectele si viciile, acestea sunt general-uman, iar personajul este privit cu o oarecare ingaduinta neincadrandu-se in tagma politicienilor demagogi si inculti. Personajele acționează, stereotip, simplist, ca niste marionete lipsite de profunzime sufletească, fără a evolua pe parcursul acțiunii, fără a suferi transformări psihologice (personaje ,,plate”). Personajele din comedie au trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică. De aceea Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura română, personajele aparținând viziunii clasice pentru că se încadrează într-o tipologie comică, având o dominantă de caracter si un repertoriu fix de trăsături.