Articol Științific Dezvoltarea Rolului Global Al Uniunii Europene În Afacerile Internaționale

Dezvoltarea rolului global al Uniunii Europene în afacerile internaționale.

Alexandru NANI, student, Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative Universitatea de Stat a Moldovei, Chișinău Conducător științific: Liliana BENIUC, dr. , conf. univ.

Abstract: This article aims to identify the role of the European Union in the global arena through its actions, policies and relations that the EU has with other global actors, determining the issues that have influenced the growth and decline of the EU's image in the international community. This article also aims to determine the level of involvement of the European Union in the globalization process. Keywords: trade, European values, European enlargement policy, global health, Brexit, globalization. Uniunea Europeană este un actor cu pondere pe arena internațională și cu o influență considerabilă asupra procesului de globalizare. Fiind constituită inițial ca o uniune economică aceasta a putut să crească într-o comunitate care urmărește atât dezvoltarea economică propriu-zis cât și promovarea unor valori fundamentale precum demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, ș.a. Constituită din 27 de state și cu o economie de piață stabilă într-o permanentă creștere, UE a reușit să stabilească relații comerciale cu state din diferite colțuri ale lumii: începând cu Japonia și finisând cu altă organizație internațională MERCOSUR. UE își gestionează relațiile comerciale cu țările terțe prin intermediul acordurilor comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea oportunități comerciale mai bune și a înlătura barierele comerciale [2]. Rolul global al Uniunii Europene poate fi dedus și prin influența pe care aceasta o are asupra sistemul comercial mondial. UE este practic cea mai mare economie din lume, producând peste 20 % din produsul intern brut (PIB) la nivel mondial. Datorită PIB-ului său de aproximativ 14 000 de miliarde EUR și gradului de deschidere a pieței sale, cu exporturi în valoare de 3 142 de miliarde EUR și importuri în valoare de 2 842 de miliarde EUR, UE a jucat un rol central în modelarea sistemului comercial global, în primul rând prin sprijinul acordat OMC. Deschiderea economică a adus și va aduce în continuare avantaje semnificative pentru UE, dat fiind că peste 30 de milioane de locuri de muncă din UE depind de comerțul extern și că se preconizează că 90 % din creșterea economică globală din următorii 15 ani va fi generată în afara Europei [3]. De asemenea UE a avut un impact puternic asupra dezvoltării Organizației Mondiale a Comerțului,

până în prezent Uniunea Europeană încearcă să găsească modalități noi de modernizare a normelor OMC și de abordare a noilor provocări globale. Aceste aspecte demonstrează rolul Uniunii Europene ca un actor de frunte în relațiile comerciale globale. Totodată sesizăm influența pe care UE o are asupra aspectelor economice a procesului de globalizare. În prezent Uniunea Europeană se afirmă în comunitatea internațională și mai cu seamă în regiune ca un adevărat promotor de valori. UE apără și promovează drepturile fundamentale, precum: demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și drepturile omului. Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate în care au întâietate toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării. Aceste valori sunt parte integrată din modul european de viață [4]. Apărarea și promovarea valorilor europene au avut ca rezultat practic 70 ani de stabilitate și prosperitate pe continent, astfel în 2012 UE a primit Premiul Nobel pentru Pace ca recompensă pentru susținerea unor cauze majore precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa. Valorile europene ajung să facă parte și din viața comunităților din afara Uniunii Europene. Există diverse forme de promovare a acestor valori, dar cea mai eficientă o putem considera Politica Europeană de Vecinătate. Prin intermediul acordurilor comune între UE și statele din vecine subiectul valorilor este menționat tot mai des. PEV promovează valori fundamentale pentru statele democratice în scopul atingerii unei integrări economice și politice mai rapide și la un nivel mai avansat. De alt fel, valorile europene mai sunt promovate și prin numeroasele acțiuni de ajutor umanitar oferit de Uniunea Europeană, statelor din întreaga lume. Astfel acțiunile UE sunt ghidate de principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței. Ajutorul se acordă prin intermediul a peste 200 de organizații și agenții partenere internaționale și locale și beneficiază de sprijinul a mii de voluntari europeni [5]. Politica Europeană de Vecinătate este o parte a acțiunii de politică externă a Uniunii Europene scopul căreia fiind dezvoltarea relațiilor între UE și statele din imediata apropiere (vecinătate) a acesteia. PEV pune accent sporit pe cooperarea bilaterală cu statele vecine în scopul dezvoltării domeniului economic, asigurarea securității regionale, promovarea valorilor Europene precum: buna guvernanță, drepturile omului, statul de drept. PEV oferă un cadru de parteneriate mai eficiente și mai strânse cu vecinii din estul și sudul UE, bazate pe interesele comune. Principalul obiectiv al Parteneriatului estic este „accelerarea asocierii politice și aprofundarea integrării economice” dintre UE și vecinii săi din est. Nivelul de integrare și cooperare reflectă angajamentul fiecărei țări partenere față de valorile, standardele și structurile europene, precum și progresele pe care le realizează în acest sens. Parteneriatul estic urmărește să promoveze democrația și buna

guvernare, să întărească securitatea energetică, să sprijine reformele sectoriale (inclusiv în domeniul protecției mediului), să încurajeze contactele interpersonale, să sprijine dezvoltarea economică și socială și să ofere finanțare suplimentară pentru proiecte de reducere a dezechilibrelor socioeconomice și de creștere a stabilității [6]. În acest mod poate fi identificată poziția Uniunii Europene pe continent care permite crearea unui mediu favorabil și dezvoltarea comună. Uniunea pentru Mediterană constituie un cadru multilateral pentru relațiile politice, economice și sociale dintre Uniunea Europeană și țările din sudul și estul Mării Mediterane. UpM urmărește obiectivul de a crea un spațiu de pace, stabilitate, securitate și prosperitate economică comună, cu respectarea deplină a principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovând în același timp înțelegerea între culturi și civilizații în regiunea euro-mediteraneeană. În acest mod poate fi identificată poziția Uniunii Europene pe continent care permite crearea unui mediu favorabil și dezvoltarea comună. Urmărind acest aspect al Politicii Europene de Vecinătate observăm că prin intermediul ei UE reușește să se afirme ca un adevărat actor global ce se dezvoltă în domeniul afacerilor internaționale cu statele vecine. De asemenea prin relația sa de cooperare și promovare a valorilor europene UE își creează o imagine a unui partener de încredere. Politica de extindere a UE urmărește să unească țările europene într-un proiect politic și economic comun. Călăuzită de valorile Uniunii și fiind supusă unor condiții stricte, extinderea s-a dovedit a fi unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru promovarea reformelor politice, economice și sociale și pentru consolidarea păcii, a stabilității și a democrației pe întregul continent. Politica

de

extindere

consolidează,

de

asemenea,

prezența

UE

pe

scena

mondială.

În prezent criteriile de aderare sunt: 1. stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului, respectarea și protecția minorităților; 2. o economie de piață funcțională și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul Uniunii; 3. capacitatea de a-și asuma obligațiile care decurg din calitatea de membru, inclusiv de a adera la obiectivele uniunii politice, economice și monetare și de a adopta normele, standardele și politicile comune care constituie corpusul dreptului UE. Dat fiind faptul că din 2013, de la aderarea Croației la UE, procesul de extindere s-a stopat și există 5 state candidate (Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia, Turcia) denotă că Uniunea Europeană la momentul de față nu este pregătită pentru acceptarea unor noi membri. Printre motive

pot fi considerate: valurile de migrați, ieșirea Marii Britanii din rândurile statelor membre ale Uniunii Europene și desigur pandemia de COVID-19 care s-a dovedit a fi o adevărată încercare pentru UE, îndeosebi pentru Italia. Procesul de extindere a Uniunii Europene și îndeplinirea cerințelor de aderare de către statele candidate în fond prezintă o modalitate prin care UE își creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea comună dar și consolidarea poziției în comunitatea internațională. În pofida faptului că Marea Britanie s-a retras din UE, statele care sunt pe calea aderării la Uniune nu și-au schimbat vectorul, ceea ce demonstrează încă odată că UE este un actor influent în relațiile internaționale. UE a stabilit o relație strânsă cu Organizația Națiunilor Unite (ONU), prin cooperarea cu Secretariatul ONU și cu agențiile, fondurile și programele ONU. Cooperarea vizează chestiuni legate de sănătate, dezvoltarea, drepturile omului, schimbările climatice, gestionarea situațiilor de criză și ajutorul umanitar. UE sprijină Organizația Mondială a Sănătății (OMS), autoritatea de referință în materie de sănătate globală din cadrul sistemului Națiunilor Unite. De asemenea Comisia Europeană joacă un rol activ în discuțiile privind sănătatea globală în cadrul Grupului celor 20 (G20), și al Grupului celor 7 (G7) reprezentând cele mai mari 7 economii dezvoltate ale lumii. Printre subiectele discutate se numără: 

Securitatea sanitară



Rezistența tot mai mare la antibiotice



Consolidarea cooperării dintre sistemele de sănătate

Comisia Europeană și statele membre ale UE au o responsabilitate comună în vederea realizării ODD. Răspunsul Comisiei la Agenda 2030 privind obiectivele de dezvoltare durabilă este prezentat într-o comunicare adoptată în 2016, intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil”. Acest răspuns include elemente cum ar fi integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în politicile și inițiativele UE, raportarea periodică privind progresele înregistrate, colaborarea cu principalele părți interesate și elaborarea unei viziuni pe termen lung. Politica UE în materie de sănătate globală, definită în 2010, identifică principalele provocări și stabilește patru principii directoare pentru consolidarea viziunii, poziției și acțiunii. O politică globală cuprinzătoare în domeniul sănătății necesită colaborarea cu toate celelalte organizații și grupuri de interese relevante, în diverse domenii, printre care: 

comerț



finanțare



ajutor pentru dezvoltare



migrație



securitate, schimbări climatice și acțiuni de mediu



cercetare și inovare. UE susține accesul universal la servicii medicale de calitate și promovează o finanțare

echitabilă și eficace a cercetării, în beneficiul sănătății tuturor. UE depune eforturi pentru a se asigura că produsele noi sunt sigure, eficace, disponibile și accesibile. În contextul pandemiei Covid-19, UE a depus un efort semnificativ pentru lupta cu această problemă atât la nivelul statelor din Uniune cât și a partenerilor săi din exterior. Prin intermediul donațiilor de echipament medical, a vaccinurilor și desigur a resurselor financiare UE își fortifică poziția pe arena internațională și poate fi observată o evoluție a rolului său pentru dezvoltarea sectorului sănătății mondiale. Cooperarea în materie de securitate mondială între Uniunea Europeană și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord se bazează pe împărtășirea intereselor strategice și confruntarea cu aceleași provocări. Gama de subiecte discutate între NATO și UE s-a extins considerabil în ultimii doi ani. Dialogul politic acoperă întregul spectru de probleme relevante pentru ambele organizații, inclusiv implicațiile geopolitice ale COVID-19, amenințările cibernetice și hibride, Rusia, China, Balcanii de Vest, Orientul Mijlociu și Afganistan. De la începutul crizei din Ucraina, ambele organizații au lucrat pentru a se asigura că acțiunile lor se completează reciproc. NATO și UE cooperează în probleme de interes comun precum, gestionarea crizelor, dezvoltarea capacităților de dezvoltare, consultărilor politice, acordarea de sprijin partenerilor comuni din est și sud. Uniunea Europeană este un partener unic și esențial pentru NATO. Aceste două organizații împărtășesc majoritatea membrilor, au valori comune, și se confruntă cu amenințări și provocări similare. Domeniile de cooperare între UE și NATO cuprind colaborarea în combaterea traficului ilegal de oameni în marea Egee și Mediterana Centrală, cooperare în zona Balcanilor de vest, zone precum Afganistan, Irak, Darfur, Sudan, etc. Atât NATO, cât și UE sunt structuri angajate în combaterea terorismului și proliferarea armelor de distrugere în masă. De câțiva ani, forțele navale ale NATO din cadrul operațiunii Ocean Shield (2008-2016) și forțele navale ale UE (operațiunea Atalanta) au lucrat cot la cot cu alți actori, în largul coastei Somaliei, pentru misiuni anti-piraterie [7]. Strânsa relația a Uniunii Europene cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în materie de securitate și menținere a păcii globale scoate în evidență faptul că UE are un impact semnificativ și în această sferă a afacerilor internaționale.

Brexit – acțiunea de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană care a avut loc oficial pe data de 1 ianuarie 2020. Retragerea Regatului Unit din UE, piața unică și uniunea vamală a creat bariere în calea schimburilor comerciale și transfrontaliere, care nu au existat înainte de 1 ianuarie 2021. Retragerea generează consecințe ample și inevitabile pentru administrațiile publice, întreprinderi și cetățeni, chiar și în condițiile aplicării Acordului comercial și de cooperare UERegatul Unit. Decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană ca urmare a rezultatului unei consultări populare [8], care a luat prin surprindere inclusiv pe partizanii Brexit, a avut efectul unei unde de șoc resimțite pe plan internațional. Brexit-ul a fost o lovitură puternică asupra imaginii Uniunii Europene pe arena internațională. Marea Britanie a fost un membru valoros în UE, iar părăsirea Uniunii a scos în evidență faptul că UE nu este o structură perfectă după cum pare inițial. De asemenea părăsirea Uniunii Europene de către Marea Britanie poate servi drept exemplu pentru alte state care potențial și-ar dori acest lucru. Ceea ce ar defavoriza Uniunea Europeană și mai mult pe arena internațională. De asemenea Brexit-ul poate fi abordat ca și un proces pozitiv din considerentul că sistemul s-a lipsit de „veriga slabă” și astfel Uniunea Europeană va putea continua dezvoltarea sa fără prea mari schimbări luând în considerare faptul că relațiile cu Marea Britanie nu au fost rupte. În fond la etapa actuală în contextul pandemiei Covid-19, atât Marea Britanie cât și UE par să ajungă la concluzia că Brexit-ul nu a fost în tocmai cea mai bună decizie. Totuși părăsirea Regatului Unit a fost o experiență pentru UE care a demonstrat faptul că UE este o comunitate deschisă care nu impune apartenența acesteia și că în UE oricare decizie este respectată ce denotă încă odată spiritul valorilor europene pe care Uniunea le promovează. Efectele de lungă durată urmează să le vedem totuși după o perioadă considerabilă de timp. De asemenea nu este exclus faptul că Marea Britanie ar putea să își dorească eventual readerarea la Uniunea Europeană. Imaginea Uniunii Europene pe arena internațională este într-o oarecare măsură lezată/atacată de Federația Rusă. S-ar putea ca această „tradiție” să fie o moștenire a războiului rece. Astfel o lovitură puternică pentru imaginea UE pe continent, a fost anexarea forțată a peninsulei Crimeea din anul 2014. Prin asemenea acțiune Federația Rusă indirect a demonstrat că de facto UE nu are împuternicirea de a influența nelegitimitățile care se petrec în imediata sa apropiere. Uniunea Europeană a cerut încetarea focurilor pe teritoriul Ucrainei, retragerea trupelor rusești și ca finalitate a condamnat anexarea peninsulei Crimeea. Totuși indiferent de acțiunile întreprinse de UE, teritoriul anexat așa și a rămas în componența Rusiei. Nu există garanții că aceasta nu ar putea să se repete. Consider important de menționat că de fapt Rusia are relații tensionate nu doar cu UE ci și cu alte supraputeri precum SUA, astfel deducem rolul Rusiei ca un provocator pe arena internațională. La

etapa actuală (21.04.2021) noi forțe militare rusești se concentrează la frontiera cu Ucraina. Președintele SUA Joe Biden și cancelarul Germaniei Angela Merkel au cerut Rusiei să își retragă forțele armate de la granița cu Ucraina, cerințe ce au rămas ignorate la moment. UE duce o politică de sancțiuni împotriva Rusiei din cauza politicii nedemocratice pe care o duce cea din urmă. Astfel cel mai recent pachet de sancțiuni în potriva Rusiei a fost motivat de comportamentul dur față de protestatarii pașnici (protest în masă în susținerea opozantului președintelui Vladimir Putin – Alexei Navalnîi). Drept finalitate au fost expulzați 3 diplomați ai Uniunii Europene din Federația Rusă sub pretextul că aceștia au participat la manifestațiile de susținere a lui Alexei Navalnîi. În ceea ce urmează imaginea Uniunii Europene ca actor internațional cu pondere, ca una din cele mai mari puteri din lume a avut de suferit și mai mult. În conformitate cu declararea persona non grata a 3 diplomați al statelor Germania, Polonia și Suedia, Înaltul Reprezentat al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, organizează o întrevedere cu Ministrul de afaceri externe al Federației Ruse Serghei Lavrov, care s-a dovedit a fi un eșec total pentru Uniunea Europeană. Dat fiind faptul că această întrevedere s-a organizat din motivul acțiunilor total nedemocratice a Rusiei, Ministrul Lavrov ar fi trebuit să fie mai reținut în replici, dar realitatea a fost alta. Întrevederea s-a încheiat cu declarațiile lui Serghei Lavrov care public a numit Uniunea Europeană drept un partener de neîncredere pentru Rusia [9]. În acest context relațiile și așa foarte tensionate între UE și Federația Rusă s-au distanțat și mai mult. În prezent putem numi aceste declarații ca un atentat indirect la imaginea Uniunii pe arena internațională. Astfel au loc acțiuni se subminare a rolului UE ca actor în afacerile internaționale. Activitatea Uniunii Europene în totalitatea sferelor sale de influență are drept rezultat favorizarea procesul globalizării. Astfel rolul global al Uniunii Europene în afacerile internaționale poate fi dedus din activitatea UE în domenii precum: relațiile comerciale, stabilirea relațiilor bilaterale cu statele vecine (PEV), cooperarea cu organizații internaționale (OMC, ONU, OMS). Un alt aspect prin care Uniunea Europeană pune accent pe globalizare poate fi dedus din Motto-ul UE „Uniți în diversitate”. Valorile și idealurile europene promovate prin intermediul tuturor acțiunilor sale de asemenea au un impact benefic asupra imaginii uniunii în comunitatea internațională. Putem să afirmăm cu siguranță că rolului UE în afacerile internaționale se află în dezvoltare, la momentul de față Uniunea Europeană intră în rândul actorilor mondiali cu influență considerabilă. Andrew Moravcsik mergea în 2010 până la a considera Uniunea Europeană drept a doua superputere, alături de SUA, într-o lume caracterizată de bipolarism: „Europa este singura regiune din lume, pe lângă Statele Unite ale Americii, capabilă să exercite o influență globală de-a lungul întregului spectru al

puterii, de la soft la hard” [1]. Ceea ce accentuează și mai mult percepția UE ca parte influentă a comunității internaționale. Totuși putem observa că rolul Uniunii Europene s-a aflat în atât în ascendență cât și în descendență, fiind influențat de alți actori internaționali. Cooperarea cu structurile mondiale precum ONU, NATO, OMC, OMS au avut un impact benefic și a consolidat imaginea Uniunii ca o structură puternică ce își aduce direct aportul la prosperitatea și siguranța mondială. Iar fenomenul Brexit-ului și relațiile tensionate cu Federația Rusă au avut ca efect descendența rolului Uniunii Europene, scoțând în evidență faptul că UE nu este o structură perfectă deși tinde spre aceasta. La momentul actual există tendința de creștere și dezvoltare a rolului Uniunii Europene în afacerile internaționale în mare parte datorită implicării active a UE în soluționarea provocărilor mondiale precum este criza mondială sau pandemia de COVID-19. Tot din acest considerent poate fi observat nivelul de contribuție a UE în procesul de globalizare. Luând în considerare faptul că toate statele membre ale UE cedează din propria suveranitate pentru bunăstarea Uniunii denotă spiritul progresist, solidar și nivelul de integrare comunitară care există în Uniunea Europeană. Pe parcursul a 70 de ani pace, stabilitate și progres UE demonstrează că mereu există loc pentru dezvoltare. În acest sens este rațional să afirmăm că Uniunea Europeană nu și-a atins încă apogeul, iar evoluția UE este încă în desfășurare și este greu de prezis când și în ce circumstanțe va atinge cote maxime.

Bibliografie 1. Andrew Moravcsik, „Europe: Rising Superpower in a Bipolar World”, în Alan S. Alexandroff, Andrew F.Cooper (eds.), Rising States, Rising Institutions, (Washington D.C.: Brookings Institution Press, 2010), pp. 151-174. 2. Consiliul European Consiliul Uniunii Europene, „Acordurile comerciale ale UE”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/trade-policy/tradeagreements/ 3. Europarl, „Uniunea Europeană și partenerii săi comerciali”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/160/uniunea-europeana-si-parteneriisai-comerciali 4. europa.eu, „Obiectivele și Valorile UE”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-in-brief_ro 5.

europa.eu, „Ajutor umanitar și protecție civilă”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://europa.eu/european-union/topics/humanitarian-aid-civil-protection_ro

6. Europarl, „Politica europeană de vecinătate”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/170/politica-europeana-de-vecinatate 7. North Atlantic Treaty Organization, „Relations with European Union”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_49217.htm 8. BBC News, „Brexit: All you need to know about the UK leaving the EU”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: http://www.bbc.com/news/uk-politics-32810887 9. EUtoday, „EU an “unreliable partner” says Russian Foreigh Minister Sergei Lavrov”, accesat la 24.04.2021, disponibil la: https://eutoday.net/news/politics/2021/eu-an-unreliablepartner-says-russian-foreign-minister-sergey-lavrov

PARTEA 3 din Cercetare : Cooperarea cu structurile mondiale precum ONU, NATO, OMC, OMS au avut un impact benefic și a consolidat imaginea Uniunii ca o structură puternică ce își aduce direct aportul la prosperitatea și siguranța mondială. Iar fenomenul Brexit-ului și relațiile tensionate cu Federația Rusă au avut ca efect descendența rolului Uniunii Europene, scoțând în evidență faptul că UE nu este o structură perfectă deși tinde spre aceasta. La momentul actual există tendința de creștere și dezvoltare a rolului Uniunii Europene în afacerile internaționale în mare parte datorită implicării active a UE în soluționarea provocărilor mondiale precum este criza mondială sau pandemia de COVID-19. Tot din acest considerent poate fi observat nivelul de contribuție a UE în procesul de globalizare. Luând în considerare faptul că toate statele membre ale UE cedează din propria suveranitate pentru bunăstarea Uniunii denotă spiritul progresist, solidar și nivelul de integrare comunitară care există în Uniunea Europeană. Pe parcursul a 70 de ani pace, stabilitate și progres UE demonstrează că mereu există loc pentru dezvoltare. În acest sens este rațional să afirmăm că Uniunea Europeană nu și-a atins încă apogeul, iar evoluția UE este încă în desfășurare și este greu de prezis când și în ce circumstanțe va atinge cote maxime. UE este dedicată multilateralismului, în centrul acestuia aflându-se o Organizație a Națiunilor Unite puternică și eficace. Acest angajament se întemeiază pe convingerea că, pentru a putea răspunde crizelor, provocărilor și amenințărilor la nivel mondial, comunitatea internațională

are nevoie de un sistem multilateral eficient, fondat pe norme și valori universale. De-a lungul anilor, UE a stabilit o relație solidă cu ONU. Cooperarea are loc într-o gamă largă de domenii abordate de diferitele organisme ale ONU. De asemenea, UE participă la Adunarea Generală anuală a ONU.