GEOGRAFIA 7 MARTIE

1. -asimetria pieței mondiale - orientarea migrațiilor prezentului dinspre Sud spre Nord. 2. Populatia de astazi se confrunta cu un fenomen greu de oprit si aceea este suprapoluarea planetei. Dupa cum bine stim, asistam la o crestere a populatiei umane, de la trei miliarde in anul 1960 pana la 6 miliarde in anul 2000. In tarile dezvoltate o femeie detine 1,5 copii, iar la cele slab dezvoltate le revin 5,0 copii la fiecare femeie, rata mondiala a fertilitatii fiind de 2,7%. Asa cum era de asteptat, in tarile dezvoltate, varsta la care apar copii se situeaza intre 25-29 ani respectiv 30-35 ani, datorita perioadei de scolarizare, aceasta fiind mai mare, mariajul mai ridicat precum si viata activa. Vorbim despre o fertilitate tardiva. Insa in tarile slab dezvoltate fertilitatea este precoce. Femeile devin mame la varste cuprinse intre 15-19 ani, deoarece durata de scolarizare este mai mica sau lipseste, de asemenea si educatia fiind redusa. Toate statele lumii a treia prezinta o fertilitate ridicata, peste 5 copii/femeie, caracteristica a continentului african si a unor state din Asia ( Arabia Saudita, Pakistan,Afghanistan). In Albania si Bosnia, fenomenul este influentat de religie si modul de viata traditional. Asa se explica valoarea fertiliatii in Albania de 2,43 copii/femeie. In Asia, recordul este stabilit de Afghanistan si Yemen unde fiecarei familii ii revin cate 8 copii. In functie de conditiile de mortalitate, o rata de circa 2.1 copii/femeie este considerata ca fiind necesara pentru ca sa se produca inlocuirea generatiilor. Niveluri mai reduse de 2.1 presupun, daca ignoram componenta migratorie, o stagnare a numarului populatiei sau chiar un declin. Aceasta valoare este valabila insa pentru statele dezvoltate, tinand cont ca in aceste state mortalitatea este mai redusa, deci sansele de supravietuire sunt mult mai mari. Pentru tarile subdezvoltate, nivelul minim care asigura inlocuirea generatiilor trebuie sa aiba o valoare mult mai mare, aici mortalitatea fiind mult mai ridicata. Factorii care influenteaza nivelul fertilitatii nu sunt diferiti de factorii care influenteaza natalitatea; se poate face si in acest caz o corelatie intre nivelul general de dezvoltare (venituri, urbanizare) si nivelul fertilitatii, insa exista si state, precum cele arabe, care au un venit foarte ridicat si care prezinta o rata a fertilitatii de asemenea ridicata, in timp ce alte state, cum sunt Sri-Lanka, Indonezia, au o fertilitate relativ scazuta, desi au un nivel de dezvoltare modest. Aceste situatii ne determina sa afirmam ca diferentele internationale in ceea ce priveste fertilitatea sunt datorate mai mult factorilor socio-culturali decat factorilor economici sau politici. Gradul de instruire a femeii, varsta la care are loc casatoria, stabilitatea acesteia, utilizarea sau nu a tehnicilor de limitare a nasterilor, religia sau locul de rezidenta sunt variabile care trebuie luate in considerare pentru explicarea nivelului fertilitatii. Fertilitatea variaza ca intensitate si in functie de varsta mamei; aceasta poate fi precoce sau tardiva, concentrata in timp sau extinzandu-se pe toata durata reproductiva

3.

După 1950, rata creșterii anuale a populației mondiale s-a amplificat diferențiat, fiind mai mare cu 60% în țările mai puțin dezvoltate decât în țările dezvoltate. În anii 1960-1970, ritmul de creștere numerică a populației a fost de 2,9 ori mai mare în țările slab dezvolatate față de cele dezvoltate. Creșterea explozivă a numărului populației în perioada contemporană s-a datorat scăderii moratlității, pe fondul menținerii fertilității reidicate și al creșterii natalității. Așa se explică faptul că evoluția numerică a populației mondiale a fost marcată printr-o creștere anuală de 8590 de milioane de locuitori după 1980, atingând apogeul după 1990, cu peste 90 de milioane de persoane, În limitele schemei tranziției demografice, creșterea numărului populației ar fi urmat să rămână constantă până în 2010. Astfel, în evoluția demografică, rata medie mondială a natalității a fost de 21‰ în 2002, ca urmare a numărului de 130-135 de milioane de nașteri, în timp ce decesele au variat între 50 si 55 milioane. Se apreciază, în condițiile acestui ritm, că populația lumii va înegistra 7 miliarde de persoane între 2011 si 2105, iar spre 2030 se așteaptă o creștere la 8 miliarde de locuitori. Europa se înscrie în aria colapsului demografic, marcat printr-un declin demografic, ăncepând cu Europa Cenytrală și Europa Meridională. Se anunță tendințe de reducere a numărului populației, în perioada 2005-2050, în Federația Rusă, de la 147 milioane de locuitori, în Germania, de la 81 de milioane de locuitori la 65 de milioane de locuitori. Țările Europei deVest și Statele Unite ale Americii au înregistrat o creștere ușoară a populației la care se adaugă un excedent migrator important. În Africa, explozia demografică va continua, prin rtimuri înalte de creștere a numrului populației, în ciuda ratelor înalte ale mortalității. Acest fapt se confirmă prin adaosul de 500 de milioane de locuitori în perioada 1950-2000. Acest ritm galopant de creștere se mai regăsește î țări din Asia: Oman, Yemen, Arabia Saudită, India, China, Amiratele Arabe Unite. În cele două state gigant - China și India -, evoluția demografică s-a înscris pe coordonate diferite. Astfel, controlul nașterilor în China a condus la scăderea fecundății la 1,8 copii/femeie, în timp ce în India se menține la peste 3,2 copii/femeie,

valori care susțin rate diferite ale natalității și o creștere mai pronunțată a numărului populației Indiei. În același timp, ritmul cel mai înalt de creștere a numărului de populației, după 1990, s-a înregistrat în Africa (între 2 și 4%) și în Asia de Sud, SudVest (între 2 și 5%), cu peste 5% în Afghanistan și Yemen; 4-5% în Oman, Sahara Occidentală și Iordania.