0
CONŢINUT Capitolul 1. INTRODUCERE ................................................................................................2 Capitolul 2. SISTEMUL DE EVALUARE A COMPETENŢELOR .........................3 PROFESIONALE .....................................................................................................................3 2.1. Ce este competenţa profesională? .......................................................................................3 2.2. Ce este evaluarea competenţelor profesionale? ..................................................................3 2.3. De ce este utilă evaluarea competenţelor profesionale? .....................................................4 2.4. Caracteristicile şi principiile evaluării competenţelor.........................................................6 profesionale ................................................................................................................................6 2.4.1. Caracteristicile evaluării competenţelor profesionale..................................................6 2.4.2. Principiile care stau la baza procesului de evaluare a competenţelor………………..7 profesionale ............................................................................................................................7 2.5 Metode de evaluare, aspecte critice, instrument de evaluare, ..............................................8 dovezi de competenţă.................................................................................................................8 2.5.1 Metoda de evaluare .......................................................................................................8 2.5.2. Aspecte critice............................................................................................................11 2.5.3. Instrument de evaluare ...............................................................................................12 2.5.4. Dovezi de competenţă ................................................................................................12 2.6. Centrul de evaluare ...........................................................................................................12 2.7. Evaluatorul de competenţe profesionale ...........................................................................14
Capitolul 3. ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE ...........................................14 Capitolul 4. ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE EVALUARE ..................19 Capitolul 5. EVALUATORUL DE COMPETENŢE PROFESIONALE .................27 Capitolul 6. ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE EVALUARE.........28 Anexa A: Identificarea aspectelor critice (exemplu)………………………………………........33 Anexa B: Instrumente de evaluare (exemplu) ………………………………………………….36 Anexa C: Dosar de evaluare (model) …………………………………………………………..43
1
Capitolul 1. INTRODUCERE Europa se deplasează către o economie şi o societate bazate pe cunoaştere. Toţi cei care locuiesc în Europa, fără excepţie, trebuie să aibă posibilităţi egale pentru a se adapta la cerinţele schimbării socio-economice şi să participe activ la continuarea viitorului Europei. Viaţa modernă oferă şanse şi opţiuni mai mari, dar şi riscuri şi incertitudini mai mari. Oamenii au libertatea de a alege stiluri de viaţă variate dar, în mod egal, şi responsabilitatea de a-şi contura propria viaţă. Mulţi oameni îşi prelungesc perioada de educaţie şi instruire, dar distanţa dintre cei care sunt suficient calificaţi pentru a rezista pe piaţa muncii şi cei care rămân definitiv în urmă creşte considerabil. Învăţarea pe tot parcursul vieţii nu mai reprezintă doar unul dintre aspectele educaţiei şi instruirii; ea trebuie să devină principiul călăuzitor pentru integrarea activă în contextul învăţării. În următorii 10 ani, această viziune trebuie implementată. Cunoştinţele, deprinderile, atitudinile şi înţelegerea dobândite în perioada copilăriei şi a adolescenţei, în familie, la şcoală, în timpul instruirii de la colegiu sau universitate nu vor dura toată viaţa. Învăţarea în timpul vieţii de adult este o parte foarte importantă a punerii în practică a învăţării pe tot parcursul vieţii, dar este, cu toate acestea, doar o parte dintr-un întreg. Educaţia generală de bază, de bună calitate, începând de la primele zile ale vieţii unui copil, constituie esenţa dezvoltării individuale. Urmată de educaţia şi instruirea profesională iniţială aceasta ar trebui să înzestreze toţi tinerii cu noile însuşiri fundamentale cerute de o economie bazată pe cunoaştere. Totodată, tinerii trebuie să demonstreze că au „învăţat să înveţe” şi că au o atitudine pozitivă privind învăţarea. Motivaţia individuală a învăţării şi varietatea posibilităţilor de a învăţa sunt cheile fundamentale în implementarea cu succes a învăţării de-a lungul vieţii. Este esenţial ca nivelul cererii de educaţie să crească odată cu oferta mai ales pentru cei care au beneficiat mai puţin de educaţie şi instruire până atunci. Fiecare trebuie să poată să urmeze căi de educaţie/învăţare la propria alegere, în loc să fie obligaţi să urmeze căi predeterminate către destinaţii anume. Aceasta înseamnă, foarte simplu, că sistemele de educaţie şi instruire trebuie sa se adapteze la nevoile şi cererile individului şi nu invers.
2
Capitolul 2. SISTEMUL DE EVALUARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE 2.1. Ce este competenţa profesională? Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a aplica, transfera şi combina cunoştinţe şi deprinderi în situaţii şi medii de muncă diverse, pentru a realiza activităţile cerute la locul de muncă, la nivelul calitativ specificat în standard. Competenţa profesională este îmbinarea şi utilizarea armonioasă a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate la locul de muncă. A fi competent înseamnă: a aplica cunoştinţe de specialitate a folosi deprinderi specifice a analiza şi a lua decizii a fi creativ a lucra cu alţii ca membru al unei echipe a comunica eficient a te adapta la mediul de muncă specific a face faţă situaţiilor neprevăzute.
2.2. Ce este evaluarea competenţelor profesionale? Evaluarea competenţelor profesionale este procesul de colectare a informaţiilor necesare pentru stabilirea competenţei şi judecarea lor în raport cu cerinţele standardului.
Standardul este documentul care oferă repere clare, de ordin calitativ, privind îndeplinirea corespunzătoare a activităţilor specifice locului de muncă. Standardele au utilizări multiple. În primul rând, ele constituie un referenţial obiectiv în formarea şi evaluarea profesională. Ele mai pot fi folosite şi de către specialiştii din resurse umane, în dezvoltarea carierei angajaţilor.
3
Evaluarea poate fi normativă sau criterială. Prin evaluare normativă înţelegem că activitatea şi rezultatele unei persoane se analizează în raport cu anumite valori prestabilite de timp, calitate, număr de piese realizate, număr de clienţi serviţi etc. Dacă observăm că persoana X demonstrează o performanţă peste medie, iar persoana Z dovedeşte o performanţă sub medie, putem spune că am făcut o evaluare normativă. Evaluarea criterială cere ca analiza activităţilor şi rezultatelor unei persoane să se facă în raport cu criteriile de realizare definite de un standard. Esenţa utilizării standardelor ca referenţial pentru evaluare este aceea de a pune în evidenţă faptul că o persoană este capabilă să realizeze activităţile şi să obţină rezultatele aşteptate aşa cum sunt descrise în standard. Să ne gândim că un aspect al competenţei presupune recunoaşterea a cel puţin 18 repere din 20 conţinute de un circuit electric. Putem avea următoarele situaţii: 1. Candidatul X, dintr-un grup de 5 candidaţi, recunoaşte 16 repere, ceilalţi atingând valori inferioare. Putem spune că X a fost cel mai bun din grup pe baza unei evaluări normative. 2. Pe de altă parte, putem afirma fără echivoc că nici un candidat nu a îndeplinit criteriul de evaluare impus de standardul de referinţă (18 repere din 20). În această situaţie am aplicat întregului grup o evaluare criterială. Atunci când se evaluează competenţa profesională, evaluarea criterială este singura în măsură să dea o informaţie relevantă pentru ca un evaluator să ia decizia corectă. Scopul evaluării criteriale este acela de a stabili dacă o persoană are sau nu o competenţă aşa cum este ea descrisă într-un standard. Evaluarea competenţelor în raport cu criteriile de realizare specificate în standarde se efectuează în condiţii reale de muncă sau cât mai apropiate de acestea.
2.3. De ce este utilă evaluarea competenţelor profesionale? Standardele descriu competenţele necesare desfăşurării unor activităţi de muncă. Evaluarea pe baza standardelor evidenţiază capacitatea unei persoane de a integra cunoştinţele teoretice cu deprinderile practice şi cu capacitatea proprie de gândire, analiză şi sinteză pentru a efectua activităţi şi a obţine rezultate la nivelul calitativ descris în standard. Evaluarea competenţelor oferă garanţia că o persoană a demonstrat că are cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării activităţilor descrise în standardul pe baza căruia a fost evaluată. 4
Cu toate că funcţia principală a evaluării competenţelor este să certifice competenţa şi să acorde recunoaştere profesională unei persoane, ea mai poate fi utilizată şi în alte scopuri cum ar fi: recrutarea personalului într-o întreprindere sau instituţie selectarea personalului pentru diferite funcţii dintr-o organizaţie determinarea nivelului de pregătire al unei persoane care parcurge un curs sau program de formare profesională direcţionarea şi urmărirea perfecţionării profesionale a personalului identificarea unor noi utilizări ale deprinderilor deja existente într-o organizaţie în vederea unei restructurări diagnoza performanţelor angajaţilor dintr-o companie sau instituţie oarecare. Nivelul minim al unei evaluări este cel al unităţii de competenţă. Evaluarea competenţelor se poate efectua independent pentru fiecare unitate de competenţă, pentru un grup de unităţi de competenţă sau chiar pentru întreaga ocupaţie, decizia privind competenţa, însă, se ia pentru fiecare unitate de competenţă. Avantajele evaluării competenţelor Avantaje pentru deţinătorul certificatului de competenţă Acordarea certificatului de competenţă se bazează pe evaluarea a ceea ce candidatul este capabil să facă în condiţii reale de muncă Evaluarea competenţelor ajută la creşterea încrederii în sine şi a capacităţii de autoevaluare. Certificatul de competenţă oferă recunoaşterea competenţelor unei persoane, indiferent de modul în care acestea au fost dobândite Certificatul de competenţă poate fi acordat indiferent de vârsta candidatului fără a restricţiona accesul la evaluare Certificatul de competenţă constituie o garanţie a capacităţii unei persoane de a activa într-o ocupaţie/calificare şi pune în evidenţă competenţele transferabile de la o ocupaţie la alta. De aceea, obţinerea unui certificat de competenţă profesională măreşte şansele de angajare şi posibilităţile de dezvoltare a unei cariere. Certificarea competenţelor profesionale este foarte importantă în acele domenii în care au apărut ocupaţii noi, oferind posibilitatea recunoaşterii competenţelor specifice acestora.
5
Avantaje pentru angajator Prin introducerea certificatelor de competenţă profesională în unitatea pe care o conduce, angajatorul dovedeşte interesul faţă de angajaţi, contribuind la creşterea motivării profesionale a acestora Certificatele de competenţă profesională au o importantă contribuţie la îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi la convingerea angajatorului că forţa de muncă este competentă, ceea ce constituie o garanţie pentru obţinerea de rezultate performante Certificatele de competenţă reprezintă un instrument util, eficient, structurat şi măsurabil, în dezvoltarea profesională a personalului Angajatorul poate efectua recrutarea şi selecţia personalului utilizând informaţiile conţinute în certificatul de competenţă şi poate proiecta posturile din organizaţie conform standardelor, care precizează aptitudinile şi cunoştinţele necesare desfăşurării activităţilor specifice
2.4. Caracteristicile şi principiile evaluării competenţelor profesionale 2.4.1. Caracteristicile evaluării competenţelor profesionale Este voluntară Înscrierea într-un proces de evaluare a competenţelor este liber consimţită. Candidatul este evaluat atunci când acesta simte că este suficient de pregătit pentru aceasta. Se raportează la standard Evaluarea competenţelor se raportează la competenţele descrise de un standard ocupaţional / de pregătire profesională. Standardul este documentul care oferă repere clare, de ordin calitativ, privind îndeplinirea corespunzătoare a activităţilor specifice locului de muncă. Evaluarea competenţelor se efectuează în raport cu criteriile de realizare descrise în standard. Rezultatul evaluării: competent / încă nu competent Dacă standardul stabileşte etalonul de realizare a activităţii de muncă, înseamnă că nu există grade de competenţă. O persoană evaluată îndeplineşte sau încă nu îndeplineşte cerinţele standardului. Ea nu poate fi nici „aproape” nici „foarte” competentă, ci doar „competentă” sau „încă nu competentă”. 6
Se desfăşoară în timp şi spaţiu În sistemul de evaluare bazat pe standarde, evaluarea reprezintă un proces de colectare a informaţiilor rezultate din aplicarea metodelor de evaluare în situaţii, locuri şi momente diferite. Independentă faţă de procesul de pregătire profesională Evaluarea competenţelor profesionale poate fi aplicată în orice moment şi nu neapărat în contextul unui curs de pregătire sau al unui program de studiu. 2.4.2. Principiile care stau la baza procesului de evaluare a competenţelor profesionale Validitate Metodele de evaluare aplicate trebuie să conducă la producerea de informaţii relevante în raport cu ceea ce se urmăreşte în evaluare. Cu alte cuvinte evaluăm ceea ce afirmăm că vrem să evaluăm şi nu alte aspecte care nu au fost menţionate în standard. Credibilitate O evaluare credibilă foloseşte metode care conduc cu consecvenţă la aceeaşi decizie privind competenţa sau competenţele evaluate. Practicile de evaluare trebuie urmărite şi revizuite periodic pentru a garanta că ele sunt consecvente în ceea ce priveşte interpretarea dovezilor de competenţă. Pentru asigurarea credibilităţii, evaluatorii trebuie să demonstreze, înainte de toate, că au experienţă în competenţele pe care le evaluează. Corectitudine O evaluare corectă oferă şanse egale tuturor candidaţilor, plasează toţi candidaţii în condiţii egale fără a defavoriza sau avantaja pe unii sau pe alţii. Gradul de dificultate al probelor aplicate candidaţilor trebuie să fie sensibil acelaşi. Criteriile de realizare în raport cu care se ia decizia privind competenţa persoanei evaluate precum şi obiectivele de evaluare trebuie să fie clare şi cunoscute de către toţi candidaţii. O abordare a procesului de tip participativ şi transparenţa evaluării cresc şansele unei evaluări corecte. În mare măsură corectitudinea este asigurată de obiectivitate. Dacă o evaluare a fost făcută cu obiectivitate putem spune şi că ea a fost corectă.
7
Flexibilitate Flexibilitatea înseamnă capacitatea de adaptare a procesului de evaluare la varietatea contextelor în care se desfăşoară evaluarea. Acest lucru presupune adaptarea metodelor şi a programului de evaluare la condiţiile specifice fiecărui loc de muncă. O evaluare flexibilă va permite atingerea obiectivelor fără perturbarea procesului de producţie şi adaptarea procesului de evaluare la condiţiile reale de muncă existente şi la nevoile candidaţilor ( inclusiv, sau mai degrabă cu atât mai mult, ale celor cu nevoi speciale ). Simplitate Procesul de evaluare trebuie să fie simplu, uşor de înţeles şi de aplicat de către toţi cei implicaţi. Simplitatea procesului cere însă o rigurozitate sporită pentru a garanta respectarea cerinţelor din standardul ocupaţional. În scopul asigurării simplităţii procesului, instrumentele de evaluare vor fi exprimate într-un limbaj clar, accesibil tuturor candidaţilor Eficienţa costurilor Fiind vorba de un proces ce se desfăşoară în timp care presupune culegerea de informaţii din situaţii de muncă diferite, problema costurilor este importantă. Pentru a diminua costurile evaluării fără afectarea calităţii acesteia este necesară o apreciere atentă a tipurilor şi a numărului de metode de evaluare utilizate. Acestea depind foarte mult de complexitatea ocupaţiei şi a competenţelor de evaluat, de echipamentele necesare, de implicaţiile privind blocarea producţiei şi a persoanelor pe durata evaluării. De aceea, stabilirea costurilor evaluării implică o analiză atentă, de la caz la caz, şi trebuie tratată cu multă responsabilitate de către evaluator. Eficientizarea costurilor evaluării presupune experienţă atât în competenţele evaluate cât şi în evaluarea ca atare.
2.5. Metode de evaluare, aspecte critice, instrument de evaluare, dovezi de competenţă 2.5.1. Metoda de evaluare Metoda de evaluare este tehnica prin care se culeg dovezi de competenţă. Metodele de evaluare recomandate sunt: autoevaluarea, observarea directă, întrebările orale, testul scris, proiectul, simularea sau demonstraţia structurată, rapoarte din partea altor persoane, portofoliul de lucrări realizate anterior evaluării.
8
Metodele folosite în evaluare trebuie să evidenţieze faptul că un candidat are cunoştinţele şi deprinderile necesare efectuării activităţilor de muncă şi, mai ales, are capacitatea de a obţine rezultatele aşteptate în urma efectuării acestor activităţi. Cu alte cuvinte, metodele de evaluare evidenţiază: Cunoştinţele şi deprinderile corespunzătoare unităţii sau grupului de unităţi evaluate Capacitatea de înţelegere şi discernământul candidatului Atitudinea acestuia în diferite situaţii de muncă Capacitatea de adaptare la mediul de muncă în vederea obţinerii rezultatelor aşteptate Capacitatea de a acţiona eficace în situaţii neprevăzute. Autoevaluarea Autoevaluarea constă în aprecierea rezultatelor propriei activităţi, a aptitudinilor, atitudinilor şi a altor capacităţi, în raport cu cerinţele standardului. Candidatul îşi realizează bilanţul propriei performanţe profesionale printr-o analiză cât mai obiectivă a capacităţilor şi a rezultatelor profesionale proprii. Observarea directă Activitate de investigare, de percepere şi interpretare prin care se culeg informaţii în contactul direct cu situaţii concrete de activitate. Se realizează metodic, pe bază de plan şi vizează culegerea unor informaţii cât mai complete, relevante şi diverse privind: capacitatea de îndeplinire a cerinţelor de la locul de muncă, manifestări de comportament, atitudini, aptitudini, limbaj, ţinută, reacţii, emoţii, eficacitate, productivitate, conştiinciozitate, meticulozitate etc. Simularea sau demonstraţia structurată Simularea este un substitut al observării directe. Ea constă în aplicarea unor cunoştinţe şi dovedirea unor deprinderi în situaţii asemănătoare realităţii, în condiţii experimentale. Simularea are un pronunţat caracter ipotetic, dezvoltând capacitatea de anticipaţie şi de susţinere a unor diverse opţiuni şi variante pe bază de demonstraţii practice şi argumente logice, structurate.
9
Întrebări orale Metodă de evaluare care constă în administrarea unei serii de întrebări structurate pe baza unui protocol prestabilit, determinând realizarea dialogului evaluator-candidat şi în urma căruia se poate aprecia modul de gândire şi exprimare, nivelul cunoştinţelor şi operarea cu acestea, opiniile şi atitudinile, modul de rezolvare logică a unor situaţii problematice, capacitatea de argumentare etc. Testul scris Metodă de evaluare standardizată (conţinut, redactare, notare identică pentru toţi) care permite stabilirea nivelului cunoştinţelor şi a modului de operare cu acestea de către candidat, care are drept scop obţinerea într-un timp relativ scurt a unor informaţii cuantificabile independent de subiectivitatea evaluatorului. Proiectul Proiectul reprezintă o construcţie mintală anticipativă, care are ca obiect realizarea unui produs sau rezolvarea de principiu a unei probleme, ceea ce implică: documentare, efort de concepţie şi creaţie, cercetare, design, evaluare, implementare (susţinere) etc. Proiectul este un produs tipic al proceselor imaginative. Rapoarte din partea altor persoane Apreciere argumentată pe baza unei cazuistici antecedente, din partea unor colegi, şefi, beneficiari, colaboratori etc., utilizată ca metodă de evaluare suplimentară, asociată portofoliului. Rapoartele pot fi solicitate atât de către persoana evaluată, cât şi de către evaluator. Portofoliul Metodă de evaluare ce permite analiza unor produse de excepţie realizate de cel evaluat într-o perioadă anterioară evaluării, precum şi alte documente (corespondenţe, opere, jurnale, carnete de note, fişe de informare şi documentare, eseuri, certificate, diplome etc.) care pot pleda ca premisă favorizantă pentru exercitarea cu succes a competenţelor actuale.
10
2.5.2. Aspecte critice Aspectele critice reprezintă etalonul calitativ al competenţei care se evaluează. Ele se referă la cunoştinţele şi deprinderile esenţiale pentru ca o persoană să realizeze activităţile şi să obţină rezultatele descrise de competenţă. Atunci când evaluarea se face pentru o singură unitate de competenţă este bine ca toate criteriile de realizare descrise în acea unitate să fie acoperite într-un mod integrat. De aceea atunci când se stabilesc aspectele critice ele trebuie să facă referire la unitate în ansamblu şi nu la fiecare criteriu de realizare separat. De multe ori însă este necesar ca în evaluarea unei competenţe să se facă referire şi la alte unităţi, generale sau fundamentale, din acelaşi standard. Exemplu Pentru evaluarea unor unităţi de competenţă este suficient ca aspectele critice să facă referire doar la conţinutul unităţilor în sine. Unitate: Aprovizionarea cu materiale a locului de muncă (din standardul ocupaţional pentru instalator sanitar). Aspecte critice ale acestei unităţi de competenţă specifice ar putea fi: Identifică în mod corect din planul de muncă şi din documentaţia tehnică materialele necesare pentru o zi de activitate Cunoaşte regulile de transport şi de depozitare pentru materialele necesare Pentru a da rezultatul aşteptat în aplicarea competenţei de mai sus un muncitor trebuie să aplice competenţe fundamentale cum ar fi „Comunicarea la locul de muncă” de unde rezultă aspecte critice de genul: Comunică în mod corect şefului de depozit tipul şi cantitatea de materiale necesare Dar poate fi la fel de necesar ca aspectele critice să vizeze aplicarea competenţelor generale de genul „Aplicarea normelor de tehnica securităţii muncii şi PSI” sau „Munca în echipă”. Aspectele critice în acest caz pot fi formulate astfel: Manipulează şi depozitează în condiţii de siguranţă materialele cu care aprovizionează locul de muncă Colaborează cu colegii de echipă la aprovizionarea frontului de lucru cu materialele necesare.
11
2.5.3. Instrument de evaluare Instrumentul de evaluare reprezintă metoda de evaluare operaţionalizată şi cuprinde obiectivele evaluării, rezultatul aşteptat şi modalitatea de apreciere a rezultatului obţinut. Un instrument de evaluare bun este acela care asigură validitate, credibilitate, corectitudine şi transferabilitate procesului de evaluare. Pentru aceasta instrumentul de evaluare trebuie să fie cuprinzător, uşor de administrat şi să conducă la culegerea dovezilor de competenţă relevante în raport cu aspectele critice stabilite. De exemplu: instrumentul de evaluare pentru testul scris este format din setul de întrebări, recomandări privind modul de rezolvare, răspunsurile corecte şi indicaţiile privind modul de notare sau de apreciere. În ceea ce priveşte proiectul, instrumentul se constituie din tema proiectului, rezultatul aşteptat, modul de prezentare, indicaţii privind modul de apreciere a rezultatului. Pentru observarea directă, instrumentul de evaluare este fişa de observare directă a secvenţelor de muncă urmărite în care trebuie specificate activităţile pe care candidatul ar trebui să le realizeze şi nivelul calitativ al acestora. De multe ori observarea directă se asociază cu întrebări orale prin care evaluatorul se poate edifica dacă persoana evaluată: conştientizează acţiunile pe care le face are capacitatea de a transfera cunoştinţele şi deprinderile cerute de secvenţa de muncă şi în alte contexte poate da soluţii de rezolvare a unor situaţii dificile care pot apărea în timpul acelor activităţi etc. 2.5.4. Dovezi de competenţă Dovezile de competenţă sunt informaţiile produse de candidat care sunt analizate de către evaluator în raport cu aspectele critice stabilite pentru unitate/unităţile de competenţă pentru care este evaluat. Dovezile de competenţă sunt informaţiile produse de un candidat din care rezultă că îndeplineşte toate aspectele descrise de unitatea/unităţile de competenţă pentru care este evaluat, respectiv are cunoştinţele şi deprinderile necesare, demonstrează atitudinile corespunzătoare pentru a obţine rezultatele aşteptate la nivelul calitativ descris în standard. Răspunsurile corecte la testul scris sau întrebările orale, produsul realizat în cadrul unui proiect sau în timpul activităţilor de muncă, un serviciu furnizat la nivelul calitativ aşteptat, sunt toate dovezi de competenţă.
12
2.6. Centrul de evaluare Centrul de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale este persoana juridică de drept public sau privat care este autorizată în condiţiile legii să organizeze procese de evaluare şi să certifice competenţele profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale. Autorizarea centrelor de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, se realizează de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor. Centrele de evaluare pot fi: departamente specializate din unităţi economice departamente specializate din centre de formare profesională companii de recrutare de personal alte organizaţii care îndeplinesc condiţiile de autorizare stabilite de lege Pentru a dezvolta un centru de evaluare o organizaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie legal constituită să dovedească faptul că nu este în situaţie de incapacitate de plată sau cu conturi blocate să dovedească accesul la condiţii reale de muncă şi la resursele necesare efectuării de evaluări (protocoale semnate cu unităţi de profil, în cazul organizaţiilor care nu desfăşoară activităţi curente în ocupaţiile pentru care doresc autorizarea) să aibă evaluatori de competenţe profesionale certificaţi O organizaţie de muncă, deţine facilităţi, resurse şi experienţă practică, ceea ce oferă credibilitate evaluării bazate pe standarde. De exemplu, într-un hotel pot fi evaluate competenţe specifice activităţilor hoteliere deoarece, pe de o parte dispune de proprii angajaţi cu experienţă în activităţile respective şi aceştia pot fi formaţi şi certificaţi ca evaluatori de competenţe, pe de altă parte deţine spaţiile şi facilităţile necesare pentru desfăşurarea evaluărilor. Într-o astfel de organizaţie poate fi evaluat propriul personal, personalul din alte organizaţii similare sau, în general, orice persoană care solicită recunoaşterea şi certificarea competenţelor.
13
2.7. Evaluatorul de competenţe profesionale Evaluatorul de competenţe profesionale este un specialist cu experienţă recentă şi demonstrată de muncă şi/sau de coordonare în ocupaţiile / calificările pentru care este desemnat de centrul de evaluare să efectueze evaluări şi care este certificat de către Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, pe baza standardului ocupaţional „evaluator de competenţe profesionale”. Evaluatorul are următoarele responsabilităţi principale: Clarifică pentru candidat conţinutul standardului ocupaţional şi etapele procesului de evaluare Îl asistă pe candidat în efectuarea autoevaluării şi în identificarea competenţelor pentru care poate să intre în procesul de evaluare Colaborează cu candidatul şi îl implică pe acesta în planificarea evaluării Întocmeşte dosarul de evaluare Efectuează evaluarea, ceea ce înseamnă că judecă dovezile de competenţă produse de candidat în raport cu cerinţele standardului ocupaţional Identifică necesarul suplimentar de pregătire de care are nevoie candidatul atunci când decizia pentru unele unităţi de competenţă este “încă nu competent” Înregistrează şi raportează rezultatele evaluării.
Capitolul 3. ETAPELE PROCESULUI DE EVALUARE Etapele procesului de evaluare sunt: 1. Înscrierea candidatului pentru evaluarea competenţelor 2. Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluării 3. Stabilirea unităţilor de competenţă pentru care candidatul solicită evaluarea 4. Pregătirea candidatului pentru evaluare 5. Planificarea şi organizarea procesului de evaluare 6. Culegerea dovezilor de competenţă 7. Analizarea dovezilor şi luarea deciziei privind competenţa 8. Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării 9. Eliberarea certificatului de competenţă
14
1. Înscrierea candidatului pentru evaluarea competenţelor Candidatul depune o cerere la un centru de evaluare autorizat pentru ocupaţia/calificarea pentru care doreşte un certificat de competenţă. Acestuia i se repartizează un evaluator de competenţe profesionale certificat care va răspunde de punerea în aplicare a întregului proces de evaluare. 2. Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluării Evaluatorul explică / detaliază la cererea candidatului conţinutul şi prevederile standardului, îi prezintă fişa de autoevaluare explicându-i modul de completare a acesteia. Candidatul analizează fiecare aspect al competenţelor pentru care solicită evaluarea, aşa cum este el identificat în fişa de autoevaluare, şi decide dacă poate sau nu să producă dovezi din care să rezulte clar şi fără echivoc că este competent. În acelaşi timp face un inventar al posibilelor dovezi de competenţă produse anterior, adică pe parcursul acumulării experienţei de muncă şi stabileşte sub ce formă poate să le prezinte evaluatorului. 3. Stabilirea unităţilor de competenţă pentru care candidatul solicită evaluarea După ce candidatul a completat fişa de autoevaluare urmează analizarea ei împreună cu evaluatorul. În urma acestei analize, dacă evaluatorul constată că experienţa de muncă precum şi capacitatea profesională a candidatului pot fi puse sub semnul întrebării, că îi va fi dificil sau poate chiar imposibil acestuia să aducă dovezi reale de competenţă, îi poate recomanda să amâne intrarea în procesul de evaluare până în momentul în care va acumula suficiente cunoştinţe şi experienţă practică pentru a-şi dovedi competenţa. Decizia de intrare în procesul de evaluare aparţine însă candidatului care, în urma discutării fişei de autoevaluare şi ţinând seama de recomandările făcute de către evaluator, hotărăşte dacă intră în procesul de evaluare pentru o unitate de competenţă, un grup de unităţi sau pentru întreaga ocupaţie. 4. Pregătirea candidatului pentru evaluare Evaluatorul prezintă candidatului metodele de evaluare care vor fi utilizate în procesul de evaluare a competenţelor, clarifică modul în care candidatul îşi va demonstra competenţa şi îi explică modul în care va trebui să prezinte dovezile de competenţă produse anterior. 5. Planificarea şi organizarea procesului de evaluare Evaluatorul planifică şi organizează procesul de evaluare, de comun acord cu candidatul. El se asigură totodată că metodele de evaluare stabilite precum şi programarea desfăşurării procesului
15
de evaluare au fost agreate atât de candidat cât şi de conducerea centrului de evaluare. Durata procesului de evaluare nu trebuie să depăşească 30 de zile. 6. Culegerea dovezilor de competenţă În evaluarea competenţelor profesionale, dovezile de competenţă produse de candidat sunt judecate în raport cu aspectele critice stabilite pentru fiecare unitate de competenţă din standard. Dovezile de competenţă sunt culese dintr-o gamă largă de surse. Dovezile de competenţă directe sunt culese în cadrul procesului propriu-zis de evaluare prin aplicarea unor instrumente de evaluare relevante pentru demonstrarea competenţei ( observarea directă sau simulare, întrebări orale, proiect, test scris ). Dovezile de competenţă indirecte sunt prezentate de către candidat ca produse ale activităţilor realizate anterior evaluării ( portofoliu, rapoarte de la terţi, proiecte, diplome de calificare, înregistrări ). Evaluatorul va sintetiza pe fiecare dovadă produsă de candidat aspectele critice care au fost acoperite de aceasta. Dovezile de competenţă suplimentare sunt necesare în situaţia în care prin analizarea dovezilor directe şi indirecte evaluatorul nu a putut adopta decizia „competent” ( nu au fost acoperite integral aspectele critice specifice fiecărei competenţe sau nu a fost demonstrată competenţa în toate contextele menţionate în standard ). Dovezile suplimentare se obţin prin aplicarea altor instrumente de evaluare. 7. Analizarea dovezilor şi luarea deciziei privind competenţa Dovezile de competenţă sunt analizate şi judecate de evaluator în raport cu aspectele critice corespunzătoare unităţilor de competenţă stabilite de candidat, pe baza următoarelor principii: Validitate - dovezile de competenţă se referă în mod clar şi direct la activităţi, rezultate şi cunoştinţe descrise în unităţile de competenţă pentru care se face evaluarea Autenticitate - dovezile sunt produse nemijlocit de către candidat Calitate - cunoştinţele şi deprinderile demonstrate de candidat sunt la nivelul calitativ prevăzut în unităţile de competenţă pentru care se face evaluarea Transferabilitate - dovezile demonstrează capacitatea candidatului de a aplica cunoştinţe şi deprinderi într-o gamă variată de contexte 16
Actualitate - dovezile produse de candidat sunt recente şi reflectă capacitatea actuală a acestuia de a realiza activităţile descrise în unitatea de competenţă evaluată Suficienţă - dovezile sunt suficiente pentru a demonstra competenţele în toată complexitatea lor 8. Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării Evaluatorul înregistrează rezultatele evaluărilor efectuate în dosarul de evaluare al fiecărui candidat. Dovezile rezultate din teste scrise, întrebări orale, observare directă, simulare, rapoarte, proiecte, portofoliu pot fi incluse direct în dosarul de evaluare sau ca anexă. Pentru a menţine confidenţialitatea rezultatelor evaluării, se recomandă ca accesul la înregistrări să fie limitat la: evaluator candidat verificator intern/ verificator extern Fiecare centru de evaluare elaborează propria procedură în ceea ce priveşte înregistrarea informaţiilor care decurg dintr-o evaluare şi accesul la acestea. La sfârşitul evaluării, evaluatorul oferă candidatului un feedback prin care, în cazul în care decizia a fost „încă nu competent” pentru unele unităţi de competenţă, precizează ce cunoştinţe sau deprinderi practice îi lipsesc acestuia pentru demonstrarea respectivelor competenţe. De asemenea, după caz, îi recomandă căile pe care le poate urma pentru obţinerea acestora. Şi în situaţia evaluărilor finalizate cu decizia „competent”, evaluatorul poate face o serie de recomandări pentru candidat. Ele vizează aspecte legate de atitudine, stil, eficienţă care pot fi îmbunătăţite crescând astfel performanţa profesională a acelei persoane. Informaţiile oferite candidatului trebuie să fie echilibrate, clare şi la obiect. La fel de important este şi feedback-ul pe care candidatul îl dă evaluatorului pentru că el contribuie la creşterea calităţii muncii acestuia din urmă şi, în mod implicit, la creşterea prestigiului centrului de evaluare. 9. Eliberarea certificatului de competenţă Persoana declarată competentă în urma procesului de evaluare primeşte un certificat de competenţe profesionale. În certificatul de competenţe profesionale sunt menţionate unităţile de competenţă pentru care persoana a fost declarată competentă. Certificatul se completează de către secretarul centrului de evaluare.
17
SCHEMA PROCESULUI DE EVALUARE
Înscrierea candidatului pentru evaluarea competenţelor
Asistarea candidatului pentru realizarea autoevaluării
Stabilirea unităţilor de competenţă pentru care candidatul solicită evaluarea
Pregătirea candidatului pentru evaluare
Planificarea şi organizarea procesului de evaluare
Culegerea dovezilor de competenţă directe şi indirecte
Aplicarea de noi instrumente de suplimentare evaluare dovezi
Analizarea dovezilor şi luarea deciziei privind competenţa
Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării
Eliberarea certificatului de competenţă
18
Capitolul 4. ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE EVALUARE Elaborarea instrumentelor de evaluare este un proces complex, de o importanţă deosebită pentru asigurarea principiilor evaluării: validitate, credibilitate şi corectitudine. Validitatea este principiul fundamental pentru întregul proces de evaluare şi de aceea este şi criteriul cel mai important în aprecierea oricărui instrument de evaluare. La modul general, un instrument de evaluare este valid dacă el evidenţiază ceea ce şi-a propus să evidenţieze sau măsoară ceea ce şi-a propus să măsoare, respectiv capacitatea unei persoane de a răspunde cerinţelor standardului ocupaţional. Ca şi validitatea, credibilitatea este un principiu fundamental în evaluare. Credibilitatea se referă la acurateţea şi consecvenţa rezultatelor evaluărilor. Cu alte cuvinte, aplicarea aceluiaşi instrument unui candidat, în condiţii similare, dar la momente diferite de timp trebuie să conducă la aceeaşi concluzie privind competenţa. Corectitudinea este un alt principiu de care trebuie să se ţină seama la elaborarea instrumentelor de evaluare. Este foarte important ca un instrument de evaluare să nu producă discriminări asupra unui grup de candidaţi prin factori fără legătură cu competenţa profesională. Pentru a asigura corectitudine, fiecare instrument de evaluare trebuie să conţină explicit modul şi cerinţele de aplicare şi maniera de apreciere a rezultatelor. Astfel, se reduce la minimum arbitrariul în aprecierea succesului unui candidat. Etapele de realizare a instrumentelor de evaluare sunt: elaborarea, validarea şi testarea. Instrumentele de evaluare sunt elaborate de specialişti cu experienţă recentă de coordonare în domeniul respectiv, evaluatori sau formatori, pe baza metodelor stabilite pentru aspectele critice identificate pentru o unitate / grup de unităţi de competenţă. Validarea instrumentului se face de alţi specialişti decât cei care le-au elaborat, prin verificarea acoperirii aspectelor critice identificate. Testarea se face prin aplicarea instrumentelor de evaluare pe un grup reprezentativ de practicanţi ai ocupaţiei. Este bine ca aceştia să provină din locuri diferite de muncă şi să fi demonstrat o performanţă profesională diferită pentru ca rezultatele testării să fie relevante. Prin testare se urmăreşte să se pună în evidenţă mai multe aspecte cum ar fi: claritatea formulării instrumentelor de evaluare 19
relevanţa conţinutului pentru un grup de practicanţi ai ocupaţiei rata răspunsurilor aşteptate sau, dimpotrivă, rata de eroare încadrarea în timp în ceea ce priveşte rezolvarea cerinţelor din fiecare tip de instrument. În funcţie de aceste rezultate fiecare centru de evaluare îşi stabileşte o strategie proprie de revizuire şi definitivare a instrumentelor de evaluare, pe care apoi le aplică în evaluările curente. Etapele elaborării instrumentelor de evaluare sunt: 1. Analizarea conţinutului unităţii de competenţă În această etapă se urmăreşte: stabilirea activităţilor relevante pentru demonstrarea competenţei descrise în unitate care sunt contextele în care se desfăşoară aceste activităţi ( tipuri de echipamente, tehnologii, standarde, norme şi proceduri de lucru ) rezultatele parţiale, observabile, care compun rezultatul activităţii descrise în unitatea de competenţă modul de descriere al acestor rezultate ( produs/serviciu ) calitatea rezultatului, capacităţi de analiză şi sinteză, judecăţi, luare de decizii cunoştinţele necesare demonstrării competenţei deprinderile practice necesare realizării rezultatelor aşteptate contextul în care trebuie să se facă evaluarea pentru a ne asigura că dovada produsă de candidat relevă capacitatea acestuia de a acţiona cu acelaşi succes în situaţii diverse, în momente critice, în medii de muncă diferite etc. 2. Identificarea aspectelor critice pentru fiecare unitate de competenţă Aspectele critice pot viza: Activităţi care trebuie întreprinse pentru a obţine rezultatul aşteptat şi care nu sunt identificate explicit în cuprinsul unităţii de competenţă. Rezultate ale activităţilor specifice şi reperul calitativ asociat acestora, descrise în unitatea de competenţă Cunoştinţe absolut necesare pentru îndeplinirea activităţilor descrise în unitatea de competenţă.
20
Cel mai important lucru în identificarea aspectelor critice este să includem referiri la calitatea activităţilor efectuate şi a rezultatelor obţinute. Aceste aspecte pot fi exprimate explicit în standard sau pot să rezulte din experienţa profesională a evaluatorului, atunci când anumite repere calitative nu au fost surprinse de elaboratorii de standard. De exemplu: „Produce întotdeauna elemente de tâmplărie conform specificaţiilor tehnice şi în limita abaterilor admisibile” sau „Oferă constant informaţii corecte şi relevante clienţilor” De asemenea în identificarea aspectelor critice trebuie surprinse acele informaţii care deosebesc un candidat instruit de unul competent. Este recunoscut faptul că pentru a fi competent nu este suficient să prestezi activităţi specifice de muncă în mod izolat ci trebuie să fii capabil să combini mai multe activităţi care corespund unor competenţe diferite pentru a fi eficace la locul de muncă, trebuie să faci faţă unor situaţii neprevăzute obţinând totodată rezultatele aşteptate şi trebuie să integrezi capacitatea de a face activităţi specifice în mediul de muncă în care trebuie să lucrezi. Toate aceste lucruri trebuie să se regăsească în aspectele critice formulate. De exemplu: „Clarifică împreună cu colegi de echipă mai experimentaţi detaliile privitoare la calitatea pieselor care trebuie realizate” „Se adresează cu tact unui client dificil care a solicitat o informaţie” „Acţionează
prompt
pentru
evitarea
pericolului,
generat
de
disfuncţionalităţi
ale
echipamentelor, pentru asigurarea integrităţii personale şi a celorlalţi membri ai echipei” În definirea aspectelor critice pentru unităţile specifice, de regulă, se ţine cont de conţinutul unităţilor de competenţă fundamentale şi generale (ex: plasează materia primă în compartimentul adecvat, respectând procedurile standard şi normele de protecţie a muncii) Competenţa specifică din exemplul dat este : „ Alimentarea strungului cu materii prime”, iar unul dintre aspectele critice ia în considerare aspecte din competenţa generală „ Aplicarea normelor de protecţie a muncii”. Exemplu: Competenţa: „ Alimentarea strungului cu materii prime” 21
Aspecte critice identificate referitoare la proces: utilizează materii prime adecvate, verificate cu ajutorul instrumentelor de măsură, în conformitate cu normele specifice plasează materia primă în compartimentul adecvat, respectând procedurile standard şi normele de protecţie a muncii verifică cerinţele privind materiile prime din punct de vedere al cantităţii şi calităţii, raportându-se la instrucţiunile specifice activităţii realizate alege materia primă adecvată în conformitate cu graficul/programul activităţii realizate asigură alimentarea continuă a strungului şi verifică permanent parametrii specifici Aspecte critice identificate referitoare la rezultat: piesa prelucrată este conformă cu normele din instrucţiunile tehnice numărul de opriri ale echipamentului determinate de lipsa materiei prime este minim instrumentele utilizate sunt adecvate realizării sarcinilor de lucru Aspecte critice identificate referitoare la cunoştinţe: modul de funcţionare al strungului ( parametrii tehnologici ) caracteristicile materiilor prime instrumente de măsură şi control norme tehnice de fabricaţie tipuri de materiale protecţia şi igiena muncii Un exemplu practic privind identificarea aspectelor critice este dat în Anexa A. 3. Selectarea metodelor de evaluare pentru aspectele critice identificate În continuare aveţi câteva sugestii de selectare a metodelor de evaluare astfel încât acestea să conducă la dovezi de competenţă relevante pentru aspectele critice identificate: pentru cunoştinţe, capacitate de analiză şi sinteză, discernământ: testul scris / întrebări orale, proiecte, portofoliu, pentru activităţi cu caracter strict profesional/tehnic dar şi pentru evidenţierea capacităţii de a obţine rezultatele aşteptate: observarea directă, simularea, proiectul, portofoliul, rapoartele de la terţi. 22
pentru a releva consecvenţa obţinerii rezultatelor la nivelul aşteptat: portofoliul, rapoartele de la terţi. Exemple practice privind stabilirea metodelor de evaluare pentru aspectele critice identificate sunt date în Anexa A. 4. Elaborarea instrumentelor de evaluare În mod generic instrumentul de evaluare trebuie să conţină: obiectivele evaluării cerinţele care trebuie îndeplinite de către candidat detalii privind modul de aplicare sau de rezolvare, atunci când este cazul rezultatul aşteptat detalii privind modul de apreciere a rezultatului obţinut de candidat în urma aplicării instrumentului de evaluare. Un instrument de evaluare bine construit trebuie: să fie relevant în raport cu aspectele critice să fie cuprinzător să fie uşor de administrat. Test scris / Întrebări orale La elaborarea unui test scris sau a întrebărilor orale trebuie ca: întrebările să fie clare şi să acopere arii esenţiale de conţinut fiecare întrebare să testeze capacităţi de cunoaştere, de înţelegere şi discernământ, de aplicare etc. şi nu de memorare formulările să fie afirmative enunţul să nu conţină elemente din răspuns Se recomandă ca testele scrise să fie de tipul: Teste cu alegere multiplă sau cu răspuns selectat: conţin întrebări cu un set de răspunsuri alternative candidatul are sarcina de a selecta unul sau mai multe răspunsuri din cele date grila de apreciere permite obiectivitatea crescută a notării.
23
Pentru acest tip de teste scrise se recomandă ca: alternativele corecte de răspuns să fie plauzibile alternativele greşite să fie categoric greşite (să nu lase loc la interpretări ) fiecare întrebare cu alegere multiplă dintr-un test să aibă relativ acelaşi număr de variante de răspuns răspunsul corect să aibă poziţie aleatoare. Teste folosind “metoda perechilor”: solicită stabilirea unor corespondenţe între cuvinte, propoziţii, numere, alte simboluri distribuite pe două coloane. Itemi de tipul „adevărat/fals”: i se dau candidatului o serie de declaraţii şi i se cere să stabilească pentru fiecare valoarea de adevăr. Itemi cu răspuns construit: sunt acele întrebări în care candidatului i se cere să elaboreze răspunsul corect, uneori chiar să argumenteze pe marginea acestuia. Acest tip de itemi este foarte valoros pentru a aprecia capacitatea de gândire şi de integrare a informaţiilor. Atunci când se evaluează competenţe de nivel inferior unde exprimarea în scris este neesenţială pentru a realiza cu succes activităţile de muncă testul scris poate pierde din validitate şi aceleaşi întrebări pot fi utilizate la un test oral sau la un interviu asociat observării directe.
În cazul întrebărilor orale se pot utiliza întrebări deschise sau întrebări închise. Exemplu de întrebare deschisă: „Cum se pregăteşte locul de muncă în vederea începerii activităţii zilnice?” Exemplu de întrebare închisă: „Care sunt părţile componente ale corpului omenesc?” Gama de întrebări se poate extinde cu aşa numite întrebări de clarificare: -
Cum puteţi explica acest fenomen…? Care credeţi că este următoarea etapă…? Care va fi rezultatul dacă…? Cum puteţi îmbunătăţi aceasta…?
Se pot utiliza expresii folositoare ca de exemplu: Descrieţi procesul de… Explicaţi câteva moduri de… Vorbiţi despre modul în care.. Imaginaţi-vă că… Consideraţi că e bine să faceţi…
24
Pe lângă formularea acestor întrebări sau teme testul, fie el scris sau oral, mai conţine răspunsurile corecte sau, atunci când răspunsul nu este unic, menţiuni asupra aspectelor la care candidatul trebuie să facă referire în răspunsul său şi modul în care evaluatorul face notarea sau aprecierea testului. Un exemplu de instrument „Test scris” şi „Întrebări orale”este dat în anexa B. Observarea directă / Simularea sau demonstraţia structurată Atât metoda observării directe cât şi cea a simulării necesită un instrument de evaluare de tip fişă care conţine activităţile pe care ne aşteptăm să le realizeze o persoană pe parcursul unei secvenţe de muncă bine definită. Dacă secvenţa este parte a programului curent de muncă pe care candidatul îl are acolo unde este angajat, metoda de evaluare este observarea directă. Dacă însă se proiectează o secvenţă imaginată după un scenariu, tehnica folosită este simularea. Fişa de observare este un instrument foarte util pentru evaluator deoarece îl ajută să se focalizeze pe calitatea activităţii candidatului şi nu pe înregistrarea operaţiilor pe care acesta le efectuează. Cu ajutorul unei fişe de observare se poate urmări dacă un candidat cunoaşte şi aplică corect etapele procesului de producţie şi manifestă un comportament adecvat într-o situaţie de muncă obişnuită. Este foarte probabil ca prin observare directă să nu se poată pune în evidenţă modul de reacţie şi de manifestare în situaţii excepţionale sau în condiţii de mediu diferite, de aceea este foarte util ca observarea să se asocieze cu întrebări orale, prin care să se investigheze capacitatea de cuprindere a unei game mai largi de situaţii din partea candidatului şi cu un raport, care să releve constanţa în timp a comportamentului acestuia. Diferenţa între observarea directă şi simulare constă în faptul că la cea dintâi observarea se face în condiţii reale de muncă iar evaluatorul trebuie să stabilească împreună cu candidatul care este momentul în care, în programul curent al acestuia, are loc o secvenţă de muncă relevantă pentru competenţele evaluate. Simularea poate fi organizată independent de programul de muncă al candidatului. Pentru simulare instrumentul de evaluare conţine şi un scenariu în care se specifică toate detaliile reconstituirii unei secvenţe reale de muncă. Un exemplu de instrument „Observare directă/Simulare sau demonstraţie structurată este dat în anexa B.
25
Proiectul De regulă, proiectul conţine: tema, resursele necesare, modalitatea de rezolvare, rezultatul aşteptat şi modalitatea de apreciere. Temele de proiect se pot focaliza pe demonstrarea capacităţilor de organizare, planificare şi valorificare a resurselor, creativitate şi inventivitate, de analiză şi sinteză. Proiectul poate demonstra capacitatea de a sintetiza şi structura informaţii, de a alege strategii, proceduri, metode şi mijloace adecvate necesare realizării activităţilor descrise în standard. Portofoliul În stabilirea instrumentului ”Portofoliu” evaluatorul decide în concordanţă cu aspectele critice pentru care a selectat această metodă, ce tipuri de dovezi produse anterior de candidat sunt relevante pentru demonstrarea competenţei. Structura unui portofoliu pentru o anumită ocupaţie poate include precizări referitoare la: selectarea tematică a elementelor de conţinut; relevanţa acestora pentru competenţa probată/evaluată; durata la care se raportează portofoliul, ţinând cont de rata modernizărilor şi schimbărilor în sectorul ocupaţional respectiv. Portofoliul unui candidat poate include: certificate, atestări, diplome obţinute la cursuri de formare, la concursuri şi competiţii; aprecieri la adresa activităţii, produselor realizate de cel evaluat, din presă, literatura de specialitate; scrisori de recomandare - utilizate la încadrarea în anumite posturi, funcţii; corespondenţă, jurnale; extrase din proiecte, lucrări de excepţie, liste de opere, publicaţii, înregistrări audiovideo Rapoarte din partea altor persoane Acest instrument se structurează în conformitate cu aspectele critice identificate pentru fiecare unitate / grup de unităţi de competenţă şi se referă la activităţi şi calitatea rezultatelor acestora, comportament, stil şi maniere demonstrate de candidat. 26
Rapoartele se întocmesc de supervizori, clienţi, colegi sau alte persoane. Pot fi elaborate pe baza unui chestionar privind modul în care candidatul răspunde sarcinilor profesionale şi poate cuprinde şi aprecieri critice din partea raportorului cu privire la calitatea muncii şi rezultatelor candidatului. Un exemplu de instrument „Raport” este dat în anexa B. Autoevaluarea Fişa de autoevaluare este un instrument care permite candidatului să treacă în revistă şi să analizeze propria capacitate profesională în raport cu cerinţele standardului, focalizându-l pe cele trei aspecte principale ale competenţei: „ştiu”, pot să fac”, „am dovezi de competenţă valide”. Aşa cum este lesne de înţeles, la capitolul „ştiu” în fişa de autoevaluare se menţionează cunoştinţele teoretice esenţiale pentru competenţa vizată. Rezultatul completării acestei fişe nu se constituie în dovadă de competenţă în sine dar este deosebit de important pentru că îl ajută atât pe candidat cât şi pe evaluator să decidă care sunt competenţele care sunt evaluate prin procesul propriu-zis şi se reduce astfel rata de eşec. Dovada obţinută pe baza aplicării acestui instrument de evaluare nu se ia în considerare la evaluarea competenţelor profesionale ale candidatului, ci are ca scop încurajarea participării candidatului în cunoştinţă de cauză la procesul de evaluare. Un exemplu de fişă de autoevaluare este dat în anexa C.
Capitolul 5. EVALUATORUL DE COMPETENŢE PROFESIONALE Specialiştii cu experienţă recentă de muncă şi/sau de coordonare în ocupaţiile/calificările dintrun domeniu pot efectua efectua evaluări de competenţe profesionale în cadrul unui centru de evaluare doar dacă sunt certificaţi de CNFPA în conformitate cu standardul ocupaţional „Evaluator de competenţe profesionale”. Pentru a conduce procese de evaluare aceştia trebuie să aibă certificate de competenţă pentru următoarele unităţi: Planificarea şi organizarea evaluării Efectuarea evaluării 27
Analizarea informaţiilor şi luarea deciziei privind competenţa Înregistrarea şi raportarea rezultatelor evaluării Dacă au elaborat instrumente de evaluare pentru ocupaţiile/calificările respective ei pot obţine, la cerere, certificarea şi pentru unitatea de competenţă „ Elaborarea instrumentelor de evaluare”, dar care nu este obligatorie pentru a face evaluări de competenţe. Pentru a fi certificaţi, candidaţii trebuie să demonstreze că au cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice pentru realizarea activităţilor descrise în unităţile de competenţă menţionate anterior. Ei trebuie să facă dovada că ştiu şi pot: să combine metode de evaluare adecvate care să permită procese de evaluare valide, credibile, imparţiale, transparente, cu costuri minime, cu alte cuvinte , să planifice şi să organizeze evaluări să explice şi să detalieze la cerere, conţinutul şi prevederile standardului şi modalitatea de autoevaluare persoanelor care solicită să fie evaluate, să furnizeze detalii privind desfăşurarea procesului de evaluare şi modalitatea producerii dovezilor de competenţă de către candidat să analizeze dovezile de competenţă directe şi indirecte pentru a decide dacă sunt valide, autentice, de calitate, actuale şi suficiente şi să stabilească dacă sunt necesare dovezi suplimentare pentru a decide în final dacă sunt acoperite toate aspectele critice aferente fiecărei unităţi de competenţă să înregistreze rezultatele evaluărilor pe tot parcursul procesului de evaluare, să întocmească dosarele individuale de evaluare, să ofere un feedback constructiv candidaţilor şi să raporteze conducerii centrului rezultatele evaluării conform procedurilor să analizeze conţinutul standardului pentru a stabili aspectele critice, să aleagă metodele de evaluare cele mai potrivite în raport cu acestea şi să elaboreze instrumentele de evaluare Dosarul individual de evaluare conţine: Cererea candidatului Fişa de autoevaluare Datele de identificare ale candidatului şi unităţile de competenţă pentru care acesta solicită evaluarea Metodele de evaluare convenite de evaluator şi candidat pentru a fi aplicate în cadrul procesului 28
Planificarea evaluării Dovezile directe, indirecte şi suplimentare produse de candidat sau o filă de sinteză a acestora pentru situaţia în care acestea nu pot fi depuse fizic în dosar Lista aspectelor critice acoperite în timpul evaluării Decizia finală privind competenţa pentru unităţile de competenţă pentru care s-a făcut evaluarea, însoţită de comentarii şi recomandări din partea evaluatorului Feedback din partea candidatului Evaluarea competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale este un proces complet diferit de sistemul tradiţional de evaluare, fiind proiectat cu precădere pentru adulţi. Evaluatorul de competenţe nu urmăreşte să pună în evidenţă lipsurile candidatului privind modul de realizare a activităţilor prevăzute în standard, ci îl ajută să-şi demonstreze competenţele îndrumându-l în producerea dovezilor necesare. Acest proces presupune consultarea şi colaborarea continuă între evaluator şi persoana evaluată şi are loc în diverse momente: înainte de evaluare, pentru ca evaluatorul să se asigure că persoana care urmează a fi evaluată este complet pregătită pentru aceasta şi a înţeles procesul în timpul evaluării, pentru a oferi candidatului o serie de rezultate parţiale şi posibilitatea unor clarificări pe parcurs după evaluare, în legătură cu rezultatele evaluării şi necesarul viitor de pregătire teoretică şi practică.
Capitolul 6. ASIGURAREA CALITĂŢII PROCESULUI DE EVALUARE Procedura de evaluare şi certificare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale aprobată prin Ordinul comun nr.4543/468 din 2004 al MEdC şi MMSSF a fost elaborată în conformitate cu standardul ISO 17024 privind ”Criteriile generale pentru organismele de certificare ce efectuează certificarea personalului” care specifică criteriile generale pe care trebuie să le respecte un organism de certificare a personalului pentru a fi recunoscut la nivel naţional şi internaţional ca fiind competent şi fiabil să asigure funcţionarea unui sistem de certificare a personalului indiferent de sectorul implicat şi cu practicile europene în domeniul asigurării calităţii sistemelor de evaluare şi certificare de personal.
29
CNFPA coordonează şi controlează la nivel naţional activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale având următoarele atribuţii în acest domeniu: - autorizează/monitorizează centrele de evaluare a competenţelor profesionale - certifică evaluatori de competenţe profesionale, verificatori interni şi verificatori externi În exercitarea acestor atribuţii CNFPA utilizează verificatori interni pentru evaluarea evaluatorilor de competenţe profesionale şi verificatori externi pentru evaluarea performanţelor centrelor de evaluare. Autorizarea se face pentru ocupaţii/calificări pentru care există standarde ocupaţionale / standarde de pregătire profesională recunoscute naţional, în funcţie de nivelul de performanţă al centrului, astfel: a) pentru o perioadă de 1 an, pentru nivelul 1 de performanţă b) pentru o perioadă de 2 ani, pentru nivelul 2 de performanţă c) pentru o perioadă de 3 ani, pentru nivelul 3 de performanţă Criteriile de evaluare a centrelor stabilite la nivel naţional au în vedere următoarele elemente: resurse
cunoştinţe şi experienţă recente
difuzare informaţii
materiale şi documentaţie
egalitate de şanse
derulare procese de evaluare
evidenţa înregistrărilor
procedură de contestare
Fiecare criteriu este analizat pe baza dovezilor produse de centru în raport cu fiecare din etapele ciclului calităţii (planificare, realizare, verificare şi îmbunătăţire) şi primeşte un punctaj de la 0 la 3. Punctajul criteriului este dat de cel mai mic punctaj obţinut pe etape.
Planificare
Îmbunătăţire
Sistem de evaluare
Realizare
Verificare 30
Nivelul de performanţă al centrului este dat de punctajul minim acordat criteriilor de evaluare. Nivelul de performanţă al centrului este stabilit în două etape: a) prin autoevaluare, de către centru b) prin evaluare, de către verificatori externi desemnaţi de CNFPA. Pentru autoevaluare, centrul desemnează un colectiv format din evaluatori de competenţe profesionale şi persoane din conducerea instituţiei. Aceştia culeg dovezi privind îndeplinirea criteriilor de evaluare menţionate anterior şi întocmesc matricea nivelului de performanţă al centrului. Evaluatorii care au participat la stabilirea nivelului de performanţă de cel puţin două ori, în situaţia în care nivelul acordat de centru a corespuns cu nivelul acordat de verificatorul extern, pot solicita evaluarea şi certificarea pentru unitatea „Verificare externă a proceselor de evaluare” din standardul „Evaluator de competenţe profesionale”. Ei trebuie să facă dovada că ştiu şi pot: să furnizeze informaţii, sfaturi şi suport tehnic centrelor de evaluare; să verifice practicile de evaluare şi procedurile centrului prin prisma criteriilor de evaluare menţionate prin lege şi să stabilească nivelul de performanţă al centrului; să ofere feedback centrelor şi să întocmească rapoarte de evaluare /monitorizare. Conform principiilor de asigurare a calităţii se recomandă centrelor de evaluare autorizate să numească unul sau doi verificatori interni dintre evaluatorii certificaţi cu care lucrează. Aceştia coordonează şi controlează activitatea celorlalţi evaluatori din centru. Pentru a solicita certificarea ca verificatori interni aceştia trebuie să facă dovada că au desfăşurat timp de un an activităţile menţionate. Pentru a putea fi certificaţi, aceştia trebuie să demonstreze că au cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice pentru realizarea activităţilor descrise în unitatea de competenţă „Verificare internă a proceselor de evaluare” din standardul „Evaluator de competenţe profesionale”. Ei trebuie să facă dovada că ştiu şi pot: să ofere consultanţă evaluatorilor de competenţe profesionale să evalueze competenţele profesionale ale evaluatorilor să monitorizeze performanţele acestora să raporteze şi să ofere feedback
31
Evaluatorul de competenţe profesionale este pionul central al sistemului de evaluare a competenţelor dobândite pe alte căi decât cele formale. El trebuie să fie un specialist recunoscut în domeniul său de activitate pentru a conferi credibilitate evaluărilor pe care le va efectua, poate fi o persoană care practică efectiv ocupaţia sau conduce/coordonează echipe sau persoane din domeniul respectiv, ceea ce presupune experienţă în evaluarea performanţelor profesionale ale acestora. Poate fi evaluator acea persoană care este permanent la curent cu evoluţia competenţelor din domeniul său de activitate şi va fi întotdeauna independent de procesul de formare al candidatului pe care îl evaluează.
32
Anexa A
IDENTIFICAREA ASPECTELOR CRITICE ŞI STABILIREA METODELOR DE EVALUARE Ocupaţia: Brutar
UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ Domeniul de competenţă
Nr.
Titlul unităţii
crt. Competenţe fundamentale
Competenţe generale
Competenţe specifice
1
Comunicare interactivă la locul de muncă
2
Efectuarea muncii în echipă
3
Aplicarea NPM şi NPSI
4
Asigurarea calităţii lucrărilor efectuate
5
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare
6
Asigurarea propriei dezvoltări profesionale
7
Planificarea activităţii proprii
8
Depozitarea materiilor prime şi a materialelor
9
Dozarea materiilor prime şi auxiliare
10
Executarea coacerii produselor de panificaţie
11
Frământarea aluatului
12
Pregătirea materiilor prime şi auxiliare
13
Pregătirea produselor în vederea livrării
14
Recepţia materiilor prime şi a materialelor
15
Urmărirea fermentării şi prelucrării aluatului
33
Pentru demonstrarea competenţelor specifice, se întocmeşte lista aspectelor critice. Aspectele critice identificate pentru fiecare competenţă specifică includ implicit sau explicit şi unele aspecte critice corespunzătoare unităţilor fundamentale şi generale. În continuare ne vom referi numai la identificarea aspectelor critice din unitatea 8. U8. Depozitarea materiilor prime şi a materialelor U1. Comunicarea la locul de muncă U2. Efectuarea muncii în echipă U3. Aplicarea NPM şi NPSI U4. Asigurarea calităţii lucrărilor efectuate U5. Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare U6. Asigurarea propriei dezvoltări profesionale U7. Planificarea activităţii proprii
competenţă specifică competenţe fundamentale
competenţe generale
Identificarea aspectelor critice pentru U8 - Depozitarea materiilor prime şi a materialelor şi stabilirea metodelor de evaluare Aspectele critice identificate (U8) 1. Depozitează materiile prime şi auxiliare în funcţie de natura lor şi de datele de fabricaţie, cu respectarea normelor sanitare. Întrebări orale, test scris, observare, raport 2. Determină parametrii de microclimat din depozit şi îi compară cu normele standardizate. Observare, întrebări orale, test scris, raport 3. Aşează sacii de făină în stivă pe loturi asigurând spaţiu de circulare şi aerisire şi respectând NPM. Observare, raport, întrebări orale, test scris, simulare 4. Transportă şi manipulează materiile prime şi materialele utilizând mijloace şi utilaje specifice conform normelor tehnologice şi respectând NPM. Întrebări orale, test scris, observare, raport 5. Transmite informaţii reale, complete, în limbajul de specialitate. Observare, întrebări orale, raport 6. Argumentează clar şi fără reţinere punctele de vedere proprii. Observare, întrebări orale, raport 7. Preia sarcinile individuale în conformitate cu sarcina echipei. Observare, întrebări orale, raport 8. Cunoaşte şi aplică NPM şi măsurile de prim ajutor în conformitate cu specificul locului de muncă. Observare, întrebări orale, test scris, raport 9. Cunoaşte şi aplică corect normele PSI specifice locului de muncă. Observare, întrebări orale, test scris
U8 U8 U8 U8 U1 U1 U2 U3 U3
34
10. Efectuează operativ evacuarea în caz de incendiu în conformitate cu planul de evacuare. Întrebări orale, simulare, test scris 11. Identifică corect şi raportează pericolele potenţiale şi evenimentele de protecţia muncii şi PSI prin procedura specifică locului de muncă. Întrebări orale, raport, observare 12. Pregăteşte corect locul de depozitare şi utilajele de transport şi manipulare în conformitate cu normele tehnologice şi normele de protecţie a muncii. Întrebări orale, raport, observare 13. Cunoaşte şi utilizează corect materialele necesare pentru asigurarea igienei în conformitate cu cerinţele din secţia de fabricaţie. Întrebări orale, test scris, raport 14. Aplică toate cunoştinţele noi dobândite în activitatea de depozitare a materiilor prime şi materialelor. Observare, raport 15. Activitatea de depozitare a materiilor prime şi a materialelor se încadrează în normele de timp în vigoare. Observare, întrebări orale, raport
U3 U3 U4 U5 U6 U7
35
Anexa B
ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE EVALUARE
ÎNTREBĂRI ORALE Instrumentul „Întrebări orale” are în vedere aspectele critice identificate pentru toate unităţile specifice pentru care s-a propus ca metodă de evaluare Întrebări orale. Exemple de întrebări orale pentru U8 Depozitarea materiilor prime şi a materialelor: 1. Care sunt modalităţile de depozitare a făinii în unităţile de panificaţie? Răspuns corect: - în saci; - în vrac. 2. Care sunt parametrii de microclimat în depozitele de făină ? Răspuns corect: - temperatura aerului de 10-12 grade C; - umiditate relativă a aerului de 55-60%; - o bună aerisire; - iluminare naturală. 3. Ce modificări au loc în cursul maturizării făinii ? Răspuns corect: - îmbunătăţirea calităţii glutenului; - deschiderea la culoare a făinii; - creşterea acidităţii făinii; - modificarea umidităţii făinii. 4. Ce procese pot avea loc în făină, în condiţii necorespunzătoare de depozitare ? Răspuns corect: - auto - încingere şi mucegăire; - degradare datorită insectelor. 5. Cum se construiesc stivele de saci ? Răspuns corect: - astfel încât să nu prezinte pericol pentru muncitori; - astfel încât făina să poată fi livrată în ordinea aprovizionării; - se lasă culoare de vizitare şi aerisire între stive şi între stive şi pereţi. 6. Din câte rânduri se construieşte o stivă de saci vara ? Dar iarna ? Răspuns corect: Din maxim 6 rânduri vara şi maxim 10 rânduri iarna. 7. Care sunt condiţiile de depozitare a sării ? 36
Răspuns corect: Sacii se aşează pe grătare de lemn în încăperi uscate şi închise. 8. Ce măsuri se aplică în depozitele de făină pentru prevenirea formării focarelor de infestare cu dăunători ? Răspuns corect: - menţinerea depozitelor în stare uscată şi de curăţenie permanentă; - aerisirea depozitelor. 9. Ce materii perisabile se utilizează la fabricarea produselor de panificaţie şi cum se depozitează acestea? Răspuns corect: Drojdia comprimată, untul, margarina, ouăle, laptele, derivatele din lapte se depozitează în camere frigorifice. 10. Ce mijloc de transport, în sistem paletizat, pentru făină depozitată în saci, se utilizează în depozite? Răspuns corect: Stivuitorul mecanic. 11. Cum trebuie să fie informaţiile pe care le transmiteţi în cadrul colectivului la locul de muncă? Răspuns corect: Informaţiile transmise la locul de muncă trebuie să fie reale, complete şi redactate în limbaj tehnic. 12. Ce norme de protecţia muncii respectaţi la alcătuirea stivelor de saci? Răspuns corect: Se respectă înălţimea care asigură stabilitatea stivelor şi nu necesită eforturi deosebite pentru manipulare. Se ţine seama de greutatea maximă pe care o poate ridica o persoană. Se rezervă culoare de lăţime corespunzătoare pentru manipulare. Se interzice staţionarea pe stive. 13. Este permisă utilizarea aspiratoarelor casnice pentru curăţarea prafului de făină din depozite? Argumentaţi răspunsul. Răspuns corect: Nu este permisă. Există pericolul de incendiu prin apariţia de scântei. 14. Ce cuprinde planul de evacuare al secţiei în cazul de incendiu? Răspuns corect: - poziţionarea uşilor, a coridoarelor de acces, a scărilor de incendiu - traseele cele mai scurte de ieşire spre exterior - hidranţi şi echipamente de stingere 15. Cum se manevrează cărucioarele liză? Răspuns corect: Numai prin împingere. Evaluatorul va menţiona care aspecte critice aferente U8 au fost acoperite.
TEST SCRIS
37
Instrumentul „Test scris” are în vedere aspectele critice identificate pentru toate unităţile specifice pentru care s-a propus ca metodă de evaluare Testul scris. Exemplu de test scris pentru U8 Depozitarea materiilor prime şi a materialelor: 1. Identificaţi în desenul de mai jos modalitatea de aşezare a sacilor de făină în stive. (desen) 2. Priviţi cu atenţie desenul de mai jos şi denumiţi mijloacele de transport al făinii ambalate în saci. 3. Notaţi cu A(adevărat) sau F(fals) afirmaţiile de mai jos: a. maturizarea făinii reprezintă un proces care are loc în condiţii corespunzătoare de depozitare; b. durata maturizării făinii este de aproximativ 30 de zile; c. alterarea făinii duce la îmbunătăţirea însuşirilor de panificaţie ale făinii. 4. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Modalitatea de alcătuire a stivelor de saci este: a. stive de saci cu făină de sorturi diferite; b. stive de saci cu făină provenită din acelaşi lot; c. stive de saci cu făină provenită din acelaşi măciniş, de la aceeaşi moară şi având aceeaşi calitate. 5. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Pentru asigurarea menţinerii calităţii făinii, în depozite se controlează următorii parametri de microclimat: a. viteza curenţilor de aer, temperatura, starea de igienă; b. iluminarea naturală, temperatura, umiditatea relativă a aerului; c. gradul de încărcare a depozitului, iluminarea naturală, umiditatea relativă a aerului. 6. Enumeraţi măsurile igienico-sanitare aplicate în depozitele de făină. 7. Alegeţi varianta corectă de răspuns. În cazul depozitării pe o perioadă mai mare de timp, stivele de saci cu făină se reclădesc: a. de două ori pe lună, vara; b. de trei ori pe lună, vara; c. cel puţin o dată pe lună, iarna; d. nu se face reclădirea stivelor. 8. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Drojdia comprimată se depozitează în: a. magazie curată, uscată, dezinfectată, aerisită, la temperatura mediului ambiant; b. rezervoare speciale; c. camere frigorifice, la temperatura de 2-4 grade C.
38
9. Notaţi cu A(adevărat) sau F(fals) afirmaţiile de mai jos: a. în depozitul de făină nu este permisă păstrarea materialelor inflamabile sau a celor cu miros străin care pot denatura calitatea făinii; b. sacii goi pot fi depozitaţi pe coridoarele de circulaţie între stive; c. fumatul nu este interzis în depozitele de făină; d. este interzisă folosirea instalaţiilor electrice improvizate; e. manevrarea sacilor din stivă trebuie să se facă întotdeauna începând cu rândul superior.
RĂSPUNSURI CORECTE LA TESTUL SCRIS (filă separată) Întrebarea şi răspunsul corect 1. Identificaţi în desenul de mai jos modalitatea de aşezare a sacilor de făină în stive. R: a. câte trei; b. câte cinci; c. celular. 2. Priviţi cu atenţie desenul de mai jos şi denumiţi mijloacele de transport al făinii ambalate în saci. R: a. cărucior liză; b. jgheab drept; c. jgheab în spirală; d. elevator de saci. 3. Notaţi cu A(adevărat) sau F(fals) afirmaţiile de mai jos: a. maturizarea făinii reprezintă un proces care are loc în condiţii corespunzătoare de depozitare; b. durata maturizării făinii este de aproximativ 30 de zile; c. alterarea făinii duce la îmbunătăţirea însuşirilor de panificaţie ale făinii. R: a. – A; b. – A; c. – F. 4. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Modalitatea de alcătuire a stivelor de saci este: a. stive de saci cu făină de sorturi diferite; b. stive de saci cu făină provenită din acelaşi lot; c. stive de saci cu făină provenită din acelaşi măciniş, de la aceeaşi moară şi având aceeaşi calitate. R: b, c. 5. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Pentru asigurarea menţinerii calităţii făinii, în depozite se controlează următorii parametri de microclimat: a. viteza curenţilor de aer, temperatura, starea de igienă; b. iluminarea naturală, temperatura, umiditatea relativă a aerului; c. gradul de încărcare a depozitului, iluminarea naturală, umiditatea relativă a aerului. R: b. 6. Enumeraţi măsurile igienico-sanitare aplicate în depozitele de făină. R: - curăţirea de praf şi păianjeni cu peria sau cârpa udă; - văruirea pereţilor cel puţin de două ori pe an; - combaterea mucegaiului utilizând produse fungistatice; - repararea clădirii, dacă este cazul.
Punctaj propus 7p
Punctaj realizat
7p
8p
8p
8p
8p
39
7. Alegeţi varianta corectă de răspuns. În cazul depozitării pe o perioadă mai mare de timp, stivele de saci cu făină se reclădesc: a. de două ori pe lună, vara; b. de trei ori pe lună, vara; c. cel puţin o dată pe lună, iarna; d. nu se face reclădirea stivelor. R: a, c. 8. Alegeţi varianta corectă de răspuns. Drojdia comprimată se depozitează în: a. magazie curată, uscată, dezinfectată, aerisită, la temperatura mediului ambiant; b. rezervoare speciale; c. camere frigorifice, la temperatura de 2-4 grade C. R: c. 9. Notaţi cu A(adevărat) sau F(fals) afirmaţiile de mai jos: a. în depozitul de făină nu este permisă păstrarea materialelor inflamabile sau a celor cu miros străin care pot denatura calitatea făinii; b. sacii goi pot fi depozitaţi pe coridoarele de circulaţie între stive; c. fumatul nu este interzis în depozitele de făină; d. este interzisă folosirea instalaţiilor electrice improvizate; e. manevrarea sacilor din stivă trebuie să se facă întotdeauna începând cu rândul superior. R: a – A; b – F; c – F; d –A; e –A.
8p
8p
8p
Punctaj total 70 p. Punctaj minim admis: 56 p
Evaluatorul va menţiona care aspecte critice aferente U8 au fost acoperite.
40
OBSERVARE DIRECTĂ/ SIMULARE SAU DEMONSTRAŢIE STRUCTURATĂ FIŞA DE OBSERVARE Depozitarea materiilor prime şi a materialelor (U8) - aspecte critice 1. Depozitează materiile prime şi auxiliare în funcţie de natura lor şi de datele de fabricaţie, cu respectarea normelor sanitare. 2. Determină parametrii de microclimat din depozit şi îi compară cu normele standardizate. 3. Aşează sacii de făină în stivă pe loturi asigurând spaţiu de circulare şi aerisire şi respectând NPM. 4. Transportă şi manipulează materiile prime şi materialele utilizând mijloace şi utilaje specifice conform normelor tehnologice şi respectând NPM. 5. Transmite informaţii reale, complete, în limbajul de specialitate. 6. Argumentează clar şi fără reţinere punctele de vedere proprii. 7. Preia sarcinile individuale în conformitate cu sarcina echipei. 8. Cunoaşte şi aplică NPM şi măsurile de prim ajutor în conformitate cu specificul locului de muncă. 9. Cunoaşte şi aplică corect normele PSI specifice locului de muncă. 10. Identifică corect şi raportează pericolele potenţiale şi evenimentele de protecţia muncii şi PSI prin procedura specifică locului de muncă. 11. Pregăteşte corect locul de depozitare şi utilajele de transport şi manipulare în conformitate cu normele tehnologice şi normele de protecţie a muncii 12. Aplică toate cunoştinţele noi dobândite în activitatea de depozitare a materiilor prime şi materialelor. 13. Activitatea de depozitare a materiilor prime şi a materialelor se încadrează în normele de timp în vigoare.
DA
NU
Observaţii
Instrumentul „Fişa de observare” va cuprinde aspectele critice identificate pentru toate unităţile specifice, pentru care s-a propus ca metodă de evaluare Observarea directă, simularea sau demonstraţia structurată.
41
RAPOARTE DIN PARTEA ALTOR PERSOANE De la d-nul/d-na …………………………. în calitate de ……………………. la ……………………………………….. asupra activităţii desfăşurate de ………………………… Vă rugăm să bifaţi situaţia corespunzătoare pentru : Depozitarea materiilor prime şi a materialelor - aspecte critice 1. Depozitează materiile prime şi auxiliare în funcţie de natura lor şi de datele de fabricaţie, cu respectarea normelor sanitare şi a NPM. 2. Determină parametrii de microclimat din depozit şi îi compară cu normele standardizate. 3. Aşează sacii de făină în stivă pe loturi asigurând spaţiu de circulare şi aerisire. 4. Transportă şi manipulează materiile prime şi materialele utilizând mijloace şi utilaje specifice conform normelor tehnologice. 5. Transmite informaţii reale, complete, în limbajul de specialitate. 6. Argumentează clar şi fără reţinere punctele de vedere proprii. 7. Preia sarcinile individuale în conformitate cu sarcina echipei. 8. Cunoaşte şi aplică NPM şi măsurile de prim ajutor în conformitate cu specificul locului de muncă. 9. Cunoaşte şi aplică corect normele PSI specifice locului de muncă. 10. Identifică corect şi raportează pericolele potenţiale şi evenimentele de protecţia muncii şi PSI prin procedura specifică locului de muncă. 11. Pregăteşte corect locul de depozitare şi utilajele de transport şi manipulare în conformitate cu normele tehnologice şi normele de protecţie a muncii 12. Cunoaşte şi utilizează corect materialele necesare pentru asigurarea igienei în conformitate cu cerinţele din secţia de fabricaţie. 13. Aplică toate cunoştinţele noi dobândite în activitatea de depozitare a materiilor prime şi materialelor. 14. Activitatea de depozitare a materiilor prime şi a materialelor se încadrează în normele de timp în vigoare.
Da
Nu
Nu ştiu
Instrumentul „Rapoarte” va cuprinde aspectele critice identificate pentru toate unităţile specifice, pentru care s-a propus ca metodă de evaluare Rapoarte din partea altor persoane.
42
Anexa C
Fişă de autoevaluare (exemplu)
Ocupaţia:
Detalii personale Nume: Data:
Autoevaluarea candidatului
Evaluarea evaluatorului
Pot:
Să utilizez un limbaj tehnic adecvat. (U1) Să colaborez bine cu membrii echipei. (U2) Să aplic şi să respect NPM şi PSI. (U3) Să folosesc corect echipamentul de protecţia muncii şi PSI.(U3) Să acord corect primul ajutor. (U3) Să execut corect operaţiile de igienizare. (U5) Să stabilesc corect cantităţile de materii prime, materiale şi ambalaje. (U7) Să stabilesc corect cantităţile de materii prime, materiale şi ambalaje. (U7) Să-mi planific activitatea la locul de muncă. (U7) Să mă încadrez în normele de consum.(U7) Să stabilesc corect cantitatea şi tipul de ambalaj în funcţie de sortimentul de produse de panificaţie.(U7) Să determin corect parametrii specifici procesului tehnologic de fabricare a produselor de panificaţie.(U4) Să reglez aparatura, utilajele şi echipamentele pentru fabricarea produselor de panificaţie.(U4) 43
Să exploatez corect utilajele şi instalaţiile pentru fabricarea produselor de panificaţie (U6, 7, 9, 10, 11, 12, 15) Să execut corect operaţiile procesului tehnologic de fabricare a pâinii. (U6, 7, 9, 10, 11, 12, 15) Ştiu
Autoevaluarea candidatului
Evaluarea evaluatorului
Terminologia de specialitate. (U1) Atribuţiile de serviciu. (U2) Norme generale şi specifice de protecţia muncii şi PSI. (U3) Tehnici de acordare a primului ajutor (U3) Norme igienico-sanitare (U5) Noţiuni elementare de matematică şi fizică. (U1, 9, 12) Procesul tehnologic de fabricaţie a pâinii (U1, 2, 9, 10, 1, 12, 14, 15) Schema organizatorică şi raporturile ierarhice operative şi funcţionale (U1) Norme de conduită (U2) Planul de intervenţie şi evacuare în caz de incendiu (U3) Tehnici de verificare a calităţii materiilor prime, auxiliare şi produselor finite. (U4) Proceduri de calitate specifice locului de muncă (U4) Calitatea materiilor prime, auxiliare, semifabricatelor şi a produselor finite. (U4) Tehnologii de obţinere a produselor făinoase (U6) Consumuri specifice (U7) Am dovezi de competenţă valide
Copie după carnetul de sănătate. Raport de la şeful direct
Altele (ataşaţi sau listaţi alte materiale sau documente care credeţi că atestă realizările şi performanţa dvs. profesională)
Diplome de merit la concursuri de măiestrie Fotografii de produse de panificaţie realizate
44
Candidatului i se recomandă participarea la evaluare pentru următoarele unităţi de competenţă:
Semnătura candidatului ______________________________
A fost analizat de evaluator ____________________________________
Data
45
DOSAR DE EVALUARE (model) Numele candidatului _________________________________________________________ Denumirea ocupaţiei /calificării _________________________________________________ Numele evaluatorului _________________________________________________________ Locul evaluării
_____________________________________________________________ Data înregistrării unităţilor de competenţă pentru care doreşte evaluarea _________________ Unităţile de competenţă pentru care candidatul solicită evaluarea:
46
Metode de evaluare
Metode de evaluare:
Propuse de evaluator:
Convenite cu candidatul:
Proiect Test scris Întrebări orale Observare directă Simulare / demonstraţie structurată Portofoliu Raport din partea altor persoane
Plan de evaluare Metoda de evaluare
Data desfăşurării
Evaluator, ___________________ nume, semnătura
Timpul de desfăşurare
Persoane şi resurse
Locul
Aprobarea centrului de evaluare Nume, semnătura
Candidat_____________________ _____________________________ nume, semnătura
Data_______________________
Data______________________________
47
Tabel privind îndeplinirea aspectelor critice
Titlul unităţii de competenţă(1)
Da
Nu
Titlul unităţii de competenţă (2)
Da
Nu
Titlul unităţii de competenţă (3)
Da
Nu
Titlul unităţii de competenţă (n)
Da
Nu
Se completează cu aspectele critice pe fiecare unitate de competentă din standard.
48
Înregistrarea rezultatului Numele candidatului ________________________________________ Candidatul se declară Competent pentru următoarele unităţi de competenţă: _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ ________________________ COMENTARII ŞI RECOMANDĂRI
Sunt de acord cu rezultatul evaluării Candidat________________________
Evaluator _______________________
Data______________________ Data __________________________
49
Ghidul practic al evaluatorului de competenţe profesionale a fost elaborat pe baza experienţei dobândite de specialiştii COSA/CNFPA în perioada 2000-2005 în care au evaluat şi certificat 125 de evaluatori de competenţe profesionale din cadrul celor 11 centre de evaluare autorizate. Acest ghid a fost elaborat pentru a-i ajuta pe toţi cei ce doresc să fie certificaţi ca evaluatori de competenţe profesionale. Materialul va fi completat şi îmbunătăţit odată cu creşterea numărului de centre de evaluare, respectiv de evaluatori. Autorii sunt recunoscători celor ce vor trimite întrebările şi nelămuririle lor pe adresa de e-mail:
[email protected], lucru ce ar permite explicitarea acelor părţi din prezentul document care necesită a fi detaliate.
AUTORI: Victoria Caprini Elisabeta Mitroi Mikaela Bălan Elena Grigorescu Cristina Petre COLABORATORI: Roxana Radu Corina Ionescu
Prezenta broşură a fost tipărită cu finanţare asigurată de Guvernul Canadei, prin Agenţia Canadiană de Dezvoltare Internaţională (CIDA).
© copyright 2005, CNFPA Toate drepturile asupra acestui document sunt rezervate. Acesta nu poate fi reprodus parţial sau integral, nu poate fi folosit sau citat în alte lucrări fără acordul CNFPA.
50
