Convenţia Internationala Cu Privire La Drepturile Copilului

Republica Moldova

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE CONVENȚIE INTERNATIONALĂ Nr. CIMAE52/1989 din 20.11.1989

CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI* Publicat : 30.12.1998 în TRATATE INTERNATIONALE Nr. 1 art. 52 Data intrării în vigoare * Adoptată de Adoptarea generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Intrat în vigoare la 20 septembrie 1990. PREAMBUL Statele părţi la prezenta Convenţie, Considerând că, în conformitate cu principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum şi egalitatea şi caracterul inalienabil al drepturilor lor sunt fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume, Având în vedere faptul că popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou în Cartă încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea fiinţei umane, şi sunt hotărâte să promoveze progresul social şi să instaureze cele mai bune condiţii de viaţă într-o libertate cât mai deplină, Recunoscând că Naţiunile Unite, în Declaraţia universală a drepturilor omului şi în pactele internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit ca fiecare este îndreptăţit să se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertăţile care sunt enunţate în acestea, fără nici o deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau altă situaţie, Amintind că în Declaraţia universală a drepturilor omului Naţiunile Unite au proclamat că copiii au dreptul la ajutor şi la o asistenţa specială, Convinşi că familia, unitatea fundamentală a societăţii, şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi, şi în mod deosebit copiii, trebuie să beneficieze de protecţia şi de asistenţa de care are nevoie pentru a putea să joace pe deplin rolul său în societate, Recunoscând că pentru deplina şi armonioasa dezvoltare a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosferă de fericire, dragoste şi înţelegere, Considerând că este important de a pregăti pe deplin copilul pentru a avea o viaţă individuală în societate şi de a-1 creşte în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul păcii, demnităţii, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii, Având in vedere că necesitatea de a acorda o protecţie specială copilului a fost enunţată în Declaraţia de la Geneva din 1924 cu privire la drepturile copilului şi în Declaraţia drepturilor copilului adoptată de Adunarea generală la 20 noiembrie 1959 şi că a fost recunoscută în Declaraţia universală a drepturilor omului (în mod deosebit în articolele 23 şi 24), în Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (în mod deosebit în art. 10) şi statutele şi instrumentele pertinente ale instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale care se preocupă de bunăstarea copilului, Având în vedere că, aşa cum s-a indicat în Declaraţia drepturilor copilului, copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizică şi intelectuală, are nevoie de o protecţie specială şi de îngrijiri speciale, în principal de o protecţie juridică potrivită, înainte şi după naştere.

Reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunăstării copiilor, cu referire specială la practicile în materie de adopţiune şi de plasament familial pe plan naţional şi internaţional, de Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite privind administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing) şi ale Declaraţiei relative la protecţia femeilor şi copiilor în perioade de urgenţă şi de conflict armat, Recunoscând că în toate ţările lumii sunt copii care trăiesc în condiţii deosebit de dificile şi că este necesar să se acorde acestor copii o atenţie deosebită, Ţinând seama în mod corespunzător de importanţa tradiţiilor şi valorilor culturale ale fiecărui popor în protecţia şi dezvoltarea armonioasă a copilului, Recunoscând importanţa cooperării internaţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale copiilor în toate ţările şi în mod deosebit în ţările în curs de dezvoltare, Au convenit asupra celor ce urmează: PARTEA ÎNTÂI Articolul l În sensul prezentei Convenţii, prin copil se înţelege orice fiinţă umană sub vârsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor când, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această vârstă. Articolul 2 1. Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate în prezenta Convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului sau a părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţională, etnică sau socială, de situaţia lor mate-rială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de altă situaţie. 2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale. Articolul 3 1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate. 2. Statele părţi se angajează să asigure copilului protecţia şi îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinând cont de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare. 3. Statele părţi vor veghea ca funcţionarea instituţiilor, serviciilor şi lăcaşelor care au responsabilităţi faţă de copii şi asigură protecţia lor să fie conformă cu normele fixate de către autorităţile competente, în special în domeniul securităţii şi sănătăţii, şi în ceea ce priveşte numărul şi competenţa personalului lor ca şi în privinţa unui control corespunzător. Articolul 4 Statele părţi se angajează să ia toate măsurile legislative, administrative şi altele care sunt necesare pentru a pune în practică drepturile recunoscute în prezenta Convenţie. In cazul drepturilor economice, sociale şi culturale, ele vor lua aceste măsuri în limitele maxime ale rezervelor de care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale.

Articolul 5 Statele părţi vor respecta responsabilitatea, dreptul şi obligaţia pe care le au părinţii sau, după caz, membrii familiei lărgite sau a comunităţii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespundă dezvoltării capacităţilor acestuia, orientarea şi sfaturile corespunzătoare exercitării drepturilor pe care i le recunoaşte prezenta Convenţie. Articolul 6 1. Statele părţi recunosc că orice copil are un drept inerent la viaţă. 2. Statele părţi vor asigura în toată măsura posibilului supravieţuirea şi dezvoltarea copilului. Articolul 7 1. Copilul este înregistrat imediat după naşterea sa şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, în măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia. 2. Statele părţi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaţiei lor naţionale şi obligaţiilor asumate potrivit instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenţa acestora, copilul s-ar găsi în situaţia de a fi apatrid. Articolul 8 1. Statele părţi se angajează să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele său şi relaţiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fără amestec ilegal. 2. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea sa să fie restabilită cât mai repede posibil. Articolul 9 1. Statele părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei lor, cu excepţia situaţiei în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi în conformitate cu legile si procedurile aplicabile, că această separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci când părinţii maltratează sau neglijează copiii sau când părinţii trăiesc separat şi când urmează să se ia o hotărâre cu privire la locul de reşedinţă al copilului. 2. În toate cazurile prevăzute la paragraful l al prezentului articol, toate părţile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute părerile lor. 3. Statele părţi vor respecta dreptul copilului, separat de cei doi părinţi ai săi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, afară de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului. 4. Când separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (înţelegându-se moartea indiferent de cauză, survenită în timpul detenţiei) celor doi părinţi sau a unuia din ei, sau a copilului, statul parte dă, la cererea părinţilor, a copilului său, dacă este cazul, a unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale asupra locului unde se găsesc membrul sau membrii familiei, afară de cazul că divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunăstării copilului. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri să nu antreneze prin ea însăşi consecinţe dăunătoare persoana sau persoanele în cauză.

Articolul 10 1. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor părţi potrivit paragrafului l al art. 9, orice cerere făcută de un copil sau de către părinţii săi în vederea intrării într-un stat parte sau părăsirii acestuia, în scopul reîntregirii familiei, va fi examinată de statele părţi într-un spirit pozitiv, cu umanism şi operativitate. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri să nu antreneze consecinţe dăunătoare pentru autorii solicitării şi membrii familiei lor. 2. Un copil ai cărui părinţi au reşedinţa în state diferite are dreptul de a întreţine, în afara unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe, regulate cu ambii părinţi, în acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor părţi rezultând din art. 9 paragraful l, statele părţi vor respecta dreptul pe care îl au copilul şi părinţii săi de a părăsi orice ţară, inclusiv pe a lor, şi de a reveni în propria lor ţară. Dreptul de a părăsi orice ţară nu poate fi limitat decât de restricţiile prevăzute de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securităţii naţionale, ordinea publică, sănătatea publică sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta Convenţie. Articolul 11 1. Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în străinătate. 2. În acest scop, statele părţi vor favoriza încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau aderarea la acordurile existente. Articolul 12 1. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare avându-se în vedere vârsta sa şi gradul său de maturitate. 2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care-1 priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituţie corespunzătoare, în conformitate cu regulile de procedură din legislaţia naţională. Articolul 13 1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a căuta, a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natură, fără să ţină seama de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului. 2. Exercitarea acestui drept poate fi supusă restricţiilor, dar numai acelora care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare: a) pentru respectul drepturilor sau reputaţiei altora, sau b) pentru protecţia securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii şi moralei publice. Articolul 14 1. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie. 2. Statele părţi vor respecta dreptul şi obligaţia părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat de o manieră care să corespundă dezvoltării capacităţilor sale. 3. Libertatea de a-şi manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusă decât restricţiilor care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare pentru protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii şi moralei publice sau libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora.

Articolul 15 1. Statele părţi vor recunoaşte drepturile copilului la libertatea de asociere şi la libertatea de reuniune paşnică. 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi obiect decât al acelor limitări care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale, l siguranţei publice sau al ordinii publice, sau pentru a proteja sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. Articolul 16 1. Nici un copil nu va face obiectul ingerinţelor arbitrare sau ilegale în viaţa sa personală, familia sa, domiciliul sau corespondenţa sa şi nici al unor atacuri ilegale la onoarea şi reputaţia sa. 2. Copilul are dreptul la protecţia legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri. Articolul 17 Statele părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masă şi vor veghea ca copilul să aibă acces la o informare şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale diverse, cu deosebire cele care vizează să promoveze bunăstarea sa socială, spirituală şi morală, precum şi sănătatea sa fizică şi mentală. În acest scop, statele părţi: a) vor încuraja mijloacele de informare în masă de a difuza informaţii şi materiale care prezintă o utilitate socială şi culturală pentru copil şi răspund spiritului art. 29; b) vor încuraja cooperarea internaţională în producţia, schimbul şi difuzarea de astfel de informaţii şi materiale provenind din diferite surse culturale, naţionale şi internaţionale; c) vor încuraja producerea şi difuzarea de cărţi pentru copii; d) vor încuraja mijloacele de informare în masă de a ţine seama în mod deosebit de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparţin unui grup minoritar; e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzătoare, destinate protejării copilului împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează bunăstării sale, având în vedere prevederile art. 13 şi 18. Articolul 18 1. Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia ambii părinţi au o răspundere comună pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rând părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor săi legali. Aceştia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului. 2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta Convenţie, statele părţi vor acorda ajutor corespunzător părinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a creşte copilul şi vor asigura crearea instituţiilor, lăcaşelor şi serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor. 3. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror părinţi muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile şi instituţiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condiţiile cerute. Articolul 19 1. Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv

violenţa sexuală, în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat. 2. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde, după cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizând furnizarea de sprijin necesar copilului şi celor cărora le-a fost încredinţat, precum şi pentru alte forme de prevenire, ca şi pentru identificarea, raportarea, retrimiterea, anchetarea, tratarea şi urmărirea penală pentru cazurile de rele tratamente — descrise mai sus — aplicate copilului şi vor cuprinde, de asemenea, după cum se va stabili, proceduri de intervenţie judiciară. Articolul 20 1.Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul său familial sau care, în propriul său interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi la ajutor special din partea statului. 2. Statele părţi vor prevedea pentru acest copil o ocrotire alternativă în conformitate cu legislaţia lor naţională. 3. O astfel de ocrotire alternativă poate să aibă, între altele, forma de plasament familial, "Rafala" din legea islamică, adopţiune sau, dacă este cazul, încredinţare într-o instituţie corespunzătoare pentru copii, în alegerea uneia din aceste soluţii este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuităţi în educarea copilului, ca şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică. Articolul 21 Statele părţi care acceptă şi/sau autorizează adopţiunea, se vor asigura că raţiunea primordială în materie este interesul superior al copilului şi: a) vor garanta că adopţiunea unui copil va fi încuviinţată doar de autorităţile competente care verifică, conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor pertinente şi demne de încredere, că adopţiunea poate să aibă loc având în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi, rudele şi reprezentanţii legali şi, dacă este cazul, că persoanele interesate şi-au dat consimţământul la adopţiune în cunoştinţă de cauză, pe baza tuturor consultărilor necesare; b) vor recunoaşte că adopţiunea în străinătate poate să fie considerată ca un alt mijloc de a asigura îngrijirea necesară copilului, dacă acesta nu poate fi încredinţat în ţara sa de origine unei familii de adopţie sau plasament, sau dacă nu poate fi îngrijit în mod corespunzător; c) se vor asigura că, în cazul adopţiunii în străinătate, copilul va beneficia de garanţiile şi de normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţiuni naţionale; d) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în cazul adopţiunii în străinătate, încredinţarea copilului nu se va traduce printr-un profit material necuvenit persoanelor implicate în aceasta; e) vor promova după caz obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente şi acorduri bilaterale sau multilaterale şi se vor strădui, în acest cadru, să asigure ca încredinţarea copilului în străinătate să fie efectuată de către autorităţile sau organele competente. Articolul 22 1. Statele părţi vor lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura ca un copil care caută să obţină statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor şi procedurilor de drept internaţional sau naţional aplicabile, fie că este singur fie însoţit de mamă şi tată sau de orice altă persoană, să beneficieze de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru a-i permite să se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta Convenţie şi celelalte instrumente internaţionale relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar, la care statele respective sunt părţi.

2. În acest scop, statele părţi vor coopera, după cum vor considera potrivit, la toate eforturile făcute de Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente care colaborează cu ONU, pentru a proteja şi ajuta copilul care se găseşte în asemenea situaţii şi pentru a descoperi părinţii sau alţi membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. în cazurile în care nici un părinte şi nici alt membru al familiei nu poate fi găsit, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricărui alt copil care este permanent sau temporar lipsit de mediul său familial, indiferent pentru care motiv, în conformitate cu prezenta Convenţie. Articolul 23 1. Statele părţi recunosc copilului handicapat mental sau fizic că trebuie să se bucure de o viaţă plină si decentă, în condiţii care să îi garanteze demnitatea, să îi promoveze autonomia şi să îi faciliteze participarea activă la viaţa colectivităţii. 2. Statele părţi recunosc dreptul copilului handicapat de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajează şi asigură, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapaţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute si celor care îi au în grijă, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor care îl îngrijesc. 3. Recunoscând nevoile speciale ale copilului handicapat, ajutorul furnizat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare dată când este posibil, ţinând cont de resursele financiare ale părinţilor copilului sau ale acelora care îl îngrijesc şi va fi astfel conceput încât copilul handicapat să aibă efectiv acces la educaţie, la formare, la servicii de îngrijire a sănătăţii, la servicii de recuperare, la pregătire pentru angajare în muncă şi la mijloace de recreere, de o manieră corespunzătoare care să conducă la o integrare socială şi o dezvoltare individuală cât se poate de complete, incluzând dezvoltarea sa culturală şi spirituală. 4. În spiritul cooperării internaţionale, statele părţi vor promova schimbul de informaţii corespunzătoare în domeniul profilactic al sănătăţii, tratamentului medical, psihologic şi funcţional al copiilor handicapaţi, inclusiv difuzarea de informaţii privind metode de recuperare, servicii de educare şi formare profesională, ca şi accesul la aceste date, în scopul de a permite statelor părţi săşi amelioreze capacităţile şi competenţele si să-şi lărgească experienţa în aceste domenii, în această privinţă se va ţine seama în mod deosebit de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare. Articolul 24 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de servicii medicale, de tratament şi de recuperare. Statele părţi se vor strădui să asigure ca nici un copil să nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii de ocrotire a sănătăţii. 2. Statele părţi vor urmări realizarea integrală a acestui drept şi, în mod deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru: a) reducerea mortalităţii în rândul nou-născuţilor şi al copiilor; b) asigurarea pentru toţi copiii a necesarului de asistenţă medicală şi îngrijire a sănătăţii, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii; c) lupta contra maladiilor şi malnutriţiei în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii, prin aplicarea tehnologiilor uşor de procurat şi prin furnizarea de alimente bogat nutritive şi apă potabilă, ţinând seama de pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural; d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre şi postnatală; e) asigurarea ca toate grupurile societăţii, în mod deosebit părinţii şi copii, să fie informate, să aibă acces la educaţie şi să fie sprijinite în folosirea cunoştinţelor de bază cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii mediului înconjurător şi prevenirea accidentelor; f) dezvoltarea măsurilor de sănătate preventivă, de asistenţă a părinţilor, precum şi de educaţie şi

servicii de planificare familială. 3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare în vederea abolirii practicilor tradiţionale dăunătoare sănătăţii copiilor. 4. Statele părţi se angajează să promoveze şi să încurajeze cooperarea internaţională în vederea asigurării progresive a realizării depline a dreptului recunoscut în prezentul articol. In această privinţă se va ţine seama în mod deosebit de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare. Articolul 25 Statele părţi recunosc copilului care a fost plasat de către autoritatea competenta pentru a primi îngrijiri, protecţie sau tratament fizic sau mental, dreptul la verificarea periodică a tratamentului respectiv şi a oricăror alte elemente legate de plasarea sa. Articolul 26 1. Statele părţi vor recunoaşte oricărui copil dreptul de a beneficia de securitate socială, inclusiv de asigurări sociale, şi vor lua măsurile necesare pentru asigurarea deplinei realizări a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor naţională. 2. Serviciile trebuie să fie acordate când este cazul, ţinându-se seama de resursele şi de situaţia copilului şi a persoanelor responsabile de întreţinerea sa, ca şi de orice alt element aplicabil la solicitarea serviciilor făcute pentru copil sau în numele său. Articolul 27 1. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţă suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. 2. Părinţilor şi oricăror altor persoane care au în grijă un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viaţă necesare dezvoltării copilului. 3. Statele părţi, ţinând seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, vor adopta măsuri corespunzătoare pentru a ajuta părinţii şi alte persoane care au în grijă un copil să valorifice acest drept şi vor oferi, în caz de nevoie, o asistenţă materială şi programe de sprijin, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea şi locuinţa. 4. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei alimentare a copilului de la părinţii săi sau de la alte persoane care au răspundere financiară faţă de el, indiferent dacă se află pe teritoriul lor sau în străinătate, în special în cazul în care persoana care are răspundere financiară faţă de un copil trăieşte într-un alt stat decât cel al copilului, statele părţi vor favoriza aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricăror alte angajamente corespunzătoare. Articolul 28 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, vor urmări în special: a) să facă învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi; b) să încurajeze diferite forme de învăţământ secundar, atât general cât şi profesional, să le facă deschise şi accesibile oricărui copil şi să ia măsuri corespunzătoare, cum sunt instituirea gratuităţii învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie; c) să asigure tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie de capacităţile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate; d) să facă deschise şi accesibile tuturor copiilor informarea şi orientarea şcolară şi profesională; e) să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare

a şcolii. 2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinţă umană şi în conformitate cu prezenta Convenţie. 3. Statele părţi vor promova şi încuraja cooperarea internaţională în domeniul educaţiei, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignoranţei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metode de învăţământ moderne, în această privinţă se va ţine în special seama de necesităţile ţărilor în curs de dezvoltare. Articolul 29 1. Statele părţi sunt de acord că educaţia copilului trebuie să urmărească: a) dezvoltarea personalităţii copilului, a aptitudinilor şi capacităţilor sale mentale şi fizice la nivelul potenţialului lor maxim; b) dezvoltarea respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi pentru principiile consacrate în Carta Naţiunilor Unite; c) dezvoltarea respectului faţă de părinţii copilului, faţă de identitatea sa culturală, de limba proprie şi valorile sale, precum şi faţă de valorile naţionale ale ţării în care trăieşte, ale ţării din care eventual este originar şi ale civilizaţiilor diferite de a sa; d) pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţile vieţii într-o societate liberă, în spiritul înţelegerii, păcii, toleranţei, egalităţii între sexe şi prieteniei între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale si religioase şi cu persoanele de origine autohtonă; e) dezvoltarea respectului faţă de mediul natural. 2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretată de o manieră care să aducă atingere libertăţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi dirija instituţii de învăţământ, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful l din prezentul articol să fie respectate şi ca educaţia în aceste instituţii să fie conformă normelor minimale pe care statul le prescrie. Articolul 30 În statele în care există minorităţi etnice, religioase sau lingvistice sau persoane de origine autohtonă, un copil autohton sau care aparţine uneia din aceste minorităţi nu poate fi privat de dreptul de a avea în comun cu alţi membri ai grupului său propria cultură, de a profesa şi de a practica propria religie sau de a folosi propria limbă. Articolul 31 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la odihnă şi timp liber, dreptul de a se juca şi de a practica activităţi recreative proprii vârstei sale şi de a participa în mod liber la viaţa culturală şi artistică. 2. Statele părţi vor respecta şi promova dreptul copilului de a participa în mod deplin la viaţa culturală şi artistică şi vor încuraja asigurarea unor posibilităţi corespunzătoare şi egale pentru activitatea culturală, artistică, recreativă şi de odihnă. Articolul 32 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi a implicării în orice muncă ce ar comporta riscuri sau ar împiedica educaţia sau care ar dăuna sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale. 2. Statele părţi vor lua măsurile legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol, în acest scop şi ţinând seama de dispoziţiile pertinente ale celorlalte instrumente internaţionale, statele părţi, în mod special: a) vor fixa o vârstă minimă sau vârste minime de angajare;

b) vor prevedea o reglementare corespunzătoare a orarelor de lucru şi a condiţiilor de muncă; c) vor prevedea pedepse sau alte sancţiuni corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol. Articolul 33 Statele părţi vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a proteja copiii contra folosirii ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, aşa cum sunt acestea definite de tratatele internaţionale pertinente şi pentru a împiedica utilizarea copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe. Articolul 34 Statele părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de abuz sexual, în acest scop, statele părţi vor lua, în special, toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica: a) incitarea sau constrângerea unui copil de a fi implicat într-o activitate sexuală ilegală; b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici sexuale ilegale; c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic. Articolul 35 Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral pentru a împiedica răpirea, vânzarea şi traficul cu copii în orice scop şi în orice formă. Articolul 36 Statele părţi vor proteja copilul împotriva tuturor celorlalte forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunăstării lui. Articolul 37 Statele părţi vor garanta că: a) nici un copil nu va fi supus la tortură, la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pentru infracţiunile comise de persoane sub vârsta de optsprezece ani nu vor fi pronunţate nici pedeapsa capitală nici închisoarea pe viaţă fără posibilitatea de eliberare; b) nici un copil nu va fi privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau întemniţarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi se va folosi numai ca măsură extremă şi pentru cea mai scurtă posibil perioadă de timp; c) orice copil privat de libertate va fi tratat cu omenie şi cu respectul datorat demnităţii persoanei umane şi de o manieră care să ţină seama de nevoile persoanelor de vârsta sa. In special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulţi — în afară de cazul când se consideră în interesul superior al copilului să nu se procedeze astfel — şi va avea dreptul de a menţine contactul cu familia sa prin corespondenţă şi prin vizite, în afara unor cazuri excepţionale; d) orice copil privat de libertate va avea dreptul de acces rapid la asistenţă juridică sau la orice altă asistenţă corespunzătoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privării sale de libertate în faţa unui tribunal sau a unei alte autorităţi competente, independente şi imparţiale si dreptul la decizie rapidă în orice asemenea acţiune. Articolul 38 1. Statele părţi se angajează să respecte şi să asigure respectarea regulilor dreptului umanitar internaţional care le sunt aplicabile în caz de conflict armat şi care se referă la copii.

2. Statele părţi vor lua toate măsurile posibile pentru a se asigura că persoanele care nu au atins vârsta de cincisprezece ani nu participă direct la ostilităţi. 3. Statele părţi se vor abţine de a înrola în forţele lor armate orice persoană care nu a atins vârsta de cincisprezece ani. Atunci când încorporează persoane de peste cincisprezece ani, dar sub optsprezece ani, statele părţi se vor strădui să înroleze cu prioritate pe cei mai în vârstă. 4.Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja populaţia civilă în caz de conflict armat, statele părţi vor lua măsurile posibile pentru a asigura protecţia şi îngrijirea copiilor care sunt afectaţi de un conflict armat. Articolul 39 Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a promova refacerea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a oricărui copil victimă a oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, a torturii sau a oricărei alte forme de pedeapsă sau tratament de cruzime, inuman sau degradant sau a unui conflict armat. Această refacere şi această reintegrare se vor desfăşura în condiţii care favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului. Articolul 40 1. Statele părţi recunosc oricărui copil suspect, acuzat sau dovedit că a comis o încălcare a legii penale, dreptul de a fi tratat într-un mod de natură să favorizeze simţul său de demnitate şi al valorii personale, să întărească respectul său pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora şi să ţină seama de vârsta sa ca şi de necesitatea de a promova reintegrarea copilului ţi asumarea de către acesta a unui rol constructiv în societate. 2. În acest scop şi ţinând seama de dispoziţiile pertinente ale instrumentelor internaţionale, statele părţi vor garanta, în special, că: a) nici un copil nu va fi suspectat, acuzat sau declarat vinovat de o încălcare a legii penale datorită unor acţiuni sau omisiuni care nu erau stipulate de către dreptul naţional sau internaţional în momentul comiterii lor; b) orice copil suspectat sau acuzat de o încălcare a legii penale are cel puţin dreptul la garanţiile următoare: i) să fie presupus nevinovat până ce vinovăţia sa va fi stabilită legal; ii) să fie informat prompt şi direct de acuzaţiile care i se aduc sau, dacă este cazul, prin intermediul părinţilor săi sau al reprezentanţilor legali şi să beneficieze de asistenţă juridică sau de orice altă asistenţă corespunzătoare pentru pregătirea şi prezentarea apărării sale; iii) cauza sa să fie examinată fără întârziere de către o autoritate sau o instanţă judiciară competentă, independentă si imparţială, după o procedură echitabilă conform prevederilor legii, în prezenţa asistenţei legale sau a oricărei alte asistenţe corespunzătoare şi — dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului, datorită în special vârstei şi situaţiei sale — în prezenţa părinţilor săi sau a reprezentanţilor legali; iv) să nu fie constrâns să depună mărturie sau să mărturisească că este vinovat; să interogheze sau să facă să fie interogaţi martori ai acuzării şi să obţină aducerea şi interogarea de martori ai apărării, în condiţii de egalitate; v) dacă se dovedeşte că a încălcat legea penală, să poată face apel cu privire la decizie şi la orice măsură luata în consecinţă, în faţa unei autorităţi sau instanţe judecătoreşti superioare competente, independente şi imparţiale, conform legii; vi) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizată; vii) viaţa sa personală să fie în mod deplin respectată în toate fazele procedurii. 3. Statele părţi se vor strădui să promoveze adoptarea de legi, proceduri, crearea de autorităţi şi instituţii, special concepute pentru copiii suspectaţi, acuzaţi sau declaraţi că ar fi comis încălcări ale legii penale şi, în special: a) vor stabili o vârstă minimă sub care copiii vor fi presupuşi a nu avea capacitatea de a încălca

legea penală; b) vor lua măsuri, de fiecare dată când este posibil şi de dorit, pentru a trata aceşti copii fără a se recurge la procedura judiciară, cu condiţia ca drepturile omului şi garanţiile legale să fie deplin respectate. 4. Va fi prevăzută o întreagă gamă de dispoziţii cum sunt cele referitoare la îngrijire, orientare şi supraveghere, îndrumare, verificare, plasament fa-milial, programe de educaţie generală şi profesională şi alternative la îngrijirea instituţională, pentru a asigura copiilor un tratament corespunzător bunăstării şi proporţional atât cu condiţiile lor cât şi cu infracţiunea comisă. Articolul 41 Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu va afecta orice prevedere mai potrivită pentru înţelegerea drepturilor copilului, care poate figura în: a) legislaţia unui stat parte sau în b) dreptul internaţional în vigoare pentru acest stat. PARTEA A DOUA Articolul 42 Statele părţi se angajează să facă cunoscute pe larg adulţilor şi copiilor, principiile şi prevederile prezentei Convenţii, prin mijloace active şi corespunzătoare. Articolul 43 1. În vederea examinării progreselor înregistrate de statele părţi în executarea obligaţiilor contractate de ele în virtutea prezentei Convenţii, se va institui un Comitet al drepturilor copilului care îndeplineşte atribuţiunile care urmează. 2. Comitetul se compune din 10 experţi de o înaltă moralitate şi care posedă o competenţă recunoscută în domeniul reglementat de prezenta Convenţie. Membrii săi sunt aleşi de statele părţi din rândul cetăţenilor lor si acţionează cu titlu individual, ţinându-se seama de necesitatea asigurării unei repartiţii geografice echitabile şi cu respectarea principalelor sisteme juridice. 3. Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret de pe o listă de persoane desemnate de statele părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetăţenii săi. 4. Prima alegere va avea loc în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. Alegerile vor avea loc apoi la fiecare doi ani. Cu patru luni înaintea datei fiecărei alegeri, Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele să propună candidaţii lor într-un termen de două luni. Secretarul general va întocmi apoi o listă alfabetică a candidaţilor astfel desemnaţi, indicând statele părţi care i-au desemnat şi o va comunica statelor părţi la prezenta Convenţie. 5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor părţi, convocate de Secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi din statele părţi, candidaţii aleşi în Comitet sunt cei care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezente şi votante. 6. Membrii Comitetului sunt aleşi pe o perioadă de patru ani. Ei pot fi realeşi dacă candidatura lor este prezentată din nou. Mandatul a cinci membri aleşi la prima alegere va lua sfârşit după doi ani. Numele celor cinci membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele reuniunii, imediat după prima alegere. 7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al Comitetului, sau dacă, pentru orice alt motiv, un membru declară că nu mai poate exercita funcţiunile sale în cadrul Comitetului, statul parte care a prezentat candidatura lui numeşte un alt expert dintre cetăţenii săi pentru a ocupa postul vacant până la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobării de către Comitet. 8. Comitetul adoptă regulamentul său interior.

9. Comitetul alege biroul său pentru o perioadă de doi ani. 10. Reuniunile Comitetului se ţin în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzător stabilit de Comitet. Comitetul se reuneşte normal în fiecare an. Durata sesiunilor sale este stabilită şi modificată, dacă este necesar, de reuniunea statelor părţi la prezenta Convenţie, sub rezerva aprobării de către Adunarea generală. 11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia Comitetului personalul şi instalaţiile care îi sunt necesare pentru a se achita în mod eficace de funcţiunile care îi sunt încredinţate conform prezentei Convenţii. 12. Membrii Comitetului creat în virtutea prezentei Convenţii primesc, cu aprobarea Adunării generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţiile şi modalităţile fixate de Adunarea generală. Articolul 44 1. Statele părţi se angajează să supună Comitetului, prin intermediul Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, rapoarte asupra măsurilor pe care le adoptă pentru a da efect drepturilor recunoscute în prezenta Convenţie şi asupra progreselor realizate în exercitarea acestor drepturi: a) în termen de doi ani începând de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii pentru statele părţi interesate; b) în continuare, la fiecare cinci ani. 2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacă este cazul, să indice factorii şi dificultăţile care împiedică statele părţi să se achite în mod deplin de obligaţiile prevăzute în prezenta Convenţie. Ele trebuie, de asemenea, să cuprindă informaţii suficiente pentru a da Comitetului o idee precisă asupra aplicării Convenţiei în ţara respectivă. 3. Statele părţi care au prezentat Comitetului un raport iniţial nu trebuie să repete, în rapoartele pe care le prezintă după aceea, conform alineatului b) din paragraful l al prezentului articol, informaţiile de bază comunicate anterior. 4. Comitetul poate cere statelor părţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea Convenţiei. 5. Comitetul supune la fiecare doi ani Adunării generale, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra activităţilor sale. 6. Statele părţi asigură o largă difuzare rapoartelor lor în ţara lor proprie. Articolul 45 Pentru a promova aplicarea efectivă a Convenţiei şi a, încuraja cooperarea internaţională în domeniul vizat de Convenţie: a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite au dreptul de a asista la examinarea aplicării dispoziţiilor prezentei Convenţii care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzătoare să dea avize specializate asupra aplicării Convenţiei în domeniile care ţin de mandatele respective. El poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite să-i prezinte rapoarte asupra aplicării Convenţiei în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate. b) Comitetul transmite, dacă apreciază necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor Unite pentru copii şi altor organisme competente orice raport al statelor părţi ce conţine o cerere sau care indică o nevoie de consultanţă sau asistenţă tehnică ori de altă natură, însoţit, dacă este cazul, de observaţiile şi sugestiile Comitetului care se referă la cerere sau indicaţie. c) Comitetul poate recomanda Adunării generale să roage pe Secretarul general să dispună efectuarea pentru Comitet a unor studii asupra problemelor specifice care afectează drepturile copilului.

d) Comitetul poate face sugestii şi recomandări de ordin general fondate pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 44 şi 45 din prezenta Convenţie. Aceste sugestii şi recomandări de ordin general sunt transmise oricărui stat parte interesat şi aduse în atenţia Adunării generale, însoţite, dacă este cazul, de observaţiile statelor părţi. PARTEA A TREIA Articolul 46 Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor. Articolul 47 Prezenta Convenţie trebuie să fie ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 48 Prezenta Convenţie va rămâne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Articolul 49 1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau aderare. 2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta Convenţie sau care va adera la aceasta după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. Articolul 50 1. Orice stat poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunica propunerea de amendament statelor părţi, cerându-le să-i facă cunoscut dacă sunt favorabile convocării unei conferinţe a statelor părţi în vederea examinării propunerii şi a supunerii ei la vot. Dacă, în patru luni după această comunicare, cel puţin o treime din statele părţi se pronunţă în favoarea convocării unei asemenea conferinţe, Secretarul general convoacă conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părţi prezente şi votante la conferinţă este supus spre aprobare Adunării generale. 2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor din paragraful l al prezentului articol va intra în vigoare atunci când va fi aprobat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptat de majoritatea a două treimi din statele părţi. 3. Atunci când un amendament intră în vigoare, acesta are forţă obligatorie pentru statele părţi care 1-au acceptat, celelalte state rămânând legate de dispoziţiile din prezenta Convenţie şi de toate amendamentele acceptate de ele. Articolul 51 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunica tuturor statelor textul rezervelor care au fost făcute de state în momentul ratificării sau aderării. 2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopul prezentei Convenţii nu este autorizată. 3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa despre aceasta toate statele părţi la Convenţie.

Notificarea va căpăta efect de la data la care este primită de către Secretarul general. Articolul 52 Orice stat parte poate denunţa prezenta Convenţie printr-o notificare scrisă adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea capătă efect la un an de la data la care notificarea a fost primită de Secretarul general. Articolul 53 Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei Convenţii. Articolul 54 Originalul prezentei Convenţii, ale cărei texte în arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept care plenipotenţiarii subsemnaţi, în mod corespunzător împuterniciţi de guvernele lor, au semnat prezenta Convenţie.

CONVENTION ON THE RIGHTS OF THE CHILD