* The preview only shows a few pages of manuals at random. You can get the complete content by filling out the form below.
Description
Cartea de teorie Dramatica Capitolul 1: Dramatica și Creative Writer cuprins | capitolul precedent | Capitolul următor Un loc de pornire Stăpânirea meșteșugului scrisului necesită o abilitate în comunicare și un fler pentru stil. Prin comunicare, un public primește sens. Prin stil, un autor atinge un impact. Teoria Dramatica a poveștii explorează ambele aspecte ale procesului de scriere oferind ghiduri structurale pentru clarificarea comunicării și tehnici artistice pentru îmbunătățirea stilului. În consecință, această carte este împărțită în două secțiuni principale: Elementele structurii și Arta povestirii . Separarea acestor două aspecte ale meșteșugului de scris ne permite să vedem mai profund fiecare. Acest aranjament împarte, de asemenea, experiența scrisului în două părți, atunci când în practică, ele sunt de obicei amestecate într-un efort simultan. Au fost scrise multe alte cărți care explorează procesul de creare amestecat. În schimb, aceasta este o carte de teorie și este concepută mai mult pentru a educa, decât pentru a inspira. Totuși, motivația de a scrie este una de inspirație. Așadar, înainte de a ne grăbi cu capul într-o explicație detaliată, precisă și revoluționară a poveștii, să punem totul în context, descriind relația lui Dramatica cu Creative Writer. Comunicare Procesul de comunicare necesită cel puțin două părți: inițiatorul și destinatarul. În plus, pentru ca comunicarea să aibă loc, inițiatorul trebuie să fie conștient de informațiile sau sentimentele pe care dorește să le transmită, iar destinatarul trebuie să poată determina acest sens. În mod similar, povestirea necesită un autor și un public. Și, pentru a spune o poveste, trebuie să ai o poveste de povestit. Numai atunci când un autor este conștient de mesajul pe care dorește să-l transmită, el poate determina cum să acopere mesajul astfel încât acesta să fie primit cu exactitate. Trebuie remarcat faptul că un public este mai mult decât un participant pasiv în procesul de povestire. Când scriem expresia „A fost o noapte întunecată și furtunoasă”, am comunicat un mesaj, deși unul nebulos. În plus față de cuvinte, o altă forță este la lucru creând sens în mintea cititorului. Cititorii înșiși s-ar putea să fi amintit amintiri despre parfumul ploii proaspete pe paie uscată, teama tremurândă de a exploda orbirea fulgerului sau un sentiment de mulțumire care își amintește un covor de blană moale în fața unui foc furibund. Dar tot ce am scris a fost: „A fost o noapte întunecată și furtunoasă”. Nu am menționat nimic în acea frază de paie sau fulgere sau amintiri de foc. De fapt, odată ce starea de spirit este stabilită, cu atât mai puțin spus, cu atât publicul își poate imagina. Ne-am imaginat publicul ce aveam în minte noi, autorii? Probabil nu. Am comunicat? Niste. Am comunicat ideea unei nopți întunecate și furtunoase. Publicul a făcut, însă, multă creație de unul singur. Am spus o poveste? Cu siguranta nu! cuprins | capitolul precedent | Capitolul următor Original text We mentioned nothing in that phrase of straw or lightning or fireside memories. Contribute a better translation