Calitățile Motrice Utilizate La Activitățile de Educație Fizică

Calitățile motrice utilizate la activitățile de Educație fizică

Prin calitățile motrice se înțeleg capacitățile organismului uman de a efectua acte sau acțiuni motrice cu indici corespunzători de rapiditate ( viteza ), de coordonare ( îndemânarea ), asupra unei rezistențe ( forța ), ca și de a presta efort pe o durată cât mai lungă ( rezistența ). Calitățile motrice sunt de două feluri: calități motrice de bază ( viteză, îndemânare, forță și rezistență ) și calități motrice specifice unor ramuri sportive. La manifestarea acestor capacități participă aparatul locomotor ( oase, mușchi, tendoane, articulații ), aparatele cardiovascular respirator, analizatorii: vizual, auditiv, tactil, chinestezic ) toate sub controlul și coordonarea sistemului nervos central și periferic. Fiecare calitate motrică își are elementele sale caracteristice. Se apreciază că elementul predominant ar fi: -pentru viteză - repeziciunea; -pentru îndemânare – complexitatea; - pentru rezistență – durata; - pentru forță- încărcătura. Toate calitățile motrice se intercondiționează între ele.

1.Viteza este calitatea motrică ce reprezintă capacitatea organismului uman de a executa acte, acțiuni sau activități motrice cu întregul corp sau numai cu anumite părți ale acestuia într-un timp cât mai scurt.

Viteza și formele ei de manifestare pot fi influențate favorabil cu rezultate foarte bune între 10 și 18 ani. Acțiunile pentru dezvoltarea lor pot începe de la vârsta de 4-5 ani. Există o perioadă mai puțin favorabilă între 13-14 ani, determinată de apariția tulburărilor pubertale. Nivelul de dezvoltare a calităților motrice: condiționarea rezistenței de către forță: între viteza mișcării și valoarea rezistenței externe există o relație invers proporțională, viteza crescând odată cu învingerea rezistenței externe. - condiționarea vitezei de către rezistență: pentru a menține viteza la un anumit nivel, pe o durată mai lungă, este necesar și o rezistență specifică. - condiționarea vitezei de către îndemânare: cu cât tehnica este mai elaborată, cu atât executarea mișcărilor este mai degajată. De obicei în cadrul fiecărei acțiuni motrice întâlnim viteza sub forma combinării principalelor sale forme de manifestare, una dintre acestea având o pondere mai mare în efectuarea acțiunii. Forme de manifestare a vitezei : Specialiștii din domeniu disting trei forme de bază în manifestarea vitezei. Acestea sunt: viteza de reacție ( denumită și timpul latent al reacției motrice ), viteza de execuție ( care este viteza propriu-zisă a mișcărilor ). a ) Viteza de reacție Se referă la rapiditatea cu care organismul răspunde la semnale cum ar fi excitanții, la iuțeala cu care sesizează și recepționează semnalele și la timpul necesar angajării în acțiune. Principalii factori care condiționează indicii valorici ai reacției motrice sunt: durata perioadei latente, acuitatea și precizia analizatorilor auzul (copilul

aude bătăi din palme, fluieratul, îndemnul, comanda, etc. ), văzul ( copilul vede mingea, vede semnalul făcut de profesor, apariția unei culori, etc. ), simțul tactil ( copilul simte atingerea propriului corp de către a altă persoană sau de un obiect, simte durerea, elasticitatea obiectelor), simțul echilibrului ( copilul simte dezechilibrarea și se echilibrează rapid, etc ). Reacțiile motrice pot fi simple sau complexe. La reacțiile simple, există răspunsuri însușite deja la excitanți cunoscuți, iar în cazul reacțiilor complexe avem de-a face cu elaborarea răspunsurilor cum ar fi: alergarea, combinarea sau corectarea acestora. Această variantă este prezentată mai ales în jocurile sportive, în ștafetele și parcursurile aplicative. b ) Viteza de execuție este definită ca fiind iuțeala cu care se execută o acțiune motrică singulară fiind determintă în mod deosebit în unele probe sportive cu structuri motrice aciclice ( sărituri, alergări, elemente de gimnastică, box, etc. ) Factorii limitativi în dezvoltarea vitezei de execuție sunt forța și tehnica execuției. c) Viteza de repetiție este definită ca fiind iuțeala sau frecvența cu care se repetă mișcările în unitatea de timp. Factorii care limitează manifestarea vitezei de repetiție sunt durata execuției acțiunii și creșterea încărcăturii efortului, efectuarea acestei forme de viteză fiind posibilă numai prin îmbinarea vitezei cu rezistența și cu forța. Factorul limitativ al frecvenței cu care mișcările se pot repeta îl constituie mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, adică posibilitatea scoarței cerebrale de a alterna rapid excitația și inhibiția în zonele motorii, ceea ce asigură sincronizarea contracțiilor și relaxărilor musculaturii.

2. Îndemânarea este considerată de unii specialiși o calitate motrică, iar de alții o aptitudine individuală de învățare rapidă a unor mișcări, ori ca și capacitatea organismului uman de a restructura și a adapta fondul motric disponibil în condiții variate. Îndemânarea este calitatea motrică care combină celelalte calități motrice ( viteză, forță, rezistență ) și care conferă organismului uman capacitatea de a

efectua acte și acțiuni motrice complexe în condiții variate cu eficiență și cu un consum redus de energie. În sfera îndemânării intră și capacitatea de a rezolva situații motrice neprevăzute, prin intermediul: cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor dobândite anterior, asigură aplicarea lor în condiții variate, ajută copiii și elevii să se adapteze fără dificultăți condițiilor care se modifică în timpul desfășurării activității. La baza îndemânării stă coordonarea, proces important al activității organismului, efectuată de sistemul nervos central. Perioada optimă de influențare a îndemânării este între 6 și 11 ani. Factorii care condiționează îndemânarea sunt: - calitatea sistemului nervos central- valoarea proceselor de coordonare a plasticității scoarței; - finețea, acuitatea și precizia organelor de simț, în mod deosebit a analizatorilor motrici, simțul muscular, simțul echilibrului, simțul ritmului. Prin exersare copiii ajung să perceapă poziția corpupui și a segmentelor. - experiența motrică anterioară reprezintă bagajul de deprinderi și priceperi motrice însușite de indivizi. - nivelul dezvoltării vitezei, forței și rezistenței. Forme de manifestare a îndemânării Îndemânarea poate fi: a ) Îndemânare generală reprezintă capacitatea globală a organismului de a-și coordona acțiunile într-o varietate de solicitări motrice ( în spațiu și timp, a segmentelor față de corp, a acțiunilor motrice de bază și utilitar-aplicative, în situații diferite ). Ea se caracterizează prin oportunitatea acțiunilor, ușurința, finețea și precizia acestora, indici superiori de randament. Spunem despre un copil că este îndemânatic atunci când el rezolvă cu ușurință și eficiență mișcări de alergare cu opriri, schimbări de direcție, șerpuiri, cu spatele spre direcția de înaintare, sau pe acest fond de alergare, aruncă și prinde mingea, trece peste un obstacol, transportă un obiect, se

deplasează în echilibru pe suprafețe înguste, fără căderi. b ) Îndemânare specifică ramurilor și probelor sportive Aceasta reprezintă capacitatea persoanei de a efectua priceperi și deprinderi de o anumită categorie. Prin exersări repetate, persoana poate primi o îndemânare specifică în manevrarea mingii cu picioarele ( fotbal ), cu mâinile ( basket, handbal ) sau o îndemânare specifică în coordonarea corpului în spațiu, în poziții și mișcări foarte complexe ( răsturnări, salturi în șurub, în gimnastică ). c ) Îndemânare în regimul celorlalte trei calități motrice ( viteză, forță, rezistență ) Formele de manifestare ale îndemânării sunt raportate și la alte elemente cum ar fi: gradul de dificultate ( complexitatea actelor și acțiunilor motrice ), indicele de precizie ( încadrarea mișcării în spațiu și timp ), indicele de viteză ( timpul și ritmul execuției ), indicele de forță și indicele de coordonare a actelor și acțiunilor. Procedee metodice de dezvoltare a îndemânării În grădiniță și școala primară, educația fizică are ca obiectiv dezvoltarea îndemânării generale. Pentru a avea efecte în această direcție, exercițiile utilizate trebuie să aibă următoarele caracteristici: - structura exercițiului trebuie să fie cunoscută de către copii, pe baza exersării anterioare; - structura exercițiului să solicite indici de coordonare măriți, concretizați într-un grad progresiv de complexitate; - exercițiile vor fi efectuate în condiții sporite de dificultate ( spațiu limitat, poziții neobișnuite, frecvențe crescute sau variabile, micșorarea sau mărirea obiectelor menevrate, execuția mișcării cu mâna sau cu piciorul neîndemânatic .

Exercițiul de îndemânare trebuie întotdeauna însoțit de cerințe privind: viteza de execuție, precizia mișcării și eficiența și eficiența acțiunii. Exercițiile pentru dezvoltarea îndemânării au o durată scurtă, un număr de repetări mic spre mediu și necesită pause lungi pentru odihna sistemului nervos. Utilizarea exercițiilor de îndemânare se face pe un fond de încălzire a organismului și pe o stare de excitabilitate a sistemului nervos.

3. Forța - capacitatea organismului uman de a realiza eforturi de învingere, menținere sau cedare în raport cu o rezistență externă sau internă, prin contracția uneia sau mai multor grupe musculare. - FORME DE MANIFESTARE: a) după “participarea grupelor musculare în efort”  forța generală, atunci când în efort participă principalele grupe musculare;  forța locală, atunci când în efort participă una sau câteva grupe musculare. b) după “activitatea practicată”  forță generală, solicitatată de activitatea de zi cu zi a individului;  forță specifică. se referă la forța dezvoltată de actele motrice specifice unui anumit tip de activitate. c) după “caracterul contracției musculare”  forță statică, atunci când nu se modifică fibrele musculare angajte în efort;  forță dinamică, atunci când se modifică dimensiunea fibrelor musculare angajat în efort;  forță mixtă, atunci cânde se produc atât contracții statice cât și dinamice. d) după “capacitatea de efort în relaţie cu puterea individuală umană ”  forţă absolută, când forţa dezvoltată nu ia în considerare greutatea corporală;  forța relativă, când forța dezvoltată este raportată la greutatea corporală. e) după “modul de combinare cu alte calități motrice”  forță în regim de viteză;  forță în regim de rezistență;



forșă în regim de îndemânare.

- FACTORI DE CONDIȚIONARE Calitatea motrică, forța, poate fi condiționată de umrătorii factori:  capcitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale: excitația și inhibiția;  diametrul mușchiului implicat în contracție;  lungimea mușchiului și unghiul dintre segmente;  structura mușchiului:  starea de funcționare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor și a articulațiilor;  motivația, stările emoționale, voința;  durata contracției musculare. 4. Rezistența este capacitatea omului de a efectua un efort de o anumită intensitate, pe o perioadă de timp cât mai îndelungată, fără a scădea eficiența activității depuse. Factorii care favorizează dezvoltarea rezistenței sunt: - posibilitățile sistemelor cardiovascular, respirator, muscular care susțin efortul; - calitatea metabolismului și a resurselor energetice; - nivelul la care sistemul nervos central realizează coordonarea activității aparatului locomotor și a funcțiilor vegetative, a acțiunii musculaturii, alternanța contracțiilor și a relaxării musculaturii; - calitatea proceselor volitive cu ajutorul cărora se poate susține sau relua un efort. Forme de manifestare a rezistenței a) După ponderea participării grupelor musculare: - rezistență generală- capacitatea organismului de a efectua timp îndelungat acte și acțiuni

motrice care antrenează aproximativ 70% din grupele musculare și impune solicitări mari sistemelor nervos, cardiovascular și respirator; - rezistența specifică este capacitatea organismului uman de a presta un efort îndelungat fără apariția oboselii fiind întâlnită în probele sau ramurile sportive. b ) După intensitatea și durata efortului: - rezistență aerobă fiind caracteristică eforturilor de lungă durată; - rezistență anaerobă este capacitatea organismului de a efectua eforturi cuprinse între 45 de secunde și 2 minute cu intensitate de 90-100%. - rezistență mixtă care este specifică eforturilor cuprinse între 2-8 minute. c ) După natura efoprtului: - rezistență la eforturi cu intensitate constantă; - rezistență la eforturi cu intensitate variabilă. d ) după modul de combinare cu celelalte calități motrice: - rezistență cu regim de viteză; - rezistență cu regim de îndemânare; -rezistență cu regim de forță.