Abordarea copiilor cu CES

Strategii moderne pentru recuperarea și integrarea elevului cu CES

Termenul cerinţe educaţionale speciale desemnează o abordare educativă diferenţiată și specializată a elevilor cu deficienţe mentale, dizabilităţi fizice, afecţiune somatice etc. Este o provocare să lucrezi cu copiii cu CES, având ȋn vedere caracteristicile și manifestările tulburărilor cu care se confruntă, dar nu este imposibil deoarece și ei au potenţial pentru dezvoltare, doar că este necesar să se descopere cele mai potrivite moduri prin care să fie activat. Procesul instructiv-educativ și compensator-recuperator ȋn educaţia specială se subordonează principiilor didacticii generale, cu menţiunea că este nevoie de flexibilitate și adaptare la particularităţile aptitudinale ale elevilor. În proiectarea și desfășurarea lecţiilor, cadrele didactice pot valorifica cele mai operante modalităţi de lucru, mixând strategiile didactice tradiţionale cu cele moderne, utilizând diverse tehnici terapeutice, obiectivul fiind acela de a crea competenţe ce vor asigura autonomia personală și integrarea socioprofesională. Societatea modernă, caracterizată printr-un progres semnificativ ȋn toate domeniile și printr-o schimbare a mentalităţilor, are ca scop să integreze ȋn structurile sale toate categoriile de persoane, valorizând principiul nondiscriminării și promovând drepturi egale pentru toţi. În această direcţie se ȋnscriu și iniţiativele privind problematica persoanelor cu dizabilităţi, care de multe ori se „lovesc” de etichetări sau marginalizare. A devenit o necesitate și o prioritate modificarea reprezentărilor și a atitudinilor ȋn ceea ce ȋi privește, de aceea s-au adoptat politici sociale și educaţionale care să le permită participarea totală și activă ȋn viaţa comunităţii, să faciliteze accesul la o educaţie și o profesionalizare corespunzătoare, ȋn acord cu propriile disponibilităţi. Referitor la educaţia copiilor cu cerinţe speciale, sistemul de ȋnvăţământ românesc s-a aliniat tendinţelor și cerinţelor internaţionale, susţinând integrarea și incluziunea școlară a acestora, mai exact pot fi incluși ȋn școlile de masă, la activităţile formale și/sau nonformale, li se asigură o adapatare a curriculumului, iar resursele umane și materiale existente la nivelul instituţiei școlare sunt valorificate și ȋmbunătăţite pentru a răspunde nevoilor de formare ale acestor copii. Termenul cerinţe educaţionale speciale desemnează o abordare educativă diferenţiată și specializată a elevilor cu deficienţe mentale, dizabilităţi fizice, afecţiune somatice, etc. Este o

Şcoala Gimnazială Specială – Centru de Resurse şi Documentare privind Educaţia Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca | 101 „Programe şi servicii de intervenţie psihopedagogică pentru elevii cu CES”, revistă anuală, nr. 1/2018 Simpozion Naţional, ediţia XXII 07 decembrie 2018 provocare să lucrezi cu copiii cu CES, având ȋn vedere caracteristicile și manifestările tulburărilor cu care se confruntă, dar nu este imposibil deoarece și ei au potenţial pentru dezvoltare, doar că este necesar să se descopere cele mai potrivite moduri prin care să fie activat. Procesul instructiv-educativ și compensator-recuperator ȋn educaţia specială se subordonează principiilor didacticii generale, cu menţiunea că este nevoie de flexibilitate și adaptare la particularităţile aptitudinale ale elevilor. În proiectarea și desfășurarea lecţiilor, cadrele didactice pot valorifica cele mai operante modalităţi de lucru, mixând strategiile didactice tradiţionale cu cele moderne, utilizând diverse tehnici terapeutice, obiectivul fiind acela de a crea competenţe ce vor asigura autonomia personală și integrarea socioprofesională. Studiile din domeniu au relevat influenţa pozitivă asupra calităţii actului educativ pe care o are aplicarea metodelor și procedeelor didactice interactive, având ca rezultat creșterea motivaţei pentru ȋnvăţare, crearea anumitor deprinderi, dezvoltarea

autonomiei personale, faciltarea ȋnvăţării ȋn ritm propriu, ȋncurajarea cooperării ȋntre elevi pentru rezolvarea unor sarcini, ceea ce conduce la cunoștere și acceptare reciprocă, respectarea altor opinii, ȋnţelegerea realităţii. Alois Gherguţ descrie câteva metode de ȋnvăţare prin cooperare eficiente și ȋn cazul copiilor cu cerinţe educative speciale. Printre acestea se numără: Brainstormingul: elevii prezintă sau scriu tot ce știu despre un anumit subiect. Știu/Vreau să știu/ Am ȋnvăţat: se vorbește despre ceea ce elevii știu deja despre o temă anume și după aceea se formulează ȋntrebări la care se așteaptă găsirea răspunsului ȋn timpul lecţiei, iar la finalul ei se verifică ce au aflat elevii după parcurgerea conţinuturilor. Turul Galeriei : ȋn grupuri de trei sau patru elevi se lucrează la o sarcină ce are ca rezultat un produs, care poate fi expus ȋn clasă. Fiecare grup va examina atent lucrările celorlalte grupe, rotindu-se de la un produs la altul și se poate discuta pe margine acestora. Astfel, prin feedbackul oferit de colegi se consolidează anumite cunoștinţe și se valorizează produsul obţinut ȋn grup. Activitatea dirijată de citire – gândire: presupune fragmentarea unui text astfel ȋncât elevii pot face predicţii despre ce se va ȋntâmpla ȋn fragmentul următor. Alte metode activ-participative mai sunt: interviul ȋn trei etape, predicţiile ȋn perechi, unul stă și trei circulă, linia valorilor, masa rotundă. Autorul precizeză faptul că există o multitudine de tehnici și metode care favorizează ȋnvăţarea prin interacţiunea cu ceilalţi colegi, iar aceste metode pot fi selectate, reformulate și

Şcoala Gimnazială Specială – Centru de Resurse şi Documentare privind Educaţia Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca | 102 „Programe şi servicii de intervenţie psihopedagogică pentru elevii cu CES”, revistă anuală, nr. 1/2018 Simpozion Naţional, ediţia XXII 07 decembrie 2018 chiar ȋmbogătite cu alte variante ȋn funcţie de tipul disciplinei, de vârsta și nivelul de dezvoltare al elevului (Alois Gherguţ, Sinteze de psihopedagogie specială, pag 281, 282). Pentru optimizarea intervenţiilor la elevii cu dizabilităţi, nu trebuie neglijată nici utilitatea mijloacelor și materialelor didactice variate și personalizate. Totodată, un rol important ȋn recuperarea și integrarea acestor elevi ȋl au și activităţile de terapie educaţională (terapia ocupaţională, meloterapia, dezvoltarea autonomiei personale, ludoterapia), scopul fiind acela de a forma deprinderi de viaţă cotidiană (asigurarea ȋngrijirii propriului corp și a locuinţei, folosirea serviciilor din comunitate), de cultivare a capacităţilor și aptitudinilor pentru muncă (elevii cu dizabilităţi pot fi ȋnvăţaţi să realizeze diverse activităţi productive care ȋl pot ajuta ulterior ȋn găsirea unui loc de muncă specific) și educarea abilităţilor pentru petrecerea timpului liber. În calitate de profesor cu o clasă cu elevi cu CES ȋntotdeauna ȋncerc să găsesc cele mai potrivite căi prin care să ȋmi ȋnsoţesc elevii către cunoaștere și integrare. Nu este simplu, dar cu dăruire, imaginaţie și multă răbdare se pot crea strategii eficiente care să ȋi sprijine ȋn acest sens. Având ca reper lucrări de specialitate cu informaţii despre elemente de pedagogie și specificul dezvoltării psihoindividuale ale unui copil cu deficienţe, am realizat programe de interventie și activităţi de ȋnvăţare adecvate nevoilor fiecăruia. Nu folosesc ca pe o “reţetă” metodele și procedeele didactice despre care am citit, ci le adaptez contextului. Am observat că scenariile didactice care cuprind metode și tehnici interactive sunt eficiente, mai ales ȋn cazul elevilor cu ces care sunt integraţi ȋn școlile de masă alături de colegi cu o dezvoltare tipică deoarece ȋncurajează socializarea, spiritual de toleranţă și suport. Experienţa proprie mi-a demonstrat utilitatea deosebită pe care o poate avea și jocul ȋn procesul educativ al elevilor cu CES, făcând mai atractive conţinuturile ȋnvăţării care nu mai sunt văzute ca un efort prea mare de concentrare, având ȋn vedere disponibilitatea scăzută ȋn sensul acesta. Jocul poate stimula copilul pe mai multe planuri: senzoriomotor, intelectual, social, creativ, al conştiinţei de sine şi chiar terapeutic. Pentru integrarea și recuperarea

elevilor cu cerinţe educative speciale este necesară tratarea demersului educativ ȋntr-o manieră interactivă astfel ȋncât aceștia să cunoască, să ȋnţeleagă lumea ȋn care trăiește și să aplice ceea ce a ȋnvăţat ȋn diferite situaţii de viaţă. Bibliografie: Cucoş, Constantin. (2001). Pedagogie, Editura Polirom, Iasi Radu, Gheorghe. (2000) Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitas, București

Şcoala Gimnazială Specială – Centru de Resurse şi Documentare privind Educaţia Incluzivă/Integrată, Cluj-Napoca | 103 „Programe şi servicii de intervenţie psihopedagogică pentru elevii cu CES”, revistă anuală, nr. 1/2018 Simpozion Naţional, ediţia XXII 07 decembrie 2018 Gherguţ, Alois. (2013) Sinteze de psihopedagogie specială - Ghid pentru concursuri și examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iaşi Seach, Diana (2011).Jocuri interactive pentru copii cu autism, Editura Fides, Iasi.