Jocul și jucăriile copilului meu

Jocul și jucăriile copilului meu Referat pentru consilierea părinților Grupa Mică A „Fluturași”

Activitatea de bază a copilului, indiferent de vârstă, este jocul. În mod obişnuit, jocul este pentru copil o modalitate de a-şi consuma energia, de a se distra, un mod plăcut de a petrece timpul liber, dar şi o ocazie de a învăţa. Când un copil recită poezioare scurte, numărători vesele în timp ce se joacă de-a prinselea sau alte jocuri, își dezvoltă capacitatea de exprimare. Când așază cuburile unul peste altul, când îmbină piesele unui puzzle, când respectă instrucțiunile unui joc, când pune în scenă povești ori se costumează, i se dezvoltă gândirea și creativitatea. La fel se întâmplă și când cântă la un instrument (chiar improvizat) ori pictează, coase sau are alte îndeletniciri. Prin joc, copiii învață să interacționeze unii cu alții, să se împrietenească. Când se joacă cu alți copii, în parc, la nisip, copilul învaţă un sistem de reguli sociale, învață cum să se controleze și să suporte dezamăgirile atunci când se află în compania altora. Interesul copilului pentru joc este o dovadă a dezvoltării sale psihice normale. Dacă cel mic nu se joacă și poate fi implicat greu în activitățile pe care părinții i le propun, acestea pot fi semne care indică prezența unei boli. Toţi copiii au nevoie să se joace: de la micuţul de câteva luni care aruncă ursulețul de pluș pe jos, aşteptând ca adultul să i-l ridice pentru a-l arunca din nou, la cel de trei ani care se joacă la nisip, umple găletușa, o varsă, o umple din nou și iar o răstoarnă, la copilul de cinci ani care îşi ia păpușa în brațe, o hrănește, o schimbă, o culcă, la şcolarul de zece ani care îşi pune o pălărie de paie şi cizmele de cauciuc şi se crede Motanul Încălțat. Un alt rol important al jocului, care are reguli şi unde există un învins şi un câştigător, este acela că-l învaţă pe copil ce înseamnă spiritul de competiţie şi corectitudinea, dar şi cum este să fii în postura de învingător sau învins. Este bine pentru copil să fie învățat să accepte înfrângerile şi să înveţe tot ce poate din ele încă din primii ani ai copilăriei. La vârsta de 4-5 ani, copiii sunt capabili să respecte reguli simple ale unor jocuri. Ei nu sunt însă capabili să modifice regulile în favoarea lor, ci le respectă pur şi simplu. Abia pe la vârsta de 7-8 ani copiii sunt pregătiţi să urmeze reguli mai complexe şi să născocească mici strategii pentru a influenţa rezultatul jocului în favoarea lor. Important este ca atmosfera să fie destinsă şi ca jocul să reprezinte o distracţie pentru a nu pierde răbdarea şi interesul copilului. Copiii adoră să câştige fiecare competiţie/ joc. Dacă nu este lăsat să şi câştige din când 1

în când, copilul nu va mai fi stimulat să joace şi altă dată. Este la fel de important să fie ajutat să înveţe să şi piardă. Dacă va câştiga întotdeauna când joacă cu adulții, va avea dificultăţi în a se adapta la jocul cu tovarăşii de joacă din parc, de la grădiniţă sau de la şcoală. Copilul poate fi învățat să accepte înfrângerea prin felul în care reacționează adulții în momentul în care pierd. Dacă aceștia acceptă înfrângerea fără să se supere sau să se enerveze, copilul va şti că nu e nimic rău în a pierde. În schimb, dacă se enervează adultul, copilul va trage concluzia că este îngrozitor să pierzi şi că aşa trebuie să reacţionezi în astfel de situaţii. Este bine ca părinții să se implice în jocul copilului, să se joace cu el, pentru că, în felul acesta, îi satisfac nevoia de atenţie, îl fac să se simtă iubit, îl vor cunoaște mai bine, îi dau și lui ocazia să îi cunoască pe părinți mai bine, se creează o mai mare apropiere între copil și părinți, copilul va avea mai multă încredere în părinți și va fi mai atent la cerințele lor. Jucându-se cu el, îl ajută să învețe cum să relaționeze mai bine și să interacționeze cu cei din jur, să exploreze, îi fac copilăria mai frumoasă, mai bogată în cunoştinţe, impresii, trăiri, experienţe. Jocurile copiilor pot fi de mai multe feluri:  Senzoriale (pentru dezvoltarea simțurilor)  De creație/ cu rol  De construcție  De mișcare  Didactice  De relaxare și timp liber Jocurile senzoriale Jocurile pentru dezvoltarea simțurilor, numite și jocuri senzoriale, îi dau copilului ocazia de a explora și cunoaște realitatea prin toate simţurile: văz, auz, miros, gust, pipăit. Copilul îşi foloseşte toate simţurile - nu doar văzul şi auzul - într-o mai mare măsură decât adulţii. De aici apare necesitatea de a le oferi copiilor jocuri cât mai variate care să le stimuleze toate simțurile. Începând cu vârsta de 4 - 5 ani, copiii devin interesați de obiecte şi de însuşirile lor. La această vârstă, cele mai potrivite sunt jocurile pentru dezvoltarea simțurilor. Prin intermediul acestor jocuri, copiii își lărgesc orizontul de cunoaștere, fac descoperiri privind mărimile şi formele, noţiunile de jos şi sus, tare şi moale, acru și dulce etc. Ei mânuiesc, manipulează, identifică, ordonează şi măsoară. În astfel de jocuri, copiii își antrenează toate simțurile: • vederea în jocuri ca: „Spune ce culoare are?”, „Cu cine seamănă?” etc, copilul identifică culori, forme, animale. • mirosul în jocuri ca: „Spune ce ai mirosit?”, „Ghicește ce e?”. Pregătirea mesei prin 2

joc. • gustul în jocuri precum: „Spune ce ai gustat?”, „Poți ghici?”, „Ce simți?” • pipăitul în jocuri precum: „Ghicește ce ai pipăit!”, „Caută obiectul rotund”. • auzul în jocuri precum: „Ghicește de unde se aude zgomotul”. Jocurile de creație/ cu rol 1. Jocul de rol cu subiecte din viața reală îl pregăteşte pe copil pentru viaţă, dar într-o manieră specifică. În jocurile copiilor se regăsesc multe din activitățile de zi cu zi ale adulților din apropierea lor. Copiii se pot juca de-a şcoala, dea spitalul, de-a magazinul, interpretând roluri de profesori, infirmiere, vânzătoare etc. 2. Jocul de rol cu subiecte din povești și basme: Prin intermediul acestui tip de joc, copilul învaţă să aprecieze lucrurile ca frumoase sau urâte, să se comporte ca eroii preferați din povești, să învețe mai mult despre forme, culori şi materiale (din cărțile ilustrate). De asemenea, copilul, cu ajutorul adultului, își poate înfrânge fricile cele mai profunde (de vrăjitoare, de fantome, de animale sălbatice etc). În jocurile cu subiecte din povești și basme, el își poate închipui că este Făt-Frumos, Împăratul, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada sau cine știe ce alt personaj din povești, care înfruntă aceste creaturi și care întotdeauna iese învingător. Jocul de construcție Jocul de construcție este de asemenea preferat de copii. Înălţând şi dărâmând, se familiarizează cu caracteristicile lucrurilor şi învață despre greutate, volum, înălţime şi textură. Astfel de jocuri pot fi desfășurate în casă (folosind Lego, forme geometrice din plastic sau lemn, mozaic, cuburi, roto disc) sau afară (la nisip, folosind lopățele și găletușe de plastic, forme pentru nisip din plastic etc). Jocul de mișcare Jocul de mișcare este o activitate obișnuită pentru orice copil. Acest tip de joc îi oferă copilului multe ocazii de a învăța și de a se dezvolta pe toate planurile: fizic, intelectual și social. Dacă ne-am închipui că joaca reprezintă munca unui copil, atunci jucăriile ar fi uneltele, iar o unealtă adecvată îl poate ajuta pe copil să-și îndeplinească bine munca. Cu ajutorul jocurilor şi jucăriilor, copilul se dezvoltă și, implicit, învață: • când împinge o mașină de jucărie, copilul își dezvoltă capacitatea de a merge şi îşi antrenează mişcările grosiere/ largi ale muşchilor; 3

• când sare coarda sau şotronul își îmbunătățește capacitatea de coordonare a mișcărilor; • când joacă un joc care implică anumite reguli, cum ar fi „Ursul doarme”, „Am pierdut o batistuță”, „Podul de piatră” etc, copilul dobândește precizie în mișcări; • când participă alături de prieteni la un concurs (de role, biciclete, trotinete etc) își antrenează stabilitatea mişcărilor, echilibrul şi îşi dezvoltă spiritul de competiție; când stă într-un picior pregătindu-se să lovească o minge sau când merge pe bicicletă, învață să-și păstreze echilibrul. Jocuri didactice Prin intermediul jocurilor didactice, copilul își dezvoltă inteligența. Aceste jocuri urmăresc dezvoltarea limbajului copiilor, le îmbogățesc cunoștințele în anumite domenii (mediul înconjurător, matematică etc). 1. Jocuri pentru dezvoltarea limbajului Acestea se pot desfășura cu copiii începând cu vârsta de 3 ani, când încep să pronunțe din ce în ce mai bine cuvintele. Ele pot fi : • jocuri care presupun alcătuirea de propoziții simple sau dezvoltate. De exemplu, jocul se poate intitula „Ce face ...?”. Cu ajutorul jucăriilor copilului sau a unor cărți de povești, se poate cere copilului să denumească acțiuni simple ale personajelor. • jocuri pentru a vorbi corect. Este normal ca un copil să pronunțe greșit anumite litere, cuvinte sau să facă dezacorduri între cuvintele din propoziție, până la o anumită vârstă. Cu ajutorul acestor jocuri, se pot corecta eventualele greșeli. • jocuri gramaticale. Se pot desfășura cu copiii peste 5 ani (dacă copilul este la grădiniță, este deja familiarizat cu ele), jocuri precum: „Câte cuvinte am spus?”, „Jocul silabelor”, „Jocul sunetelor”. • jocuri pentru dezvoltarea vorbirii coerente, fluente, corecte, expresive, în dialog. Aceste jocuri pot fi jucate cu copii peste 6 ani. 2. Jocuri pentru cunoașterea mediului înconjurător a) jocuri care dezvoltă cunoștințele despre natură. b) jocuri referitoare la mediul ambiant apropiat: Copiii învață despre obiectele de uz personal, tacâmuri, veselă și folosirea lor („Cu ce mă spăl?”, „Să servim păpușa”, „Să aranjăm masa pentru petrecere” etc), depre jucării („Cu ce mă joc?”, „Unde este locul ursulețului?”), mobilier („Să facem ordine în camera păpușii”), îmbrăcăminte („Să îmbrăcăm păpușa”, „Cu ce mă îmbrac iarna/vara?”). c) jocuri referitoare la om și activitatea sa, cum ar fi: • corpul omenesc: „Cum arată păpușa?”, „Pe unde respirăm?”, „Care este nasul? Dar 4

urechea?”, „Pe unde auzim?” etc. • activitatea oamenilor: „Unde lucrează mama?”, „Ce face ea/ cu ce se ocupă/ ce ştie să facă?”, „Cu ce lucrează ea? Scrie – foloseşte stiloul, desenează – foloseşte creioane-hârtie, vorbeşte – foloseşte microfon, calculator, construieşte - foloseşte lemn etc?” (unelte și produsul muncii). • meserii sau meseriași: „Cine a trimis scrisoarea?”, „Cine face pâinea?”. d) jocuri pentru cunoașterea și precizarea însușirilor obiectelor lumii înconjurătoare: • culoare: „Să așezăm flori în vază”, „Fluturii vin la flori”. • mărime: „Găsește obiectul potrivit!”. • forme: „Cine are aceeași figură?”. e) jocuri pentru a cunoaşte poziția obiectelor în spațiu, cum ar fi: „Spune unde stă””, „Unde sunt jucăriile?”, „Arată-mi jucăria de pe dulap/ de sub masă”, „Hai să facem ordine!”. f) jocuri despre timp: „Când vei merge la piesa de teatru/ plimbarea în parc împreună cu mami?”. Jocuri pentru activitățile matematice • „Spune ce sunt?” (copiii să spună formele geometrice: pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi) • „Mare sau mic?” • „Al câtelea obiect lipsește?”. Jocuri pentru relaxare și timp liber Şi activitățile de relaxare a copilului se desfăşoară tot prin joc. Rolul acestora este de a crea copiilor momente de destindere și, în același timp, de a contribui la educarea lor intelectuală, estetică și morală. Ele se pot desfășura în casă, în centre special amenajate sau în aer liber. Pentru recreerea copilului sau petrecerea timpului liber în casă, pot fi alese următoarele activităţi: • Implicarea copilul, chiar dacă este foarte mic (după vârsta de 2 ani), în activitatea de pregătire a mesei sau în activităţi de gătit: „Facem prăjituri/ salate/ tartine”. Copilului îi place foarte mult să îşi plimbe degetul prin făină, vrând şi el să facă prăjiturile lui. Dându-i-se boţul lui de aluat pe care să îl întindă, să-l împletească, să-l taie, iar să-l întindă, să îl tăvălească prin făină (cu riscul de a face mizerie), el va imita adultul în ceea ce face, exersând şi el până când îşi face propria prăjitură. • Se pot face experimente simple cu apa (de exemplu – „Pluteşte/ se scufundă”). • Pot fi citite diferite povești, poezii sau pot fi răsfoite împreună pe reviste, atlase botanice/ zoologice. Acest lucru este plăcut pentru copii pentru că află lucruri noi despre lumea care îl 5

înconjoară, dar și despre personaje din povești, pe care apoi le vor folosi în jocul de rol, când se vor costuma și se vor juca de-a Scufița Roșie, de-a Prințul etc. Este o modalitate bună prin care părinții îl ajuţă să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, gândirea logică, abstractă, să-şi dezvolte simţul observaţiei, vorbirea, memoria, motricitatea, simţurile. • Televizorul. Dacă urmăreşte zilnic desenul animat preferat sau programul preferat, dacă se uită la un film cât timp adultul pregăteşte masa, nu este grav. Însă privitul la televizor ore în şir este cât se poate de dăunător pentru sănătatea fizică a copilului, pentru dezvoltarea sa intelectuală şi emoţională. Privitul la televizor, ore în şir, înţepeneşte întreaga musculatură, copilul stă rigid, într-un repaus nefiresc de lung, ceea ce îl face să devină ameţit, agresiv, capricios, chiar dacă programele urmărite au fost adecvate vârstei. Când conţinutul filmelor de la televizor promovează agresivitatea şi violenţa, efectul nociv creşte. Este necesar ca părinții să verifice în permanență programele preferate ale copiilor. Pot petrece câteva minute alături de ei în fața televizorului, pentru a vedea dacă limbajul folosit de personaje este unul adecvat vârstei copilului (fără cuvinte vulgare, exprimări violente, înjurături etc), iar conținutul filmului/ desenului animat nu promovează violența. • Computerul şi internetul. Mulţi părinţi îşi închipuie că micuţul lor are nevoie să se familiarizeze cu computerul de la vârsta de trei ani, ceea ce nu este adevărat. Computerul nu este decât un instrument, nu educaţie în sine, iar internetul, o sursă de informare, nu întotdeauna şi cea mai bună. În timp ce computerul este ceva mai interactiv decât televizorul şi lipsit de reclame, internetul şi chat-ul duc la izolarea copilului, mai întâi de familie, apoi, treptat, de restul societăţii. • Jocul la computer presupune ceva mai multă mişcare decât privitul la televizor, însă grupe importante de muşchi nu sunt puse deloc în mişcare, în timp ce altele sunt prea intens activate. Apar probleme ale coloanei, dureri de ceafă, de spate, probleme oculare. De aceea, când copilul este lăsat să se joace la computer, să vizioneze filme pentru vârsta lui, să joace diferite jocuri educative, este bine să i se stabilească un timp anume, să i se dea chiar repere orare: „Te joci 10 minute, apoi facem temele”, „Cât pregătesc masa poți să joci jocul tău la calculator”. • Există la librării sau la centrele de ziare multe reviste pentru copii care conțin și CD-uri educaționale. Acestea pot cuprinde povești, cântece pentru copii sau jocuri special create, care să le dezvolte acestora creativitatea, îndemânarea, limbajul etc. Pe aceste CD-uri este întotdeauna specificată și vârsta copilului care poate să-l utilizeze. Activități recreative desfășurate în aer liber • Activități practic-gospodărești în grădină ca plantarea unor flori/ legume, îngrijirea lor. 6

• Plimbări în parc, jocuri în nisip, la leagăne. • Vizite la expoziții, muzee, Grădina Botanică, Grădina Zoologică. • Vizionări de spectacole de teatru pentru copii. • Observări spontane în natură (plante, mici viețuitoare, insecte etc). • Diferite sporturi împreună cu adultul: role, biciclete, volei, fotbal, patinaj etc. REGULILE JOCULUI Prin intermediul jocului, copiii învață ce sunt regulile. În organizarea unui joc, elementul de bază îl constituie regulile clare care ghidează comportamentul de grup al copiilor. De obicei, jocurile implică cel puțin doi participanți, precum și spirit de competiție și criterii de stabilire a învingătorului. Jocurile sunt pentru copii ocazii de a învăţa, dar şi de a-şi face prieteni. De exemplu, alegând de partea cui să fie poate fi o dovadă de prietenie. Sunt anumite tipuri de joc, precum cele de creație, în care copiii negociază reguli pentru a crea jocul pe care doresc să îl joace. De exemplu, în jocurile gen: „De-a mama”, „Dea tata”, copiii își împart rolurile și-și stabilesc singuri regulile de joc. În jocurile de construcție, copiii trebuie să respecte reguli esențiale pentru a obține ceea ce și-au propus. În jurul vârstei de 5-6 ani, copilul descoperă jocul cu reguli și învață să creeze legături cu ceilalţi copii și să se supună regulilor. Prin joc, copilul învață despre parteneriat, munca în echipă, învață să-și aștepte rândul, să fie disciplinat, răbdător, ordonat. Ce s-ar întâmpla dacă în jocul cu mingea, de exemplu, ar alerga toți odată să o lovească? Regulile jocului precizează exact pașii pe care trebuie să-i urmeze copiii pentru a se juca frumos, ordonat. Interesant este faptul că, deși în general mediul familial presupune reguli flexibile, în cadrul jocului abaterile nu sunt acceptate și sunt aspru penalizate de către partenerii de joc prin excludere, marginalizare, refuz de a-l mai avea ca partener de joacă pe acela care a încălcat regulile. Din aceste interacțiuni copilul învață să identifice calitățile și defectele celorlalți. Un copil care se supără pentru că nu a câștigat, îi necăjește pe copiii mai mici, părăsește jocul atunci când nu câștigă nu a învățat încă să facă față eșecurilor. Este bine să i se explice că, indiferent dacă pierde sau câștigă, trebuie să îi respecte pe ceilalți participanți la joc. Un alt beneficiu pe care-l aduc regulile jocului este acela că, încercând să le țină minte, copiii își antrenează memoria. Totodată, își formează însușirile voinței: răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine. Tot în joc sunt modelate și trăsăturile de personalitate: respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea sau, poate, opusul lor. Jocul ,,De-a v-ați ascunselea”, atât de răspândit la vârsta copilăriei, este sugestiv în acest sens. Copilul mic, de 1-3 ani, nu participă întotdeauna la toate etapele jocului; el nu reține 7

toate regulile, ci doar una sau două; nu știe să se ascundă (de obicei își ascunde numai capul), fuge spre locul de ,,bătaie”, indiferent de etapa jocului; la o reluare a jocului se ascunde în același loc. Copilul de 4-5 ani se ascunde în locuri depărtate de locul de ,,bătaie”, caută mult ascunzătoarea; face gălăgie în jur, se supără pe ,,cei mici” care ,,încurcă jocul”. Cu cât înaintează în vârstă, peste 6 ani, copilul caută locuri cât mai apropiate de locul de ,,bătaie”, contează pe factorul surpriză, stă ascuns până observă că locul de „bătaie” este liber. În cadrul jocurilor apar și conflicte a căror motivație diferă în funcție de vârstă. Dacă la copiii mici conflictul apare din dorința acestora de a se juca cu aceeași jucărie în același timp sau din dorința de a juca un rol preferat, la cei mari conflictul apare în urma încălcării regulilor jocului, ceea ce evidențiază maturizarea intelectuală și afectivă a copiilor, iar cel care le încalcă riscă să fie înlăturat și evitat de partenerii de joacă. JUCĂRIA ȘI ROLUL EI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI Jocul și jucăria însoțesc pretutindeni copilăria. Jucăria este un obiect pe care copiii îl folosesc la joacă. Copiii sunt foarte creativi și inventivi când vine vorba de a-și alege o jucărie. Astfel, un simplu băț poate deveni un căluț, sau o banală eșarfă se poate transforma într-o mantie de împărat. În situația în care copilul nu are multe jucării la îndemână, asta nu afectează posibilitatea de joacă cu copilul şi de a-l face să se simtă foarte bine. Trebuie ca adultul să încerce mereu să improvizeze o jucarie, plecând de la obiectele pe care le are la îndemână. De multe ori, copilul poate să prefere nişte obiecte simple, nu jucării scumpe. Cu cât o jucărie este mai sofisticată, cu cât redă mai fidel realitatea, cu atât adaosul de imaginație al copilului este mai redus. De multe ori, copilul nu este foarte încântat sau se plictisește foarte repede de jucăriile comerciale, dar se joacă ore în șir cu sticle de plastic, chei, capace de la cratiță și alte obiecte din mediul apropiat, creându-și o lume a sa. Pentru primele 12 luni, principalul interes în ceea ce privește jucăriile este de a le manipula. Pe la un an, copilul va începe să folosească jucării și alte obiecte pentru a îndeplini funcțiile acestora. Cuburile sunt stivuite, coșurile sunt umplute, iar păpușile și animalele de pluș sunt hrănite, puse la culcare și strânse la piept. Între 9 și 12 luni, cei mai mulți sugari au câte o jucărie preferată care trebuie să-i acompanieze pretutindeni, mai cu seamă atunci când merg la culcare. Aceste jucării aparte – de obicei un ursuleț de pluș sau un alt animal, dar și o păturică sau o cârpă moale – sunt numite obiecte tranziționale și sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Aceste jucării preferate acționează ca o punte între nevoia sugarului ca părintele lui să-i ofere confort și capacitatea sugarului de a-și oferi singur confort. Adesea, copiii se leagă 8

atât de tare de aceste jucării, încât părinții nu le pot lua nici măcar pentru a le spăla. Mulți dintre copii cară după ei aceste jucării până la 4-5 ani renunțând la ele când se conving că sunt prea de bebeluși. Nu știe nimeni să spună cu exactitate când a apărut prima jucărie, dar, întrucât e în firea omului să caute modalități de a se distra, se presupune că jucăriile sunt la fel de vechi ca și omul. O jucărie poate fi considerată bună, atunci când: • Este potrivită pentru capacitățile fizice și intelectuale ale copilului, fără să fie periculoasă. • Este bine realizată și durabilă, deoarece copiii au tendința să demonteze totul. • Este atrăgătoare și suficient de interesantă ca să-i capteze atenția copilului. • Stimulează creativitatea și imaginația copilului. Pentru a preîntâmpina accidentele sau plictiseala: • Nu se vor lăsa la îndemâna copiilor mici jucăriile celor mari şi nici nu se vor oferi copiilor mai mari jucăriile celor mai mici (de exemplu, o suzetă cu o zornăitoare) pentru că aceştia se vor plictisi; • Se recomandă citirea cu atenție a tuturor etichetelor privind siguranța jucăriilor și instrucțiunile de folosire, dacă e posibil, împreună cu copilul, atunci când cumpără jucării noi; • Copilul și tovarășii lui de joacă vor fi învățați să folosească și să păstreze jucăriile în mod corespunzător, explicându-li-se faptul că, dacă vor să le păstreze pentru mai mult timp, nu trebuie să le arunce sau să le trântească; • Nu se va lăsa copilul să se joace cu jucării prea zgomotoase care îi pot afecta auzul; • Se verifică din când în când jucăriile și, dacă jucăria nu mai e adecvată pentru copil, se repară sau aruncă; • O dată la câteva zile, se schimbă jucăriile între ele. Dacă are multe, sigur nu se poate juca cu toate în fiecare zi (cu unele nu se mai joacă săptămâni şi luni de zile), ci ajunge să se plictisească de ele şi să vrea mereu altele; • Nu se vor lăsa la îndemâna copiilor mici jucării ce ar putea fi periculoase, cum sunt cele ce presupun trasul la țintă, unelte cu margini ascuțite sau jucării electrice. Acestea sunt indicate copiilor mai mari și numai sub supravegherea unui adult; • Nu se vor lăsa la îndemâna copiilor jucării cu componente mici care pot fi înghițite sau introduse în nas, ureche. O jucărie necorespunzătoare: • Poate răni pielea copilului prin tăiere, dacă are muchii sau vârfuri ascuțite. • Poate să producă sufocare copiilor mici, dacă are piese mici în componența ei şi sunt înghițite de copil. 9

• Poate produce strangulare, dacă are șnururi elastice; • Jucăriile cu proiectile (puști, pistoale) și cele cu săgeți pot duce la orbire sau alte accidente grave. • Poate provoca arsuri, în cazul în care este confecționată din textile inflamabile.

11.06.2021 Educatoarele grupei: Muraru Daniela Chirică Laura

10