RAF Manual de Prim Ajutor Crucea Rosie 2012 Interior1 210527 120001

Manual european DE prim ajutor

3

cuprins Introducere���������������������������������������������������������������������������������������������������������7 CAPITOLUL 1: Principii de BAZă������������������������������������������������������������������������8 În cazul unui accident 8 În timpul unui accident 9 După producerea unui accident 11 Concepţii greşite 12 CAPITOLUL 2: Etapele principale în acordarea primului ajutor������������14 Luarea măsurilor de siguranță 14 Evaluarea stării victimei  20 Apelarea serviciilor de urgenţă, dacă este necesar 20 Acordarea primului ajutor  22 CAPITOLUL 3: SUPORT VITAL DE BAZă șI DEFIBRILARE EXTERNă AUTOMATă ��������������������������������������������������������������������������������������24 Verificarea stării de conştiență 25 Eliberarea căilor respiratorii 26 Verificarea respiraţiei 27 Compresia toracică şi respirația gură la gură  32 Defibrilarea externă automată  38 Resuscitarea făcută de doi sau mai mulţi salvatori 42 Resuscitarea doar cu compresii toracice 42 Bebeluşi și copii 43 CAPITOLUL 4: Primul ajutor�������������������������������������������������������������������������44 A I Urgenţe de ordin medical�����������������������������������������������������������������������������44 Reacţii alergice 44 Dificultăţi la respiraţie 46 Astm46 Hiperventilație 47 Blocarea căilor respiratorii cu un corp străin 48 Căi respiratorii parțial blocate 49 Căi respiratorii complet blocate 49 Sufocarea la bebeluși și copii 51 Sufocarea la femeia însărcinată sau la persoana obeză 51 4

B I Leziuni���������������������������������������������������������������������������������������������������������68 Leziuni la nivelul capului 68 Leziuni la nivelul coloanei vertebrale 72 Leziuni la nivelul ochilor 75 Leziuni toracice şi abdominale 76 Leziunea toracică 76 Leziunea abdominală 78 Leziuni la nivelul extremităţilor 79 Leziuni la nivelul membrelor 79 Fractura 79 Luxația 81 Entorsa82 Hemoragia 83 Leziuni cutanate 85 Leziunea ușoară 85 Tăietura 86 Leziunea provocată prin înțepare 86 Lacerația 87 Răni provocate în urma mușcăturilor 90 Dinți crăpați sau scoși  90 Leziuni cutanate cu caracter deosebit 92 Corpi străini în plăgi 92 Arsuri94

CUPRINS

Intoxicaţii 52 Monoxid de carbon 54 Dureri în piept 55 Accident vascular cerebral (AVC) 56 Deshidratare/probleme gastrointestinale 58 Complicaţii acute ale diabetului 59 Şoc 61 Leşin 62 Convulsii64 Convulsii febrile 64 Epilepsie66

5

C I Probleme de sănătate cauzate de animale���������������������������������������������98 Muşcături 98 Mușcătura de șarpe 99 Înțepătura de meduză 100 Înțepătura de insectă 102 Înțepătura de căpușă 104 D I Probleme de sănătate cauzate de mediu���������������������������������������������106 Probleme de sănătate cauzate de frig 106 Degerături 106 Hipotermia  108 Probleme de sănătate cauzate de căldură 110 Insolația 110 Senzația de epuizare și leșinul cauzat de căldură111 Crampe cauzate de căldură 111 Deshidratarea112 Probleme de sănătate cauzate de altitudine 113 E I Înecul și boala de decompresie a scafandrilor��������������������������������������115 Resuscitarea în caz de înec 116 Poziţionarea victimei 117 Leziunile la nivelul coloanei cervicale în cazul victimelor unui înec117 Mulţumiri��������������������������������������������������������������������������������������������������118 Referințe���������������������������������������������������������������������������������������������������119

6

Introducere Accidentele se produc mult prea des şi leziunile apar frecvent. Fiecare dintre noi se poate simţi dintr-odată rău. În astfel de situaţii, ajutorul vine din partea membrilor familiei, a colegilor de serviciu, a persoanelor din jur etc. Dacă ai cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte primul ajutor, şi tu poţi ajuta pe cineva. În orice caz, pentru a ajuta cu adevărat o victimă, este necesar să acorzi tipul adecvat de prim ajutor. Acest tip de ajutor, acordat la momentul potrivit, poate duce la o îmbunătăţire a stării de sănătate şi la salvarea de vieţi omeneşti. Manualul european de prim ajutor are la bază Ghidul de prim ajutor şi resuscitare al IFRC 2011 şi a fost aprobat de o echipă internaţională de experţi de la diferite societăţi naţionale ale Crucii Roşii şi ale Semilunii Roşii. Ghidul cuprinde descrierea celor mai noi tehnici şi are rolul de a perfecţiona primul ajutor. În această lucrare se arată cum poţi acorda în mod corect primul ajutor, în situaţii care pun în pericol vieţi omeneşti şi în cazul accidentelor care se produc cel mai frecvent. Vei învăţa pas cu pas cum poţi acorda ajutor victimei, utilizând echipament medical modest sau fără să dispui de un astfel de echipament. Începem de fiecare dată prin a întreba: „Ce observi?” şi „Ce trebuie să faci?” Tehnicile specifice sunt explicate în casete. Explicaţiile legate de tehnici şi de proceduri sunt însoţite de ilustraţii. Pregătirea practică este deosebit de importantă pentru acordarea primului ajutor în situaţii reale, de urgenţă. Este necesar să exersezi în mod constant pentru a-ţi menţine cunoştinţele şi abilităţile la un nivel ridicat. Lectura acestui manual nu înlocuiește instruirea practică. Cunoştinţele legate de primul ajutor sunt într-o continuă evoluţie, astfel încât această lucrare va trebui revizuită permanent, pe măsură ce apar noi descoperiri ştiinţifice.

INTRODUCERE

Există pe piaţă o serie întreagă de mărci de produse de prim ajutor. Diferite mărci sunt amintite în această lucrare doar spre exemplificare şi nu trebuie să se înţeleagă că acestea ar fi recomandate de către Crucea Roşie Belgiană – Flandra.

7

1

Principii de bază

În acordarea primului ajutor, trebuie să ţii seama de o serie de factori. Următoarele principii de bază sunt deosebit de importante când acorzi primul ajutor.

În cazul unui accident

Principii de bază

Acţionează ca o persoană care ştie să acorde primul ajutor Dacă te confrunţi cu o urgenţă în care trebuie acordat primul ajutor şi nu ştii ce este mai

8

bine să faci, asigură-te de faptul că faci doar lucrurile pe care ai fost pregătit să le faci şi pe care le stăpâneşti. Dacă ai anumite îndoieli, apelează serviciile de urgenţă.

În timpul unui accident

Evită infectarea În cazul unor plăgi deschise este important să se reducă pe cât posibil riscul de infectare, care apare în urma contactului dintre vic­ timă şi persoana care acordă primul ajutor. Asigură-te că nu intri în contact cu sângele sau cu fluidele organice ale victimei.

Dacă este posibil, spală-te pe mâini cu apă şi săpun lichid măcar înainte şi după ce acorzi primul ajutor. Dacă nu ai la dispoziţie apă şi săpun, poţi utiliza dezinfectanţi pe bază de alcool. Dacă este posibil, foloseşte mănuşi. Dacă nu ai la dispoziţie mănuşi, spală-te pe mâini cât mai des posibil. Poţi folosi şi pungi de plastic pentru a-ţi proteja mâinile. Procedează cu atenţie atunci când lucrezi cu obiecte ascuţite şi pune-le într-un loc sigur. Dacă faci respiraţie gură la gură în vederea resuscitării, trebuie să ştii că există un risc minim de infectare pentru persoana care acordă primul ajutor. Poţi să te protejezi pe tine însuţi, dar şi victima împotriva contaminării dacă utilizezi o mască în timpul procedurilor de resuscitare.

Principii de bază

Într-o situaţie de urgenţă, fii calm Chiar dacă eşti instruit în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor, este normal să fii stresat atunci când trebuie să acorzi primul ajutor. Încearcă să îţi stăpâneşti emoţiile înainte de a trece la acţiune. Acordă-ţi un moment în care să evaluezi situaţia şi să te calmezi. Nu te grăbi să acţionezi şi în niciun caz nu te pune în situaţii riscante. În capitolul care urmează îţi explicăm ce trebuie să faci pentru a te afla în siguranţă.

9

Principii de bază

Oferă ajutor psihosocial Oferă victimei sprijin emoţional. Abordează victima, vorbindu-i pe un ton cald, fără a-i da impresia că o judeci. Prezintă-te, spunându-i acesteia cum te numeşti. Dacă eşti pregătit în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor, spune-i victimei lucrul acesta. Întreabă victima cu calm ce anume s-a întâmplat şi explică-i ce urmează să faci. Solicită-i acesteia cooperarea. Ascultă ce are de spus victima şi manifestă-ţi compasiunea. Dacă este necesar, ajută victima în chestiuni de ordin practic.

10

Asigură-te de faptul că victima se simte confortabil Dacă este răcoare, acoperă victima cu o haină sau cu pături, astfel încât să-i fie cald. Poţi utiliza şi o folie termoizolantă. Pentru a proteja victima împotriva căldurii, improvizează ceva care să o protejeze împotriva soarelui, folosind, de exemplu, o haină, o pătură, o umbrelă sau o folie termoizolantă. Aşază-te în aşa fel încât să-i faci umbră victimei. Așază victima într-o poziţie confortabilă. Aceasta este, de obicei, poziţia în care simte cel mai puţin durerea. Nu oferi mâncare sau băutură unei victime care este bolnavă sau rănită decât dacă un cadru medical îţi spune că poţi face acest lucru.

după prOducereA unui Accident

PrinciPii de bază

Gândeşte-te la reacţiile tale emoţionale după ce acorzi primul ajutor Nu este întotdeauna uşor să faci faţă în plan psihic unui eveniment dramatic. Cei care oferă primul ajutor se confruntă adesea cu dificultăți în depășirea emoțiilor după eveniment. Discută despre acestea cu alte persoane care acordă primul ajutor. Dacă acest lucru nu te ajută, apelează la ajutorul unui specialist.

11

Concepţii greşite Există o serie întreagă de concepţii greşite care îi fac pe oameni să nu acorde ajutor. Mai jos o să analizăm câteva dintre motivele pentru care oamenii nu acordă ajutor. Există aici şi sfaturi utile, respectiv răspunsuri la întrebările pe care le-ai putea pune.

Principii de bază

„Nu poate fi atât de grav” Situaţiile de urgenţă nu sunt întotdeauna clare. Uneori oamenii se îndoiesc de gravitatea situaţiei. Nu ne dorim să fie vorba despre un lucru grav şi vrem să credem că nu este. Nu te lăsa indus în eroare. Foloseşte-te de cunoştinţele pe care le ai în legătură cu primul ajutor. Apropie-te de victimă şi convinge-te personal dacă este grav sau nu.

12

„Altcineva va veni în ajutor” Cu toţii avem ceva de făcut, ori trebuie să ajungem undeva. Există o mulţime de motive pentru care nu avem timp să dăm o mână de ajutor. Uneori suntem tentaţi să aşteptăm să vină altcineva care să dea o mână de ajutor. Nu gândi aşa, pentru că, dacă toată lumea ar reacţiona în felul acesta, victima nu ar fi ajutată de nimeni. Mai mult decât atât, primele minute într-o situaţie de urgenţă sunt deosebit de importante. Este important să acţionezi rapid şi să apelezi serviciile de urgenţă cât mai repede posibil. Acest lucru poate face diferenţa între salvarea unei victime sau decesul acesteia. „Nimeni nu dă o mână de ajutor, deci este evident că nu e necesar” Efectul de turmă ne poate face să reacţionăm ciudat. Dacă alte persoane care asistă la tot ceea ce se întâmplă ezită să dea o mână

de ajutor sau pur şi simplu nu fac nimic, putem să avem un sentiment de nesiguranţă. Îţi este greu să-ţi dai seama dacă este cazul să dai sau nu o mână de ajutor. Evaluează situaţia, folosind cunoștințele de acordare a primului ajutor. Nu risipi timp preţios.

„În situaţii de urgenţă, intru în panică” Majoritatea oamenilor nu intră în panică în situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, este normal să avem o senzaţie de stres. Chiar şi personalul pregătit să intervină în situaţii de urgenţă are această senzaţie. Încearcă să-ţi păstrezi calmul şi să te bazezi pe cunoştinţele tale de acordare a primului ajutor. Dacă nu reuşeşti să îţi aduni gândurile, apelează la personal specializat în situaţii de urgenţă. „Nu sunt obligat(ă) să ajut” În situaţii de urgenţă, fiecare persoană are obligaţia de a ajuta, în conformitate cu nivelul de cunoştinţe şi cu abilităţile pe care le are. În unele țări, acest lucru este prevăzut de lege. Dacă acorzi ajutor fiind bine intenţionat, nu trebuie să te temi că vei suporta rigorile legii pentru că nu ai acordat suficient ajutor sau pentru că ai creat un prejudiciu acordând ajutor. Instanţele de judecată apreciază mai mult ajutorul acordat unei victime, decât dacă s-a comis vreo eroare.

„O să coste foarte mult” În majoritatea statelor, apelurile la serviciile de urgenţă sunt gratuite. De aceea nu trebuie să te temi de faptul că factura ta telefonică va fi încărcată din cauză că ai sunat la serviciile de urgenţă. Dacă suni la serviciile de urgenţă (112), apelul nu va fi taxat. „E o situaţie neplăcută” E normal să fim îngroziţi când vedem sânge, dinţi rupţi, vomă sau când simţim miros de alcool sau alte mirosuri neplăcute. Gândeşte-te la faptul că ai putea face ceva pentru a salva vieţi. De exemplu, te poţi proteja împotriva contactului cu sângele victimei purtând mănuşi de unică folosinţă. Dacă efectuezi manevre de resuscitare, poţi purta o mască chirurgicală pentru a evita contactul cu gura acesteia. Dacă aceste lucruri nu te ajută să treci peste sentimentul de groază, încearcă să acorzi ajutor aşa cum poţi mai bine (efectuează masaj

cardiac, chiar și fără respirație artificială, telefonează la serviciile de urgenţă). În orice caz, nu abandona victima!

„Mă tem să nu mă infectez” Riscul de infecţie în urma acordării primului ajutor este mai mic decât se crede. Există un risc de contaminare în cazul unor plăgi deschise şi atunci când se efectuează respiraţie gură la gură. Te poţi proteja utilizând mănuşi de unică folosinţă şi o mască chirurgicală. Există oameni care au astfel de obiecte în torpedoul automobilului sau în geantă, astfel încât să fie pregătiţi oricând să ofere ajutor. „De ce să fac asta?” Nu oferi ajutor unei victime şi familiei ei, ci te ajuţi şi pe tine însuţi. Cei care au ajutat persoane aflate în situaţii de urgenţă declară frecvent că este o experienţă pozitivă. Este greu să trăieşti cu gândul că nu ai fost alături de o persoană care avea nevoie de ajutorul tău. Chiar dacă ştii să acorzi primul ajutor, se întâmplă să nu poţi salva victima întotdeauna. Uneori nici medicii nu reuşesc. Sentimentul că ai făcut tot ce îţi stătea în putinţă te va ajuta să treci mai ușor peste evenimentul traumatizant.

Principii de bază

„Nu este nevoie să se apeleze la serviciile de urgenţă” Uneori este posibil ca o victimă sau o persoană oarecare să spună că nu este nevoie să se apeleze la serviciile de urgenţă. Dacă ai îndoieli, apelează la cunoştinţele tale de prim ajutor. Este mai bine să suni la serviciile de urgenţă, chiar dacă situaţia nu impune acest lucru. În cazul în care starea unei victime se înrăutăţeşte, serviciile de urgenţă sunt la faţa locului şi nu se mai pierde timp preţios.

13

2

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Indiferent cât de mult diferă situaţiile în care acorzi primul ajutor, tu, persoana care acordă primul ajutor, trebuie să ai în vedere etapele principale pe care trebuie să le parcurgi. Procedând astfel, vei evalua situaţia în mod corect şi vei putea acorda ajutor într-un mod corespunzător, fără să omiţi nimic.

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Cele patru etape principale sunt: 1. Luarea măsurilor de siguranţă. 2. Evaluarea stării victimei. 3. Apelarea serviciilor de urgenţă, dacă este necesar. 4. Acordarea primului ajutor.

14

1. LUAREA MăSURILOR de siguranţă Prima sarcină este aceea de a te asigura de faptul că există condiţii de siguranţă. Încearcă să afli ce s-a întâmplat. Analizează situaţia şi verifică dacă există potenţiale pericole (trafic, foc, surse de electricitate). Nu te pune niciodată într-o situaţie riscantă. Apropie-te de locul accidentului numai dacă poţi face acest lucru fără a-ţi pune viaţa în pericol. Dacă te poţi apropia de locul accidentului, încearcă să procedezi astfel încât victima şi persoanele aflate la faţa locului să fie în siguranţă. Dacă situaţia este nesigură şi nu poţi acorda ajutor decât dacă îţi pui viaţa în pericol, ape­­lează serviciile de urgenţă. Aşteaptă într-un loc sigur sosirea echipajelor specializate.

nu împiedică accesul echipajelor de la serviciile de urgenţă. Nu traversa niciodată autostrada. Verifică dacă există cabluri electrice pe jos. Asigură-te că nimeni nu atinge cablurile şi că nu se apropie de ele. Încearcă să previi izbucnirea unui incendiu. În cazul tuturor vehiculelor implicate în accident trebuie scoasă cheia din contact. Nu permite nimănui să fumeze în zona în care s-a produs accidentul. Orice airbag care nu s-a activat se poate declanşa la un moment dat. Dacă este posibil, acţionează frâna de mână la toate vehiculele implicate în accident, astfel încât acestea să aibă o poziţie stabilă. Dacă la locul accidentului a sosit personal specializat, continuă-ţi drumul. Respectă întotdeauna Codul Rutier. Acolo sunt foarte clar precizate obligațiile ce-ți revin în cazul unui accident pe drumurile publice.

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Accident în trafic Când te apropii de locul în care s-a produs un accident în trafic, redu viteza fără a frâna brusc. Parchează maşina la loc sigur, pe banda de urgenţă, pe marginea drumului sau în afara acestuia. Pune-ţi vesta reflectorizantă şi așază-te în spatele parapetului de siguranţă, în situaţia în care te afli pe o autostradă/pe o şosea. Foloseşte semnele de avertizare (de exemplu, triunghiul reflectorizant sau lu­mi­nile de avarie) astfel încât participanţii la trafic să îşi dea seama că a avut loc un accident. Asigură-te de faptul că nimic

15

Incendiu într-o clădire Încearcă să avertizezi persoanele aflate în situaţii de risc, însă fără a-ţi pune viaţa în pericol. Nu intra niciodată într-o clădire care arde. Nu te apropia de foc şi du-te într-un loc situat la distanţă de locul incendiului, astfel încât să te afli în siguranţă. Dacă te afli într-o clădire care arde, ieşi imediat din ea.

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Ajută alte persoane să iasă din clădire dacă poţi face acest lucru în condiţii de sigu­­ranţă. Dacă ai îndoieli în ceea ce priveşte condi­ţiile de siguranţă în ansamblu, aşteaptă intervenția echipajelor serviciilor de urgenţă.

16

Accident casnic cauzat de sursele de curent electric Trebuie să presupui că toate cablurile electrice şi dispozitivele care funcţionează pe bază de curent electric sunt alimentate cu energie electrică, asta până în momentul în care se confirmă că a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică. Nu atinge o victimă care se află în contact cu o sursă de electricitate. Nu uita că lichidele şi obiectele care intră în contact cu victima pot fi conducătoare de electricitate. Întrerupe alimentarea cu energie electrică şi sună la serviciile de urgenţă, pentru a solicita sprijinul pompierilor şi a ambulanţei. Aşteap­tă apoi sosirea echipajelor.

Dacă victima este conştientă, spune-i ce urmează să faci şi cere-i să coopereze. Dacă este posibil, susţine ceafa victimei în timpul deplasării. Rotește cât mai puţin posibil capul, ceafa şi corpul victimei. Există tehnici destinate evacuării rapide, cum ar fi târârea victimei (cu sau fără ajutorul unei pături). Vezi Tehnica: „Ridicarea Rautek“, p. 18. Încearcă să aplici tehnica corectă, dar nu uita că lucrul cel mai important este să evacuezi victima rapid. Încearcă să protejezi victima împotriva frigului şi a căldurii, însă deplaseaz-o numai dacă a stat mult timp într-un mediu rece şi a fost supusă unor riscuri majore.

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Evacuare de urgenţă Există o regulă de bază, deosebit de importantă: nu trebuie să deplasezi victima de la locul accidentului. Aceasta poate fi îndepărtată de la locul accidentului numai dacă se află în pericol, situaţia nu prezintă siguranţă şi poţi acţiona fără a-ţi pune viaţa în pericol. Dacă este necesar să îndepărtezi victima de la locul accidentului, du-o în cel mai apropiat loc în care se află în siguranţă şi fă acest lucru cât mai repede posibil.

17

ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

TEhnIcA: RIdIcAREA RAUTEk

18

1

Aşază braţele victimei pe lângă corp.

3

Ridică spatele victimei în poziția şezând. Susţine umerii victimei.

2

Îngenunchează în spatele capului victimei. Aşază o mână sub cap şi pe cealaltă între omoplaţii victimei. Ridică cu atenţie capul şi umerii victimei şi apropie-te mai mult de aceasta.

4

Trece-ți mâinile pe sub subsuoara victimei şi apucă unul dintre antebraţele acesteia. Prinde cu o mână încheietura mâinii victimei şi cu cealaltă antebraţul acesteia.

Stai pe vine, fără a da drumul braţului victimei. Acum victima se află între picioarele tale depărtate. Apasă bine braţul victimei pe pieptul acesteia.

6

Ridică-te în picioare cu spatele drept şi trage victima în sus, astfel încât aceasta să fie sprijinită de tine. Mergi cu spatele, trăgând victima după tine. Fii atent la obstacolele care s-ar putea afla în spatele tău.

ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

5

19

2. EvaluaREA stărII victimei

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Prezintă-te şi explică ce anume intenţionezi să faci. Astfel vei câştiga încrederea victimei. Verifică starea victimei. Mai întâi, verifică dacă este conştientă şi dacă respiră. Situaţiile în care apar pierderea cunoştinţei sau tulburările de respiraţie pot pune frecvent în pericol viaţa victimei. Alte exemple de situaţii care pun în pericol viaţa victimei sunt hemoragiile grave, arsurile, durerile la nivelul toracelui, atacurile cerebrale etc.

20

3. Apelarea serviciilor de urgenţă, dacă este necesar Nu este întotdeauna necesară prezenţa la faţa locului a personalului medical (de urgenţă) (de exemplu, pentru leziuni cutanate, mici stări de leşin, cu o durată scurtă). Dacă este nevoie de ajutor, alertați serviciile de urgență. 112 este numărul de urgență european, inclusiv în România.

•

•

• •

•

vorba despre intrarea principală, ci despre intrarea care permite accesul în cele mai bune condiţii (de exemplu: lift, rampă, loc ferit de intemperii etc.). Procedează în aşa fel încât toate căile de acces să fie libere (nu există porţi închise sau bariere, lifturile sunt funcţionale etc.), astfel încât timpul preţios al echipajelor serviciilor de urgenţă să nu fie risipit. Oferă informaţii în legătură cu victi­ me­le şi descrie starea în care se află acestea: oo Numărul victimelor. oo Dacă există bebeluşi, copii sau alte victime care necesită îngrijiri speciale (de exemplu, persoane cu handicap, femei însărcinate, persoane cu diabet). oo Dacă victima este conştientă şi respiră normal. oo Dacă se observă anumite leziuni (de exemplu, hemoragii sau o fractură deschisă). Comunică-i dispecerului care preia apelul că va exista cineva care va îndruma echipajele serviciilor de urgenţă către locul accidentului. Răspunde la întrebările dispecerului care se ocupă de apelul tău. Ai grijă ca linia telefonică să fie liberă, astfel încât cei de la serviciul de urgenţă să te poată suna dacă este necesar. Roagă pe cineva să aştepte echipajele serviciilor de urgenţă, pentru a le îndruma spre locul accidentului.

Etapele principale în acordarea primului ajutor

Ce informaţii transmiţi? Deoarece fiecare secundă contează într-o situaţie în care sunt puse în pericol vieţi ome­ neşti, este important să dai informaţii clare şi corecte în momentul în care telefonezi. • Prezintă-te şi spune ce cunoştinţe ai în legătură cu acordarea primului ajutor. • Explică ce s-a întâmplat: Care este natura accidentului? oo De exemplu: accident produs în trafic, a căzut cineva de pe o scară, incendiu. Există situaţii cu risc, ce necesită intervenţia personalului specializat? oo De exemplu: victimă blocată, pericol de explozie, cablu de înaltă tensiune pe jos. • Comunică serviciilor de urgenţă unde anume trebuie să se deplaseze echipajele lor: oo Localitatea, dacă este cazul, judeţul, respectiv sectorul, strada, numărul, punctul de reper din zona respectivă, de exemplu: un depozit, o staţie de benzină, un monument. oo În cazul în care s-a produs un accident rutier, comunică numărul drumului (de exemplu, E40), sensul de deplasare şi care este cea mai apropiată bornă kilometrică. oo În situaţia în care apare o situaţie de urgenţă într-o clădire mare sau într-un loc în care accesul se face cu dificultate (de exemplu: un bloc de locuinţe, o şcoală sau un magazin universal), indică serviciilor de urgenţă care este adresa unde se află intrarea la care trebuie să ajungă echipajele. Poate să nu fie

21

4. AcORdAREA pRIMULUI AjUTOR

ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

cine alertează serviciile de urgenţă? Dacă este posibil, rămâi alături de victimă. Roagă o persoană aflată în zonă să sune la serviciile de urgenţă. Dacă persoana respectivă trebuie să se deplaseze, pentru că nu dispune de telefon mobil, roag-o să se întoarcă şi să-ţi spună ce anume şi cu cine a vorbit la telefon. Procedând astfel, poţi fii sigur de faptul că apelul a fost făcut (şi într-un mod corespunzător).

22

Dacă eşti singur cu victima, dă telefon folosind mobilul tău. Nu trebuie să pleci de lângă victimă pentru a telefona decât dacă nu există nicio altă opţiune. Dacă a dat altcineva telefon la serviciul de urgenţă, asigură-te de faptul că apelul a fost făcut într-un mod corespunzător. Dacă detaliile oferite la telefon sunt incorecte sau incomplete, dă din nou telefon şi oferă informaţiile suplimentare care sunt necesare.

După ce ai verificat dacă victima este conştientă şi dacă respiră şi după ce ai alertat serviciile de urgenţă, examinează mai îndeaproape victima şi continuă să acorzi primul ajutor. Acordă prioritate rănilor celor mai grave. În timpul acordării primului ajutor, evaluează victima, astfel încât să-ţi dai seama dacă este conştientă şi respiră regulat. Examinează victima, pentru a constata dacă mai prezintă şi alte leziuni, de exemplu, piciorul fracturat. Verifică dacă victima are asupra sa medicamente: de exemplu, pastilele pentru inimă indică faptul că este vorba despre un bolnav cu probleme cardiace. Nu administra niciodată medicaţia. După ce ai acordat primul ajutor (de exemplu, după ce ai oprit hemoragia sau ai tratat rana provocată prin arsură), informează-i pe reprezentanţii serviciilor de urgenţă în legătură cu măsurile luate.

23

ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

3

suport vital de bază și defibrilare externă automată

Oxigenul este esenţial pentru viaţă. Sângele transportă oxigen la organe. Dacă inima se opreşte, circulaţia sângelui este întreruptă (stop cardio-respirator, respectiv stop cardiac). Din acest motiv, în cazul unui stop cardiac există un deficit de oxigen la nivelul organelor vitale. Creierul este în mod special sensibil la lipsa de oxigen. În general, neuronii nu pot supravieţui în absenţa oxigenului mai mult de câteva minute. Victimele aflate într-o astfel de situaţie îşi pierd rapid cunoştinţa, încetează să mai respire şi în cele din urmă decedează. Din acest motiv este necesar să începi manevrele de resuscitare cât mai curând posibil. Deşi şansele de supravieţuire ale unei persoane care a suferit un stop cardiac sunt reduse, acestea cresc considerabil dacă se acordă rapid primul ajutor. Modul în care trebuie să intervii este descris în continuare.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

Asigură-te de faptul că tu, victima şi persoanele aflate în imediata voastră apropiere sunt în siguranţă.

24

Verificarea stării de conştiență > Scutură victima uşor, apucând-o de umeri. > Întreabă victima, cu voce tare: „Sunteți bine?”

2

Încearcă să afli ce i s-a întâmplat victimei.

Victima nu reacţionează 1 Strigă după ajutor. Fă acest lucru pentru a nu fi singur când acorzi primul ajutor. În timp ce o a doua persoană sună la serviciile de urgenţă şi aduce un defibrilator automat extern (DAE), dacă este disponibil un astfel de dispozitiv la o distanţă rezonabilă faţă de victimă, tu te poţi concentra asupra acesteia. 2

3

Solicită ajutor, dacă este necesar sau dacă ai anumite dubii.

4

Verifică dacă victima este conştientă şi respiră regulat. Vezi „Verificarea respiraţiei“, p. 27.

Aşază victima pe spate şi eliberează-i căile respiratorii.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

Victima reacţionează (de exemplu, deschide ochii sau răspunde) 1 Lasă victima în poziţia în care ai găsit-o, verificând să nu existe niciun fel de pericol. Nu o deplasa decât dacă este în pericol. Vezi Tehnica: „Ridicarea Rautek“, p.18.

25

eliberarea căilor respiratorii În cazul unei victime care şi-a pierdut cunoştinţa muşchii se relaxează. Din această cauză este posibil ca victima să-şi înghită limba şi astfel să fie împiedicată respiraţia. Această situaţie poate fi evitată dacă înclini uşor capul victimei către spate şi îi ridici bărbia (ridicarea bărbiei). În acest fel căile respiratorii sunt eliberate.

tehnica: Înclinarea capului şi ridicarea bărbiei 1

Pune o mână pe fruntea victimei.

4

Plasează vârfurile degetelor celeilalte mâini sub bărbia victimei.

2

Apasă fruntea încet, astfel încât capul victimei să se încline către spate.

5

Ridică bărbia victimei pentru a elibera căile respiratorii. Nu apăsa pe zona moale care se află sub bărbie. O astfel de manevră poate îngreuna respiraţia.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

3

26

Degetul mare şi arătătorul trebuie să rămână libere, pentru a putea prinde victima de nas în cazul respiraţiei gură la gură.

Imediat ce ai eliberat căile respiratorii ale victimei, poţi să verifici dacă aceasta respiră. • Observă mişcările pieptului. • Ascultă respirația lângă gura victimei. • Apropie obrazul de gura victimei, pentru a-ţi da seama dacă respiră. Observă, ascultă şi simte timp de 10 secunde dacă victima respiră normal. O perioadă de 10 secunde poate să pară foarte lungă, dar se întâmplă uneori ca o victimă care şi-a pierdut cunoştinţa să respire foarte încet. Dacă verificarea este

mai scurtă de 10 secunde, este posibil să te afli exact în intervalul dintre două respiraţii şi ai putea trage concluzii greşite. Imediat după producerea unui stop cardiac poate exista impresia că victima încearcă încă să respire. Acest lucru se poate manifesta printr-o respirație greoaie sau bolboroseli zgomotoase și neregulate. Martorii au în mod frecvent impresia că aceasta respiră normal. Această situaţie este una care pune în pericol viaţa victimei: nu o confunda cu respirația normală. Dacă nu eşti sigur(ă) că victima respiră normal, este bine să presupui că nu respiră şi să iei măsurile ce se impun într-o astfel de situaţie.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

Verificarea respiraţiei

27

Dacă victima nu reacţionează, există trei opţiuni: >> Victima nu reacţionează, dar respiră normal. (Vezi p. 28) >> Victima nu reacţionează şi nu respiră normal. Nu este disponibil un DAE sau încă nu a fost adus un DAE. (Vezi p. 32) >> Victima nu reacţionează şi nu respiră normal. Este disponibil un DAE. (Vezi p. 40)

>> Victima nu reacţionează, dar respiră normal. 1

Pune victima în poziţie laterală de siguranță. Vezi Tehnica: „Poziţia de siguranță“, p. 29.

2

Roagă pe cineva să alerteze serviciile de urgenţă. Du-te chiar tu după ajutor dacă eşti singur(ă).

SUPORT VITAL DE BAZĂ

3

28

Verifică din minut în minut respiraţia victimei.

Victimele care şi-au pierdut cunoştinţa şi care respiră normal ar trebui aşezate în poziţia de siguranță. Procedează în aşa fel încât capul victimei să fie înclinat pe spate şi gura să fie orientată către sol. În acest fel, căile respiratorii ale victimei vor rămâne libere. De asemenea, voma şi sângele nu vor pătrunde în plămânii acesteia. 1

Dacă este cazul, scoate ochelarii victimei.

2

Aşază-te în genunchi lângă victimă şi asigură-te că picioarele acesteia sunt întinse.

3

Pune braţul victimei, care se află cel mai aproape de tine, în unghi drept faţă de corp. Îndoaie braţul victimei în aşa fel încât palma să fie orientată în sus.

4

Adu celălalt braţ al victimei peste piept aşezând dosul palmei pe obraz. Menține-i mâna în această poziție.

5

Cu mâna liberă trage în sus genunchiul aflat în partea opusă. Fă în aşa fel încât să ridici genunchiul, însă talpa piciorului victimei să rămână lipită de pământ.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

tehnica: poziţia de siguranță

29

SUPORT VITAL DE BAZĂ 30

6

Trage genunchiul îndoit al victimei către tine, menţinând dosul palmei sale lipit de obrazul acesteia. Întoarce victima către tine, dar procedează în aşa fel încât aceasta să rămână în poziţia culcat.

7

Așază piciorul situat deasupra într-un unghi drept.

Împinge capul victimei spre spate pentru a menține căile respiratorii deschise.

9

Asigură-te de faptul că gura victimei este orientată către sol. În acest fel se previne înecarea acesteia cu sânge sau vomă.

10

Dacă e nevoie, potrivește mai bine mâna victimei sub obraz, astfel încât capul acesteia să rămână înclinat către spate.

11

Verifică respiraţia victimei la fiecare minut. Această tehnică poate fi aplicată şi atunci când vrei să aşezi un bebeluş sau un copil în poziţia de siguranță. Dacă este vorba despre un bebeluş, poţi să-l sprijini cu spatele pe o pernă sau pe o pătură rulată în prealabil. Astfel bebeluşul are o poziţie mai stabilă.

Dacă este vorba despre o femeie a cărei sarcină este vizibilă, întoarce-o întotdeauna pe partea stângă. Astfel uterul nu va restricţiona circulaţia sângelui către inimă.

Dacă trebuie să te ocupi de o victimă care şi-a pierdut cunoştinţa, dar care respiră normal, mai mult de 30 de minute, întoarce-o pe cealaltă parte pentru a evita producerea de leziuni ale nervilor de la nivelul braţului.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

8

31

Compresia toracică şi respirația gură la gură

SUPORT VITAL DE BAZĂ

Resuscitarea mai este denumită şi RCP (resuscitare cardio-pulmonară). Aceasta implică o combinaţie între compresie şi ventilaţie. Compresia toracică asigură o cantitate mică, dar foarte importantă de sânge pentru inimă şi creier. Prin ventilaţie se asigură faptul că sângele care circulă transportă suficient oxigen la creier. Căile respiratorii trebuie să fie libere. Acesta este un lucru important.

32

Un DAE este un dispozitiv portabil cu ajutorul căruia se transmit către inimă şocuri electrice în eventualitatea apariţiei unei aritmii cardiace care pune în pericol viaţa victimei. DAE determină, respectiv analizează ritmul cardiac al victimei şi stabileşte automat dacă un şoc electric poate fi util în cazul victimei. Defibrilatoarele sunt dispozitive sigure şi eficiente, indiferent dacă sunt utilizate de către specialişti sau de persoane fără pregătire medicală. Prin utilizarea DAE de către persoanele care acordă primul ajutor, defibrilarea se poate realiza cu mult timp înainte de a ajunge specialiştii să se ocupe de victimă.

>> Victima nu reacţionează şi nu respiră normal. Nu este disponibil un DAE sau încă nu a fost adus un DAE 1

Roagă pe cineva să alerteze serviciile de urgenţă. Cere-i persoanei respective să aducă un DAE dacă este disponibil unul în imediata vecinătate a locului în care vă aflaţi. Dacă eşti singur, alertează serviciile de urgenţă folosind telefonul mobil şi, dacă este posibil, procură un DAE din imediata vecinătate a locului în care te afli.

2

Începe cu treizeci de compresii toracice.

3

Fă apoi respirații gură la gură de două ori.

4

Alternează treizeci de compresii toracice cu două respirații gură la gură.

5

Continuă manevrele de resuscitare până în momentul în care: • Soseşte personalul specializat care poate continua resuscitarea. • Victima îşi recapătă cunoştinţa, se mişcă, deschide ochii, respiră normal. • Eşti prea obosit(ă) pentru a continua.

33

SUPORT VITAL DE BAZĂ

SUPORT VITAL DE BAZĂ

tehnica: compresii toracice

34

1

Asigură-te de faptul că victima este întinsă pe spate, pe o suprafaţă tare.

2

Îngenunchează în apropierea victimei, lângă braţul acesteia.

3

Pune podul palmei pe mijlocul cutiei toracice a victimei.

Așază cealaltă palmă peste prima şi încrucișează degetele.

5

Ai grijă să nu apeși victima pe coaste. Apasă pe partea superioară a abdomenului şi pe partea inferioară a toracelui.

6

7

Asigură-te de faptul că umerii tăi se află chiar deasupra pieptului victimei. Ţinând braţele întinse, apasă în jos minimum 5 cm, maximum 6 cm pe stern.

De fiecare dată când apeși, permite pieptului să se ridice. Astfel inima se va umple din nou cu sânge. Asigură-te de faptul că mâinile tale nu alunecă, respectiv nu se deplasează de pe stern.

8

Perioada de compresie ar trebui să fie egală cu aceea în care nu se apasă pe torace.

9

Efectuează treizeci de compresii toracice la un ritm de 100 de compresii pe minut (poţi efectua manevrele şi mai rapid, dar la un ritm maxim de 120 de compresii pe minut).

10

Continuă cu două respirații gură la gură.

11

Continuă să efectuezi alternativ treizeci de compresii toracice şi două ventilaţii gură la gură. Nu te opri pentru a face diverse verificări.

12

Continuă manevrele de resuscitare până în momentul în care: • Soseşte personalul specializat care poate continua resuscitarea. • Victima îşi recapătă cunoştinţa, se mişcă, deschide ochii, respiră normal. • Eşti prea obosit(ă) pentru a continua.

Imediat ce ai la dispoziţie un DAE, continuă manevrele de resuscitare utilizând aparatul.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

4

35

tehnica: respirații gură la gură

SUPORT VITAL DE BAZĂ

1

36

Procedează în aşa fel încât căile respiratorii ale victimei să fie libere: apleacă-i capul pe spate şi ridică-i bărbia.

2

Pune o mână pe fruntea victimei şi prinde nasul acesteia cu arătătorul şi cu degetul mare.

3

Continuă să ţii bărbia victimei ridicată folosindu-te de cealaltă mână şi deschide-i gura.

4

Inspiră normal, apleacă-te peste victimă şi acoperă-i gura cu gura ta. Asigură-te de faptul că nu se pierde aer.

Dacă respirația gură la gură se efectuează cu dificultate, ventilaţia gură la nas reprezintă o opţiune.

5

Suflă uniform aerul în gura victimei timp de o secundă. Verifică dacă pieptul victimei se ridică.

6

Menține victima cu capul aplecat către spate şi bărbia ridicată, astfel încât să nu se piardă aer. Verifică dacă pieptul victimei coboară.

7

Inspiră din nou normal şi efectuează o a doua respirație gură la gură.

8

Cele două respirații gură la gură nu ar trebui să dureze în total mai mult de 5 secunde.

tehnica: Verificarea caVităţii bucale În situaţia în care pieptul victimei nu se ridică după prima insuflare, respectă următorii paşi înainte de a trece la a doua insuflare: Verifică dacă se află ceva în cavitatea bucală a victimei.

2

Înlătură orice obiect vizibil care blochează sau care ar putea obtura căile respiratorii.

3

Procedează astfel încât victima să aibă capul aplecat pe spate în mod corect şi bărbia ridicată. Nu efectua mai mult de două respirații gură la gură înainte de a trece la compresia toracică.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

1

37

Defibrilarea EXTERNă automată

SUPORT VITAL DE BAZĂ

În momentul în care inima încetează să mai pompeze şi sângele nu mai circulă, victima a suferit un stop cardiac. În numeroase cazuri inima continuă să bată. Aceste bătăi sunt atât de neregulate, încât inima nu se mai contractă aşa cum ar fi normal. În această situaţie, inima nu mai poate pompa sânge care să circule prin organism.

38

Cu ajutorul unui DAE (defibrilator automat extern) se poate corecta ritmul cardiac anormal prin folosirea șocurilor electrice. Dacă se trece rapid la utilizarea defibrilatorului, o inimă normală începe să funcţioneze rapid în parametri normali. Acest procedeu se numeşte „defibrilare”.

Chiar şi după ce şocul electric a fost administrat cu succes, trebuie să ur­ mezi întocmai indicaţiile date de DAE. Este deosebit de important să continui resuscitarea. Un DAE nu înlocuiește compresiile toracice și respirația gură la gură.

Un DAE reprezintă un dispozitiv acţionat cu ajutorul unui computer, care analizează bătăile inimii victimei. După ce efectuează analiza, dispozitivul decide dacă sunt necesare şocurile electrice. DAE este un dispozitiv de înaltă precizie şi va declanșa şocuri electrice numai atunci când este necesar. Există defibrilatoare semiautomate şi defibrilatoare automate. Defibrilatorul semiautomat îi indică salvatorului momentul în care trebuie să apese pe buton, astfel încât să fie declanșat un şoc electric. Un defibrilator automat declanșează singur şocurile electrice.

Dacă salvatorii încep manevrele de defibrilare şi resuscitare la câteva minute după ce s-a produs stopul cardiac, şansele de supravieţuire pe care le are victima cresc. În majoritatea ţărilor europene echipajelor serviciilor de urgenţă le sunt necesare 8 minute sau chiar mai mult pentru a ajunge în locul în care trebuie să intervină. De aceea se recomandă ca un număr cât mai mare de persoane să înveţe cum se efectuează manevrele de resuscitare şi cum se utilizează un defibrilator automat extern.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

Măsuri de precauţie >> Șterge pieptul victimei dacă acesta este ud, înainte de a aplica electrozii. Îndepărtează orice fel de plasturi de pe pieptul victimei. >> Unele victime au stimulator cardiac. Dacă este vorba despre astfel de victime, vei observa o umflătură sub piele chiar sub claviculă. Procedează în aşa fel încât să nu pui electrozii pe stimulator, ci lângă, respectiv sub acesta. >> Îndepărtează orice bijuterie din metal care ar putea intra în contact cu electrozii. Dacă acest lucru nu este posibil, nu pune electrozii pe un astfel de obiect.

39

SUPORT VITAL DE BAZĂ

> Victima nu reacţionează şi nu respiră normal. este disponibil un dae

40

1

Efectuează manevre de resuscitare până în momentul în care este disponibil un DAE.

2

Pune în funcţiune DAE imediat ce ai la dispoziţie un astfel de dispozitiv. Urmează întocmai indicaţiile DAE. Dacă există doi salvatori, unul dintre ei trebuie să continue manevrele de resuscitare.

3

Îndepărtează tot ceea ce acoperă pieptul victimei. Dispune electrozii pe pieptul victimei. Poziţia corectă a electrozilor este prezentată chiar pe ambalajul acestora.

4

Procedează în aşa fel încât nimeni să nu atingă victima în timp ce dispozitivul analizează ritmul cardiac.

6

Dacă este necesar un şoc electric, procedează în aşa fel încât nimeni să nu stea în imediata vecinătate a victimei. Dacă este necesar, acţionează butonul pentru şoc. Dacă dispozitivul este automat, acesta administrează el însuşi şocul.

În situaţia în care dispozitivul indică faptul că trebuie să începi resuscitarea, efectuează imediat manevre de resuscitare. Efectuează de fiecare dată câte treizeci de compresii toracice şi două respirații gură la gură.

7

Urmează în continuare instrucţiunile date de dispozitiv, până în momentul în care: • Soseşte personal specializat care poate continua resuscitarea. • Victima îşi recapătă cunoştinţa, se mişcă, deschide ochii, respiră normal. • Eşti prea obosit(ă) pentru a continua.

8

În situaţia în care victima îşi recapătă cunoştinţa, întrerupe manevrele de resuscitare. Nu opri defibrilatorul şi menţine electrozii pe pieptul victimei. O victimă care respiră, dar şi-a pierdut cunoştinţa trebuie aşezată în poziţia de siguranță. Nu opri defibrilatorul şi menţine electrozii pe pieptul victimei. Defibrilatorul nu va administra şocuri dacă nu este necesar.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

5

41

Resuscitarea FĂCUTĂ DE doi sau mai mulţi salvatori

SUPORT VITAL DE BAZĂ

Dacă sunt prezenţi mai mulţi salvatori, este bine să se înlocuiască reciproc în timpul manevrelor de resuscitare. Efectuarea compresiilor toracice poate fi o operaţiune extenuantă. După câteva minute, salvatorul nu mai poate efectua în mod corespunzător compresiile. Salvatorul nu îşi dă seama întotdeauna de acest lucru. Pentru a se efectua în mod corespunzător compresiile, salvatorii ar trebui să se înlocuiască reciproc la fiecare două minute. Înlocuirea ar trebui făcută după ce unul dintre salvatori a efectuat două respirații gură la gură.

42

• Primul salvator efectuează manevre de resuscitare timp de două minute (compresii toracice şi respirații gură la gură). • Un al doilea salvator efectuează manevre de resuscitare timp de două minute (compresii toracice şi respirații gură la gură). Primul salvator îl înlocuieşte pe cel de-al doilea. • Schimbul între salvatori trebuie să se efectueze cât mai rapid posibil, astfel încât manevrele de resuscitare să fie întrerupte pentru o perioadă cât mai scurtă de timp.

Resuscitarea doar cu compresii toracice Numeroase persoane, printre care se numără şi personal medical, recunosc faptul că sunt reticente în a face respirație gură la gură. Întotdeauna este mai bine să efectuăm chiar și numai compresii toracice decât să nu intervenim în niciun fel. Chiar dacă efectuezi manevre de resuscitare fără a ventila, vei spori şansele de supravieţuire ale victimei. Dacă nu poţi sau nu vrei să ventilezi, efectuează continuu compresii toracice. Persoanele care au cunoştinţe despre manevrele de resuscitare pot primi instrucţiuni prin telefon în legătură cu modul în care trebuie să administreze RCP, respectiv exclusiv compresii toracice. Cea mai bună metodă de resuscitare cardiopulmonară este aceea în cadrul căreia se efectuează compresii toracice, combinate cu respirații gură la gură. Aceasta ar trebui să fie metoda standard de resuscitare.

bebeluşi și copii În cadrul ghidurilor de resuscitare se face următoarea distincţie: bebeluş: persoană care nu a împlinit 1 an. copil: persoană care are vârsta cuprinsă între 1 an şi cea prepuberală. Procedurile de resuscitare care sunt valabile pentru adulţi se aplică şi în cazul bebeluşilor şi copiilor. În cazul bebeluşilor şi copiilor trebuie să foloseşti mai puţină forţă în momentul în care aplici compresii toracice. Apasă sternul până la o distanţă egală cu cel puţin o treime din înălţimea totală a toracelui.

resuscitarea bebeluşilor şi copiilor cu ajutorul dae Defibrilatoarele standard pot fi utilizate pentru victime de toate vârstele. Dacă defibrilatorul este utilizat pentru bebeluşi şi copii, este bine să se folosească electrozi corespunzători, cu atenuator. Dispunerea electrozilor diferă de la o ţară la alta. resuscitarea în caz de înec Vezi „Înecul și boala de decompresie a scafandrilor”, p. 115.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

În cazul bebeluşilor, efectuezi manevra cu două degete. În cazul copiilor, poţi folosi o mână sau ambele mâini. În cazul copiilor care sunt mai mari, îţi va fi mai uşor să te foloseşti de ambele mâini. Este evident faptul că nu trebuie să sufli atât de mult aer în cavitatea bucală pentru a asigura o ventilaţie corespunzătoare atunci când ai de-a face cu bebeluşi și copii. Dacă observi că pieptul victimei se ridică, înseamnă că ai suflat aer destul.

43

4

Primul ajutor

A I Urgenţe de ordin medical

Reacţii alergice

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Alergia reprezintă o reacţie adversă a organismului faţă de anumite substanţe. Acest gen de reacţii pot fi foarte diferite între ele. Substanţe la care cei mai mulţi dintre noi nu reacţionează pot declanşa, în cazul anumitor persoane, tot felul de reacţii. Ceva ce pentru noi constituie o neplăcere minoră le poate pune altora viaţa în pericol.

44

Pielea, ochii, căile respiratorii şi tubul digestiv vin frecvent în contact cu substanţe provenite din exteriorul organismului. De aceea, aceste părţi ale organismului sunt foarte vulnerabile la reacţii alergice locale, de exemplu urticaria, eczema sau alergia

la fân. Deşi oamenii reacţionează, de cele mai multe ori, în acelaşi fel la o anumită substanţă, este posibil să apară reacţii mai violente la contactul cu anumite substanţe, de exemplu inflamaţia căilor respiratorii superioare sau şocul anafilactic.

• Pielea roz sau roşie; • Urticarie; • Faţa, mâinile sau picioarele sunt umflate; • Șoc anafilactic; • Stare de somnolenţă; • Stare de confuzie; • Victima nu îşi revine din leşin sau stare de rău după câteva minute; • Respiraţie şuierătoare; • Dificultăţi la respiraţie; • Senzaţie de sufocare; • Pierderea cunoştinţei.

Ce trebuie să faci? Dacă acorzi primul ajutor, ar trebui să acţionezi în felul următor: • Dacă bănuieşti că o persoană are o reacţie alergică, sună la serviciile de urgenţă. • Solicită ajutorul ori de câte ori este necesar; dacă ştii că victima a mai avut, în trecut, reacţii alergice, menţionează acest lucru în momentul în care suni la serviciile de urgenţă. • Lasă victima care suferă o reacţie alergică să-şi ia medicamentele, dacă doreşte acest lucru, şi asigură-te că îşi administrează doza corectă. • Nu administra niciodată medicamente din proprie iniţiativă.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce observi?

45

Dificultăţi lA respiraţie ASTM Ce observi?

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Senzaţia de lipsă de aer; • Respiraţie sacadată sau tuse; • Victima respiră şuierător sau are dificultăţi la respiraţie; • Din când în când se contractă muşchii de la nivelul gâtului şi al umerilor; • Stare de anxietate sau teamă; • Buzele, degetele şi nasul se învinețesc; • Este posibil ca victima să-ţi spună că are o criză de astm.

46

Ce trebuie să faci? Dacă acorzi primul ajutor, ar trebui să acţionezi în felul următor: Încearcă să afli dacă victima suferă de astm. • Linişteşte victima; procedează în aşa fel încât să nu intre în panică. • Cere-i victimei să respire cât mai calm posibil şi să nu se agite. • Lasă victima să se odihnească; procedează în aşa fel încât să nu se obosească. • Lasă victima să adopte poziţia în care se simte cel mai bine (în şezut, într-o poziţie intermediară între în şezut şi culcat, în picioare); se întâmplă frecvent ca unele persoane să se simtă mai bine dacă stau aplecate înainte, cu coatele sprijinite pe masă. • Asigură-te de faptul că nimic nu îngreunează respiraţia victimei; dacă este necesar, descheie-i hainele care sunt prea strâmte. • Lasă victima care suferă de astm să-şi folosească inhalatorul dacă doreşte acest lucru şi asigură-te de faptul că îşi administrează doza corectă. • Nu administra niciodată medicamente din proprie iniţiativă. • Apelează la serviciile de urgenţă dacă victima îşi pierde cunoştinţa sau dacă se învineţeşte.

HiperVentilaţie • Victima respiră adânc şi rapid; • Frecvent, aceasta prezintă o stare de teamă sau de anxietate; • Victima se simte ameţită şi poate avea palpitaţii; • Senzaţia de furnicături în degete sau în zona gurii; • În situaţia în care criza durează mai mult, degetele de la mâini şi de la picioare ar putea deveni rigide. Inspiraţi şi expiraţi calm.

ce trebuie să faci? Hiperventilaţia se poate manifesta la fel ca alte afecţiuni grave. Dacă ai îndoieli asupra cauzei problemei existente, rezolvă problemele legate de dificultăţile în respiraţie. În caz de dificultăţi în respiraţie: • Lasă victima să tragă aer în piept, astfel încât să poată reveni la un ritm normal al respiraţiei. În caz de hiperventilaţie: • Aplică procedurile inserate mai jos doar dacă victima îşi dă acordul în acest sens şi dacă eşti sigur(ă) că te confrunţi cu un caz de hiperventilaţie de origine psihogenă. • Dacă este posibil, du victima într-un loc liniştit şi cere-le persoanelor aflate în locul respectiv să se depărteze de ea. • Cere-i victimei să inspire şi să expire cu calm. Dacă este necesar, arată-i ce trebuie să facă. • Dacă te confrunţi cu un caz de hiperventilaţie neurovegetativă, foloseşte o pungă. • Rămâi alături de victimă până când aceasta respiră normal. • Apelează la serviciile de urgenţă dacă hiperventilaţia persistă.

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

ce observi?

47

blocarea căilor respiratorii cU Un corp străin Pentru persoanele adulte aceste situaţii apar, de obicei, în timpul mesei. Bebeluşii şi copiii, însă, se îneacă cu obiecte care nu sunt comestibile, de pildă obiecte mici (monede sau jucării de mici dimensiuni). Dacă ne înecăm când mâncăm, de obicei, este cineva alături de noi. Acest lucru face ca şansele de a fi salvaţi să crească dacă ni se acordă rapid primul ajutor. De aceea este foarte important să ştii cum să acţionezi.

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

V-aţi înecat?

48

căi respiratorii parțial blocate Ce observi? • Victima poate să-ţi răspundă la întrebări, respectiv să-ţi vorbească; • Victima este în stare să vorbească, să tuşească şi să respire.

Ce trebuie să faci? • Încurajează victima să continue să tuşească. • Verifică dacă victima respiră normal.

căi respiratorii complet blocate Ce observi? • Victima este conştientă, dar nu poate răspunde la întrebări (poate să dea din cap); • Victima nu poate vorbi, tuşi sau respira; în unele cazuri poate să respire extrem de greu sau să încerce să tușească; • Victima se învineţește sau îşi pierde treptat cunoştinţa; • Victima intră în panică şi duce mâna la gât sau scoate tot felul de sunete, încercând să tragă aer în piept.

Ce trebuie să faci? • Strigă după ajutor; • Bate victima de cinci ori pe spate; • Dacă acest lucru nu ajută, aplică-i cinci apăsări pe abdomen; • Dacă tot nu s-a rezolvat problema, alternează cinci lovituri pe spate cu cinci apăsări pe abdomen; • Dacă victima îşi pierde cunoştinţa, întinde-o pe jos şi apelează la serviciile de urgenţă; • Începe manevrele de resuscitare; când apleci capul victimei pe spate şi îi înalţi bărbia, uită-te în gura ei; dacă observi vreun obiect acolo, încearcă să-l îndepărtezi.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Trebuie să faci distincţia între blocarea parțială și cea completă a căilor respiratorii.

49

teHnica: bătăi pe spate 1

2

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

3

50

Aşază-te lateral faţă de victimă, puţin în spatele acesteia. Susţine pieptul victimei cu o mână şi apleac-o înainte. Acest lucru este util, deoarece atunci când corpul străin va fi eliminat, el va ieşi pe gură şi nu va reintra în căile respiratorii.

teHnica: apăsări abdominale 1

Aşază-te în spatele victimei şi cuprinde-o cu ambele braţe în partea superioară a abdomenului.

2

Apleacă victima spre înainte.

3

Fă o mână pumn şi așaz-o în partea superioară a abdomenului victimei.

4

Prinde-ţi pumnul cu cealaltă mână. Trage pumnul brusc către tine printr-o mișcare din față în spate și de jos în sus. Repetă această mişcare fără întrerupere, de cinci ori.

Aplică cinci lovituri pe spatele victimei, între omoplaţi. Fă această operaţie folosindu-te de mâna liberă.

situaţii în care este necesar ca victima să meargă la spital: > Apăsările aplicate pe abdomen pot cauza leziuni interne grave. Persoanele cărora li s-a aplicat această manevră ar trebui să fie examinate de un medic. > După ce o persoană s-a înecat cu un obiect, este posibil ca un fragment din acel obiect să rămână în căile respiratorii. Persoanele care continuă să tuşească, au dificultăţi la înghiţire sau au senzaţia că le-a rămas ceva în gât trebuie să fie examinate de un medic.

sUfocarea la bebelUŞi și copii Tehnicile prezentate anterior pot fi folosite şi în cazul copiilor care au depăşit vârsta de un an. În cazul bebeluşilor, nu se recurge la apăsări pe abdomen, ci pe piept. Aplică aceeaşi tehnică la care apelezi atunci când aplici compresii toracice la bebeluşi. Vezi „Bebeluşi şi copii”, p. 43.

sUfocarea la femeia însărcinată saU la persoana obeZă În situaţia în care se îneacă o femeie însărcinată sau o persoană obeză, nu poţi folosi tehnica apăsărilor pe abdomen. În cazul acestor victime se pot aplica lovituri în spate şi apăsări pe piept.

1

2

3

Poziţionează-te în spatele victimei. Lipeşte-te de victimă, dacă aceasta stă în picioare. Lipeşte-te de scaun, dacă victima stă pe scaun. Treci mâinile pe sub subsuorile victimei. Fă o mână pumn şi poziţionează-o în partea inferioară a sternului victimei.

4

Prinde-ţi pumnul cu cea de-a doua mână.

5

Cere-i victimei să tuşească şi trage pumnul spre tine cu hotărâre.

6

Direcţionează-ţi forţa spre coloana vertebrală a victimei.

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

teHnica: apăsări pe piept

51

Intoxicaţii Intoxicaţia apare în momentul în care o substanţă toxică intră în organism. Substanţele toxice pot fi solide (medicamente, plante otrăvitoare, otravă pentru şobolani, cocaină), lichide (detergenţi, sodă caustică, sirop de tuse) sau gazoase (gaze de eşapament, gaze care conţin vapori de clor, butan etc.). Din această cauză, intoxicaţia poate să apară în urma înghiţirii, inhalării sau contactului cu produse chimice, respectiv materiale injectabile.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce observi?

52

Adesea situaţia în care se găseşte victima te face să bănuieşti o intoxicaţie (un motor care funcţionează, un tub de medicamente gol) sau este posibil ca persoane care se află în preajma victimei să-ţi spună ce s-a întâmplat. Uneori, victima poate prezenta următoarele simptome: • Crampe la stomac; • Pupilele sunt foarte mari sau foarte mici; • Pielea este umedă şi rece; • Pielea are o culoare neobişnuită (albă, roşie sau vânătă); • Greţuri şi vărsături; • Contracţii musculare necontrolate (convulsii); • Arsuri; • Pierderea parţială sau totală a cunoştinţei; • Dificultăţi la respiraţie sau absenţa respiraţiei; • Probleme în ceea ce priveşte ritmul cardiac şi tensiunea arterială; • Șoc; • Stop cardiac. Simptomele variază în funcţie de toxicul în discuţie, respectiv de modul în care victima a venit în contact cu acesta.

• Evită orice contact direct cu gaze, lichide sau alte materiale care pot fi toxice. De aceea este deosebit de important să te gândeşti la siguranţa proprie în momentul în care acorzi primul ajutor. Poartă echipament de protecţie, de exemplu, mănuşi şi ochelari. În prezenţa substanţelor toxice cum ar fi cianurile, hidrogenul sulfurat, substanţe corozive sau fosfaţi organici, evită să faci respiraţie gură la gură. • Contactează serviciile de urgență, specialiştii în toxicologie sau alte categorii de medici, în situaţia în care victima este expusă la substanţe toxice. Nu aştepta până apar primele simptome. Următoarele informaţii sunt importante: oo Victima: -- Starea (conştientă sau nu, arsuri, dificultăţi în ceea ce priveşte respiraţia, vomă); -- Vârsta (copil sau adult); -- Timpul (cât timp a trecut de la ingerarea/contactul cu substanţa toxică până în momentul în care s-a luat legătura cu toxicologii, respectiv cu serviciile de urgenţă?). oo Produsul: -- Denumirea; -- Cantitate (numărul de pastile sau de înghiţituri).

• Urmează cu stricteţe indicaţiile pe care le primeşti de la specialiştii în toxicologie, respectiv de la serviciile de urgenţă. • Aşază victima pe partea ei stângă, în poziţia de siguranță. • Folosește cărbune activ doar la indicaţia expresă a medicului.

În cazul expunerii pielii sau ochilor la baze sau acizi: • Protejează-te, purtând echipament de protecţie; • Spală rapid pielea şi ochii cu apă de la robinet; asigură-te că apa nu atinge alte părţi ale corpului, respectiv nu atinge persoana care acordă primul ajutor. În cazul expunerii pielii sau ochilor la substanţe chimice care nu sunt lichide sau care se prezintă sub formă de pulberi: • Îndepărtează substanţa toxică de pe victimă; • Curăţă corpul victimei; • Diluează substanţa toxică corozivă cu apă. În cazul unei inhalări: • Scoate imediat victima din mediul toxic; efectuează această operaţiune numai în condiţiile în care nu te expui unui pericol.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce trebuie să faci?

53

MONOXID DE CARBON Monoxidul de carbon (CO) este un gaz care apare în cazul arderii incomplete a materialelor inflamabile (de exemplu cărbune, gaz, păcură, lemn). CO poate rezulta şi de la un foc, de la gaze toxice eliminate de instalaţii industriale, de la fumul de ţigară, dar şi de la gazele de eşapament. Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor şi insipid. Din acest motiv, el nu poate fi detectat decât cu ajutorul unor dispozitive speciale. CO este inflamabil şi exploziv; acestea din urmă reprezintă însă situaţii foarte rare. Gravitatea intoxicației cu monoxid de carbon și apariția simptomelor depind de cantitatea de CO prezentă în încăpere, perioada de timp în care victima a fost expusă şi de procentul de globule roşii din sânge care sunt saturate cu CO. Copiii sunt mai vulnerabili decât adulţii atunci când este vorba despre intoxicaţie cu CO. În cazul femeilor gravide, CO poate afecta fătul sau determina decesul acestuia.

Ce observi?

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce trebuie să faci?

54

• Asigură-te că primul ajutor este acordat în condiţii de siguranţă; • Apelează la serviciile de urgenţă; • Deschide uşile şi ferestrele; • Închide cât mai rapid instalaţia care crezi că reprezintă sursa de monoxid de carbon (de exemplu, boilerul din baie); • Transportă victima la loc sigur, fără a-ţi pune viaţa în pericol.

Simptomele tipice ale intoxicării cu monoxid de carbon sunt: • Dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, senzaţia de epuizare; • Vomă şi ameţeli; • Pierderea cunoştinţei sau decesul; • Tegumentele pot avea o culoare roz, deşi s-a instalat hipoxia.

Dacă îţi acoperi gura cu o cârpă udă, nu eşti protejat(ă) împotriva monoxidului de carbon. În timp ce evacuezi victima, nu uita regula: siguranţa înainte de toate. În unele cazuri evacuarea nu este posibilă decât dacă te expui unor riscuri mari. Dacă aceasta este situaţia cu care te confrunţi, lasă să se ocupe de victimă(e) echipajele de la serviciile de urgenţă, deoarece acestea dispun de măşti de gaze.

Dureri în piept Principalii factori de risc în bolile cardiace sunt fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul şi obezitatea. Durerile în piept pot constitui un semnal de alarmă: ceva nu este în regulă cu inima, plămânii sau toracele. Ca persoană care acordă primul ajutor, trebuie să ştii că un atac de cord poate fi iminent. Principalele complicaţii sunt: stopul cardiac, şocul şi insuficienţa respiratorie.

Simptomele care anunţă un atac de cord sunt următoarele:

Atacul de cord: Majoritatea atacurilor de cord sunt însoţite de o senzaţie neplăcută în piept. Această senzaţie poate să treacă şi să revină după un timp. Poate să ia forma unei apăsări sau a unei dureri. Dureri în alte porţiuni ale corpului: O victimă poate avea dureri la nivelul unui braţ, al ambelor braţe, al spatelui, al cefei, al fălcii sau al stomacului. Dificultăți de respirație: Cu sau fără dureri în piept. Alte simptome: Paloare, transpiraţii reci, greţuri şi ameţeli sunt alte simptome care pot constitui semnalul unui atac de cord. În unele situaţii, atacul de cord apare brusc, dar poate să debuteze şi cu o

durere moderată sau cu o senzaţie de disconfort. Se întâmplă frecvent ca victimele în cauză să nu ştie ce problemă au şi să aştepte prea mult timp înainte de a cere ajutor. Chiar dacă persoana care acordă primul ajutor nu este sigură că e vorba despre un atac de cord, nu ar trebui să aştepte mai mult de cinci minute înainte de a apela serviciile de urgenţă.

Ce trebuie să faci? • Cere-i unei persoane aflate în preajma ta să alerteze imediat serviciile de urgenţă. Dacă eşti singur(ă) cu victima, telefonează cât mai repede la urgenţă. Ajută victima să se odihnească şi să se relaxeze. • Așază victima într-o poziţie în care să stea comod (de exemplu, în şezut, respectiv semişezut). • Lasă victima să-şi ia medicamentele dacă doreşte acest lucru şi asigură-te că îşi administrează doza corectă. Nu administra niciodată medicamentele din proprie iniţiativă. • Monitorizează victima, pentru a constata dacă este conştientă şi dacă respiră. Nu subestima gravitatea situaţiei. Este posibil ca victima să spună că nu e vorba despre nimic serios, dar să aibă urgent nevoie de ajutor.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce observi?

55

aCCIDENT vascular cerebral (avc) Uneori simptomele sunt de mică amploare și se pot repeta la anumite intervale. În asemenea cazuri este vorba despre AIT (atac ischemic tranzitoriu) care precede, de obicei, un atac cerebral. Este deosebit de important să se acorde ajutor de specialitate urgent. Într-o măsură mai mică sau mai mare creierul poate fi afectat permanent. Totul depinde de cât de rapid este administrat tratamentul medical. Dacă acest tratament este inițiat în primele trei ore, şansele de recuperare cresc. „Accident vascular cerebral” este un termen general pentru diverse afecţiuni, în care oxigenul nu mai ajunge într-o anumită parte a creierului şi o serie întreagă de celule cerebrale mor.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Atac cerebral hemoragic: Hemoragia cerebrală este o sângerare la nivelul creierului. Apare ca urmare a spargerii vaselor de sânge rigidizate.

56

Atac cerebral ischemic: • Tromboza cerebrală este blocarea unui vas de sânge din creier, datorită îngustării, obstrucției vasului respectiv de către un cheag de sânge sau asocierii celor două. • Embolia este un blocaj apărut brusc la nivelul unui vas de sânge, cauzat de un cheag care provine din altă parte a organismului. De exemplu, un cheag care se formează la nivelul inimii în urma fibrilaţiei atriale. Blocajul poate fi cauzat şi de picături de grăsime de la nivelul măduvei osoase, pătrunse în fluxul sanguin, în cazul fracturilor. În situaţia unui accident produs când se fac scufundări, când se administrează o perfuzie sau o transfuzie, este posibil ca în fluxul sanguin să intre şi o bulă de aer.

Ce observi? Simptomele caracteristice unui atac vascular cerebral se manifestă brusc şi depind de locul şi suprafaţa de creier afec­tată. De aceea, nu toate simptomele menţionate mai jos se manifestă în fiecare caz.

Se întâmplă frecvent ca simptomele să se manifeste la nivelul unei singure părţi a corpului.

Ce trebuie să faci?

• Amorţeală bruscă sau senzaţie de slăbiciune la nivelul feţei, braţului sau piciorului, adesea în aceeaşi parte a corpului; • Confuzie, probleme în a vorbi sau în a înţelege ceea ce se spune, brusc instalate; • Tulburări de vedere la unul sau la ambii ochi, brusc instalate; • Probleme la mers, ameţeală, pierderea echilibrului, probleme în ceea ce priveşte coordonarea mişcărilor, apărute brusc; • Dureri severe de cap, în absenţa unei cauze cunoscute, apărute brusc.

Mersul Victima nu îşi poate menţine echilibrul? Exprimarea Victima vorbeşte greu şi are o figură „căzută”, tristă? Forţa musculară și sensibilitate: Victima prezintă tulburări de sensibilitate, forță și coordonare musculară pe o parte a corpului? Văzul Victima nu mai vede bine sau chiar deloc? Durerea Victima are o durere de cap severă? În situaţia în care unul dintre simptomele amintite mai sus se manifestă brusc: • Apelează la serviciile de urgenţă; • Cere-i victimei să-şi păstreze calmul şi să nu depună efort; • Așază victima într-o poziţie în care să stea comod (semișezând); • Notează durata aproximativă a AVC; • Verifică cu regularitate victima, pentru a constata dacă este conştientă şi dacă respiră.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

„Metoda celor cinci semne” reprezintă cele cinci semne care indică existenţa unui AVC:

57

Deshidratare/probleme gastrointestinale În situaţia în care victima elimină o cantitate mai mare de fluide decât aceea pe care o introduce în organism, intervine deshidratarea. Victima nu pierde doar fluide, ci şi săruri şi nutrienţi. Această afecţiune gravă apare în caz de diaree severă, vomă, transpiraţii sau febră. Victima va avea o senzaţie de slăbiciune tot mai accentuată. În special bebeluşii, copiii mici, persoanele în vârstă şi persoanele care prezintă diverse afecţiuni sunt supuse riscului deshidratării.

Ce observi?

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

În cazul deshidratării: • Pielea este palidă şi uscată; • Limba și gura sunt uscate; • Apare senzaţia de slăbiciune; • Dureri abdominale.

58

În cazul problemelor gastrointestinale: • Senzaţie de greaţă; • Vomă; • Diaree; • Dureri de stomac; • Febră.

Ce trebuie să faci? Asigură-te de faptul că victima consumă cu regularitate lichide în cantități mici. Cu excepţia cazurilor grave, este suficient ca victima să bea apă. În cazuri grave, ar trebui să administrezi o soluţie orală de rehidratare (SOR): • Spală-te pe mâini cu apă şi cu săpun înainte de a prepara soluţia sau cere-i altcuiva să facă acest lucru; • Urmează instrucţiunile de pe ambalajul soluţiei de rehidratare;

• Pune apă curată într-un vas curat (urmează instrucţiunile); • Toarnă în vasul respectiv conţinutul pachetului conţinând SOR. Dacă nu dispui de săruri de rehidratare, poţi prepara chiar tu o soluție orală de rehidratare, procedând după cum urmează: • pune un litru de apă potabilă într-un vas; • adaugă o jumătate de linguriţă de praf de copt (bicarbonat de sodiu şi săruri) şi trei linguriţe de zahăr. Există şi SOR gata preparată. Compoziţia acesteia diferă de aceea a băuturilor pentru sportivi. În situaţia în care simptomele caracteristice problemelor gastrointestinale se manifestă brusc, sunt severe sau sunt însoţite de deshidratare (sau dacă este vorba numai de deshidratare), este posibil să fie necesar tratament de urgenţă. Chiar şi problemele gastrointestinale mai puţin severe necesită un tratament adecvat.

Complicaţii acute ale diabetului Diabetul este o afecţiune provocată de metabolizarea defectuoasă a zaharurilor din organism, fiind afectat și metabolismul proteinelor şi grăsimilor. În mod normal, organismul transformă zaharurile din alimente în glucoză (zahăr, care se află în sânge). Glucoza este transportată la toate celulele din organism, care o utilizează ca sursă de energie. Insulina, un hormon pe care îl secretă pancreasul, reglează metabolismul zaharurilor, proteinelor şi grăsimilor. Insulina reduce nivelul zahărului din sânge. Glucagonul, un alt hormon pe care îl secretă pancreasul, crește nivelul zahărului din sânge. În condiţii normale, prin interacţiunea dintre cei doi hormoni, nivelul zahărului circulant în sânge este menţinut constant. În cazul bolnavilor care suferă de diabet, apare un dezechilibru între acțiunea insulinei şi cea a glucagonului; fie se secretă prea puţină insulină, fie acţionează în mod ineficient.

Este important ca cel care acordă primul ajutor să fie informat în ceea ce priveşte hipoglicemia. Dacă te confrunţi cu o situaţie în care se manifestă hipoglicemia, trebuie să acţionezi repede. Hiperglicemia evoluează mai lent.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Dacă o persoană are un nivel redus de zahăr în sânge, aceasta suferă de hipoglicemie. Dacă o persoană are un nivel ridicat de zahăr în sânge, aceasta suferă de hiperglicemie.

59

Ce observi? Simptomele caracteristice hipoglicemiei apar în mod frecvent în următoarea ordine: 1 Senzaţie de foame, durere de cap; 2 Stare de anxietate, tremor; 3 Comportament anormal (asemănător stării de beţie); 4 Pierderea cunoştinţei; (posibile) convulsii.

• •

Hipoglicemia se manifestă brusc şi în situaţia în care este netratată, poate pune în pericol viaţa persoanei în cauză. Victima necesită tratament urgent. •

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce trebuie să faci?

60

• În cazul unei urgenţe legate de o criză de hipoglicemie diabetică, sau dacă nu se ştie cauza acestei crize (hipo- ori hiperglicemie), victima este sfătuită să consume mâncăruri şi băuturi bogate în glucide. • Încearcă să afli dacă victima suferă de diabet. • Întreabă bolnavul de diabet dacă poate să-şi măsoare nivelul de zahăr din sânge. Dacă este necesar, ajută victima să folosească glucometrul. • În cazul în care apare o urgenţă care este legată de diabet, victimei trebuie să i se administreze 20 de grame de glucoză, preferabil sub formă de tabletă. Dacă nu ai la

•

îndemână o astfel de tabletă, atunci există metode mai puţin eficiente (în ordinea eficienţei): glucoză sub formă de gel, suc de portocale, zahăr tos (20 g). Apoi, oferă-i victimei o gustare uşoară (o bucată de pâine, măr, iaurt). Cere-i victimei să-şi măsoare din nou nivelul de zahăr din sânge. În situaţia în care victima este la un pas de a-şi pierde cunoştinţa, nu-i mai oferi de mâncare şi de băut, deoarece i s-ar putea obtura căile respiratorii. Apelează serviciile de urgenţă în situaţia în care victima are o stare de confuzie, îşi pierde cunoştinţa sau nu răspunde rapid la tratament. Așază victima, dacă este conștientă şi respiră normal, în poziţie de siguranță.

În cazul unei crize de hiperglicemie, lasă victima să-şi ia medicamentele dacă doreşte acest lucru şi asigură-te că îşi administrează doza corectă. Nu administra niciodată medicamentele din proprie inițiativă.

Şoc Şocul se manifestă printr-o scădere bruscă a tensiunii arteriale. Corpul încearcă să reducă efectele acestui fenomen. Inima bate mai repede pentru a face să circule sângele şi respiraţia este accelerată. Sângele este direcţionat către organele ce asigură supravieţuirea: inima, plămânii şi creierul. Şocul este o reacție care poate pune în pericol viaţa victimei şi care are cauze diverse. Mai jos se discută despre şocul apărut în urma unei hemoragii.

• O hemoragie masivă (internă sau externă); • Somnolenţă, stare de confuzie, stare de disconfort; starea de leşin nu trece nici după ce victima este întinsă; • Paloarea tegumentelor; • Transpiraţie şi frisoane; mâinile şi picioarele pot fi reci; • Senzaţie de greaţă şi stare de rău general; • Respiraţie scurtă şi sacadată; • Pierderea cunoştinţei.

Ce trebuie să faci? • Apelează imediat la serviciile de urgenţă; • Ai grijă ca victima să fie întinsă; • Opreşte, dacă este posibil, hemoragia; • Ia măsuri, astfel încât temperatura corpului victimei să se menţină la un nivel constant; victima trebuie să fie ținută la căldură; • Verifică dacă victima este conştientă şi dacă respiră regulat; acționează în consecință.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Ce observi?

61

Leşin

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Leşinul reprezintă o pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei, datorită lipsei temporare a oxigenului la nivelul creierului, cauzată de afluxul redus de sânge. Leşinul poate fi o reacţie la durere, la epuizare sau la emoţii (de exemplu teamă sau când vedem sânge). El se manifestă şi în cazul persoanelor care au stat nemişcate vreme îndelungată (de obicei, într-un mediu cu temperatură crescută).

62

O pierdere bruscă a cunoştinţei poate provoca căderi ori răniri ale persoanei în cauză. Dacă victima nu îşi recapătă cunoştinţa o perioadă mai îndelungată de timp, pot să apară probleme legate de respiraţie. preajmă să se depărteze de victimă. Descheie hainele victimei, astfel încât aceasta să poată respira mai uşor; • Pune comprese reci, folosind eventual un prosop de față umed pe fruntea victimei; • În momentul în care victima îşi revine, ajut-o să se aşeze în şezut şi apoi să se ridice în picioare, dar aceasta numai în momentul în care nu mai are senzaţia de slăbiciune; Ce observi? • Dacă victima are din nou senzaţia de slăbiciune, ajut-o să se întindă, pentru • Victima vede puncte negre; a rămâne în poziţia respectivă până îşi • Senzaţie de slăbiciune şi uneori revine complet; senzaţie de greaţă; • Apelează serviciile de urgenţă: • Transpiraţie şi piele rece; oo dacă leşinul nu are o cauză clară • Pierderea cunoştinţei, faptul că victima (de exemplu, victima nu a avut se prăbuşeşte. emoţii, dureri mari, nu a stat

Ce trebuie să faci? • Ai grijă ca victima să se întindă pe jos. Sprijin-o dacă observi că este pe cale să leşine; • Verifică dacă victima este conştientă sau nu, verifică dacă sunt libere căile respiratorii şi monitorizează respiraţia victimei. Dacă aceasta respiră normal, așaz-o în poziţia de siguranță; • Procedează în aşa fel încât locul să fie aerisit. Cere-le persoanelor aflate în

nemişcată într-un loc pentru o perioadă mai îndelungată de timp, nu s-a aflat într-un mediu în care e cald); oo dacă starea de leşin reapare; oo dacă suspectezi existenţa unor probleme cardiace (victima leşină în timp ce stă culcată, după ce a depus efort, într-o situaţie riscantă); oo dacă victima rămâne în stare de inconştienţă mai mult de 2 minute.

teHnica: sUsţinerea Victimei, dacă aceasta este pe cale să cadă

2

Prinde victima de umeri.

3

Trage ferm victima spre tine, în timp ce te laşi încet în jos.

4

Întinde victima pe jos.

Prinde cu ambele mâini unul dintre braţele victimei, utilizând tehnica de susţinere a victimei în vederea evacuării acesteia.

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

1

63

convulsii Convulsiile se produc frecvent, fără a exista o cauză vizibilă. Orice disfuncţie la nivelul creierului, fie că aceasta este temporară sau permanentă, poate atrage după sine o criză.

CONVULSII FEBRILE Ce observi?

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Contracţii bruşte, incontrolabile ale muşchilor; • Mişcările convulsive pot dura uneori câteva minute; • Febră.

64

Ce trebuie să faci? confortabil (de exemplu, las-o să se împrospăteze puţin, să-şi schimbe hainele). Lasă victima să își revină în liniște; • Apelează la serviciile de urgenţă dacă nu există nimeni prin preajmă care să ştie care este cauza convulsiilor. Convulsiile febrile sunt cauzate de o hiperstimulare a creierului, care determină contracții musculare necontrolate. Mai ales în cazul bebeluşilor şi copiilor care au febră, convulsiile se pot manifesta odată cu creşterea temperaturii. Uneori convulsiile febrile reprezintă primul semn că un copil este bolnav. Nu toţi copiii suferă de convulsii febrile. Predispoziţia poate să fie ereditară. Se întâmplă frecvent ca un copil să aibă convulsii febrile o singură dată în viaţă. Dacă un copil a suferit de convulsii febrile, nu înseamnă neapărat că în cazul lui există un risc ridicat să facă epilepsie.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Îndepărtează obiectele care ar putea răni victima sau transportă victima într-un loc sigur; • În timpul fazei convulsive pune un prosop împăturit sau o bucată de material textil împăturit sub capul victimei. Astfel vei evita producerea de leziuni la nivelul capului; • Asigură-te cât mai rapid posibil că sunt libere căile respiratorii; • Unei victime care are o criză nu trebuie să i se dea nimic de băut; • Unui bebeluş care are convulsii din cauza febrei i se poate reduce temperatura dacă este dezbrăcat și şters uşor cu o cârpă udă (călduţă). Nu efectua aceste manevre dacă victima devine agitată; • În situaţia în care victima rămâne în stare de inconştienţă după ce a trecut faza convulsivă, monitorizează respiraţia acesteia şi verifică dacă nu sunt blocate căile respiratorii. Dacă victima respiră, dar este inconştientă, aceasta ar trebui așezată în poziţia de siguranță; • Rămâi alături de victimă până în momentul în care îşi recapătă cunoştinţa. Procedează în aşa fel încât victima să se simtă

65

epilepsie „Epilepsie” este denumirea generică pentru o serie întreagă de afecţiuni legate de o hiperstimulare a creierului care duce la afectarea conștienței, la perturbarea mişcărilor şi a capacităţii de observaţie.

ce observi?

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

• Victima respiră neregulat sau nu respiră deloc; • Victima salivează în exces; • „Dă ochii peste cap“; • Corpul este rigid; • Contracţii musculare ritmice, bruşte, necontrolate;

66

• Stare de confuzie şi de oboseală după producerea contracţiilor; • Mod necorespunzător de reacţie; • Incontinenţă urinară sau anală; • Victima trăieşte senzaţii ciudate, de exemplu, halucinaţii.

• Linişteşte victima, spunându-i că o vei ajuta; • Îndepărtează obiectele care ar putea răni victima; • Nu restricţiona mişcările victimei şi nu încerca să o împiedici să se mişte; • Nu pune nimic între dinţii victimei şi nu îi introduce nimic în gură; • Protejează capul victimei în timpul fazei de şoc, punându-i sub cap un prosop împăturit sau o bucată de material textil împăturit; • În situaţia în care criza a fost provocată de o creştere bruscă a temperaturii corpului, descheie hainele victimei și asigură-i un flux de aer proaspăt; • După ce a trecut criza, asigură-te de faptul că sunt libere căile respiratorii, verifică respiraţia victimei şi vezi dacă există semne care să trădeze prezenţa unei leziuni; • Dacă victima este inconştientă, dar respiră normal, așaz-o în poziţia de siguranță;

• Rămâi alături de victimă până în momentul în care îşi recapătă cunoştinţa. Procedează în aşa fel încât victima să se simtă confortabil (de exemplu, las-o să se împrospăteze puţin, să-şi schimbe hainele). Lasă victima să-și revină încet; • Apelează serviciile de urgenţă dacă: o victima nu a mai avut până acum o criză de epilepsie; o victima are diabet sau este rănită; o criza durează mai mult de cinci minute sau se repetă; o victima nu îşi recapătă cunoştinţa; o victima se află într-o stare care îi pune viaţa în primejdie; • Du victima la spital în situaţia în care crizele de epilepsie se manifestă mai frecvent sau au forme diferite faţă de cele pe care victima le-a avut până la momentul respectiv.

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

ce trebuie să faci?

67

b I Leziuni

Leziuni la nivelul capului O leziune la nivelul capului poate să rezulte din contactul direct al capului cu un obiect, respectiv în urma unei accelerări sau decelerări a corpului, în urma unui accident care se produce în trafic sau a unei căderi pe scări. Este posibil să existe leziuni cutanate (răni la cap), leziuni ale oaselor craniului (fracturi ale craniului) sau la nivelul creierului. O leziune gravă la nivelul capului determină, de obicei, o combinaţie a acestor trei forme anterior amintite.

Primul ajutor i Leziuni

Din cauză că pielea capului este subţire şi puternic vascularizată, rănile de la nivelul capului sângerează mult. Dacă victima s-a lovit la cap, este posibil ca oasele craniene să fie fracturate. Acest lucru se întâmplă, de obicei, doar în cazurile în care s-a aplicat o forţă considerabilă la nivelul capului. Fractura la nivelul craniului poate fi însoţită de leziuni interne. De asemenea, în cazul unei lovituri puternice la cap, trebuie să iei în considerare şi posibila existenţă a unor leziuni la nivelul coloanei vertebrale.

68

Mai mult decât atât, leziuni grave la nivelul capului pot crea pericolul existenţei unor leziuni cerebrale. Acestea pot întrerupe temporar sau permanent funcţionarea creierului. Comoţia reprezintă o perturbare temporară a funcţionării creierului, fără a fi vorba despre o vătămare care să persiste pe o perioadă îndelungată de timp. Oricum, persoana care acordă primul ajutor nu poate spune cu certitudine dacă s-au produs sau nu leziuni cerebrale. Poate doar suspecta existenţa unor astfel de leziuni. Simptomele manifestate depind şi de locul şi dimensiunea acelei părţi a creierului care este afectată. O întrerupere îndelungată a funcţionării creierului pune în pericol viaţa victimei. În funcţie de zona afectată, victima poate paraliza sau poate chiar deceda.

• Victima are dureri de cap şi este confuză. Dacă există o rană la cap, aceasta poate sângera abundent. Uneori se întâmplă ca o bucată de piele (de pe scalp) să se fi desprins şi se poate vedea craniul; • Semne care pot indica existenţa unei fracturi craniene: oo din nas, gură sau ureche curge sânge sau un lichid transparent; oo victima este vânătă în zona ochilor; • Semne care pot indica existenţa unei leziuni cerebrale: oo tulburări severe ale cunoștinței, cum ar fi somnolenţă, stare de nelinişte, ameţeli, pierderi de memorie, pierderea cunoştinţei; oo victima nu suportă lumina şi/sau zgomotul; oo curge sânge din ureche şi/sau din nas; oo victima se zdruncină, are crampe musculare; poziţia mâinilor şi picioarelor este una ciudată;

oo victima respiră încet; oo stări de vomă după producerea unui accident; • Există numeroase semne care indică leziuni la nivelul coloanei vertebrale: a se vedea „Leziuni la nivelul coloanei vertebrale”, p. 72.

Primul ajutor i Leziuni

Ce observi?

69

Primul ajutor i Leziuni

Ce trebuie să faci?

70

• Pune-ţi mănuşi dacă observi că victima pierde sânge sau alte fluide; • Tratează o rană uşoară la cap ca pe orice altă rană. (A se vedea „Leziuni cutanate”, p. 85); • Nu curăţa cu apă sau dezinfectant o rană gravă la cap (cum ar fi, de exemplu, o rană provocată în urma unei lovituri la cap sau o rană care penetrează pielea, deoarece este posibil să existe o fractură deschisă în apropierea rănii. Orice bucată de piele care s-a desprins trebuie lăsată într-o poziţie comodă, putându-se aplica un pansament uşor, comprese şi apoi un bandaj; • Dacă lovitura a fost puternică (de exemplu, dacă a avut loc un accident de circulaţie sau dacă victima a căzut): oo caută să identifici semne caracteristice unei fracturi craniene sau unei leziuni cerebrale; dacă ai îndoieli în ceea ce priveşte gravitatea situaţiei, este bine să presupui ce e mai rău; oo calmează victima şi convinge-o să stea nemişcată; oo imobilizează capul şi ceafa victimei; fă acest lucru numai dacă victima cooperează (nu şi dacă este agitată sau neliniştită); Vezi tehnica: „Imobilizarea capului victimei între picioare”, p.74.

•

•

•

•

A se vedea și tehnica: „Imobilizarea capului victimei cu ambele mâini”, p. 74. Verifică dacă victima este conştientă şi dacă respiră. Acţionează în funcţie de situaţia de la faţa locului. A se vedea „Compresia toracică şi respirația gură la gură”, p. 32. Continuă să monitorizezi victima până în momentul în care aceasta beneficiază de ajutor specializat. Verifică dacă starea victimei se agravează; Trimite victima la medic dacă: oo are o rană la cap, dar în rest se simte bine; oo şi-a pierdut cunoştinţa pentru o perioadă scurtă de timp; oo nu se simte bine după producerea unui accident sau starea acesteia se agravează (de exemplu, dacă durerile de cap sunt din ce în ce mai greu de suportat, dacă senzaţia de somnolenţă şi de greaţă se amplifică); Sună la 112 dacă: oo victima este inconştientă; oo a fost lovită puternic la cap; oo suspectezi existenţa unei fracturi craniene sau a unei leziuni cerebrale.

71

Primul ajutor i Leziuni

Leziuni la nivelul coloanei vertebrale Leziunile coloanei vertebrale se produc la nivelul uneia sau a mai multor vertebre, fie la nivelul cefei, fie la nivelul spatelui. În urma leziunilor coloanei vertebrale poate fi afectată măduva spinării. În situaţia în care măduva spinării este afectată în zona cefei, este posibil ca o mare parte a corpului să fie paralizată sau poate surveni decesul victimei. O leziune la nivelul spatelui poate duce la paralizie. Leziunile coloanei vertebrale apar în cazul accidentelor cu impact puternic asupra corpului, de exemplu accident rutier sau căderea de la înălțime.

Primul ajutor i Leziuni

Ce observi?

72

Este greu ca o persoană care acordă primul ajutor să-şi dea seama dacă s-a produs o leziune a coloanei vertebrale. Nu poţi decât să bănuieşti existenţa unei astfel de situații. • Poţi bănui existenţa unei leziuni la nivelul coloanei vertebrale în următoarele situaţii: oo dacă s-a produs un accident de maşină; oo dacă s-a produs un accident de scufundare în apă (dacă victima a suportat o lovitură la cap sau la ceafă); oo dacă victima a căzut de la o înălţime mai mare de un metru, respectiv de la o înălţime care depăşeşte cinci trepte; oo dacă victima nu îşi simte membrele sau are furnicături la nivelul membrelor; oo victima nu îşi simte foarte bine partea de sus a corpului sau nu îşi poate folosi bine muşchii în partea de sus a corpului, respectiv la nivelul membrelor superioare;

• • •

•

•

oo victima prezintă răni care îi provoacă dureri, mai ales la nivelul capului şi al cefei; oo victima nu este conştientă în totalitate sau s-a intoxicat; oo dacă este vorba despre copii sub trei ani care au suferit traume la nivelul capului sau al cefei; oo dacă este vorba despre o victimă de peste 65 de ani care a căzut. Dureri la nivelul cefei sau al spatelui; Leziuni posibil severe la nivelul capului; Victima nu este conştientă în totalitate, prezintă somnolenţă, ameţeli, anxietate, pierderi de memorie, îşi pierde cunoştinţa; Dacă ai îndoieli în ceea ce priveşte gravitatea situaţiei, este bine să presupui ce e mai rău; Verifică starea căilor respiratorii şi respiraţia victimei care a suferit leziuni la cap; verifică dacă semnele vitale sunt în regulă; nu uita că poziţia victimei nu trebuie modificată (coloana nu trebuie mișcată).

• Sună la 112; • Calmează victima şi convinge-o să stea nemişcată; • Imobilizează capul şi ceafa victimei fă acest lucru numai dacă victima cooperează (nu şi dacă este agitată sau neliniştită). A se vedea tehnica: „Imobilizarea capului victimei între picioare”, p. 74, respectiv tehnica: „Imobilizarea capului victimei cu ambele mâini”, p. 74. • Dacă bănuieşti că victima a suferit leziuni la nivelul coloanei vertebrale, dar aceasta nu mai respiră normal sau este inconştientă, prioritatea este să-i eliberezi căile respiratorii. A se vedea „Resuscitarea”, p. 26.

Primul ajutor i Leziuni

Ce trebuie să faci?

73

Tehnica: Imobilizarea capului VICTIMEI cu ambele mâini 1

Îngenunchează în spatele capului victimei. Prinde-i capul cu ambele mâini, sprijinindu-ţi antebraţele pe picioare. Efectuează această manevră fără a mişca deloc capul victimei.

Primul ajutor i Leziuni

Tehnica: iMOBILIZAREA capului VICTIMEI între picioare

74

1

Îngenunchează în spatele capului victimei.

2

Poziționează-ți genunchii cât mai aproape de umerii victimei. Procedează în aşa fel încât să nu îi mişti capul.

2

Așază capul victimei într-o poziţie fixă până la sosirea echipajelor serviciilor de urgenţă.

Leziuni la nivelul ochilor Leziunile la nivelul ochilor sunt deosebit de serioase, deoarece este afectat organul vederii. Astfel de leziuni pot fi cauzate de izbituri, lovituri sau un alt impact serios la nivelul capului. În aceste situaţii pot să existe şi alte răni la nivelul capului (de exemplu, comoţie, fractură cervicală, fractură facială).

Ce observi? • Victima are pleoapele umflate şi acuză dureri. Se întâmplă frecvent ca aceasta să nu poată deschide ochii; • Victima acuză dureri ale ochiului; ochiul lăcrimează; • Este posibil ca din ochiul victimei să curgă sânge sau un lichid transparent. Victima poate să aibă probleme în ceea ce priveşte acuitatea vizuală.

Ce trebuie să faci? • Convinge victima să stea liniştită pe spate şi să-şi ţină capul nemişcat; • Cere-i victimei să-şi mişte ochii cât mai puţin cu putinţă. Ochii se mişcă simultan. Din acest motiv este cel

mai bine ca victima să ţină ochii închişi. Dacă victima intră în panică, poţi să-i laşi descoperit ochiul care nu este afectat; • Dă-i victimei o cârpă curată şi uscată cu care să-şi acopere ochiul. Victima nu trebuie să apese pe ochiul pe care îl acoperă. Dacă se exercită presiune asupra ochiului, se pierde fluidul intraocular şi apare orbirea; • Tratează rana din zona ochiului ca pe orice altă rană, dar ai grijă să nu afectezi ochiul în timp ce o tratezi. Fii foarte atent(ă) cu produsele (de exemplu, săpun) şi obiectele (de exemplu, foarfece) pe care le foloseşti în imediata apropiere a ochilor; • Apelează la un medic sau la un optician.

Primul ajutor i Leziuni

Orbitele şi reflexul de a închide ochii ne protejează împotriva accidentelor. Cu toate acestea, ochiul poate fi afectat, de exemplu, din cauza unui corp străin, a unei lovituri, a unor substanţe chimice sau chiar din cauza excesului de lumină (poate să apară, de exemplu, orbirea temporară din cauza zăpezii). Dacă nu este tratată la timp, orice leziune la nivelul ochilor poate să ducă la orbire.

75

leZiUni toracice Şi abdominale leZiUnea toracică În situaţia în care se produce o leziune toracică majoră, este posibil să fie afectate organe vitale, cum ar fi inima, vasele de sânge importante şi plămânii. Se poate, de asemenea, ca organe situate în partea superioară a abdomenului, cum ar fi ficatul sau splina, să fie afectate. Orice leziune la nivelul organelor vitale pune în pericol viaţa victimei.

ce observi?

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

• Iese aer din rană în momentul în care victima respiră; • Se formează bule în perimetrul rănii; • Victima respiră slab, repede şi neregulat; • Buzele, urechile, nasul, degetele sau faţa sunt vinete; • Când tuşeşte, victima elimină spumă cu sânge.

76

ce trebuie să faci? • În primul rând, ia toate măsurile de siguranţă (verifică dacă există arme etc.); • Sună la serviciile de urgenţă; • Pune-ţi mănuşi; • Așază victima într-o poziţie semișezândă; • Apasă pe rana victimei cu mâna, dacă nu ai bandaj; • Aplică un bandaj (de preferat un bandaj ocluziv lipit pe tegument la 3 laturi şi numai pentru răni deschise); • Susţine victima, astfel încât aceasta să adopte o poziţie în care îi este cel mai uşor să respire; • Dacă victima nu este întru totul conştientă, așaz-o în poziţia de siguranță, pe partea pe care se află rana.

teHnica: aplicarea UnUi bandaj oclUZiV pe trei latUri 1

Acoperă rana cu o compresă şi cu o bucată de plastic, de exemplu, cu ambalajul bandajului, cu o pungă din plastic, cu o folie adezivă din plastic sau cu un dosar din plastic.

2

Fixează bandajul pe trei părţi, astfel încât totul să fie acoperit perfect, dar lasă partea de jos desfăcută.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

În momentul în care victima trage aer în piept, bandajul va fi tras pe rană şi astfel între membranele pulmonare nu va mai ajunge aer sau va ajunge foarte puţin. În momentul în care victima expiră, este posibil să mai iasă aer prin partea de jos a bandajului.

77

LEZIUNEA ABDOMINALĂ În urma unei lovituri în zona abdominală pot rezulta leziuni la nivelul intestinelor. Dacă a fost perforat peretele abdominal, este posibil ca intestinele să fie grav afectate. Drept consecință a presiunii cauzate de tuse (dar se întâmplă și în absența acesteia), este posibil ca organele interne să iasă în afară. Pe lângă riscul de infecţie, există şi riscul ca intestinele să se deshidrateze, restricţionându-se în acest caz şi alimentarea cu sânge. Organele la nivelul cărora există o cantitate ridicată de sânge, cum ar fi ficatul, splina sau rinichii, pot fi serios afectate în urma unei lovituri sau a unui şoc în zona stomacului sau în zona lombară. Chiar dacă nu există o rană vizibilă, pot apărea leziuni interne.

Ce observi? • O rană în zona abdominală; • Intestinele ies în afară.

Primul ajutor i Leziuni

Ce trebuie să faci?

78

• În primul rând, ia toate măsurile de siguranţă (verifică dacă există arme etc.); • Sună la serviciile de urgenţă; • Pune-ţi mănuşi; • Descheie hainele victimei, pentru a putea avea acces la rană.

• Acoperă rana cu comprese (de preferat sterile); • Așază victima cu genunchii ușor îndoiți, în semișezut pentru a reduce presiunea la nivelul abdomenului; • Acoperă organele care ies în afară cu comprese ude pentru a preveni deshidratarea lor; • Apasă cu putere pe bandaj, astfel încât organele să nu iasă în afară în situaţia în care victima tuşeşte; • Nu atinge intestinele care ies în afară şi nu încerca să le împingi înapoi la locul lor; • Nu înlătura niciodată un obiect străin care se mai află încă în rană; încearcă să imobilizezi obiectul cu mai multe pansamente.

leZiUni la niVelUl extremităţilor leZiUni la niVelUl membrelor Leziunile la nivelul membrelor pot crea probleme, deoarece reduc mobilitatea şi aduc victima în situaţia de a nu-şi putea îndeplini deloc sau cu greu sarcinile zilnice. O serie de leziuni sunt provocate de practicarea sportului, însă pot să apară şi în cazul unor mişcări neaşteptate.

ce observi? Victima are dureri şi îi este greu să se folosească de membrul în cauză. Acest lucru te face să bănuieşti că victima a suferit o fractură.

Fractura reprezintă ruperea parţială sau totală a unui os, situaţie cauzată fie de impactul direct asupra acestuia (de exemplu, asupra tarsienelor, după ce s-a mers mult pe jos), fie de o suprasolicitare mecanică (mişcare bruscă, neaşteptată) sau de diferite afecţiuni (de exemplu, osteoporoză).

Alte simptome într-o asemenea situaţie pot fi: • umflătură; • sângerare; • învineţire; • poziţie anormală a articulației sau a membrului în cauză; • victima mişcă nefiresc sau nu poate mişca deloc membrul în cauză; • osul trosneşte când victima mişcă membrul afectat; • se observă fragmente de os dacă este vorba despre o fractură deschisă. Sunt şi situaţii în care nu vei observa niciunul sau doar câteva simptome. De aceea nu te baza numai pe ceea ce vezi. Dacă ai îndoieli, acţionează pornind de la cel mai grav scenariu pe care ţi-l poţi imagina.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

fractUra

79

Ce trebuie să faci?

Primul ajutor i Leziuni

• Nu repoziţiona membre care par să se afle într-o poziţie anormală; • Exercită presiune asupra rănii în cazul în care există o fractură deschisă (fără ca osul să iasă în afară), în cazul în care hemoragia nu a fost oprită. Nu uita că există riscul de infecţie; • În cazul în care există o fractură deschisă, acoperă rana cu o compresă sterilă;

80

• Mişcă membrul afectat cât mai puţin cu putinţă; • Fractura este însoţită de învineţirea ţesuturilor din imediata vecinătate a acesteia. Pentru a mai reduce umflătura, până la sosirea personalului de specialitate, poţi răci zona afectată cu cuburi de gheaţă puse într-o pungă. Nu efectua această manevră dacă este vorba despre o fractură deschisă; • Nu îi oferi victimei nimic de mâncare sau de băut; • Dacă este vorba despre o leziune la nivelul mâinii, braţului sau umărului, cere-i victimei să ţină brațul strâns lipit de piept; • Dacă este vorba despre o leziune la nivelul piciorului, nu permite victimei să se sprijine în membrul cu probleme. În situaţia în care este vorba despre leziuni ale membrelor inferioare, trebuie să apelezi neapărat la serviciile de urgenţă. Echipajele acestora vor transporta victima la spital. Dacă este vorba despre leziuni la nivelul membrelor superioare, poţi duce chiar tu victima la cel mai apropiat spital.

lUxația

Luxația apare atunci când două oase ale unei articulații se deplasează. În cazul unei luxații, capsula încheieturii este lezată şi ligamentele se rup. Încheietura este deformată. Luxația este provocată de un impact cauzat de o forţă exterioară (un şoc, o lovitură, o căzătură) sau de o forţă care acţionează dinspre interior către exterior (contorsiunea unui membru). Deoarece ţesuturile din imediata apropiere a luxației se umflă, pot fi afectate vase de sânge sau nervi, ceea ce poate conduce la leziuni iremediabile. O luxație însoţită de o rană este denumită „luxație deschisă“.

• Se observă fragmente de os, dacă este vorba despre o luxație deschisă.

ce trebuie să faci? • Nu repoziţiona membre care par să se afle într-o poziţie anormală, lasă-i pe specialişti să facă acest lucru; • Răceşte rana cu gheaţă. Nu aplica gheaţa direct pe piele. Pune-o într-un prosop sau într-un alt material. Dacă nu există gheaţă, poţi folosi un material rece; • În cazul unei fracturi deschise acoperă rana cu comprese sterile;

• Durere severă la nivelul încheieturii; • Poziţie anormală a unui membru sau a unei încheieturi; • Umflături; • Sângerări; • Învineţire; • Victima mişcă în mod nefiresc membrul în cauză; • Capacitate redusă sau incapacitate de a mişca membrul în cauză;

• Efectuează această operaţie timp de cel mult 20 de minute; • Procedează în aşa fel încât să mişti cât mai puţin membrul cu probleme; o cere-i victimei să-şi ţină braţul cu probleme strâns lipit de piept; o nu-i permite victimei să se sprijine în piciorul cu probleme. • Transportă victima la un medic sau, dacă este necesar, apelează la serviciile de urgenţă.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

ce observi?

81

entorsa În situaţia în care o încheietură este solicitată dincolo de limitele normale la care rezistă, vorbim despre o entorsă. Această situaţie implică întinderea sau ruperea ligamentelor şi, uneori, afectarea vaselor de sânge, a nervilor sau a altor ţesuturi. O entorsă poate să apară în timp ce facem sport (de exemplu la o aterizare greşită în urma unei sărituri) sau dacă facem o mişcare greşită.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

Unei persoane care nu are pregătire de specialitate îi poate fi greu să facă diferenţa între entorsă şi fractură. Dacă ai îndoieli în acest sens, este recomandabil să presupui că e vorba de o fractură.

82

ce observi? • Dureri; • Limitarea mobilităţii membrului în cauză; • Umflare şi învineţire.

ce trebuie să faci? • Răceşte locul afectat, folosind gheaţă. Nu aplica gheaţa direct pe piele. Pune-o mai întâi într-un prosop sau alt material; • Efectuează această operaţie timp de cel mult 20 de minute; • Procedează în aşa fel încât să mişti cât mai puţin membrul cu probleme; • Cere-i victimei să-şi ţină mâna, respectiv braţul sau umărul nemișcate și strâns lipite de piept; • Nu-i permite victimei să se sprijine în piciorul afectat; • Dacă ai îndoieli asupra problemei existente sau dacă este vorba despre o entorsă gravă, transportă victima la spital; • Unele victime se simt mai bine dacă le este bandajată încheietura cu probleme.

Hemoragia Oprirea unei hemoragii reprezintă unul dintre tratamentele de bază atunci când discutăm despre primul ajutor. În cazul unei hemoragii externe, sunt afectate pielea, unul sau mai multe vase de sânge şi ţesuturile situate sub piele. În situaţia în care victima pierde prea mult sânge, poate intra în stare de şoc şi îşi poate pierde cunoştinţa. Este important să acţionezi rapid şi corect, astfel încât să reduci pierderea de sânge până în momentul în care sosesc la faţa locului echipajele serviciilor de urgenţă.

ce trebuie să faci?

• Victima are o rană deschisă, care sângerează abundent.

• Cere-i victimei să exercite presiune asupra rănii; • Dacă prezintă simptome de şoc, ajut-o să se întindă; • Cere-i cuiva să alerteze serviciile de urgenţă. Fă tu acest lucru, dacă eşti singur(ă); • Pune-ţi mănuşi; • Apoi exercită presiune asupra rănii: o cu un bandaj compresiv (sau cu alt tip de bandaj); o cu o cârpă curată (de exemplu, cu un prosop); o cu mâinile ; o nu apăsa pe rană dacă victima este lovită la ureche şi sângerează. Procedează în aşa fel încât sângele să se poată scurge din ureche.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

ce observi?

83

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

teHnica: bandajUl compresiV

84

1

Scoate bandajul din ambalaj.

2

Pune compresa pe rană.

3

Ţine capătul cel mai scurt al bandajului cu o mână. Trece capătul mai lung peste compresă, astfel încât aceasta să exercite presiune asupra rănii. Poți crește compresia punând deasupra o rolă de bandaj sau o batistă împăturită. Astfel creşte presiunea exercitată asupra rănii, reducându-se sângerarea.

4

Leagă capetele bandajului.

5

În situaţia în care rana continuă să sângereze, aplică un al doilea bandaj compresiv peste primul. Nu înlătura primul bandaj.

6

Asigură-te de faptul că bandajul este strâns suficient de bine pentru a opri sângerarea, dar fără a bloca circulaţia sângelui. În situaţia în care pielea din extremitatea membrului cu probleme începe să se învineţească sau dacă victima nu îşi mai simte membrul respectiv, poţi slăbi bandajul, fără a-l înlătura complet. Poţi folosi bandaje de orice fel.

7

Continuă să presezi pe rană până când sosesc echipajele serviciilor de urgenţă.

8

Spală-te pe mâini după ce ai acordat primul ajutor.

Nu este indicat să acţionezi prin presiune indirectă (puncte de presiune), nici să ridici victima.

leZiUni cUtanate Leziunea cutanată reprezintă o vătămare a pielii (afectarea straturilor dermului). În cazul în care leziunile cutanate sunt adânci, ţesuturile care se află sub piele (muşchi şi oase) şi chiar organele interne pot să fie afectate. Există numeroase modalităţi în care pielea poate fi rănită. Leziunile cutanate se pot infecta.

leZiUnea UŞoară

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

Julitura este o rană superficială în care este înlăturat doar stratul superior al pielii. Juliturile nu sângerează mult, dar pot fi foarte dureroase. Este important ca o astfel de rană să fie bine spălată cu apă. În rană pot să rămână bucăţi de pământ sau de nisip.

85

tăietUra

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

O tăietură este o rană provocată cu un obiect ascuţit (o lamă ori un ciob de sticlă). O tăietură sângerează abundent, dar este, de obicei, mai puţin dureroasă.

86

leZiUnea proVocată prin înţepare Înţepăturile par a avea dimensiuni mici, dar nu există posibilitatea de a se evalua problemele interne pe care le atrag după sine. Astfel de leziuni nu sângerează foarte mult şi nu sunt deosebit de dureroase.

laceraţia În situaţia în care victima prezintă o leziune cutanată, există două situaţii: > Ai apă la dispoziţie. > Nu ai apă sau ai foarte puţină apă la dispoziţie.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

Dacă pielea este sfâşiată, vorbim despre o laceraţie. O astfel de rană sângerează foarte puţin, dar poate fi foarte dureroasă.

87

>

ai apă la dispoziţie

ce observi? • Victima are o leziune cutanată; • Există o sursă de apă în apropiere.

ce trebuie să faci?

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

Măsurile care se iau în cazul unei leziuni cutanate sunt aceleaşi ca şi în cazul oricărui alt tip de leziune. Există câteva excepţii, asupra cărora urmează să ne oprim mai târziu. • Asigură-te că nu intri în contact cu sângele victimei, respectiv cu alte fluide biologice ale acesteia; • Pune-ţi mănuşi; • Opreşte sângerarea apăsând pe rană; • Spală rana cu apă călduţă de la robinet. Dacă nu ai la dispoziţie apă de la robinet, utilizează orice sursă de apă potabilă. Lasă apa să curgă direct pe rană, astfel încât să fie îndepărtată orice urmă de mizerie; • Nu freca rana pentru a îndepărta impurităţile;

88

• După ce ai terminat cu spălatul rănii, usucă zona din imediata apropiere a acesteia, având grijă să nu atingi rana în sine;

• După ce ai curăţat rana, acoper-o cu o compresă sterilă. Dacă nu ai la dispoziţie o compresă, foloseşte o cârpă uscată şi curată;

• Spală-te pe mâini după ce acorzi primul ajutor.

>> Nu ai apă sau ai foarte puţină apă la dispoziţie

• Victima are o leziune cutanată; • Nu ai apă sau ai foarte puţină apă la dispoziţie.

Ce trebuie să faci? • Pune-ţi mănuşi; • Opreşte sângerarea apăsând pe rană; • După ce ai oprit sângerarea, spală rana cu un antiseptic pe bază de apă, care nu conţine colorant; • Tamponează rana dacă este nevoie (dar nu o freca). Continuă să tamponezi până în momentul în care nu mai există mizerie în rană. Dacă rana este foarte murdară, trebuie să schimbi mereu compresele şi să utilizezi mult antiseptic; • Usucă zona din imediata apropiere a rănii; • Acoperă rana cu o compresă sterilă. Ulterior folosește bandaj neadeziv. Schimbă regulat bandajul, pentru a observa în ce mod decurge procesul de vindecare. Este normal ca pielea din imediata apropiere a rănii să fie puţin roşie şi este un lucru obişnuit ca la început din rană să se scurgă un lichid incolor.

Când se impune ca victima să ajungă la medic sau la spital: >> Sângerarea nu poate fi oprită. >> Rana nu poate fi curăţată în mod corespunzător. >> Victima este (probabil) insuficient protejată împotriva tetanosului (nu este vaccinată, i s-a făcut rapelul cu mult timp în urmă, nu este sigură dacă a fost vaccinată). >> Rana este mai mare decât suprafaţa echivalentă unei jumătăţi din palma victimei. >> Sunt vizibile oase, muşchi sau alte ţesuturi subcutanate. >> Leziunile sunt la nivelul ochilor, feței sau organelor genitale. >> În rană se află un obiect. >> Rana este rezultatul muşcăturii unui animal, respectiv a unui om. >> Este vorba despre o plagă înţepată, făcută cu un obiect contaminat. >> Dacă nu poţi apela la ajutorul unui specialist în primele 6 ore după ce rana a fost provocată, spal-o mai întâi şi apoi dezinfecteaz-o.

Primul ajutor i Leziuni

Ce observi?

89

RĂNI PROVOCATE ÎN URMA MUŞCĂTURILOR A se vedea „Muşcături“, p. 98.

DINŢI CRĂPAŢI SAU SCOŞI Există situaţii în care dinţii sunt crăpaţi sau scoşi cu totul, în situaţia în care cineva este lovit la nivelul gurii cu mâna, cu piciorul sau cu alt obiect. Dacă se acordă în mod corespunzător primul ajutor, cresc şansele ca dintele pierdut să poată fi recuperat.

Primul ajutor i Leziuni

În cazul copiilor de peste 5 ani, dinţii de lapte cad la un moment dat. În locul lor cresc alţii, care vor rămâne definitivi. Nu trebuie să iei niciuna dintre măsurile enumerate în continuare, în cazul în care s-a pierdut în mod firesc un dinte de lapte şi dacă eşti sigur că este vorba despre un astfel de dinte.

90

Există două situaţii:

• Victima are un dinte spart sau care se mişcă.

Ce trebuie să faci? • Pune-ţi mănuşi; • Cere-i victimei să-şi clătească gura cu apă potabilă proaspătă; • Pune pe rană o compresă sau o batistuţă pentru faţă, sau cere-i victimei să „muşte“ compresa respectivă; • Nu face acest lucru dacă există riscul ca victima să înghită compresa (dacă este vorba, de exemplu, de un copil de vârstă mică, de o victimă anxioasă, de o victimă inconştientă sau în stare de ebrietate); • Dacă este necesar, protejează cu ajutorul unei comprese vârfurile ascuţite ale dintelui rupt; • Transportă victima la dentist.

Ce observi? • Victima a pierdut un dinte.

Ce trebuie să faci? • Pune-ţi mănuşi; • Atinge dintele numai pe coroană. Nu trebuie să atingi rădăcina (acea parte a dintelui care este prinsă în gingie); • Clăteşte dintele care este vizibil murdar, timp de 10 secunde, în lapte sau sub jet de apă rece de la robinet; • Păstrează dintele într-un vas cu lapte. Dacă nu ai lapte, poţi folosi salivă. Dacă nu există riscul ca victima să înghită dintele, aceasta poate să ţină dintele în gură; • Transportă cât mai rapid posibil victima la dentist.

Primul ajutor i Leziuni

Ce observi?

91

Leziuni cutanate cu caracter deosebit corpi străini în plăgi Corpul străin prezent la nivelul unei leziuni poate fi de dimensiuni foarte mici, de exemplu, un ciob de sticlă, o aşchie de lemn sau de dimensiuni relativ mari, de exemplu, un cuţit, un cârlig pentru pescuit, o bucată de sticlă. Gravitatea rănii este determinată nu doar de mărimea obiectului, ci şi de zona în care este localizată, precum şi de adâncimea leziunii. În mod normal, poţi să înlături singur un ciob de sticlă sau o aşchie care ţi-a intrat în mână, dar dacă ai un cuţit înfipt în abdomen, nu încerca să-l scoţi singur.

Primul ajutor i Leziuni

Ca regulă generală, nu încerca să înlături un obiect străin care se află într-o rană.

92

Ce observi? • Victima prezintă o rană în care există un obiect străin (de exemplu, o bucată de sticlă sau de metal, un cuţit).

Ce trebuie să faci? • Asigură-te de faptul că nu intri în contact cu sângele victimei sau cu alte fluide ale acesteia. Spală-te pe mâini şi pune-ţi mănuşi; • Lasă obiectul care este înfipt în rană acolo unde se găseşte! Orice încercare de a-l scoate poate cauza vătămări suplimentare. Excepţia de la regulă o reprezintă cazul în care este vorba despre un ciob mic sau despre o aşchie; • Asigură-te că obiectul în cauză nu se mişcă. Vei afla cum să faci acest lucru folosind tehnica „Imobilizarea obiectului din rană“, p. 93; • Transportă victima la un specialist.

1

2

Pune comprese sterile pe ambele părţi ale obiectului. Dacă nu dispui de comprese sterile, poţi utiliza o cârpă curată şi uscată sau mai multe cârpe curate şi uscate.

Compensează diferența de înălțime dintre obiect și rană cu bandaje și comprese.

3

Înfășoară cu grijă un bandaj deasupra. Bandajul nu trebuie să exercite presiune asupra obiectului din rană.

4

Dacă obiectul este atât de mare, încât diferența de înălțime nu poate fi compensată (dacă este vorba, de exemplu, despre un cuţit), realizează bandajul în jurul obiectului, lăsând parte din el să iasă din rană.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

TEHNICA: imobilizarea obiectului din rană

93

arsUri Arsurile pot fi clasificate în diverse moduri. Cel mai important lucru este să poţi face distincţia între arsuri uşoare şi arsuri grave. O arsură gravă implică faptul că îngrijirile trebuie să fie acordate de către o persoană specializată. În ceea ce priveşte arsurile uşoare, le poţi trata şi tu. Există diferiţi factori care au un rol în determinarea severităţii unei arsuri: • adâncimea (gradul) arsurii; • suprafaţa care a fost arsă; • locul în care este situată arsura; • cauza arsurii; • vârsta victimei. Arsurile sunt clasificate pe grade, în funcţie de adâncime, existând arsuri de gradul întâi, doi şi trei. Cu cât o arsură este mai adâncă, cu atât este mai gravă.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

O arsură de gradul întâi este, de cele mai multe ori, rezultatul unui accident casnic sau al expunerii la soare. Pielea are o culoare roşie, poate fi uşor umflată şi victima are dureri/usturimi. În astfel de situaţii este afectată doar suprafaţa pielii, astfel încât terminaţiile nervoase, sensibile la durere, sunt stimulate continuu.

94

O arsură de gradul al doilea este o leziune mai profundă și implică formarea de vezicule, iar dacă acestea crapă, se pot observa răni de culoare roşie sau albă. Aceste arsuri sunt deosebit de dureroase, deoarece sunt afectate atât suprafaţa pielii, cât şi derma. În imediata apropiere a arsurilor de gradul al doilea se remarcă arsuri de gradul întâi.

Nu întotdeauna severitatea unei arsuri depinde de adâncimea ei. Un factor important în acest sens este şi suprafaţa afectată. Arsurile care se întind peste 10% din suprafaţa totală a corpului pot pune în pericol viaţa victimei. În cazul copiilor, arsurile care afectează peste 5% din suprafaţa totală a corpului sunt considerate a fi severe. Întinderea unei arsuri poate fi apreciată luându-se ca unitate de măsură palma victimei. Palma victimei cu degete cu tot constituie aproximativ 1% din suprafaţa totală a corpului acesteia.

Şi locul în care este prezentă arsura este important atunci când se determină gravitatea arsurii. Arsurile în zona gurii şi a gâtului pot pune întotdeauna în pericol viaţa victimei, chiar dacă sunt de dimensiuni reduse. Ţesuturile se pot umfla şi astfel victima se poate sufoca. Arsurile de la nivelul feţei, urechilor, mâinilor, picioarelor, încheieturilor, organelor genitale sunt, de asemenea, severe, din cauză că se pot forma cicatrici şi există riscul ca respectivele segmente/organe ale corpului să nu mai poată funcţiona. În sfârşit, arsurile care se manifestă în jurul gâtului, trunchiului, respectiv în jurul unui membru sunt severe. Ţesuturile se umflă şi astfel este împiedicată circulaţia sângelui. O astfel de situaţie este considerată a fi gravă şi reclamă intervenţia urgentă a personalului specializat. Atunci când ne gândim la cauza arsurilor, ne vin în minte automat focul, lichidele fierbinţi sau un obiect fierbinte. Cu toate acestea, arsurile pot fi cauzate şi de curent electric, produse chimice, radiaţii ionizante sau de aburi. În astfel de situaţii rana este gravă, deoarece este însoţită de leziuni interne serioase. Vârsta victimei este importantă atunci când ne gândim dacă este cazul să apelăm la serviciile specialiştilor. Este cel mai bine să apelăm la serviciile acestora atunci când e vorba de copii care nu au ajuns la vârsta de 5 ani sau de persoane care au depăşit vârsta de 60 de ani, indiferent de tipul arsurii.

primUl PRIMUL ajUtor AJUTOR I LEZIUNI

o arsură de gradul al treilea, respectiv arsura care afectează pielea pe toată grosimea ei, este o arsură de culoare neagră sau albă, pergamentoasă. Din cauză că nervii care răspund de senzaţia tactilă, respectiv cu ajutorul cărora este detectată durerea, au fost distruşi, acest gen de leziune nu este una dureroasă. Oricum, în imediata apropiere a arsurilor de gradul al treilea pot exista arsuri de gradul întâi şi doi, iar acestea provoacă dureri.

95

Ce observi? • Victima a suferit o arsură; • În cazul în care este o arsură superficială, pielea se înroşeşte, rana se umflă şi victima are dureri. Dacă e vorba despre o arsură mai profundă, se formează băşici. Acest tip de arsură este însoțită de dureri mari; • În situaţia în care este arsă până la stratul ei cel mai profund, rana nu mai este dureroasă, deoarece nervii din zonă au fost distruşi. Zona din imediata apropiere a rănii prezintă arsuri mai puţin grave, acestea fiind dureroase. Rana este uscată şi poate fi neagră, albă sau asemănătoare pergamentului.

• • •

•

Ce trebuie să faci?

Primul ajutor i Leziuni

• Răcește rana cu apă călduţă sau rece, de la robinet sau de la duş; • În situaţia în care trebuie să răceşti rana mai mult timp (peste 10

96

• • •

•

minute) şi dacă rana are o suprafaţă mai mare (de exemplu, în cazul arsurilor extinse), există riscul să induci starea de hipotermie. De aceea nu este indicat să utilizezi apă cu gheaţă şi este bine să protejezi victima împotriva vântului şi ploii, după ce ai răcit rana; Nu pune niciodată gheaţă pe o arsură. Acţionând astfel, afectezi şi mai mult ţesutul respectiv; Răceşte rana până când durerile se atenuează; Înlătură cu atenţie îmbrăcămintea şi bijuteriile victimei, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt lipite de piele; Nu sparge băşicile care s-au format; Nu uita că există risc de infecţie; Acoperă-le cu un pansament sau cu o cârpă curată; Verifică dacă victima a făcut vaccinul antitetanos; Verifică dacă există simptome de intoxicaţie. În caz de incendiu, se formează gaze toxice; În situaţia în care pielea sau ochii au intrat în contact cu acizi sau baze, clăteşte zonele respective cu multă apă de la robinet. Asigură-te de faptul că apa nu atinge alte părţi ale corpului sau persoana care acordă primul ajutor; Încearcă să apreciezi cât de gravă este arsura.

Atenție! Produsele care conţin antibiotice vor fi folosite numai la recomandarea medicului. După ce ai acordat primul ajutor, îndrumă victima către o unitate spitalicească, respectiv către un medic atunci când: • Este vorba de copii sub 5 ani sau adulţi care au depăşit vârsta de 60 de ani şi au suferit arsuri; • Este vorba de arsuri la nivelul feţei, urechilor, mâinilor, picioarelor, încheieturilor sau organelor genitale; • Este vorba de arsuri la nivelul căilor respiratorii (de exemplu, din cauză că victima a inhalat fum sau gaze fierbinţi); • Este vorba de arsuri care se manifestă în jurul gâtului, trunchiului, respectiv în jurul unui membru; • Pielea este arsă în totalitate, respectiv până la ţesutul subcutanat; • Este vorba de arsuri provocate de curentul electric, produse chimice, radiaţii ionizante sau aburi sub presiune.

Primul ajutor i Leziuni

În cazul unei arsuri grave: • Apelează la serviciile de urgenţă; • După ce răceşti locul afectat, aplică un bandaj umed (de exemplu, o compresă sau o cârpă curată).

97

c I probleme animal-related HealtH impairments de sănătate caUZate de animale mUŞcătUri Există multe animale care pot să ne înţepe, respectiv să ne muşte. Rănile provocate astfel nu sunt, de obicei, grave. Cu toate acestea, ele implică anumite riscuri. La nivelul gurii şi al dinţilor există un număr mare de microorganisme care pot infecta rănile provocate de muşcături. În plus, victima poate avea o reacţie alergică. Unele animale produc toxine care pot avea urmări serioase sau care pot fi chiar fatale.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale

ce observi?

98

• Răni cauzate de muşcătura de câine; • Învineţirea ţesuturilor; • Laceraţie serioasă la nivelul pielii, al ţesuturilor subcutanate şi eventuala vătămare a tendoanelor şi nervilor; • Victima are dureri.

ce trebuie să faci? • Pune-ţi mănuşi; • Spală rana cu multă apă; • Usucă zona din imediata apropiere a rănii şi pune un bandaj; • Apelează la medic.

MUŞCĂTURa DE ŞARPE Muşcătura de şarpe ne provoacă îngrijorare, deşi, de multe ori, urmările acesteia nu sunt permanente. Sunt numai câteva specii de şerpi (250 din 2700) deosebit de veninoşi, care pot provoca afecţiuni ce pun în pericol viaţa victimei. Deoarece copiii au o greutate mai mică, ei sunt mai sensibili la veninul de şarpe decât adulţii. În situaţia în care muşcătura e foarte dureroasă, membrul afectat se umflă şi pielea se decolorează, şarpele care a muşcat este, probabil, veninos. Veninul de şarpe conţine substanţe care descompun celulele (deci şi sângele) şi care afectează inima sau nervii.

Ce observi? • Urmele a două rânduri de dinţi sau câteva răni înţepate de mici dimensiuni; • Victima are dureri; • Umflături; • Pielea se decolorează, devenind uneori verzuie sau purpurie. În situaţia în care victima reacţionează la venin, ea poate prezenta următoarele simptome: • Scăderea tensiunii arteriale din cauza reacţiei de şoc; • Ameţeli şi vomă; • Senzaţie de sete; • Transpiraţie şi salivaţie excesivă; • Probleme de vedere (imagine în ceaţă, imagine dublă); • Convulsii; • Tulburări de natură senzorială sau paralizie.

Ce trebuie să faci? • Asigură-te că situaţia este sub control; • Nu te apropia de victimă dacă şarpele este încă în preajma acesteia; • Apelează la serviciile de urgenţă sau asigură transportul victimei; • Transportă victima într-un loc sigur; • Cere-i victimei să-şi păstreze calmul, și să nu se agite pentru ca veninul să se răspândească cât mai puţin posibil în organism; • Imobilizează membrul afectat, astfel încât să rămână nemișcat; • Înlătură bijuteriile victimei, astfel încât să permiţi sângelui să circule, dacă observi că există umflături; • Vezi ce model are şarpele pe piele, astfel încât să se poată determina ulterior din ce specie face parte.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale

Uneori veninul conţine substanţe care reduc tensiunea arterială. Există însă antidoturi pentru muşcăturile de şarpe, respectiv pentru venin. În caz de nevoie, sună la 112.

99

ÎNŢEPĂTURA DE MEDUZĂ Meduzele sunt organisme celenterate gelatinoase, marine sau oceanice. Corpurile lor sunt acoperite cu nematocite, care secretă o substanţă cu care îşi paralizează prada. În unele regiuni ale lumii există meduze ce pot ucide un om într-un timp foarte scurt.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale

În anumite situaţii (în funcţie de anotimp, temperatură, direcţia vântului, etc.) meduzele ajung în zona de coastă până pe plaje, purtate de apă. Oamenii pot veni în contact cu meduzele când se plimbă pe plajă sau când înoată. Două exemple de specii de meduze cu înţepătură letală:

100

1

Viespea-de-mare din Australia (Chironex fleckeri/meduză de talie mare) este un animal care trăieşte în zonele de coastă şi în estuaruri. Înţepătura ei provoacă dureri extrem de mari. Veninul unei astfel de meduze poate avea ca efect stopul cardiac la 5 minute după ce substanţa toxică a intrat în organism.

2

Meduza Irukendji face înţepături mici la nivelul pielii, dar, într-un interval care variază între 5 şi 40 de minute, veninul său poate cauza dureri care se răspândesc prin tot corpul, greţuri şi vărsături, dificultăţi la respiraţie, transpiraţii, stare de nelinişte, senzaţia „unui dezastru iminent”, urmată de un posibil infarct, edem pulmonar şi puseu de hipertensiune.

De vreme ce există o multitudine de meduze, existând diferenţe chiar şi în cadrul aceleiaşi specii, nimeni nu poate avea pretenţia ca persoana care acordă primul ajutor să identifice exact meduza şi este imposibil să se stabilească o procedură generalvalabilă pentru tratamentul înţepăturii de meduză. Pentru fiecare persoană care acordă primul ajutor este important să ştie ce fel de meduză este întâlnită frecvent în regiunea în care se află. O altă opţiune este aceea de a contacta autoritățile competente, pentru a se obţine fotografii cu diferite specii de meduze, respectiv cu diferite tipuri de înţepături.

• Urme de culoare roşie, umflături mici, de culoare roşie; • Senzaţie de mâncărime şi de arsură; • Dureri. Reacţiile la nematocite: • durere; • greţuri şi vărsături; • crampe; • dificultăţi la respiraţie (nevoie de aer, tuse, respiraţie şuierătoare); • aritmie cardiacă; • şoc; • piederea cunoştinţei.

ce trebuie să faci? • Nu atinge zona afectată; • În situaţia în care victima se află într-o zonă în care există meduze a căror înţepătură este letală, alertează cât mai curând serviciile de urgenţă şi efectuează manevrele de prim ajutor, monitorizând căile respiratorii ale victimei, respiraţia şi circulaţia; • Toate înţepăturile de meduză trebuie clătite atent cu oţet, timp de cel puţin 30 de secunde, astfel încât să se neutralizeze veninul nematocitelor şi să se prevină răspândirea acestuia în organism. Dacă nu dispui de oţet, poţi să folosești o soluţie cu praf de copt. Dacă este vorba despre o meduză „Caravela-portugheză“ (Physalia utriculus), nu folosi oţet, pentru că în cazul acestei specii oţetul va avea exact efectul contrar celui dorit; • După ce ai neutralizat toxinele, poţi spăla muşcătura cu apă caldă până în momentul în care durerea începe să se diminueze (cel puţin 20-30 de minute). Procedează în aşa fel încât să nu opăreşti victima; • Dacă este necesar, apelează la ajutorul specialiştilor.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale

ce observi?

101

ÎnţepăturA de insectă

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale

Înţepătura de insectă este o rană de mici dimensiuni, cauzată de o insectă; de obicei, o astfel de rană este inofensivă şi creează o vagă senzaţie de disconfort.

102

Dacă însă victima a fost înţepată în mai multe rânduri, cantitatea de substanţă toxică ce ajunge în organism în urma înţepăturilor poate atrage după sine o reacţie cât se poate de serioasă. O înţepătură la nivelul gurii sau al gâtului poate să pună în pericol viaţa victimei, deoarece apare inflamaţia care împiedică respiraţia. În cazul unei victime cu hipersensibilitate la toxinele provenite de la insecte, poate să se declanşeze o reacţie alergică, ceea ce poate implica umflături la nivelul căilor respiratorii, dificultăţi la respiraţie, şoc anafilactic sau chiar deces.

Ce observi? De cele mai multe ori: • umflături în punctul în care s-a produs înţepătura, roşeaţă, mâncărime şi durere suportabilă. În cazul unei reacţii severe: • edem la nivelul căilor respiratorii, dificultăţi la respiraţie sau şoc. În unele situaţii se remarcă de asemenea: • dureri de cap, ameţeli, greţuri şi diaree; • dificultăţi la respiraţie, la înghiţit, pierderea cunoştinţei.

• Linişteşte victima; • Dacă acul mai este înfipt în piele, scoate-l folosindu-te de unghii sau de suprafaţa boantă a unui cuţit. Efectuează această operaţie împingând uşor acul de jos în sus. Nu utiliza o pensetă, deoarece aceasta ar putea presa săculeţul cu substanţă toxică ce rămâne în piele şi astfel aceasta ar putea pătrunde în sânge; • Răceşte locul în care s-a produs înţepătura. Foloseşte gheaţă, astfel încât să se mai reducă umflătura, senzaţia de mâncărime şi durerea; • Spală cu apă zona din imediata apropiere a înţepăturii;

• Cere-i victimei să țină în gură un cub de gheaţă sau apă rece în situaţia în care a fost înţepată în gură sau în gât. Astfel se va reduce riscul de producere a edemului; • Aşază victima într-o poziţie intermediară între şezut şi culcat, în situaţia în care are o reacţie alergică şi nu se simte bine. Acest lucru o va ajuta să respire; • Apelează la serviciile de urgenţă dacă: oo victima are o hipersensibilitate la substanţele toxice provenite de la insecte şi nu se simte bine; oo victima a fost înţepată a nivelul gurii sau în gât. • Îndrumă victima către un spital sau un medic dacă: oo nu poţi să scoţi acul de insectă; oo victima începe să se simtă din ce în ce mai rău după ce a fost înţepată.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale

Ce trebuie să faci?

103

înţepătUra de căpUŞă O înţepătură de căpuşă este o rană de dimensiuni reduse cauzată de un parazit asemănător cu păianjenul, care trăieşte în păduri, zone acoperite cu iarbă, tufişuri şi dune. Pentru a se putea reproduce, căpuşa are nevoie de sânge. Ea nu poate sări şi nici zbura, de aceea aşteaptă, stând pe plante sau în iarbă.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale

În momentul în care trece pe lângă ea un animal sau un om, căpuşa se agaţă cu gura de epiderma expusă a acestuia. Apoi suge sângele victimei timp de mai multe ore sau chiar mai multe zile. Căpuşa poate transmite diverse boli. Una dintre ele este boala Lyme.

104

Cu cât căpuşa stă mai mult timp pe pielea cuiva, cu atât riscul de infecţie este mai mare. Acesta este motivul pentru care căpuşa trebuie înlăturată cât mai rapid, de preferat în primele 24 de ore.

• O înţepătură de căpuşă nu este dureroasă şi trece de multe ori neobservată. După câteva ore apare senzaţia de mâncărime; • După ce se alimentează cu sânge, o căpuşă ajunge la dimensiunea unui bob de mazăre şi este mai uşor de depistat. În cazul oamenilor, căpuşa se instalează de obicei pe cap, pe gât, la subsuori, în zona genunchilor, în zona inghinală şi a gleznelor. Teoretic, o căpuşă poate fi găsită oriunde pe corp.

ce trebuie să faci? • Îndepărtează cât mai rapid căpuşa. Utilizează în acest scop un dispozitiv special, destinat înlăturării căpuşelor sau o pensetă fină. Nu înlătura căpuşa cu degetele

• Procedează în aşa fel încât să îndepărtezi şi corpul insectei şi capul acesteia; • Îndepărtează căpuşa printr-o singură mişcare;

• Nu utiliza alcool, antiseptic sau alte substanţe pentru a anestezia căpuşa; • Spală rana cu apă şi apoi dezinfecteaz-o cu alcool sau cu un antiseptic; • Notează unde este locul pe corpul victimei şi care este data la care a înţepat căpuşa; • Dacă pielea îşi modifică aspectul în mod neobişnuit în primele săptămâni după înțepătură, sfătuieşte victima să se ducă la un medic; • Îndrumă victima către un spital sau un medic dacă: o pielea îşi modifică aspectul în mod neobişnuit; o apar alte simptome (de exemplu, febră, dureri de cap, dureri ale încheieturilor); o victima este o femeie însărcinată. Există o serie de măsuri care se pot lua pentru a se preveni înţepătura de căpuşă. Poţi utiliza o plasă antiinsecte sau un spray împotriva insectelor. De asemenea, poţi purta îmbrăcăminte care îţi acoperă cea mai mare parte a corpului (în special în cursul după-amiezii). Poţi să consulţi şi un medic, care îţi poate recomanda un anumit vaccin. Poţi, de asemenea, să te informezi despre cum arată și ce probleme pot cauza anumite insecte.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale

ce observi?

105

d I probleme de sănătate caUZate de mediU Dacă oamenii se expun la temperaturi extreme, ei pot fi afectaţi la nivel local (de exemplu, arsuri sau degerături) sau sistemic (insolaţie ori hipotermie).

probleme de sănătate caUZate de frig Ţesuturile unei persoane expuse la frig pot avea de suferit. Ţesuturile respective pot îngheţa sau se poate instala hipotermia.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de mediu

degerătUri

106

Atunci când este frig, vasele sangvine periferice se contractă, astfel încât mai puţin sânge (cald) circulă prin extremităţile corpului. Urmare a acestui fapt, se pot forma cristale în anumite porţiuni ale organismului. Din cauză că aportul de sânge nu se face în mod corespunzător, pot fi afectate serios pielea şi diverse ţesuturi. Există riscul apariţiei degerăturilor pe suprafeţe mari ale corpului şi la nivelul extremităţilor (degetele de la mâini, degetele de la picioare, nasul, urechile). La 0 grade Celsius sau la temperaturi mai scăzute, vasele de sânge încep să se îngusteze. Acest fenomen apare şi atunci când o persoană este expusă vântului puternic. În momentul în care corpul este expus unor temperaturi extrem de mici sau este expus unor temperaturi mici pe o perioadă îndelungată de timp, fluxul de sânge la nivelul anumitor părţi ale corpului atinge un nivel periculos de redus.

ce observi? • Pielea devine albă; • După o anumită perioadă de timp apar pete albăstrui în acele porţiuni ale corpului care au îngheţat; • Existenţa unor furnicături, care se transformă în senzaţie de arsură apoi durere; • Apar băşici cu lichid negru; • Se exfoliază pielea; • Pe anumite porţiuni pielea este albă, tare, rece şi apoi devine neagră; • Apare senzaţia de amorţeală.

• Transportă victima într-un loc adăpostit; • Îndepărtează bijuteriile victimei, fără a-i afecta în vreun fel pielea; • Reîncălzeşte porţiunile degerate, atâta vreme cât nu rişti să provoci răni; • Protejează porţiunile în cauză împotriva frigului; • Porţiunile afectate ar trebui reîncălzite, prin cufundare timp de 20-30 de minute în apă la temperatura corpului; • Degerăturile severe ar trebui tratate într-un interval de 24 de ore de la instalare; • Nu aşeza un obiect fierbinte direct pe ţesutul degerat, deoarece poate genera temperaturi mai mari decât cele dorite şi poate cauza arsuri; • Întreprinde tot ce este posibil şi protejează porţiunea afectată de

• • • •

degerături, pe care ai reuşit să o încălzeşti, astfel încât aceasta să nu îngheţe din nou şi transportă cât mai rapid victima la un spital unde să poată fi tratată; Verifică dacă victima a făcut vaccinul antitetanos; Nu sparge băşicile care s-au format; Aplică un bandaj, astfel încât să protejezi porţiunea afectată; Consultă un medic.

Dacă victima este lipită de un obiect care a îngheţat, de exemplu de un congelator, încearcă s-o eliberezi turnând apă la temperatura camerei peste porţiunea afectată. Dacă este vorba despre un obiect alimentat cu energie electrică, întrerupe alimentarea cu energie înainte de a face operaţiunea anterior amintită. Nu utiliza niciodată un uscător de păr sau un cuţit pentru a elibera victima.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

Ce trebuie să faci?

107

HIPOTERMIA Hipotermia se înregistrează în momentul în care nu se mai poate menţine temperatura normală a corpului (aceasta scade). Pentru ca temperatura să crească, organismul pune în mişcare muşchii (frisoane), pentru a produce căldură.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

Corpul încearcă să piardă cât mai puţină căldură. Astfel, vasele de sânge de la nivelul pielii se îngustează (pielea devine palidă), iar rădăcinile firelor de păr ies în evidenţă, pentru a forma un strat izolator („pielea de găină“).

108

În astfel de condiţii temperatura corpului este mai mică decât cea necesară pentru a se asigura un metabolism normal şi o funcţionare normală (35°C).

Ce observi? În cazul hipotermiei în stadiu incipient: • Frisoane; • Piele rece, albă, uscată; • Respiraţia se modifică, trecându-se de la hiperventilaţie la o respiraţie lentă, şuierătoare; • Stare (generală) de confuzie; • Senzaţie de oboseală şi somnolenţă; • Stare de semiconştienţă. În cazul hipotermiei severe: • Victima nu mai are frisoane; • Pierderea cunoştinţei; • Absenţa reflexelor; • Ritm cardiac redus; • Rigidizarea muşchilor; • Este posibil ca buzele, urechile, degetele de la mâini şi de la picioare să fie vinete.

Ce trebuie să faci? În cazul hipotermiei în stadiu incipient: • Transportă victima într-un loc în care este mai cald; • Procedează în aşa fel încât corpul victimei să nu se răcească mai mult: oo în situaţia în care hainele victimei sunt ude (de exemplu, când este vorba despre o persoană salvată de la înec), scoate-i hainele numai dacă nu există risc de hipotermie; oo acoperă capul victimei, deoarece la nivelul capului se pierde multă căldură;

în cazul hipotermiei severe: • Procedează în aşa fel încât corpul victimei să nu se răcească şi mai mult; • Dacă este posibil, utilizează o pătură electrică; • Dacă nu dispui de o pătură electrică, poţi utiliza o sticlă cu apă caldă, perne electrice sau pietre încălzite. Pentru a evita producerea de arsuri, procedează în aşa fel încât obiectele amintite să nu vină în contact direct cu corpul victimei. Poţi, de asemenea, să încălzeşti victima prin contact fizic; • Nu îi oferi victimei nimic de mâncat sau de băut; • Apelează serviciile de urgenţă.

În toate cazurile de hipotermie efectuează toate manevrele cu grijă şi fereşte victima de frig. Evită să muți victima dacă nu e necesar. Există o serie de măsuri pe care le poţi lua astfel încât să previi hipotermia. În primul rând, trebuie să-ţi iei toate măsurile de siguranţă când eşti la munte sau când practici sporturi de iarnă. De exemplu, într-o zonă în care există pericol de avalanşă, poţi să apelezi la localnici pentru a te informa în legătură cu semnele care prevestesc un pericol, respectiv cu măsurile de siguranţă pe care se cuvine să le iei. Înainte de a pleca pe un anumit traseu, este bine să te informezi asupra modului în care poţi contacta serviciile de urgenţă.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de mediu

• Dacă nu dispui de o pilotă, poţi utiliza alte obiecte pentru a încălzi victima (o pătură uscată, haine uscate, o folie protectoare etc.); • Ca o excepţie la regulile generalvalabile în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor, dacă este vorba despre o victimă cu hipotermie în stadiu incipient, poţi să-i dai acesteia ceva cald de băut; • Apelează la medic, dacă este necesar.

109

probleme de sănătate caUZate de căldUră Corpul produce căldură în mod continuu pentru a-și menține temperatura de 37°C. În condiții de temperatură excesivă, pierderile de căldură prin transpirație, perspirație, vasodilatație periferică pot fi insuficiente pentru a menține temperatura normală și apar diverse probleme de sănătate. Pierderea electroliților (prin transpirație excesivă) sau deshidratarea sunt doar două exemple.

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de mediu

insolația

110

Această situaţie intervine în momentul în care organismul îşi pierde capacitatea de a-şi menţine temperatura normală (expunere directă a capului la soare) şi se supraîncălzeşte (persoana în cauză se expune unui mediu în care este mult prea cald).

ce observi? • Comportament bizar, dureri de cap, ameţeli, halucinaţii, stări de confuzie, anxietate, absenţa capacităţii de orientare, stare comatoasă; • Temperatură ridicată; • Absenţa transpiraţiei, faţa colorată în roşu aprins sau piele uscată; • Puls rapid, dificultăţi în a respira; • Greţuri, vărsături, senzaţia de oboseală, senzaţia de slăbiciune.

ce trebuie să faci? • Procedează în aşa fel încât victima să nu mai fie expusă la soare; • Dacă este necesar, apelează la serviciile de urgenţă; • Transportă victima într-un loc răcoros; • Răcoreşte victima încet, utilizând următoarele tehnici: o cere-i victimei să se dezbrace până la brâu; o cel mai bine este să foloseşti jet de apă; o aplică comprese umede (la o temperatură care variază între 15 şi 20°C), foloseşte în acelaşi timp un ventilator, astfel încât aerul să circule; o stropeşte victima cu apă şi orientează ventilatorul spre ea; o dacă acest lucru nu este suficient, împachetează corpul victimei în haine umede şi frecţionează victima uşor cu apă călduţă; o aşază victima în apă rece (dacă este posibil); o aşază pungi cu gheaţă în zona inghinală, la subsuori şi pe ceafa victimei.

Senzaţia de epuizare cauzată de căldură reprezintă o formă uşoară a insolației.

Ce observi? Este posibil ca o persoană care are senzaţie de epuizare, respectiv care leşină din cau­za căldurii să prezinte următoarele simptome: • transpiraţie abundentă; • paloare; • crampe musculare; • senzaţie de oboseală, respectiv de slăbiciune; • ameţeli; • dureri de cap; • greţuri şi vărsături; • piele rece şi umedă; • puls rapid, dar slab.

Ce trebuie să faci? • Oferă-i victimei o băutură care conţine săruri de rehidratare; • Evacuează victima din mediul în care este cald, dacă este posibil, și răcorește-o cu un ventilator, pungi cu gheaţă sau stropește-o cu apă. Dacă nu se iau măsuri împotriva epuizării cauzate de căldură, este posibil ca victima să facă insolație.

CRAMPE CAUZATE DE CĂLDURĂ

Crampele cauzate de căldură sunt crampe musculare dureroase, involuntare, care se manifestă în timp ce depunem efort fizic sau lucrăm într-un mediu în care este cald, respectiv după ce am făcut sport sau am lucrat într-un astfel de mediu. Crampele musculare se pot manifesta la nivelul tuturor grupelor de muşchi, dar ele apar cel mai frecvent la nivelul braţelor, abdomenului şi spatelui. Crampele cauzate de căldură apar deoarece persoana în cauză pierde cantităţi foarte mari de apă şi săruri (prin intermediul transpiraţiei). La aceasta contribuie şi faptul că persoana afectată stă sau lucrează într-un mediu în care este cald și pierderea fluidelor este compensată doar prin aportul de apă, nu şi de electroliţi.

Ce observi? • Crampe musculare în combinaţie cu expunerea la un mediu cald.

Ce trebuie să faci? • Spune-i victimei să bea o băutură de rehidratare pentru sportivi; • În timp ce victima bea, mușchii pot fi relaxați, răcoriți, masați; • Cere-i victimei să nu se mai expună unui mediu cald şi îndrum-o către un mediu răcoros.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

SENZAŢIA DE EPUIZARE ŞI LEŞINUL CAUZAT DE CĂLDURĂ

111

DESHIDRATAREa În cazul în care o victimă pierde o cantitate mai mare de lichide decât aceea pe care o introduce în organism, intervine deshidratarea. Victima nu elimină doar fluide, ci şi săruri, precum şi alţi nutrienţi.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

Ce observi?

112

• • • • •

Gura şi mucoasele sunt uscate; Senzaţie de sete; Ochii sunt înfundaţi în orbite; Pielea şi-a pierdut elasticitatea; Urina este de culoare închisă, iar victima urinează rar; • Senzaţie de slăbiciune; • Dureri de cap; • Dureri abdominale.

Ce trebuie să faci? • Întreabă victima dacă are gura uscată; • Deshidratarea (cauzată de transpiraţia abundentă, de diareea severă sau de vomă) se tratează cel mai bine administrându-se fluide pe cale orală; • În situaţia în care victima bea lichide, este de preferat ca acestea să conţină carbohidraţi și electroliți;

• Asigură-te de faptul că victima introduce în organism o cantitate mai mare de lichide decât aceea pe care a eliminat-o; • În ceea ce priveşte protecţia împotriva deshidratării, poţi găsi în farmacii diferite produse care se eliberează fără reţetă sau te poţi orienta spre produsele din magazinele cu articole sportive sau din cele specializate în activităţi în aer liber. Dacă nu există în apropiere nicio farmacie şi niciun astfel de magazin, pune o jumătate de pliculeţ de praf de copt (bicarbonat de sodiu) şi 3 linguri de zahăr într-un litru de apă potabilă. Există o serie de modalităţi destinate prevenirii deshidratării. În primul rând, este necesar să bem o cantitate corespunzătoare de lichide pe parcursul zilei. Se recomandă evitarea efortului excesiv după-amiază. Vestimentația trebuie să fie de asemenea adaptată. Poţi purta pălărie şi haine largi, vaporoase, care să permită circulaţia aerului. Sunt şi alte metode de prevenire a deshidratării; printre acestea se numără protejarea pielii cu loţiuni împotriva razelor solare. De asemenea, este bine să-i acorzi suficient timp organismului tău pentru a se adapta, mai ales dacă nu eşti obişnuit cu clima caldă.

Probleme de sănătate cauzate de altitudine Începând de la 2000 de metri peste nivelul mării şi dincolo de această altitudine aerul conţine o cantitate semnificativ mai redusă de oxigen. Persoanele care trăiesc la o astfel de altitudine s-au adaptat la condiţiile existente.

Problemele intervin doar atunci când ascensiunea se face prea repede. Organismul nu are timp să se adapteze la nivelul redus de oxigen din aer. Turiştii, mai ales cei care au probleme de ordin medical, pot prezenta o stare de rău de altitudine dacă ascensiunea se face rapid (de exemplu, o plimbare cu telefericul către vârful muntelui). Alpiniştii care ajung la mare altitudine (de exemplu în Himalaya) pot avea, de asemenea, o stare de rău datorată acesteia. „Rău de altitudine“ este o denumire generică pentru o serie de afecţiuni. Ne vom opri la trei dintre ele, care se manifestă cel mai frec­‑vent: hipobaropatia, edemul pulmonar provocat de altitudine şi edemul cerebral provocat de altitudine. Hipobaropatia este o afecţiune care se manifestă la persoanele care au fost recent la altitudini de 1.9802.440 de metri sau la altitudini mai mari.

Dacă simptomele caracteristice pentru hipobaropatie se manifestă la altitudini mai mici, acesta poate constitui un semn al deshidratării sau al insolației. În situaţia în care hipobaropatia nu este tratată, ea poate pune în pericol viaţa persoanei în cauză. Poate să se manifeste prin edem cerebral sau acumularea de lichid în plămâni.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

De exemplu, organismul lor produce mai multe celule roşii, astfel încât este reţinută o cantitate mai mare de oxigen care ajunge în sânge. Chiar şi turiştii ce ajung treptat la altitudini din ce în ce mai mari se adaptează în mediul respectiv după câteva săptămâni. Acesta este motivul pentru care sportivii se antrenează frecvent la mare altitudine.

113

Ce observi?

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

În majoritatea cazurilor simptomele stării de rău cauzate de altitudine nu sunt seri­ oase, de exemplu: • ameţeli, senzaţia de oboseală, dureri de cap; • greţuri şi vărsături; • ritm cardiac accelerat; • aceste simptome se agravează dacă victima este epuizată.

114

Simptomele următoare indică o formă mai gravă a stării de rău cauzate de altitudine: • pielea se învineţeşte (cianoză); • există senzaţia de apăsare pe piept; • victima tuşeşte şi scuipă sânge; • stare de confuzie; • stare de semiconştienţă, lipsa interacțiunii în plan social. Simptome caracteristice pentru hipo­baropatie: • persoana în cauză a fost recent la altitudini de 1.980-2.440 de metri sau la altitudini mai mari; • dureri de cap; • lipsa poftei de mâncare; • greţuri însoţite sau nu de vărsături; • insomnie; • senzaţie de oboseală. Simptome caracteristice pentru edemul pulmonar provocat de altitudine: • tuse seacă şi senzaţia de lipsă de aer (chiar şi în stare de repaus);

• accentuarea senzației de lipsă de aer; • posibil durere mare în piept; • tuse umedă; mai întâi sputa se prezintă sub formă de spumă, ulterior sub formă de spumă cu sânge. Simptome caracteristice pentru edemul cerebral provocat de altitudine: • pierderea capacităţii de coordonare sau ataxia (persoana în cauză nu se poate deplasa în linie dreaptă, nu poate sta cu picioarele lipite unul de altul şi nu îşi poate menţine poziţia dacă închide ochii); • dureri severe de cap, care nu se atenuează cu medicaţie sau odihnă; • modificări bizare de personalitate; • posibil convulsii sau stare comatoasă.

Ce trebuie să faci? • Este posibil ca persoanele care au edem pulmonar ori edem cerebral cauzat de altitudine să necesite tratament cu oxigen hiperbaric. Acesta este un tratament medical, care nu trebuie folosit în situaţii normale de alpiniştii care doresc să urce cât mai sus; • Atunci când este vorba despre o stare de rău cauzată de altitudine, cel mai bine este ca persoana în cauză să coboare la o altitudine mai mică. O reducere a altitudinii cu 300-460 de metri este suficientă, pentru a reduce severitatea simptomelor.

E I înecul și boala de decompresie a scafandrilor Problemele de sănătate care au drept cauză sporturile nautice apar în centrele în care se practică astfel de sporturi sau pe plaje. Din acest motiv este important ca persoanele care acordă primul ajutor în centrele destinate sporturilor nautice să fie pregătite în acest sens.

Toate victimele salvate de la înec, despre care ştim clar că s-au aflat sub apă (şi sunt conştiente şi respiră normal, fără probleme fizice evidente) trebuie sfătuite să consulte un specialist, deoarece există pericolul unor complicaţii, respectiv acela al unei infecţii pulmonare.

Primul ajutor i înecul Și boala de decompresie a scafandrilor

O persoană se poate îneca într-un râu, un lac sau în mare, într-un bazin de înot sau acasă (în cadă, într-un puţ). Un astfel de incident se poate produce în timp ce se practică sporturi nautice sau ca rezultat al unui accident în urma căruia victima ajunge în mod neaşteptat în apă (de exemplu, accident cu o navă/cu o barcă).

115

Resuscitarea în caz de înec

Primul ajutor i înecul Și boala de decompresie a scafandrilor

Ce trebuie să faci?

116

Şansele unei resuscitări reuşite cresc în situaţia în care ne asigurăm că sunt libere căile respiratorii, astfel încât oxigenul să poată ajunge în plămâni. Dacă eliberăm căile respiratorii, diminuăm şansele de a ne confrunta cu un caz de aspiraţie. De-a lungul timpului au fost puse la punct o serie de tehnici destinate înlăturării de pe căile respiratorii superioare a apei, vărsăturilor etc. Nu se recomandă compresiile la nivelul abdomenului, deoarece creşte riscul ca victima să verse şi să inspire ceea ce varsă. Această tehnică nu este suficient de eficientă pentru îndepărtarea apei de la nivelul căilor respiratorii sau plămânilor şi poate încetini procesul de resuscitare. Prioritatea o reprezintă ventilaţia, pentru a se evita hipoxia, prevenindu-se astfel stopul cardiac.

Ce observi? • O victimă care s-a înecat nu reacţionează şi nu respiră normal.

• Intră în apă doar dacă ai pregătirea necesară în acest sens; • Când resuscitezi o persoană care s-a înecat, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să-i eliberezi căile respiratorii şi să o ventilezi cât mai repede posibil; • Este acceptabilă şi situaţia în care resuscitarea se face în apă, însă doar dacă este vorba despre ape puţin adânci sau despre ape cu adâncimi mari, dar liniştite şi numai în situaţia în care persoana care acordă primul ajutor are un dispozitiv care o menţine la suprafaţa apei, respectiv în situaţia în care există cel puţin două persoane care acordă primul ajutor şi au pregătire de salvamari; • Compresiile toracice nu trebuie executate în apă. În situaţia în care victima are un stop cardiac, prioritatea o constituie scoaterea acesteia din apă; • Victima trebuie menţinută cât mai mult timp în poziţie laterală, la care se face referire mai jos; • Alertează serviciile de urgenţă.

Ce observi? • Stop respirator (nu se poate respira sub apă), respectiv pentru că sunt blocate căile respiratorii (de exemplu, cu noroi sau alge); • Leziuni la cap sau la nivelul coloanei vertebrale în urma faptului că victima a executat sărituri sau scufundări într-o apă de mică adâncime; • Hipotermie, deoarece temperatura apei este, de obicei, mai mică decât temperatura corpului A se vedea „Hipotermia“, p. 108.

Ce trebuie să faci? • Victima ar trebui aşezată în poziție laterală de siguranță, astfel încât voma să se poată scurge cu uşurinţă; • Nu se va presa asupra pieptului, astfel încât să nu fie îngreunată respiraţia; • Poziţia victimei ar trebui aleasă, astfel încât ea să poată fi întoarsă pe spate cu ușurință și în condiții de siguranță și trebuie luată în considerare o posibilă leziune la nivelul coloanei vertebrale; • Protejează victima, astfel încât să nu se instaleze hipotermia.

Leziunile la nivelul coloanei cervicale în cazul victimelor unui înec Trebuie să acorzi întotdeauna atenţie faptului că o victimă care s-a înecat poate avea leziuni la nivelul coloanei vertebrale. Următoarele recomandări vin în completarea celor valabile în cazul în care există leziuni la nivelul capului, respectiv la nivelul coloanei cervicale.

Ce observi? • O victimă care s-a înecat şi există suspiciunea că ar prezenta leziuni la nivelul coloanei vertebrale.

Ce trebuie să faci? • Persoanele care au pregătire de salvamar pot aduce victimele pe uscat cât mai rapid şi mai eficient posibil, în situaţia în care sunt necesare manevre de resuscitare şi acestea nu pot fi efectuate în apă; • Imobilizarea capului şi a coloanei vertebrale în timpul transportului este necesară numai dacă victima a suferit un accident ce implică un impact puternic, dacă victima relatează în mod eronat cum s-au produs evenimentele (fenomen posibil şi din cauza intoxicaţiei) sau dacă există suspiciunea că victima a suferit leziuni la nivelul coloanei vertebrale.

Primul ajutor i înecul Și boala de decompresie a scafandrilor

Poziţionarea victimei

117

Mulţumiri Manualul european pentru prim ajutor, EFAM 2011, este un proiect al Crucii Roşii Belgiene-Flandra. La realizarea acestui proiect au contribuit numeroase persoane. Am dori să le mulţumim pentru efortul depus, pentru sfaturile şi sprijinul pe care l-au oferit: Manageri de proiect: Stephan Lauwers, Katja Verhelst

Text şi editare: An Cleymans, Krista De Winne, Hans Eelen, Paul Mallentjer, Evy Van Parijs Consilieri: Emmy De Buck, Tessa Dieltjens, Nele Pauwels, Stijn Van de Velde Machiaj: Gaby Van Roosbroeck Fotografi: Frank Toussaint Carl Vandervoort Belgian Red Cross-Flanders

Mulţumiri

Ilustraţii: Myrthe Boymans

118

Persoanele care au contribuit la realizarea proiectului: Lars Adamsson, Swedish Red Cross Ljubica Aleksic, Red Cross of Serbia Antons Babuskins, Latvian Red Cross Irina Berechet, Romanian Red Cross Paul Broos, Belgian Red Cross-Flanders Pascal Cassan, French Red Cross Inna Chenyaeva, Belarusian Red Cross Liliya Chibisenkova, Russian Red Cross Samantha Dickson-Roberts, Red Cross of Granada Alessandra Diodati, Italian Red Cross Nidal El Barekah, Bosnia and Herzegovina Red Cross Andrew Farrar, British Red Cross Gabor Gobl, Hungarian Red Cross Stephan Lauwers, Belgian Red Cross-Flanders Sylvie Libotte, Belgian Red Cross-French community Grace Lo, International Federation of Red Cross And Red Crescent Societies Paul Mallentjer, Belgian Red Cross-Flanders David Markenson, American Red Cross Joe Mulligan, British Red Cross Kristiina Myllyrinne, Finland Red Cross Richard Neville Bradley, American Red Cross Stefan Osche, German Red Cross Natasja Oving, the Netherlands Red Cross Pencho Penchev, Bulgarian Red Cross Zarka Rogic, Croatian Red Cross Elif Taskin, Turkish Red Crescent Tracey Taylor, British Red Cross Peter Paul Tenthof Van Noorden, the Netherlands Red Cross Philippe Vandekerckhove, Belgian Red Cross- Flanders Stijn Van de Velde, Belgian Red Cross-Flanders Evy Van Parijs, Belgian Red Cross-Flanders Cees van Romburgh, the Netherlands Red Cross Katja Verhelst, Belgian Red Cross-Flanders

REFERINțE 1. International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies. International first aid and resuscitation guidelines 2011. Geneva 2. Markenson D, Ferguson JD, Chameides L, Cassan P, Chung K-L, Epstein J, Gonzales L, Herrington RA, Pellegrino JL, Ratcliff N, Singer A. Part 17: first aid: 2010 American Heart Association and American Red Cross Guidelines for First Aid. Circulation. 2010; 122 (suppl 3): S934-S946 3. Nolan NP, Soar J, Zideman DA, Biarent D, Bossaert LL, Deakin C, Koster RW, Wyllie J, Böttiger. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2010. Resuscitation 2010 October; 81: 1219-1276

REFERINțE

4. Van de Velde S, Heselmans A, Roex A, Vandekerckhove P, Ramaekers D, Aertgeerts B. Effectiveness of nonresuscitative first aid training in laypersons: a systematic review. Ann Emerg Med. 2009;54(3):447-457

119

Versiune originală realizată de: Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia. Adresa de corespondenţă: Departamentul pentru Pregătire, Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia. E-mail: efam @ redcross.be Ediţia: Iunie 2011 Procedurile şi tehnicile descrise în prezenta lucrare sunt conforme cu Ghidurile pentru prim ajutor şi resuscitare ale Federaţiei Internaţionale a Crucii Roşii şi ale Societăţilor Semilunii Roşii, 2011*. Indicaţiile oferite nu se substituie aprecierilor personalului care oferă asistenţă într-o anumită situaţie de ordin medical sau în condiţiile unei anumite stări de sănătate. Victimele, respectiv bolnavii trebuie să consulte o persoană care dispune de calificare medicală pentru a primi îndrumări legate de o anumită situaţie medicală. Autorii nu îşi asumă răspunderea faţă de nimeni în legătură cu prejudiciile cauzate în urma utilizării sau neutilizării prezentului material sau a utilizării vreunei informaţii cuprinse în prezentul material, respectiv nu oferă niciun fel de garanţie în mod direct sau indirect. Această lucrare contribuie la armonizarea pe plan internaţional a normelor de prim ajutor şi a completărilor aduse acestora, care au precedat eforturilor de armonizare depuse de către Crucea Roşie şi Semiluna Roşie, de exemplu, primele recomandări legate de tehnicile de salvare a vieţilor omeneşti ale Federaţiei Societăţilor de Cruce Roşie şi Societăţilor Semilunii Roşii (IFRC). Toate drepturile sunt rezervate. Niciun fragment din prezenta lucrare nu poate fi reprodus, stocat într-un sistem de difuzare sau transmis în formă electronică, mecanică, fotocopie, înregistrare sau orice altă formă, fără acordul scris, obţinut în prealabil de la editor, respectiv de la Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia. Editor: Philippe Vandekerckhove, Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia. * Lista cu referințe poate fi consultată la finalul prezentului manual.

120