CPSF_036 Stefan Tita - Piticii În Tara Lui Guliver (2)

STEFAN TITA

PITfCII

ÎN TARA lUI GULIVER (Urmare din numărul trecut)

Ideea era pe cit de simplă pe atît de ingenioasi. Nimeni n-ar ti blnuit existenta lor in "coşniţa lui Shelton". Iar acesta. la tel de neştiutor, îi va scoate frumuşel afară. Previziunile Ga· tinei se împliniri Intocmai. Chemat urgent în apartament de Town Hlll, Shelton lşi puse chipiul şi-şi potrivi taşca pe şold. - Spune-mi, nu i-ai văzut pe pitici ? răcni Town Hill. - Nu... unde să-i văd, excelenţă ? bîigui Shelton, nepricepînd despre ce-i vorba. Pe un ton din ce in ce mai ridicat, ii aduse la cunoştinţă des· pre fuga Gatinei şi a lui Beloger, fugă de care-I făcea direct răs· punzător. Alarmat, Shelton il însoţi pe Town IJill la Ministerul Afacerilor Interne. Şi astfel cei doi evadaţi fură scoşi din imobil. -3Cititorul îşi

aminteşte, desigur, frumoasele

basme

populare 1n

care un erou ou mai mare decit piticii noştri şi botezat fie Pri· chindel, fie Degeţel, ascuns in urecitea căpcăunului, ii joacă aces­ tuia unele renghiuri. Cu toată dîrza împotrivire a lui Beloger, firea poznaşă a Gatinei îi dă du ghes să procedeze intocmai ca eroul basmelor populare. In cabina elicopterului care-i purta spre Ministerul Afacerilor Interne, tocmai cind Town Hill il asigura pe Robert Morisson de succesul cercetărilor ce se vor intreprinde pentru regăsirea piticilor şi invoca autoritar mărturia lui Shelton, prezent în cabină, se auzi intii un rîs uşurel şi apoi un glas subtirel - Prea vă lăudaţi, excelentă Town Hill, crezînd că Shelton este autorul acestei necuviinfe, se intoarse furios spre subaltern şi-1 trase de fireturile albastre, încercînd să-I zgîlţîie. - Cnm îţi permiţi? - 'Excelenţi... eu_. eu_ o-am spus mmJC, se scuză Sbelton. Vă dau cuvintul meu de ofiter că n ici n-am deschis gura. Dar nu trecu nici un minut şi din nou se auzi acelaşi glas. Tocmai cind Town Hill, abia liniştit, îşi expunea planul de ac• fiune, glasul cel subţire comentă : -.Nu face nici două ,arale. Mai hine v-aţi ţine de dlirie. excelenfL. .•.

.••

w

Ministrul de Interne nu mai avu putere si se stipîneascl. Cu gura deschisă se repezi ca o panteră la Shelton, tlntind un obiectiv precis : nasul 1 Pesemne însă că "providenta" il i nvestise pe Robert Morisson cu misiunea de a fi apărătorul nasurilor atacate. Nu 1 Pe bătrînul financiar nu-l lnşelase auzul! El i dt>ntifici glasul Gatinei. Fericit, ii răcni şi de data aceasta lui Town Hill, in ureche : - Stai, nenorocitule, nu te fine de fleacuri 1 Hai mal bine să căutăm. A fost glasul Gatinei. Şi dacă a vorbit, înseamnă că-i J:e aici pe undeva. Incepu atunci o furibundă cercetare a cabinei e licopter ului. Inghe(aţi de spaimă, Galina şi Beloger îşi ţineau respiraţia. Bă­ trînul vulpoi cu simţurile lui ascuţite ar fi putut să le adulmece urma. Dar spre norocul lor, elicopterul ateriza tocmai atunci pe acoperişul Ministerului de Interne. Şi in vreme ce Shelton se de­ p.drta să execute d iferite ordine, bineinteles cu taşca pe şold, Moris­ son innebunit, cu ochii i njectafi şi ieşiţi din orbite, transpirat, con­ tinua sli răscoleascli cabina ·Şi să şoptească şuierat: - Aici trebuie să fie... l-am auzit glasul cu urechile mele...

-4Problema care se punea acum pentru Gatina şi Beloger era de a ieşi din taşcă şi de a se fofila neobservat!. Prilejul de a ieşi din ascunzătoarea lor nu se ivi decit seara tirziu, cînd colo­ nelul ajunse acasă. Pînă atunci insă trecură prin nenumărate emoţii. Shelton avea obiceiul de a se înfrupta cu lăcomie din bunătăţile pe care mis­ fress Mabel Shelfon i le punea -in taşcă. Era un mincău fără pe­ reche şi nici o mincare nu i se părea mal gustoasă ca acelea preparate de minutele adoratei sale sotii. Spre deosebire de N apoleon Bonaparte, care declarase filozofic că orice soldat poartă in ranijă bastonul de mareşa!, Shelton era de părere ca orice soldat să poarte in taşcă gustările preferate. Numai datoriti faptului ci in ziua aceea era extrem de tul­ burat şi de ocupat, gustările au rămas neatinse în taşci. fn cifeva rinduri fusese ispitit si-şi potolească foamea, dar norocul veghea, pare-se, asupra celor doi pitici. Cind si-şi scoată pateurile, fu­ sese chemat, ba de Town Hill, ba de vicontele Rap, ba de Mo­ risson. Town Hill ti încărcase cu tot felul de dispozitii. Astfel, acum in taşci se aflau nu numai pitici! evadaţi, dar chiar dea­ supra capului lor se mai glsea ordinul confidenţial cu măsuri pen­ tru prinderea lor neintirziatlL. Seara, Shelton sosi acasi, obosit. Cum il zări, mistress Ma­ bel îşi dldu seama că e frămîntat de griji. - Spune-mi, Robi, ce-i cu tine ? Ai s upli ră ri ? Shelton şovăi. Nu ştia ce să Iad. Porunca lui Town Hiil era categorică : nimeni nu trebuia si afle despre evadarea piticilor. Aşa se face că, dupi ce nevastă-sa îşi dădu cuvintul de onoare că nu va povesti nimănui cele aflate, Shelton scoase din taşcă ordinul confidenţial şi i-1 puse sub ochi. Taşca rămase deschisă. Deodată zllirnii televizorul. In timp ce mistress Mabel citea cu nesaf, bucu­ rindu-se d avea ce istorisi prietenelor, Shelton ridică- receptorul.

2

_ _,

Con versa tia nu duri declt o frînturi de minut. Dar şi a.tit a fost suficient ca evadafii si iasă din ascunzătoare, spre a se viri grabnic In alta. Pînă la urmă, salvatoarea lor a fost mult adorata mi>tress Mabel Shelton. In minunatele pene de struţ ale pălăriei cu care avea obiceiul să se împodobească atu nci cind, lnsoţită de doui ordonante şi purtată de o splendidă limuzini, mergea in pia fă, n�istress Shelton ducea fără si ştie şi pe evadaţi. CAPITOLUL VII -

1

-

Olivler era un făran bogat care venea in fiecare siptimi n l să-şi desfacă produsele l a vestitul tirg d e zarzavaturi, brin zeturi şi � rne al Metropolei Deşi e posesor al unor întinse grldini c:te & ves'ftţuri, care-i aduceau considerabile v en itu ri , el se vliita că abia are cu ce să-şi duel zi lele. Fire hapsinl, umbla ripănos îmbrăcai şi-şi împingea singu r, cale de zeci de kilometri, căruciorul in care se înălţa o Jalnică piramidă de varză, conopidă şi spanac. Avind produse de bună ca­ litate, Olivier se bucura de o clientelă a leasă şi foarte arareori �e i n timpla să nu-şi vîndă toată marfa. Totuşi erau şi unele zile cind se mai intorcea cu două, trei verze inapoi. (ntr-o asemenea zi, cind se pregătea să-şi curefe căruciorul de resturile nevindute, se petrecu următoarea i ntimplare: O foaie mare de varză începu să se plimbe singură pe plat­ forma căruciorului. La i nceput i se păru că visează. lşl trase u n pumn sub bărbie, îşi smulse părul ş i căscă ochii mari. Dar nu visa. Foaia de varză se plimba in cărucior. Atunci, cuprins de spaimă, se ascunse in magazie, inchinindu-se şi bolborosind : - Diavolul... Diavolul... Cu sufletul la gură, aştepta să audă glasul de tunet al diavo­ lului, poruncindu-i să-I urmeze în infern. Dar, in locul acestui glas puternic, auzi două firicele de voci îndemn indu-se: - Hai jos 1 - Să ne ascundem i n grădină 1 Luîndu-şi inima in dinţi şi privind pe fereastra magaziei, !n locul l u i Scaraoschi, zări două făpturi mititele, ieşite de sub foa1a de varză. Cititorul a ghicit, desigur - erau Gatina şi Beloger. Nu e greu de blnuit nici cum au ajuns acolo. Ei îşi făcuserl socoteala că de vor rămîne in capitală, mal devreme ori mai tirziu, copoii lui Shelton tot le-ar fi iscodit ascunzătorile. Cel mai cu­

minte era, aşadar, să plece pe undeva la ţară. Venind u-şl in fire, Olivier se apropie de cărucior şi incepu si ţipe: - Ce e cu voi acolo ? Văzîndu-se descoperiţi, Gatina i ncepu să bolboroseascl: - Spune, juptne,._ n-ai vrea... n-ai nevoie de argaţi ? . - la te uită cine vrea sl se angajeze ca argat ? bufni 1!' r1s Olivier, cit era el de hapsin. Dar ce ştiţi şi, mal ales, ce stntetl

voi In stare sl facetll

3

- De toate. rlispunse repede Gatina. Uite, in frldinl fi-am putea fi de mult folos. - Si cum aşa? - Foarte bine. Oricine, ca să pliveascl straturile, trebuie sll se aplece de nu ştiu cite ori şi pierde vremea. Pe cind noi nu avem nevoie de aşa ceva. La noi merge totul mal repede. Socoteala asta ii plăcu lui Olivier. Dar el îşi ntai făcu inci o altii socoteală : că mincarea celor doi pitici il va costa mai puţin chiar decit uleiul cu care-şi ungea vechea lui maşini de pllvit. Aşa eli li angajă pe loc, nu insă înainte de a le pune intrebar�a: - Nu care cumva sinteti voi piticii pe care 1-a adus Guhver din Liliputania? Cu toatll tlgada Gatinei şi a lui Beloger, roşeaţa care le aco­ peri chipul şi stinjeneala care-I cuprinse deodati dovedeau el nu se lllfelase. ·Dar lui puţin ii plisa. ŞI chiar daci ar fi ei, ce-i cu asta? Lui sl-1 munceascl şi să mllnînce puţin, atlta cerea de la el. Şi astfel cei doi pitici işi lncepură viata de argaţi tn gospodăria lui Olivier.

-2Grea şi amară era viaţa celor doi pitici. Ei munceau din zori şi pîni noaptea tirziu. Şi asta n-ar fi fost inci nimic:. Le plăcea să muncească. Dar firea hapsînă a lui Olivier il lăsa aproap e Intotdeauna fliminzi. Şi ca un ficut 1 Licoarea preparată de Batle continua să-şi faci efecţul. Iar acest efect se concretiza pe de o parte in creşte ­ rea cu alţi ciţlva milimetri, iar pe de alti parte, intr-o nemaipo· menitl poftă de mincare. In acest răstimp, Olivier aflase de la precupeţii care veneau în fiecare săptămînă la vestitul tirg al capitalei el poUfia e in ciutarea celor doi pitici. Paslmite, cu toate măsurile luate de gu· vern, ca nu cumva si se afle despre evadarea lor, zvonul, ca fumul, lşi făcuse drumul lui şi se şi rlzletise. A fost suficient ca mistress Mabel Shelton să cunoască motivele necazurilor sotului ei, ca in curind si le afle şi prietenii, precum şi prietenii prietenilor, bineinteles pe cuvint de onoare. el nu vor spune mai departe. Iar precupeţii cum si nu afle ? Ei serve au doar cea mai aleasă clientelă, care simtea o adevăratll desfătare sl!.-şi · calce cuvîntul. Să fim insă obiectivi şi să nu aruncăm intreaga vină pe seama adoratel soţii a colonelului Shelton şi a prietenilor ei. Cum să se păstreze o absolută discreţie, cind mii şi ,mii de poliţişti şi jandarmi băteau drumurile şi rllscoleau pină şi cele mai infundate cătune din numeroasele comitate ale ţării lui Guliver, spre a găsi pitkii evadaţi ? Aşa se făcu că lui f>llvier Incepu sl-i cam fie teaml{. li era teamă ca nu cumva să-I denunte vreun vecin că e gazdă de fugari şi să se mal pomeJ�eascl cu cine ştie ce belea. Nu s-ar fi despărţit cu inima uşoarl de ei. Erau eco nomico şl dădeau randament. Nici de ţinut insi nu mal voia si-J ţină. A, s a .se n uordat o recompensll. dt de miel pentru rlsirea piti­ dlor, trealra ar fi fost simpli, şJ Olivier n-.r fi avut nici un fel de

ş�

4

frlmîntare sufleteasd(. S-ar fi lnfilfişat cu el intr-o batlstil la prf· mut post de jandarmi : poHim piticii, dafl banii ... şi gata povestea. Dar, potrivit instructiunilor primite, nimeni nu trebuia sil afle ceea ce ştia toati lumea, iar prin urmare, nefiind vorba de vreo r ecompensă, lui Olivier i se intimpla pentru prima oari in vlat11 sl fie bintuit de o furtună srfleteasci. In cele din urmă se hotări să se descotoroseascil de el. Mal ales d intr-o zi Mary Shirley, o precupeată, supranumit! .,Rata", fiindcă umbla aidoma ca raţele pe care le purta in coş, şi care-I purta pică fiindcă n-o luase de nevastă, il întrebă rinjind 1 - N-ai vrea si-mi Imprumuti şi mie maşina dumJtale de pllvit? N-am putea preciza dacă "Rata" făcuse cumva vreo aluzie la Gatina şi Beloger ori avea realmente nevoie de maşinii. Dar a fost de ajuns să punl o asemenea intrebare ca liniştea lui Olivier si fie urzlcată. In aceeaşi clipi lui hotărîrea si scape de. pitic.i. Bine, să scape, dar cum 1 La început se gindi să-i lnece.; · Vezi insă că nu se indura. Nu se indura să-I plardi aşa, pe gratis. -

3

-

Un circ ambulant, in mod pompos denumit "Luxus", tşi tlcuse sllaş într-o comuni mai răsărită din imediata vecinătate a satu­ lui in care viefuia Olivier. Aflind despre popasul circului in comuna invecinată, acesta nu mai stătu mult pe ginduri. Chemi pe Ga· tina şi Beloger, ii legă zdravăn de picioare ca pe nişte pul de giină, ca nu cumva si-1 fugă din buzunar, şi porni cu ei la drum. Proprietarul circului era un fost atlet, Jaques King, care apărea in areni sub numele de don Giacomo. In raporturile sale cu nefericitii saltimbancJ, don Giacomo nu se dovedise cu nimic mai prejos decit Olivier in raporturile cu Gatina şi Beloger. Exercita o adevărată tiranie faţă de slrmanil salariaţi, pe care numai foamea ii obliga să-i suporte grosolinlile. O singură mare pasiune avea don Giacomo 1 pe Fedora. Pentru Fedora lui adorată ar fi făcut orice jertfe. Numele acesta gingaş, Fedora, ar putea să deruleze pe cititor. Nu, pu-i vorba de nici o fermecătoare călăreafă care zăplcise min­ tile fui don Giacomo, după cum se întîmplă de obicei în romanele despre circuri şi circari. Fedora era o leoaică bătrină, pe care fostul atlet o iuhea ca pe un copil al lui. Nu ştia ce să mai facă pentru a o verlea pe Fedora mai putin morocănoasă. Cind Olivier ii propuse spre vinzare pe Gatina şi Beloge:r, privirile lui don Giacomo scînteiară de bucuri.e. �Ada, îi va face Fedorei o surprizi plăcută. li va oferi doi parteneri pentru nu­ mărul ei de dresaj. Doi parteneri care să facă acrobati! pe spina­ rea şi chiar in gura ei larg deschisă. Doi parteneri care să uimească publicul şi să aducă bani mulţi la casă. Fără multă tocmeală ii cumpiră de la Olivier şi-i dădu pe seama lui Bimbo. Bimbo era omul care primeşte palmele, adică un biet clovn pălmuit de don Giacomo nu numai în timpul spectacolului, ca să ridă �spedator i.. 11 pălmuia ori de cite ori era prost dispus şi simtea absolutl !nev0.ie de un ţap ispăşitor. Cele mai multe palme le in­ easa ftts l d'in pricina Fedorel, ceea ce indreptitea in totul cum­ piUa ud p e e;ar� Bimbo o nutrea tati de bitrina leoalcL

5

Cind afli motivul pentru care fuseserli cumpirafl Gatina şi Beloger, pentru prima dată in viata lui de sclav al lui don Gia­ como, revolta care-i clocotea in suflet luă o formi concretă. - Dar asta nu se poate, ii strigi el lui don Giacomo in fafll. Nu-i puteti da ca parteneri leoaicei. I-ar putea sfîşia. Sint doar şi ei oameni, ca mine Ji ca dumn-ata ... - Ce, ce�ai spus? se risti don Gia('omo. Şi o avalanşă de palme şi pumni se rostogoli peste căpăfîn3 nefericitului Bimbo, curmind astfel orice manifestare de revoltă. Imprejurarea aceasta il apropie nespus de mult de piticii pe care ii avea in seamă. I ntre ei se impleti o trainicA prietenie. Bimbo căpătase însărcinarea nu numai să-i hrănească şi să-i îngrijească, dar să-i şi pregătească pentru numărul acrobatic şi de echilibristică i n gura Fedorei. Lucrul in si ne nu ar li tost greu, mai ales că piticii dovediseră unele aptitudini in direcfia aceasta. Dar Fedora era arfăgoasă. Cu puţin timp înainte de intrarea celor doi pitici în circ, sfîşiase braful unui biet saltimbanc, care, tot ca şi ei, urmind să 11imească publicul la porunca lui don Giacomo, i-1 vira in gură. Faţă de Gatina şi Beloger leoaica manifestase de la inceput oarecare antipatie. Miriia şi-şi agita coada ori de cite ori îi vedea. Cind începură exercitiile acrobatice pe spinarea şi indeo­ sebi in gura ei larg deschisli, deveni extrem de nervoasA, astfel că viaţa celor doi pitici era grav primejduită. Apoi mai intervenise încă un factor care îngreuna lucrul ru Fedora. Piticii continuau să crească. Produsul lui Batle îşi conti­ nua tlec\e\e. Din păcate, creşterea lor nu era egală. ln timp u� Gatina se inilţase cu ciţiva centimetri, creşterea lui Beloger abia dacă putea fi observată. Această deosebire de statură nu num::i că împiedica omogenitatea mişcărilor in exerciţiile acrobatice, dar pentru prima oară strecurase în minunatul angrenaj al rotiţelor lor sufleteşti un grliunte de praf. Gatina îşi plstrase prospetimea inimii, ba devenise chiar mai vioaie şi mai exuberantă. Beloger însă avea complexe de inferio­ ritate, care se manifestau fie prin tliceri profunde şi mohorite, fie prin ieşiri zgomotoase şi nepotrivite, pe care el, primul le regreta. De la o vreme liniştea i ncepu si-i fie ronfăită de un sentiment necunoscut, un sentiment care i-a i nspirat marelui Shakespeare binecunoscuta tragedie "Othe llo". Da, Beloger ajunsese un soţ gelos �i nu o dată ii reproşase Gatinei că ii zîmbeşte prea tandru lui Bimbo. Cind însă Gatina ii demonstra netemeinicia acuzaţiitr.r lui, Beloger se simţea ruşinat şi nefericit. I n seara debutului, în circ venise, printre alţi spectatori, şi şeful postului de jandarmi din comună, un anume Walter Fritzley, care tocmai raportase la centru că-i fusese semnalată prezenţa în comună a doi pitici. Evoluarea graţioasă a Gatinei şi salturile îndrăzneţe ale lui Beloger il făcu dintr-o dată deosebit de atent. Numaidecît scoase din buzunar instrucţiunile primite şi fotografia celor doi evadaţi. Nu mai încăpea nici o îndoială. Ei erau ! . A trebuit ca don Glacomo să-i verse suma obţinută din vinza­ rea biletelor pe i ntreaga săptămînă şi să-i mai dăruiască şi un splendid şal spaniol pentru miss Fritzley spre a-1 convinge pe destoioicul şef de post că se înşelase. Primejdia insii. pîndea la uşă şi ameninţa ca Fedora să rămlnă fără parteneri. De aceea,

chiar a doua zi, don Giacomo işl ridici cortul, şi circul lşf re­ incepu rătăcirea prin ţinuturi socotite mai ferite de ameninţări. Ei nimeriră intr-o comună din apropierea portului maritim Wor­ cester. Dar nici aici nu avură parte de un popas liniştit. Intregul tinut era in fierbere. In curind urma si plece spre Liliputania flot a condusă de Guliver. Cum, va exclama cititorul, a capitulat oare Guliver? La aceasta s-a mărginit tiiria sufleteasci a vestitului navigator? Povestltorul il roagă pe cititor să nu faci nici o apreciere asupra calititilor morale ale lui Guliver pînă nu va citi capitolul ce urmează. CAPITOLUL VIII -

1

-

Mecanismul operaţiilor de bursă este deosebit de gi'!gaş şi in această privinţă poate fi asemuit cu cele mai fine şi mal sensi­ bile cintare farmaceutice, care îşi pierd echilibrul chiar la mingiie­ rea unei adieri. Cunoscind indeaproape acest mecanism, Robert Mo­ risson a putut lansa cu un uluitor succes acţiunile societăţii "Gu­ liver and Comp". Dar tocmai cunoaşterea minuţioasă a mecanismului bursei, ii dădea certitudinea că dispariţia din circulatie intii a lui Guliver şi pe urmă a micilor săi prieteni însemna o inevitabilă catastrofă. Miile de acţionari care îşi bigaseră măruntele lor economii în achizitia acţiunilor societăţii prezidate de Robert Morisson aştep­ tau cu nerăbdare expedifia în Liliputania. Expedifia, însă, din motivele pe care le-am arătat in capitolele anterioare, nu putea să mai aibă loc. Fără indoiali, dacă masa actionarilor ar fi ştiut, catastrofa ar fi fost iminentă. In mai puţin de douăzeci şi patru de ore, toţi posesorii ar fi căutat !ă se desco­ tlft"osească la ·orice curs de acţiunile "Guliver and Comp". Trebuia deci menţinută neapărat iluzia viitoarelor explorări în ţinutul ca de poveste al Liliputaniei. Dar dispariţia Gatinei şi a lui Beloger ingreunase peste măsură mentinerea acestei iluzii. Lumea nu-i mai vedea şi întreba nedumerită ce se intimplase cu ei. Pe de altă parte, după cum am mai arătat, cu toate severele dispozitii strict confidenţiale, tot felul de zvonuri işi făcea" drum şi era cu neputinţă ca avalanşa aceasta de poveşti, in fond adevă­ râte, să nu influenteze bursa. Robert Morisson işi recăpitase calmul şi ştia să manevreze cu abiJ;tate mecanismul operaţiilor şi să preintimpine surprizele. Dar fiecare lovitură, fiecare mişcare, era pîndită de conducă­ torii trustului advers, care-i pregăteau contralovituri. Situaţia era, in gen eral , foarte critică. Nori grei se adunau ameninţători peste imperiu, peste coroană, peste guvern. Mişcarea aşa-numită subversivă, adică ofensiva celor care luptau pentru fi­ reştile lor drepturi, luase de asemenea proportii Jngrijorătoare. O uriaşă grevă a marinarilor încremenise pentru o buni bucată de vreme flota în porturi şi numai foarte anevoie s-a putut relua traficul maritim. La sfînta mlinăstire, printre sfioasele călugărife care se stră­ duiau să-i îndulcească clipele surghiunului, Town Hill era In curent

7

c:u tot ce se petrece in afarl şi se liluda el doar el e fn mlsurl al refaci zdrenfuitul prestigiu af imperiului. Dar Town Hill nu se mirgini numai la simple declaratii auto­ elogioase fatl de slujitoarele domnului. El porni la actiune. Intocmi un scurt memoriu, care prin intermediul prea smerite! Ursula, ·staret a mănăstirii, ajunse sub ochii lui Robert Morisson. Bătrînul financiar nu era omul răzbunărilor eterne. Găsind că memoriul cuprinde elemente salvatoare, uzli. de toatll. gama şirete­ nie! sale şi-1 com·inse pe lordul Westinghouse de necesitatea rea• ducerii lui Town Hill in guvern. Astfel, un scurt comunicat vesti opiniei publice cum că interi­ matul lui sir William la Ministerul Afacerilor Interne lua sflrşlt, intrucit baronetul de Town Hill se afla pe deplin restabilit. -

2

-

Ce cupr indea scurtul memoriu trimis de Town Hill lui Robert Morisson? El cuprindea promisiunea de a face ca "Magnifica ex­ peditie", cum era numiti flota pregătită pentru Llliputanla, sl plece neintirziat spre ţinti, avînd pe Guliver comandant. Robert Morlsson citind această promisiune işl spuse că Town Hill a început probabil să aibă unele halucinatii din pricina miro­ sului de timiie din sfintul locaş care-I găzduia. Cind insi, la stiruintele prea smerite! Ursula, el pled In aceeaşi noapte la mănăstire să asculte din gura lui Town Hill ceea ce acesta nu aşternuse pe hîrtie, fşl schimbă plirerea. In adevăr, Town Hill găsise o solutie. Nu de a convinge pe Guliver si renunte la poziţia lui şi de a accepta conducerea .,-Mag­ nificel expediţii". Nici de a-1 convinll'e pe Allridge să-şi punl in functiune ,.coll'itofonul". Town Hilf ll'islse o . solutie de a salva aparenţele, de a men­ fine iluzia· realităţii In fata mfilor de actionari. Solutia era atit de simplă, aproape naiv de simp", Incit sir WiiHam, care-şi făcuse in ultima vreme o plrere excepţional de bună despre propria lui inteligentă, spumega de furie eli nu o găsise el. Sl vedem care era. Oamenii au inceput si şoptească pe la colturi de stradl eli societatea .,Gullver and Comp" nu-i decît o vastă escrocherie. Că Guliver nici nu există ori, dacă existi, zace undeva întemniţat, împreună cu prietenii lui, piticli. Ei bine, guvernul va dovedi con­ trarul. Cum ? făcînd apel la iscusinta doctorului Kumberly. Doctorul Kumberly era tm fel de Copelius modem, adică se îndeletnicea cu confectionarea păpuşilor. Iscusinta lui Kumberly era atît de mare, Incit numai anevoie se putea deosebi un manechin alcătuit de el din material plastic de o vietate omenească. Lucrind pe lingi un savant autentic, aflat, fireşte, pe Insula Florilor, di­ buise meşteşugul să manevreze aceste p.lpuşi de la dlstantă şi să le !mprlme mişcări de o extraordinară naturalete. Văzîndu-le gestl­ � uhnd, pllmbfndu-se, ori stind alene, picior peste picior, cu flgara m re buze, ai fi putut jura ci-s oameni adevărafi. Aşa cum în­ v•:fase de la fostul său maestru de pe Insula Florilor, cu ajutorul . mecanasmelor electronice izbutise chiar să le atribuie putinţa de a da rispunsuri precise la numeroase întreblri,

�

8

'

Town Hill poseda c i t eva p ăpu,l confectionate de doctorul l(um­ berly ti-I pasiona, in afară de clUărie '' băutură, compania ac est or roboţi. De altfel, inalta protecţie a ba ronetu lu i il scăpase pe l(um· berly de la multe neajunsuri. Fiind specia list in imltarea perfectă a oricărui model, lscusltul doct or se exercltase intr-o vreme şi cu imitarea biletelor de ba ncă. Afacerea fiind descoperită, fără ln­ doială că doctorul Kumberly şi-ar fi sfîrşit zilele undeva Int r-o temniţă umedll şi i nt u necoasl , intitulată pompos ,.Institut de reedu­ care". Din fe ric ire, protecţia lui Town Hi ll a acţionat la timp. Aşadar, dacă Kumberly ex ista şi era cel mal abil plăsmuitor de păpuş i. dacă el era peste măsură de Indatorat salvatorului său Town Hill, de ce dar acesta nu i-ar putea cere confec ţionarea cu toată di scretia a unul ro bot care să aibi intocmai î nfăţişarea lui Guliver ? O dată confecţionat va putea fi purtat in lume, va fi văzut prin televiziune, va. lua cuvintul la diferite m i ti n guri şi, in sfîrşit, i se va încredinţa comanda flotei ce urma si p(Jrneascl in Liliputania. ·

Bine,

bine,

ne-ar putea

obiecta cititorul,

mă rog,

să adm i t em

el d ezvoltarea tehnică ar şti să creeze intr-o zi un asemenea robot

care sli dea iluzia nealterată a autenticităfil, şi rolul dumitale de urzitor de poveştl fantastice e tocmai să ne arăţi acea st a . Totuşi nu pot crede că dnctorul Kumberly ar fi fost in măsură si plăsmu­ iască o imitatie atit d e perfecti a lui Gullver, incit robotul să posede pînă 'i gindurile acestuia şi deci să cunoasd şi drumul spre Liliputania? La această judicioasă observafie rlspundem ci planul alcă tu i t de Town Hill şi desăvîrşit de bătrlnul vulpoi Robert Morisson nici nu prevedea ancorarea flotei in Liliputania. Nu, el voiau ca, in cadrul unei impresionante solemnităţi, vapoarele să părăsească portul Worchester, pornind cu maximum de viteză pe coama inspumată a valurilor... Dar... la destinaţie nu trebui a să ajungă . Undeva in larg, se vor ciocni de o forţă necu noscută , să zicem un baraj de mine nedetectabile ori altceva in acelaşi gen şi atunci "Magnifica ex ped iţi e" va suferi amarui destin al "lnvincibilei ar­ mada", flota regelui Spaniei, Filip al 11-lea, adiel va fi l nghiţită de ape cu echipaj cu tot. Cine-ar fi putut prevedea un asemenea deznodlmint ? N i meni 1 In co nditi ile acestea, cine ar mai fi cutezat să aru nce piatra asupra guvernului Westin ghouse ? Desigur, nimeni 1 Ebe şi dacă ar fi fost de stabil it răspunderi in acea stă tristă şi neprevhută intorsătură, atunci s-ar vedea d ele trebuie căutate al tu ndeva, in rindul elem e n te lor aşa-numite subversive, împotriva cărora se cu' \'enea dezlăntuită o neuutătoare ofensivl.

-3La ceremonia din portul Worchester participi{ lnsllşt suverana, tnsoţită de prinţul consort şi de vlcontele Rap. Cu pri lejul acestei expediţii urmau si fie lansate şi cîteva vase noi, fabricate in şantierele navale "Perfedion", aparţi ntnd , fireşte, trustu•uli .,,MQrisson and Mori sson" . Mii 11 mJ,i de oameni se lngbesutau spre chel sl asiste la ce­ r�mon]a. t:ăierii pangllcii şi Ja ridicarea ancorelor. In gloata aceasta

9

imensă şi deloc veselă, ci mai degrabă morocănoasă şi amenin­ ţătoare, se afla şi un prăpădit de cetiţean. El lupta cu coatele din •·ăsputeri să-şi Iacă loc. ŞI nu atit pentru el, cit pentru insotitorii lui, care, altminteri, ar fi fost cilcafi In picioare. Era Bimbo, clov­ nul circului .,Luxus", iar cei care il însoţeau, Gatina şi Beloger. De mult puseseră la cale această nouă evadare. Rămînerea mal de­ parte la circ, continuarea numArului senzational de acrobafie in gura leoaicei, făceau ca viaţa piticilor să atîrne de un fir de păr. Statura, trupul lor plinuţ ar li putut si trezească foarte uşor ador­ milele porniri de junglă ale Fedorei. Dacă n-ar 11 săturat-o pe deplin, in orice caz i-ar Il prilejuit un aperitiv delicios... De aceea, dimpreună cu Bimbo, hotărlră si fugă. Guliver era acum comandantul expediţie!. Gatina şi Beloger erau incredintati că împreună cu Bimbo vor izbuti să ajungă pină la el. La drept vorbind, însă, pentru cei doi pitici rămînea o mare taină schimbarea atitudinii lui Guliver. Nu intelegeau ce s-a pe­ trecut cu el, cum de a primit ceea ce respinsese. Totuşi, dragostea lor faţă de el şi încrederea fără hotar în cinstea lui il puneau mai presus de orice injositoare bănuială. Dacă Guliver a primit co· m and a flotei, a chibzuit pesemne că aşa se ruvine. Dar in sufletul lor stăruia şi altă umbră. Ei cun oşteau prea bine şi pe membrii guvernului Westinghouse şi pe bătrînul financiar Robert Morisson ca să nu se gîndească şi la vreun eventual şiretlic din partea acestora. Trebuia să se încredinţeze cu propriile lor simţuri că Guliver trăieşte şi că în adevăr el se găseşte in fruntea "Magni­ fice! expediţii". De aceea se aflau acum la ceremonie. Fuga din cortul peticit al circului "Luxus" se petrecuse noap­ tea, tirziu, în ajunul unui mare eveniment: ziua de naştere a · l'edorei. Don Giacomo işi pregătise un butoiaş cu rachiu pentru sărbă­ torirea acestui eveniment şi îşi rezervase desfătarea unei prelun· gite libatii. Potrivit traditiei, libaţia lncepea din clipa aducerii butoiaşului in vagonul diredorial, adiel cu citeva zile inainte. Numai datorită respectării acestei tradiţii, Bimbo şi cei doi pitici s-au putut strecura afară din cort, fără ca don Giacomo să prindă de veste. A doua zi, cind i s-a adus la cunoştinţă dispa­ riţia celor trei, fostul atlet a fost pll.truns de o imensă dez­ nădejde. Se destrlmase cel mai senzaţional număr al circului. Dar nu mai putea face nimic. In clipa cind don Giacomo, cu ochii inroşiti de băutură şi de plîns, cerea sughiţînd iertare bătrinei leoaice ci a rămas fără parteneri, Gatina şi Beloger, cocoţaţi pe umerii lui Bimbo, urmăreau cu infrigurare ceremonia din portul Worchester. Nu. cititorule, nu trebuie si ai emofil. Nimeni nu i-ar fi putut identifica. Mulţimea care se indrepta spre port era mo­ rocănoasă şi cu pumnii incleştati. Şi apoi, precum am spus, nu mai aveau aproape nimic din lnfă flşarea unor lilip utani. Cum Beloger se purta ·acum ras, arltau ca doi copii. De aceea şedeau fărl grijă pe umerii lui Bimbo, aşteptind cu nerăbdare sl·şi revadă vechiul şi dragul Ioa prieten, pe Guliver. l�r cind păpuşa, măiestrit lucrată, care·l înfăţişa pe Guliver, a aparuf pe puntea vasului amiral si salute mulţimea, ei au tre­ tlrlt emoţionaţi şi au exclamat intr-un glas: - E e 1 Trebuie s-ajungem neapirat la Guliver 1

�

10

CAPITOLUL

IX

-1.,Marnifica expeditie" era alcltuitl din 43 vase de diferite to­ naje şi cu d iferite funcfii sintetizate în denumirile respective : crucişătoare, torplloare, submarine, portavioane etc. In frunte se afla vasul amiral ,.Excelencc". Pe puntea vasului amiral se plimba, cu mîinile la spate, comandantul suprem, adică aşa-numitul Guliver, lll?.nevrat de la distanţă de doctorul Kumberly. Iar alături. cine credeti că se găsea in calitate de comandant suprem adjunct ? Johnson 1 Da, da, chiar vechea noastră cunoş­ tinţă, clpitanul Johnson, de pe vasul explorator .,Victory IV". După cunt vedeţi, inaintase pe scari ierarhici, era comandant suprem adjunct şi purta trese de viceamiral. Cum ajunsese in această înaltă situatie? Fusese nevoie de un om de încredere lare să joace rolul de adjunct pe lingă un comandant confecfionat din nylon. Şi m ai trebuia un om de încredere şi cu îndelungată expe· rienţă care să îndeplinească misiunea secretă de a scufunda in l ar g intregul convoi. Cine altul ar fi corespuns mai bine acestor cerinţe ca bătrînul, înrlitul şi experimentatul lup de mare Johnson? De altfel, rls­ plata care-I aştepta era cu adevărat împlrătească : cinci la sută din sumele ce urmau a fi plătite de către societăţile de asigurare, ca despăgubiri pentru vasele scufundate şi pierirea atitor mateloti. Fiindcă nimeni - cred - nu i-a socotit atit de naivi pe Wes­ tinghouse, Town Hill, Sir William, Robert Morisson şi vicontele Rap, reprezentînd coroana, încît să pună la cale scufundarea unei asemenea flote fără ca în prealabil s-o asigure. Fireşte, Johnson îşi luase cu el o parte din oamenii lui de pe ••Victory IV", printre care Tom Border, devenit adjunctul adjunc­ tului. Cei doi Mac lntyre, tatăl şi fiul, se aflau de asemenea pe l!ordul vasului amiral. Johnson nu mai avea nici un fel de încredere în ei de cînd participaserl activ la organizarea uriaşei greve a marinarilor. Dar tocmai această participare ii sugerase lui Town Hill ideea de a-i imbarca pe unul din vasele expedltiei. In definitiv, vasele trebuiau scufunda te cu intregul echipaj, nu-l aşa ? Şi atunci, de ce oare Mac lntyre, tatăl şi fiul, n-ar împărtăşi soarta celorlalţi mateloti ? Un mijloc simplu şi ingenios de a te descotorosi pentru totdeauna de doi dintre cei mai primejdioşi aritatori. . Pe vasul amiral, unde fuseseră repartizati, spre a putea li mai serios supravegheali, ei încercaseră în citeva rinduri si se apropie de robotul pe care-I credeau Guliver. Nu puteau pricepe cum de a primif să fie comandantul unei expeditii de inrobire a unui popor prieten. Pe acelaş i vas se mai afla şi o altă veche cunoştinfi a noas­ tră : incărunţitul medic Sam Balle. După altercaţia în care riscase să rimîni firi nas, tăcuse un scurt popas intr-un aşa-numit ,.Insti­ tut de reeducare". Dar Town Hilt botărlse si termine şi cu el,

J11

tmbarcindu-1 pe una dintre navele expedltlel. Prezenta celor doi Mac lntyre şi a lui Batle pe bordul lui ,.Excelence" a inlesnit foarte mult pltrunderea lui Bimbo şi a celor doi pitici pe vas.

_:. 2 Cînd foarfecele de platinll din augusta mini a suverane! tăie panglica inaugurali, din mulţimea imensă care umplea cheiurile J!ortului Worchester se ridid :.m vuiet clocotltor. La inceput se crez:n el e o puternică manifestare de dragoste şi entuziasm, ceea ce prilejui un zîmbet de satisfactie pe chipurile puhave ale fnalfilor slujitori ai imperiului. Chiar majestatea sa regina-împărăteasă fu profund mişcatl şi mlguliti de această spontană şi atentă manifestare de simpatie din partea poporului. Cind, insă, o clipă mai tirziu incepu o ade­ văratA ploaie de cartofi, morcovi şi ouă clocite - aşa cum poves· teşte Bernard Shaw că s-a intimplat cu prilejul primei lui confe­ rinte -, înaltele fefe au fnfeles el vuietul nu exprimă nici dra· goste, nici entuziasm, nici simpatie, ci el este un prelung şi cate­ goric: "Huo" 1 Şi, dacă această clocotitoare revlrsare sonoră pu· tea fi pînă la un panct suportată, in schimb torentul de proiectile impro,•izate era de-a dreptul insultător. lnchipuiti-vă, un asemenea proiectil în chip de ou nu tocmai proaspăt s-a spart în augustul obraz al majestăţii sale, iar un morcov a rivlşit freza impecabilă a printulul consort 1 Drept urmare, s-a produs un adevărat atac cu tancuri şi şarje de cavalerie impotriva mulţimii, care nu cunoştea codul manierelor elegante, şi hăitultă, lovită, maltratată, continua să huidulascl şi să strige: - Dati-ne pîine, nu colonii 1 Daci insă Bernard Shaw nu se 11:sase intimidat, întrucît n-avca si-şi reproşeze decit lipsa de experienfă oratorică, in cazul de faţă, inaltii demnitari au luat-o la sănătoasa. Solemnitatea n-a putut continua, iar "Magnifica expediţie" a părăsit de indată portul. Uriaşa busculadă a favorizat insă strecurarea celor doi pitici şi a lui Bimbo pe bordul vasului amiral. Acrobatia invăjatl de Gatina şi Beloger şi stăpinită la perfecţie de Bimbo i-a ajutat să se catere pe odgoane şi să se azvîrle cu mult curaj peste orice obstacole şi liră indolall că figurile lor acrobatice ar li stirnit admiraţia publicului lui don Giacomo. Plecarea preclpitată a expediţie! a produs, cum era şi de aş­ teptat, oarecare tulburare în rîndurile mateloţllor. Cei mai multi se aflau fie.. pe punti, fie sus pe catarge de unde urmlirean miş· carea de pe chei. Atacul cu tancuri şi cavalerie le viscolea su· fletele de uri şi minie. In rîndul celor atacafl s-ar fi putut glsi sofia, mama ori copilul oricllruia dintre el. Aşa se face el, o dati ajunşi pe bord, Gatina, Beloger şi Bimbo au fost numaidecit ob­ servati de Mac lntyre tatăl. La Inceput nu i-a recunoscut pe pitici. Dar cind Gatina 1-a ciripit cu glasul el dulce: - Prietene, n11 ne mai cunoşti ? atunci s-a repezit şi 1-a strins cu dratoste la piept. In puţine cuvinte Beloger i-a iuflţişat povestea lor. Mac Jatyre asculta ac1 bucuros, aci scrişnind din mlsele de minie fi pindea

:12

cu privirile ca nu cumva vreo lscoadl a lui Johnson sl fie prin apropiere. Cind insă Beloger 1-a aritat el vor nunulidecit d-1 ndă pe Guliver, bătrînul matelot s-a înnegurat la fatl şi le-a răspuns : - Hm, nu ştiu ce o fi cu Gulîver. Am incercat şi noi să schimbăm o vorbă cu el, dar ne-a fost cu neputinţă. Ba, o dată venindu-ne drept în fafi, s-a făcut el nici nu ne cunoaşte. Ehe, se schimbă oamenii cind ·ajung comandanti ! - Ba nu, Guliver nu e omul să-I poatl ameti onorurile, au sărit piticii si-1 apere. - Bine, nu ml credeti ! Si vă spună atunci feciorul meu, care i-a adresat cuvintul şi nici nu i-a răspuns. Mac l ntyre fiul, chemat la sfat, a confirmat spusele bltrinulul. Iar mai tîrziu, doctorul Batle a adeverit şi el că Gulîver era de nerecunoscut. - Dacă nu l-aş fi văzut la chip, aş fi spus că nu e el. Sfatul in şase nu se putea prelungi. Trebuia repede căutat un ascunziş pentru cititorii c.Jandestini. Daci Jobnson ar fi prins de veste el sint pe bord, de, nu ştiu c e s-ar fi putut intimpla. Au rînduit degrabă astfel : Bimbo avea să se ascundl in cabina celor doi Mac lntyre, iar pitici! in cabina lui Batle, care, fericit de re­ vedere, nici nu mai voia si se despartă de ei. -

3

-

Potrivit instrucţiunilor, catastrofa navali trebuia si se pro­ duci în a cincisprezecea zi de la plecarea in larg. Cu acest prilej se verifica şi puterea de distrugere a minelor nedetectabile produse de uzinele "Pax", aparţinînd Trustului "Morisson and Morisson". Mina nedetedabill avea proportii reduse şi, de departe, părea Puterea ei de distrugere era insă o simpli şi rumenlti gutuie. uluitoare şi se calculase ci explozia a numai trei mine ar fi fost s:ificientă pentru nimicirea ·tuturor bastlmentelor care alcătuiau "Mag­ nifica expediţie". Totuşi spre a se preintimpina orice surpriză, Town Hlll fu de părere si se folosească şase mine in loc de trei. iar ceilalţi inalti" slujitori ai imperiului impirt!şiră in totul punctul lui de vedere. Nimeni, in afarl de Johnson, nu cunoştea taina ciocniri! cu barajul de mine, fiindcl nimeni afari de el, nu trebuia si scape cu viaţă. Nici măcar Tom Border, supranumit Ţiparul, faţă de care Johnson nutrea o dragoste aproape p!rintească şi pe . care ar fi dorit să-I crufe. Dar răsplata care-I aştepta pe Johnson era atît de ademenitoare, încît eclipsa orice alte dorinfi. Pe vase, viafa se desfă'şura normal. Prezenta călătorilor clan­ ·destini trecu neobservată, deşi Tiparului i se păru la un moment ciudatl prietenia care se legase între cei doi Mac lntyre şi doctorul Batle, devenit nespus de voios. . Starea euforică de care fusese cuprins incăruntitul medic dupi intilnirea cu Gatina şi Beloger îşi avea mai multe explicatii. In primul rînd, îşi revedea doi buni şi dragi prieteni, cărora le sim• fise din plin lipsa. In al doilea rin d - de ce sl n-o spunem? fiindcl vechea fÎ redeşteptata lui pasiune ştiinţifici il dldea ghes să reinceapă experienţele de creştere. Iar Gatina, J1 Indeosebi Be­ loger atlta aşteptau : să crească 1

13

Batle studiase posibilitatea unul tratament cu efecte rapide. Supuşi acestui tratament, Gatina şi Beloger in foarte scurtă vreme ar fi atins proporţiile unor oameni obişnuiţi. Inainte însă de a-1 incepe, Gatlna, cu obrajii invăpiiaţi, ii dezvălui lui Batle o tainl pe care n-o !:Unoştea decit ea : era gravidă. Fructul care i se plrguia In pintec era dovada dragostei el nemlrginite pentru Beloger, cel frămîntat de gelozie. ŞI tot atit de imbujorati, Gatina il mai întrebă cu multă gingăşie dacă noul tratament n-ar putea si-i cauzeze copilului vreun rău oare­ care. Auzind vestea, Batle fu nespus de bucuros. Pricina era tot pasiunea lui ştiinţifici. Minunat 1 Va face o dublă experienţă : şi asupra Gatinei, şi asupra pruncului. Cit priveşte efectele nocive, nu trebuia să se teamă de nimic. Preparatul născocit de el poseda virluţlle il!eale ale oricărui pre­ parat farmaceutic : daci nu ajută, in nici un caz nu dăunea�iî. Sfatul celor şase prieteni - Mac lntyre, tatăl şi fiul, Batle, Gatina, Beloger şi Bimbo - hotăriră ca, in3inte de inceperea trata­ mentului de creştere, piticii să incerce a se apropia de Guliver. Singuri ei se puteau strecura in cabina comandantului suprem pentru a sta de vorbă cu el. -

4

-

In jurul cabinei comandant ului suprem, stăpînea o linişte ve­ cină cu inc remenirea. De cind "Magnifica expediţie" pornise în larg, nimeni nu-l mai văzuse şi printre mateloţi incepu si circule zvonul că ar fi suferind. Comenzilt porneau de la Johnson, iar citeodată şi de la Ţipar. Ca să salveze apa renţele, Johnson vorbea însă in numele comandantului suprem. Şi, tot din aceleaşi motive, el intra din cînd in cind in somptuoasa cabină a acestuia cu o servietă eleeantă sub braţ, chipurile, să lucreze şi să primească dispoziţiuni. Dar ajuns in cabină, se grăbea să scoată din eleganta servietă o sticlu{ă cu rom şi si tragă virtos la măsea. Prezenţa robotului de nylon, care se mişca intocmai ca el ba ii şi răspundea la unele întrebări, isca în sufletul lui o negură de teamă. Da, bătrînul lup de mare care cunoscuse toate furtunile mărilor şi ale pămîntului şi rămăsese neinfricat in faţa lor, simţea o nelămurită teamă ina­ intea acestei păpuşi, care avea înfăţişarea lui Guliver. Ca să-şi recapete curajul, nu avea alt leac decit romul. Cind golea sticluţa de. ultima picătură, renăştea şi curajul in el. Atunci se indrepta cumplit, ameninţător spre robot şi-i striga : � Ce, măi, mate de cîrpă, crezi poate că mi-e frică de tine ? Ei bine, te înşeli 1 Şi ca să-I faci dovada că in adevăr nu-l este frică, se repezea cu pumnii şi cu picioarele in el. Numai rezistenţa materialului plastic folosit de doctorul Kumberly a salvat robotul de la o gravă deteriorare. O asemenea crîncenă bătaie ii trăgea Johnson robotului şi sub privirile înmirmurite ale Gatinei şi ale lui Beloger, care izbutlserl să se strecoare plni la ferestruica rotundl a cabine!. Cum Gullver, dragul, bunul lor prieten suferea si fie lovit, maltratat de Johnson, firi sl riposleze, firi sl se apere micar? Aceasta li se pirea de neinteles.

Prima mişcare, aproape reflexă, a lui Beloger a fost aceea de veni i n ajutor. Dar Gatina i l opri : - Stai ! şopti ea. Ce am putea tace noi ? Nimic 1 Ba i-am putea pierde pe toţi ceilalţi prieteni ai noştri ... Cind însă Johnson clătinindu-se, plrlsi cabina, el se repeziră intr-un suflet prin uşa rămasi deschisi, Guliver zăcea intins pe podea, intr1) neclintire de leşin. Sărmanul lor prieten ) n ce hal ajunsese 1 Cu multl grijl şi dragoste incercari si-1 readucă in simţiri. Dar toate strădaniile lor au răm a s i n fructuoase. Guliver rămînea ca de piatră , rece şi feapăn. Atunci o necuprinsi spaimi le i n ghefi inimile. Nu mai încă­ pea nici o lndoială, Johnson le ucisese prietenul. Făcînd această groaznică descoperire, ei şi zoriră spre uşă. Dar iată, pintenat de nerăbdare, Beloger şi-a slmfit deodată pi­ c iorul prins in ceva. Ce putea să fie oare ? O sîrmă 1 O sîrmă des­ făcută parcă din trupul lui Guli ver. rostul acestei cercetăm care-i Trebuie să - Gatina, rămîi ! sirme. Şi, apropiindu-se din nou de trupul neinsuflefitul u i for priet en, au aflat ceea ce dumneata, cititorule, ştiai mai de mult, căi Ou­ liver nu era Gul iver. a-1

CAPITOLUL

X

- 1 E momentul acum si povestim ce s-a intimplat cu adevăratul Guliver. I n acest capitol ne vom ocupa de viafa lui Guliver pe Insula Florilor. Sosirea l u i împreuni cu bătrînul savant A l l ridge a produs o adevărati senzaţie In rîndurile deportafi lor. In general, orice nou pensionar se bucura de o frăţească primire în republica învăfa­ filor. Se presupunea ci este o noul victimă a regimului din ţa ra lui Guliver. Ci născocise poate ceva care venea In contradicţie cu i nteresele vreunul trust ori se indărătniclse i ntr1) experienţă care de asemenea a r · fi putut d primejduiascl tihna şi veniturile inal­ filor slujitori· ai imperi u l ui. Guliver nu era un mare Jnvăfat, nu ticluise nici o inventie menită si răstoarne binecunoscute valori şi să deschidi anumite perspective. Dar era un vestit navigator, şi isprăvile lui desfă­ taseri copilăria fieciruia dintre locu itorii Insulei Florilor. De aceea aflind cine e s-au striduit cu toţii si-1 indulceasci clipele pe care avea să le petreaci printre el. Al lridge le povestise

căror imprejurirl se datora deportarea l u i Guliver iar atitudinea lui neincovoiatl li-1 făcuse încă şi mai drag. Primele zile s-au scurs in istorisiri şi amintiri de prin fărib neobişnuite pe care Guliver avusese noroc ul ' să le cunoască. l n chipul acesta clluta s i răsplăteasci dragostea frlţească d e care era înconjurat. Dar via!a pe i nsul ă se duf lş ura neîndurătoare. Hra n;t _ l p uţină, Upsi de condiţii e lementare de igienă, climl cu tranz•f• neaşteptate de la caniculi la frig p!Jternic. Iar la toate acestea se mai adiuga grosolănia personalului de pază.

'1 5

Guvernatorul insulei era un oarecare clpltan Sulllvan Wallace, supranumit Sullivan cel Negru, din cauza cruzimi! sale. - Fost m•ltl vreme un feroce comandant de unitate prin colo· nli, Wallace fusese avansat, tocmai pentru aceste singeroase me­ rite, la rangul de guvernator al Insulei flori lor. Wallace aplica pensionarilor sil un regim care, potrivit Instrucţiuni lor secrete trimise de Town H lll, trebuia si-1 faci inofensivl. Cerind, cu pri­ lejul unei audiente, llmurirl asupra termenului ,.lnofensivi", gu­ vernatorul fusese aspru admonestat pentru Hpsa lui de perspicacitate. - Atunci, excelentă, dacă am înţeles bine, mi pot purta ca ei �m IlHim purtat cu banditii din colonii, spuse Wallace ficind un semnificativ gest cu degetul arătltor în dfe9tul gttleiului. - ferit-a sfîntul ! sări Town Hill ia sus. Domnule guver· nator, nu trebuie si uiti ci aici nu eşti chemat si aplld misurile ci vllizatorU folosite in coloniL Inofensiv poate Il, de pildi. un individ ţintuit de boală in pat ori, si zicem, un altul care nu mai poate avea judecata rece şi normali a unul adult, ci pe aceea a unul copil inapoiat ... SuWilititile acestea nu puteau fi pe gustul şi înţelegerea lui Sulllvan cel Negru. Dar pentru a nu-şi dezamigi superiorii, se stră­ duia totuşi si aplice un regim care, dad nu-i ficea pe deportafi si capete judecata tncîlcită a unul copil inapoiat, cel puţin li ţintuia la pat cu tot felul de beteşu guri. Nu insi tuturor le aplic a acelaşi regim. Allridge, care avu însărcinarea să vegheze la bunul g�ers al uzinei electrice, era oarecum cruţat. -

2

-

La vreo săptămlnă de la venirea lui pe lns�lă, Guliver sttnd de vorbi tu Abraham Allridge, cu care se împrietenise mai bine, ii puse această intrebare : - Maestre, sînteţi atîţia oameni de valoare pe aceasti bles• temată iasuli. Ati i ncercat oare vreodati si folositi cap3citatea dom• neavoastri ştiinţifici ? - Si folosim capacitatea noastră ştiinţifică ? O folosim doar. Nu vezi ? Am ajuns electridan-şef, zimbi::.-el a111 ar. Dar dupi o scurti pauză, întrebă la rindul său : - In ce chip si folosim capacitatea noastră ştiinţifică ? - Incercind să evadaţi 1 - Si evadlm ? Cum putem evada cind jur imprejur nu se afli decit o nesfirşiti intindere de apă, far fiecare floare din ler­ mecătorul gard care Jmprejmuieşte insula, fiind de metal i nclrcat cu electricitate, este aducltoare de nwarte ? - Şi totuşi, cu ştiinţa dv., ati putea face ca florile să n• aaal fie viltlmătoare. :- Mda, asta s-ar putea face, răspunse după o clipă de gindire Allridge. - Iar cît priveşte intinderea nesfîrşit� de api care ne incon­ joari, ea poate fi străllătută de aue repezi, care na existau pe vremea mea, dar pe care dwnn eavoastri aţi patca si le construiti. - Du pentru asta ne trebuie mijloace. - Fireşte, Insi, ciutladu-le, sipr ci le vom glsi 1

Allridge se uita zimbind la
-

3

-

Un scurtcircuit scufundase insula In intuneric. Era o noapte deasă. Bezna plrea compactă, aproape materială. De obicei, fn asemenea nopţi, se puneau in functiune, împrejurul i nsulei, un numlr indoit de reflectoare. Dar scurtcircuitul provocat de Allridge le făcuse î n noaptea aceasta inutilizabile. Ele priveau ca nişte ochi morţi. Evadarea trebuia si se produci pe întuneric, care, după gluma doctorului Lambert, nu totdeauna favoriza acţiunile criminale. Din fortireaţa care slujea drept adăpost deportaţilor, aceştia Ieşiri unul cite unul. Ca sl nu se rităc:eascl, se legară ca fanii, aşa cum obişnuiesc alpiniştii. In frunte se afla Guliver. El studiase în amănunţime dnunul spre improvizatul debarcader 'i I-ar ti putut parcurge chiar şi cu ochii închişi. Hai, bai mai repede, 11 zori Allridfle. Era nerăbdltor si . se vadă mal de grabi in larg. - Da. maestre, vom pleca lndati. Trebuie mai intii si vedem daci nu lipseşte vreunul. Numiritoarea dovedi el
il7.

Incepu o inlri2urată căutare. In cele din urmă, Clara Cooper găsită leşinată pe scările lortlretei. Se afla i ntr-un asemenea hal de slăbiciune fizică, incit cel mai mic efort i l provoca leşinuri. Reteta lui Town tlill de a o face i nofensivl, dăduse rezult.te ucelente... Acum trebuia găsit şi doctorul Lambert. Dar cu toate *ldaniile nu i se putu da de urmă. - Ce facem 1 Plecăm liră el "? i ntrebi Gqliver. 11 hăituia o lireascl nerlbdare şi fiecare c l ipi de intirziere ar fi putut sl le primejduiascl fu2a. Totuşi, le venea greu si-1 plrlseascl pe Lambert. - Nu inteleg cum de n-a venit ? Cunoştea doar în aminun­ time fiecare etapi. Ce să se fi petrecut cu el ? se frămînta Allridge. - Sl mergem 1 hotări Guliver. Chiar daci eu n-aş fi de acord, nu se cuvine ca din pricina u n u ia singur si sufere atitia. La drum 1 Convoiul se îndreptă spre improvizatu l debarcader, u nde, as­ cuns de o stinci, se afla vaporaşul. Clara Cooper, care avea unele predispozitii cifre formulări poetice, ii gisise un nume potri vit : " Steaua robilor". Pe neaşteptate se auzi un foşnet. I ntregul convoi î ncremeni eu respiratia t inută. Ce putea si fie ? Gul iver, care o purta pe Clara Cooper pe brafe, o puse de o parte şi înaintl cu pas de pisid. Voia si afle de unde venea zgomotul. Se i ntoarse repede şi bucuros. Nu era nimie. Vintul hoinărea pe insuli. Dar acum trebuia să se grăbeaseă. Inci putin şi vor fi la debarcader. l a ­ tă-I ajunşi. Funiile cu care erau legati il va ajuta si se coboare. Si înceapă coborirea. Gata 1 Mai repede ! Mai repede 1 Deodati il izbi o eruptie de lumină. Jur împrejurul insulei se aprinse un inel de reflectoare. Ce insemna asta ? Cine le pusese in functiune ? Dar unde-I "Steaua robilor" ?... Uite-o, se leagănă pe valuri, însă nu mai e .,Steaua robilor". E p l ină de paznici cu arme ato· mice i ndreptate spre fugari. La eea mai neînsemnată i ncercare de nesupunere, armele vor ful�era şi vor stinge pentru totdeauna visuri, frămîntări, sperante.... Iar în mijlocul paznicilor, rinjind, se afla erudul guvernator, S u l livan Wallace, supranumit Sullivan cel Negru, şi alături, beat turti, doctorul Lambert, care-i vindu-se pentru o damigeană dto 111 i n şi cincizeci de pachete de ţigări...

fu

CAPITOLUL

XI

- t I n biroul lui, care nu avea nici pe departe eleganta cabine· tutui lui Town H i l l, Robert Morisson urmărea cu desfătare urcirile înregistrate în ultimele zile de eursul actiunilor "Guliver". Cu toată manifestatia ostilă din port u l Worchester, bursa se însufletise dupl plecarea "Magnlficei expeditii", şi cererea pentru acţiunile ,.Gul iver" luase forme neintil nite. Se vindeau pe capete blocuri, castele, Intreprinderi, spre a se putea achiziţiona actiuni. Ca un adev.ă rat maestru, Robert Mo· risson trăgea cu abilitate sfori le.

18

fn fiecare zi primea raportul din partea credinciosulul si• Johnson. �titea cu el de vorbă la televizor, cerind amănunte cu privire la purtarea echipa ju lui, şi-şi freca fericit palmele cina Johp­ �on li asigura că nimeni, dar absolut nimeni nu bănuia apropia­ t u l şi tragicul sfîrşit. Aşadar, lucrurile mergeau de minune 1 Apoi, zim bind, regla aparatul In aşa fel, Incit si poatl avea imagi nea ocea nului pe care plutea "Magnifica expeditie... Ah, mările, oceanele, călătoriile pe şovălelnicul terasament al apelor erau slăbiciunea bătrinului financiar. Ar fi stat ore i ntregi pe şezlong să priveascl � u g lrirea fără odlhnl a valurilor, să as· culte freamătul lor, să soarbă respiraţia lor sărată. Uneori ii era m i lă de el însuşi că, hărţuit cum era de m u lte şi variate treburi, nu-şi putea fura din timp si plece intr-un voiaj de-a lungul tuturor oceanelor. Pasiunea pentru aur fiind mai pu­ ternică, se m u !fumea să privească prin televizor diferite aspecte marine şi oceanice. fn ultima vreme cotidiana convorbire cu Johnson ii oferea acest prilej. Cu o zi inainte de producerea proiectatei catastrofe, Robert Murisson i ncepu să se neliniştească. Şi nu fără motiv. Nu m ai i'lbutea să-I obt l nă pe Johnson la televizor. Şi asta încă nu era totul. La un moment dat, i-a apărut pe ecra n o splendidă femeie, im brăcată in cost um marinăresc. Măcinat de i n vidie, dar făcînd in acelaşi timp haz, Morisson gindi că bii.trinul lup de mare, călcînd prescri p!iile regulamentare, luase clandestin pe bord o femeie. 11 bănuia de mult bintuit de o dogoritoare patimă fată de farmecul oricărei femei. Nu pricepea insă ce-l impiedica pe Johnson să apară la televizor. Lămuririle pe care Tom Border se grăbise să i le servească i se plreau neîn· destu liitoare. Ba, il puseră serios pe ginduri. Să auzim ce-i spu· sese Border :

- Mister Morisson, excelenta sa viceamiralul Johnson m-a delegat să vă comunic că totul e in cea mai desăvirşitl ordine. - la, nu-mi bizii prostiile astea in cap, ţipă Morisson. Eu vreau să vorbesc neapărat cu Johnson 1 M·ai l n leles ? - Dar, m ister Morisson, excelenta sa e prea ocupat să poatll · sta acum de vorbă ! - Cum vine asta, prea ocupat ? Cind i l cheamă patronu l, n u există să fie ocupat. - Mă iertaţi, mister Morisson, dar excelenta sa e de alti părere, răspunse Ţiparul. Şi, fără să mal piardă timpul, i ntrerupse legătura, lăsindu-1 pe Morisson să răguşească zbierind în aparat. Spumegînd de furie, acesta se puse numaidecit în contact cu şeful guvernului, cu Town Hill şi cu sir William. Spre deosebire de Morisson, aceştia îşi păstrară calmul. In adevăr, situatia prezenta unele ciudăţenii, dar de vreme ce "Magnifica expeditie" nu deviase de la itinerarul stabilit, n u e r a motiv serios de i ngriJorare. Pentru orice eventua l itate, va fi

trimisi o escadrilă de hidroavioane si observe şi să raporteze ce se intîmpll. Pinl in citeva ore, escadrila va fi Inapoi. Dar surprizl l Escadrtla nu se mal inapoie, indreptătlnd astfel motj. \'ele de nelinişte ale l u i Robert Morisson.

l9

- 1 -

tn seara �ilel sorocite catastrofei, care nu s-a mal produs, In cabinetul lordulul Westinghouse avu loc un consiliu restrins. Con· sillul fu intrerupt de intrarea furtunoasi a vicontelul Rap. - Majestatea sa se intereseazl din ce motive catastrofa a fost amînată. Atunci Robert Morisson, care nu era nici prim-ministru, nici ministru al Afacerilor Interne ori al coloniilor, lui cuvintul pen· tru toti şi făcu următoarea prevestire : - Spuneti majestăţi i sale ci nu e vorba de nici o aminare. Catastrofa se va produce, dar nu pe ocean, ci aici 1 Vicontele Rap, datorită vechimii nollletel sale, nu permitea o prea ma.re intimitate celor liră titluri, chiar dacă posedau averea lui Morisson. Astfel, nici nu luă in seamă spusele acestuia şi se adresă din nou lordulw Westinghouse, iar figura dezolată a pri· mului ministru il cutremură. - Cum e cu putinţă, îşi ieşi din fire vicontde Rap, si neso· cotifi interesele coroanei şi si lucrati ca nitfe Imbecili. Şi spunind cuvintul "imbecili", se uită fioros la Town Hllf, pe care şi 4e data aceasta il considera ca autorul acestei lamenta· bile nereuşite. - Cred el nu e prudent să aruncim cu Invective, răspunse Town Hill intepat. Deocamdată nu ştim Inci n imic. �teptlm ra· poartele mialftrilor Marine! �i Aviatiei. Vom informa apoi ti pe majestatea sa. - Dar bine, IIU·otelegefi că majestatea sa vrea si ştie ce se i.athnplă cu "MagnlHca expediţie" ?! In adevăr, de ciad augusta frunte a majestăţii sale primise botezul ouilor clocite cu prilejul memorabilei manifestaţii din por· tul Worchester suverana nu se preocupa decit de sporirea depozi­ te!or personale la blncile din străinltate. Iar in regeşHie calcule ale Cartel Victoria Alexandra Ludovica a XIV-a, despigubirile tre· buiau si-1 asigure existenta, în caz de exil, pentru o perioadă ln­ delungată. - Nof nu nesocotim interesele coroanei, rispunse grav for· dul Westinghouse, care presimjea asediu! migrenei in jurul pte­ Ş&Ivalad său cap. Noi, dimpotrivă, am pus interesele coroanei mai presus de ale noastre şi vom face totul ca să le salviat. Atunci Robert Morissoo se porni pe un ris strident şi sinistru, care jigni demnitatea nobililor slujitori ai imperiullli. - Mister Morisson, incercă s ir William să-I pună la punct. Vii. rog să nu uitaţi el vă aflaţi la un c:onsiliu restrîas al slu· rilor majestăţi i sale. - fa mai incetati cu aereJe astea. Stăm cu totii pe mochea prăpast.W şi voi vă sclifosifi cu formule. - Şi ce-al vrea să facem ? Miniştrii de resort cercetează, fi vom afla ce se iotimplă, il repezi Town HUl. - Apoi, sJtuţla e foarte gioga,l penlru nel, il completă lor­ dai Westlagllouse. Cine nu este in curent cu cledesuiJturi&e afacerii ou va iafelege lle ce ne nefiniştira dnd flota işi 111111ead drllll.!u l stabifit.

20

- Ehe-he, pîni si vi trezlfl voi, dne ştie ce Ispravi o si mal fadi Johnson. - Johnson e doar omul dumitale 1 Dumneata eşti acela care l-ai lul:t pe i•ranţie, tună acuzator Town Hlll. - Doar nu eu sint ministrul de Interne şi n u eu am datoria sli ştiu ce este în sufletul lui. - Aici, cu toati pirer� de riu, trebuie si fiu de partea lui mister Morisson, interveni sir William. Vechea lui uri Impotriva lui Town Hill ţişnea cu putere inzecitl. Dumneata porţi rlspun­ derea acestei nereuşite. - lntreaia răspundere, confirmi şi vicontele Rap. - Ba, dimpotrivă, Town Hill nu are nici o "inl, il aplri lordul Westingftouse. - Numai el e vinovat. stărui s.ir William. Atunci Town Hlll făcu un salt, şi dlnfil lui ascutill se lnfip­ seri in splendidul nas acvilin al lui sir William. Pe de altă parte, lordul Westinihouse primi de pe buzele bă­ trînului financiar un foarte vulgar scuipat peste pleoape. Era prea mult 1 Atît primul ministru cit şi vlcontele Rap se rcpezirl la Robert Morisson şi-1 prinserl de iît. Avind în vedere vlrsta inaintati a celor mai multi dintre combatant!, cine ştie ce grave urmirl ar fi putut sl aibă grelele eforturi fizice pricinuite de pilruiall .. Intrarea la timp a miniştri­ lor Marine! şi Aviaţiei puse, din fericire, capit acestei altercafii, care se soldli cu o m uşcături violenti ele nas, cifiva ghionli şi unele neînsemnate zgirieturi.

- 3 Să povestim acum ce se intimplase cu ,.Magnifica expeditie". In chiar ziua în care Gatina şi Beloger flcuri uluitoarea constatare că Gullver nu este Guliver, sfatul celor şase prieteni hotărîse să i ntreprindă unele investigaţii şi în cabina comandantului suprem adjunct. Desigur, aceste investigatii nu puteau fi ficute cu succes de­ cît de către pitici. In lipsa lui Johnson, ei se strecurari pe feres­ truică şi incepură să scotocească prin sertare. Nu glsiră nimic" să le atragă in 100 d deosebit atenţia, in afară de o cheie care, după forma ei, se vedea bine ; este secreti. Trebuia să afle şi broasca pe misura clreia se potrivea ... Lucrul nu era defel simplu 1 Dacă intre timp n-ar fi intrat Johnson să vorbească prin televi· zor cu Morisson şi apoi să descuie cu această cheie un sertar bine tăinuit în perete, nici vorbă să-I fi dat de rost. Cu toate el nici Gatina, nici Beloger nu aveau cine ştie ce cunoştinţe tehnice, din convorbirea lui Johnson cu Morisson pricepură că sertarul secret conţinea un mecanism de lansare şi de tete�rhidare a minelor. Mal pric.epură că pe curind e plinuitl o gigantică explozie şi că Johnson unna si plrăseascl vasul amiral cu două ceasuri inainte de ca­ tutrofi. De afcl deduseri ci explozia urma si scufunde fnfreaga exped;Jie" ia cap cu vasul amiral. N imeni, dar absolut nimeni, in alarl de Joh nson, nu trebuia să scape cu viafă.

21

Cutremura t l de cele aflate, piticil grăblri si ajungi firi ză­ bavă in mijlocul prietenilor lor. Dar cind erau pe punctul să intre in cabina lui Batle, unde aceştia îi aşteptau nerăbdători, furi brutal opriti de cineva : - Staţi pe loc 1 Miini le-o sus ! ii somă un glas parci ştiut. Era Ţiparul. Cu pistolul intins ameninta să le ia viata. C i nd Ţiparul se apropie de cei doi infractori, nu-l fu greu să recunoască pe pit ic ii din gheţar. Fa ptul acesta, departe de a-1 po­ toli, dimpotrivă, il indirji şi mai m u lt . El avea misiunea de a face poliţia vaselor şi era inci udat că s lirpiturile astea au fost i n st are să-I inşele şi s ă s e strecoare tocmai p e vasul amiral. S e bizuiau, pe semne, p e prietenia comandantu l u i suprem Guliver. Dar d ştia că Johnson nu-l putea suferi pe Guliver, aşa ci . .. Duse fluierul la gură să cheme garda. I nainte însă ca vreun şuierat să străpungă văzduhul, se pome n i c-o plHu ră pe cap, strins ca i ntr-o menghină de patru braţe voi nice şi băgat in cea mai a pro11iată cabină. Braţele voinice erau ale celor doi Mac l ntyre. Dacă fată de Johnson nutreau o ură î nverşunată pe rare nu şi-o a�cundeau defel. pe Tom Border îl socoteau un olifer cu multe taliti(i, clruia i se cuvenea oarecare stimă. Accentulm oare-care. fi indcă devotamentul aproape slugarnic fată de Johnson, îi ştirbea. dupl plrerea lor, din stima cuvenită. Nu cu inima uşoară au fost nevoiţi să-i pună pltura in cap. Dar ce puteau face ? Dacă n-ar fi cutezat, cine ştie ce s-ar mai fi putut intimpla. Border se impotrivise, protestase. Adus in cabină după ce 1 se scosese improvizata glugă, privea cu dispret şi mînie spre rei doi marinari, care, stinjeniţi, ii ocoleeu privirile. Dar, ascultind pe Gatina şl Beloger povestind cutremurat! cele aflate, privirile lui Border căpătară o altă expresie : de ură. Cum, omul pe care-I so­ cotise ca pe un părinte era gata să cosească dintr-o dată mii şi mii de viefl, printre care şi pe a lui, de dragul banilor ? 11 ştia i nsetat de avere şi, pînă la un punct, uşurat de binecuvintata po­ ură a conştiinţei. Dar el îl iubise şi-i aflase justificarea. Nu ! Nu J-ar fi crezut nic iodată î n stare să meargă pînă la asasinat. S i

acum. acum i se dezvăluia o cruzime de jivină lacomă de si n�e. Un lung suspin izbucni din piept u l lui. Cînd Gatina şi Be­ loger conteniri de povestit, primul care cuvintă fu Border. - Trebuie să impiedicăm cu orke pret această crimă r Atunci se auzi glasul lui Mac lnt re tatăl. Vorbea molcom, cum avea obiceiul : - IJar pentru asta se cere ca mai întîi si-1 inli t ură m pe Johnson. - Il vom î nlătura, răspunse hotărît Border. Şi cei de laţi îAfeleseră eli ni mit şi - nimeni nu va putea clinti această hotărlre. Chiar in aceeaşi seară se stabi li ziua, ora şi minutul cînd Johnson urma să fie înlăturat. Tom Border trebuia si preia co­ manda supremă. l nlăturarea lui Johnson nu era o problemli ane­ voie dr rezolvat. El n-avea pe nimeni de partea sa. Dovedise î nsă

y

ht toate impreJu ririle o mare şiretenie şi ar fi putut si le scape printre de�rete.. .De aceea se cerea tact şi prudentă.

- 4Batle, dogorît de mistuitoa rea lui pasiune pentru ştiinţi, de­ venise neribdiUor. Voia si i nceapA mai d�grabi aplicarea noul u i său tratament. P e d e alti parte, Gatina şi Beloger erau i nel ş i mai neribdltori. ( Acum i ncetaserl sl f i e pitici, dar n ici oameni ca toti oamenii nu erau. Se aflau cam la mijlocul drumu lui.) Ast­ fel, chiar in seara c i nd se hotlri i nlAturarea lui Johnson, sfatul prietenilor, care-I cuprindea acum şi pe Border, i i dădu lui Datle dezlegarea si pornească la treabl, asigurindu-i totodată şi con­ ditiile cele mai bune. Balle nu se lisase cîtuşi de pufin rugat. Nu mai depa rte decît a doua zi, dimi neata făcu primele injecfii. Tratamentul era ceea ce se numeşte î n medicină un tratament de şoc şi prevedea cite trei i njecfii pe zi, doze masive de hran ă şi lichide, cum şi odihnă absolută. Nerespectarea acestor recomandajii ar fi putut compromite totul. Rezultatele nu intîrziară să apară. Ele erau de-a dreptul uluitoare. Balle spulberase vechiul adagiu latin : ,.Natura nu face salturi". Ba da, natura face salturi, şi incă ce salturi 1 Crescind la o statură norma lă, Gatina şi Beloger, nu mai aveau ce pune pe ei. Hainele rămaseră bune pentru copii. Pro­ blema se rezolvă prin imprum utarea unor un iforme mari năreşti din garderoba destul de sărăcăcioasă a celor doi Mac l ntyre. Aşa se explică de ce Robert Morisson a putut zări la un mo­ ment dat pe ecranul televizorului o splendidă femeie în costum marinăresc. Cind foştii pitici apărură i n mijlocul prieteni lor, im­ presia fu extraordinară. Mac l ntyre tatăl şi fiul nu-şi credeau ochi· lor. Cum, perechea asta fermecătoare să fie oare chiar prichin ­

dei i din ghefar ? Cu neputinţă ! Bimbo, deprins cu tot felul de trucuri şi şmecherii de circ, se repezi să vadă dacă nu-s niscaiva scamatorii la mijloc. Nici Border nu izbutea să se desprindi din uluiala în care-I zvirlise isprava lui Balle. Ţiparul nu avea despr� Datle o părere prea bună. Balle săvîrşise o adevă rată minune care-I loitua, fără îndoială, printre cei mai de seamă învăţaţi ai lumii. Balle îşi privea opera cu o legitimă mindrie dar şi cu dra­ goste părintească. Ceea ce ar putea părea ciudat e faptul că Ga­ tina şi Beloger se obişnuiau anevoie cu noua lor stare fizici. După emotia biruinţei, îi covirşise un simţămlnt de nelin işte, un soi de jenă ca şi cum s-ar fi aflat dezgoliţi inaintea unor priviri neru­ şinate. Iar exclamaţiile de uimire ale prietenilor nu făceau decit să le sporească t u lburarea. Intre timp, In jurul lui Johnson se şi urzise un păienjeniş din care i-ar fi fost a nevoie să scape. Cu exersatul lui miros de bătrîn lup de mare, adulmecase o primejdie. Dar nu-şi putea li­ muri de unde vine. Pentru inlesnirea capturlril, Gatina trebuia si slujească drept momeală; confirmind astfel bănuiala lui Morisson cu privire la pătimaşa sllblciune a lui Johnson pentru farmecul femei lor. Această slăbiciune 1-a şi pierdut. Lucrurile s-au petrecut nespus de simplu.

23

Jn ajunul zi lei sorocite pentru catastrofii, Gatina rlisiirl In calea lui Johnson. Dacii alcool ul nu Izbutea decit sii-1 ameteascil, prezenţa unei femel, mal cu deosebire cind avea sed udi toa re a in­ fitişare a Gati nel, îl făcea să-şi piard l( pur şi simplu mintile. Jc·hnson nu mai vedea decit şerpuitoarca ei llptură, o chii mari, so:in teietori ca smaraldul, sub umbra ru l genelor mltăsoase, nu mal auzea decit minunatul e i glas de c ioci r lie. Starta de tr a nsii in care-I tra n sp use farmecul Gatin�l deter­ mină o neglijare com pletl a ce l or mai elementare mlsuri de pre­ ve
CA PITOLUL XII

-

t

-

După eşuarea evadlrii, Allridge şi Guliver socotiti căpeteniile fugarilor prinşi - cum de altfel şi erau - furi sortiţi unuf regim deosebit de sever. Jar un vechi temnicer, pe nume Walter, cel mat devotat om al la i Sul fivan, se străduia d in risputerl sl-1 in lsprească

şi mai nwlt. Nu era :al, ms era ceas \n tare Walter si nu 'e picure şi de l a e l c ifiva stropi de ven i n. LI se dld ea mincare o dată pe zi ? Walter avea griji sli n-o primească decit la două zile. Aveau voie si . cea ră api ci nd le era sete ? Waller le-o aducea. dte-o blrdacă plini ocbi, dar în apl pl utea u şoareci, gi nd ac i şi păianjeni. Su l ll van fll.cea haz de isprivi le lui Walter, iar acesta se erăta nes p us de mulţumit de mulţumirea şefului. . - De ce ne inăspreşti viata cînd nimeni nu fhJ porunceşte ? il întrebă Al lridge o dată. - Cum, de ce ? se miră Walter. Păi, voi si n teti interwnitaţl, iar eu ce sint ? Temnicer ! Atunc i ? Asta era j udecat a hti WaHer şi na se deosehea 111 u lt de a lui Town HUl, de pi ldă. Alpti 11 ma era viata sortiti de SuiUvan cel Negru prizonie­ rllor llii, dar nld pe .teparte atit de cbbJUitl ca . aceea a doctorului

24

Lambert. Pe Lambert nu-l osindlse nimeni. El se bucura chiar de unele favoruri . Mai primea ş i acum, la răstimpurl, cite un pachet de pgiri ori o ploscl cu bluturi. Dar Sul l lvan hotirise si vietu· iască laolaltă cu ceilalţi deportaţl. Şi aceasta era cea mal grea osindă. Treceau zile Jl silpti\minl, s-ar fi putut si treacl şi ani llră si-1 adreseze careva cuvintul, fără sii i se dliruiască o privire. · Lam bert simtea cum il asediază i ncet, dar irezistibil negura nebuniei. .,Optimismul" lui se ofllise, �fumeie erau ascu ltate de pereti. Cind se apropia de un deportat, acesta se gribea sl-şi caute alt loc. Cind desch.idea gura sl rostească un .,bunl diml· neafa", 1 se răspundea cu o tlcere de gheafi. Cind Innebunit se tira şi cerşea un zîmbet, il intimpina o insetati minie. Sullivan cel Negru nici nu hănuia cii, fării să fi vrut, i scodise o dricească pedeapsi. I ntr-o noapfe întunecoasă, doctorul Lambert displru. A doua zi, trupul lui anina fulgerat intre gbirlandele cu flori care ţlrcuiau insula. Nimeni n-a aflat dacă a fost electrocutat din Imprudenţă ori şi-a dat singur moartea . Nimeni nu 1-a jelit. Dimpotrivl. Uni i chiar s-au bucurat. De pildă. Sullivan cel Negru, uşurat de povara de a-1 mal dlrul la rlstimpurl cite un pachet de firlrl ori o ploscă r.u băuturl.

- 2 ..... voastri, raportl smerit Walter ruvernat
25

- Această zi nu e departe ... Ar putea fi chiar m i i ne. Rostind aceste cuvi nte, menite să-I îmbărbăteze pe Allridre. Gullver nici nu blnuia el flcuse o mare profet ie, pentru care l-ar fi invidiat chiar şi cei mai versati prooroci biblici. Nu mai departe decît a doua z i dupl această convorbire, i n insuti se iscl o mare frămîntare. Cel mai tulburat era lnsuşi ru­ vernatorul, S u l livan Wallace. In strălucitorul cabinet din somptuoa­ sa-! reşedinţă, se învîrtea - cum se spune - ca un leu In cuşcă. Se aşeza pe fotoliul îmbietor, dar parci se aşeza pe cutite, se plimba pe covorul moale şi mitlsos, dar parci păşea descult pe cioburi de sticlă, punea m i na sl obtină legătura cu metropola, dar şi-o retrăgea repede, de parci aparatul ar fi fost Incins i n cuptor. Oare ce urzicase In asemenea măsură tihna sufletească a crudu­ lul guvernator ? Nimic alta decit un ultimatum. In zori, atunci cind soarele abia îşi răsfira biruitor mănunchiul de raze, cind i n aer stăruia i nviorător răcoarea inm iresmată a noptii, Sullivan cel Negru fu smuls din moleşitoarea invăluire a somnu lui de semnalul televizoru lui. Socotind ci Town Hill ar avea poate să-i comun ice vreun mesaj special, Sulli van, bombănind că a fost trezit din dulcele somn al dimi neţii, răsuci butonul apara­ tului. Dar, spre uimirea lui, pe ecran îi apăru un chip cu totul necu noscut, care-i vesti, nici mai mult nici mai putin, decit llrmă­ toarele : "Noi, Tom 8order, i n numele comandamentului su prem al « Magnificei exped iti i», te somăm ca in termen de patru ore să el iberezi pe toţi deportatii, care trec sub ocrotirea noastră. In acelaşi timp, te somăm să te consideri prizonier impreun'l cu Intregul personal afutător, asigurind u-vl că i n felul acesta nu veti avea nimic de suferit. Orice impotri vire, orice Incercare de a lua legătura cu metropola va fi exemplar sancţionată". La inceput, Sullivan gîndi că-i vreo farsă de prost gust. Dar cind viizu impunătorul cortegiu al vaselor de război, cu gurile de foc indreptate spre I ns ul ă , crudul guvernator căpătă dintr-o dată proprietăţile gelatinei : Incepu să tremu re. Apoi, după multe frămîn­ tări, luă o hotărîre eroică : să reziste. Nu vrem să lungim prea mult povestirea noastră. Ca atare vom renunţa la descrierea altor amănunte. Vom spune numai că la împlinirea celor patru ore ale ultimatumului, Tom Border, Mac lntyre tatăl şi fiul, Gatina, Beloger, Batle şi Bimbo debarcară pe insulă lntimplnaţi sărbitoreşte de deportaţl, in timp ce Sulllvan cel Negru zăcea deoparte, legat cobzli şi cu un clUuş înfipt plnă în titlej. Border, intrebind cine 1-a legat, intrucit deportaţii, trans­ format i de suferinţă i n . nişte sărmane epave umane, n-ar fi putut s-o lael -, auzi un glas smerit : - Eu; lnălţimea voastră 1 Era Walter temniceru l,

- 3 Nu 1 Cuvi ntele nu sint î n stare si zugrăvească pe deplin emo­

f.ionanta scenl a re.vederli lui Guliver cu Gatina şi Beloger. De acaa o vom hdili1a oarecum telegrafic. In primele clipe, Guliver

nid nu-l recunoscu . Cine si nt aceşti doi tineri frumoşi marinar1, care se anină intr-o lmbrlfişare frăjeascli de umerii lui ? In minte fulgerA bănuiala eli ar fi ei, dar gindul se stinse numaidecit. Cum puteau fi Gatina şi Beloger ? El erau nişte pitici, pe cind aceştia ... Cind insi auzi dulcele ciripit al Gatinei, dintr-o dată In inimă i se aprinse o luminli caldă şi in\'iUuitoare. Nu in­ căpea îndoială, ei erau. - Voi, voi sinteti. dragi prieteni ? - Dar cine alţii ? Urmară ceasuri dragi de aducere aminte, de întrebări şi răs­ punsuri. Iar cind Guliver stărui să afle cum de au crescut, atunci glăsui Balle. lncăru njitul medic istorisi cu însufleţire fazele expe­ rientelor şi rezultatul lor. Pe nesimfite, în Jurul lui se aduoară roată toji aceia care alcătuiau Republica lnvăţaţilor. Insetati de noi cunoştinţe, ascultau vrăjiţi, parcă, spusele lui Batle. Rar i l î ntreru­ ptau cu cîte o i ntrebare. Cind sfîrşi de istorisit, Allridge se apropie de el şi rosti solemn, în numele tuturor, următoarele puţine cu­ vinte : - Fii binevenit in mijl�cul nostru. Eşt i un mare cărturar, iar descoperirile dumitale revoluţionează ştiinţa 1 Niciodată Batle n-a fost mai fericit şi mai emotionat ca atunci dnd bătrînul jerpelit şi gîrbovit care rostise aceste cuvinte i l îm­ brăţişă... 1 se părea că î nsăşi ştiinţa il îmbrăţişează. Dar grijile lui abia incepeau. Avea de tămăduit printre depor­ tati atitea şi atîtea suferinte. Starea Clarei Cooper era deosebit de gravă şi dacă a r mai fi intirziat citeva ore numai, asistenta me­ dicală ar fi fost de prisos. Nici starea lui Al lridge nu era m u lt mai bună. Deznădejdea din ultima vreme influenţase puternic o veche suferinţă de inimă. Chiar Guliver, aparent cel mai robust dintre toti, era măcinat de scorbut, cutrem.urătoarea boală a foamei. Şi n u era u n u l care s ă n u fie vătămat trupeşte ş i sufleteşte d e indelun­ gata caznă a vietii de deportat. Insula Florilor deveni in scurtă vreme un ţinut dătător de

putere . Ea ajunse, totodată, cartieru l general al .,Magnifice! ex­ pediţii", care, la cererea celor doi Mac lntyre, îşi asumase misiunea de a porni impotriva lui Town Hill.

CAPITOLUL X I I I

-

1

-

lată-ne, i u bite cititor, ajunşi cu bine la capătul povestirii noas• t re. De buni seamă, au rămas o sumă de întrebări care işi aşteaptil răspunsul. Acesta-i şi rost u l ultimului capitol. Să vedem întîi ce s-a ales din societatea "Guliver and Comp". De la plecarea in larg a cortegi ului de vase, cite un scurt to· m amicat do ld'f;lrll de cele mai imbucurătoare ştiri avea menirea si '11tnUni rn::al.tera.t optimismul actionarilor. Să citim impreunl un

a�menea eom11nltat :

27

. ,.Comandamentul suprem al « Magni fice! expeditii• c:omunkl desfăşura rea In cele -mai bune conditii a călătoriei întreprinse. Po­ trivit programului, i n scurt timp va avea loc debarcarea pe solul prietenesc: al noului dominion imperial c U i iputanla.". De obicei, după rispindirea unor astfel de comunicate. bursa Inregistra noi urcărl ale acţiunilor societăţii .,Guliver and Comp". In ziua cind comunicatul vesti ancorarea vasului amiral in­ tr-unul din porturile Liliputaniel, in ziarele apartinind trustului 1\\orisson apăruri şi fotografii, chipurile, transmise pri n radiograt, înfăţişînd primirea entuziastă făcută de liliputani ,.Magnifice! expe­ dlfil", iar la bursă se dădu din nou o inverşunatl bătălie pentru obţinerea actiunilor ,.Guliver" la preturi fabuloase. Dar chiar a doua zi dimineată, posturile străine de radio arl­ tad ci datele comunicatului erau pur şi simplu i nventate, că, intr­ adevăr "Magnifica expediţie" a ancorat, dar nu la ţărmurile ima­ ginare ale L ifiputaniei, ci la acelea ale Insulei florilor. A urmat cea mai gigantică prăbuşire cunoscută in i storia bur­ sei. Demascarea acestei vaste escrocherii, care întrecea prin pro­ porţiile ei escrocheriile regelui neîncoronat al chibrituri lor, Jvar l(reuger, a tăcut ca in numai două ore să se i nregistreze scăderi catastrofale. Oameni răguşiţi, transpirafi, cu ochii cît conopidele, îşi rupeau hainele îmbulzindu·se, luptîndu·se, nu să obtin!, ci să vlndă la orice pret acţiunile .,Guliver and Comp". Imprejurarea că însăşi coroana şi însuşi · g unrnu l erau impli­ caţi in această gravă şi nemaiinttlnitl escrocherie avu cele mai neaşteptate urmări. Pentru prima oară în funcţiunea lui de ministru al Afacerilor Interne, Town Hill se putea lăuda cu un succes. El izbutise să afle inaintea tuturor demascarea escrocheriei. Mîndru de acest succes, dar. alarmat în acelaşi timp pentru el era complice, luă grabnic legătura cu Robert Morisson. Spre dezolarea lui, secre­ tara il informll. ci bătrînul financiar suferise un puternic atac de cord şi nu avea voie să comunice cu nimeni". Situatia agravîndu-se şi trebuind să facă fată unor eventuale dezordini, .Town H i ll se repezi la lordul Westinghouse. Şi aici avu surpriza să afle că şeful guver­ nului nu-l poate primi. Se găsea încă ioarte suf erin d de pe urma zgîrieturilor căpătate in cunoscuta altercafie. Cit despre sir William, fireşte, acesta nici ou voia să audă de Town Hill. Cu nasul tumefiat şf învelit în pansamente, de cîte ori işi amintea de colegul lui de guvern, simţea ră-I· năpădesc furiile. Nicl incercarea de a-1 vedea pe vicontele Rap nu fusese mai fericită. Atunci Town Hill acţionă de unul singur. lncă de copil i se prevestise ti, datoriti inteligenţ ei sale, e sortit să ocupe cele mai reprezentative poziţii ale ierarhiei politice. Cînd moşteni postul de ministru al Afacerilor Interne, gindi el aceste prevestiri s-au adeverit. Mai tîrziu însă, in tulburătoarea l inişte a mănlstirii unde fusese surghiunit, smerita Ursula, care avea darul devinaţiei, după o noapte petrecută impreună, il încre­ d lnfă că ursita îl predestinase unor situatii mult m·ai inalte. Ei bine. Town HUl socoti că a sosit vremea împlinirilor 1 folosind deruta provocată de dezastrul societlfii "Guliver and Colnp.", trase spuza pe turta fui. Se erijă în apirltorul drephlrilor celor esc:roc.aji şi, bizlilildu-se pe sprijina! coleatluJai Shelton, Mal marele peste politie, şi al unor colegi ai acestuia, dă6ta e loviblri

28

de stat. Daclară demisionat şi arestat pentru escrocherie tntregu� guvern Westinghouse, pe care-I zăvorl in turnul unei istorice fortă­ refe, sub straşnica strajli a gea lafilor lui Shelton, ridicat peste noapte la rradul de mareşa! suprem. Pentru ca membrii cabinetului West inghouse să au se plictiseasci tn turnul Istorice! fortlrete. il trimise 'i pe vic.ontele Rap să le ţină ele urit. O proclamatie vHtea natiunii c..l regina Carta Vidoria Ludo­ vica Alexandra a XI V-a abdicase in favoarea fi icei sale, care va domni sub numele de regina-împărăteasA OotUcla Maria Ioana Cateri na a XXV-a. Cum însă noua suverană nu împlinise decit zece ani 'i juml­ tate şi cum la această vîrstă n-ar fi putut ţine cu succes In mîni frinele imperiului, oricît de precoce s-ar fi arătat, ceea ce nu era cazul, se alcătui un consiliu de regentli format din : Town Hlll, prim-regent, indeplinind totodată şi funcţia de preşedinte de con­ siliu, smerita Ursula şi mareşalul Shelton. Primele misuri ale noului guvern fură llcătulrea sediului 110cietiţil .,Guliver and Comp." şi arestarea tuturor deţinătorilor de actiuni, dovediti ca tulburător! ai ordi nii publice. In aplicarea acestei din urmă dispoziţii se petrecu ciuclatul fapt el în rindul deţinătorilor de acţiuni furi înglobaţi şi foarte numeroşi cetăţeni care nu numai el nu posedaserl In viata lor sumele necesare achiziţionării de acţiuni, dar nici măcar modestele sume pentru cumpirarea zilnică a piinii celei de toate zilele. In fata noului guvern se ridicau însă atitea probleme mari ti grave, i ncit nn avea nici un rost sl-şl piardl vremea cu cerce­ tarea acestui fapt. . . Printre problemele mari şi grave se inscria ca una ele cea mai arzătoare urgenţă sancţionarea exemplari a . răsculaţi lor de pe "Magnifica expediţie". Cind afli că echipajul escadrilei trimise in arcetare a pactizat cu risculaţii, Town Hlll se nelinişti, dar nu-şi pierdu cumpătul. Cind i se aduse la cunoştinţă că şi cea de-a doua formaţie de proporţii mai mari a uitat drumul inapoi spre bază, tulburarea de care fu cuprins nu se deos�bea prea mult ele panică. domine. In sfîrşit, clnd f se comunică Dar şi acum reuşi să se debarcarea ,,Magnificei expeditii" pe Insula Florilor şi pregătirea in vederea apropiatului asediu al metropolei, starea lui de spirit inspiră cele mai serioase ingrijorări smeritei Ursula. Consi liul de regenţă hotărî să nu mai trimită nici o formaţie aeriană, terestră ori maritimă pentru a sancţiona pe răsculaţi, el să organ izeze in aşa fel forţele armate tnctt sl poatl face fa.ţl asediu!ui. In timp ce în ţara lui Guliver se petreceau toate aceste eveni­ mente, pe bord ul iahtului "Marile speranţe", Robert Morisson con­ templa şerpuirea inspumată a valurilor, statornica lor nestatornicie lnfăţişarea lui trăda cea mal înfloritoare sănătate. N ici urmă de atac puternic de cord. Intins pe şezlong, savura liniştit tumultul neadormit al mării, llicind bilanţul clştigurilor realizate. Fugise în seara zilei cînd optimistul comunicat al guvernului Westinghouse vestind .debarcarea "Magnifice! expediţii" în Liliputania provocase cea din urmă şi cea mai masivă urcare a acţi unilor "Guliver and Comp."'. •.•

__

29

- 2 ... Şi acum, in ultim u l paragraf al ultimului capitol, ne vom ocupa in foarte putine cuvinte şi de bucălatul şi dulcele Sinabi. lată un nou personaj, va exclama cititorul pe care povestitorul gă· seşte cu cale să-I aduci tocmai acum, la sfîrşit. Aşa e. Sinabi e u n personaj nou, care apare c a m tirziu. D a r c e s ă facem, altcum nici uu se putea. De ce ? Fiindcă Sinabi n u exista. E fiul Gatinei şi al lui Beloger. l nchipui ti-vă , experienta lui Batle reuşise pe de-a.ntregul La soroc Gatina născu o minune de copil, leit Beloger. Rar intilnea! o astfel de asemAnare. Gura, ochii, nasul erau toate ale lui Beloger. Din Gatina rupsese numai farmecul genelor lungi şi mătboase Naşterea lui Sinabi iscă o adevărată sirbătoare. Ce să vă spun multe, douA zile şi două nopti s-a chefuit pe insull la botezul lui. Naş cine putea să fie ? Fireşte, Guliver. Dar nu sin gur. A mai fost şi un al doilea naş, Mac lntyre tatăl. Cheful avu loc cu o săptămînă inainte de pornirea expedijiei impotriva lui Town H i l l . L a botezu l lui Sinabi s e ad useri daruri multe şi s e rostiră felurite uriri. Primul naş ii dărui un cufitaş marinăresc de ofel. Şi-i dori lui Sinabi să tie neincovoiat ca otelul. Doctorul Balle ii atlrnă de git un lănfuc de aur, pe care-I a vea de la o străbunică, urindu-i : - Să atingi anii ăstui lan! 1 Cl ara Cooper, in numele invăţafilor de pe insulă, ii dărui, ce credeti ? Un ochean mititel, mititel, ca de jucărie, dar prin care vedeai de minune stelele chiar li ngă tine. - Să ai parte de belşugul minţii şi al inimi i, să poli afla bucuria luminii, spuse Clara Cooper sărutind creştetu l cu puf auriu a l copilului. Iar cei doi Mac lntyre şi-au tot frămîntat mintea ce dar să-i potrivească. Pîni la urmă au găsit. Un ceasornic 1 Da, da, un cesulet cît o unghie, taman bun pe măsura lănţ\lcului dărui\ de Balle. Şi i-au ticluit lui Sinabi şi o urare, i n stihuri, cu privire la rosturile darului :

,.Să-li arate S por în toate Şi să·ti sune Clipe bune 1 " Oare toate aceste frumoase urări porniţe d i n inimă i ş i vor afla împlln�re ? Povestitorul este încredinţat el se vor implini flră doar şi poate. Dumneata, scumJ:Ie cititor, nu eşti de aceeaşi părere ?

(SFI RŞIT)

, a 3 It 5 6 7

8 9 10 " 12 13

VE R N E J U L E S 2 3 4 5 6 7 8 9 tO It 12 13 ,.

J

!..Ilo La.

,....

1...1..

1...1..

..

La.

1...1..

!.a. ....

-

!l

....

1...1.. �1 1...1.. !..Ilo iâ

!.a.

1...1..

....

....

iâ

r r

....

La.

ORIZONTA L : 1. Găsit i n căptuşeala h ainei lui tlarbert constit u i recolta de griu de mal tirziu a celor cinci locuitori ;i a ciinelui T.>p de pe ,.Insula Miste· rloasă" - ,.•.. verde. unul din multel e romane ale lui Jules Verne ; 2. Aşa-I .trlga u pe Nabucodonosor tovarişll săi de pe Insula MisterioasA - Căpitan c<:· lebru din .20 de mii de leghe sub miri"; 3. Ca cel ce au greşit dru mul ; 4. Ci· măşl flirineşt l - In " Avent u rile a trei ruşi şi trei englezi", pri meşte o scrlsoa•� de la ex pl oratnrul Llvlngstone - Noii muzic3lă ; 5. Marinarul Pencroff a pier­ dut-o In timpul călătoriei cu balonul spre .,Insula Misterioasă" - llogătre : 6. Plămădeală - Bătrîna negresă din ,. CApitan la 15 ani " - A oeollt plimlntul in 80 de zile ; 7. In romanul lut Jules Verne este In lllidlri ; 8. Prefixul lut 8 - Golful din fundul clirula tlpltanul Nemo se aproviziona cu... aur spre a a· juta ��� luptito ri l pentru libertate din toate colţurile lumii - Gigantică plan111 at!ălitoare ce lmbrlica adliposlurile de pe p(ute int r-unul din romanele lut Jules Verne ; 9. Actiunea romanului ..800 legh r de-a lungul ..." se petrece In America de Sud - Halni ; 1�. Antemerldlan - Ori­ �el in Sahara - Un ciob dintr-un cloD ­ Geor��:e Toplrceanu : 11 Oraş in Alsacia­ Poate H �1 de lreflli - Teritoriu; 12. Prle· tenul nedespArtit al lui Fry din ,.lntere­ santele aventuri ale unul chinez" - Trr· bulau sll fie tare lslele ca sll scape de lovitura cantrel regelui vlnlltorilor Ned Land ; 13. Comi sia de Stat a Planllldr il - Flirll originalitate. VERTICA L : 1 . Numelr malaez al unei varietlifl de arbore de pline mentionat In .,20 mii leghe sub miri" - Plute�te Intr-un coman de Jules Verne: 2. tnstru·

-�

meni mu z ical - Ce�a ce era Ta.wpo, tor­ mat prin prlibuşirea cavernelor In mii· locul l avelo r din centrul Insulei Noua Zcelandli ( ,.Copiii căpitanului Grani" J ­ Maiorul din .,Copiii cipltanulul Grant". celebru datoritil nenumAratelor pariuri tăcute cu geogralul Paganell ; 3. Fiu l negr.ulul Tom (,.Cipltan la 15 ani") - A duce - Armi primitivi ; 4. L-a judecat pe Passepartout pentru faptul c·a Intrat lnclllfat Intr-o pa godi din Bombay (.,O­ colul plimlntulul in 80 de zlle")- VI.atul negrulul Nabucodonosor şi al ciinelui Top, un rozător ceva mal mare ca un iep ure ; 5. Aşa �um te slmll rltlnd un roman de Jules Verne - Comuni In •�­ tonul Şlmleul Sll v a ri lel ; 8. O slerli mi· cuţl - Numele malaez a l unor bananr care pot It mlncate fără a 11 R:lilite şi care se coc tot timpul anului (.,20 mii de leghe sub mări"); 7. Pllsllrl de curte Buclltarul de pe vasul .. PIIR:rim0, sin��:uru1 om care n u era de origine amerlcanll (.,Cipitan la tS ani"): 8. Plantă ce creşte In Venezuela - Au petrecut cind siptllminl In el - Po&lav lirinesc ; 9. Z - lmprejurul " el " formează titlul u n ul roman de Jules Verne - O plnzll cu ­ rfoasll ; ro. Al treilea pasager al prolec• tllulul vagon descrl• In romanul . De la pllmlnt la luni" de Jules Verne - Brazde - Lantan ; 1 1 . Am fost... In Oltenia Un asemenea elefant e descris Intr-un roman de Jules Verne : 12. Fabricant de oale - Jules Verne ne spune eli au pe­ trecut doi... De un bloc de gheafll : Il. In a
la

l ndemlnl :

ATAit - Al(l.

CITIŢI

COLECŢ I A

,.ME"R.I DIANE"

Nuvele şi povestiri ale scriitorilor de pe toate meridianele

latl

ultimele

W. Bredel ·INTILN I RE PE VOLGA povestire 184 p ag. 1 ,50 lei

K. Capek DISPARIŢIA ACTORULUI BENDA schi le 148 pag. 1 ,50 Jet A. VOD Chamisso EXTRAORDINARA POVESTE. A LUI PETER SCHLEî.aHL 1 ,50 lei J l2 pag.

avariţU : Mohammed Dib LA CAFENEA · nuvele I28 pag. 1 ,50 !el

CINA

168 p ag .

H. Fast CEA DE povestiri

TAINA 1 ,50

lei

R. J. Payr6 DIAVOLUL JN BELGlA povestiri 160 pag. 1 ,50 lei

VI ZITA Ţ I CIT MAl DES L I B RARI I LE r VEŢI GASI

DE FI ECARE DATA ALTE CARTI VA INTERESEAZA.

CAltE

LUCRARI CARE VOR APAREA l N COLECŢIA .,POVESTIRI ŞT I I NŢIF ICQ-FANTASTICE" Nr. 37-38-39-4� 1-42 Vldor Eftimiu.

-

"Pe urmele znnbralui .. - roman istoric de

Nr. 43 - ,.Atol Fakaofo" :..._ nunll( ştiinfiflco.lantastici de 1. t:fr'enle\r (traducere din limba rusi).