Sistemul excretor

Sistemul Excretor Profesor:Mogoş Cătălin Elev:Grosu Andrei

Rinichii Rinichii sunt o pereche de organe la animalele vertebrate, fiind parte esențială a aparatului excretor. Rolul principal al rinchilor este excreția, realizat prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a substanțelor inutile sau dăunătoare, produse de organismul propriu sau luate din mediul exterior. Rinichii regulează controlul compoziției urinei, presiunea sanguină, raportul baze-acizi (pH), mineralizarea oaselor

Nefronul Rinichii sunt formaţi dintr-un număr mare de unităţi microscopice (la om 2 milioane) numite nefroni. Nefronul este unitatea morfo-funcţională a rinichiului Un nefron este format dintr-o capsula renală şi un tub,ambele având o relaţie specială cu vase de sânge.Capsula are pereţi dubli şi adăposteşte un ghem de vase capilare(glomerul)

Se imparte in patru segmente: • tubul contort proximal: acesta este cel mai lung segment (12-14 mm), precum si cel mai gros cu un diametru de 50-60 μm. Are rol in regularea pH-ului. 70% din apa, potasiul, fosfatul, glucoza, clorul din urina primara sunt absorbite la acest nivel • ansa lui Henle, cu rol in stabilirea unui gradient de concentratie, contribuirea la elaborarea urinii mai concentrate prin reabsorbtia apei • tubul contort distal, reguleaza pH-ul si concentratia calciului. Se realizeaza reabsorbtia sodiului prin cotransportul sodiu-clor. Acesta este impermeabil pentru apa si se varsa in tubul colector; • tubul colector, care nu mai este considerat parte a nefronului de catre unii autori.

• Peretele capilarelor impreuna cu peretele intern al capsulei formează un filtru prin care trec o parte din moleculele mici ale plasmei din sânge în spaţiul dintre pereţii capsulei .Se formează urina primară care este împinsă în tub.Celulele tubului mai îmbogăţesc urina cu substanţe preluate din sânge .Rezultă urina finală

Vezica urinară Este un organ cavitar, elastic, care stochează urina produsă de rinichi până la un anumit volum când conținutul se va elibera la exterior prin actul de micțiune (urinare). Chiar dacă volumul poate fi mai mare, de obicei vezica conține și eliberează la o urinare un volum aproximativ de 300-350 ml urină. Senzația de urinare apare după umplerea vezicii cu un volum de minim 200 ml. Cel mai frecvent funcționarea anormală a vezicii poate fi dată de anumite condiții endogene, de mediu și psihologice. De-asemenea vezica constituie un mediu propice pentru dezvoltarea infecțiilor urinare ascendente de la exterior prin uretră, mai ales la femei datorită lungimii scurte a acesteia.