Erin Watt - Familia Royal 05. Regatul sfaramat (2)

sfărâmat AL CINCILEA VOLUM DIN SERIA FAMILIA ROYAL TRd Tragedie. Trădare. încredere. Hartley trebuie să înfrunte realitatea - nu poţi scăpa de cei din familia Royal. Fie trăieşti după regulile lor, fie mori din cauza lor. Din clipa in care Hartley Wright l-a întâlnit pe Easton Royal, viaţa ei n-a mai fost la fel: duşmani se ascund după fiecare colţ şi pericole pândesc în spatele fiecărei uşi. După un accident in care îşi pierde memoria. Hartley nu mai poate avea încredere in nimeni, nici măcar în băiatul cu ochi albaştri care îi promite că totul va fi bine. Fiindcă, deşi memoria lui Hartley e plină de lacune, instinctele îi spun că Easton e periculos. Nu ştie dacă are intenţii rele sau. dimpotrivă, este tocmai salvarea ei. Un adevărat maestru al încurcăturilor, Easton îi trezeşte sentimente intense, dar prea confuze pentru ca fata să le poată descâlci. Easton vrea ca ea să-şi amintească. Hartley crede că e mai bine să uite. Şi s-ar putea să aibă dreptate. TRei Erin Watt Regatul sfărâmat Al cincilea volum din seria Familia Royal Traducere din engleză de Monica Vlad A TRei FiHtou: Silviu Dr,pornii Vasilc Peru. Zamfiroscu Director editorial: Magdalena M.Vcuk'sc U Redactare: Dana Pusmanescu » Coperta: Faber Studio Ilustraţie şi design copertă: Meljean Brook Director producţie: Cristian Claudiu Coban Dtp: Eugenia Ursu Corectură: Dusa Udrea-Brobonel / Rodica Cretu / Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României WATT, ERIN Regatul sfărâmat / Erin Watt; trad, din engleză de Monica Vlad. - Bucureşti : Editura Trei, 2019 ISBN 978-606-40-0737-7 I. Vlad, Monica (trad.) 821.111 Titlul original: Cracked Kingdom Autor: Erin Watt Copyright © 2018 by Erin Watt Copyright © Editura Trei, 2019 pentru prezenta ediţie O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20 email: [email protected] Vvww.edituratrei.ro

ISBN 978-606-40-0737-7 Lui Lily, Lumina vieţii Capitolul 1 Easton Toată lumea ţipă. Dacă n-aş fi în stare de şoc — ca să nu spun foarte beat —, aş putea să aud strigăte separate, să le leg de anumite voci, să găsesc sensul cuvintelor caustice şi ale acuzaţiilor furioase care sunt aruncate în stânga şi în dreapta. însă în momentul de faţă, totul pare un val nesfârşit de zgomote. O simfonie de ură, îngrijorare şi teamă. — ...vina fiului tău! — E vina lui pe dracu'! — ...vă dau în judecată... — Easton. îmi ţin capul îngropat în mâini şi mă frec la ochi cu palmele bătătorite. — ...chiar si aici? ...Ar fi trebuit să te scot afară în ; cătuşe, nemernicule... hărţuire... — ...încearcă numai... nu mi-e frică de tine, Callum Royal. Sunt procuror-şef... — Procuror-şef adjunct. Erin Watt — Easton. îmi simt ochii uscaţi şi iritaţi. Sunt sigur că sunt şi injectaţi. Sunt întotdeauna injectaţi atunci când sunt beat. — Easton. Ceva mă izbeşte peste umăr şi o voce se face auzită deasupra celorlalte. îmi ridic capul brusc şi o văd pe sora mea adoptivă privindu-mă cu ochii săi albaştri în care se citeşte o profundă îngrijorare. — De trei ore nu te-ai mişcat. Vorbeşte cu mine, mă imploră Ella încetişor. Vreau să ştiu că eşti bine. Bine? Cum să fiu bine? Uită-te şi tu ce se întâmplă aici, ce mama dracului. Suntem într-o sală de aşteptare privată a Spitalului Bayview General — familia Royal nu trebuie să aştepte în sala obişnuită de la urgenţe cu restul ţărănoilor. Avem parte de un tratament special oriunde mergem, chiar şi în spitale. Anul trecut, când Reed, fratele meu mai mare, a fost înjunghiat, a fost operat de urgenţă de parcă ar fi fost însuşi preşedintele ţării, ocupând fără doar şi poate sala de operaţii în detrimentul cuiva care avea mai mare nevoie de ea. însă numele lui Callum Royal înseamnă mult în acest stat. La naiba, în această ţară. Toată lumea îl cunoaşte pe taică-meu. Tuturor le e frică de el. — ...acuzaţii penale împotriva lui fiu-tău... — Nenorocita de fiică-ta e vinovată pentru... — Easton, mă îmboldeşte Ella din nou. O ignor. Pentru moment, ea nu există pentru mine. Niciunul dintre ei nu există. Nici Ella. Nici tata. Nici John Wright. Nici măcar fratele meu mai mic, Sawyer, căruia i s-a permis să ni se alăture după ce i-au fost puse vreo fiction connection Roitul sfărâmat copii la tâmpla. Un grav accident dc circulaţie, iar Sawyer scapă doar cu o zgârietură. în timp ce fratele lui geamăn este... Cum este? Să tiu al dracu’ dacă ştiu. N-am primit nido informaţie noua despre Sebastian de când am

ajuns la spital. 1 ru- pul lui însângerat şi zdrobit a fost luat repede cu o targa, iar familia a fost exilată în această sală, ca să aştepte veşti dacă e viu sau mort. — Dacă fiul meu nu supravieţuieşte, fiică-ta va plăti pentru asta. — Eşti sigur măcar că e fiu-tău? — Javră nenorocită! — Ce? Am impresia că toţi băieţii tăi au nevoie de teste ADN. Hai să facem toate testele acum! La urma urmelor, suntem la spital. Va fi uşor să le ia nişte sânge şi să confirme care din băieţii tăi e un Royal şi care este un O'Halloran... — Tată! TACI DIN GURĂ! Vocea neliniştită a lui Hartley mă străpunge asemeni unui cuţit. Poate că restul oamenilor nu există pentru mine în acest moment, însă ea există. De trei ore stă într-un colţ al încăperii. La fel ca mine, n-a spus niciun cuvânt. Până în clipa asta. Acum e în picioare, cu ochii ei cenuşii scânteind de furie, cu vocea ridicată şi acuzatoare în timp ce se răsteşte la taică-său. Nici măcar nu ştiu de ce John Wright se află aici. N-o poate suporta pe fiică-sa. A trimiso pe Hartley la internat. N-a voit s-o lase să se mute înapoi acasă când s-a întors în Bayview. A ţipat la ea în noaptea asta, i-a spus ca nu face parte din familia sa şi a ameninţat că o dvi afară din casă pe sora ei mai mică. Erin Watt Insă după ce ambulanţele i-au luat pe Hartley, pe gemeni şi pe iubita gemenilor, domnul Wright a fost primul care a plecat spre spital. Poate vrea să se asigure că Hartley nu va spune tuturor cât de nemernic este el. — De ce ai venit aici? ţipă Hartley prin învălmăşeala de gânduri din mintea mea. N-am fost rănită în accident! Sunt bine! N-am nevoie de tine aici şi nu te vreau aici! Wright strigă ceva la rândul său, însă nu-i dau atenţie. Sunt prea ocupat s-o urmăresc pe Hartley. De când maşina ei s-a ciocnit cu Range Rover-ul gemenilor în faţa vilei tatălui ei, ea a insistat întruna că este bine. Nu în fata mea, bineînţeles — în niciun caz, nu s-a uitat la mine nici măcar o dată. N-o învinovăţesc. Eu am făcut asta. în noaptea asta, i-am distrus viaţa. Faptele mele au determinat-o să se urce în acea maşină, fix în momentul în care fraţii mei veneau cu viteză în curbă. Dacă n-ar fi fost supărată, poate că i-ar fi văzut mai devreme. Poate Sebastian n-ar fi... mort? Sau o fi viu? La naiba, de ce nu avem informaţii noi? Hartley insistă întruna că nu este rănită, iar para- medicii au fost în mod evident de acord cu ea, pentru că au examinat-o, apoi i-au dat voie să stea în sala de aşteptare, însă în acest moment nu arată prea bine. Se clatină uşor pe picioare. Are respiraţia sacadată. Şi e mai lividă decât peretele alb din spatele ei, creând un contrast şocant între piele şi părul ei negru ca smoala. Nu văd nici măcar o singură picătură de sânge pe ea, serios. Niciuna. Mă simt uşurat văzând asta, deoarece Sebastian era plin de sânge. Am o senzaţie de greaţă în gâtlej în timp ce scena accidentului mi se tot derulează în minte. Cioburi din io fiction connection pavUH.ml vpait nvipde pc cald.uâm Impui lui Soh.js- UM\ Nlltvaca roşie vio S.in^s I ipelele lui I aun?n. Kmiili;, ÎVoovau a luM o vicja po 1 auren si a dus-o acasă, slava pomouluu lata nu s-a oprit din ţipat din secunda in care1* ajuns ia ttavviow General pinii in secunda in care a plecat do acolo. Hartlev, so aude \ ocea joasă a Ellei, şi ştiu eă sora mea Vitregă a observat paloarea lui Hartley. Vino şi aşa/.ă-te. \u arăţi prea bine. Sawyer, adu-i nişte apă lui Hartley. t ratele meu mai mic dispare tara o vorbă. Parcă e un rombi de când geamănul lui a fost luat de lângă el.

— Sunt bine* strigă Hartley, îndepărtând mâna micuţă a Filei de pe braţul sau. Se întoarce din nou înspre taică-său, clătinându-se încă pe picioare. — Tu eslt motivul pentru care Sebastian Royal e rănit! I ui Wright îi pică faţa. — Cum unităzneşti să insinuezi... — Să insinuez? îl întrerupe ea furioasă. Nu insinuez nimic! Fu nu fac decât să exprim o stare de fapt! Easton n-ar fi venit acasă la noi în noaptea asta dacă tu n-ai fi ameninţat că-mi alungi sora! N-aş fi venit după el dacă el n-ar fi venit la tine! As,ta înseamnă că e vina mea, vreau eu să obiectez, însă sunt prea slăbit şi prea al naibii de laş ca s-o fac. însă e adevărat. Fu sunt motivul pentru care s-au întâmplat toate acestea. Eu am provocat accidentul, nu tatăl lui Hartlev. Hartlev se clatină din nou şi, de data asta, Ella nu mai ezită — o apucă de braţ pe Hartley şi o forţează să se aşeze pe un scaun. — Stai jos! îi ordonă Ella. n Erin Watt in tot acest timp, tatăl meu şi tatăl lui Hartley se privesc din nou. Nu l-am mai văzut niciodată pe tata atât de şucărit. — N-o să poţi plăti ca să scapi de chestia asta, Royal. — Fiică-ta conducea maşina, Wright. O să fie norocoasă dacă nu-şi va petrece următoarea aniversare la şcoala de corecţie. — Dacă trebuie să meargă cineva la puşcărie, ăla-i fiu-tău. La naiba, toţi fiii tăi ar trebui să fie acolo. — Să nu îndrăzneşti să mă ameninţi, Wright. Pot să-l f conving pe primar să vină aici în cinci minute. — Pe primar? Crezi că sula aia smiorcăită are curajul să mă concedieze? Am câştigat mai multe procese în districtul ăsta uitat de lume decât orice alt procuror din istoria Bayviewului. Cetăţenii l-ar răstigni, iar tu... Pentru prima oară în trei ore, îmi regăsesc vocea. — Hartley, zic cu o voce răguşită. Domnul Wright se opreşte la mijlocul frazei. Se răsuceşte pe călcâie ca să mă privească în faţă, săge- tându-mă cu privirea. — Tu să nu vorbeşti cu fiică-mea! Mă auzi, jigodie mică! Să nu care cumva să-i adresezi vreun cuvânt. II ignor. Privirea mea e aţintită asupra chipului palid al lui Hartley. îmi pare rău, îi şoptesc. A fost numai vina mea. Eu am provocat accidentul. Ea face ochii mari. Nu-i adresa niciun cuvânt! în mod surprinzător, replica asta vine de la tatăl meu, nu de la al ei. - Callum, zice Ella, părând la fel de surprinsă ca şi mine. fiction connectton Hrqaht! taro wot — Nu, tun3 el, eu ochii săi albaştri fixaţi asupra mea. Ni ci un cuvânt, baston. Din chestia asta s-ar putea naşte nişte acuzaţii penale. Iar el — tata aruncă o privire înspre John Wright de parcă acesta ar fi o manifestare vie a virusului Ebola — este procuror-adjunct. Niciun alt cuvânt despre accident decât în prezenţa avocaţilor noştri. — Tipic pentru cei din familia Royal, zice Wright pe un ton batjocoritor. Mereu vă acoperiţi fundurile.

— Fiică-ta a lovit maşina fiilor mei, zice tata printre dinţi. Ea e singura vinovată. Hartley scoate un scâncet. Ella oftează şi o mângâie pe umăr. — Nu eşti tu de vină, îi spun lui Hartley, ignorându-i pe toţi ceilalţi. E ca şi cum am fi singurele persoane din încăpere. Eu şi fata aceasta. Prima fată cu care am dorit să-mi petrec timpul fără să vreau să-mi scot hainele de pe mine. O fată pe care o consider prietenă. O fată cu care am vrut să fiu mai mult decât prieten. Din cauza mea, această fată se confruntă cu mânia tatălui meu. Şi este măcinată de vină în legătură cu un accident care nu s-ar fi întâmplat dacă nu eram eu în peisaj. Fratele meu mai mare, Reed, obişnuia să-şi spună Distrugătorul. Credea că distrusese vieţile tuturor celor pe care-i iubise. Reed se însală. Eu sunt cel care strică totul. / — Nu-ţi face griji, plecăm, urlă Wright. Simt că mă încordez în timp ce-l văd că se îndreaptă cu pas apăsat spre locul unde stă Hartley. Ella o cuprinde de umăr pe Hartley într-un gest protector, însă tata scutură brusc din cap spre ea. 13 Erin Watt — I.asă-i sa plece! se răsteşte tata. luj — ei n-au ce căuta aici cu noi. E dreptul ticăloşi,. Panica mă sufoca. Nu vreau ca Hartley sa plece. Şi mai ales nu vreau să plece cu taicăsău. Cine ştie ce o să-j facă. în mod evident şi Hartley e de acord, pentru că se împotriveşte imediat în momentul în care taică-său încearcă s-o înşface. Se agaţă de braţul Ellei. — Nu merg nicăieri cu tine! — N-ai încotro, i-o trânteşte el. Sunt încă tutorele tău legal, fie că-ţi place, fie că nu. — Nu! tună Hartley. Nu merg! Capul ei se răsuceşte spre tatăl meu. — Uite ce e, tata e un... Nu reuşeşte să-si termine fraza din cauză că în se/t t cunda următoare se prăbuşeşte în faţă, izbindu-se de podea. Zgomotul capului ei izbindu-se de gresie o să mă obsedeze până voi muri. O sută de mâini par să se întindă după ea, însă sunt primul care ajung lângă ea. — Hartley! strig, trăgând-o de umăr. Hartley! — N-o mişca! zbiară tata şi încearcă să mă îndepărteze. Mă smulg din strânsoarea lui, însă îi dau drumul fetei. Mă întind pe podea, astfel încât faţa mea se află lângă a ei. — Hartley. Hart. Eu sunt. Deschide ochii. Eu sunt. Pleoapele nu i se mişcă. Pleacă de lângă ea, derbedeule! ţipă taică-său. — Easton. Este Ella, şi vocea ei e plină de groază în timp ce arată într-o parte înspre capul lui Hartley, unde un fir subţire de sânge se prelinge pe podea. Simt că-mi vine să vomit şi fiction connection W«*
la cap. îmi înăbuş groaza. — L;, în regulă. O să fie bine. Ma întorc spre tata. — Cheamă un doctor! E rănită! Cineva mă înşfacă de umăr. — Am zis să pleci de lângă fiica mea! — Tu să pleci de lângă ea! mă răstesc la tatăl lui I lartley. Brusc, în spatele meu, e agitaţie. Zgomote de paşi. Mai multe strigăte. De data asta, mă las îndepărtat. E ca şi cum l-aş vedea din nou pe Sebastian. Hartley e pe o targa, iar doctorii şi asistentele îşi strigă unii altora Indicaţii în timp ce e luată de acolo. Privesc anesteziat la pragul gol. împietrit. Ce s-a întâmplat? — O, Doamne, zice Ella iarăşi. Picioarele nu-mi mai pot suporta propria greutate. Mă prăbuşesc pe cel mai apropiat scaun şi răsuflu cu greutate. Ce s-a întâmplat? Hartley a fost rănită în tot acest timp şi n-a spus nimic? Sau poate că nu şi-a dat seama? Paramedicii nu şi-au dat seama, la naiba. — Au zis că e în regulă, spun eu cu o voce răguşită. Nici măcar n-au internat-o. — O să fie bine, mă asigură Ella, însă tonul ei nu e foarte convingător. Amândoi am văzut sângele ăla şi hematomul de la tâmplă şi gura ei rămasă deschisă. Of, la naiba. O să mi se facă rău. Erin Watt O admir pe Ella — ea nu sare într-o parte când mă aplec şi vomit pe pantofii ei. Doar mă mângâie pe par şi mi-l îndepărtează de pe frunte. — Este în regulă, East, şopteşte ea. Callum, du-te şi adu-i nişte apă. Nu ştiu unde s-a dus Sawyer când l-am trimis să aducă apă. Şi tu — presupun că vorbeşte cu domnul Wright —, cred că e timpul să pleci. Poţi aştepta în altă parte veşti despre Hartley. — Bucuros, zice tatăl lui Hartley cu dezgust. îmi dau seama de momentul când pleacă, pentru că atmosfera din încăpere se relaxează oarecum. — O să fie bine, zice Ella din nou. La fel şiSebastian. Toată lumea o să fie bine, East. în loc să mă liniştesc, vomit din nou. O aud şoptind cu jumătate de gură: — Doamne, Reed, nu vrei să ajungi odată aici. Jocul aşteptării reîncepe. Beau apă. Tata şi Sawyer stau în tăcere. Ella îl îmbrăţişează pe Reed în momentul în care acesta îşi face apariţia, în cele din urmă. A trebuit să conducă tot drumul de la colegiu încoace şi pare epuizat. Nu-l învinovăţesc — e ora trei dimineaţa. Suntem cu toţii epuizaţi. Veştile în legătură cu starea lui Sebastian sunt primele care sosesc. Lovitura la cap este cea mai mare preocupare a noastră. Are şi un edem cerebral, însă doctorii nu ştiu deocamdată cât este de grav. Fratele meu cel mai mare, Gideon, soseşte la scurt timp după Reed, pentru a auzi partea în legătură cu creierul lui Seb. Gid vomită în coşul de gunoi din colţul încăperii, cu toate că, spre deosebire de mine, nu cred că este beat. 16 fiction connection Hri/tilul \tilnhniil

r'âteva ou' ntai Ui/.iu, un alt dot lor apau* m pra v;ul uşii- Nu osţo a'' iinv l“a °lH‘Ml po Seb )\ parc evliem do stânjonit m momentul m caro anincft o privire prin începere. Mîi ridic cliitiuandu-mtt în picioare. Hartley, f.heslia asta trebuie s5 fio despre Hartley. Capitolul 2 Hartley Mă trezeşte o lumină puternică îndreptată spre chipul meu. Clipesc ameţită, încercând să descifrez forme pro- priu-zise printre petele albe pe care le văd în faţa ochilor. — Uite-o. S-a trezit Frumoasa din Pădurea Adormită. Cum te simţi? T Lumina se aprinde din nou. întind mâna pentru a o îndepărta şi aproape leşin din cauza durerii care mă copleşeşte. — E bine, nu? zice vocea. Hai să-i mai administrăm alte treizeci de miligrame de Toradol, însă asigură-te că nu are hemoragie. — Da, domnule. — Perfect. Cineva izbeşte două bucăţi de metal una de alta, fă- cându-mă să tresar. Ce mi s-a întâmplat? De ce am dureri atât de mari, încât mă dor până şi dinţii? Am avut un accident? — Stai cuminte. fiction connection \NU\IHHII O mani mi imping inapoi inspro a-va m.uU- o saltea. Nu to ridica. So aude un . um.ot mecanic şi partea din .spate a pa (ului so ridici. Reunesc si-mi do/Mposc una dintre pleoape si, printre Rene. vid un cadru vie pat, tivul unui halat atl> si o alta pata întunecata. — Ce s-a întâmplat? zic cu o voce răguşită. — Ai avut un accident de maşini spune pata întunecată vie lângă mine. Când s-a deschis airbagul, ţi-a rupt câteva coaste pe partea stângă. Ţi-a spart timpanul. Ca urmare a dezechilibrului vestibular, precum şi a dispneei — adică a dificultăţii de respiraţie—, ai leşinat şi te-ai lovit foarte tare la târtăcuţa. Ai o contuzie şi un traumatism cerebral minor. — Traumatism cerebral? Ridic mâna la piept, chircindu-mă de durere în tot acest timp. până când. în cele din urmă, îmi duc palma la inimă. Gâfâi. Doare. Cobor încetişor braţul pe lângă corp. — încă bate, daca asta te întrebi. Asta e de la vocea iniţială. Trebuie să fie doctorul. — Voi. fetele scunde, trebuie sa încercaţi să staţi cât mai departe posibil de volan. Un airbag care se deschide se simte ca şi cum ai fi lovit de un camion de-o tonă. îmi las pleoapele grele să se închidă din nou şi încerc să-mi amintesc, însă în capul meu nu e nimic, li şi gol, şi plin în acelaşi timp. — îmi poţi spune ce zi e azi? Ce zi... Le enumăr una câte una în minte. Luni, marţi, miercuri, însă niciuna nu pare a fi coiectă. îmi simt gâtlejul ca o rană deschisa, insă nu ştiu cum un accident ar putea cauza aşa ceva. 19 Erin Watt — De cât timp... sunt... aici? reuşesc sa întreb. — Poftim, zice vocea feminină, ducându-mi un pai \-d gură. E apă.

Apa pare o binecuvântare şi înghit cu lăcomie până când paiul îmi este îndepărtat de la gură. — E destul. Nu vrem să ţi se facă rău. Să mi se facă rău de la apă? îmi ling buzele, însă nu pot aduna suficientă energie pentru a protesta. Mă prăbuşesc înapoi pe perne. — Eşti aici de trei zile. Hai să jucăm un joc, sugerează doctorul. îmi poţi spune ce vârstă ai? Asta-i o întrebare simplă. — Paisprezece. — Hmmm. El şi asistenta schimbă o privire pe care eu n-o pot desluşi. Sunt prea mică pentru medicamentele pe care mi le administrează? — Si numele tău este? t — Da, imediat... Deschid gura pentru a răspunde, însă mintea mi se blochează. închid ochii şi încerc din nou. Nimic. Un mare nimic. Mă uit panicată la doctor. — Nu pot... înghit în sec şi scutur cu putere din cap. — Este... — Nu-ţi face griji în legătură cu asta. Zâmbeşte vag, de parcă nu e cine ştie ce mare chestie că nu-mi pot aminti propriul nume. — Administrează-i încă o doză de morfină şi un cocktail Benzo1 si sună-mă când se trezeşte. 1 Benzodiazepină — benzodiazepinele reprezintă o clasă de medicamente psihotrope (psihoactive) în a căror structură chimică este prezent un nufiction connection Regatul sfărâmat — Mă ocup de asta, domnule doctor. — Dar eu... staţi, zic in timp ce paşii acestuia se înde* partează. — Sstt. O să fie bine. Corpul tău are nevoie de odihnă, zice asistenta, aşezând o mâna fermă pe umărul meu. — Trebuie să ştiu... trebuie să întreb, mă corectez. — Nimeni nu pleacă nicăieri. Vom fi cu toţii aici când te trezeşti. Promit. Din cauză că mă doare prea tare pentru a mai face vreo mişcare, accept să fiu sedată. Are dreptate, îmi dau seama. Doctorul va fi aici, deoarece este un spital şi aici lucrează doctori. De ce sunt aici, cum am ajuns să mă accidentez — chestia asta mai poate aştepta. Morfina si cocktailul Benzo — ce-o mai fi si ăsta — sună bine. i ’ Voi pune mai multe întrebări data viitoare când mă voi trezi. Cu toate astea, nu dorm bine. Aud zgomote şi voci — tari, joase, neliniştite, furioase. Mă încrunt şi încerc să le spun celor îngrijoraţi că o să fiu în regulă. Aud un nume care se repetă întruna — Hartley, Hartley, Hartley. — O să fie bine? întreabă o voce masculină groasă. E cel pe care îl aud spunând numele ăla — Hartley. Despre mine e vorba? Mă aplec înspre vocea aceea, asemeni unei flori care caută soarele. — Toate semnele conduc înspre asta. Du-te să te culci, băiete. Dacă n-o faci, o să te punem în pat lângă ea. — Păi, eu chiar sper asta, glumeşte prima voce. Doctorul râde. cleu benzenic fuzionat cu un nucleu de diazepină. Aparţin unei categorii de medicamente

cunoscute ca tranchilizante minore (anxiolitice). 21 Erin Watt Asta o cu siguranţa atitudinea potrivita. — Deci pot ram a ne, da? Nu. Iot te dau afara de aici. Nu plecaţi, implor eu, însă vocile nu n în scurt timp, nu rămân decât cu tăcerea î sufocantă. ă ascultă şi, itunecată şi 22 fiction connection Capitolul 3 Easton Aripa Maria Royal de la Spitalul Bavview Genera! seamănă cu o morgă. Toate persoanele din sala somptuoasă de aşteptare sunt învăluite în propria durere. Norul întunecat e pe cale să mă înghită cu totul. — Mă duc să iau o gură de aer. ii şoptesc lui Reed. El strânge din ochi. — Să nu taci \ reo prostie. — t um ar ti să-mi aduc copilul intr-o aripă de spital denumită după mama iui care s-a sinucis? zic pe un ton zeflemitor. Lângă tratele meu. Ella oftează neputincioasă. — Şi tu unde l-ai fi dus pe Seh? — Oriunde in afară de locul ăsta. Nu-mi \ ine să cred că ăştia doi nu simt vibraţiile negative de aici. Pin ave st spital nu a ieşit nimic hun pentru noi. Mama noastră a murit aia. Seb nu se mai trezeşte din comă iar iubitei mele aproape că i s-a despicat teasta in două. 21 Erin Watt Amândoi îmi aruncă o privire îndoielnică, apoi se întorc unul către altul angajându-se într-o conversaţie şoptită. Sunt împreună de peste un an deja şi gândesc la fel sau cam aşa ceva. Bineînţeles, nu trebuie să mă culc cu niciunul din ei ca să-mi dau seama că vorbesc despre mine. Ella îi semnalează că este îngrijorată că o voi lua razna, iar Reed o asigură că nu voi face familia de râs. Când ea nu se uită, el îmi aruncă o privire misterioasă care repetă avertismentul său de mai devreme de a-mi păstra minţile întregi. Părăsesc camera aceea plină de suferinţă, iar uşile automate grele se închid în urma mea. Pornesc pe unul dintre cele două culoare largi şi pardosite cu marmură albă ale aripii spitalului construite cu banii mânjiţi de sânge ai tatălui meu. E linişte aici, spre deosebire de camera de gardă de la primul etaj unde copiii plâng, adulţii tuşesc şi trupurile sunt într-o continuă vânzoleală. Aici, pantofii cu tălpi de cauciuc se deplasează în linişte de-a lungul plăcilor de gresie în timp ce angajaţii în halate imaculate intră şi ies din rezerve pentru a verifica starea pacienţilor bogaţi. E posibil ca într-unul din acele paturi să zacă vreun posibil donator de bani, aşa că acolo grija acordată e specială. Acolo sunt saltele mai drăguţe, cearşafuri scumpe, halate de firmă. Stagiarii şi rezidenţii n-au ce căuta acolo decât însoţiţi de un doctor în toată regula. Bineînţeles, plăteşti pentru privilegiul de a te afla într-un astfel de apartament VIP. Hart este singură într-unul din acestea, pentru că am ameninţat că voi dezlănţui iadul dacă va fi dusă în secţia pentru oameni obişnuiţi. Tatei nu-i place asta. Crede că echivalează cu recunoaşterea unui delict, însă l-am avertizat că altfel mă duc la ziare şi spun că a fost doar vina mea. Tata mi-a 24

fiction connection :\'r spus c-o sa pîăteasca doar pentru o săptămână. O să mă cert cu ei daca va trebui sâ stea mai mult. insă o sâ mă ccup ia momentul potrivit de această probiernă. îl găsesc pe tratele meu Sawyer prăbuşit în fata unui cos de gunoi. — Frate, eşti bine? Vrei sâ mănânci ceva? Să bei ceva? B îşi ridică ochii pustii în direcţia mea. — Mi-am aruncat paharul. Asta înseamnă că-i e sete? băiatul ăsta e un zombi. Dacă Seb nu se trezeşte curând. Sawyer va fi următorul din familia Rcyai care se va aida pe un pat de spital, nu eu. — Si ce-ai avut? întreb, uitându-mă in cos. r Zăresc nişte ambalaje de fast-food, cutiile din hârtie maronie de la magazinul VEP şi vreo două cutii de băuturi energizante. — Un Gatorade? încerc sâ ghicesc. îţi aduc altul. — Nu mi-e sete, mormăie Sawyer. — Nu-i o problemă. Spune-mi ce vrei. Dacă ştie. Pare că delirează. r — Nimic. Se chinuie să se ridice în picioare. Mă grăbesc să ajung lângă el şi-i aşez o mână pe umăr. — Hei, spune-mi ce vrei. Sawyer îmi dă mâna la o parte. — Nu mă atinge, zice cu o izbucnire bruscă de furie. Seb nu s-ar afla în rezerva aia, dacă nu erai tu. Vreau să protestez, însă are dreptate. — Mda, înţeleg ce vrei să spui zic cu un nod în gât Chipul lui Sawyer devine colţuros. îşi încleştează maxilarul pentru a împiedica tremurul buzelor, însă e 25 Erin Watt frăţiorul meu. Ştiu când mai are câteva secunde până sa cedeze, aşa că-l trag spre mine pentru a-l îmbrăţişa, chiar dacă el se împotriveşte. — îmi pare rău. Se agaţă de tricoul meu ca de un colac de salvare. — Seb o să fie bine, da? — Poţi să fii sigur de asta. ÎI bat uşor pe spate pe fratele meu. — O să se trezească şi o să facă mişto de noi că plângem. Sawyer nu poate răspunde. Emoţia i se adună în gât. Se agaţă de mine preţ de un minut, înainte de a mă îndepărta. — Mă duc să stau cu el o vreme, zice el, cu faţa întoarsă către perete. Lui Seb îi place să salveze pui de animale şi foloseşte în mod excesiv emojiuri cu ochi în formă de inimă. Sawyer este geamănul macho. Cel care nu prea vorbeşte. Cel căruia nu-i place să-şi arate emoţiile. însă, fără fratele său geamăn, Sawyer este singur şi speriat. îl strâng de umăr şi-i dau drumul. Gemenii trebuie să fie împreună. Dacă cineva îl poate

scoate pe Seb din comă, acela va fi Sawyer. îmi croiesc drum spre capătul celui de-al doilea culoar, acolo unde se află camera lui Hartley. Una dintre asistentele aproape mute mă întâmpină la uşă. — îmi pare rău, zice ea. Fără vizitatori. Arată spre partea din dreapta a uşii unde un afişaj digital pâlpâie intermitent anunţând „Nu deranjaţi!". — Fac parte din familie, Susan, zic eu citindu-i numele de pe ecuson. Nu m-am mai întâlnit cu asistenta Susan până acum. — Nu ştiam că domnişoara Wright are fraţi. 26 fiction connection Asistenta «mi animă o privire care spune,i st„. fmK. cjn#* surrt fi ce tâmpenii încerc vi îndrug. Nu-mi sta in caracter să renunţ. Zâmbesc triumfător — Vâr. Toc mai am aterizat aici. — îmi pare râu, domnule Royal. Fără vizitatori. M-a prins. — Uite ce e, Hartley este iubita rnea. Trebuie s-o vâd. Va crede câ sunt un nenorocit dacă nu vin sâ vâd ce mai face. O sa fie rănita şi nu vrem să sufere şi mai rr.uJt, am dreptate? Vâd ca asistenta se mai înmoaie. — O sa vrea sâ mă vadâ. — Domnişoara Wright trebuie sâ se odihnească. — Nu voi sta mult, promit. în momentul în care vâd că nu cedează imediat, scot arsenalul greu. — Tata vrea să fie ţinut la curent cu starea ei de sănătate. Ca'Jlum Royal? Roţi verifica in fişa de internare. Apare numele lui acolo. — 'Iu nu eşti Callurn Royal, subliniază ea. — Sunt fiul şi împuternicitul său. Ar fi trebuit sâ-i cer tatei să mă treacă pe orice formular unde trebuia să apară numele meu, ca să pot veni şi pleca fără restricţii. E prirna dată când încete să intru fără el, asa câ nu mi-am dat seama câtă influenţă are numele său. Totuşi ar fi trebuit să ştiu. Aripa asta a fost construită cu banii lui. Asistenta Susan se încruntă jarâşi, însă se dă într-o parte. Ai unele avantaje când numele tău de familie se aba pe zidul unei clădiri. — Să n-o suprasoliciţi, zice asistenta. CM o ultimă privire plină de avertismente, pleacă. Erin Watl O ^tcpt pârlii dispare după colţ, înainte sa intru. Mda, VK\HI să se odihnească, însă poate să doarmă după a văd cu ochii mei şi mă asigur că e totul în regulă. In linişte, îmi croiesc drum pe după canapeaua şi scaunele din salonul apartamentului. La fel ca Seb, e adormită. Spre deosebire de Seb, Hartley a avut momente de luciditate. Doctorul i-a spus tatălui meu în această dimineaţă înainte de a pleca la lucru că, probabil, ea va fi pe deplin conştientă azi sau mâine. Trag unul din scaunele grele până la pat şi-i iau mâna, atent să nu-i desprind de pe deget dispozitivul care-i monitorizează pulsul. Când o văd zăcând nemişcată pe pat, cu tuburi şi fire care urcă din braţele ei subţiri înspre pungile de perfuzii şi aparate, mi se întoarce stomacul pe dos. Vreau să dau ceasul în urmă, să dau timpul înapoi, să ne întoarcem în apartamentul ei

unde o hrănesc cu burrito cumpărat de la rulota din colţul străzii după o zi de muncă pe rupte la restaurant. — Hei, Frumoasa din pădurea adormită. Ii mângâi pielea catifelată cu degetul mare. — Dacă voiai atât de tare să nu mai mergi la şcoală, ar fi trebuit să-mi spui. Am fi putut chiuli pur şi simplu sau am fi falsificat o scutire medicală. Ea nu se mişcă. Ridic privirea la monitorul de deasupra capului ei, fără să ştiu exact ce anume vreau să aflu. Aparatul emite un sunet constant. Camera ei e mai puţin înfricoşătoare decât a lui Seb. El are o mască de oxigen şi ţăcănitul aparatului în timp ce se ridică pentru a respira în locul lui e mai înspăimântător decât muzica de fundal dintr-un film de groază. 28 fiction connection Hrtjtjitil ifnrorTiQt \ -0.111 >•' H.irt N.1 so tnvogsoă ţi si „iă prindă de (mi tKV m.ina liboră posio tain şi mă surîl.luiesc să ; gândes' U ceva pozitiv. înainte va apari tu, voiam mlr-un fel să renunţ la 4 \ mul an dc scoală, însă acum sunt bucuros că n-am ;ăcut o. C vt; no distram. Mă gândesc să mergem Ia vrmM'ropez do Ziua Recunoştinţei. Aici se face frig şi iVî-am plictisit de paltoane groase şi ghete. Şi de Crăciun putem merge tn Andermatt, în Alpi. Dar, dacă schiezi, nu tom merge în Verbier. Pârtiile de la altitudini mari sunt suportări, dar poate că ţi-ar plăcea mai mult St. Moritz? îmi amintesc vag că unele dintre fetele de la Astor vorbeau întruna despre faptul că poţi merge la cumpăraturi acolo. ta nu răspunde. Poate nu-i place deloc să schieze, îmi dau seama că, înainte de accident, abia dacă am a uns să ne cunoaştem. Sunt atâtea lucruri pe care nu le ştiu despre Hartley. — Sau am putea să mergem la Rio. Dau nişte petreceri marfă de Anul Nou acolo. Pash s-a dus acolo acum câţiva ani si a zis ca a fost o petrecere la care au participat vreo doua milioane de oameni. Pe bune. Poate din cauza traumatismului la cap, n-o sa vrea să meargă la petreceri. La naiba, East, ce prost pop sa ni. — Sau putem sta aici. Am putea aranja apartamentul. Sau poate găsim un alt loc pentru tine şi surioara ta, Dylan, dacă o noţi convinge să vină să stea cu tine. Cum sună asta? \:ci măcar nu strânge puţin din pleoape. Mă cuprinde frica. Nu pot suporta asta, şi Seb, şi Hartley inconştienţi. Nu e corect. Mâna care o ţine pe-a ei începe I rin Watt să-mi tremure. Mă simt do parcă aş sta pe marginea unei stanei şi pământul so despică sub tălpile mole. Abisul ma strigă, promiţându-mi o pace întunecata după caderea în gol. ' îmi cobor bărbia în piept şi muşc gulerul tricoului in timp ce încerc să-mi stăpânesc emoţiile. Ştiu exact^cât de disperat şi pierdut se simte Sawyei. Hartley a aparut intr-un moment când eram la pământ. Ea nu tace sa 'ix există un viitor dincolo de rad. Ma tace sa ma gândesc ca exista un _ băutură, petreceri şi fete. Iar acum, lumina ei s a s ins. O săfie bine. Capul sus. băiete. Trag cu putere aer în piept şi duc mana ei la buzele mele. — O să fii bine, iubito. o spun pentru a mă linişti pe mine mai mult decât orice. — O să fii bine, Hart. Trebuie să fie bine — de dragul ei şi-al meu.

30 fiction connection Capitolul 4 Hartley Heart2. Heart. Cuvântul îmi aleargă prin cap. Are legătură cu inima mea. Nu. Hart. Hartley! Deschid ochii şi spun cu o voce răguşită. — Hartley. Hartley Wright e numele meu. — O steluţă aurie pentru pacienta drăguţă în albastru, zice o voce cunoscută. îmi răsucesc capul într-o parte şi acolo îl văd pe doctor. Ne zâmbim — eu, pentru că e aici aşa cum a promis că va fi, iar el, pentru că pacienta lui s-a trezit şi şi-a rostit numele. Susan, aşa cum scrie pe ecusonul ei, o asistentă rotofeie care abia dacă ajunge la buzunarul de la pieptul doctorului de lângă ea, îmi vâră sub nas paharul de apă şi paiul. — Mulţumesc, spun recunoscătoare şi de data asta nu-mi mai ia paharul de la buze, aşa că beau din el până-l golesc. 2 Joc de cuvinte bazat pe faptul că heart (engl., inimă) şi Hart (numele personajului) se pronunţă în acelaşi fel. Eon V, Lângă mine se aude un zbârnâit si Susan îmi ridică spâtarui patului în poziţie verticală. — Ştii unde te afli? întreabă doctorul, aprinzându-mi o iantemă-stilou in ochi. . e ecusonul său scrie J. Joshi. — La spital. Acest răspuns este c presupunere, insă date fiind doctorul. asistenta si halatul de un albastru Înfiorător cu Lori roz tras peste umerii mei, am încredere în răspunsul meu. — La care? — Bayview are mai multe? Drăguţ. Ştiu si unde mă aflu. Mă las relaxată pe spate. Spaţiul acela gol atunci când m-am trezit prima oara era complet de înţeles. .Am fost lovită destul de grav ca să fiu spitalizată şi eram dezorientată. EI izbeşte uşor cu pumnul de suportul pentru picioare. — Doua din trei nu e rău. — Ce s-a întâmplat? Am mai pus întrebarea asta şi înainte? Pare cunoscută. Insă. dacă am facut-o, n-am primit vreun răspuns. Sau. cel puţin, nu mi-l amintesc. Când închid ochii şi încerc să-mi aduc aminte cum am ajuns aici, nu văd nimic în afară de un peisaj pustiu. Mă doare tot corpul, aşa că mă simt de parcă aş fi fost implicată într-un accident. .Am fost lovită de un camion? Am căzut de la etajul doi? Am fost pocnită în cap când făceam cumpărături? — .Ai fost implicată într-o coliziune auto, zice doctorul. Leziunile fizice se vindecă bine. însă după celelalte episoade de luciditate pari sa suferi de pierdere retrogradă episodică de memorie provocată de trauma suferită în momentul în care ai căzut la spital. — Staţi puţin poftim? 32 Vw c-jmeocrRegatul 'Jârtjmat Mi-a adresat prea multe cuvinte dintr-odată. __ Suferi de o pierdere de memorie care... — Adică amnezie? intervin eu. Chestia asta e adevărată? — E adevărată, confirmă doctorul Joshi cu un mic

zâmbet. __ Ce înseamnă asta? — Practic înseamnă că amintirile autobiografice pe care le-ai format, cum ar fi prima ta zi de grădiniţă sau primul tău sărut sau o ceartă urâtă cu iubitul tău — acestea nu prea pot fi recuperate. Rămân cu gura căscată. Face mişto de mine. — Se poate să nu-mi mai recuperez memoria? Este posibil? Mă uit în jurul meu prin cameră după cineva care să sară şi să strige: „Surpriză!" Numai că n-o face nimeni. Camera rămâne goală, cu excepţia lui Susan, a doctorului si a mea. t — Da, este posibil, însă eşti tânără şi n-ar trebui să fie prea traumatizant. îmi întorc privirea înapoi la doctorul Joshi. — Nu prea traumatizant? Simt cum isteria îmi clocoteşte în gâtlej. — Nu-mi pot aminti nimic. — Aşa simţi acum, însă de fapt îţi aminteşti multe lucruri. Din ceea ce am observat — când dormeai şi chiar acum, în timp ce stăm de vorbă —, e foarte posibil să fi păstrat memoria procedurală. Abilităţile motorii pe care le-ai învăţat, împreună cu abilităţile de dezvoltare cum ar fi cele oratorice. Unele dintre aceste abilităţi nu vei şti că le ai până ce nu le vei exersa. Spre exemplu, e posibil să nu-ţi dai seama că ştii să mergi pe bicicletă până ce nu te urci pe una. Important e că o să te simţi 33 Erin Watt cât se poate de bine după câteva săptămâni de odihna şi recuperare. Cât se poate de bine? repet amorţită. Cum mă pot simţi cât se poate de bine dacă mi-au dispărut amintirile? — Da. Nu te concentra pe aspectele negative. Notează ceva în fisă înainte de a i-o înmâna asistent tei Susan. — Acum o să-ţi povestesc despre cea mai dificilă parte în legătură cu recuperarea ta. — E o chestie bună faptul că zac pe un pat de spital, dacă pierderea totală a memoriei nu e cea mai dificilă parte a recuperării mele. Ştiu că n-ar trebui să fiu sarcastica, însă, la naiba, t chestia asta e greu de înghiţit. Doctorul Joshi zâmbeşte. — Vezi, nu ţi-ai pierdut simţul umorului. Zâmbetul îi dispare şi devine serios. — Şi e foarte posibil să-ţi recapeţi amintirile autobiografice. Cu toate astea, trebuie să ai grijă când interacţionezi cu oamenii. Felul în care îşi amintesc ei evenimentele o să fie diferit de al tău. Are sens? — Nu. Adevărul e adevăr. Niciuna din chestiile astea n-are sens. Cum de-mi pot aminti cum mă cheamă, însă nu şi cum s-a întâmplat accidentul? Cum de-mi pot aminti ce este un spital sau că tubul care urcă în sus pe braţul meu este o perfuzie sau că o serie armonică merge până la infinit, însă nu-mi pot aminti primul sărut? Doctorul bate în cadrul patului pentru a-mi atrage atentia. t

— Eu sunt doctor? întreabă el. ficbon connection Hc’fjatijl ţfuromot — Da. Pe ce? — Pentru că purtaţi un halat de doctor. Aveţi chestia aia de ascultat stetoscopul, îmi sare în ajutor mintea mea — în jurul gâtului şi vorbiţi ca un doctor. —Dacă Susan de aici ar purta halatul meu şi stetoscopul, n-ai crede că şi ea e medic? îmi înclin capul ca să mă uit la asistentă. Susan zâmbeşte şi-şi încadrează faţa cu mâinile. O îmbrac în minte în halat şi-i atârn stetoscopul şi o văd exact aşa cum a descris-o el — medic. — Vezi tu, adevărul este un concept variabil bazat pe subiectivismul fiecărui individ. Dacă ai vedea-o pe Susan mergând pe culoar, ai putea spune că ai văzut un doctor, când în realitate ea nu este altceva decât una din asistentele noastre foarte competente. Ceea ce mama ta îşi aminteşte în legătură cu faptul că ai împrumutat o rochie despre care sora ta a promis co poţi purta o să fie diferit de amintirea surorii tale. Dacă te-ai certa cu iubitul tău, amintirea lui în legătură cu cine a fost vinovat e posibil să fie diferită de a ta. I-am sfătuit pe membrii familiei tale şi pe prieteni să evite pe cât posibil să vorbească despre trecutul tău până se confirmă că ai pierdut toate acele amintiri în întregime. îţi voi scrie un bilet pentru şcoală şi ar trebui să-i previi pe colegii tăi de clasă în privinţa asta. Dacă-ţi spun lucruri despre trecut, acestea îţi pot colora amintirile sau le pot chiar înlocui. Trupul mi se răceşte în timp ce încerc să procesez avertismentul doctorului. Toată chestia asta cu „două versiuni ale aceleiaşi poveşti" are nişte implicaţii înfricoşătoare. — Nu-mi place asta, îi spun. — Ştiu. Nici mie nu mi-ar plăcea. 35 Erin Watt Va trebui pur şi simplu să-mi amintesc lucrurile de una singură, decid. Asta e soluţia. t — Cât va dura până îmi voi recăpăta singură memoria? Mă pot ascunde undeva până atunci? — Ar putea dura zile sau săptămâni, poate chiar ani întregi. Creierul este un mare mister chiar şi pentru doctori şi oamenii de stiintă. îmi pare rău. îmi doresc să fi avut un răspuns mai precis. Lucrul bun este ca, după cum am spus şi înainte, în afară de câteva coaste fisurate, din punct de vedere fizic eşti într-o stare excelentă. Asistenta scoate o fiolă mică şi vâră un ac în ea. Mă uit la fiolă şi la ea cu o uşoară stare de disconfort. — Nu-mi puteţi da un medicament care să mă ajute să-mi amintesc? — Asta facem. Ea dă un bobârnac acului. — Nu-mi puteţi povesti măcar aşa, în mare, ce s-a întâmplat? implor eu. Am mai rănit şi pe altcineva? Asta e chestia cu adevărat importantă aici. — Mai era si altcineva în maşină cu mine? r * Familia mea? Mă chinui să-mi imaginez familia mea, însă nu pot găsi nicio imagine clară. Aici sunt umbre. Una, două... trei? Doctorul a vorbit despre mama şi despre o soră mai mare, ceea ce ar însemna că eu sunt cea mai mică, dacă familia mea e compusă din patru persoane. Sau poate mama este divorţată şi am trei fraţi? Cum e posibil să nu ştiu asta? Sângele îmi clocoteşte cu violenţă în cap. O durere ascuţită mă împunge în spatele ochilor. Faptul că nu

ştiu, asta mă poate omorî. — Erai singură în maşină. în altă maşină erau trei tineri, zice doctorul Joshi. Doi au fost răniţi şi celălalt, o persoană de sex masculin, e în stare critică. fiction connection Regatul sfărâmat __ Oh, Doamne, gem eu. Asta e cel mai rău. —. Cine este? Şi ce e în neregulă cu el? A fost vina mea? De ce nu-mi amintesc ce s-a întâmplat? _ E felul în care mintea te protejează. Acest lucru li se întâmplă adeseori pacienţilor care suferă traumatisme. Mă mângâie uşor pe mână înainte de a pleca. — Eu nu-mi fac griji, aşa că nici tu nu trebuie să-ţi faci. Să nu-mi fac griji? Prietene, mi-am pierdut mintile, la propriu. _____Eşti pregătită pentru câţiva vizitatori? întrebă asistenta după ce doctorul pleacă. Injectează nişte medicamente în punga de plastic ce atârnă de un stativ lângă patul meu. — Nu cred... — E trează? ciripeşte o voce din pragul uşii. — Prietena ta aşteaptă de ore bune să te vadă. O las să intre? întreabă asistenta Susan. Primul meu impuls este de a spune nu. Mă simt de parcă aş fi moartă. Mă doare tot corpul, de parcă până şi degetele de la picioare mi-ar fi rănite. Gândul de a zâmbi şi de a mă preface că mă simt bine, din cauză că aşa trebuie să te comporţi cu oamenii, nu mi se pare deloc atrăgător. Mai rău de atât, fiecare interacţiune cu prietenii şi familia mea ar putea însemna că lucrurile pe care mi le amintesc vor fi amintirile altcuiva, nu ale mele. Am pierdut o parte din mine şi, dacă nu rămân complet izolată, e posibil să nu mă mai recuperez niciodată în întregime. Dar nu vreau să fiu complet izolată. Să nu ştii nimic e mai rău decât să ai informaţii incomplete. — Da. Pot să pun lucruri 1 sebesc afirmaţiile. Cârmuite surse, acela este zice: nesiguranţa este c e cap ia cap. >ă compar d faptele sunt confirma adevărul. Tot face fată ea care mă macină pe d si să dt\> te ce ma: dureni :> Dau din cap si repet. — Da. — £ trează insă ai griiă cu ea. zice asistenta. Privesc in timp ce o fată cu păr blond si lucios se apropie de patul meu. X-o recunosc. Dezamăgirea face să mi se prăbuşească umerii. Dacă ea aşteaptă de ore bune probabil că e o prietenă apropiată. Deci de ce nu mi-o amintesc? Găndesîp, Harris. gândeşte’ îmi ordon in minte. Doctorul a zis câ e posibil să nu-mi mai recuperez unele amintiri, insă nu s-a referit la faptul că i-as putea uita pe oamenii la care tin. nu-i aşa? Oare cei pe care-: iubesc nu mi-ar fi gravaţi în inimă, ciopliţi atât de adânc astfel încât să-mi amintesc mereu de ei? Caut în vidul negru din creierul meu. sâ văd dacă pot scoate vreun nume de acolo. Cu cine sunt prietenă apropiată? O imagine a unei blondine drăguţe cu faţa plină de pistrui îmi năvăleşte în minte. Kavieen. Kayleen O'Gradv. După numele ei. un colaj de imagini mi se rostogoleşte în creier — aşteptând în parc după ore: uitându-ne după un băiat; petrecând o noapte în dormitorul e; plin de postere cu fotbaîisti: mergând împreună la orele de muzică.

Îmi îndoi surprinsă mâna. Ore de muzica? îmi apare în minte o imagine a mea aplecată deasupra unei viori. Am cântat la vioară? Va trebui s-o întreb pe Kavieen despre asta. Haide, \ino-ncoace fato. zic. ignorând durerea pe care mi-o provoacă mişcarea. cDRNKMn Regatul sfummot (.ui îi pasă dacă mă doare când mă mk,o î ■ amilii irite. Doctorul Joshi nu ştie nimic 7*' retapăt u" mă întind după mâna lui Kayleen. 'ambest lar8 ?' l,a mu ignoră mâna, oprindu-se cam la >; iumătate.de Pat de Parca fi contagioasă E desmi de aproape de rn.ne ca să văd că nu seamănă deloc cu acestei fete este mai ovala. Sprâncenele îi sunt bine conturate. Părul ei e blond-deschis şi nu are pistrui. E posibil ca Kayleen să-şi fi vopsit părul, însă sub nicio formă chipul ei nu se poate transforma din drăguţa cu pistrui la blonda rece si neprietenoasă cu tenul de culoarea vaniliei. Şi hainele ei... Kayleen e genul de fată care poartă jeanşi şi cămaşă în carouri cu două numere mai mari. Persoana din faţa mea e îmbrăcată cu o fustă crem în carouri, lungă până la genunchi şi cu dungi negru cu roşu. Aceasta se asortează cu o bluză crem cu mânecă lungă, cu dantelă la manşete şi la guler. în picioare poartă o pereche de balerini cu vârfuri negre şi lucioase şi cu nişte catarame aurii care se întrepătrund în partea din spate. Părul e strâns într-o parte şi prins cu o agrafă cu aceleaşi litere care se întrepătrund, doar că acestea sunt ornate cu strasuri... sau, la naiba, poate că sunt diamante. Arată de parcă ar fi coborât dintr-o reclamă scumpă. Mă încrunt, lăsând să-mi cadă în poală mâna respinsă. — Stai, tu nu eşti Kayleen. Strâng din ochi. Fata mi se pare oarecum cunoscută. — Tu eşti... Felicity? 39 Capitolul 5 Hartley — în carne şi oase. Blonda păşeşte încetişor în vârful picioarelor ca să se uite la perfuzie. — Hmm. Morfină. Cel puţin primeşti nişte medicamente ca lumea. Felicity Worthington este o fată pe care o cunosc mai mult după reputaţie — asemeni unei celebrităţi —, ceea ce explică de ce îmi amintesc de persoana ei, însă nu şi de vreo interacţiune specială cu ea. Familia Worthington este un nume important în Bayview. Locuiesc într-o casă uriaşă aflată pe coastă, conduc maşini scumpe, iar copiii lor dau nişte petreceri monstruoase, care apar pe pagina de Instagram a tuturor şi induc cel mai nasol sindrom FOMO3 din lume. 3 FOMO = Sindromul Fear Of Missing Out (FOMO) sau, în traducere, frica de a rata. Pe scurt, sindromul FOMO se referă la teama de a nu rămâne pe dinafară într-un mediu în care ştirile şi informaţiile rulează cu viteză şi într-un volum foarte mare. fiction connection Uniatul sttiramat Nu-mi pot imagina vreo circumstanţă in eare eu şi Felicity sa fi devenit prietene, ai atât mai puţin sa fim suficient de apropiate încât sa vina la spital şi sîi aştepte să mă vadă. — Nu pot să cred că sunt prima care te vede, zice ea în timp ce îşi aruncă o şuviţă de păr blond peste umăr. — Nici eu. E ceva ce mă nelinişteşte în legătură cu ea. îşi arcuieşte sprâncenele perfect pensate. — Am auzit că ţi-ai pierdut unele dintre amintiri. E adevărat?

Aş vrea să neg, însă am sentimentul că aş fi imediat descoperită. — Da. întinde braţul şi dă un bobârnac perfuzorului cu o unghie decorată cu cristale. — Şi doctorul tău ne-a spus că n-ar trebui să-ţi umplem spaţiile goale de memorie, pentru că acest lucru ar fi prea derutant pentru tine. — Si asta e adevărat. t — însă tu mori de nerăbdare să ştii, nu-i aşa? De ce sunt aici? Cum am devenit prietene? Ce s-a întâmplat în viaţa ta? Spaţiile alea goale trebuie umplute, nu-i aşa? Dă ocol patului ajungând până la picioarele acestuia şi o privesc cu mare atenţie, ca şi cum aş urmări un şarpe. — De ce eşti aici? / Pentru că am senzaţia că nu suntem deloc prietene. Cred că e din cauza felului în care Felicity se uită la mine — ca şi cum sunt mai degrabă un experiment ştiinţific sau o mostră de laborator decât o persoană reală. — Bunică-mea s-a operat la şold. E la terapie intensivă doua uşi mai încolo. Frin Wntt Gesticulează înspre hoi. Asta arc sens. — îmi pare ran. Sper sa se însănătoşească în curând. — O să-i transmit urările taletie bine, răspunde Felicity. Mă fixează cu privirea ca şi cum sar aştepta la mai multe întrebări. Mai că-mi muşc limba ca să le împiedic să iasă. Am un şuvoi de întrebări pe care vreau să i le pun, însă nu cred că Felicity e persoana potrivită să-mi ofere răspunsurile. Ea e prima care cedează. — Nu vrei să ştii nimic? Ba da. O grămadă. Caut printre întrebări ca să găsesc una prudentă. — Unde-i Kayleen? îmi întind gâtul încetişor, ignorând durerea care îmi străpunge fiecare mişcare. — Care Kayleen? îsi încruntă sprâncenele, în mod real derutată. — Kayleen O'Grady. Roşcată şi mică de statură. Cântă la violoncel. Şi pentru că Felicity are în continuare o expresie confuză, adaug: — E cea mai bună prietenă a mea. Luăm lecţii de muzică de la domnul Hayes la Centrul de Arte din Bayview. Se pare că nu sunt singura care are pierderi de memorie. — O'Grady? Domnul Hayes? în ce secol eşti? Pedofilul ăla a fugit din oraş acum doi ani, cam în acelaşi timp în care familia O'Grady s-a mutat în Georgia. Poftim? fac eu, clipind şocată. Kayleen e vecină cu mine. 42 fiction connection totul \Ktftinu){ O expresie stranie străbate ehipul lui I Hkitv si „ S(.„ zatie indescifrabilă tini trimite fiori de nelinişte po şjti, spinării. _Căţi ani ai. Hartley? întrebă ea. aplecâtulu-se peste cadrul patului cu o scânteiere plină de satisfacţie în oeltii câprui-aurii.

— Eu... eu... Numărul paisprezece îmi apare în minte, însă mă simt mai mare de atât. Cum de nu ştiu ce vârstă am? — Am cincisprezece... Şaptesprezece, schimb în grabă răspunsul în timp ce ochii lui Felicity se măresc de uimire. îşi duce o mână la gură, apoi o lasă să cadă. — Nu ştii ce vârstă ai? E uluitor. Scoate telefonul şi începe să tasteze pe el. Ecranul pare nou, însă Felicity a avut mereu ultimele gadgeturi, haine de marcă şi poşete scumpe. — Cui îi trimiţi mesaj? întreb. E nepoliticos, însă aşa e ea. — Tuturor, zice ea, azvârlindu-mi o privire care sugerează că mintea mea a suferit mai multe daune decât cele diagnosticate de doctor. Ridic butonul de alertă pentru a chema asistenta. — Poţi pleca, o informez. Sunt obosită şi nu trebuie să fiu tratată în felul acesta. Nu-mi vine să cred ce tupeu pe fata asta să vină în camera mea, apoi să facă mişto de mine din cauză că m-am lovit la cap. Lacrimile de furie îmi provoacă înţepături la coada ochilor şi clipesc cu repeziciune pentru a le împiedica s-o ia la vale. Nu vreau să arăt nici măcar un dram de slăbiciune în faţa lui Felicity Worthington. Poate că ea are mai mulţi bani decât mine, însă asta nu înseamnă că n-am dreptul la puţină decenţă, ce mama dracului. 45 Erin Watt Răceala clin tonul vocii mele probabil i-a atras atentia. îsi coboară telefonul si se bosumflă. r f t — încerc să fiu de ajutor. Le spun prietenilor noştri că trebuie să fim foarte atenţi cu tine. Mă îndoiesc foarte tare de asta. Arăt către uşă. — Poţi fi de ajutor afară. — Sigur. Atunci, o să-l trimit înăuntru pe iubitul tău. — Poftim? aproape că strig. Un zâmbet maliţios i se răspândeşte pe chip. Undeva, departe, o sonerie bâzâie, însă nu-i dau prea mare importanţă. — Poftim? repet, de data asta mai încet. — Iubitul tău. Kyle Hudson. Ţi-l aminteşti, nu-i aşa? Din momentul în care aţi pus ochii unul pe altul, a fost ca într-o poveste Disney. îşi împreunează mâinile pe piept. — Eraţi grămadă unul peste altul. Etalarea sentimentelor în public era ceva de-a dreptul dezgustător, însă fix aşa s-a întâmplat. Ştiu că a aruncat momeala, totuşi întreb, împotriva voinţei mele: / — Ce s-a întâmplat? — L-ai înşelat cu Easton Royal. — Cu Easton Royal? L-am înşelat? Sunt atâtea lucruri eronate în legătură cu afirmaţia lui Felicity, încât încep să râd. — Bine. E amuzant. Poţi pleca acum. Dacă are de gând să inventeze poveşti, atunci ar trebui să ţeasă unele credibile. Familia Royal îi face pe cei din familia Worthington să pară nişte sărăntoci. Domeniul Royal de pe Bayview Shore este atât de mare, încât îl poţi vedea dintr-o imagine prin satelit. îmi amintesc

44 fiction connection SfQOlu! iffironxjţ cu iii nini minunat dv atu n-ci când am fost jn jn Ce clasă eram? A sasea? A şaptea? Eu si kayleen vorbeam despre faptul ca. deşi sunt cinci fraţi Royal, casa e atât de mare. încât, probabil, nu se întâlnesc cu zilele. N-aveam cum să mă întâlnesc vreodată cu Easton Royal, darămite să mă cuplez cu el. Nu ştiu de ce Felicity îndrugă aceste povesti ridicole. Presupun că se plictiseşte aşteptândo pe bunicâ-sa să se însănătoşească. Mă opresc la acest motiv. Pentru mine are sens. — E adevărat, insistă ea. — Îhî. Instinctele mele în privinţa lui Felicity au fost corecte şi acest lucru mă linişteşte. Curând, toate detaliile trecutului meu vor apărea cu o claritate precisă. — Atunci, asta ce-i? îmi vâră telefonul în faţă. Clipesc. Apoi clipesc din nou. Apoi o fac şi a treia oară, pentru că nu prea-mi vine să cred ceea ce văd. Cu spatele la un ponton luminat de neoane, un băiat brunet şi atrăgător stă în faţa mea. Mâinile îi sunt încâlcite în părul meu. Braţele mele sunt petrecute în jurul taliei sale. Buzele noastre sunt lipite într-un mod care aproape mă face să roşesc. Sub imagine, sunt numeroase hashtaguri şi ceea ce presupun că este pseudonimul online al lui Easton: #obiectivedecuplu #EastonRoyal #doarchestii- RoyaK&F 14_flyboy. — Nu. Scutur din cap. — Ba da. Imaginile nu mint. îşi retrage telefonul şi suspină de parcă i-am rănit de moarte sentimentele. 45 fcrin VWnt kvle. Nu-I meriţi. însă u» a irrl.il că I ai înşel,n 1 aici si te aşteaptă. însă ii ora toamâ să intre. I am spus ca intru ou prima. Ştiu ca o greu, însă iiueaică sa Ic comporţi civili/at când to va vi/ita. Îmi azvârle o privire ucigătoare, apoi so răsuceşte pe balerinii oi şi se îndreaptă spre uşă. O las să plece, pentru că mă resimt in urma informaţiilor pe care tocmai mi le-a furnizat. Iubitul meu kvle? 1 -am înşelat? Cai baston Koval? Creierul meu se hlo- cheaza la numele lui şi inima mi se stranie. Ma cutremur în timp ce trag cu putere aer în piept. Mă simt oare aşa din cauză că am sentimente pentru baston Koyal sau din cauză că imaginea pe care mi-a arătat-o Felicity era su- persexy? Nu pare posibil ca eu să-l fi sărutai pe vreunul din familia Koyal, darămite pe cel care arata ca băiatul din imagine. Familia Royal e stăpână pe acest oraş. Averea lor o face să se ruşineze pe cea a lui Felicity. Atlantic Aviation este unul dintre cei mai mari angajatori ai acestui stat. Probabilitatea ca eu să mă fi cuplat vreodată cu baston Royal este la fel de infimă ca aceea dc a câştiga la loterie. Ce-a spus doctorul? Că adevărul variază în funcţie de persoana care-l rosteşte? însă, după cum spune şi Felicity, o imagine nu poate minţi, nu-i aşa? Uşa scârţâie deschizându-se. Mă întorc şi văd un tip îndesat, cu păr castaniu-deschis, ochi mici şi buze subţiri. Asta trebuie să fie Kyle Hudson. Arată de parcă ar prefera să fie oriunde altundeva decât în camera mea de spital. îşi târăşte picioarele pe lângă zona camerei de zi, oprindu-se la câţiva metri de capătul patului meu. Mângâi cu degetul butonul de apelare al asistentei.

ficlion connection lu'ijdlui \iâtnmdl încetează să te mai comporţi cu un copti> mă dojenesc singură. — Bună, Kyle. Numele lui pare nefamiliar. îmi scormonesc creierul în căutarea unei amintiri sau a vreunui senlimeul. însă nu iese nimic la iveală. Cum poate fi el iubitul meu? I )ac« sunt cu el, n-ar trebui oare să am vreo reacţie faţă de el în locul acestui vid întunecat şi profund? De ce lam înşelat? Ne certam? Luaserăm o pauză? luam beată? Sunt pur şi simplu o persoană rea? Nu mă simt ca şi cum aş fi o persoană rea, însă, pe bune, cum se simte oare o persoană rea? — Bună, răspunde el, inspectând cu preocupare pardoseala. — Te simţi bine? întreb. Poate îi este teamă de spitale şi faptul că se afla aici îl face să se simtă extrem de stingher, l otuşi e ciudat că-l întreb pe el dacă se simte bine, cât timp eu sunt aceea care face escare de la atâta zăcut în pat. — Mda. Sunt bine. îşi vâră mâinile la subsuori şi aruncă o privire spre uşă de parcă ar aştepta să vină cineva şi să-l salveze. Pentru că nu apare nimeni, îşi întoarce ochii spre podea şi mormăie: — Mă bucur, ăăă, să te văd. Dacă acesta este tonul lui entuziast, atunci n-aş vrea să-l văd pe cel plictisit. Am ieşit cu tipul ăsta? A tost dragoste la prima vedere? Eram grămadă unul peste altul? între noi e mai puţină chimie decât aş avea cu un bolovan. Poate că nici măcar n-am ieşit împreună, ci doar ne-am petrecut timpul unul cu altul, ca apoi să ne dăm seama că ne plac alte persoane. 47 Erin Watt * Insa Easton Royal? In niciun caz n-aveam cum sa ie^im împreuna. Exclus. Cum ne-am fi întâlnit, în primul rând? El e un băiat de bani gata. ceea ce înseamnă că urmează cursurile Colegiului Astor Park, iar eu sunt sigură că merg ia North. îl aştept pe Kvle să spună şi altceva, dar când îl vad mut. pur şi simplu las să-mi scape: — îmi pare rău, însă nu-mi amintesc de tine. — Mdeah, ştiu. în cele din urmă îşi ridică privirea spre chipul meu. Ochii săi sunt albaştri cu irizaţii cafenii, observ" eu, şi n-au nicio urmă căldură pentru mine. — E în regulă. Felicity m-a pus la curent. — Cu ce te-a pus la curent, mai exact? — Că ţi-ai pierdut memoria din cauză că ai căzut. Ai nişte copci sub bandajul ăla? Discuţia despre lovitura mea îl animă. Chestia asta e complet sinistră. Ridic mâna la pansamentul prins cu leucoplast pe frunte. — Câteva. — Mai e şi altceva în neregulă cu tine? Cum ar fi, poţi să numeri şi alte prostii de genu'... îşi încrucişează braţele şi mă studiază strângând din ochi. Aş prefera să se zgâiască la podea. — Da, pot număra, vorbi şi orice altceva. Pur şi simplu nu-mi pot aminti unele lucruri. Cum ar fi că eu şi cu tine ne-am cuplat şi am ieşit împreună. Ne-am sărutat? M-a văzut goală? Ăsta e un gând deranjant. îmi trag până Ia gât pătura subţire de spital. fiction connection Regata! s fărâmei Kyle nu numai ca observă asta. însă îmi citeşte şi gândurile de parcă acestea ar fi scrise pe

o pancartă deasupra capului meu. — Mdeah, ne-am tras-o, dacă asta te întrebi. îţi place s-o sugi şi mă sufoci. Xu te pot scoate în public, pentru că îţi place să mă pipai. E jenant. A trebuit să-ţi spun de mai multe ori să te potoleşti. Simt cum faţa mi se face roşie ca sfecia. Xu mi-am dat seama cât de umilitor e să n-ai memorie. — Aa, îmi pare rău. Kvle nu-mi da atenţie. Acum e pe val. — Te-ai supărat pe mine o dată şi ai încercat să te cuplezi cu Easton Royal ca să te răzbuni, însă te iert pentru asta. M-am supărat. M-am cuplat cu Easton. Kyle mă iartă, încerc să procesez toate astea. însă e greu. — NTe-am certat? — Neah, eşti pur şi simplu o târfa. Probabil ca ai curvă- sărit cu mai mulţi ţipi de la Astor. însă Easton e singurul despre care mi-a spus Felicitx — adică de care ştiu. Jumătate din mine e mistuită de jenă la ideea că am ciinasărit şi cealaltă jumătate e furioasă că propriul iubit mă cataloghează drept târfă. Sunt. de asemenea. în sinea mea extrem de dezamăgită pentru că am un gust de rahat în privinţa bărbaţilor. Şi a zis că singura lui dovadă este faptul că Felicity i-a spus ca l-am înşelat? — De unde ştii că Felicity îţi spune adevărul? îl provoc eu. Adevărul este un concept variabil, nu-i aşa? Şi în felul acesta adevărul lui Felicity ar putea fi foarte diferit de ceea ce s-a întâmplat în realitate. Poate a văzut pe Erin Watt altcineva cu lîaston... cu toate ca în acea imagine eram cu siguranţă eu. — De ce ar minţi? E ceva ciudat în legătură cu felul în care o spune, însă habar nu am de ce Felicity ar şti măcar de existenţa mea, darămite de ce ar inventa bârfe răutăcioase despre mine. — Nu ştiu. Atunci, spune-mi ce s-a întâmplat, insist eu. Dacă n-o să-mi amintesc cu adevărat aceste lucruri, aşa cum a sugerat doctorul Joshi, şi n-o să intru într-un spaţiu de atenuare a simţurilor până îmi revin toate amintirile, atunci singura soluţie pe care o am e să culeg cât mai multe informaţii cu putinţă. Zâmbetul lui Kyle se transformă într-un rânjet. — Vrei detalii? Nu e ca şi cum ţi-ai fi tras-o cu el în faţa mea. A devenit gelos pentru că m-am culcat o dată cu fosta lui iubită, aşa că drept răzbunare te-a dus pe ponton şi a făcut nişte poze cu voi doi când vă sărutaţi. Nu ştiu dacă v-aţi tras-o. Probabil aţi făcut-o, pentru că eşti cam curvă şi tipu' ăsta a văzut mai multe păsărici decât un ginecolog. E suficient să respire în direcţia voastră şi voi, fetele, vă bateţi ca să vă daţi chiloţii jos. Ar trebui să fii fericită că te-am iertat. M-ai implorat frumos şi drăgălaş. Arată înspre podea cu trei degete, făcând în mod clar aluzie că i-am făcut nu numai o felaţie de împăcare, ci trei. Scârbos. — De ce m-ai vrea înapoi? Dacă aş fi în locul lui, n-aş fi dorit o iubită atât de îngrozitoare. Felaţiile mele n-au cum să fie atât de mişto. Pentru că sunt un tip de treabă şi tipii de treabă nu dau papucii unor distruse ca tine. Gesticulează înspre pat. fiction connection

- O vi to is'tt rovimv» Uţ.\ ,U- «imouiuls.i tl. Mm„ i\u\\ bme Privirea pe care mi-o a/\ arie îmi spune cvn t u lui m uc o să obţină revanşa. Cred c-o să-mi tic greaţă vi perioadă toauo lungă vie timp. — Peri Hart -ii/, când iest do aici,* îmi pronunţă greşit numele st nu-mi dmt seama dacă o face intenţionat sau. Doamne fereşte. ăsta e telul lui de a mă alinta. Mă trec fiorii, — Habar n-am. — Super. Nu ştie ce am zis şi nici nu-i pasă. — Sună-mă când ieşi din spital. O să ne combinăm la loc. Va fi un mare nu din partea mea. însă cred că nu trebuie sâ-i spun asta lui Kyie, 0 să primească mesaiul destul de curând când mă întorc la şcoală şi n-o să-l mal sun. Mai degrabă mă călugăresc decât să mă las în genunchi în faţa jigodiei ăsteia. Nu aşteaptă un răspuns, îşi croieşte deja dmm pe lângă salon şi se strecoară at.uă pe uşă. Doamne, Hartley aia dinainte de pierderea memoriei avea nişte gusturi de tot căcatul — si în privinţa prietenelor. şi în privinţa iubiţilor. 4 joc de cuvinte intraductibil, lay in limba engleză înseamnă a them, a sta întins, dar si a face sex. r I Capitolul 6 Easton După o oră de aşteptare lângă recepţia asistentelor, îmi zăresc în sfârşit prada apropiinduse. îmi vâr mâinile în buzunare şi merg degajat până la ghişeu, încercând să nu par la fel de disperat precum mă simt. — Domnule doctor Joshi, aveţi un minut? Trece dezinvolt pe lângă mine, halatul său alb atin- gându-se de pantalonii albaştri. — Aveţi grijă la consumul de lichide al pacientului din camera 205 şi raportaţi orice durere de stomac sau creştere a temperaturii. întinde o fisă. t — Când soseşte doctorul Coventry? — într-o oră, domnule. Asistenta cu faţa rotundă îşi notează ceva. Doctorul se încruntă. Aşa de târziu? Trebuie să mănânc acum. — Vă pot lua eu un burger, mă ofer în încercarea de a-i capta atenţia. Funcţionează, pentru că se întoarce înspre mine. fiction connection Regatul %făramat __ Cine eşti tu? Deschid gura ca să răspund, însă asistenta vorbeşte înainte ca eu să pot rosti ceva. — Este Easton Royal, domnule. Din familia Royal, cea cu aripa Maria Royal, adaugă ea. Mulţumesc, drăguţă asistentă. O să-ţi cumpăr flori mai târziu. — Easton Royal, zici? Se scarpină în cap cu un pix în timp ce-i pică fisa. — Ce doreşti? — Mă interesez de Hartley Wright. Sora mea mi-a spus că aţi venit şi aţi vorbit cu familia

mea despre ea? Eram cu fratele meu. Mă întrebam dacă puteţi repeta. Hartley e iubita mea şi vreau să mă asigur că n-o dau în bară. Zâmbesc — sau încerc, în orice caz. — Iubita ta, zici? Oftează şi îşi vâră pixul în buzunar. — E destul de grav. Când iubita ta a căzut, s-a izbit foarte tare cu fruntea şi lovitura i-a afectat lobul frontal. Nu există nicio leziune evidentă la tomografie, însă nu putem vedea chiar tot. Ridică din umeri. — Ceea ce-mi pot da seama după starea pacientei este pierderea de memorie, în special cea autobiografică — ceea ce înseamnă că nu-şi poate aminti evenimente actuale cum ar fi felul în care ai invitat-o la balul de absolvire, primul vostru sărut, genul acesta de lucruri. E posibil chiar să nu-şi amintească faptul că ieşiţi împreună. Nu ştim cât de extinsă este pierderea de memorie, însă... Face o pauză de parcă ar exista o veste mai rea decât chestia pe care tocmai mi-a servit-o. îmi îndrept coloana pe care o simt ca o gelatină. 53 Erin Watt — Dar ce? — Dar ieri a zis ca avea paisprezece ani, a.şa ta par sa fit* aproape trei ani şi ceva tie pierdere de memorie. Voi doi sunteţi împreună de atunci? Scutur uluit din cap. Seb nu vrea sa se trezească, iar Hartley şi-a pierdut amintirile. Nu-mi vine sa cred por căria asta. — Ghinion, băiete. E posibil să-şi recapete amintirile. Este încă devreme, aşa că recomandarea mea e sa aştepţi puţin înainte de a începe să-i povesteşti despre momentele minunate petrecute împreună. Şi, dacă aţi avut momente proaste, ei bine, această pierdere de memorie e uri lucru bun. îmi doresc ca prima mea soţie să fi suferit de aşa ceva. Aşa poate mă alegeam şi eu cu ceva mai bun în urma divorţului. îmi face cu ochiul şi mă împunge cu pumnul în umăr. — Alte întrebări? — E trează? — Era când am văzut-o acum câteva ore. Poţi merge să verifici. Pune o vorbă bună pentru mine la taică-tău, da? zice doctorul pe un ton mult prea vesel şi pleacă. Las să-mi cadă capul în piept şi încep să număr în ordine descrescătoare de la o mie ca să nu fug după el şi să-l dau cu capul de podea. Faptul cd-l iei la bătaie pe doctor n-o să facă să-i revină mai repede amintirile lui Hartley, zice cealaltă jumătate a mea, cea bună. Nu, însă eu mă voi simţi mai bine, replic eu. îmi ciupesc baza nasului cuprins de frustrare. Tot timpul ăsta pe care-l petrec aici în liniştea asta ca de mormânt, cu nimic altceva decât voci şoptite, sunete fiction connection Hf'fjoUiI ţfdrOmof mecanice si aparate care ţacune, mă înnebuneşte. Vreau sa plec, cu toate astea în momentul în care ies devin atat de agitat, încât îmi vine să-mi jupoi propria piele. Nu. Trebuie să stau aici — aproape de Seb şi de Hartley. Mă îndrept spre camera lui Hartley şi ciocan uşor în timp ce deschid uşa.

—

Mama? se aude vocea slăbită a lui Hartley. — Eu sunt, iubire, răspund, dând roată setului de canapele şi scaune, care despart patul de spital de restul apartamentului. Stomacul mi se strânge din nou în momentul în care o văd şi pare atât de mică şi de vulnerabilă sub cearşafurile albe. Mă las pe vine lângă pat şi-i iau mâna, atent să nu-i desprind senzorul de pe deget. Se uită la degetele noastre împreunate, apoi la chipul meu. Vidul din privirea ei mă înfioară. Habar n-are cine sunt. Doctorul m-a prevenit, însă nu eram pregătit. Nu am priceput ceea ce mi-a spus despre pierderea de memorie. A plutit pe suprafaţa creierului meu ca o speculaţie aleatorie pe care o ştiam, însă n-am asimilat-o, pentru că nu era importantă. Oare sunt atât de încrezut încât îmi închipui că o să-şi amintească oricum de mine? Nu, e din cauză că n-am dorit să accept adevărul. însă acum, când m-a pocnit în faţă, nu-l mai pot ignora. — Eu sunt, Hart, Easton. Ochii ei se măresc în timp ce conştientizează acest lucru. Stai aşa, chiar mă cunoaşte. Expir prelung. Pot în cele din urmă să respir. într-un fel, simplul fapt că mă aflu în prezenţa ei mă linişteşte. — La naiba, Hart, sunt atât de bucuros că eşti bine. 55 Erin Watt — îmi tot spui Hart. *Fata mă fixează cu privirea. — Asta e porecla mea? Mă opresc o secundă, pentru că-mi dau seama că n-am auzit pe nimeni care să-i spună aşa, iar eu am început s-o fac abia după accident. Presupun... ei bine, presupun că mă face să mă simt mai aproape de ea când îi spun aşa, ca şi cum ea e mai mult decât Hartley pentru mine. Ea e Hart şi e iubirea mea. Iisuse Hristoase. Ăsta-i cel mai siropos lucru pe care l-am gândit vreodată în viaţa mea. Sub nicio formă n-am de gând să-i spun asta. Aşa că ridic din umeri şi spun: — Aşa îţi spun eu. Nu ştiu dacă şi ceilalţi îţi zic aşa. Apoi îmi înlănţui degetele cu ale ei, ducându-le pe amândouă la buze. Vârfurile degetelor ei sunt roz, ca ale mele. Probabil că se simte mai bine. Vreo două din unghiile ei sunt mai scurte decât restul. Probabil că şi le-a rupt în accident. îmi trec unghiile acelea boante peste buza mea de jos. — Ultimele zile au fost un coşmar, iubire. Totuşi ar fi putut fi mai rău. Asta îmi tot spun. Ar fi putut fi al naibii de rău. Deci cum te simţi? f E o tăcere îndelungată, apoi singurele degete lipite de gura mea sunt doar ale mele. Ridic privirea şi îi văd ochii mari fixându-mă cu veritabilă panică nuanţată de... frică, oare? — Hartley? întreb şovăielnic. — Easton... Royal? zice ea de parcă niciodată înainte nu mi-a pronunţat numele cu voce tare. La naiba. La naiba. Chiar nu-şi aminteşte de mine. fiction connection lingă tul .imam, it Pielea ei ro/.dic devine desiul de alb.l, cearşafurile de pe p*itul ci. •isori.iij < ii

— Mi se face rău, zice ea (u vor ea răguşită şj m< tpt. *„1 eructeze. Mă răsucesc şi mă uit după ceva în care să poată voma. Nu văd nimic în afară de o tavă care zar e abando nară cu aproape toată mâncarea neatinsă. I-o vâr în poală exact la timp. Ea încearcă să vomite tn tavă, insă fare o mizerie de nedescris. Lacrimile i se preling pe chipul palid. înjur şi apăs butonul de urgenţă. — Hartley Wright are nevoie de puţin ajutor aici. Mă reped la baie şi înşfac nişte prosoape pe care le folosesc pentru a-i şterge faţa. Ea plânge şi mai tare. — Ce pot face? stărui eu. Vrei nişte apă? Să te duc până la dus? f — Pleacă. Te rog doar să pleci, suspină ea. Uşa camerei se deschide brusc în timp ce asistenta cu faţa rotundă intră în grabă. O expresie senoasă a înlocuit-o pe cea jovială. Mă străpunge cu o privire aprinsă. — Puteţi pleca acum, domnule Royal. Sora cheamă întăriri şi curând camera se umple de persoane care mă dau la o parte în timp ce încearcă s-o ajute pe Hartley. Stau acolo ca un idiot, cu prosoapele ude în mâini, în timp ce asistentele scot cearşafurile şi şterg mizeria cu nişte cârpe. Un infirmier mă prinde de umăr. — Scuze, prietene, însă o să te rugăm să pleci. Pacienta are nevoie de tratament. — Dar eu... — Nu. Nu mă lasă să termin şi cumva mă pomenesc pe hol privind la uşa închisă, cu prosoapele murdare în mâini. Erin Watt — Ai avut parte de o întrevedere drăguţă cu iubita ta? zice o voce de vipera în spatele meu. Ma răsucesc pe călcâie şi mă încrunt la Felicity Worthington. — Ce faci aici? îmi schiţează un zâmbet fals. » — Bunica mea are o fractură de şold şi se recuperează în urma operaţiei. E posibil să moară din cauza vârstei înaintate şi a oaselor fragile, însă mersi de întrebare. — Scuze, bolborosesc eu. Bineînţeles, am dat-o în bară si cu asta. Mă foiesc stânjenit şi un miros de vomă se ridică între noi. — Miroşi de parcă ai făcut baie într-o baltă clocită şi în borâtură. Nu te-ai mai spălat de la accident? Mă miros. Rahat, dar chiar put. Oare chestia asta i-a făcut greaţă lui Hartley? Fac prosoapele ghem. Lângă sala de aşteptare sunt nişte duşuri. Aş putea foarte bine să le folosesc pe acelea. Apoi mă pot întoarce să-i cer scuze lui Hartley. — Ce ai mai făcut? insistă Felicity. — Mulţumesc pentru falsa ta preocupare, însă mi-am făcut griji în legătură cu Hartley şi cu fratele meu. — Când se va trezi, o să intre din nou în comă în clipa în care va simţi cum mirosi. i t îşi flutură o mână prin faţa chipului. — Nu-mi vine să cred că eu chiar te-am considerat iubitul potrivit. Ai gura spurcată şi miroşi urât. Scârbos. — Mă iei drept cineva căruia chiar îi pasă. îşi încreţeşte nasul şi se trage înapoi.

— Ţi-aş spune să-ţi faci un duş înainte de a merge s-o vezi din nou pe Hartley, însă probabil că n-ar conta. Ea tot nu va sti cine eşti. * t Schiţează un zâmbet strâmb si dă să se întoarcă. • t 58 fiction connection Regatul sfărâmat Cum naiba ştie Felicity ce s-a întâmplat în camera lui Hartley? O înştac de umăr şi o întorc înspre mine. ___ Ce naiba vrea să însemne asta? — Câh, nu mă atinge. îmi îndepărtează mâna. — Repetă ceea ce ai spus, îi cer eu. — N-ai auzit? întreabă cu o dulceaţă binevoitoare în glas. Iubita ta are amnezie. Nuşi aminteşte nimic, nici măcar faptul că toată familia ta ar vrea s-o vadă ştearsă de pe faţa pământului. însă nu-ţi face griji, dragule, pentru că am pus-o eu la curent. — Ai pus-o tu la curent? zic eu spumegând de furie. Dacă Felicity a pus piciorul în acea cameră ca să-i împuie capul lui Hartley cu minciuni sfruntate, o s-o strâng de gât până-i vor cădea toate diamantele. — încă eşti beat? O, Doamne, fac pariu că eşti. Ce amuzant. Pariez că ai speriat-o de moarte. O namilă mirositoare ca tine în camera ei declarându-i iubire veşnică. în timp ce strâng cu putere din dinţi, Felicty râde cu încântare răutăcioasă. — Nu mi-am dat seama că Moş Crăciun mi-a adus mai devreme unul dintre cadouri. O porneşte în josul culoarului, cu părul său lung fluturând asemeni unui stindard în urma sa. A naibii nedreptate, spumeg eu de furie. N-am mai băut din noaptea accidentului. în timp ce-mi înfrânez pornirea de a merge şi a o înfrunta, aud uşile din spatele meu deschizându-se si închizându-se. Mă întorc şi o ză- resc pe asistentă mergând furioasă în josul culoarului. Fug după ea. — Fără vizitatori în momentul de faţă, zice ea, antici- pându-mi întrebarea. 59 Erin Watt — Bine, însă ce e în neregulă cu ea? — Suferă de amnezie temporară şi orice veţi fi vorbit voi doi acolo înăuntru a declanşat o dereglare vestibulara care i-a provocat voma. Doctorul Joshi ţi-a spus s-o laşi să-şi amintească lucrurile în ritmul ei. — N-am spus nimic... însă nu continui, pentru că am făcut-o. I-am ţinut mâna. l-am sărutat vârfurile degetelor. Iam spus că am fost îngrijorat de moarte pentru soarta ei. Asistenta profită de ezitarea mea. — Indiferent ce i-ai spus i-a făcut rău, aşa că fii atent data viitoare sau nu vom mai putea să te lăsăm în camera ei. — în regulă, zic eu strângând din dinţi şi o las să plece, îmi vine să strig, însă asistenta deja mă antipatizează, aşa că nu-i pot da alte motive pentru a mă ţine departe de camera lui Hart. încerc să-mi adun gândurile şi să mă concentrez. S-o luăm cu începutul. Hart e bolnavă. Trebuie să fiu puternic de dragul ei. Seb e în comă. De dragul lui trebuie să-mi păstrez autocontrolul. îmi spun că trebuie să respir. Trebuie să mă concentrez pe aspectele pozitive. Toată lumea e în viaţă.

Sigur, sunt zdruncinaţi, însă respiră cu toţii. Lucrurile se vor rezolva. Mă întorc în salonul VIP şi mă îndrept spre duşuri. După ce mă şterg cu prosopul, îmi pun hainele şi mă îndrept spre salonul lui Seb. Apăs clanţa cât mai discret posibil şi pătrund înăuntru. inseparabili. Se văd chiar si eu pe gemeni, n-aş fi surprins d vieţii lui Sawyer. Cei doi sunt Şi cu aceeaşi fată. 60 fiction connection I ravcrscv
întâmplă în acest moment? o întreb pe asistenta Susan în timp ce mă ajută să urc în patul cu cearşafuri proaspăt schimbate. Obrajii i se umflă în timp ce zâmbeşte. — Se numeşte amnezie anteretrogradă. A — îmi pot induce singură chestia asta? Cum ar fi să-mi vâr degetele pe gât ca să vomit, doar că de data asta să mă împung în ochi? Vreau să mă vâr sub pat şi să mă ascund de ruşine. Tocmai am vomitat în poala celui mai frumos băiat de pe faţa pământului. — Ca soluţie alternativă, aveţi cumva vreo maşinărie specială unde pot face pe toată lumea să-şi piardă memoria? — Gata, gata, domnişoară Wright. Ţi s-a făcut puţin rău de la stomac. I se poate întâmpla oricui. Se întâmplă în mod frecvent. Ameţeală, vertij, pierderea echilibrului pot fi consecinţe ale faptului că te-ai lovit la cap. Erin Watt Pau' nu,Tla* CJieslii nasoale. îmi duc mâna Ia frunte pentru a bloca lumina. Ie descurci de minune, mă asigură ea, cuplându-mă la tuburile şi monitoarele mele. De fapt, atât de bine încât doctorul Joshi crede că mâine vei putea merge acasă. N-ar fi drăguţ? Mă mângâie pe braţ şi iese târându-şi picioarele. Nu ştiu dacă ar fi drăguţ. De fiecare dată când mama şi tata au apărut la spital, a existat un uşor aer de dezaprobare, ca si cum ar fi furiosi că m-am accidentat. îmi do- resc să-mi spună cineva cu exactitate cum s-a întâmplat accidentul sau măcar o versiune a celor întâmplate. Mă întreb cum se simte cealaltă persoană. Ce înseamnă că se află într-o situaţie critică? Eu în ce situaţie mă aflu? Ar fi trebuit s-o întreb pe asistenta Susan acest lucru. Poate că Felicity sau Kyle ştiau. De ce nu i-am presat să-mi dea informaţii în locul porcăriei irelevante despre cu cine m-am culcat şi cu cine nu — cu toate că, văzându-l pe Easton Royal, îmi dau seama că amândoi mănâncă rahat. în niciun caz nu e posibil ca Easton Royal să fi fost vreodată interesat de mine. Sunt banală. Am un păr negru banal şi ochi cenuşii banali. Am o faţă banală cu un nas mic, o punte nazală nonexistentă şi câte un coş care-mi iese din când în când. Sunt de înălţime medie şi Ia sutien port un număr foarte obişnuit: 34 B. Easton Royal are părul atât de negru şi de des, încât ar putea fi imaginea de pe o cutie de vopsea de păr. Ochii lui sunt atât de albaştri, încât jur că aş putea auzi valurile oceanului izbindu-se de mal când clipeşte. El e cel care suferă de pierderi de memorie, dacă a putut să vină în camera mea şi să-şi lipească buzele acelea senzuale de degetele mele. fiction connection lift ful ut WriM/muf îmi duc degetele la buze. Mirosul de săpun IIUMIH i- nal al spitalului îmi umple narile si cobor repede mana, dezgustată. Kyle avea dreptate in legătură cu un lucru. Cu siguranţă mi-a plăcut Easton Royal. Şi chestia asta e deprimantă, pentru că, în primul rând, asta înseamnă că e posibil ca el să aibă dreptate şi în privinţa altor lucruri şi, în al doilea rând, ideea că-mi place un băiat de nivelul lui Easton Royal e extrem de absurdă. Unde aş fi putut să-l cunosc pe Easton? Sau pe Felicity, apropo? Kyle, pe de altă parte, arată ca un puşti de la North. Dacă ar fi să ghicesc, eu şi Kyle ne-am strecurat pe furiş la o petrecere de la Aston Park şi am început să ne certăm. Easton s-a simţit generos şi a hotărât să mă lase să-l pipăi? Scenariul acesta nu pare în regulă, însă nu mă pot gândi la altă explicaţie realistă. Scot un mic ţipăt plin de frustrare. Urăsc că nu ştiu asta. E groaznic. Toţi oamenii ăştia

ştiu lucruri despre mine. Nu e cinstit. Am nevoie de imagini. Cu toate că... poza pe care Felicity mi-a arătat-o în grabă a avut rolul să mă bage şi mai tare în ceaţă. în acea imagine eram eu si Easton. Ne sărutam. De ce? Cum? Când? Toate aceste lucruri îmi sunt necunoscute. Trebuie să fac singură investigaţii, ceea ce înseamnă că am nevoie de telefonul meu, de un calculator şi de geanta mea — şi nu neapărat în această ordine. O voi întreba pe mama când vine în vizita. — Cum se simte pacienta mea preferată? zice doctorul Joshi pe un ton cântat în timp ce intră în salon în dimineaţa următoare. 9 6$ J I nn W.iti / amhetul sau omniprezent so întinde de-a lungul letei salo ascuţite. — Bine. Ma torţez să mă ridic în şezut. —- l-aţi văzut pe părinţii mei? Mama n-a aparul deloc seara trecuta. Am dormit îngrozitor, pentru că mi-atii tot făcut griji să n-o ratez. — N-au venit seara trecuţii? doctorul Joshi pare uşor surprins. — Eu... poate că i-am ratat. — Probabil. Par nu cred ca i-am ratat. Cred ca sunt supăraţi pe mine, însă nu ştiu de ce. Din cauza accidentului sau e altceva la mijloc? Simt o senzaţie de gol în piept. Aceasta generează un alt tel de durere decât cea fizică. Mai rău, vinovăţia mă mănâncă de vie. Chiar trebuie să ştiu ce face cealaltă persoană. Poate doctorul Joshi mă va ajuta, dacă îl întreb. Domnule doctor, zic pentru a-i atrage atenţia. — 1 Immm? K cufundat în fişa mea. — Cum se simte cealaltă persoană? Pacientul în stare critică? — Mmmm, nu prea am voie să spun, Hartley. Există reguli privind protecţia vieţii private şi aşa mai departe. Scoate o lanternă şi o îndreaptă înspre una dintre pupilele mele. — Cum e memoria azi? — Excelentă. — Nu minţi, bineînţeles. — Nu. Fredonează din nou în timp ce-mi inspectează şi celălalt ochi. Nu cred că mă crede. 6e» fie lion comwlion H'Vn'ul ^fdrârnai __ pacientul în Stare critica e tot în stare critica? Nu. l'.sto stabil. /;/. Corect. Mi s-a mai spus asta şi înainte. _ Are vreun os rupt? Vreo pierdere de memorie? Unde a fost rănit mai exact? Doctorul Joshi îşi îndreaptă spatele şi flutură lan terna în direcţia mea. — Niciun os rupt, însă doar atât obţii de la mine. îşi bagă lanterna în buzunar şi notează ceva în fişă. îmi întind gâtul pentru a vedea dacă pot citi, însă scrisul lui seamănă mai mult cu nişte zgârieturi de pisică. Pun o altă întrebare. — O să se facă bine vreodată?

— Nu văd niciun motiv pentru care să n-o facă. Acum e timpul să te concentrezi pe însănătoşire a ta. Poţi face asta? Mă relaxez pe perne, dând voie încrederii doctorului Joshi să mă liniştească. — Da. — Cum te simţi azi? — Bine. Mă împunge în piept. Tresar. — Bine, mă doare câte ceva, rectific eu. — Domnule doctor Joshi. Vocea mamei mele provoacă un val de fericire în tot trupul. — Mamă! exclam, încântată că ea chiar e aici. Bineînţeles că e aici, mă asigură o voce mică. Unde altundeva ar putea fi? Corect. Şi probabil că a venit şi seara trecută, când mă odihneam. Probabil a vârât capul pe uşă şi a crezut că dormeam şi n-a voit să mă deranjeze... — Hartley. 67 1 Erin Watt I onul ei e sacadat. Doctorul întoarce capul şi o salută. 1 toamna Wright, bună dimineaţa. Zâmbetul de pe chipul meu păleşte în momentul in care mama face un pas înainte. Ea nici măcar nu se uită la mine, ci numai la doctor. Ce se întâmplă? De ce nu vine să mă îmbrăţişeze, să mă sărute pe obraz sau să mă mângâie pe braţ? Orice. — Bună dimineaţa. Am vorbit cu asistentele şi mi-au spus că Hartley poate fi externată azi. Aş dori să se întoarcă mâine la şcoală. Se apropie examenele finale. Mă holbez surprinsă la ea. Mă doare capul, îmi simt pieptul de parcă a trecut o betonieră peste el — de două ori — şi tot n-am nicio amintire din ultimii trei ani. Oare n-am nevoie de câteva zile de pauză înainte de a mă întoarce la scoală? t Doctorul se încruntă. — Am discutat posibilitatea de a o externa, însă acum, că am văzut-o în această dimineaţă, cred că ar trebui să mai stea încă douăzeci şi patru de ore. Mâine vom vedea cum evoluează. — Mi se pare că azi e foarte bine. Mama pare surprinzător de hotărâtă. — Asistenta a zis că semnele sale vitale au fost stabile în ultimele douăzeci şi patru de ore. Nu mai are nevoie de perfuzie, deoarece poate lua analgezicele pe cale orală. Nu există niciun motiv pentru care să mai stea aici încă o zi. Merge cu spatele până la uşă şi-l trage pe tata în cameră. Inima îmi tresare la vederea lui. La început cred că tresare de bucurie, însă... nu sunt sigură că e chiar aşa. E nervozitate, îmi dau seama. De ce aş fi emoţionată la vederea tatei? 68 fiction connection vX'îft ' ;4 Vota are telefonul lipit vio ureche insă ii Usă să MM -wv p»*nă ia iumatatoa obrazului

pentru a ni so adresa Care o problema ? — John. vor s-o mai tina pe Hartley aici încă O ri. Mama o aetata. Pe ce oare ar fi o problema dacă as --.o, sta încă o zi la spital? — A sa si? S-o ţină. jşi duce telefonul din nou la ureche si se întoarce cu spatele. — Bine atunci, zice doctorul si notează ceva. Dincolo de spatele doctorului, o văd pe mama mergând la tata si trăgându-l de braţ. Bl se uita urât la ea. insă ea nu se lasă descurajata. I nvtează o conversaţie şoptită pe care n-o aud insa o văd pe mama frecându-si degetele unele de altele. Privirea tatei se mută de la chipul mamei la spatele doctorului. îşi întrerupe convorbirea telefonică şi merge înţepat până in dreptul doctorului. — Chestia asta e tot pe cheltuiala lui Callum Royal, corect? Pe cheltuiala lui Callum Royal? Fac ochii mari. De ce mi-ar plăti domnul Royal spitalizarea? Doctorul ridica din sprâncene. — N-am nici cea mai vaga idee. V a trebui să vorbiţi la facturare despre asta. — Cum de nu ştiţi? întreabă tata. Aşa va câştigaţi banii. N-am murit de la rănile provocate de accidentul auto. însă ruşinea e posibil să-mi vina de hac. Doctorul îmi remarcă stânjeneala. îmi face cu ochiul şi încearcă sa destindă atmosfera. 6« — Fu sunt însărcinat să mă asigur că fiica dumneavoastră se însănătoşeşte, incă o noapte ar trebui să fie de ajuns. Mă prinde de degetul mare de la picior şi îl scutură. — îţi place aici la Bayview General, nu-i aşa? Cearşafuri curate în fiecare zi şi atenţie specială. Dacă nu voi mai vedea niciodată o asistentă în viaţa mea. voi fi Încântată. — Şi mâncarea e foarte bună, adaug pe un ton mucalit. — Dorim să vă fim pe plac. El agaţă fişa pe tăblia patului. Face semn cu capul înspre părinţii mei şi iese. Mama abia aşteaptă ca uşa să se închidă înainte de a se repezi la patul meu şi de a trage de cearşafuri. — Hai să mergem. — Hai să mergem, unde? întreb confuză. — Plecăm. Xu mai petreci încă o noapte aici. Ştii cât costă camera asta? îmi scoate dispozitivul de monitorizare de pe deget şi-l aruncă într-o parte. — Cât o maşină micuţă. Atât costă o rezervă aici la »* Bayview. Mă ridică în picioare şi-mi înmânează o geantă mică de voiaj pe care nu-mi dădusem seama că o are cu ea. — John, mergi şi vorbeşte cu asistenta şi află cum poate fi externată. O vom lua oricum. — Sun la biroul de facturare, se lamentează tata. — X-are sens. Am primit telefon în dimineaţa asta că cei din familia Royal refuză să plătească serviciile medicale ale lui Hartley, pentru că ei cred că ea e de vină pentru accident. Mama se întoarce furioasă către mine. fOfMtVsr Regatul sfărâmat — Nu-mi vine sa cred ca ai băgat în spital un Royal! Ştii ce o sa ne Iaca chestia asta?

Suntem ruinaţi. Ruinaţi! Ce faci? îmbracă-te! se răsteşte ea, cu o expresie dezlănţuită în ochi. lotuşi nu mă pot mişca. Vestea pe care tocmai mi-a dat-o mama m-a îngheţat pe loc. Domnul Stare Critică e unul dintre băieţii Royal? Fratele lui Easton? Nu. Nu poate fi. De ce ar veni Easton în camera mea şi m-ar ţine de mână, dacă l-am băgat în spital pe fratele lui? — Vrei să vii odată? ţipă mama. Sar din pat şi aproape că vomit în momentul în care durerea mă copleşeşte. Mama mă înşfacă de mână şi mă împinge către baie. Mă sprijin de chiuvetă şi mă aplec peste vasul de toaletă pentru a vărsa cele cinci îmbucături de fulgi de ovăz pe care am reuşit să le înghit la micul dejun. Fără să tină cont de starea în care mă aflu, mama continuă să trăncănească. — Mâine, când te duci la şcoală, ai grijă să fii drăguţă cu toată lumea. Să nu faci niciun fel de probleme. Să nu intri în niciun fel de conflict. Dacă o faci, ne distrugi familia. Taicătău îşi poate pierde slujba. Ne-am putea pierde casa. Soţul lui Parker ar putea-o părăsi. Pe tine şi pe ea ar fi trebuit să vă trimitem acasă la bunică-ta, nu la internatul ăla şmecher din Nord. / Bunică-mea? Cotoroanţa aia? Bate copiii cu lingura. Deschid robinetul şi ud un prosop de hârtie. Mama exagerează, hotărăsc în timp ce mă şterg pe faţă. Are tendinţa de a face asta. Dacă varsă cineva suc pe jos, chiar dacă e gresie, mama începe să ţipe că n-o să poată niciodată să scoată pata şi că podeaua e distrusă. Sau dacă curcanul e cam rumenit de Ziua Recunoştinţei, toată Enn Watt .. .. tfiioscstc c»im*ninUriM <5 pasarea e necomestibila. Mereu • , , ,, . ni, tine m trau y mi se tirn ne trim,to do acasa pent™■> ,inimUl-mi prosopul niciodată de uivant ma
Aşternuturi Ic imi par necunoscute, după cum pare şi biroul laminat în alb din colţ, împreună cu o colecţie mică de uniforme, cămăşi şi pulovere din dulap. Pereţii de un alb imaculat sunt goi. Singurele pete de culoare sunt cuvertura în degrade mov cu albastru şi perdelele în aceleaşi culori, care au rămas şifonate de când au fost împachetate şi vârâte în cutiile de carton. împing umeraşele din dulap dintr-o parte într-alta. Am puţine haine. Două jachete de lână neagră cu un petic cu roşu, alb şi auriu cusut pe piept atârnă în mijloc, într-unul din buzunarele din faţă ale uneia dintre jachete e un şerveţel de hârtie mototolit. în stânga se află un şir de cămăşi albe cu nasturi până jos: trei cu mânecă lungă si două cu mânecă scurtă. Un hanorac cu fermoar şi un pulover bleumarin atârnă lângă acestea. Pe podea se află o pereche de adidaşi albi care arată — şi miros — a nou şi o pereche de mocasini negri şi jerpeliţi. Pentru partea de jos am trei perechi de jeanşi, două perechi de pantaloni de yoga şi două fuste ecosez plisate, albastru cu verde. Acestea din urmă fac probabil parte din uniforma mea de scoală. Mama m-a informat că frecven/ tez şcoala privată Astor Park, cea mai exclusivistă — şi scumpă — şcoală privată din acest stat. Astfel s-a rezolvat misterul în privinţa locului de unde îi cunosc pe Felicity şi pe Easton şi, presupun, pe Kyle, cu toate că nimic nu are în întregime sens pentru mine. Mama nu mi-a oferit nicio explicaţie referitoare la motivul pentru care acum frecventez Astor Park sau de ce fiction connection Hnf'iiut 'fiiifaruri l(1i fost lrei ani 11 internat ÎM nordul statului New York Nu m-a prevenit ui dormitorul meu a lost transformai in caiiuTii de depozitare iii timpani lipsii şi (ii ţoale ofoet tele mele personale au tost date de pom,mii. Când am întrebat unde suni geanta si telefonul meu, mi-a spus că ambele au fost distruse m accident. Informaţia asta a fost 0 lovitura atât de puternica in stomac, încât am încetat sa mai pun alte întrebări. Sperasem câ aş putea pune cap la cap părţi din viaţa mea cu ajutorul telefonului — galeria mea foto, mesajele mele, conturile de pe reţelele de socializare — însă această ocazie a fost distrusă în timpul accidentului. Restul dulapului este gol. în comoda mică din faţa patului găsesc lenjerie intimă, nişte sutiene simple şi vreo câteva hanorace drăguţe. Stilul meu este unul simplu, se pare. Mi-e greu să cred că acestea sunt toate hainele pe care le deţin. îmi amintesc vag că acest dulap dădea pe afară de porcării cumpărate de la Forever 21 şi Charlotte Russe. Erau ieftine, însă drăguţe şi colorate. Presupun că, atunci când am stat Ia internat, gusturile mele au evoluat înspre un stil la fel de insipid ca pâinea albă. Oare acesta e un progres? Nu-mi pot da seama. Scotocesc prin biroul meu, căutând indicii referitoare Ia trecut, însă nu-i nimic acolo. Nu există nicio felicitare, poze vechi sau măcar nişte creioane folosite. Toate obiectele din sertare sunt noi. Chiar si caietele sunt imaculate, ca şi cum mâine ar fi prima mea zi de şcoală, nu cea de-a treia lună a semestrului. în primul caiet sunt vârâte un orar şi o mică harta a campusului. Scot orarul. Matematică, Gândire feministă, Muzică. Mă uit în jurul meu prin cameră, însă nu-mi văd vioara. Oare se află la scoală? # 75 Erin Watt

Merg până la uşă şi o strig pe mania. — Ce este? întreabă ea, apărând la capătul s< arilor ( u o cârpă de vase în mâini. — Unde mi-e vioara? — Unde ţi-e ce? — Vioara mea. Cânt încă, nu? Iau lecţii de muzică. Ridic orarul. — Aa, aia. Pufneşte dispreţuitor din nas. — Nu prea mai cânţi la vioară, însă e obligatoriu să alegi un curs opţional, aşa că team înscris la muzică. Cânţi la una de la şcoală. Şi pleacă. Am un răspuns, însă acesta nu mi se pare complet. îmi frec din nou încheietura mâinii. în timp ce mă-ntorc în dormitor, îmi atrag atenţia imaginile de pe pereţii holului. E ceva ciudat în legătura cu acestea. Mă îndrept încetişor înspre ele, studiindu-le pe fiecare. Sunt poze cu Parker, sora mea cea mai mare, de la naştere până Ia nuntă. Fotografiile cu Dylan, sora mea mai mică, se sfârşesc după cea de-a noua, ceea ce înseamnă că acum este în clasa a opta. La sfârşit este o poză de familie. Probabil e una recentă, pentru că eu nu sunt în ea. Sunt la cină într-un hotel sau cam aşa ceva. Sunt tavane înalte şi tablouri mari suflate cu aur. Scaunele sunt tapiţate cu catifea. Cu toţii sunt îmbrăcaţi elegant — tata în costum negru, mama într-o rochie roşie cu paiete, Parker poartă o ro- chie simplă neagră cu un şirag de perle la gât, iar Dylan e intr-un pulover şi o fustă mov. Toţi zâmbesc — chiar un „Tu eşti" când am sos.t acasa, apoi a dispărut în camera ei si de atunci m-a evitat. fiction connection f'ifijl 'Jnrrimot f*Pf VOM de familie e răspunsul la întreba;.-,, • ;-regulă cu aranjamentul din hol? l-n nu sunt în „kiuna ru dintre poze Familia mea m-a şters la propriu clin propriul < amin. Ce anume am făcut acum trei ani? Am dat foc la ^ -Xm omorât animalul de companie al familiei? Caut casa. în memorie, însă nu găsesc nimic. Nici măcar nu-mi amintesc că am fost alungată de acasă. Cea mai dară amintire pe care o am e referitoare la nunta surorii mele Parker. Asta s-a întâmplat acum patru ani. îmi amintesc că eram supărată că n-am primit şampanie pentru toast şi că am şutit totuşi nişte băutură împreună cu o fată scundă, cu păr castaniu, despre care memoria mea îmi spune că e verişoara mea Jeanette. Ni s-a făcut rău de la un pahar fiecare. Ar trebui s-o sun. Poate îmi umple ea golurile, pentru că nimeni din casa asta n-o va face. Mă urnesc în josul scărilor în căutarea mamei. Ea spală vasele, are un şorţ de culoarea denimului în jurul taliei şi o uşoară grimasă pe buze. — Ce este? întreabă ea, cu iritare în voce. — Pot folosi telefonul tău? — Pentru ce? Iritarea se metamorfozează în suspiciune, îmi împreunez mâinile la spate şi încerc să nu par vinovată, fiindcă ce poate fi în neregulă în privinţa faptului că vreau să vorbesc cu verişoara mea? — Mă gândeam s-o sun pe Jeanette. — Nu, este ocupată, răspunde mama pe un ton categoric. — Este nouă seara, protestez eu.

— Este prea târziu pentru a mai sta la telefon. — Mamă... Erin Watt Soneria zbârnâie înainte ca eu să pot găsi un argument valid. Mama mormăie ceva care seamănă suspect de mult cu „Slavă Domnului", apoi aşază oala pe cart o freca pe uscător si se grăbeşte la uşa de la intrare. îi ochesc poşeta. Telefonul ei se pentru, in partea de sus. Dacă i-aş împrumuta t ^ să zicem, zece minute, oare şi-ar da searn . f„ paralel ca blala, Pe ,a bucătărie- Daca e cel mai rău lucru care se poate in P de un UŞOf lua telefonul, gândesc, simţind cum P sentiment de isterie. — A venit iubitul tău să te vadă, mă anunţa mama. E un băiat de la Astor, şopteşte ea în timp ce mă înşfacă de braţ. Sunt gata s-o întreb cum de ştie în momentul în care-l văd — pe Kyle Hudson — stând lângă uşa de la intrare şi privind curios în jurul său prin casă, de parcă n-ar fi pus niciodată piciorul înăuntru. Poartă nişte jeanşi strâmţi care sunt prea mulaţi pentru constituţia lui îndesată şi o jachetă neagră de piele cu o emblemă în partea stângă deasupra pieptului, care se potriveşte cu emble mele de pe cele două sacouri ale mele de sus. — Eu, ăăă, m-am oprit să văd ce mai faci, zice el, fără să se prea uite în ochii mei. — Sunt bine. E prima oară într-o săptămână când a trecut pe la mine să vadă cum mă mai simt. îşi freacă piciorul de gresie. Mama mă ciupeşte într-o parte. — Hartley vrea să spună că este foarte bucuroasă că ai trecut pe aici. Hartley e şocată că are un iubit atât de grijuliu, la loc. f ace semn înspre canapeaua din camera de zi. connection Krqatul sfărâmat _ Să-ţi aduc ceva? Kyle scutură din cap. — Mă gândeam s-o iau pe Hart-foy până la French 1 wist. Mă întâlnesc acolo cu nişte puşti de la Astor. Strâng din dinţi. Urăsc felul în care îmi spune numele. — Bineînţeles, ciripeşte maică-mea. Stai să mă duc să aduc nişte bani. Dar nu se mişcă imediat, aşteptând ca el s-o oprească, în schimb, el ridică din sprâncene aşteptând. — De fapt, sunt cam obosită. Mă desprind din strânsoarea mamei. — Nu mă simt în stare să ies. — Nu mergem în club, Uait-lay. E o patiserie. Mda, e foarte grijuliu. — Ba o să meargă. De ce nu te duci să te schimbi, sugerează mama, apoi pleacă în grabă să aducă banii. Privesc în jos la jeanşii mei negri prespălaţi şi la hanoracul bleumarin cu dungi albe la

mâneci. — Ce e în neregulă cu felul în care sunt îmbrăcată? — Totul, răspunde Kyle. Ridic bărbia. — Nu mă schimb. — Bine. E înmormântarea ta. Să nu mi te plângi când o să se facă mişto de tine. r — Să se facă mişto de mine? Ce, suntem în şcoala generală? De ce i-ar păsa cuiva cu ce sunt eu îmbrăcată? scutur enervată din cap. De asemenea, pot conduce singură până acolo, adaug, pentru că nu vreau să intru în cine ştie capcană mortală condusă de el. — Nu poţi. N-avem carnetul tău, zice mama, întor- cându-se cu portofelul. S-a pierdut împreună cu toată geanta, îmi aminteşte ea. Erin Watt Complicaţia asta nici nu mi-a trecut prin minte. Dar, mamă... ofTllne uite douăzeci de — Nu mă lua cu dar, mama pe nu dolari. îmi vâră o bancnotă în faţă. — Ar trebui să-ţi ajungă. Kyle se strâmbă. ., Mdea, ajung, declar eu şi bag în buzunar ce. douazec, de dolari. — Excelent. Distracţie plăcuta. Ea mă împinge efectiv aîară pe u?^ De îndată ce aceasta se mcniae întorc înspre Kyle. ^ . — Nu cred că noi am ieşit vreodată împreuna. Ma tratezi ca pe un gunoi şi am zero sentimente faţa de tine. Dacă nu ne-am despărţit înainte, haide s-o facem acum. — Eşti amnezică. Ce ştii tu? Hai să mergem, îndreaptă degetul mare înspre un SUV parcat strâmb pe aleea noastră. — Felicity aşteaptă. ______Nu vreau să merg. De câte ori trebuie sa-ţi spun asta? Se uită fix la mine, apoi la cer, apoi din nou la mine. Enervarea i se citeşte pe faţă — în linia dreaptă a gurii, în ridurile adânci de pe frunte şi în expresia întunecată din ochi. — Încerc să-ţi fac un serviciu aici. Tu nu-ti aminteşti nimic, corect? Dau din cap pentru că n-are niciun sens să neg asta. — Mâine te întorci la şcoală, corect? Mă simt de parcă aş fi în timpul unuia din interogatoriile tatei, însă dau iar din cap. ( Ktion «xinecliof. — Atunci vrei nişte răspunsuri in seara asta sau vrei să bâjbâi ca o fraieră mâine si tot restul ziielor tale la Astor? Arunc o privire peste umăr, o văd pe mama cum imi face cu mâna din uşa de la intrare, apoi imi întorc privirea înspre Kyle. Momeala pe care mi-o flutură in fată e prea dulce pentru a o refuza. Xu ştiu ce mă aşteaptă la patiserie, insă are dreptate. Să mă intâlnesc în seara asta cu nişte persoane intr-un cadru obişnuit e mai bine decât sa merg orbeşte mâine la şcoală. — Vreau răspunsuri in seara asta, îngaim în cele din urmă.

—

Atunci, hai să mergem. Porneşte înspre SUV-ul său fără să mă aştepte. Mă precipit să-l prind din urmă, înşfăcând mânerul uşii şi aşezându-mă pe locul pasagerului din dreapta. — Tot ne despărţim, îi spun în timp ce-mi prind centura de siguranţă. — Mi-e indiferent. Apasă pe butonul de pornire al motorului. O piesă de muzică country răsună strident în boxe. întind mâna şi apăs butonul staţiei. îmi azvârle o privire mortală, însă ţin mâna apăsată pe buton. Am de gând să câştig această bătălie. — Cât timp am ieşit împreună? întreb. — Poftim? — Cât timp am ieşit împreună? repet eu. Dacă în seara asta trebuie să primesc nişte răspunsuri, acestea ar putea la fel de bine să înceapă acum. — Nu ştiu. Felicity sugerase că a fost din momentul în care am început şcoala. Presupun că şcoala a început la sfârşitul 81 Erin Watt lui august, iar acum se apropie Ziua Recunoştinţei, aşa că am ti putut ieşi împreună maximum trei luni şi ceva. — Nu întreb cănd e aniversarea noastră, doar un interval de timp la modul general. Se apleacă incomod peste volan. — Câteva săptămâni, presupun. — Săptămâni? — Mda, săptămâni. Fie are o memorie proastă, fie e slab la matematică. Poate amândouă. — Am făcut sex? Ideea asta îmi face rău la stomac, însă trebuie să ştiu. — Mdea. Rânjeşte. — Asta-i singurul motiv pentru care am fost de acord să ies cu tine. Mă implorai, înţelegi. Mă urmăreai pe culoare, stăteai lângă mine la sala de mese. Ţi-ai lăsat chiloţii la mine în dulap. Pentru prima oară, devine însufleţit. — Aşa că te-am lăsat să mi-o iei în gură. — Minunat, spun pe un ton imperceptibil. Oare aş putea fi mai dezgustătoare de-atât? Sau el? Presupun că eram perechea potrivită. — Mai ai si alte întrebări? Vrei să ştii când si unde r t t ne-am tras-o? — Nu, mulţumesc. Coca-Cola dietetică pe care am băut-o după cină începe să-mi fiarbă în stomac. Uneori amnezia poate fi un lucru bun, hotărăsc. Păcat că acestea sunt singurele amintiri pe care le recapăt. Cobor un pic geamul şi ridic puţin nasul pentru a simţi briza. — O să ţi se facă rău? întreabă Kyle cu o voce panicata. fiction connection Retf(Hui sfărâmat _ Sper ca nu, zic pe un Ion evaziv.

CI răspunde prin a călca acceleraţia pană la podea. Iubire, vreau sa scap de tine In fel de repede emu vrei sa scapi si tu de mine. 83 Capitolul 9 Easton Broasca de la uşa apartamentului lui Hartley e atât de şubredă, încât nici măcar nu trebuie să scot cheia pe care tocmai am obţinut-o de la administratorul de la parter. Câteva răsuciri din încheietură şi placa de lemn se deschide. Apartamentul e gol, după cum a spus şi el, însă sunt încă surprins şi cam zdruncinat. Voiam să fie plin de Hartley — de lucrurile ei, de mirosul ei, de ea. în schimb, e o carcasă goală. Lipseşte canapeaua veche de zece ani cu rupturi la braţe. Uşile dulapului stau deschise, dezvăluind rafturile goale. Până şi masa şubredă, de care îmi era mereu teamă că se va prăbuşi când Hartley aşeza doar o farfurie de hârtie pe ea, a dispărut. Ea a dispărut. Sau cel puţin aşa simt deja de aproape o săptămână. Părinţii ei au luat-o de la spital şi de atunci n-am mai văzut-o şi nici n-am mai auzit de ea. A fost o tortură. I-am dat mesaje. Am încercat s-o sun. Am condus prin dreptul casei ei ca un obsedat, fiction connection Regalul sfărâmat sperând s-o zăresc la una dintre ferestre. însă n-am avut un asemenea noroc. Părinţii ei o ţin ascunsă, presupun. Sper doar că se simte bine. Una dintre asistentele a recunoscut — după o oarecare presiune din partea mea — că e posibil s-o fi externat prea devreme şi îngrijorarea îmi roade stomacul de când am auzit una ca asta. De ce naiba nu mă sună? Nevoia de a mă simţi aproape de ea, într-un fel sau altul, e cea care m-a adus în seara aceasta la vechiul ei apartament. A

îmi azvârl rucsacul pe blatul de bucătărie şi arunc o ocheadă prin frigider, unde găsesc trei doze de Coca-Cola dietetică. Deschid una şi studiez sumbru spaţiul acela mic. Speram că, dacă o voi aduce aici, îi voi reîmprospăta memoria, însă părinţii ei au golit acest spaţiu. Nu arată de parcă ar fi locuit cineva aici. A dispărut până şi covorul soios, fiind înlocuit cu un linoleum ieftin de culoarea teracotei. Neputinţa mă îneacă, blocându-mi căile respiratorii. Camera se învârte şi sticla din rucsac mă strigă. îmi încleştez si-mi desclestez maxilarul. Inima îmi i t / bate cu putere. Gura îmi e la fel de uscată ca un deşert. Un cântec de sirenă se îmi răsună în urechi. Băutura si medicamentele au fost întotdeauna lucrurile la care / am apelat pentru a-mi rezolva problemele. Se sinucide mama, ia o pastilă. Ceartă cu familia, înghite o sticlă de Jack Daniel's. Neînţelegeri cu iubita, fă-le pe amândouă şi uită de toate până dimineaţă. Cutia de metal din mâna mea scrâşneşte în timp ce marginile cedează. Nu faci decât să distrugi totul. 85 Erin Watt Hotărât, pun cutia strivită în chiuvetă şi scot telefonul, mergând la aplicaţia de notiţe unde am scris o listă cu locurile unde am fost: • Plajă

• Ponton • Apartament • Scoală • Sală de repetiţii • Acasă la mine în mod ironic pentru un tip al cărui scop principal în viaţă a fost să se culce cu toate fetele disponibile de-a lungul coastei, n-am dus-o nici măcar o singură dată pe Hartley în dormitorul meu. Nu ştiu dacă ar trebui să mă mândresc cu faptul că am fost răbdător sau să-mi dau un şut în fund pentru că n-am invitat-o mai adânc în viaţa mea. îmi doresc ca ea să-şi fi pus amprenta pe toată existenţa mea, astfel încât, oriunde am fi mers, să vadă toate lucrurile pe care le tăcuserăm împreună. Nu faci altceva decât să distrugi lucrurile. Nu pot lăsa ca acea amintire să fie singura ei amintire. Trebuie s-o fac să vadă ce am avut amândoi înainte ca Felicity să-şi vâre coada, înainte ca ameninţările tatălui ei s-o sperie, înainte ca beţivul de mine să dea cu bâta-n baltă. Eram prieteni. La naiba, a fost prima prietenă pe care am avut-o vreodată în afara Ellei. Ne făcea plăcere să fim unul în compania celuilalt. O făceam să râdă. Ea mă făcea să... ei bine, mă făcea să-mi doresc să fiu o persoană mai bună. N-o pot pierde. Nu vreau s-o pierd. fiction connection Ilegalul sfrinunut Hartley i' itin nou ataşă la ea. Nevoită să aibă de-a face cu surorile ei, cu mama ei. Tatăl ei, ticălosul tare ' jn!>rijorarea mă face să tresar. Mă ridic şi trimit un alt mesaj. Sunt aici pentru tine. Orice s-ar întâmpla. Mă holbez la telefon, dorindu-mi ca ea să-mi răspundă. N-o face, bineînţeles. îmi reamintesc că e bolnavă şi, probabil, puternic sedată. De aceea nu răspunde. La naiba. Urăsc chestia asta. Dacă mă tot gândesc la asta, o să ajung la nebuni. înainte să fie trimisă la internat, taică-său i-a rupt încheietura după ce ea a descoperit că el lua mită. Ea mi-a spus că şi-a rupt încheietura într-un accident şi trebuie s-o cred. în plus, numai un dement şi-ar bate fiica deja rănită. Deschid altă aplicaţie şi încep să fac o listă a tuturor lucrurilor de care voi avea nevoie. în primul rând, o altă canapea albastru-închis. Adaug două scaune pliante şi o măsuţă de lemn. Scaunele erau din plastic, iar masa era... uşoară. Un fel de lemn de culoare deschisă. Pin, poate? Avea nişte prosoape drăguţe de mâini. închid ochii şi încerc să-mi amintesc culoarea. Erau gri? Sau roz? Sau mov? La naiba, nu-mi amintesc. O să cumpăr trei din fiecare culoare şi o să le păstrez pe cele care-i plac ei cel mai mult. Avea şi o pătură drăguţă. Era albă cu flori. Simţindu-mă mai bine acum, că am un plan, încep să despachetez. Sticla de votcă Ciroc este prima. Mă gândesc s-o vărs, însă aleg să n-o fac. E posibil ca Hart să aibă nevoie de aşa ceva, aşa că o pun în dulapul de lângă frigider. Aşez poza cu noi doi la ponton pe blatul de bucătărie. Am nevoie de o ramă sau de un magnet. Ramă, hotărăsc. 0 s-o agăţ pe perete. De fapt, cred c-o voi mări, pentru ca 87 Erin Watt atunci când va veni acasă să vadă această poză imensă cu noi doi sărutându-ne ca nişte artişti ce suntem. Mormăi aprobator la ideea mea genială şi adaug şi asta la sfârşitul listei mele de priorităţi. Un schimb de haine şi două sticle de votcă ieftină sunt toate lucrurile care rămân în

rucsac. Intenţionasem să dorm aici, însă în timp ce privesc fix podeaua goală mă întreb dacă e o idee bună. Verific baia. Duşul funcţionează încă şi presiunea apei e bună. Proprietarul a zis că locul a fost zugrăvit şi pardoseala e nouă. îmi arunc pantalonii de trening şi hanoracul pe podea şi mă întind, aşezându-mi capul pe rucsac şi împre- unându-mi mâinile pe piept. Mâine o voi întreba pe Ella de unde să cumpăr toate prostiile de care am nevoie. E posibil ca aici să nu mai fie nimic care s-o ajute pe Hartley să-şi recapete amintirile, însă eu le am încă pe ale mele. Şi ne putem crea altele noi, unele mai fericite — unele cu sora ei, altele cu fraţii mei. Mă agăţ de speranţa că mâine o să fie mai bine. Ella mi-a spus asta odată. Că, dacă azi ai o zi de căcat, ar trebui să mă bucur. Pentru că, dacă şi mâine e o altă experienţă infernală, ştii cu siguranţă c-o vei scoate la capăt. Sticla de Ciroc e încă sigilată. Voiam să beau, însă m-am abţinut. E un câştig pentru mine. Mâine o să fie mai bine. 88 fiction connection Capitolul 10 Easton Un mesaj de la Pash pâlpâie pe telefonul meu la zece fără un sfert. Mă ridic în şezut şi mă întind. Podeaua asta îmi nenoroceşte spatele. Primul lucru pe care o să-l fac mâine e să trimit aici un pat. Kyle Hudson. îl ştii? N-am auzit niciodată de el. E de la scoală? / Astor. Habar n-am. O imagine apare împreună cu alt mesaj: E cu iubita ta si Frank la FT / Măresc imaginea. Ambii elevi stau cu spatele la mine. Chiar dacă nu-l pot distinge pe tipul solid şi fără gât, aş recunoaşte oriunde cascada aia de păr negru-albăstrui al fetei de lângă el. 89 Erin Watt Sar în picioare. Ce naiba face Hartley cu lipul asta? Vizavi de ei e scorpia aia, Felicity. Pash o numeşte Frankenstein pentru că e o nenorocită sinistră, mai mult monstru decât fiinţă omenească. La naiba, s-o numeşti Frank e probabil o insultă la adresa bătrânului Frankenstein. A îmi arunc jacheta pe unul dintre braţe şi în acelaşi timp încerc să-i dau mesaj lui Pash. Du-te acolo si asigură-te câ nu păţeşte nimic. Sunt chiar în spatele lor cu Davey. Davey zice că Kyle si Hartley sunt un cuplu? Sunt pe dracu'. Ce minciuni îi serveşte Felicity lui Hartley? Chestia asta e nasoală. Foarte nasoală. îl sun pe Pash în loc să-i trimit mesaj. — Prietene, du-te acolo şi deranjează-i, îi ordon înainte ca prietenul meu să poată îngăima un salut. Doctorul ei a zis că, dacă-i spunem chestii înainte să şi le amintească ea singură, o putem da grav peste cap. — Şi ce ar trebui să spun? strigă el. — Habar n-am. Spune-i o poveste despre cât de extraordinar e castelul tău din

Kolkata. Pash provine dintr-o familie veche şi foarte înstărită din India. Acum câţiva ani, bunicul lui s-a hotărât să construiască un nou domeniu şi, din toate imaginile de pe pagina de Instagram a lui Pash, magherniţa pare suficient de mare să găzduiască Astor Park şi pe 90 fiction connection Rftftttul tMrrimof toţi olovii s.U Ar ţnito.i pioulc o oră iloar |>,m iuS.iinl primul etaj. — Pavey o ai ochii pe mine. Hani nul ridic, o sa mă omoare. — Pacă nu te ridici. o să te omor cu, tl ameninţ. — Mda. însă cu tine nu tac se\. Scuze, trebuie sil închid. Nemernic molau. Mit arunc în dubiţii si calc acceleraţia. E o distanţii de douăzeci de minute din partea asta de oraş pană la French Twist. K toarte rău că Fila nu mai lucrează acolo, altfel aş ti pus-o pe ea să intervină. Spre deosebire de hash, ea ştie sensul cuvântului loialitate. Reuşesc să ajung în douăsprezece minute, asudând ca un porc de teama de a nu fi tras pe dreapta de vreun poliţist şi de a nu pierde astfel şi mai mult timp. Oeschid larg uşa şi scanez din privire mica brutărie iu căutarea lui Hartley, însă îi vad doar pe Pash şi pe noua lui iubită stând de vorba la o cafea. El sare în picioare şi-mi face semn să vin la el. — Unde sunt? urlu eu. — Au plecat cam la cinci minute după ce te-am sunat. — La naiba! Mă întorc înspre Pavey, care clipeşte la mine cu ochii ei căprui de căprioară. — Ce ai auzit? Cuvânt cu cuvânt. Vreau fiece detaliu. Nu omite nimic. — N-am auzit prea multe, recunoaşte Pavey. Vorbeau încet. Singurul lucru pe care lam auzit foarte clar a tost faptul că Hartley îi spunea lui Kyle că s-au despărţit. — Nu ştiam că a ieşit şi cu altcineva în ataia de tine, intervine Pash. — N-a ieşit, spun plin de frustare. oi Erin Watt Oare s-a şters cumva memoria tuturor / Oare au venit aici Bărbaţii în negru5 şi le-au luat tuturor amintirile? Hartley n-a ieşit cu nimeni. Ea nu-şi pierdea tirnpui cu puştii de la Astor. în timpul liber lucra la un bufet non-stop în partea de est a oraşului, lipsind uneori de la ore pentru a munci. Când nu servea mâncare şi băutura, dormea. Viaţa era o chestie dificilă pentru Hartley. Mă întorc spre Davey. — Cine a vorbit? întreb. — Felicity, în cea mai mare parte. — Cine-i puştiul ăsta, Kyle? — Nu ştiu. Nu-şi petrece timpul cu noi. — De ce era Felicity aici? — Nu ştiu, strigă Davey, aruncându-şi mâinile în sus de parcă ar vrea să se apere de ploaia mea de întrebări. Pash se ridică pe jumătate din scaunul său. — Haide, omule. Las-o mai moale. Davey încearcă să fie de ajutor. — Chiar încerc. Davey se bosumflă. Pash se duce repede la ea şi pune un braţ consolator în jurul iubitei pe care şi-a făcut-o acum zece zile. — Ai terminat? mă întreabă pe un ton îngheţat.

îmi trec o mână peste faţă. Amploarea daunelor pe care Kyle şi Felicity i le-ar putea cauza lui Hartley îmi face rău la stomac, însă dacă ţip la Pash şi la delicata lui iubită nu va voi obţine nimic, în afara faptului că prietenul meu se va supăra pe mine. 5 Referire la filmul Bărbaţii în negru (în engleză, Men in Black) (1997); un film SF regizat de Barry Sonnenfeld, cu Tommy Lee Jones, Will Smith, Linda Fiorentino, Vincent D'Onofrio, Rip Torn şi Tony Shalhoub în rolurile principale. fiction connection R<‘()r

—

Nu mi-au spus asta. îmi dau jos haina şi i-o aşez peste umeri. Presupun că se referă la Kyle şi Felicity. — Ce căutai cu ăia doi? Se uită la mine cu ochii tulburi timp de o secundă, înainte de a-şi muta privirea înspre parcarea slab luminată şi înspre trotuarul întunecat. — îmi spuneau nişte lucruri, recunoaşte ea în cele din urmă. In ciuda faptului că i-am dat haina mea, tremură din nou. Teama îmi paralizează stomacul. Ce naiba i-ar fi putut spune ăia? De fapt, puzderia de minciuni pe care ei ar fi putut să i-o spună mă sperie de moarte, începând cu aceea în care ea e iubita lui Kyle Hudson. Oare dementul fiction connection Regatul tfârdmnt Va înecarea **o păcălească sa se culce cu ei? Simt cum Cllcnil 3mar de bilă îmi urcă in esofag. __ Cum ar fi? zic cu o voce răguşită. — Diverse... îşi trece limba peste buze. — I ucruri rele. — Despre tine? Nu e nimic rău în legătură cu tine. Ei nici măcar nu te cunosc. — Nu. Despre tine, zice ea încetişor. Mă trag înapoi. La asta nu mă aşteptam. Ştiu ca Felicite- mă urăşte. Mă urăşte din cauza unei nopţi de beţie în care i-am promis c-o să mă prefac că sunt iubitul ei, astfel încât să apară într-un pictorial. Când m-am trezit din beţie, i-am spus că promisiunea era nulă şi mi-am cerut scuze. Apoi am dus-o pe Hartley pe ponton şi ea m-a sărutat prima oară. Felicity a hotărât că deveniserăm duşmani de moarte, a făcut ca Hartley să fie suspendată pentru că a copiat şi mi-a spus că acesta era doar începutul. — Uite ce e, indiferent ce ţi-a spus, e o minciună grosolană. — A zis că te-ai culcat cu iubitele celor doi fraţi mai mari / ai tăi. Protestele mele mor în balta acidă din gâtlej. — Erau foste iubite. Cu excepţia lui Savannah. Ea şi fratele meu cel mai mare, Gideon, au avut ani de-a rândul o relaţie de dra- goste împletită cu ură. într-una din despărţirile lor, am convins-o că ne-am putea consola unul pe celălalt — fără haine pe noi. Vina mi se strecoară în măruntaie. 95 Erin Watt O uşoară expresie de dezgust îi traversează chipul lui Hartley. Dintre toate lucrurile pe care şi le-ar putea aminti despre mine, acesta va fi singurul. — Asta a fost înainte de tine, protestez eu. Maxilarul i se încleştează. — Kyle a zis că te-ai culcat cu iubita lui în timp ce erau împreună. — Nici măcar nu ştiu cine e Kyle, zic printre dinţi.^ Oare asta a simţit şi Scrooge6când Fantoma Crăciunului Trecut i-a aruncat în faţă toate păcatele? Când o să pot şi eu să răsuflu? — A zis că aşa vei spune. Din cauza ca el nu e destul de bogat sau destul de popular pentru ca tu să-l remarci, însă avea o iubită drăguţă şi, într-o noapte, la o petrecere acasă la Jordan Carrington, ai făcut sex cu iubita lui în piscină în timp ce Kyle vă privea. Mi se strânge stomacul. La naiba, nu e exclus. Cu siguranţă am făcut sex în piscina lui

Carrington. Am făcut sex într-o grămadă de piscine cu multe fete şi câteva femei adulte. Oare le-am tras-o cu bună-ştiinţă în timp ce erau cuplate cu altcineva? Nu. N-aş face asta. însă la o petrecere, când eşti beat si excitat, nu e ca si cum as fi scos un chestionar şi le-aş fi întrebat despre statutul relaţiei lor. Am presupus că, dacă aveau chef să mă călărească, erau libere s-o facă. însă cum să-i explic asta lui Hartley, o fată care aş vrea să mă ia în serios, o fată pentru care am nişte sentimente puternice, o fată care aş vrea să mă placai E o sarcină imposibilă. îmi trec agitat o mână prin păr. Ebenezer Scrooge, personaj principal al nuvelei „Colind de Crăciun" (in engl., A Christmas Carol) de Charles Dickens. fiction connection Regalul sfărâmat — Am fost la multe petreceri. Am făcut sex cu multe fete, însă după ce te-am cunoscut pe tine nu m-am atins de nimeni altcineva. La naiba, nici măcar n-am făcut primul pas cu... Asta înseamnă că-i ascunzi adevărul, gândesc. Taci din gură! — Tu m-ai sărutat pe mine. Ea dă încetişor din cap. — Da, presupun că e posibil, însă se pare că întrebarea este, ar fi trebuit s-o fac? — Hart. Ea nu răspunde. Sângele îmi pompează tare în urechi. Aerul devine gros — o povară mlăştinoasă şi vâscoasă care apasă totul. Mă lupt cu asta şi cobor de pe trotuar pentru a mă posta într-un loc în care nu-şi poate feri privirea de mine. — Hart, zic încetişor. Am făcut lucruri de căcat în trecut. N-o să mint, însă acum m-am schimbat. Când, în cele din urmă, ridică ochii pentru a-i întâlni pe ai mei, aceştia sunt plini de suferinţă. — Au zis că-ţi plac fetele pe care nu le poţi avea. Cum ar fi sora ta vitregă, Ella. Şi atunci când n-ai putut-o avea, ţi-ai îndreptat atenţia asupra mea. C-o să fiu cel mai apetisant fruct interzis care ţi-a fost fluturat vreodată prin faţă din cauză că l-am rănit grav pe fratele tău şi familia ta mă urăşte. Vrei să-mi spui că toate astea nu sunt adevărate? A fost târfa aia. Târfa aia! Sper să moară dracului. Aş putea să-i spun adevăml, însă suferă atât de mult. în plus, de îndată ce Seb se trezeşte — şi o va face — Sawyer nu va mai fi supărat. Faza cu Ella şi cu mine s-a întâmplat cu atât de mult timp în urmă, încât abia 97 Erin Watt dacă-mi amintesc de ce am sărutat-o doar o data. atunci, in duh, în atarâ de faptul că eram singur si ea era singura şi mi-a plăcut să-l scot din sărite pe fratele meu Reed, care ne privea în tot acest timp. Adevărul nu va face decât s-o rănească pe Hartley şi mai mult. — Felicity şi Kyle nu spun lucruri care să te ajute. — Ştiu asta. Vreau ca o singură persoană să fie sinceră cu mine. Tu eşti aceea? Replica îmi rămâne blocată în gâtlej. — Nu-mi pune întrebări şi n-o să-ţi spun minciuni, corect? Ea expiră cu zgomot, citindu-mă atât de bine. — Presupun că, din moment ce nu mai e niciun autobuz, tu mă duci acasă. îşi strânge jacheta mea în jurul umerilor. Mai degrabă ar merge pe jos douăzeci de kilometri decât să se urce în dubiţa mea, gândesc, totuşi se urcă în maşină. Nu prea are de unde alege. Dintre două rele, eu sunt opţiunea mai puţin nasoală, aşa că câştig în mod automat.

Tace în timpul călătoriei şi, pentru că mi-e teama să mai răspund la alte întrebări de-ale ei, îmi ţin gura închisă. Când ajungem acasă la ea, prefer să n-o conduc până la uşă. Dacă mă vede taică-su, se va dezlănţui iadul si ea n-are nevoie de asa ceva. La jumătatea drumului către uşă, se întoarce. — Mulţumesc că m-ai condus acasă. r — Mâine, aşteaptă-mă în faţă dimineaţă. O să merg eu cu tine. Astor nu e un loc unde se navighează foarte uşor. Elevilor de acolo le place să-i vâneze pe cei slabi. Iar în acest moment Hartley e cât se poate de fragilă. fiction connection Rrqutul Mrarnat Zâmbeşte trist. — Ciudat. Şi Kyle a zis acelaşi lucru. Presupun ca n-a minţit chiar în toate privinţele. Şi, cu această ultimă afirmaţie tulburătoare, închide uşa cu zgomot şi intră repede în casă. Tata mă cheamă în birou a doua zi dimineaţă. Intru agale, cu un castron cald cu fulgi de ovăz în mână şi o coadă de lingură ieşindu-mi din colţul gurii. — Ce s-a întâmplat? întreb. __ Mă bucur că te-ai trezit devreme. Cotrobăie prin cabinetul său, aruncând nişte hârtii în geanta de voiaj. M-am trezit devreme pentru că n-am dormit deloc. Azi-noapte m-am tot gândit Ia scena cu Hart, Kyle şi Felicity. Mi-l amintesc vag pe Kyle. Rectific — nu mi-l amintesc deloc. în mod evident, suntem la aceeaşi şcoală, însă nu mă pot gândi la nicio singură clipă în care să fi schimbat măcar un salut. însă are un cui împotriva mea şi, dacă chiar i-am tras-o iubitei lui, în mod clar n-a trecut peste asta. Altfel, de ce ar risca furia unui Royal încurcându-se cu o fată care aparţine unuia dintre noi? Nu că Hart mi-ar aparţine. Ba da, îmi aparţine. La naiba. Bine. In regulă, o consider a mea. Şi nu vreau ca Kyle Hudson şi gâtul lui nonexistent să se afle deloc în apropierea ei. Motivele lui Felicity sunt la fel de uşor de presupus. Mă urăşte şi gata. Caută răzbunare. Şi, cu toate că n-am niciun interes să mă împac cu târfa aia, îmi dau seama cu disperare că e posibil să se ajungă la asta. N-o pot lăsa 99 Ajtî *U\! % % f -y, pc Frankenstein s pe Fără-Cât O se AKe tu u Hurt c v' £ < JSvt destul ^vV'iru:: Tata vâră u\ grabă un dosar-phc '■ * geanta v.t pându-mi şirul gândurilor. — Pleci unceva' sima printre îmbucături. — Trebuie să merg azi fa Pubai. Bea El-Baz m-u -ua:,citat trt legătura cu o comandă de zece avioane no. teAue sa închei personal aceasta afacere— Si cu Sen etan rămâne? — E în stare stabila. Pa ca se t re cos te. voi veni m do: timpi si trei mişcări. Acum. contez pe taie sa te ocup: ce restul puştiior cat timp sunt plecat. Eşti ce! msri mate si nu vreau ca Eila să-sî ta ca gri ii în legătură cu gemenii. Are întâlnire cu procurorul referitor la depoziţia ei. — La naiba. Elia trebuie sa depună mărturie împotriva tatălui ei Steve OHailoran. in procesul care va

urma. Nu-mi dădusem seama ca se apropia ziua cu pricina, insa presupun că data procesului din februarie nu e prea îndepărtată. — Exact. îmi înmânează o bucată de hârtie. — Am obţinut permisiunea să fii scutit de la scoală tot restul săptămânii acesteia si probabil si săptămâna viitoare. în funcţie de cât durează această tranzacţie. închide fermoarul de Ia geanta de voiaf. — Să lipsesc de la scoală? Trebuie să fiu la scoală ca s-o protejez pe Hartlev. — Am lipsit deja destul în ultimele două săptămâni. Tata îşi înclină capul. — Cine eşti tu şi ce ai făcut cu fiul meu. Easton, cel cate ura şcoala? oo ^XCC«- ccri-ccccr Regatul sfărâmat Mă foiesc incomod sub privirea părintelui meu. Nu-i pot spune de ce trebuie să merg Ia şcoală, pentru că are un cui împotriva lui Hartley, aşa cum are şi Sawyer. — Nu urăsc şcoala. Prefer să nu merg în unele zile pentru că am lucruri mai bune de făcut. — Iar în această săptămână ai lucruri mai bune de făcut. îşi pune mâna pe umărul meu. — De regulă, n-aş crede că eşti responsabil nici măcar un minut, darămite o săptămână întreagă, însă sunt fraţii tăi si ştiu că-i iubeşti. ti i îşi înşfacă geanta şi iese repejor în hol, unde îl aşteaptă şoferul, Durand. — Asigură-te că Sawyer mănâncă şi se odihneşte. Sună-mă dacă e vreo schimbare în starea lui Sebastian şi fii alături de Ella, dacă are nevoie de un umăr pe care să plângă. Ne vedem peste câteva zile. Mă salută si-si ia tălpăşiţa. La naiba. înşfac telefonul şi-i dau un mesaj lui Hartley. Schimbare de planuri. Tata zboarâ azi în Dubai si eu trebuie să merg să văd ce fac fraţii mei. Dacă o vezi pe Ella, intră cu ea. Recitesc mesajul şi-mi dau seama că e posibil ca Hart să nu ştie cine naiba e Ella. Găsesc o poză de-a ei cu Reed stând unul lângă altul şi i-o trimit. Nu primesc vreun răspuns. Aştept trei secunde şi trimit alt mesaj. Sau cu Val. E de încredere. 101 Erin Watt Mă întorc Ia galeria foto, găsesc o poză cu Lila, Val, Reed şi eu afară lângă piscină, vara trecută. Decupez imaginea lui Reed si a mea si îi trimit Iui Hart imaginea editată. */ Ella e blonda. Val este cea cu tunsoare bob si aluniţa. Tot nimic. Arunc o privire la ceas. Am timp să ajung cu maşina acasă la Hart, s-o iau şi so las la şcoală. Da, dacă mă grăbesc. Las castronul pe masa de marmură de la intrare şi mă grăbesc la bucătărie, unde mi-am lăsat rucsacul. Ella e acolo si mănâncă iaurt şi fructe. — Unde te duci? întreabă ea. — Acasă la Hartley, la Astor şi apoi la spital. — Hartley? E oare o idee bună, Easton? N-ar trebui să aştepţi până vezi că se trezeşte Seb?

Mă răsucesc pe călcâie pentru a o înfrunta pe Ella. — Despre ce vorbeşti? Accidentul n-a fost vina ei. — Ştiu asta, însă Sawyer o urăşte în acest moment. Nu cred că e bine pentru el să ştie că-ţi petreci timpul cu ea. — Atunci, nu-i spune, zic, iritat de atitudinea Ellei. — Dar... îi ignor protestele şi alerg la uşă. Nu trebuie să aud chestia aia, mai ales după ce i-am spus lui Hartley să intre la Astor cu Ella şi cu Val. Un motiv în plus de a o lua pe Hartley şi a mă asigura că intră în siguranţă în şcoală. După asta... la naiba, nu ştiu ce să fac după asta. Poate o voi convinge pe Hartley să chiulească şi să vină la spital cu mine. însă unde s-o ascund? Sawyer va lua foc dacă o vede. E o harababură nenorocită şi n-am nicio soluţie bună. O să mă lămuresc când ajung acasă la ea. fiction connection Regatul sfărâmat Vin să te iau de-acasăf trimit mesajul. Arunc telefonul pe scaunul pasagerului, pornesc camioneta şi mă îndrept către casa lui Hartley. Verific telefonul să văd dacă am primit vreun răspuns când ajung la poarta de la capătul aleii, apoi din nou la semaforul aflat la un kilometru şi jumătate mai încolo, apoi la intersecţia de lângă casa ei, însă nu e niciun mesaj. Când ajung acasă la ea, mă întreb dacă ar trebui sau nu să intru. Taică-său mă un rte de moarte. E o sansă din ; t două ca el să fie la lucru. Am pariat pe cote şi mai mici, hotărăsc. Sar afară din camionetă şi merg repede pe alee. în ritmul ăsta, Hart o să întârzie la scoală. Urc scările din două sărituri şi apăs butonul soneriei. Câteva secunde mai târziu, văd o siluetă prin unul din ochiurile de sticlă. Uşa se deschide şi apare doamna Wright. Rahat. Rămâne cu gura căscată. — Easton Royal? Schiţez cel mai luminos si mai victorios zâmbet al meu, care le face pe călugăriţe să mă ciupească de obraji şi pe mămici să vrea să mi-o tragă. — Mda. Am venit s-o iau pe Hartley. Usa mi se trânteşte în fată. / » t — Pleacă şi să nu-ţi mai văd niciodată faţa aici, aud prin uşa grea de lemn. Nu mi-au plăcut niciodată ordinele. Bat tare în uşă. — I-am spus lui Hart că vin s-o iau. — E deja la şcoală. Orele au început acum zece minute. Acum pleacă sau chem poliţia! strigă mama lui Hartley. Soţul meu e procuror-adjunct. Te bagă la închisoare! îmi înghit un oftat şi îmi trec o mână prin păr. Ziua asta e un dezastru total şi nu e nici măcar opt dimineaţa. 103 Capitolul 11 Hartley îmi vâr degetele mari sub curelele rucsacului, zâmbesc şi salut pe toată lumea printr-o înclinare a capului. Mă simt de parcă am fost aruncată înapoi la grădiniţă, împiedicându-mă când cobor din autobuz, fără să simt mâna mamei într-a mea şi înaintând pe lângă profesori şi alţi elevi, în căutarea unei feţe prietenoase — oricare ar fi aceea. Easton a zis să-l aştept, însă am stat degeaba pe trotuar o veşnicie. i O coamă de păr blond-deschis îmi atrage privirea. Felicity e cam cu zece paşi în faţa mea.

Alte trei fete blonde sunt adunate în jurul ei. O parte din mine vrea s-o ia la fugă şi să se ascundă în acel grup de fete. Cealaltă parte din mine ştie că Felicity m-ar decapita, apoi ar călca pe gâtul meu însângerat, în văzul lumii. Aşa că rămân în urmă. Nu ştiu de ce mă urăşte, însă mă urăşte cu siguranţă. Sunt sigură că e în legătură cu Easton, probabil ceva ce are legătură cu Easton şi cu mine. Oare erau împreună când m-am culcat cu el? Dintre toate lucrurile care mă fiction connection Regatul sfărâmat deranjează cel mai mult in legătură t u pierderea memoriei, partea cu sexul e cea mai rea. Numi pot aminti cine m_a văzut goală. Cine şi-a pus mâinile pe mine. Pe cine am atins la rândul meu. Nu-mi pot aminti nimic din toate astea. însă ei îşi amintesc. Unii dintre băieţii care trec pe lângă mine m-au văzut — mi-au văzut sânii goi, abdomenul, locul intim dintre picioare. Si mi se face silă si mă simt violată, cu toate că astea ♦/ trebuie să fi avut loc cu consimţământul meu. Deci, da, dintre toate lucrurile pe care le detest în legătură cu amnezia, acesta se află în fruntea listei. Mă ţine trează noaptea, A face să-mi fiarbă stomacul şi să mă doară capul. Ii studiez pe băieţii care trec pe lângă mine, chinuindu-mă să recunosc pe cineva, să remarc vreun chip familiar, însă nimic. Privirea mi se întoarce spre Felicity. Nici măcar nu şi-a putut ascunde satisfacţia noaptea trecută, în timp ce ea şi Kyle enumerau în detaliu pe rând păcatele lui Easton. Easton e un beţiv dependent de medicamente, care şi-ar vârî sula în orice gaură disponibilă. Singurul motiv pentru care e popular, au jurat amândoi, e pentru că taică-său e stăpân pe acest oraş. însă eu aş paria că e popular pentru că e extrem de atrăgător şi are un zâmbet atât de intens încât poate să spulbere o statuie de pe soclul său de aramă. în ceea ce mă priveşte, sunt o trădătoare şi o mincinoasă. L-am înşelat pe Kyle. Am copiat la mate. Felicity a insinuat chiar că am minţit ca să intru la Astor. Chestia asta nu prea o înţeleg. Nu sunt convinsă că tot ce mi-au spus ei este adevărat. Amândoi au un motiv ascuns, unul pe care, în acest moment, nu-I înţeleg pe deplin. Presupun, ţinând cont de violenţa nu-foartebine-stăpânită din vocea lui Kyle, 105 Enn Watt că răfuiala lui cu I asiou arc dc-a face cu o fostă ittfxrri aceea cu care I aston şi-a tras o in piscină Motivul urii lui Felicity poate izvorî dintr-un incident legat tot de laston, însă bucuria ei tată de situaţia în care mă aflu rna tace să ♦* cred că furia ei are cumva legătură cu mine. Simt însă că trebuie să fie adevărat faptul că eu chiar m-am cuplat cu Easton, ceea ce pare cel mai improbabil lucru dintre toate lucrurile pe care mi le-a înşirat Felicity. Dumnezeu a creat un miliard de bărbaţi, a realizat chipul perfect şi i l-a făcut cadou lui Easton Royal. E nedrept felul în care părul său negru îi cade uşor peste ochiul drept, făcând să-ţi doreşti să-l dai la o parte. Ochii lui albaştri sunt mortali. Băieţii cu părul negru ar trebui să aibă ochi cuminţi şi anosti, nu unii albaştri pătrunzători, care te fac să te gândeşti la mări, oceane şi văzduh în cele mai frumoase şi mai însorite zile. Are umeri laţi şi braţe definite, însă nu umflate într-o manieră respingătoare. El reprezintă viziunea pe care o invoci noaptea în\isele tale. E greu de înţeles cum un exemplar de mascul atât de frumos ca Easton să fi fost vreodată interesat de una ca mine. Nu că aş arăta nasol, însă există altele mai aproape de standardele

lui. Eu nu sunt de nasul niciunuia dintre băieţii Royal. Băieţii Royal ies cu fete de la colegiu, unele care conduc echipele de majorete sau sunt şefele vreunei frăţii. Băieţii Royal ies cu fete cu bani, fete care se află în albumul Fiicelor Revoluţiei Americane7, fete care sunt regine ale frumuseţii, personalităţi TV sau modele pe Instagram. Nu ies cu fete bondoace şi rotunde la faţă Daughters of the American Revolution — este o asociaţie americană rezervată femeilor cu descendenţă directă dinţi-o persoană implicată in eforturile Statelor Unite in vederea obţinerii independenţei. Senar, ' irtr-vy Halatul sfârnmat care locuiesc cu surori care vorbesc urât, taţi procurori şi mame ariviste. A fi cu Easton Royal e la fel de posibil ca a fi cuplată cu unul dintre membrii trupei BTS8 — cu alte cuvinte, nu prea e deloc posibil. însă el a apărut noaptea trecută la French Twist. Mi-a dat jacheta lui când tremuram, nu din cauza frigului, ci din cauza anxietăţii. S-a uitat la mine într-un fel prea tandru şi prea familiar pentru nişte oameni care sunt doar simple cunoştinţe. Frigul ce părea să mi se fi vârât în oase a început să se dezmorţească sub acea privire albastră intensă. Voiam să mă ascund în îmbrăţişarea lui şi să-l rog să mă ţină acolo până când acest coşmar se va termina. însă când am vorbit de petreceri şi de lucrurile despre care auzisem că fusese acuzat, cuvintele lui au sunat doar pe jumătate adevărate şi părea că se eschiva puţin. Cred că mă minţea în legătură cu acele chestii. Şi-mi ascunde unele chestii. însă e cinstit în privinţa altora. Era atât de confuz. Cuvintele lui Felicity şi ale lui Kyle m-au obsedat până când a început să mă doară capul şi nu voiam decât să plec acasă şi să mă ascund. Din moment ce nu-mi amintesc nimic, nu văd nicio cale prin care să le contracarez acuzaţiile. / Iar el nu-i aici în această dimineaţă. Oare chiar mă aşteptam să-şi ţină promisiunea? îmi frec mâinile una de alta si-mi tin un mic discurs motivational. t t t Contează pe tine însăţi. Poţi face asta. E doar şcoală. Chestia asta nu va dura. Poţi face asta. Poate că nu toată lumea se uită la mine, însă eu aşa simt. E ca si cum as sta pe o scenă si as tine un discurs / / r tt• g BTS„ cunoscuţi, de asemenea, si trupă sud-coreeană formată din sub numele de Bangtan Boys, este o şapte membri. 107 Erin Watt important fără haine pc mine şi toată lumea din public arată cu degetul şi râde. Ea e cea care şi-a pierdut memoria? Ea e cea care l-a băgat pe Sebastian Royal în coma? Ea e? Ea e? Ea e? Da, vreau să strig. Eu sunt aceea. Eu sunt aceea care v-a făcut să vă împiedicaţi pe caldărâm, cea care v-a copiat notiţele de la geografie, cea care v-a furat iubitul. Eu sunt! Vreau să ţip, pentru că să fiu a naibii dacă ştiu ce-am făcut. Epuizată mental, îmi bag bărbia în piept şi-mi croiesc drum în sus, pe scările masivului complex de trei etaje care găzduieşte Astor Park Prep. Nişte anexe lungi se întind de-a lungul fiecăreia din părţile laterale ale clădirii principale. Aleea care duce la uşile principale e destul de lată pentru a adăposti două camioane. Clădirile sunt înconjurate de hectare întregi de gazon impecabil şi cu grijă tăiat, care e încă verde, în ciuda frigului sfârşitului de noiembrie.

Avantajele de a trăi în Sud, presupun. Tânjesc după o alee mai îngustă, o intrare mai mică şi nişte holuri aglomerate unde aş putea fi doar unul din sutele de elevi care se grăbesc la ore. în schimb, parcă ar fi mai multe dulapuri decât elevi. Folosind harta şcolii din caiet, mă îndrept către dulapul meu, apoi mă zgâiesc consternată la încuietoare. Nu-mi amintesc codul. încerc data mea de naştere. Nu se întâmplă nimic. Introduc codul poştal şi anul. încuietoarea rezistă. Strâng din ochi şi mă chinui să-mi amintesc mai multe numere. Ziua de naştere a lui Dylan îmi apare în minte. Când şi asta eşuează, o introduc pe a lui Parker. Un număr de telefon pluteşte la suprafaţă. Tot nimic. îmi muşc fiction connection H f't fol ui \lftrâtfuii colţul gurii do supărare. De ce nu m-am gândit dinainte la asta? Nu-mi amintesc ca am fost la Astor, uniforma asta idioata parca e făcută pentru altcineva, nu pentru mine, aşa ca de ce aş şti codul încuietorii? __ probleme, Rart-lay? Arunc o privire în dreapta şi-l văd pe Kyle rânjind la mine. îmi doresc să plece. Sub nicio formă n-am ieşit cu tipul ăsta. Chiar dacă am fost o mincinoasă şi o trădătoare, trebuie să fi avut nişte standarde. Apropierea de el îmi face pielea de găină. Şi, sincer, dacă noi chiar am ieşit împreună şi am făcut sex, astea sunt lucruri pe care aş fi fericită să le uit. — Nu. — Eşti gata pentru prima oră? E o nuanţă maliţioasă în vorbele sale, însă m-am săturat de Kyle şi de informaţiile sale nu-prea-folositoare. în loc să răspund, mă răsucesc şi plec. — Hei, vorbeam cu tine, strigă el în spatele meu. Continui să merg, ignorând chipurile întrebătoare şi obrajii care mi se îmbujorează de ruşine. — Târfă, strigă el. Măcar nu se comportă ca şi cum am mai ieşi împreună. îmi ţin capul plecat şi încerc să atrag cât mai puţină atenţie asupra mea. La prânz, atenţia tuturor se îndreaptă spre un incident. O fată cu părul de culoarea mierii se repede la o alta, brunetă şi creaţă. O aud pe una din ele strigând despre nu ştiu ce copaci şi case şi mă întreb ce fel de circ este cu adevărat Astor Park Prep. Pe la sfârşitul zilei sunt epuizată — emoţional şi fizic. Mă târăsc înspre ora de matematică, disciplina la care se pare că am copiat. Sala e aproape goală când sosesc. 109 Erin Watt Profesoara, o femele foarte drăguţă care pare abia ieşită de pe băncile colegiului, stă în faţa clasei. ( olţurile buzelor ei roşii se lasă în jos în momentul în care mă zăreşte. Memoria cuiva funcţionează încă, chiar dacă a mea nu. în orar profesoara e notată drept C. Mann. — Domnişoară Wright, mă bucur să vă văd înapoi la ore. Dacă s-ar da premii pentru sarcasm, domnişoara Mann ar primi un trofeu important. îmi las capul în jos şi inspectez băncile. în care am stat oare? Puţinii elevi care sunt deja la locurile lor îmi evită privirea. Nu vor să stau lângă ei. Optez pentru o bancă din fundul clasei. Am simţit destule priviri în spate cât să-mi ajungă un an întreg. — Ăsta nu-i locul tău, mă informează o brunetă creaţă în momentul în care încerc să mă strecor în banca aleasă. Cu fundul pe jumătate aşezat pe scaun, clipesc prosteşte. — Avem locuri repartizate? Unde-i al meu? Asta n-a fost o problemă la niciuna din celelalte ore de astăzi.

— Nu, fraiero. Ala-i locul lui Landon. A stat acolo la toate orele. Chestia asta e frustrantă. — Bine, atunci unde ar trebui să stau? în loc să-mi răspundă, bruneta ridică mâna. — Domnişoară Mann, Hartley nu se poate întoarce să stea în vechiul ei loc. N-ar fi cinstit faţă de Royali. Royali... la plural? Easton e în clasa asta? Poate că voia să-mi spună să-l aştept în clasă. E posibil să fi crezut că mi-aş aminti. — Ştiu, nu-i aşa? intervine un băiat. Au destule pe cap. fiction connection Regalul slarumat Mă răsucesc pentru a-l privi pe băiatul ale cărui braţe fusiforme par la fel de fragile precum creionul meu. _ Am avut un accident de maşină şi am aterizat în cap. N-am rabie. El se strâmbă. — Stai aici. Domnişoara Mann arată înspre o bancă în faţă în partea dreaptă, aproape de uşă. — Bine. Merg la banca respectivă şi mă trântesc pe scaun. Fac mare tam-tam când deschid fermoarul rucsacului si / trântesc caietul pe bancă, pentru că am obosit să încerc să mă ascund. Sunt aici. Descurcaţi-vă cu mine. îmi încrucişez i braţele şi mă uit urât la fiecare elev care intră. Unii sunt luaţi prin surprindere. Unii nu se uită la mine, iar alţii mă săgetează la rândul lor cu privirea. Niciunul dintre ei nu e Easton. O blondă drăguţă se opreşte în momentul când intră, se uită la mine pe sub gene, apoi se aşază după ce un alt elev vine din spatele ei şi o împinge uşor. Curioasă, o urmăresc până la banca ei. în timp ce elevii se strecoară în clasă, un zumzăit constant de conversaţie începe să se audă. Sunt multe discuţii despre un banchet care a avut loc si cine a venit cu cine. E o r discuţie în legătură cu faptul dacă e sau nu misoginism instituţional acela care încurajează prezenţa publicului care urmăreşte îngrozitoarea echipă masculină de baschet comparativ cu spectatorii puţini la număr care urmăresc echipa într-adevăr valoroasă de fete. Şi se vorbeşte despre o petrecere acasă la Felicity. Aduce o trupă — o trupă atât de mare, încât până şi puştii ăştia bogaţi sunt aproape înmărmuriţi. m Erin Watt — Am auzit că a plătit jumătate de milion. — Pentru ce? — Pentru Revelion. Suntem în ultimul an. aşa că e posibil ca şi noi să cheltuim mult. — Easton, tu vii? Ah, nu-i aici. Eleva respectivă nu-şi dăduse seama de asta. Continuă. — Dar tu, Ella? — Depinde de cum se simte Sebastian, zice blonda drăguţă care m-a privit mai devreme. Ella. Ea e sora adoptivă. Cea despre care kyle şi Felicity au zis că Easton a dorit-o, insa na putut-o a\ ea. Nu-mi pot aminti de ce anume. Era ceva legat de unul din fraţii săi, însă poate o confund cu altă fată.

— Ah, sigur, bineînţeles, îmi pare rău, se bâlbâie eleva şi schimbă repede subiectul. în fine, frate, e frig, nu-i aşa? Sper că petrecerea e înăuntru. Zumzetul şoaptelor nu se opreşte când începe ora şi domnişoara Mann nu încearcă să facă linişte. Scrie câteva #* notiţe pe tablă în legătură cu limitele la infinit şi ne cere să rezolvăm problemele din secţiunea 3.5. Sunt paisprezece la număr şi întreaga clasă mormăie dezamăgită. Ea le ignoră rugăminţile de a reduce tema la jumătate şi se aşază la catedră, unde începe să se uite chiorâş Ia mine din cinci în cinci minute. Felicity a zis că am copiat, lucru care ar explica acele priviri incisive, însă nu mă simt deloc trişoare. Domnişoara Mann începe să vorbească şi-mi fixez privirea înainte, încercând sa ma concentrez asupra subiectului cu pricina. Ecuaţiile nu sunt uşoare, însă înţeleg principiile de bază şi noile concepte ce decurg din acestea. Mă prind repede. Când ni se dă un răgaz ca să rezolvăm fiction connection Regatul sfărâmat un set de probleme, termin înaintea tuturor şi fără greşeli, jn timp ce aştept ca restul clasei sa termine tema din clasa, mă întorc la secţiunile anterioare ale manualului, căutând capitolele unde aş fi putut întâmpina probleme! însă nu dau peste niciunul. Derivatele, valorile extreme, intervalele deschise şi închise şi numerele critice — toate au sens. Iau o problemă-tip în care se cere să se găsească extrema lui f(x) = 2 sin x - cos 2x şi o rezolv, verificând răspunsul la sfârşitul manualului. Nu există nicio secţiune de până acum care să mă încurce. De aceea mă frământ, întrebându-mă de ce as t fi trişat vreodată la această materie. Cunosc foarte bine chestiile astea. Nedumerită, hotărăsc să investighez această chestiune. După încheierea orei, zăbovesc la locul meu, până ce în clasă rămânem doar eu şi domnişoara Mann. — Ce este? întreabă domnişoara Mann nerăbdătoare. — Aţi auzit probabil, însă mi-am pierdut memoria. — Am auzit. Pare foarte convenabil. Mă priveşte dezaprobatoare. — Nu şi pentru mine, rostesc în barbă. Cu glas tare spun: — Am auzit că am fost acuzată că am copiat la materia asta, însă simt că o înţeleg. — Atunci nu mai copia data viitoare. — Cum am copiat? Ea scoate un sunet ciudat — jumătate râs, jumătate mormăit dezgustat. — îmi ceri un sfat legat de cum anume să copiezi? — Nu. încerc să completez spaţiile lipsă... — Mai bine ai pleca până nu încep să bănuiesc că ai copiat şi la tema de azi. Cel mai bun sfat pe care-l am pentru Erin Wat I tino, domnişoară Y\ right, osto sa-ti tii Cipul la nitie Msă faci cât mai puţin zgomot posibil. Acum, scu/ă-mă, am de pregătit lecţia de mâine. Cu alte cuvinte, ieşi şi nu tuni vorbi nicioiintd cu mine. Puţin nedumerită. îmi iau creionul şi caietul. Nu mă aşteptam ca prima mea zi înapoi la şcoală să tie un picnic, insă nici nu credeam că va fi un coşmar, l a uşa, mă întorc. — îmi pare rău. Pentru orice am făcut, îmi pare rău. Nici măcar nu se uita în direcţia mea.

După ce sună şi ultimul clopoţel, mă grăbesc la staţia de autobuz. Găsesc un mic grup de elevi în capătul bulevardului larg din faţa Astor Park şi mă alătur lor, stand în spatele unei fete încălţate cu ghete albe drăguţe şi îmbrăcate în uniforma de la Astor Park. Băiatul din faţa ei o împunge cu degetul în umăr. Ea se uită în spatele ei şi-mi întâlneşte privirea. Zâmbesc. Ea se încruntă şi o zbugheşte mai în faţă. Nu e distractiv să fii o proscrisă, îmi dau seama. Mă întreb ce autobuz trebuie să iau spre casă. Ştiu că fata din faţa mea nu vrea să vorbească, însă, dacă mă urc în autobuzul greşit, va fi mai rău decât să fiu pizduită aici pe trotuar unde sunt doar câteva persoane. — Scuză-mă, îmi poţi spune ce autobuz merge spre intersecţia străzilor West şi 86? întreb, referindu-mă la un loc din apropierea casei mele. — Despre ce vorbeşti? Mă repet. — Nu ştiu sigur ce autobuz ar trebui să iau. Fata dă ochii peste cap. — Eşti proastă sau cum? La Astor nu sunt autobuze. 114 fiction connection tifXjiHul $fârQn)(jf _ Nu o proasta; so preface că nu-si aminteşte ta uproajn* pa omorât pe Sebastian Royal, intervine prietenul ei. — Pe ce oare i-au permis să se întoarcă aici? Pacă se urcă în alta maşină? Ar putea să ne omoare pe toţi Vata se cutremură. — De aia trebuie să ia transportul în comun. Poliţiştii pau luat carnetul. Băiatul spune aceste minciuni fără ezitare. Rămân cu gura căscată la el. — Slavă Domnului, zice fata. Hai să mergem. Nu mai vreau să stau aici. Poluarea îmi face rău. Băiatul o prinde de mână şi amândoi fug spre parcare. Ruşinea, justificată sau nu, îmi pictează vârfurile urechilor în roşu. în ritmul ăsta, cineva o să-mi mânjească o literă stacojie de-a lungul pieptului şi va trebui să răspund la numele de Hester. Lacrimile mă înţeapă în colturile ochilor. / Indiferent ce am făcut în trecut, cred că a fost groaznic dacă trebuie să îndur toate astea. Clipesc pentru a-mi alunga lacrimile în momentul în care o maşină claxonează, privesc în direcţia ei şi văd un chip atrăgător privind prin geamul şoferului. — Hartley? Presupun că nu-ţi aminteşti de mine, sunt Bran. Suntem prieteni. Te pot duce eu acasă. în altă zi, probabil aş fi spus nu. Nu-l cunosc pe tipul ăsta. Am deja o reputaţie de rahat şi a urca într-o maşină condusă de un băiat necunoscut nu mă va ajuta, însă am ajuns la capătul puterilor. Pun mâna pe mânerul uşii şi urc în maşină. t 115 Capitolul 12 Easton Ajung la spital la puţin timp după ora opt, însă Seb nu e în salon. „E la analize", e răspunsul grăbit pe care mi-l azvârle o asistentă. Geamănul său e prăbuşit pe marginea patului, saliva curgându-i pe braţ din gura deschisă. Ridic puştiul de nouăzeci de kilograme pe saltea şi încerc să-i dau din nou mesaj lui Hartley. Orele decurg bine? Încă se discuta despre egalitatea sexelor la Teorie feministă? Ştii, e

materia mea preferată. Probabil crede că e o glumă proastă. Dar algebra? Ceva nou si interesant? îmi recitesc mesajele. Doamne, sunt idioate ca naiba. Vâr telefonul în buzunar şi mă duc să mă întind pe canapeaua incomodă. Nu ştiu cât de mult a donat tata pentru construcţia acestei aripi a spitalului, însă nu cred că s-au 116 fiction connection Regatul «aromat cheltuit prea mulţi bani pe mobila. Canapeaua e tare ca piatra. Scotocesc prin rucsac şi scot revista Sports Illustrated pe care mi-am adus-o de acasă. Se presupune că ar trebui să-i citim lui Seb zilele astea. Se pare că, atunci când eşti în comă, uneori poţi fi conştient de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Coma e ca acel pavor nocturn, când eşti pe jumătate adormit, însă te simţi treaz, şi cineva stă la căpătâiul patului tău, însă tu nu te poţi mişca. îi pun muzică lui Seb, îi spun nişte glume de rahat, citesc nişte meme-uri de pe internet şi citez din Naşul După o vreme, mă ridic în picioare şi-mi iau ceva de mâncare. La jumătatea sendvişului, îmi zbârnâie telefonul. Telefonul aproape zboară până în capătul celălalt al camerei în graba de a-l scoate din buzunar. însă nu-i Hartley. în schimb, e un filmuleţ de la Pash în care apar două dintre prietenele noastre care participă la un concurs de păruială în centrul sălii de mese. Are şi un mic text: Unde e groapa cu noroi când ai nevoie de ea cu adevărat? Mă uit mai atent, încercând s-o localizez pe Hartley, însă n-o zăresc. îi trimit lui Pash un emoji cu un pumn strâns si întreb unde-i Hart. t Unde-i Hart? Nu ştiu. / Fă o poză cu sala de mese. Trimite-mi-o. Nu mai sunt acolo. Acum e a cincea pauză. 117 Erin Wall Nu obţin decât o poză cu picioarele lui ji cu podeaua. Pash n-are ore comune cu Hartley, aşa că nu mă ajută deloc. îi mulţumesc oricum şi-mi vâr telefonul înapoi în buzunarul pantalonilor. Voi merge s-o văd în seara asta, când vine Ella să stea cu Sawyer. Când mă întorc la recuperare, mă opresc la recepţia asistentelor. — S-a întors Seb? Mă aplec peste ghişeu şi mă uit să văd dacă fişa lui e pe acolo — nu că aş înţelege ce scrie în ea. Asistenta de serviciu îşi pune mâinile peste datele confidenţiale. # — Am terminat cu analizele acum douăzeci de minute. — Ceva noutăţi? întreb plin de speranţă. — îmi pare rău, însă nu e nicio schimbare. Treaba asta e nasoală. îmi croiesc drum înspre rezerva lui Seb, însă, înainte să intru trag de câteva ori aer în piept spre a mă calma. E groaznic al naibii să-l văd pe Seb zăcând nemişcat pe un pat de spital. De fiecare dată când intru sunt sfâşiat între dorinţa de a-l zgâlţâi până deschide ochii şi aceea de a arunca lucruri prin cameră până-mi dispare senzaţia de

greaţă din măruntaie. însă Sawyer e destul de supărat pentru întreaga familie. N-are nevoie să mă vadă pe mine pierzându-mi calmul. Sunt aici să uşurez puţin situaţia, altfel ne ducem cu toţii de râpă. Deschid maxilarul, îmi imprim un rânjet pe chip şi deschid usa. t Am ratat o încăierare azi la şcoală. Pash mi-a trimis un filmuleţ cu Margot Dunlop şi cu Dian Foster cer- tându-se în legătură cu Treehouse. Le-o trăgea amândurora în acelaşi timp şi niciuna dintre ele nu ştia despre cealaltă. 118 fiction connection Kn ftil u! \!fu in, mi Sawyer nu iiilit .i privirea de la palul de <,pjt;,| um|(. /ace at urn Sel). îmi arunc rucsacul in u>lj şi m,1 |;js J)(. unul dintre? scaunele goale. — Mergi şi fa un duş, apoi mănâncă ceva, ii spun fratelui meu. Arăţi de parcă eşti la doi paşi distanţă de a face schimb de locuri cu Set). Sawyer tot nu se mişcă. Mă ridic din scaun şi merg la el. Iot nu mă bagă în seamă. Pocnesc din degete în faţa lui de vreo câteva ori până clipeşte. — Ce e? întreabă el cu acreală. — Miroşi ca un cur. — Aşa şi? — Aşa că mergi şi fă un duş. Seb probabil e în comă pentru că, de fiecare dată când se trezeşte, aici pute ca într-o pubelă şi îşi închipuie că mai degrabă ar fi în lumea sa perfectă de vis, unde totul e lumină şi miroase a apă de trandafiri. — Să te fut. Sawyer îşi îndoaie braţele de-a lungul pieptului şi-şi afundă si mai tare dosul in scaun. / — liu nu sunt incestuos, puştiule. — Ah, da, şi eu sunt? explodează Sawyer. Asta spui? Că acesta e un fel de pedeapsă din cauza asta? îndreaptă un deget tremurător spre pat. Mă retrag cu mâinile ridicate în aer. Despre ce naiba delirează? — Nu. lira o glumă. Sawyer şi Seb ies cu aceeaşi fată de peste un an deja. Au fost mereu multe comentarii în legătură cu asta, pentru că, ei bine, e ciudat şi diferit şi, probabil, în ochii unora, greşit. Ku nu dau doi bani pe asta. — A spus cineva ceva? \\ att Ma uit în jurul meu după o ţintă. Nu e treaba nimănui cu cine se culcă fraţii mei. Mâna Iui Sawyer îi cade în poală. Se apleacă în faţă, trecându-şi chipul cu podul palmelor. Puştiul pare epuizat. .Are nişte pungi enorme sub ochi. Pielea lui a căpătat o nuanţă palidă şi cenuşie. Până şi bicepşii săi par mai mici. Nu glumeam când am spus că arată de parcă ar trebui să se afle pe un pat de spital. — Am fost şi m-am spovedit, mormăie el în mâini. — Poftim? Sunt nedumerit. — De ce? Noi nu suntem catolici. Mama obişnuia să frecventeze Biserica Baptistă Unită din Bayvîew, însă tata n-a mai mers acolo de la moartea ei. EI încă dă o grămadă de bani pentru că oamenii cumsecade de

afaceri fac rahaturi dintr-astea. Oamenii de aici fac mare paradă de biserică, ca şi cum dacă îţi faci apariţia într-o strană duminica poate spăla toate faptele rele pe care le-ai făcut în timpul săptămânii. — Ştiu, însă am crezut că ar putea ajuta. Sawyer e la capătul puterilor, dacă se duce la capelă pentru a-şi înşira toate păcatele în speranţa că o fiinţă superioară nouă o să ni-l aducă pe Seb înapoi. Mă las pe vine şi-mi pun un braţ peste spătarul scaunului lui. — Deci ai fost la spovedanie, i-ai spus bărbatului cu guler de hârtie că făceai o chestie perversă şi el ţi-a spus că din acest motiv Seb zace pe patul de spital. Sawyer stă nemişcat, apoi dă încetişor din cap, cu mâinile încă acoperindu-i chipul. — Nu cred că Dumnezeu funcţionează în felul ăsta. Sunt o gramada de credincioşi care mor tot timpul. — Ştiu. r 20 fiction connection Rujatul sfărâmat îşi freacă ochii cu palmele, ascunzându-sc în continuare de privirea mea. E evident că e supărat şi din alte motive, nu doar din cauza celor spuse de preotul acela — Hei. li ating umărul, însă el tot nu se uită. Ce se întâmplă? Bombăne ceva neinteligibil. Mă dau mai aproape de el. — Ce e? Sawyer îşi ridică în cele urmă capul. Ochii săi sunt lipsiţi de expresie, tonul său e şi mai plat. — Lauren s-a despărţit de mine... de noi, se corectează el cu jale în glas. — La naiba. Dar nu sunt surprins. Ea n-a trecut deloc pe-aici, din câte am văzut. — Te-a sunat. El pufneşte. — Mi-a dat mesaj. „Nu te mai pot vedea. Este prea greu." Foarte stilată, fata aia. Nu m-am dat niciodată în vânt după ea, însă am tratat-o mereu cu respect de dragul gemenilor. Cu voce tare, zic: — îmi pare rău, omule. — Mda, păi, la început, îmi făceam griji cum o să-i spun lui Seb, însă acum nu ştiu dacă voi mai avea ocazia. — O să se trezească, zic cu mai multă încredere decât simt. Apoi amândoi veţi găsi o gagică şi mai bună pe care s-o etalaţi în faţa lui Lauren, iar ea o să se ia la palme singură pentru că a fost atât de proastă încât să vă dea papucii. Şi ştii ce? Faptul că pleci cinci minute ca să-ţi faci un duş şi să mănânci n-o să însemne nicio diferenţă între trezirea lui Seb acum si trezirea lui Seb într-o jumătate de ; 121 Erin Watt oră. Si, în afara de asta, ştii că, dacă lucrurile ar sta invers, nici tu n-ai \Tea ca el să stea aici toată ziua. îmi studiază chipul de parcă am vreun răspuns referitor Ia univers. Indiferent ce vede acolo, probabil îl mulţumeşte, pentru că dă uşor din cap şi se ridică în picioare. Se clatină puţin — nesigur pe picioare ca Bambi. Am o amintire bruscă a momentului când gemenii

aveau cinci ani şi alergau pe plajă, împiedicându-se la fiecare metru, întrucât picioarele le erau prea mari pentru trupurile lor. Şi nu-i puteai ajuta pentru că, chiar şi atunci, ei doi voiau să se bazeze doar unul pe altul. — Du-te. îi dau un brânci blând, însă ferm, în umăr. — Mă descurc. Lasă-ti fratele mai mare să facă măcar o t dată ceva folositor. — Dacă se trezeşte... — O să-l sufoc cu perna. Ce naiba? Bineînţeles că o să vin să te anunţ. îl împing iar şi iar, până se mişcă din proprie ini- babvă. 9 Aştept până dispare la baie, apoi mă aşez. După aceea mă ridic imediat în picioare. Sawyer a stat atât timp în acest scaun, încât perna a căpătat definitiv forma fundului fratelui meu. Scutur din cap, iau alt scaun şi-l trag lângă patul lui Seb. — -Ar trebui să te trezeşti. îl faci pe fratele tău să se îngrijoreze. O să se îmbolnăvească stând toată ziua lângă patul tău. Seb rămâne nemişcat. Ah, la naiba, poate e mai bine acolo unde eşd. îmi trec o mâna prin par şi mă las pe spate. ficbon connection Hefjalul 'ffirnrnot __ Probabil conduci maşini rapide, te culci cu fete superbe, mănânci mâncare buna fără să te bată nimeni la cap. îţi aminteşti cum ne distram odinioară în familie? Erau picnicuri pe plajă, excursii organizate dintr-un impuls de moment, mama venind acasă de la Paris cu mâinile pline de cutii portocalii şi negre. Aveam o seară de cinema în camera media cu floricele de porumb şi milkshake-uri făcute în casă. Mama gătea mult, aşa că Sandy, menajera noastră, nu prea era prin preajmă. Mă străduiesc să retrăiesc acele amintiri, însă nu pot obţine imagini solide — doar sentimente pasagere. Acum, singurul moment în care pot recrea acea atmosferă e după un pahar sau două de băutură. Mă foiesc incomod în scaunul meu. Chiar am nevoie de ceva de băut. Arunc o privire la ceas. Sawyer e la duş de cinci minute. Apa curge încă. Oare pot să mă strecor afară, până la magazinul de suvenire, apoi să mă întorc fără ca el să observe? Sunt pe jumătate ridicat în scaun în momentul în care duşul se opreşte. La naiba. Mă aşez la loc. — Seb, de îndată ce pleacă Sawyer, mă duc să-mi iau ceva pileală. în felul ăsta, când te vei trezi, vom avea ceva cu care să sărbătorim. Lovesc cu pumnul în pat, însă Seb nu se mişcă. Mă ridic şi îmi iau rucsacul. — Am adus nişte chestii porno pentru tine azi. Scot catalogul de zbor. — Au băgat AAV 510 în producţie. Motorul dublu merge cu 450 kilometri la oră şi poate călători 8 500 de mile nautice înainte de a realimenta, ceea ce e destul pentru a ajunge de la New York la Tokyo fără oprire în 123 I rin Wall Anchorage. Interiorul o din piele Napa şi mahon — mat, nu lucios, deoarece porcăria aia nu mai e Ia modă. Sawyer iese din baie îmbrăcat cu o uniformă de spital si cu un prosop pe cap. — Ce naiba îi citeşti? — Pornografie aviatică. Am pliantele cu specificaţiile tehnice, deoarece noul avion de lux cu motor mic de la

Atlantic Aviation este, în cele din urmă, în producţie, după zece ani de proiectare şi testare. îmi doresc să ajung să pilotez această bijuterie. E cel mai puternic avion particular cu reacţie, cu cei mai lung interval de alimentare dintre toate navele mici. O să revoluţioneze zborul internaţional pentru un anumit segment de populaţie — pentru cei care nu-şi pot permite să dea un sfert de milion, cât costă să închiriezi un avion particular pentru a călători internaţional, şi care totuşi nu vor să zboare cu o cursă comercială. Lista r de aşteptare se întinde deja pe o perioadă de cinci ani în acest moment. Aceasta e afacerea pe care tata e pe cale de a o încheia acum. — Plictisitorrrrrrr. Sawyer strâmbă dezgustat din nas. E singura pasiune pe care Seb o împărtăşea cu mine, şi nu cu geamănul său. N-o împărtăşeşte, îmi reamintesc repede. Nu-i mort, la naiba. încă îi plac avioanele. Afurisitul de timp prezent. — îţi stă bine în uniforma de spital. Simt că mi l-aş imagina pe viitorul Sawyer aici. Un doctor în familia Royal? N-ar fi exclus. — Ar trebui să-i aduci pornografie adevărată. — Nu ştiu. Dacă i se scoală cumva în timp ce-i spun cum şi-o trag Sarah şi Sasha? Tipul nu-şi poate face laba, iar eu n-am de gând s-o fac în locul lui. 124 f*ct>on conn«lion lU’ijatul \fdrOmal Sawyer cugetă un minut înainte tie a spune: Ce altceva ai de gând să-i citeşti? îi dau un ghiont fratelui meu mai mic. — Ce eşti? Elevul de serviciu? — E fratele meu, zice Sawyer, încrucişându-şi cu obstinaţie braţele. Atitudinea îl face să pară cam cu zece ani mai mare, cu buza de jos ţuguiată şi cu sprâncenele încruntate. — Si al meu, îi reamintesc. t — E fratele meu geamăn. — Si nu ne laşi niciodată să uităm asta. Du-te si mă- nâncă, altfel mă aşez pe tine până ceri îndurare. — Nu mai poţi face asta. — Faci pariu? îmi arcuiesc o sprânceană. în ultima vreme îmi petrec mai mult timp ridicând greutăţi şi boxând decât oricare din fraţii mei. / — Te-ai cam jigărit aici. Te-aş putea doborî cu o mână legată la spate. Sawyer probabil se simte vulnerabil, pentru că nu protestează. în schimb, îmi arată degetul mijlociu, apoi iese. A îmi reiau locul. — Trebuie să te trezeşti şi să ne salvezi pe toţi de Sawyer. Se transformă într-un bătrânel. Bine, unde rămăsesem? Ah, da. Mă uitam peste opţiuni. Deci frumuseţea asta are locuri pentru douăzeci de persoane, cabină de duş şi toaletă. Finisajele fac toţi banii. De asemenea, l-am auzit pe tata vorbind despre un avion militar nedetectabil pe care îl testează.

Zboară cu viteza Mach 6 9. Evident, nu Numărul Mach, numit şi Numărul lui Mach, desemnează viteza unei deplasări. Se notează cu simbolurile Ma sau şi M, provenind de la fizicianul 125 Erin Watt. e la fel de rapid ca North American X-15, dar măcar nu trebuie să fie cărat ca un bebeluş şi lansat ca o bombă înainte de a putea zbura propriu-zis. Dau pagina. Nu observ nici măcar o pleoapă care să se mişte. — Eşti la fel de rău ca Hartley. I-am dat zeci de mesaje şi nici măcar nu le-a citit. Primeşti ultimele ştiri cu cea mai tare jucărie pe care a făcut-o tata vreodată şi mă ignori. Poţi măcar să mă strângi de deget? îl prind pe Seb de mână. Măcar ea ar putea să-mi citească afurisitele de mesaje? îmi las capul să-mi cadă în mâna liberă, în timp ce mă copleşeşte un val de neputinţă. Miar prinde bine ceva de băut. Foarte bine chiar. Totul o să fie bine, îmi spun. Trag cu putere aer în piept, îmi îndrept spatele şi reîncep să citesc. austriac Ernst Mach. Este raportul dintre viteza unui obiect care se deolaspectiv" aer S3U Printr'Un f'Uid °areCare * vite“ netului în medwt fiction connection Capitolul 13 Hartley A doua mea zi la şcoală nu e cu mult mai bună decât prima. — Felicity zice că nu-ţi poţi aminti nimic, îmi zice o fată în timp ce mă spăl pe mâini la baie, înainte de prânz. — Ei haide, Bridgette. Ştii foarte bine că se preface, replică o altă fată. A îşi ţuguie buzele şi-şi aplică un luciu roşu. — Şi eu m-aş preface că nu s-a întâmplat nimic, dacă aş fi aproape să-l omor pe Sebastian Royal. — Ai auzit că Lauren nu l-a vizitat nici măcar o singură dată? — Am auzit că s-au despărţit. M-am oprit pe la spital ieri după şcoală şi Sawyer părea atât de deprimat. O altă fată, aceasta cu păr negru şi piele perfectă, ni se alătură la chiuvetă. — Sper că băieţii Royal vor apărea la petrecere, pentru ca ştiu exact cum să-i binedispun. — Cu limba? râde fata cu rujul. — Exact. 127 Erin Watt Amândouă bat palma. Mă simt înghesuită între patru fete — toate atât de drăguţe în uniformele lor modificate. Fustele lor sunt mai scurte decât a mea. Două dintre ele au cămăşi negre, care stau deschise în faţă dezvăluind nişte tricouri inscripţionate. Bruneta poartă o cămaşă albă, nebăgată în fustă şi neîncheiată cu nasturi, pe sub care are un superb maiou din dantelă. Mă uit la cămaşa mea albă şi simplă şi la fusta plisată şi lungă şi mă întreb cum de mă simt atât de demodată dacă port, practic, acelaşi lucru. — Nu te obosi să vii, Wright. Nu te vrea nimeni acolo, zice cea care-l doreşte pe Sawyer. — Nici nu-mi făceam planuri în legătură cu asta, bălmăjesc eu. — De ce nu? Crezi că eşti deasupra tuturor pentru că ţi-a tras-o Easton Royal?

îşi pune mâinile în şolduri. — Te rog. Nu eşti altceva decât o târfă de doi bani. Tac-tu ţi-a cumpărat locul la şcoală şi acum încerci să te strecori în grupul nostru, însă nu aşa merge treaba cu noi. Nu vrem deloc să avem de-a face cu tine. Din câte ştiu, Bridgette are dreptate — m-am folosit de Easton ca să ajung în grupul de aici, de la Astor. Comportamentul ăsta pare caracteristic unei fete care înşală, şantajează şi e alungată de acasă timp de trei ani, aşa că, deşi mi-aş dori să protestez, nu ştiu dacă am dreptul s-o fac. De un lucru sunt sigură: că Hartley cea de după accident nu mai vrea să se afle în preajma unor astfel de persoane toxice. Nu mă interesează să fac parte din grupul vostru. 128 fiction connection Regatul sfărâmat Trag un şerveţel de hârtie din suport si-mi şterg mâinile, în timp ce Bridgette şi echipa ei se holbează fără să le vină să creadă. Afară, pe hol, descopăr că-mi tremură mâinile. Strâng pumnii şi mi-i vâr în buzunarele sacoului. înainte de a mă îndepărta de perete, trei băieţi trec pe lângă mine. Unul se opreşte şi începe să meargă cu spatele până ajunge în faţa mea. — Hartley, nu-i aşa? Băiatul e mai înalt decât mine cu vreo câţiva centimetri şi lat în umeri. Are gât gros şi buze mari. — Da. Caut pe chipul său un semn de recunoaştere, însă mintea mi-e goală. Se întinde şi îmi ridică tivul fustei cu telefonul. — Ce ai acolo, dedesubt? îmi trag fusta în jos şi mă îndepărtez de el. — Nu e treaba ta. — Oo, trebuie să plătesc ca să pot privi? Aruncă un rânjet peste umăr spre gaşca ce-l aşteaptă. Par cu toţii foarte amuzaţi de bufoneriile acestui puţoi. — Cât vrei ca să arunc o privire la păsărică? Cincizeci? O sută? Nu-ţi face griji. Plătesc bine, nu-i aşa, băieţi? Mi-e imposibil să nu mă înroşesc ca un rac, însă doar o parte mică din mine e stânjenită. în rest mă simt furioasă. — Dacă ai fi atât de bun, atunci n-ar trebui să scoţi bani deloc ca să ajungi în chiloţii unei fete, nu-i aşa? Trec pe lângă el, cu inima bătându-mi atât de tare, încât simt în orice clipă c-o să-mi iasă prin cutia toracică. 129 Erin Watt Mă încordez, pregătită pentru momentul tn care cl mă va apuca de încheietura, însă doar mormăie că e „mai bun decât toţi bărbaţii pe care i-ai avut tu". Toleranţa mea în privinţa abuzului şi măgăriilor a atins cota maximă, aşa că evit sala de mese. optând pentru un baton de cereale de la tonomatul de lângă bibliotecă. Ziua de azi a fost îngrozitoare şi nu s-a terminat decât pe jumătate. Inima îmi bate cu putere, coastele mă dor şi mâinile încă îmi tremură de la întâlnirea de pe culoar cu băiatul acela. Mă întreb ce trebuie să fac pentru a fi exmatriculată de la Astor Park. Pentru copiat nu primeşti decât o suspendare. Ar trebui să ştiu asta, nu? Mă scald în autocompătimire, până când termin batonul de cereale. Arunc ambalajul la coş şi deschid uşa bibliotecii. Am nevoie de răspunsuri.

Găsesc un calculator liber şi deschid un document Word. Pe pagina albă încep să listez toate „aspectele" pe care le-am detectat, dându-i fiecăruia un număr în funcţie de o scară de credibilitate. Cinci înseamnă că sunt 9 convinsă că acel lucru chiar s-a întâmplat. Unu înseamnă un blestemat de nu. Am ieşit cu Kyle — 1: El e singurul care susţine asta. M-am culcat cu diverşi în stânga şi-n dreapta — 2: Mai mult de o persoana a pomenit câ sunt genul, mă rog, rea de muscă. M-am cuplat cu Easton — 5: Bine, poate nu m-am cuplat, însă e ceva acolo. Un tip nu apare la o patiserie la zece noap- tea, îţi dă jacheta lui şi te duce acasă cu maşina fără să aibă nicio treabă cu tine. fiction connection Regatul ara mat Şi Brun tv-a dus masa, îmi reaminteşte vocea interioarei A zis ca era neprieteni, nu ştia dacă am ieşit cu Kyle, în^ă a confirmat că am fost suspendată. Am copiat — 5. Mă uit la lista goală. Ştiu patru lucruri despre mine? Dar mâncarea care-mi place? Sau muzica pe care-mi place s-o ascult? De ce n-am prieteni? Mă uit la cursor, care clipeşte clipeşte clipeşte... îmi pică fisa. Suntem în secolul douăzeci şi unu. Nu există persoană care să nu aibă un istoric digital. Probabil că mi-am făcut poze. Probabil am imortalizat ceea ce am mâncat, ţinutele drăguţe pe care le-am purtat şi locurile interesante pe unde am fost. De-ndată ce-mi găsesc conturile, îmi pot pune cap la cap amintirile — indiferent cât ar fi ele de mizerabile. încep să deschid ferestrele de navigare, tastând adresa oricărei reţele de socializare de care-mi aduc t aminte. Dau căutare după căutare, folosindu-mi numele, ziua de naştere, adresa. Pe internet sunt multe Hartley Wright, însă niciuna dintre ele nu sunt eu. Există o Hartley Wright în Oregon, care e asistentă, şi alta în Georgia, care croşetează. Există o Hartley Wright, care e mai mare cu trei ani decât mine, frecventează UCLA şi care pare că-şi trăieşte viaţa din plin, împreună cu grupul ei de prieteni, are o garderobă vastă şi un iubit supersexy (nici pe departe totuşi la fel de sexy ca Easton Royal;. însă pentru mine nu există conturi. Cum Dumnezeu e posibil acest lucru? E ca şi cum cineva a şters tot ce e asociat cu mine. Erin Watt O pot localiza pe verişoara mea, Jeanette, însă profilul ei este privat. îmi fac la repezeală un cont de e-mail şi îmi fac cont pe Facebook, pentru a-i putea trimite cerere de prietenie. Spre deosebire de mine, ea nu chiuleşte de la ore. Bat cu degetele în birou. Lipsa de informaţii pare atât de ciudată. Poate că, pur şi simplu, nu ştiu cum să dau o căutare online. Nu că m-as fi căutat vreodată înainte si p / nu-mi amintesc nici să-i fi căutat pe alţii. Cred... cred că am fost mereu o persoană rezervată şi retrasă. E posibil să nu existe poze cu mine, deoarece n-am avut mulţi prieteni în şcoala aia din Nord. Simt că nu sunt cineva care-şi face multe selfie-uri, probabil din cauză că nu sunt prea încântată de faţa mea rotundă. Poate n-am prea ieşit în oraş şi n-am prea mers la petreceri, preferând în schimb să stau în casă şi să citesc cărţi. Asta ar explica de ce frecventez nişte cursuri avansate aici la Astor, cu toate că nu mă simt în mod special deşteaptă. Oftez, închid toate ferestrele de căutare şi mă gândesc la următorul demers. Tot am nevoie de un telefon. Va trebui să le cer unul părinţilor. Mă întreb dacă aveam o slujbă când

eram la internat. Am nişte bani strânşi? în biroul meu nu era niciun portofel şi geanta mi-a dispărut. De vreme ce internetul nu-mi oferă niciun răspuns, presupun că indiciile sunt acasă şi la familia mea. îmi petrec restul după-amiezii creând noi conturi pe reţelele de socializare, în cazul în care cineva din trecutul meu vrea să mă contacteze. împotriva voinţei mele, îl caut pe Easton Royal. Are un cont de Instagram, care are cam cincisprezece 132 fiction connection Mimai poze - majoritatea cu avioane, camioneta şi fraţii săi. (;u toaic ca nu e prea mare amator de selfie-uri, există multe p0/e ale lui baston acolo. în ele, zâmbeşte aproape tot timpul, arătând imposibil de atrăgător şi aproape rnereu eu braţul în jurul unei fete. Sunt câteva poze în care să rută diverse fete. Găsesc vreo două cu Felicity. îl priveşte de parcă a ales deja locaţia pentru nuntă. în nicio poză nu arată rău. Nici măcar când e transpirat şi răvăşit după un antrenament de fotbal, nici când soseşte la şcoală pe jumătate adormit, nici când stă pe ponton în faţa caruselului — ia stai o secundă. Asta e imaginea pe care mi-a vârât-o Felicity în faţă la spital. N-am apucat să mă uit mai îndeaproape Ia ea până acum. Imaginea de pe ecran e atât de frumoasă, încât pare trucată. Luminile de pe ponton sunt asemeni unor urme de pensulă pe o pânză neagră. în centrul acesteia e o strălucire eterică, evidenţiind un băiat înalt aplecat asupra unei fete mai mărunte. Mâna lui e în părul ei. Ea îl ţine de talie. Frumosul ei hanorac scurt e puţin ridicat, lăsând la iveală o fâşie de piele. Buzele lor sunt unite. Ritmul inimii începe să-mi crească şi simt fluturi în stomac. Trasez conturul spinării sale, apoi îmi duc degetul mare la buze. Oare cum a fost să fiu sărutată de el în felul acesta? Cercetez hashtagul lui Easton Royal (pentru că, bineînţeles, are propriul hashtag). Mă opresc la o poză făcuta acum un an. Este întunecată, însă pot distinge două persoane în imagine. Este Easton şi sora lui vitregă/adoptată sau ce-o fi ea, Ella. Arată sexy într-o rochie neagră mulată cu decupaje. Mâinile lui sunt plasate în locurile unde e expusă pielea ei goală. Braţele ei sunt înfăşurate ,n jurul gâtului lui. Buzele lor sunt lipite. Ochii lor sunt 133 V. Erin W.itt închişi, l'sto un moment intim şi tandru, frumos surprins i îmi vine sa vomit. Easton şi-o trage in dreapta şi stânga — 5. Lui Easton ii place de sora lui adoptivd — 5. Felicity are dreptate în legătură cu multe porcarii — 4. Din nefericire. Sună clopoţelul. Mă forţez să închid calculatorul. Scaunul din capătul mesei se freacă de podea şi scârţâie, atrăgându-mi atenţia. Ridic privirea şi întâlnesc ochii unei fete. Ea îmi aruncă o ocheadă rapidă, apoi îşi ia tălpăşiţa fără vreun cuvânt. Impulsul de a fugi după ea şi de a-mi cere scuze e puternic, în ciuda faptului că n-o cunosc şi nu ştiu de ce e supărată pe mine. E posibil să-i fi făcut ceva rău înainte şi nu-mi pot aminti. Cine ştie cu câţi alţi iubiţi ai altor fete m-am culcat, la câte cursuri am copiat, de câte ori i-am rănit pe oameni? Accidentul e palma pe care mi-a dat-o lumea peste fată. Trezeste-te. Trezeste-te si fă lucruri mai bune. îmi îny } } t drept umerii. Nu ştiu cine am fost înainte, însă de acum înainte am de gând să fiu o persoană

decentă. Mă îndrept direct către staţia de autobuz din faţa patiseriei French Twist, care se află la doar la 500 de metri distantă de Astor. Ruta mă duce către centrul comercial si t t de acolo pot lua autobuzul cu numărul 3, care mă va lăsa aproape de casă. E complicat, însă se poate. în timp ce înaintez pe trotuar, aud un claxon. Pentru a doua zi la rând, ridic privirea şi-l văd pe Bran Mathis 134 ------fiction connection Regatul sfărâmat lăcămlu-mi cu mâna. Din câte am înţeles din noastră de ieri, el e noul coordonator deioc ^ * «ta, de I, Astor P„k, „„ , putred ZZSEE ceilalţi din şcoala asta şi pare chiar un tip de treabă bd Trage pe dreapta şi frânează. ' Aveam de gând să iau nişte îngheţată non, 8 ţata pentru Vrei si tu? ' mama. r 135 Capitolul 14 Easton — Vrei ceva? îl întreb pe Sawyer. Lucrez de două ore la temele pentru cursurile pe care le-am ratat şi vreau să iau o pauză. Fratele meu arată mai bine. E mai rozaliu în obraji. Pungile de sub ochi i s-au micşorat considerabil. între Ella, care l-a cicălit, şi eu, care l-am ameninţat, a mâncat două mese ieri şi a avut parte de cel puţin şase ore de somn. Azi avem în vedere trei mese si zece ore de somn. r Am luat deja micul dejun şi prânzul, am jucat Call of Duty la PlayStation şi am făcut tema asta. Lucrul cu adevărat bun pentru Sawyer ar fi să iasă din spitalul ăsta. Ar fi şi mai bine dacă s-ar întoarce la şcoală. Dacă tot vrea să supravegheze pe cineva, ar putea să stea cu ochii pe Hartley în locul meu. Am întrebat-o pe Ella cum se descurcă Hartley.Răspunsul ei „Nu ştiu" a fost tăios, însă lam pus pe seama emoţiilor sale în privinţa întâlnirii de azi cu avocatul. Tot ce-i reaminteşte de tatal ei biologic, Steve, o face să i se înece corăbiile. 136 fiction connection Regatul sfărâmat Sawyer îşi împinge cât colo manualul de chimie .1 arunca o privire vinovată înspre patul lui Seb, ca şi cum nu-i este permis să se bucure de nimic cât timp geamănul lui e în comă. Sar în picioare şi îmi înşfac portofelul. — Mă duc să iau un shake de ciocolată dublu de la 1C. Sawyer îşi linge buzele. E preferatul lui. — Îî... — Mda, o să-ţi iau şi ţie unul mare, zic, fără să-i dau de ales. Drumul până la IC e destul de scurt. E la jumătatea drumului dintre spital şi şcoală. O grămadă de puşti de la Astor Park îşi fac veacul pe-acolo şi nu sunt surprins deloc să văd mica gelaterie plină când ajung acolo. Dom, unul dintre colegii mei din echipa de fotbal, stă sprijinit de tejgheaua aflată de-a lungul vitrinei îndo- pând-o pe iubita lui, Tamika, cu banana splitul pe care-l împart. — Hei, Royal, strigă el. Care-i treaba? Ai renunţat la şcoală?

—

Am fost la spital. Chipul lui Dom se contorsionează într-o manieră comică în timp ce încearcă să găsească expresia potrivită. Iubita lui îl loveşte tare în piept. — Dom. Comportă-te şi tu măcar o dată civilizat. Nu că asta l-ar afecta câtuşi de puţin. Dom e o namilă de 110 kilograme de muşchi tari ca piatra. Anul viitor va fi în Alabama, răspândind frica în sufletele atacanţilor de la colegiu. — Mda, scuze, bombăne el şi nu prea ştiu dacă scuza îmi e adresată mie sau iubitei lui. — îi pare rău, lămureşte ea. Mămica lui ar fi atât de jenată. Erin Watt — Nu-i spune, zice el, şocat. Făceam doar o glumă! — E în regula, îl liniştesc eu. E o zi aglomerată. Arunc o privire înspre coadă, fără să remarc pe nimeni în mod special. — Mda. Willoughby a dat o lucrare-fulger din prevederile constituţionale ale guvernului. Dom pare gata să plângă. Şi mă prind. Maică-sa e bau-bau. — Se pare că mi-am ales bine momentul să lipsesc de la scoală. f îl bat pe umăr. — Ne vedem mai târziu. Trebuie să mă întorc la spital. Mă întorc la coadă în momentul în care cineva de un metru şaizeci înălt me se izbeşte de mine, răsturnând un cornet de îngheţată pe hanoracul meu BAPE. — Oh, Doamne, îmi pare atât de rău. Hartley îşi trece mâna peste pieptul meu, lăsând o dâră de îngheţată de vanilie în urma ei. Tamika o împinge pe Hart din drum şi-mi trânteşte nişte şervetele în mână. r i t — Fato, tocmai ai distrus un hanorac de 1 500 de dolari cu neatenţia ta. — 1 500? Rămâne cu gura căscată. — E în regulă, le asigur pe amândouă. Hart înalţă capul şi ochii i se măresc de uimire. — S-a întâmplat ceva? O nouă voce se alătură incidentului. Ridic privirea şi-l văd pe Bran Mathis, un elev noutransferat şi coordonatorul de joc al echipei mele, privind peste umărul lui Hart. — Mda, zic fetele în cor. — Nu, spun în acelaşi timp. fiction connection Regatul sfărâmat Ochii lui se plimbă iute de la hanoracul meu la Hartley, apoi din nou la mine, zăbovind asupra maimuţei stilizate de pe partea din faţă. Spre deosebire de Hart, el recunoaşte marca. Nu contează totuşi şi le spun asta. ___ Nu e mare scofală. îi zâmbesc lui Hartley. — Arăţi bine. Ai grijă de tine? O privesc atent, ca să văd dacă dă semne că încă suferă __ fizic — de pe urma accidentului sau, ferească Dumnezeu, dacă taică-său a abuzat-o din nou. . Nu văd nimic ieşit din comun. Nicio vânătaie, tăietură sau zgârietură. Nicio grimasă de durere sau rigiditate în felul în care se mişcă. O şuviţă îi cade peste faţă, acope- rindu-i ochii. întind mâna pentru a o îndepărta, însă cineva îi aşază o mână pe umăr şi o dă la o parte din

drum. Dom trage cu putere aer în piept. Tamika scoate un chităit. t Clipesc nedumerit, urmărind mâna bărbătească de pe umărul iubitei mele până sus, înspre chipul lui Bran. La început nu-mi pică fisa — mâna lui Bran pe umărul lui Hartley. Mâna lui Bran acolo unde ar trebui să fie mâna mea. Şi Hart pare nedumerită, de parcă n-ar şti de ce o atinge Bran. întind mâna şi o îndepărtez pe a lui. — Nu e frumos, omule. — Serios? îmi spui tu mie ce e frumos? Haide, Hartley, îţi dau cornetul meu. îi întinde lui Hartley cornetul — cel din care a mâncat deja. Nu pricep ce anume se întâmplă aici. Bran Mathis egrămadă pe iubita mea — atingând-o şi spunându-i să pună gura acolo unde a fost gura Iui? Nu, la naiba. Erin Watt — Mersi, însă îi cumpăr eu altul. — Nu-mi trebuie... începe ea să spună. — Noi, de fapt, plecăm, intervine Bran. Trebuie să ajung acasă. Hart îl aprobă. ÎI aprobă, în puii mei. — în regulă. îmi pare rău în legătură cu hanoracul. I i-1 pot curăţa eu. — Mi-l poţi curăţa? repet ca un idiot. — Da, dacă vrei. Am şi jacheta ta. încăperea se clatină şi totul pare deformat. în timp ce eu îi dau non-stop mesaje, făcândumi în fiecare noapte griji în privinţa ei, dormind pe podeaua apartamentului ei, încercând sămi conving fratele mai mic să părăsească spitalul şi să meargă la şcoală, astfel încât cineva so poată apăra pe Hartley cât timp eu n-o pot face, ea îşi face de cap cu afurisitul de Bran Mathis? Furios, nedumerit şi rănit, însă refuzând s-o arăt, îmi pun din nou masca — cea pe care o purtam întotdeauna înainte de apariţia lui Hartley. — Frate, când am zis că suntem în aceeaşi echipă, m-am referit la fotbal, nu la faptul că i-o tragem aceleiaşi gagici. Hart spune ceva, însă valul de furie îmi bubuie zgomotos prea tare în cap pentru a o auzi. Nu merg la şcoală două zile şi ea se cuplează cu coordonatorul de joc al echipei de fotbal de la Astor Park? E ca şi cum eu aş fi cel care s-a lovit la cap acum o săptămână. Sufăr de halucinaţii şi prezentul meu e o parodie grotescă a lucrurilor ce se întâmplă în partea normală a lumii. ' * botarata sa ţi buşeşti şi mai tare capul, nu-i aşa? îi spun lui Hartley. Ea încruntă nedumerită din sprâncene. — C-ce? fiction connection Rcqatul ilflrflntuţ __ Doctorul a zis că n-ar trebui să te bazezi pe amintirile altora. Flutur o mână furioasă înspreBran. ___ N-ar trebui să asculţi poveştile pe care ţi le spun alţii despre tine, despre trecutul tău... Bran intervine. — Hei, nu-i spun niciun fel de poveşti... îl reduc la tăcere cu o privire încruntată, apoi mă întorc către Hartley. — Ceea ce faci tu e periculos, bombăn eu, apoi plec, pentru că, dacă mai stau o secundă măcar, toate scaunele aliniate în dreptul vitrinei vor zbura pe fereastră şi vor ajunge tocmai pe trotuar.

Impulsul de a lovi ceva, de a izbi cu pumnul şi de a auzi un zgomot asurzitor şi distructiv în momentul impactului e prea puternic. Smucesc uşa camionetei, scoţând-o aproape din ţâţâni. — De ce-ţi pasă ce crede ea? Ţinându-mă de marginea uşii, mă răsucesc pe călcâie şi o văd pe Felicity la câţiva metri distanţă. Şi-a schimbat uniforma de Astor Park cu o ţinută sport de calitate. Pantaloni de trening din mătase, marca Prada, şi o jachetă tip aviator, din caşmir. E o ţinută care ar prindeo bine pe Hartley. I-aş putea-o cumpăra — îndepărtez acest gând. — Nu e treaba ta. — Nu merită să-ţi pierzi timpul cu ea, continuă Felicity de parcă n-am zis niciun cuvânt. Eşti mai bogat decât Bran. Arăţi mai bine. Ai un statut social mai bun. E normal ca ei doi să se simtă atraşi unul de altul. Se învârt în t aceleaşi sfere inferioare. îşi flutură mâna dintr-o parte într-alta în jurul taliei. Tu şi cu mine, Easton, locul nostru e aici sus. Erin Watt îşi mută mâna deasupra capului. — împreună. — Mai degrabă îmi vâr sula în ţeava de eşapament a camionetei mele decât în tine, replic eu şi mă urc în camionetă. Felicity nu se mişcă şi urc pe bordură ca să n-o lovesc. Fata asta gândeşte cu ultimele câteva celule ale creierului ei, dacă îşi închipuie că am de gând să fiu vreodată cu ea. Dacă ar fi ultima femeie de pe pământ şi ar trebui să i-o trag pentru a supravieţui, m-aş arunca în cel mai apropiat vulcan. însă are dreptate în legătură cu un lucru. Eu chiar cred că sunt mai bun pentru Hartley. Nu pentru că am mai multi bani decât Bran, cu toate că şi asta e adevă- rat. Mă voi lupta pentru ea. Bran a arătat ceva interes faţă de Hartley din momentul când ea şi-a făcut apariţia prima oară la Astor Park, însă, după o discuţie cu mine, a renunţat. El nu merită o a doua sansă. Nam terminat cu t t Hart. Niciodată — calc frâna, am ratat virajul către spital. Bag în marşarier şi întorc în mijlocul şoselei, ignorând claxoanele şi strigătele furioase ale şoferilor din apropiere. Le arăt degetul mijlociu şi mă reped pe aleea spitalului, lăsând camioneta în parcare. Arunc cheile valetului. — Easton Royal, zic printre dinţii încleştaţi şi apoi trec valvârtej prin uşa de la intrare, fără să mai aştept. Sunt încă furios când ajung în camera lui Seb. — N-a durat mult, ciripeşte Sawyer în momentul în care dau buzna înăuntru. Mă arunc pe canapeaua tare ca piatra şi butonez televizorul. — Mi-ai adus un shake? — Ai zis că nu vrei, mârâi eu. 142 fiction connection RnjntulIncarnat _ Eu n-am zis niclo clipă nimic. Iii mi-ai spus că-mi aduci unul mare. — Dacă vrei atât de tare un shake, du-te naibii şi ia-ţi singur. Schimb canalele şi mă uit în treacăt pe opţiuni — niciuna din ele nu e bună. ESPN? Cine

vrea să se uite la bowling? USA? Iar dau Haywatch? Ce vârstă au idioţii ăştia? MTV? Adolescente însărcinate? Mulţumesc, însă nu vreau să văd asta. — Cine naiba te-a supărat atât de tare? Hurt, vreau să strig, însă n-o fac, pentru că nu sunt un ţânc. Sunt bărbat şi nu mă las răscolit de rahaturi de genul ăsta. Cu fete care se dau la alţi ţipi. Cu persoane la care ţii şi care-ţi dau cu şutul. Emoţiile astea sunt pentru cei slabi şi proşti. Am renunţat la toate astea, când s-a sinucis mama. Promisiunea ei de a mă iubi pentru totdeauna a durat doar până când am împlinit paisprezece ani. Iar Hartley nu mi-a spus niciodată aceste cuvinte. Nu e niciun jurământ încălcat, nicio minciună rostită. Nici măcar nuşi poate aminti de mine. Atât de neimportant sunt pentru ea. — Camera asta nenorocită. Azvârl telecomanda cât colo. — N-avem nevoie de milkshake-uri, Sawyer. Nu avem zece ani. Avem nevoie de băutură. E singura modalitate prin care putem face faţă acestei porcării. — Da? Pare intrigat. — Dar spitalul permite asta? Spune şoptit ultima parte de parcă a vorbi despre acest lucru e la fel de ilegal cu băutul în sine. 14 5 Erin Watt — Cum ar putea să afle? — De unde ai de gând să faci rost? îmi înşfac rucsacul şi-I deschid. înăuntru, la fund, sunt două sticle de Smirnoff care au rămas acolo clipocind de la ultimul meci de fotbal al sezonului. A rămas cam o treime. Desfac dopul şi îi ofer sticla. — Cari cu tine o sticlă de votcă? zice Sawyer surprins, luând băutura şi ducând-o la gură. Simt o urmă de vină, însă o alung. Oare e atât de anormal să cari cu tine puţină băutură? Nu m-am atins de alcool de săptămâni întregi — de la accident. Şi nu intenţionez să conduc în acest moment. Sunt aici până când va apărea Ella şi atunci voi fi treaz. Câteva grame de Smirnoff n-o să mă dea gata. E posibil nici măcar să nu mă ameţească. / — Nu e prea multă aici. Sawyer îşi trece o mână peste gură. — Mai am în camionetă, promit, din cauză că e adevărat — întotdeauna ţin dosite câteva sticle în portbagaj, lângă cric. Rânjesc la Sawyer, dau capul pe spate şi-mi torn votca direct pe gât. fiction connection Capitolul 15 Hartley Totul se întâmplă atât de brusc. îngheţata care cade din cornet. Mâna lui Bran aşezată pe umărul meu. Easton dezlănţuindu-se. Toţi ochii din local par aţintiţi asupra mea. Nu cred că am fost vreodată în centrul atenţiei îna- inte de accident, căci nu mă simt deloc în largul meu. Privesc în jos pentru a vedea dacă am fermoarul închis şi văd că sunt încă îmbrăcată cu fusta plisată de la uniforma Astor Park. Sunt în ordine — cel puţin la exterior. Pe dinăuntru, sunt confuză şi nesigură şi vreau să mă înghită pământul. însă de două zile, de când m-am întors la şcoală, am învăţat repede că aţi dezvălui slăbiciunile echivalează cu o invitaţie de a fi luată la ochi.

t îmi îndrept umerii, ridic bărbia şi ies din local. Soarele după-amiezii mă izbeşte în faţă şi mă orbeşte preţ de câteva clipe. Mă împiedic de propriile picioare stângace şi aproape aterizez cu faţa în ciment. Mâhnită, mă furişez până la maşina lui Bran şi-l aştept să mi se alăture. I un Watt Apare vinci minute mai târziu, aducându-mi un alt cornet. î-46 Uite. N-am vrut sa morgi acasă cu mâna goală. Mi-I întinde, insa nu-l iau, pentru că-mi fac griji că a accepta o îngheţată înseamnă s-o apuc pe o cale pe care nu vreau să merg. Pespre ce a fost vorba? întreb. — Pespre ce a fost vorba? Clipeşte nevinovat, în timp ce muşcă din cornetul lui. Nu-mi place că face pe prostul şi-i arunc o privire care transmite exact acest lucru. Pentru că nu e complet ignorant. îşi muşcă buzele şi se uită în altă parte. — Credeam că ai spus ca suntem prieteni, zic. Are noroc că e frig afară, altfel îngheţata aia i s-ar scurge printre degete. — Pram. Suntem, zice el înspre parcometru. — Atunci de ce te comporţi ca şi cum ar fi ceva mai nuilt între noi? Adică e posibil, însă ma îndoiesc. Nu sunt destul de îngâmfată sa cred că am reuşit să-i cuceresc şi pe cel mai popular băiat, şi pe jucatorul-vedetă al liceului. Toată această atenţie — veninul din partea lui Felicity, felul în care sunt tratată la şcoală, acest băiat cu zâmbet luminos, care mă plimba cu maşina prin oraş în ultimele două zile —. toate acestea izvorăsc din ceva care are doar vag legătura cu mine. Centrul furtunii e Easton Royal. Eu doar suport consecinţele faptului că plutesc în curenţii de aer pe care el îi lasă în urmă. — Ce ai cu Easton? întrebarea mea îl surprinde pe Bran atât de tare, încât nu răspunde pe loc, găsindu-şi refugiu în cornetul Iui cu Regatul sfărâmat îngheţată. Aştept până îl termină, lucru care nu-i ia mult timp— îmi place Easton, zice el. Era un mijlocaş de temut şi mă bucur că n-a trebuit să-l înfrunt pe teren la vreun meci. E plăcut să fii în preajma lui, însă... întotdeauna există un dar. încep să mă enervez în locul lui Easton. — Dacă e un tip de treabă, atunci poate n-ar trebui să faci intenţionat chestii care-l scot din sărite. Nu sunt un pion pe care să-l muţi de colo colo ca să câştigi puncte în defavoarea altora. Bran se încruntă. — Nu fac asta. — Atunci, explică. — Bine. îşi încrucişează braţele peste piept. — E un fustangiu, da? Nu vreau sa văd că profită de tine în situaţia în care te afli. t Bran mă vede slabă si vulnerabilă. O domnită aflată // la ananghie, care trebuie salvată. E posibil să nu fiu în cea mai bună formă în momentul de faţă, însă îmi pot purta singură bătăliile. — Nu ştiu multe în legătură cu ce mi s-a întâmplat în ultimii ani, însă intenţionez să-mi

dau singură seama şi, probabil, ar trebui s-o fac de una singură. Mulţumesc pentru trataţie şi pentru că m-ai condus. Mă pregătesc să plec. Mâna lui Bran se întinde si mă înşfacă de încheietură. i i — Hartley, aşteaptă. A fost o reacţie reflexă. Sora mea a fost păcălită de un tip ca Easton şi nu voiam să văd că ţi se întâmplă asta şi ţie. Asta-i tot. încetişor, îi desprind degetele de pe încheietura mea. Bran m-a dus cu maşina nu mi s-a paiut în regulă înainte, însă nu mi-am dat seama de ce. A tost drăguţ şi inofensiv. Nu s-a dat la mine. Mi-a răspuns la întrebări cât a putut de bine. chiar şi la cele penibile în legătură cu copiatul meu. însă nu m-am simţit nicio clipă în largul meu alături de el. Abia după ce am dat nas în nas cu Easton am priceput de ce anume. Vinovăţia m-a cuprins în momentul în care am priv it în acei ochi albaştri ca marea. Am simţit ca şi cum aş ti făcut ceva rău. Când Bran şi-a pus mâna pe umărul meu, o umbra de şoc şi de durere a traversat chipul lui Easton, înainte de a trage obloanele şi de a încerca să scape din acea situaţie făcând mişto. M-am simţit de parcă Easton ar fi dat peste mine şi peste Bran şi ne-ar fi găsit în pielea goală. Şi Easton are perfectă dreptate. Am făcut exact ceea ce m-a sfătuit doctorul să nu fac. în fiecare seară mă străduiesc să-mi amintesc cine am fost în ultimii trei ani şi în fiecare zi cineva îmi strecoară în cap cine ştie ce versiune a adevărului său. Sau aşa înţeleg eu. Oricum ar fi, totul e amestecat de parcă mintea mi-ar fi plină de bomboane M&M's şi Skittles. Nu pot deosebi ciocolata de bomboane şi, în momentul în care încerc s-o fac, mă trezesc cu un gust îngrozitor. Deci poate nu mă uit înapoi. Faptul că-mi lipsesc acei trei ani e groaznic, însă nu e mai rău să încerci să-ţi aminteşti şi să nu reuşeşti? Sau să încerci să-ţi aminteşti şi să descoperi nişte lucruri cu adevărat rele? Poate asta f oameni au parte de o şansă reală de a fugi de vina păcatelor trecute şi de a merge nestingheriţi mai departe? fiction connection Kcqatul Mrâmnt |)e ce sa nu profit de acest nou început şi să-mi făuresc relaţii noi — cu părinţii mei, sora mea, profesorii şi colegii mei de clasă de la Astor Park. Ar trebui să mă simt binecuvântată. Nu toată lumea are parte de o diplom de la Astor Park Prep. Voi putea să intru la aproape orice colegiu doresc pe baza diplomei de la liceul la care învăţ. Atât de prestigios e Astor Park. La ce bun să încerci să-ţi construieşti un trecut cu fragmente din amintirile altor persoane? Ele nu sunt nici măcar amintiri, doar poveşti — doar evenimente fictive. Dacă ar trebui să fac un film despre trecutul meu, aş fi eroina principală. Cineva care le-ar citi persoanelor singure şi în vârstă din centrele destinate pensionarilor, care ar salva animale sau ar săpa şanţuri în sate. N-aş fi acea parvenită lipsită de caracter, care s-ar folosi de toată lumea din preajma sa pentru a avansa. Chinul de a-mi aminti sau încercarea de a mă revanşa pentru lucrurile pe care le-am făcut în trecut îmi produc mai mult rău decât bine. De acum încolo, am de gând să-mi înfrâng pierderea memoriei. Dacă e cineva care nu mă place, nu voi întreba ce am făcut, ci-mi voi cere iertare. Am de gând să încetez să întreţin poveştile unor persoane precum Kyle şi Felicity, pentru că, deşi unele din lucrurile pe care mi le-au spus sunt adevărate, nu-mi sunt deloc de ajutor. Ce dacă nu-mi amintesc momentul dulce şi ameţitor când m-a ţinut pentru prima oară de mână un băiat sau o notă victorioasă la un proiect la care am trudit din greu? Sau căldura din timpul vacanţelor petrecute lângă bradul de Crăciun, cântând colinde şi radiind de fericire în

timp ce oamenii pe care-i iubesc deschid cadourile pe care le-am ales cu grijă pentru ei? Nu contează, îmi spun. 149 ax Erin Y\ an
aruncă un prosop. îl prind şi-mi şterg faţa, fără să-mi iau ochii de la ea în cazul în care se hotărăşte să-mi arunce alţi patru litri de apă în cap. Creierul meu procesează cu viteza melcului. Ella vorbeşte cu tata. — Habar n-am dacă e în stare să poarte o conversaţie. Strânge un prosop în pumn şi probabil îşi închipuie că mă strânge pe mine de gât la fel de tare. N-am de gând să fac asta, însă sunt furios. Eu şi Ella am fost mereu apropiaţi. Nu credeam c-o să mă toarne tatei că am băut. Mă îndepărtez de canapea şi-i smulg telefonul din mâini. — Cum e în Dubai? Vezi, ştiu ce se întâmplă. Triumful meu personal durează doar o secundă, deoarece camera începe să se învârtă. Nu reuşesc să aud ce spune tata, deoarece e greu să te concentrezi când eşti preocupat să nu dai la boboci. 152 fiction connection Regatul sfărâmat __ Poţi să repeţi? — Ti-am cerut să ai grijă de toată lumea cât timp sunt plecat. Ai promis că te descurci. Face o pauză. Presupun că aşteaptă răspunsul meu. — Mă descurc. — îmbătându-l pe fratele tău minor într-o rezervă de spital unde fratele lui geamăn zace în comă? De data asta senzaţia de fierbere din stomac n-are nimic de-a face cu alcoolul. — Păi, când o spui aşa, sună naşpa de tot, zic, făcând o glumă de prost-gust. La celălalt capăt al firului e o tăcere prelungită în timp ce tata probabil îşi imaginează cum mă aruncă de la balconul camerei sale de hotel aflate la etajul o sută cincizeci. — Aştept să te maturizezi, Easton. Ai optsprezece ani. Dumnezeu să-i ajute pe oamenii care locuiesc dincolo de Bayview, pentru că am de gând să te dau pe mâna lor. Sună de parcă aş fi un dezastru ecologic... deşi oare nu i-am spus odată Ellei că noi, cei din familia Royal, suntem ca un uragan de categoria a patra? Poate că tata nu e prea departe de adevăr. Totuşi nu-i plăcut să-l auzi pe taică-tău descriindu-te în felul acesta. O altă duşcă de votcă ar putea face această predică mult mai suportabilă. Caut cu privirea prin încăpere, încercând să-mi localizez rucsacul. Am băut toată votca sau a mai rămas măcar o sticlă? — Până îmi vei demonstra că eşti un adult responsabil, te voi trata ca pe un copil. Asta însemnă că, pe lângă faptul că nu vei pilota, nu vei mai avea nici maşină. — Eu nu conduc o maşină. Conduc o camionetă. — Jur pe Hristos, Easton Royal! explodează el. Nu-i de glumă. Viaţa nu e o glumă. Comportamentul tău e 153 Erin Watt foarte periculos. îndreaptă-te sau îţi vei petrece următorul semestru la Citadelă10. De acum înainte, ţi-am tăiat maşina, ţi-am tăiat şi banii. Dacă vrei ceva, va trebui să obţii permisiunea mea şi voi dori ca solicitarea să fie în scris. Mă auzi? — Cred că te aude tot etajul, răspund eu. îmi trec limba peste buzele uscate. Mă simt superdes- hidratat. Unde e afurisita aia de sticlă? — Pe mine mă interesează să audă o singură persoană, însă nu cred că funcţionează. Mă întorc în douăzeci si t t

patru de ore. încearcă să n-o dai prea tare în bară până atunci, urlă el, apoi închide. Mă uit la telefon. — Mi-a închis. Ella întinde mâna şi-mi smulge telefonul din mână. — Şi te surprinde? Ai băut într-un spital, Easton. Fratele tău mai mic e leşinat — cel cu inima frântă din cauză că t fratele geamăn şi cel mai bun prieten al său e în comă. Faci glume în legătură cu asta pentru că, nu ştiu de ce, e prea greu pentru tine să-ţi ceri scuze. Te iubesc, East, însă o iei razna. O senzaţie meschină si răutăcioasă îmi creste în t t / piept. Ea nici măcar nu face parte din familie. Numele ei de familie nu e Royal. Este O'Halloran. Ea nici măcar n-ar trebui să se afle aici. Singurul motiv pentru care locuieşte cu noi în casă e pentru că tatei i-a fost milă de o orfană care făcea striptease într-o bombă mizerabilă. îşi păstrează locul în această familie culcându-se cu fratele meu. Ea... — Durand e aici ca să-i supravegheze pe gemeni. Te duc eu acasă cu maşina. / 10 Colegiu militar în statul Carolina de Sud. 154 fiction connection Regatul ifOrâmat Şoferul tatei intră în cameră cu o revistă făcută sul în pumnul său mare. îmi înghit cuvintele pline de furie. — Super. Merg ţanţoş până la rucsac şi mi-l arunc peste umăr, prefăcându-mă că zăngănitul care se aude aparţine unor sticle de suc care se freacă una de alta, şi nu sticlelor goale de Smirnoff. Ruşinea mă furnică şi-mi vine greu să mă uit la Ella. Dacă ar şti ce gândesc, ar fi rănită. Când am devenit atât de ticălos? Asta-i rolul fratelui meu Reed. Eu am fost mereu cel care iubeşte viaţa. Tipul care ştie cum să se distreze. Ella are dreptate? Oare o iau razna? A E din cauza spitalului. Intre Hart care se etalează cu Bran şi Seb care este încă în comă, simt că-mi pierd minţile. îmi stăpânesc pornirile, reamintindu-mi că Ella e de partea mea, chiar dacă se poartă în felul ăsta, şi ies în urma ei. Niciunul nu spune vreun cuvânt, nici când străbatem coridorul şi nici când coborâm cu liftul până la parter. Tăcerea pare grea şi stânjenitoare, de parcă Ella ar şti ce gândesc. încerc să sparg gheaţa. — Spitalul e, de fapt, locul numărul unu în care poţi să tragi o băută. Dacă eşti în pericol, e mereu în preajmă o asistentă care să-ţi pună o perfuzie. Ea oftează. — Şi sunt sigură că ăsta a fost primul tău gând, atunci când i-ai tot umplut paharul fratelui tău minor, nu-i aşa? — Gemenii beau tot timpul, Ella. Crezi că e prima oară când Sawyer e beat mangă? — Nu asta e ideea. El n-ar trebui să bea când e supărat din cauza lui Seb... 155 Erin Wall — Ai devenit sorit de când ne-am văzut ultima oară sau ce? mă răstesc eu. Mă stăpânesc cu greu să nu dau drumul Ia artileria grea. Oare vrea să aduc în discuţie trecutul său nenorocit? — îmi cer scuze că-mi pasă, mă împunge ea.

Presiunea din piept îmi creşte din nou. — Ascultă, Ella, am un părinte, aşa că vezi-ţi dracului de treaba ta, urlu eu. — Bine. îşi ridică mâinile şi calcă apăsat. — îmi fac griji în legătură cu tine, da? Te iubesc. Nu vreau să sfârsesti într-un sicriu! tt — Păi, acolo voi sfârşi, dacă nu mă relaxez din când în când, strig la rândul meu. — E vreo problemă? Amândoi ne răsucim brusc şi vedem un poliţist, care ne priveşte îngrijorat. Tata o să facă atac de cord, dacă primeşte un telefon în Dubai că eu şi Ella am fost duşi la închisoarea din oraş pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice. Nu ştiu câte şocuri mai poate suporta familia mea. — Nu, zic. — Nu, mă îngână Ella în acelaşi timp. Noi tocmai plecam, adaugă ea şi mă înşfacă de mână. O las să mă târască, până ajungem la maşina ei. Mă smulg din strânsoarea ei şi mă urc în maşină, deplasând scaunul în spate cât pot de mult. Hotărând că e cel mai bine dacă îmi ţin gura, închid ochii şi mă prefac că mă odihnesc. Din nefericire, Ella n-a terminat. — Te-a văzut Val cu Felicity la IC. Ce vrea? La naiba, sunt spioni peste tot. — Să mi-o sugă. 156 fiction connection Regalul sfaramut îmi ridic genunchiul, pentru ca picioarele mele n-au loc în maşinuţa Ellei. Cum încape oare Reed aici? Jur că bătrânul a cumpărat această cutie de chibrituri, astfel încât Ella şi Reed să nu aibă loc să-şi facă de cap în ea —- nu că asta i-ar împiedica. Nu-şi pot ţine mâinile departe unul de altul, iar dormitoarele lor se află la o distanţă de aproximativ trei metri unul de altul. Singurul lucru care-i reţine să nu şi-o tragă ca iepurii e absenţa lui Reed. în timpul săptămânii e la State, aşa că Ella îşi petrece singură majoritatea nopţilor. Presupun că fac nişte chestii perverse pe calculator, însă nu sunt foarte interesat de viaţa lor sexuală, în special de când sunt abstinent. Eu şi Hartley n-am ajuns niciodată atât de departe — şi asta nu pentru că eu nu m-aş fi străduit. Nu era pregătită, aşa că a trebuit să mă abţin. N-a fost uşor. Să faci laba nu e la fel de plăcut ca atunci când ţi-o tragi pe bune cu o fată. — De ce oftezi? întreabă Ella. Din cauza lui Felicity? — Nu, la naiba. Mă gândeam de câte ori a trebuit s-o iau la labă din cauză că Hartley nu era pregătită să facă sex. Ella oftează. — Pe bune, East? Ai fi putut să păstrezi informaţia asta doar pentru tine. — Iubire, ai întrebat de ce oftam. Am răspuns. Dacă nu-ţi plac răspunsurile, nu pune întrebări. — Bine. Bine. Se lasă în scaunul ei. Refuz să mă simt ca un ticălos pentru că m-am răstit la ea. Sau pentru că am avut gânduri indecente în legătură cu ea. Dacă n-o interesează viaţa mea, atunci ar trebui să înveţe să nu-si mai vâre nasul unde nu-i fierbe oala. J

Unde îţi sunt cheile de rezervă? întreb. Erin Walt — Pentru ce? — Pentru ce crezi? Mă încrunt când văd cât e de obtuză. — Nu-ţi pot împrumuta maşina, baston. Callu/n a zis că n-avem voie să te ajutăm. Pentru o fată care obişnuia să danseze dezbrăcată ca sa-şi câştige existenţa pentru a-şi plăti facturile e destul de incoruptibilă. — Ella, nu-i momentul să-ţi aminteşti că trebuie să fii ascultătoare. Noi nu-i dăm socoteală lui Callum. Noi, puştii Royal, avem propriul teritoriu. Singurele persoane răspunzătoare de noi suntem noi înşine şi, dacă rămânem uniţi, atunci suntem puternici. Când am început să ne mâncăm între noi, ne-am dus de râpă. — Asta crezi tu? — Nu cred eu. E adevărul. Oare şi-a uitat propriul trecut? Când am fost alături de ea, am ajutat-o cu numele Royal şi i-am servit drept scut? încep să-mi pierd cumpătul. — Nu ştiu, East. îţi aminteşti ce ai spus înainte? Despre faptul că tot ceea ce ştii distruge lucrurile, nu le întăreşte? Simt că ne aflăm în pragul dezastrului. Ca şi cum am sta pe Culmile Nebuniei şi o singură decizie greşită va face ca acea stâncă să se prăbuşească. încerc să glumesc, pentru că, dacă n-o fac, e posibil să-i smulg capul. — Gândeşti în felul ăsta pentru că n-ai parte de suficient sex. Mi-aş oferi serviciile, însă nu cred că i-ar plăcea lui Hartley. Asta dacă îşi aminteşte măcar că ieşim împreună. — Doamne, Easton, nu totul se reduce la sex, da? E vorba despre noi ca familie. Sebastian e în comă. Sawyer 158 ------fiction connection Kt'Wtul \ttminun sc prăbuşeşte cu fiecare minut în care Seb nu se trezeşte Gideon e total prins cu Savannah şi nu vede mai departe de lungul nasului, în timp ce Reed e ocupat cu colegiul. Tu şi cu mine — flutură un deget între noi —, trebuie să fim adulţii din familie. — Asta-i problema cu tine, Ella. Nu pricepi ce înseamnă să fii cu adevărat un membru al familiei Royal. Comportamentul de adult e pentru persoanele care nu au fonduri fiduciare sau alocaţii săptămânale cu sume formate din cinci cifre. Pentru ca minunata noastră economie să funcţioneze, noi doi trebuie să cheltuim acei bani — asta înseamnă să ieşim în oraş şi să căutăm distracţia în toate formele sale glorioase. — Şi cum propui să facem asta cât timp Seb e în comă? Callum a pus toţi banii Ia bătaie pentru asta, iar Seb tot nu s-a trezit. Te-ai uitat la celălalt frate al tău? E ca un zombi. E într-o comă ambulantă. Expir prelung, iritat. — Tu chiar strici toata distracţia. Bătrânul mi-a rechiziţionat permisul de zbor anul trecut, după o perioadă în care beam la greu. M-am gândit să-l las în pace şi să nu-l bat la cap cu asta. în cele din urmă o să cedeze. Aşa a făcut mereu până acum. Totuşi nu şi de data asta. Lucrurile s-au înrăutăţit. — Nu-mi vine să cred că tata mi-a luat camioneta. Adică, mda, dacă n-aş fi fost beat, nu m-aş fi luat de tatăl lui Hart, ea n-ar fi plecat supărată cu maşina şi nici Seb n-ar fi făcut exces de viteză. Totuşi una e sa ina sinii vinovat şi alta e ca taică-meu să dea toata vina pe mine. Ella îmi aruncă o privire tristă. — Şi motocicleta. Eşti pe deplin consemnat acum, ţi s-a interzis să pilotezi nu numai

avioane, ci orice vehicul tu li J ■r Wsr; motor. A zis ci Durand te va duce cu mas.:-.', m — încolo. — Nici măcar nu am fost implicat în accident. Sec a ros:, însă n-o spun cu prea multă con\îngere. cir caura ca mă simt al naibii de vinovat. — Si plăteşte neutru asta nu-i zsa? c&lîum nu mai vrea să piardă încă un fiu. — EA haide. Elîa. Ştii că e o prostie. îmi voi cumpăra pur si simplu alta maşina. Pot să fac asta în doi timpi si trei mişcări cu banii din contul propriu. Am mai multe conturi. Am un cont curent, un cont de economii, un cont de cumpărături, un cont de investiţii si, evident, fondul meu fiduciar. Deci tara mi-a "* 7 tăiat alocaţia. Mare scofală. Privirea ei se mută pentru a privi pe geam. Reacţia ei de eschivă îmi dă de bănuit, aşa că scot telefonul şi intru pe aplicaţia bancară. Bineînţeles, e la zero. Deschid aplicaţia capitalului meu, însă nici măcar n-am acces la ea. Parola a fost schimbată. Verific alte aplicaţii însă şi acelea sunt blocate. — Nenorocitul! Izbesc cu telefonul în bord. Se aude un trosnet oribil în timp ce acesta cade pe jos. îl ridic şi-mi trec degetul peste ecranul spart. — Cum ai aflat chestia asta? întreb, cu o furie abia stăpânită. Tot nu mă poate privi în ochi. — Callum mi-a dat mesaj şi m-a rugat să te duc cu maşina acasă. Te-a sunat de zeci de ori. Era îngrijorat. — Ticălosul ăla mă laşa să beau tot timpul când sunt acasă. 160 ♦•ctKjn comeox lUxjulul \ftn6n\at A si lii,Kl '" ' cuvamul-chete, si rigă ia„d eşti acasă te poate monitoriza. Insa, East, uneori mergi pr,.;, (jt. parte. Sawyer n-ar trebui să bea acum, în starea psihică iu care se află. E şi aşa destul de dat peste cap. Da? Şi de ci, uia log, nu poate avea un moment de relaxare după toate chestiile prin care a trecut? strig la rândul meu. Asta-i tot ce vrem! Vrem ca vocile din capetele noastre să tacă dracului din gură! — Reed zice... Furia mea explodează. — Nu vreau să aud ce are de zis dobitocul de Reed. Fratele meu şi cea mai bună prietenă a mea conspiră împotriva mea. Iar eu am fost mereu puştiul ciudat. Reed şi Gid sunt cei mai mari. Ei au fost superdistruşi, însă au rămas uniţi, păstrând secretele care aproape au omorât-o pe Ella, iar pe Reed l-au băgat la închisoare. Gemenii au fost aproape o singură fiinţă. Vorbeau propriul lor limbaj mut, urmau aceleaşi cursuri la şcoală, îşi împrumutau hainele, practicau aceleaşi sporturi, se culcau cu aceeaşi fată. Mama îmi acorda o atenţie suplimentară din acest motiv. De aceea plătesc acum. Reed e gelos pentru că şi-a dorit mereu mai multă atenţie din partea mamei şi n-a obţinut-o. Acum o întoarce pe Ella împotriva mea. — Nu fi supărat, zice ea. Aproape că-mi muşc limba străduindu-mă să nu-i răspund. în clipa în care frânează în faţa

casei, ies glonţ din maşină. Strigă ceva în urma mea, însă nu-mi pasă suficient de mult încât să descifrez ce anume. Dacă vor sa mă excludă din familie, atunci se descurcă al naibii de bine. 161 Erin W.itt îmi mişc tunelul la etaj, până la şilonieml din camera moa. Apăs un buton de sub raliul central şl aştept zece secunde ca panoul ta Is din spate sa se ridice. De îndată ce seiiul apare la suprafaţă, mlrocluc codul şi înşfac banii. Nu sunt mulţi — doar cinci mii de dolari —, însă va trebui sa găsesc un joc de poker în oraş ca să-i înmulţesc. îmi îndes în t rol Ier nişte lenjerie de corp, un rând de haine, uniforma mea idioată de la Astor hark şi nişte cosmetice. După ce termin de făcut bagajul, îl sun pe Pash, una dintre puţinele persoane de treabă pe care le cunosc. 7.1 sau noapte, tipul ăsta răspunde mereu la telefon. In mod previzibil, răspunde după al doilea apel. — Ce faci, frate? Am puţină treabă. Pare tensionat. — Am nevoie să mă duci cu maşina. — Ce s-a întâmplat cu camioneta la? — B în service. — Şi n-aveţi un întreg parc auto acolo? Oh, Doamne — acolo e perfect, iubito. îmi dau ochii peste cap. bineînţeles, Pash răspunde la telefon până şi în toiul unei partide de sex. — Bătrânul e căcat pe el de frică ca nu cumva alt copil de-al său să mai ajungă la spital. Niciunul din noi n-avem voie să conducem, cu excepţia Bilei. De data asta, geamătul lui Pash nu e de natură sexuală. Reputaţia Bilei de a nu conduce cu o viteză mai mare de cincizeci de kilometri la oră e un fenomen bine cunoscut la Astor Park. — Frate, îmi pare atât de rău. Mă poţi aştepta... Stai puţin, iubire. Se opreşte, încercând din câte se pare să calculeze cât timp îi ia ca să termine. 162 fiction connection Regatul sfdramul ___ Nu contează. Nu sunt atât de disperat încât să întrerup momentul de extaz al unui prieten. __ O să chem un taxi. — Slavă Domnului, zice el uşurat. Te sun mai târziu. — Nu-ţi face griji. — Nu. N-o să dureze mult. Au. La naiba. Nu, pun botu' la savarină. Ţi-am zis c-o s-o fac. Rahat, zice el la telefon. Trebuie să închid. îmi înăbuş un hohot de râs, simţindu-mă puţin mai normal. Lumea mea e dată peste cap, însă toţi ceilalţi merg înainte ca până acum. Ies din casă pentru a nu mă mai călca pe bătături cu Ella. Merg pe aleea lungă până la poartă. în timp ce aştept taxiul, verific mesajele date lui Hart. Tot nu le-a citit. Asta mă enervează, mă întristează şi mă frustrează. De ce naiba iese cu Bran? îşi aminteşte de el, dar de mine, nu? Gândul ăsta mă face să vreau să-mi izbesc de asfalt telefonul deja spart, până nu mai rămâne nimic din el, în afara unei grămezi de bucăţele metalice. Bineînţeles, dacă-mi distrug telefonul şi Hart încearcă să-mi dea un mesaj, o să-l ratez. Ce face Bran? Se joacă oare cu mintea ei, aşa cum face Felicity? încearcă să i-o tragă acum, fiindcă e vulnerabilă? Ce comportament dubios şi ticălos mai e şi ăsta? Derulez prin contactele mele. îl am aici. Sunt sigur de asta.

— Te-am găsit, zic în momentul în care dau de numele lui. îi trimit un mesaj. Nu-ţi bate joc de iubita mea. El răspunde imediat. Am grija de ea. 163 Erin Walt Eu: Asta nu-i treaba ta. Bran: Tu nu eşti in preajmă. Ba sunt, ce naiba, tastez, însă, înainte de a trimite, acurateţea acuzaţiei lui mi se fixează în minte. Are dreptate, nenorocitul. Nu sunt la şcoală. El e. Cât timp sunt câinele de pază al lui Seb la spital, Hartley e singură, acolo, la Astor Park. îmi vâr telefonul înapoi în buzunar, fără să-i răspund lui Bran. O las moartă pentru moment, întrucât, deşi sunt ofticat că-mi încalcă teritoriul, Mathis e un tip de treabă. El va — îmi încleştez dinţii şi pumnii —, el va avea grijă de ea la şcoală. Hartley are nevoie de asta. însă sper să nu se atingă dracului de ea. — Mergi în partea de est? Nu-i aşa? întreabă şoferul zece minute mai târziu, după ce mă trântesc pe bancheta din spate. E un tip slab, cu un nas prea mare pentru faţa lui. Bate uşor cu degetul în ecran ca şi cum e sigur că nu funcţionează cum trebuie. — Mda. — Lucrezi aici? întreabă el, smucindu-şi capul în direcţia casei. / — Ceva de genul ăsta. îmi strecor o pereche de căşti în urechi, iar şoferul pricepe aluzia şi tace. Locul unde merg e total opus celui pe care-l părăsesc, însă doar acolo îmi doresc să ajung. Ea nu-i acolo, însă e casa ei. Şi, în acest moment, şi a mea. 164 fiction connection Capitolul 17 Hartley Nu ştiu sigur dacă am fost trimisă de acasă sau am fugit singură, mă gândesc mai târziu, în acea seară. Casa Wright e un adevărat coşmar. Tatăl meu stă lipit de telefon douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Surioara mea, despre care îmi amintesc că e foarte capricioasă, s-a transformat într-o sămânţă a răului în toată regula, care e posibil să mă omoare într-o noapte, în timp ce dorm. Sora mea mai mare n-a mai dat pe aici de când m-am întors acasă. Mama vorbeşte non-stop despre ce face o anumită doamnă Carrington. Săptămâna asta, doamna Carrington face o detoxificare cu supă. — Ar trebui s-o încercăm şi noi, îi sugerează tatei în timp ce acesta îşi devorează friptura înăbuşită şi garnitura de cartofi dulci. El nu-şi ridică privirea din telefon. — E foarte hrănitoare. Am putea face nişte ciorbe de zarzavaturi sau de oase. Doamna Carrington ne-a citit un articol despre o companie din Los Angeles, care vinde un program ce durează o lună. E foarte convenabil, însă 165 Erin Watt dacă tu crezi că n-ar trebui să dam banii pe aşa ceva, sunt sigură că pot veni eu cu nişte reţete proprii. — îţi vine să crezi porcăria asta? răspunde tata, agi- tându-şi telefonul înspre noi. Callum Royal e nominalizat la alt premiu filantropic. Oare nimeni din Bayview nu vede

dincolo de aberaţiile lui oportuniste? Nu face altceva decât să cumpere pe toată lumea şi nimeni nu vede ce ticălos corupt este. — Familia lui Callum Royal e aici de cinci generaţii, ciripeşte mama. Nu l-aş numi oportunist. Tata izbeşte cu mâna în masă. Tresărim cu toţii. / — Tu i-ai lua apărarea şi lui Jack Spintecătorul, dacă ar avea suficienţi bani. 9 Mama păleşte şi Dylan arată de parcă vrea să dispară sub masă. — Dar nu e adevărat, John. Ştii că nici mie nu-mi plac cei din familia Royal. Ea îmi trânteşte platoul cu cartofi în mână şi face un gest cu bărbia să-i servesc tatei altă porţie. A mâncat deja două porţii. Poate îşi imaginează că tata va intra în comă provocată de excesul de carbohidraţi şi astfel nu va mai fi supărat pe ea. în scurtul răstimp de când am venit de la spital, am învăţat că trebuie să ne ţinem departe de tata. E temperamental şi are o limbă ascuţită, care, presupun, îl ajută în instanţă. îi sună telefonul şi el răspunde acolo, la masă. Nu e nimeni surprins, aşa că mă prefac şi eu că e ceva normal, deşi mi se pare ciudat. De ce nu se ridică de la masă şi nu se duce în biroul său? De ce nu aşteaptă până terminăm de mâncat? Cum a fost azi la şcoala? întreabă mama pentru a-mi distrage atenţia. 166 fiction connection Regalul 'tfftrâmut Funcţionează. îl las pe tata în plata Domnului. — A fost bine, mint. Sau poate nu e o minciună, ci mai degrabă o speranţă. Acesta e viitorul pe care mi-l doresc. Vizavi de mine, Dylan fornăie pe nas. N-a fost în toane bune de când am revenit de la spital. Pun lingura jos şi încerc să nu-mi pierd cumpătul. — Ce mai e acum? întreb. Mănânc greşit din nou? Seara trecută, surioara mea mi-a spus că felul în care îmi mestec mâncarea o face să vomite. A scos tot felul de icnete la masă până când a ţipat tata la ea să plece în camera ei. — Totul în legătură cu tine e greşit. N-ar trebui să fii aici. — Ştiu. Mi-ai spus asta de un milion de ori de când m-am întors de la spital. Subliniez ultimul cuvânt, însă nemernicei ăsteia mici nu-i pasă. De fapt, dacă ar putea scăpa basma curată, cred că m-ar trimite din nou acolo. — Eşti dezgustătoare. — Mulţumesc, însă nu ţi-am cerut părerea. — îmi doresc să fi rămas la New York. — Te-am auzit şi în primele zece dăţi. — Eşti dezgustătoare. — Şi asta ai mai spus. — Dar tu eşti încă aici, expunându-mă nesimţirii tale. Dylan se întoarce spre mama. — De ce s-a întors? Credeam că tata a spus că nu mai vrea s-o vadă niciodată. — Ssst, o dojeneşte mama şi-mi aruncă o privire vinovată. Tata nu mai voia să mă mai vadă? Mă răsucesc să mă u it la el, însă e încă ocupat cu telefonul mobil. Erin Watt

—

O sa fie multa presa acolo, zice el. Pare încântat de asta. — Ai zis ca avea de gând să distrugă totul si ca trebuia pedepsită pentru asta, insistă sora mea. — E cazul să-ţi ţii gura, Dylan. Acum, termină de mâncat. Buzele mamei se subţiază. * — Iar tu, Hartley, du-te şi pune-ţi uniforma în uscător, ca să miroasă frumos mâine. — Da, să trăiti. r t Mă ridic fără pic de graţie şi lovesc masa cu şoldurile, răsturnând paharul aproape plin al lui Dylan. — Doamne, ce ticăloasă neîndemânatică eşti, mârâie ea. — Ajunge! rage tata. Toate trei tresărim surprinse. Nu-mi dădusem seama că închisese telefonul. După chipul şocat al lui Dylan, nici ea nu observase, altminteri n-ar fi vorbit atât de urât. — Destul, repetă el cu un rânjet. M-am săturat de gura ta mizerabilă. îti iei medicamentele? f A strâns pumnul. Mă trag înapoi. Vizavi de mine, o umbră de frică străbate chipul lui Dylan. — D-d-da, se bâlbâie ea, însă minciuna e atât de evidentă, încât mă crispez, cuprinsă de compasiune. — De ce nu-şi ia medicamentele alea nenorocite? urlă tata la mama. Ea răsuceşte şervetul între degete. — I le dau în fiecare dimineaţă. / — Dacă i le-ai da, nu s-ar comporta ca o mică ticăloasă, nu-i asa? t El se ridica brusc de la masa, făcând ca toate obiectele să se clatine. 168 fiction connection (leg&lul ‘Juratnut (). Im Ini Ifylan w- Ii/nplu «- •;|r V' !>ii( luni ele nruUUamente. jfitîiacce >i trânteşte |w mană un ret ipfcm de culoare maronie-. — Iade! orclonâ el. Sniii nu, »i
— 'Lată, te rog, zic, îminzandu-mă peste rnasă de parcă aş putea cumva opri asta. £ o nebunie. O bruschează. Pielea de pe maxilarul lui Dylan se albeşte acolo unde degetele tatei o strâng de faţă. — Tu să stai jos. Ţi-arn spus că avea o influenţă proastă asupra lui Dylan. N-ar fi trebuit să i se permită să se întoarcă în casa asta. îi vâră două pilule în gură lui Dylan, indiferent din câte se pare la lacrimile care i se scurg în mână. — înghite-le, copile. Mă auzi? Le înghiţi chiar acum. îi închide gura, îi acoperă nasul şi buzele cu mâna lui mare până ce ea le înghite. 169 Erin Watt Arunc o privire la mama pentru ajutor, însă ea nici măcar nu se uită la noi. Privirea ei e aţintită la peretele din spate de parcă, dacă se preface că nu poate vedea această nebunie, aceasta nu există. — Ai terminat? întreabă el. Dylan dă jalnic din cap, însă tata nu-i dă drumul. îi redeschide cu forţa maxilarul şi-i vâră degetul în beregată până ce ea icneşte. în cele din urmă, satisfăcut de rezultat, îi dă drumul şi se aşază, ştergându-şi cu calm mâinile pe şervet, apoi ridică telefonul. — Pot să mă ridic de la masă? zice Dylan cu rigiditate. — Bineînţeles, dragă, răspunde mama ca şi cum nu s-a întâmplat nimic neobişnuit. Dylan fuge de la masă. Mă zgâiesc în urma ei. — Eu... Cum le spui părinţilor tăi că nu eşti de acord cu felul în care îşi educă copiii? Că toate astea sunt nişte aberaţii. Că n-ar trebui să-şi trateze copiii în felul acesta. — Văd că eşti supărată, Hartley, adaugă mama, însă sora ta chiar are nevoie de această medicaţie şi uneori, când nu o ia, îşi face rău. Tatăl tău încearcă doar s-o protejeze. — Mie nu mi s-a părut aşa. Fără a mai adăuga ceva, părăsesc în grabă sufrageria, alergând către Dylan. S-a încuiat în dormitor. îi pot auzi plânsetele înăbuşite. Mă doare şi pe mine maxilarul, pentru că mi-e milă de ea. — Hei, eu sunt. — Pleacă, mârâie ea. Eram bine-mersi până să apari tu. — Te rog, vreau doar să te ajut. — Atunci, pleacă! ţipă ea. îmi doresc ca tu să fi murit în accidentul ăla. Pleacă si nu te mai întoarce niciodată. / 170 fiction connection Regatul sfârumat Ma retrag. E supărată. Foarte supărată şi cine n-ar fi? Dacă tata m-ar fi prins de faţă şi mi-ar fi turnat pastilelealea pe gât, şi eu aş plânge în camera mea. însă cuvintele Iui Dylan par a conţine ceva personal — ca şi cum ar fi supărată pe ceva ce am făcut mai demult. Jurământul meu de a uita de trecut e o idioţenie. Nu pot trece mai departe, atât timp cât reacţiile celorlalţi faţă de mine se bazează pe amintirile lor. Mi-aş dori să-mi pot aminti asta. Dacă aş putea să-mi amintesc un singur lucru, atunci aş vrea să ştiu de ce relaţia mea cu Dylan e atât de dificilă. îmi lipesc fruntea de uşa ei. — îmi pare rău, îi spun. îmi pare rău că te-am rănit. Nu-mi amintesc nimic, însă îmi pare rău.

Ea răspunde prin tăcere, care e de o mie de ori mai rea decât toate insultele ei. — îmi pare rău, spun iarăşi. îmi pare rău. Mă las să alunec până când fundul meu atinge podeaua. — îmi pare rău. Repet cuvintele la nesfârşit până mă doare gâtul şi-mi amorţeşte fundul. Şi tot nu aud niciun sunet în schimb. — Hartley, pleacă de lângă uşa surorii tale, cere vocea mamei de undeva de deasupra. Mă răsucesc şi o văd urcând scările. Se opreşte la jumătate şi-mi face semn să vin la ea. Scutur din cap pentru că n-am energia necesară. — Sora ta are probleme, nu-ţi aminteşti? Scutur din cap. Ultimele amintiri legate de Dylan sunt cu ea copil — unul capricios, însă tot copil. Această adolescentă de treisprezece ani cu fiţe de douăzeci şi cinci e ceva nou pentru mine. — Are toanele astea din cauză că nu-şi ia medicamentele. 171 I:rin Wott Mama isi răsuceşte degetele. — Şi atunci tatăl tău se supără. Flutură agitată din mană. — E un core vicios. N-o lua ca po ceva personal. Dau din cap, primind iertarea chiar dacă n-o merit. — Acum, pleacă de acolo. *s Îmi face semn s-o urmez. Mă îndrept încet spre scară, lăsând să-mi alunece fundul pe fiecare treaptă aşa cum făceam când eram mică. Mama îmi îndeasă nişte bani în mână. — la maşina şi du-te să te vezi cu prietenii tăi. Trebuie să existe un loc unde să pierzi puţin vremea. Doar până se mai calmează taică-tău. Nu vreau să plec. Vreau să mă urc în pat şi să-mi trag aşternuturile peste cap şi să dorm până când acest coşmar se va sfârşi. — Unde să mă duc? întreb cu vocea răguşită. O umbră de enervare îi traversează chipul. — Du-te şi întâlneşte-te cu prietenii tăi. E abia ora opt. Probabil că sunt în oraş şi se distrează. — Mă gândeam că... — Nu te gândi la nimic. Du-te şi gata. Şi nu ştiu cum mă pomenesc la volanul automobilului mamei, uitându-mă la semaforul din intersecţia străzilor West şi 86, fără să ştiu în ce direcţie s-o apuc. Fără să ştiu care mi-e locul în această lume. Fără să ştiu dacă mai pot suporta încă o zi ca asta fără ca totul să se destrame în întregime. 172 liction connection Capitolul 18 Easton — Pash, eşti cel mai tare, îl laud eu în timp ce golesc conţinutul pungii de hârtie pe care i-am smuls-o din mână cu cinci secunde în urmă. Iubita ta s-a supărat foarte tare? — I-am promis că-i cumpăr o geantă Birkin, ca să mă lase să i-o trag şi să-mi ţină locul cald. Chestia asta e... interesantă, comentează el, privind în jurul său în apartament. Faci un fel de experiment social pentru Etică, la fel cum a făcut Barnaby Pome anul trecut?

— Ce? Nu. Sărut cele două sticle de Ciroc şi le aliniez pe blatul de bucătărie, alături de cele două pahare şi de punga cu gheaţă pe care am descoperit-o la magazinul de cartier din colţul străzii. Cine ştia că gheaţa vine la pachet? — Pome e un idiot. N-a făcut viermi sau ceva nasol de genu' ăsta? Eu nici măcar nu particip la cursul de Etică. Etica Existentei e un curs tembel de la Astor Park. E posibil ca acest curs să fi fost conceput cu intenţii bune, 173 Erin Watt însă noi, puştii de ia Astor, ştim să stricăm totul. Unul aproape a dat foc la şcoală încercând să fumeze hainele de cânepă ale colegului de clasă. O altă fată a ajuns la spital după ce a încercat să stea într-un copac timp de o lună. Cel mai rău a fost Barnaby Pome, care a decis să mănânce numai fructe. Pe măsură ce semestrul avansa, a zis c-o să mănânce doar fructe care creşteau din propriile lor rădăcini, lucru care pare foarte dificil în zilele noastre, când fructele sunt cultivate biologic. S-a apucat să caute pe plaja din Bayview şi prin pădurile pe unde se afla terenul de golf. N-a durat mult şi s-a îmbolnăvit. Se zvoneşte că i-au găsit o tenie de treizeci de centimetri în stomac de la ceva ce mâncase din pădure. — Atunci ce înseamnă toate astea? Ridic nasul din sortarea bunătăţilor pe care mi le-a adus Pash şi îl văd stând în mijlocul apartamentului şi învârtindu-se uşor în cerc. $ — E un apartament. — Ştiu asta, idiotule, dar ce faci aici? — E apartamentul lui Hart, spun eu pur şi simplu. Chestia asta ar trebui să explice totul. însă Pash nu pricepe, deoarece continuă să pună întrebări. — Atunci unde e Hartley? — Acasă la părinţii ei. — Nu e nimic aici. — O stea de aur pentru tine, Isteţilă. Mă uit la rezerva strategică pe care am pus-o la punct. O ţigară electronică, lichid pentru ţigara electronică, vreo două pungi de chipsuri, o punguţă de iarbă şi nişte hârtii. Unde sunt chestiile de calitate? 174 fiction connection Regatul sfurâmat — Dormi pe podeaua acestei cocioabe în speranţa că Hartley îşi va aminti unde făceaţi sex şi va veni aici într-un suflet? Mă încordez şi-l săgetez pe Pash cu privirea. — în primul rând, tu nu vorbeşti despre Hart în felul ăsta. Niciodată. îl privesc fix până ce coboară ochii în podea. — în al doilea rând, nu e nimic în neregulă cu locul ăsta. E confortabil. — în regulă, însă îţi dai seama că arăţi ca un mocofan aşteptând ca ţicnită aia să-şi amintească că e îndrăgostită de tine. Curajul lui Pash izvorăşte dintr-o prietenie foarte veche, însă l-am prevenit o dată. Traversez distanţa dintre noi în doi paşi şi-l apuc de guler în următoarea secundă, lipindu-l cu spatele de perete. — Ţi-am spus să nu vorbeşti aşa despre ea.

Ochii i se măresc de spaimă. — S-s-scuze, frate, se bâlbâie, înfigându-şi unghiile în pumnul meu. — N-o să se mai întâmple, da? Asta nu prea e o întrebare. Pash pricepe. Dă furios din cap. — Nicicând. Niciodată, jură el. îl eliberez din strânsoare si mă reîntorc la rezerva de t bunătăţi de pe blatul de bucătărie. — Frate, asta a fost o Prada ediţie limitată, se plânge Pash. Tocmai am primit-o acum două zile de la Milano. — îmi pare rău pentru tine. Unde-i cocaina de care ţi-ain spus să faci rost? Sau pastilele de ecstasy? îşi drege glasul. îl privesc cu suspiciune. 175 Erin Watt comporţi foarte ciudat de la accident. — Pentru că nu vreau să te aud spunând porcării despre iubita mea? — Nu. Pentru ca-ţi ignori prietenii, aproape că era să dai cu maşina peste un puşti ieri-dimineaţă în zona şcolii şi arăţi de parcă ai fost deja la o băută care a durat o zi întreagă. îmi pasă de tine şi de aia nu ţi-am adus droguri de mare risc. Dacă le vrei, fă-ţi rost naibii singur. Pash îşi îndreaptă gulerul şi porneşte spre uşă. Bucata fragilă de lemn aproape iese din ţâţâni în momentul în care o trânteşte în urma lui. Ecoul paşilor săi e singurul sunet pe care-l aud o bună perioadă. Până şi vocile din capul meu — cele pe care încerc să le înec cu pilule, băutură şi certuri, cele care sunt mereu acolo — sunt reduse acum la tăcere. în linişte, o simt. Singurătatea intensă pe care încerc s-o ţin departe de mine. Gaura căscată din inima mea pe care am încercat s-o umplu cu fete, fete şi tot mai multe fete devine o prăpastie abisală, fără sfârşit. Nu mă mai aflu pe margine, privind în abis. Sunt chiar în mijlocul lui. Sunt în cădere liberă în acest întuneric infinit. înşfac prima sticlă şi o deschid, uitând de pahar şi de gheaţă şi dând-o direct pe gât. Dacă mi-aş putea injecta alcool în vene, asta as face. Merg cu sticla acolo unde mi-am lăsat bagajul şi mă aşez pe podea. Când închid ochii, văd un alt întuneric. Unul în care norii sunt mai aproape de cer. Noaptea neagră e întreruptă de fâşii de roşu, verde şi alb. Mâna lui Hartley e într-a mea. Ea râde. Chipul ei e destul de aproape pentru a-mi face tensiunea să se ridice — printre altele. 176 fiction connection Rpgalul sfărâmat . „Au mai blne de două săptămâni. Parfumul ei mea persista in camioneta mea. Pot încă să-i simt părul negru ş. mătăsos intre degetele mele. Luciul ei de buze cu aroma de menta îmi gâdilă limba. Mă prefac că e aici si silueta ei uşoară mă împinge pe linoleumul lipicios. Că degetele ei îmi desfac nasturii şi fermoarul si că degetele mele trag de hainele ei şi-i dezgolesc trupul delicios. îmi las mâna să alunece în jos în pantaloni, însă senzaţia mâinii mele pe propriul penis nu face decât să-mi accen- tueze singurătatea. De ce nu ne putem întoarce în acel moment de acum două săptămâni, când fratele meu era conştient şi Hartley îşi amintea de mine? Dau pe gât o altă duşcă, apoi încă una, până

când contururile ascuţite ale zilei se diminuează şi întunericul devine un vârtej de culori. 177 Capitolul 19 Hartley Mă hotărăsc să merg la bibliotecă. E aglomerat în ciuda orei târzii. — închidem în zece minute, zice înţepat un adolescent deşirat. i Dau din cap şi-mi strâng jacheta mai bine în jurul umerilor. De fapt, nu e jacheta mea. Este a lui Easton Royal. El mi-a dat-o seara trecută, după ce Felicity şi Kyle mi-au întins o cursă la French Twist. Nu i-am înapoiat-o. N-am telefon, însă suntem în Bayview. Toată lumea îi cunoaşte pe cei din familia Royal şi ar fi destul de uşor să aflu unde locuieşte. M-aş putea duce acolo chiar în acest moment, să-i las jacheta pe verandă. A îmi trec degetul de-a lungul fermoarului şi adulmec gulerul pentru a suta oară. Parfumul e din ce în ce mai vag de fiecare dată când mă îmbrac cu ea, însă nu mă pot abţine să n-o port. I-o voi înapoia. Dar nu în seara asta. Trag jacheta de piele mai aproape de bărbie şi tastez denumirea medicamentului pe care Dylan a fost obligată 178 fiction connection R?(fGtlil ifftnjnyjf vyi u. Rezultatele căutării spun că t* pentru tratarea tulPură iii bipolare M a migrenelor şi ca. daca ia prea multe pastile, poate muri. încerc să nu mă îngrijorez, din cauză ci pe internet orice simptom conduce, în cele din urmă, la moarte. Siteurile medicale sunt schema decizională a Doamnei cu Coasa. Ai luat o pastilă? Vei muri. N-ai luat o pastila? Vei muri. Cu toate astea, sunt îngrijorată, aşa că sap mai adânc, încercând să asimilez cât pot de mult în scurtul răstimp pe care-l am la dispoziţie. Simt ochii ostili ai angajatului bibliotecii zăbovind pe umerii mei. Pe măsură ce citesc descrierea tulburării bipolare, multe din acţiunile lui Dylan încep să capete sens pentru mine. Probabil ca ea chiar are nevoie de medicaţie şi, dacă n-a luat niciuna azi. atunci numărul de pilule pe care le-a înghiţit nu e periculos. Cu toate astea, tata m-a speriat de moarte. Cred că soluţia ar fi să ne asigurăm că Dylan îşi ia medicaţia. în felul acesta, tata nu-şi va mai pierde cumpătul, iar Dylan nu va mai suferi de schimbări de dispoziţie intense şi istovitoare. Informaţiile astea mă fac să mă simt ceva mai bine. — închidem în cinci minute, se aude anunţul în difuzor. Bat fără încetare cu degetele în tastatură. Să verific aplicaţia messengersă văd dacă mi-a răspuns verişoara Jeanette? Mă întreb... Nu, m-am hotărât să nu mă mai întreb. în afară de asta, nu vreau să-l enervez pe bibliotecar. Mă înfăşor în această scuză de parcă ar fi jacheta de piele a lui Easton şi fug la maşină. Când pornesc motorul, îmi dau seama că gândul de a mă întoarce acasă mă înfioară. însă nimic din Bayvievv nu mi se pare familiar. Poate că asta e în parte din cauza 179 Erin Watt pierderii de memorie sau poate are de-a face eu faptul că n-am mai locuit aici în ultimii trei ani. Nu există nieiun loc în care să prind rădăcini, nieiun loc care să aibă amprenta mea,

nieiun loc unde să mă ascund, să mă descarc sau să sărbătoresc. Imaginea pontonului îmi pâlpâie în minte, însă nu e o frântură din trecutul meu, ci doar o amintire a imaginii pe care am văzut-o. Cu Easton, care mă ţine cu atâta tandreţe — statura lui masivă aplecată deasupra mea ca şi cum ar putea să mă protejeze de necazurile cu care mă asaltează viaţa. îmi trec limba peste buze întrebându-mă cum e să fii sărutată de Easton Royal, să ai mâna lui pe ceafă, în timp ce te ţintuieşte locului şi-şi lipeşte buzele de ale tale. Oare acesta a fost primul nostru sărut sau ultimul? Simt o durere stranie şi pustie în piept şi, în ciuda suferinţei care invadează spaţiile goale ale minţii mele, o las să mă copleşească. E ceva. Pornesc maşina, îmi dezactivez creierul şi pur şi simplu conduc. Merg pe Shoreview, şoseaua principală paralelă cu ţărmul. Nesfârşite garduri albe şi magnolii se intercalează cu câte o poartă sau o alee lungă. Nieiun lucru nu mă impresionează în mod special. Continui să conduc până când străzile se îngustează şi peluzele se micşorează, până nu mai rămân decât beton, pământ şi pietriş. în partea de est a oraşului, clădirile sunt mai scunde. Unele ferestre sunt acoperite cu scânduri. Maşinile parcate în stradă sunt vechi şi mirosul proaspăt de ocean e înlocuit cu un iz amestecat de benzină, ulei prăjit şi gunoi. Ajung în faţa unei căsuţe pe două niveluri, cu o scară exterioară, care arată de parcă e gata să se prăbuşească. 180 fiction connection Reyutul sfărâmat j ocul C luminat de sus în jos. Mirosul de la aleea de lângă aţsă e destul de puternic ca să-mi pătrundă prin geamurile maşinii. Un bărbat chel stă pe verandă îmbrăcat cu pufoaica şi cizme de cauciuc şi fumeaza o ţigara. Nu ştiu de ce, însă cobor din maşină. — Salut, fetiţo, mă salută bărbatul printre fumuri. Credeam că nu te mai întorci. Durează o secundă până procesez cuvintele sale, însă în momentul în care o fac, aproape mă împiedic încercând sa ajung la el. — Am avut un accident, îi spun. Am fost implicată într-un accident şi... mă opresc înainte de a-i mărturisi că mi-am pierdut memoria. Şi dacă e periculos? De ce l-aş cunoaşte? El e oare...? Nici măcar nu mă pot gândi la substantivul corect pe care să-l pun la sfârşitul propoziţiei. — Mda, ştiu totul despre asta, fetiţo. Trage din nou lung din ţigară, apoi suflă fumul sub forma unui nor. — Am primit banii, mai ştii? Mă încrunt. — Banii? El ridică o sprânceană. — Pentm că mi-ai distrus maşina? Iubitul tău mi-a adus f plicul gros pe care l-ai rugat tu să-l livreze. Nu ştiu de unde ai făcut rost de atâţia bani şi nici n-am de gând să întreb. Face cu ochiul. — Volvo-ul ăla nu valora nici jumătate din cât mi-ai dat pentru el. Şi dacă ai venit aici să te întâlneşti cu el, urcă. E acasă. I-am distrus maşina? Un plic plin de bani pe care l-am rugat pe „prietenul'" meu să-l aducă? Sunt aici să Erin Watt văd pe cine? Cine e aici? Nivelul meu de confuzie atinge cote maxime. — lî...

Trag aer în piept. — Da, sunt aici să mă întâlnesc cu el, mint şi privirea îmi alunecă spre apartamentul de la etaj. Locuieşte aici, sus? — Stă aici din când în când, din câte îmi dau seama. Când părinţii tăi au golit apartamentul, i l-am închiriat lui. Aruncă ţigara pe podea şi stinge chiştocul cu călcâiul cizmei. — Dar, dacă intenţionezi să te muţi înapoi, te descurci singură, din moment ce vă cunoaşteţi. Nu prea îmi pasă cine stă acolo sus. Voi considera că aţi plătit chiria până în februarie. Si cu asta, intră în casă, lăsându-mă în stare de soc. îmi amintesc să respir şi încep să procesez toate lucrurile pe care mi le-a povestit. Am locuit în acest loc. Am avut acces la bani pentru că am plătit o chirie aici — probabil una lunară. Având în vedere că e sfârşitul lui noiembrie, am plătit până în decembrie. Părinţii mei nu numai că au ştiut de acest apartament, însă au venit şi mi-au luat toate lucrurile personale de aici. Unde sunt lucrurile mele? Toate obiectele din dormitorul meu sunt noi, cu excepţia câtorva articole de îmbrăcăminte. Le-au aruncat? Le ţin ascunse? Care ar fi scopul? Toate promisiunile pe care mi le-am făcut de a nu scotoci în memorie sunt uitate cu aceste mici crâmpeie din trecutul meu. Urc scările în fugă, savurând ideea că sus e o fiinţă care trăieşte, respiră şi mă cunoaşte. Nimeni de la Astor n-ar locui aici. Copiii de acolo conduc 82 fiction connection foyatul sMrfirruit maşini care costa mai mult decât toată casa asta. Per- s0ana aceasta e cineva care nu mă cunoaşte de Ia Astor Si nici din familie şi, prin urmare, e cineva care poate fi sincer cu mine. La ultimul etaj, mă arunc în uşă, bătând cu înverşunare până aud nişte paşi apropiindu-se. Cu mâinile îm preunate, îmi ţin respiraţia în timp ce uşa se deschide cu o smucitură. ________Ce mama dracului cauţi aici? — Easton? rostesc cu respiraţia întretăiată. Dacă aş fi forţată sub ameninţarea armei să fac o listă cu persoanele care ar putea locui în acest apartament, Easton Royal ar fi fost ultimul de pe listă. Cu picioarele goale, jeanşi şi un maiou atât de subţire încât îi pot distinge fiecare cută a abdomenului bine definit, tot pare prea bogat pentru acest loc sărăcăcios. — Drăguţă jachetă, rosteşte el tărăgănat, întinzând mâna pentru a da un bobârnac peste rever. Trag cu sfială de tivul jachetei. Uitasem c-o port. Mă agăţ de ea cu hotărâre. — Îî, intenţionam să ţi-o înapoiez, însă n-am ştiut cum să iau legătura cu tine. — Un telefon ar fi funcţionat. Chiar şi un mesaj. îşi sprijină silueta înaltă de pragul uşii, blocându-mi efectiv raza vizuală. — Bărbatul acela de jos... Ezit. — Este proprietarul? — Jose? Easton dă din cap. — Mda, el e proprietarul acestui loc. Un tip de treabă. — A zis ceva despre faptul că i-am distrus maşina. 183 Erin Watt

îmi frec tâmplele. — Că am plătit pentru ea şi că prietenul meu a adus banii si... t A începe să mă doară din nou capul. Ochii albaştri ai lui Easton capătă un licăr grav. — I-ai împrumutat maşina în noaptea accidentului. — Ah. O tresărire oribilă de vinovăţie mă face să simt usturimea lacrimilor. — Apoi am făcut accident cu ea? gem eu. E îngrozitor. Probabil mă urăşte. i Easton ridică din umeri şi zâmbeşte vag. — Nţ, m-am ocupat eu de asta. I-am dat mai mult decât i-ar fi dat vreodată cei de la asigurări. Crede-mă, e încântat. Mă zgâiesc la el. — Te-ai ocupat tu de asta? De ce? El ridică din umeri, fără să răspundă la întrebare. — Vrei să intri? — Da. Nu am răbdare să se dea într-o parte. Nu aştept altă invitaţie. Mă năpustesc înăuntru, apoi mă opresc brusc în mijlocul camerei goale. Pentru că nu e în totalitate goală. în mijlocul camerei se află un rucsac negru. Zăresc şi un sacou Astor Park şifonat, o pereche de tenişi şi două prosoape. O sticlă de votcă, o punguţă cu o chestie verde şi uscată şi o navetă de bere zac pe blatul de la bucătărie. Fac ochii mari la vederea ierbii şi a băuturii. Aceasta e o casă pe care o pun la dispoziţie celor de la Astor Park să vină să bea, să se drogheze şi unde mă pun la dispoziţie şi pe... mine? Aşa plăteam eu pentru locul ăsta? Nevoia 84 fiction connection Regatul (fardm at de a voma pune stăpânire pe mine. Câştigam bani vân- zându-mi trupul băieţilor de la Astor Park? De aceea s-au descotorosit părinţii mei de toate lucrurile mele? I)e ce sunt atât de secretoşi? Poate de aceea am fost trimisă do acasa. Insultele pe care Kyle mi le-a aruncat în faţă despre faptul că sunt o uşuratică îmi răsună în urechi. Voiam să-l consider un măgar care a inventat lucruri pentru a mă face să mă simt prost. însă, pe măsură ce mă învârt încet în cerc, nevăzând altceva în cameră în afară de câteva chestii personale care presupun că-i aparţin lui Easton, nu mă pot abţine să nu mă întreb acest lucru. — Acesta e... Noi am... Ce e locul ăsta? Easton închide uşa încet şi merge până la blatul de bucătărie. Desface dopul sticlei de votcă, toarnă în două pahare şi-mi întinde unul dintre ele. — Vechiul tău apartament. Ce credeai că e? Iau paharul şi-l răsucesc între palmele transpirate. Să-i spun că mă tem că sunt o prostituată adolescentă şi că el e unul dintre clienţii mei sau chestia pe care mintea mea a detectat-o drept o deviere de comportament ar trebui ţinută ascunsă? Adică m-aş putea mulţumi cu răspunsul că sunt surprinsă că nu locuiam cu părinţii mei într-o zonă din Bayview pe care nicio fată respectabilă n-o frecventează. La fel de autentică e îngrijorarea mea referitoare la faptul că mă prostituez. Deschid gura pentru a pune întrebări despre părinţii mei, însă sfârşesc prin a trânti cu totul

altceva: — Am făcut sex aici? Easton aproape că se îneacă cu o înghiţitură de votcă. — Asta îti aminteşti tu? / i 185 Erin Watt Tuşeşte. tt Ştiu ca sunt roşie ca focul, însă acum, că am pornit-o pe calea asta, aş face bine să mă lămuresc. Mă pot arunca oricând de pe marginea prăpastiei când ajung la capătul drumului. — Nu, însă aici nu-i nimic cu excepţia chestiilor ălora... îmi smucesc degetul peste umăr la rucsac şi haine... — Si a ălora. » îmi îndrept arătătorul înspre iarbă şi băutură. — Eşti destul de bună la calcule, Hart, însă cunoştinţele tale simple de matematică sunt îndoielnice. Nu poţi aduna un bagaj de weekend cu o cantitate infimă de iarbă ca să obţii un cuibusor de nebunii. t / îşi termină paharul şi şi-l reumple. — Atunci, ce anume trebuie să aduni? Şi câte pahare de votcă are de gând să bea? Mă foiesc stânjenită şi piciorul mi se izbeşte de ceva. Privesc în jos şi văd aproape de degetele de la picioare o sticlă goală de votcă. Easton se duce şi o ridică, comportându-se de parcă e ceva cât se poate de normal. însă, în timp ce se apleacă să arunce sticla în găleata de gunoi, văd că i se înroşesc vârfurile urechilor. — Când locuiai aici, dormeai pe o canapea. Mă gândeam că tot acolo o să dorm şi eu când am închiriat apartamentul. Nu ştiam că era gol. Se îndreaptă şi-şi înclină capul, studiindu-mă îndelung. Ajunge la o concluzie — una pe care n-o împărtăşeşte imediat — şi-mi ia paharul încă plin din mână. Varsă conţinutul ambelor pahare în chiuvetă, îşi ia portofelul şi-şi aruncă sacoul peste umăr. 186 fiction connection Re
Acestea sunt nişte cuvinte oarecum rău-DfevP t toare, insa, in t.mp ce mâna caldă a lui Faste P- * CO., Îmi da„ ,„™ Că, ‘0„ ^ “ Oln* mare încredere. ' ' e am cea mai 187 Capitolul 20 Easton Am băut prea mult. Acesta a fost primul gând în momentul în care am deschis uşa şi am văzut-o pe Hartley stând pe palierul şubred, îmbrăcată cu jacheta mea Saint-Laurent pe care iam dat-o în seara acelei întâlniri îngrozitoare cu Kyle cum naiba îl cheamă şi cu Felicity Worthington. Când a intrat în apartamentul gol, în care nu exista nici măcar un obiect personal care să-i reîmprospăteze memoria, cu toate corăbiile înecate, am simţit că nu băusem suficient. Vreau s-o înfăşor în haina mea si s-o duc într-un loc / t

unde amintirile n-au niciun sens — un loc unde doar prezentul este important. Unde privirea pierdută şi confuză care-i zăboveşte în ochi face loc uimirii si bucuriei. t ) Problema e că nu ştiu unde s-ar afla acel loc. Voiam s-o duc să schieze în Alpii elveţieni sau să înoate în Mediterană, în schimb, o duc până la magazinul de la colţul străzii, care vinde bere, pungi cu gheaţă 188 fiction connection Reiatul %tdr Omni chipsuri(11 r‘,nced. Gino ştie, poate va reîmprospăta memoria. ___De ce ţi-e pofta? întreb. t eva de aici ii Ea se opreşte în faţa grătarului unde se prăjesc cren vurşti. — Nu prea ştiu. E ciudat, pentru că nici măcar nu ştiu daca-mi place aşa ceva, zice ea, studiind maşinăria care învârte crenvurştii deasupra câtorva spirale încinse. îşi înclină capul spre mine. — Tu ştii dacă-mi plac crenvurştii? — Ai mâncat cârnaţi în foitaj şi scovergi pe ponton şi nu mi-ai dat impresia că ai fi nefericită. îşi freacă buzele una de alta în timp ce depozitează acest mic indiciu în fanta din mintea ei lipsită de amintiri. Mă întreb cum o fi să nu ştii nimic despre trecutul tău. Dacă m-ai fi întrebat acum două săptămâni, aş fi spus că amnezia e o binecuvântare. N-ai avea sentimente de suferinţă, durere şi nici de gelozie. Te-ai trezi şi viaţa ar fi precum o minunată coală albă. După ce am văzut chinul lui Hart, ştiu că nu e cazul. De când şi-a recăpătat cunoştinţa după căzătură, n-a avut nicio clipă de linişte. Poţi vedea asta în felul în care se uită mereu în jurul său, în ochii ei care se plimbă de la o persoană la alta şi de la un obiect la altul, căutând acel detaliu care-i va reîmprospăta memoria şi va rupe barierele care o împiedică să vadă în trecut. Doar dacă tot ceea ce a sugerat doctorul ei e adevărat şi sunt amintiri pe care nu le va mai recupera niciodată fiindcă acestea au fost şterse definitiv. Mă simt vinovat pentru că m-am enervat că i-am văzut pe ea şi pe Bran împreună la gelaterie. Hartley nu Ştie că trebuie să fie lângă mine. Gândul îmi trimite o 189 tacut-o. carapacea acea schijă să-mi străpungă — Tu vrei un crenvurst? — Sigur, răspund, cu toate ca nu \*zs&As prefera naveta aia ce oere care se zgaresir la mine din scatele vitrinei. — Cu ceva pe ei? — Cu muştar. Ea aplică cu grijă un zigzag din condimentul respectiv. Împătureşte atent erecvurstu! de parcă ar fi tăcut asia de un milion de ori Înainte si mi-l întinde. — Chestia asta îmi pare cunoscută. Am lucrai în locui ăsta? — Nu ştiu. Serv eai ia mese într-un restaurant. E posibil să fi avut şi crenvursti acolo, insă nu-mi amintesc. Am fost mai atent să trag cu urechea Ia conversaţia frenetică ş: tulburătoare dintre Hartley şi sora ei mai mare decât la meniu. — Am lucrat într-un restaurant? Ochii i se măresc şi vocea i se piţigăie. — La care?

Are aceeaşi privire panicată pe care o avea mai devreme. când s-a uitat in jurul ei prin apartament- Habar n-am la ce se gândeşte. — La Hungry Spoon. E la vreo doi, trei kilometri în direcţia aia. Smucesc degetul mare peste umăr. — Habar n-aveam. Se freacă cu îngrijorare în cap, ca şi cum tot acest calvar e epuizant pentru ea. îi vad din nou cicatricea, 90 fictior. cor-*ecr or, Keyatul dărâmat reainintindu-ini că locuieşte cu un bărbat care i-a rupt încheietura. Ea a spus întotdeauna că fractura respectivă a fost un accident şi, din moment ce nu părea să-şi facă griji în privinţa asta, am încercat să nu-mi fac nici eu. Presupun că nu mi-a mai rămas nimic în minte în afara îngrijorării copleşitoare în legătură cu rănile ei şi ale lui Seb. Acum sunt cu Hart, iar lovitura de la cap nu mai e preocuparea mea principală, o parte din anxietate s-a estompat şi încep să-mi amintesc detalii în legătură cu trecutul său. încep să pricep în ce fel şocul te poate face să uiţi unele chestii. Eu nu m-am lovit la cap şi încep deja să mi-l pierd de teamă. — Te simţi bine? Eşti rănită pe undeva? întreb fără să vreau. Clipeşte la mine, dezorientată din nou. — Mda, mă simt bine. încă mă dor puţin coastele, însă, una peste alta, sunt bine. Fizic, cel puţin. — Bine, răsuflu eu uşurat. Pare în întregime sinceră. — Hai să ne luăm lucrurile şi să mergem acasă. Acasă. Cuvântul îmi scapă, înainte să-mi dau seama ce am spus. îi arunc o privire ca să văd dacă şi-a dat seama, însă e preocupată să-şi asezoneze crenvurstul cu toate condimentele cunoscute vreodată de cineva. N-are sens să-i adaug pe umeri o povară mai mare decât cea dinainte. Poate taică-său s-a schimbat. Vreau să cred asta. Mă forţez să schiţez un zâmbet. • f — Asta-i infracţiune, îi spun. — Care anume? înalţă capul, smucindu-l în dreapta şi-n stânga ca şi cum ar vrea să vadă dacă e vreun poliţist prin preajmă gata s-o aresteze pentru utilizare abuzivă de condimente. 191 Erin Wall — N-ar trebui sa pui ketchup pe cronvurst, in plus exista o anumita ordine in care se aplică condimentele. Zâmbeşte uşor. t i — Poliţia crenvurştilor n-a apărut încă, aşa c-o să-mi asum acest risc. l.a urma urmelor, nu e vina magazinului? Ei au pus ketchupul la dispoziţie. Chestia asta o in mod clar o capcana. —Te aşteaptă afară. Nu vor să facă o scenă aici. în plus, dacă văd şi alţii că te arestează, va merge vorba că locul ăsta e o capcana, o informez cu un zâmbet. N-am mai văzut-o zâmbind de atât de mult timp, încât am uitat cum arată când zâmbeşte. — Dacă sunt arestată, toată lumea va afla de asta, glumeşte ea. După ce ambii crenvurşti sunt împachetaţi, merge cu aceştia la tejghea. Strigă peste umăr:

— t

îmi iei si mie o Coca-Cola dietetică?

Merg la frigider şi scot o doză de suc acidulat. Ochii mi se îndreaptă înspre băuturile alcoolice. Conversaţia care urmează n-o să fie una prea amuzantă. Ar fi mult mai uşor dacă aş avea ceva tărie în stomac. Şi pentru ea la fel. — Vii, East? Faptul că foloseşte diminutivul îmi distrage atenţia de la băutură. Doamne, sunt sub papuc rău de tot. înşfac încă o doză de Coca-Cola dietetică şi mă îndrept agale spre ea. Stă aplecată deasupra tejghelei ţinând în mână un telefon cu cartelă. — Pot cumpăra telefonul cu şaizeci de dolari, însă cât mă costă cartela pe lună? — încă treizeci. Hart scoate o bancnotă de o sută de dolari. 192 fiction connection KffffJlul ‘.Ititâtriat l j-ai pierdut telefonul? Dă «lin cap. Mda. Mama a zis că e posibil să fi fost distras in acci- dent. Asta sau, probabil, l-au pierdut cei de la compania di* tractate. Aşa se explica faptul că nu mi-a răspuns la niciunul dintre mesaje. M l Simt mult mai bine acum. O dau uşor deoparte şi aşez băuturile şi c âteva bancnote pentru mâncare şi telefon. Se poate descurc a cu ăsta până ii cumpăr altul. — Stai, am bani, protestează ea. 0 ignor, la fel şi vânzătorul. în timp ce aşteptăm să primim restul, ea bate ritmul cu degetele în tejghea, analizând în mod evident ceva anume. în cele din urmă, se opreşte şi întreabă: — Vă amintiţi de mine? Vânzătorul ridică privirea din casa de marcat. — Îî, nu, ar trebui? — Nu m-am inai oprit pe aici şi înainte? — Habar n-am. Tipul se uită la mine, căutând ajutor din priviri. — Suferă de amnezie. — Uau, ce chestie tare! — Mda, mare scofală, replică Hart. Probabil nu m-am oprit des pe aici, nu? — C red că nu. Mâneai la restaurantul unde lucrai din când în când. Uneori ma lasai pe mine să te hrănesc. — Ah. Umerii i se pleoştesc. — O să te duc la restaurant, daca vrei. îi poţi întreba pe cei de-acoio diverse chestii. Erin Watt — Care ar fi rostul? Pare atât de descumpănită. — Dacă asta te face să te simţi mai bine, ciripeşte vânzătorul, o să-mi amintesc de tine acum. — Nu. Asta nu mă face să mă simt mai bine, replică ea, înşfăcând telefonul şi ieşind în grabă din magazin. — Eh, scuze, prietene. Eu sunt de vină, zice vânzătorul. — E în regulă.

Iau restul chestiilor şi mă alătur lui Hart, care aşteaptă afară. — Scuze, zice ea. — Pentru ce? Pentru că eşti supărată? De ce trebuie să-ţi ceri scuze pentru asta? — Pentru că am fost nepoliticoasă înăuntru. — Nu ai fost nepoliticoasă. El a făcut o glumă proastă, îmi aşez un braţ în jurul umerilor ei şi o conduc către apartament. — Eşti sigură că nu vrei să te duc la restaurant? Putem mergem acolo chiar acum. E deschis douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. — Nu ştiu. Dacă m-ai fi întrebat acum câteva zile, as fi r t 7 spus imediat da, însă acum... mi-e teamă. — De ce? încetinesc pentru a ajunge lângă ea. — De ce ar putea spune. Dacă am fost cumva o colegă îngrozitoare şi mă urau? Cred că nu mai pot suporta să mi se spună că sunt groaznică. — Tu n-ai fost niciodată groaznică. Făceai turele în locul altora, atunci când puteai. Nu ştiu cât de mult ai lucrat efectiv acolo. Mi-ai spus odată că nu-ţi ofereau câte ore ti-ai fi dorit. t Rămâne tăcută, gândindu-se la ce i-am spus. 94 ----------fiction connection Regatul sfărâmat __ Pari să ştii o grămadă de lucruri despre mine. Ce altceva mai ştii? întreabă ea încet, cuibarindu-se în jacheta mea de parcă pielea^ acesteia ar putea atenua loviturile pe care îşi închipuie că le va primi. — Nu suficient, replic eu. însă îţi voi spune tot ce vrei să ştii. Ezit atunci, nu din cauza propriului instinct de conservare, ci pentru că nu vreau să-i provoc mai mult rău decât până acum. Am mustrat-o mai devreme pentru că a avut încredere în poveştile altora, iar acum mă ofer să fac acelaşi lucru şi mă simt puţin ipocrit. însă e clar că e disperată după răspunsuri şi n-am putut niciodată să-i refuz nimic acestei fete. Totuşi îi spun altceva: — Doctorul tău a spus că ar trebui să te lăsăm să-ţi aminteşti singură anumite lucruri. N-a trecut prea mult timp,Hart. Eşti sigură că nu vrei să mai aştepţi? Trage cu putere aer în piept. Sub braţul meu, umerii i se ridică şi se lasă odată cu inspiraţia şi expiraţia. — Azi, puţin mai devreme, după ce te-am văzut la ge- laterie, planul meu era să merg mai departe. Aveam de gând să uit de trecut şi să-mi făuresc nişte amintiri noi. — însă s-a întâmplat ceva care a schimbat asta? presupun eu. Ea oftează. — Poate. — îmi poţi spune orice. N-am de gând să te judec. Trecutul meu e unul urât şi mi-e teamă să-i spun despre asta, însă am ajuns la concluzia că, dacă nu sunt absolut sincer cu ea, nu va mai avea niciodată încredere în mine. Mi-a spus în acea seară, în faţa localului French Twist, că avea nevoie de cineva care să fie sincer cu^ea. Acea persoană trebuie să fiu eu, ceea ce înseamnă că 195 Erin Watt

trebuie sa-i mărturisesc toate porcăriile pe care le-am făcut până acum. însă chestia asta mai poate aştepta, pentru că, dacă nu o fac să mănânce acel crenvurst înainte de discuţie, pariez că o să-şi piardă pofta de mâncare. O împing cu genunchiul în fund. — Urcă. Ni se răceşte mâncarea si ni se încălzeşte Coca-Cola. Urcă în fugă scările fără să protesteze. Arunc punga pe podea, iau două pahare şi arunc nişte gheaţă în ele. Ochesc sticla de votcă şi-mi dau seama că e posibil ca Hart să aibă nevoie de o băutură tare. Ea îşi scoate pantofii şi jacheta, aşezând-o cu grijă pe podea. Se refugiază în mijlocul încăperii şi începe să despacheteze gustările cumpărate de la magazin. După ce termină, îşi inspectează telefonul cu cartelă. Nu e grozav, însă cel puţin acum o pot contacta. — Hai, dă-ncoace chestia aia, îi cer eu. Ea face acest lucru fără ezitare. Introduc numărul meu în telefon şi-l adaug la favorite. — Gata. Acum, de câte ori vrei un crenvurst, îmi poţi da un mesaj. îi întind telefonul şi-i împing rucsacul în spate pentru a avea de ce să se sprijine. — Să nu te obişnuieşti prea tare cu acest tratament preferenţial, o tachinez, încercând să mai destind atmosfera. Chipul ei este tensionat. — Eu nu cumpăr crenvurşti din benzinării pentru oricine. — Sper că nu. E ca şi cum le-ai cere să fie iubitele tale. — Neah, chestia asta implică căsătoria. Muşc jumătate din crenvurst. — Cum ai dedus chestia asta? 196 fiction connection Keyalul \ (drama I — Chestia cu iubita e planificata din cauza că încerci să impresionezi pe cineva. Faza cu căsătoria înseamnă lucrurile relaxate care-ţi fac plăcere şi te simţi suficient de confortabil cu persoana respectivă încât nu mai e nevoie s-o impresionezi. Se gândeşte la ce am spus preţ de câteva clipe, în timp ce mestecă. — Noi am făcut ceva planificat înainte să-mi pierd memoria? — îţi aminteşti că ieşeam împreună? Ea zâmbeşte cu jumătate de gură. — Nu. E mai degrabă o dorinţă ascunsă. Nu ştiu ce s-a întâmplat între mine şi tine. Lasă capul în jos. — De fapt, când am intrat prima oară, îmi făceam griji că eram o prostituată adolescentă, care accepta bani în schimbul favorurilor sexuale. Mă înec cu mâncarea. Mă înec atât de rău, încât Hartley sare în picioare şi începe să mă bată pe spate, îmi dau lacrimile şi gesticulez înspre suc, pe care ea se grăbeşte să mi-l aducă. Golesc jumătate de sticlă până îmi eliberez căile respiratorii şi reuşesc în cele din urmă să spun: — Credeai că erai prostituată? — Cred că expresia preferabilă este damă de companie, replică ea pe un ton afectat. Are mâinile împreunate în poală şi picioarele ei îmbrăcate cu jeanşi sunt îndoite în poziţia lotusului. Cu părul ei lung şi negru dat după urechile ei mici ca nişte cochilii e greu să ţi-o închipui drept „damă de compa- nie", aşa cum se exprimă ea. — Ei bine, nu ai fost. 197 Erin Watt Palma mea dreaptă are bătături care să dovedească acest lucru. — De unde ştii tu?

t Se încruntă într-o manieră adorabilă. — Când am ajuns la pubertate, unchiul Steve ne-a dus pe fiecare dintre noi, băieţii, la un bordel din Reno ca să ne pierdem virginitatea cu o profesionistă, spun pe un ton ferm. — Ah. — Da, ah. Nu ştiu de ce i-am spus asta. Poate pentru că e cea mai puţin deranjantă parte din trecutul meu şi pentru că încerc să-i servesc părţile nasoale în porţii mici, astfel încât ea să nu fugă urlând din apartament. — Tu chiar nu-ti aminteşti nimic, nu-i asa? în străfundurile minţii mele aveam un sâmbure de îndoială în legătură cu amnezia ei, însă e ceva real care o torturează. Vreau s-o iau în braţe şi să-i spun că totul o să fie în regulă. Dacă ar exista o cale de a o proteja, asta aş vrea să fac. De aceea nu mai pot bea. Aşez departe de mine paharul cu băutură pe jumătate gol. Trebuie să fiu aici, mental şi fizic, pentru ea. — Doctorul tău a zis să nu-ţi umplu capul cu aiureli, însă sunt dispus să-ţi spun tot ce ştiu şi tu eşti pregătită să mă asculţi. Vrei să-ţi mai umplu paharul? Fac semn cu capul înspre votca din mâna ei. Eu n-ar trebui s-o beau, însă e posibil ca ea să aibă nevoie. — Nu. Trebuie să-mi păstrez mintea limpede. Poves- teşte-mi. — Ce vrei să auzi? — Totul. Nu ştiu niciun lucru despre trecutul meu. Telefonul, geanta şi toate conturile mele de pe reţelele de 98 fiction connection ((tqntul \Uif4mat socializare au dispărui asta dată le-ani avut vreodai;» Chestiile din camera mea simt alai de „oi, in< ât draper, jIc au încă pliurile de la cutiile de carton în r are au sfat Insa, uite care e chestia cea mai ciudată, baston. îmi pot aminti nişte magazine >i locuri şi câteva evenimente care s-au întâmplat când eram mai mică. De exemplu, faptul că, atunci când a intrat prima oară l-elieily in salonul meu, arn crezut că era Kayleen O'Crady. Nc-am cunoscut la grădiniţă. îmi amintesc că aveam uri profesor de muzică pe nume Dennis llayes. l-’elicily mi-a spus că Kayleen s-a mutat acum trei ani, iar domnul Hayes a fost gonit din oraş la un ari după, din cauză că s-a dovedit că era pedofil. Mă încordez. — Vrei să spui că tu crezi ca ai fost una din victimele domnului Hayes? — Nu. ba îsi flutură o rnână. — Am căutat chestia asta pe net ta bibliotecă. A avut o aventură cu o elevă de şaptesprezece ani, ceea ce e un lucru rău, în mod evident. Mă relaxez auzind vestea asta şi pun altă întrebare. — îţi aminteşti de familia ta? ba îşi trece un deget de-a lungul cicatricei de pe partea interioară a încheieturii. — buţin. îmi amintesc că am mers la nunta lui barker, îmi amintesc făcând nişte lucruri mărunte împreună cu ^ylan, cum ar fi să-i împletesc părul sau să ne jucăm cu seturile ei de Lego. îi citeam uneori... Lasă fraza neterminată, masându-şi încă cicatricea. Uneori ne certam. Nu-mi pot aminti de ce ne certam, msă îmi amintesc că ţipam una la alta. 199 Erin Watt

Hart mi-a spus că sora ei avea schimbări extreme de dispoziţie, lucru care-mi amintea puţin de mine. Eu am fost diagnosticat cu ADHD şi o vreme mama m-a obligat sa iau medicamente, însă apoi vocile din mintea ei i-au ocupat prea mult din timpul şi atenţia sa. Foloseam băutură şi alte medicamente pentru a compensa. Presupun că asta fac si acum. t — însă nimic din ultimii trei ani, presupun eu. — Cu siguranţă nimic din ultimii trei ani. Nici măcar nu-mi amintesc ce s-a întâmplat aici. Ridică încheietura. — Eu îmi amintesc. Ochii mei se îndreaptă către votcă. Ce mi-ar plăcea să dau pe gât jumătate de sticlă, să leşin şi să nu fiu nevoit să-i spun lui Hart că taică-său e cel care a rănit-o. însă ăsta e un act de laşitate şi, în ciuda tuturor greşelilor mele, îmi place să cred că n-am fost niciodată un laş. — Am văzut o poză de-a ta pe Instagram, zice ea. Faptul că schimbă subiectul mă surprinde, însă îmi revin destul de repede. — M-ai căutat, nu-i asa? Ea nu se sinchiseşte să nege. — Da. Pe tine. Pe mine. Pe Felicity. Pe verişoara mea Jeanette. I-am dat mesaj şi ea mi-a răspuns, însă am hotărât să nu citesc ce mi-a scris. — Şi de ce, mă rog? — Pentru că, după ce m-am întâlnit cu tine azi, am hotărât că nu vreau să-mi amintesc. Creierul meu a hotărât că ar trebui să uit anumite lucruri şi asta aveam de gând să fac. — Aveai de gând? 200 fiction connection Regatul sfOrâmat — Pa, aveam de gând. Pentru că a uita trecutul funcţionează doar dacă avem cu toţii aceeaşi pierdere de memorie. Tu îţi aminteşti nişte lucruri. Sora mea îşi aminteşte nişte lucruri. Părinţii mei îşi amintesc nişte lucruri şi toate amintirile voastre afectează felul în care reacţionaţi fată de mine în prezent. Până şi Felicity şi Kyle sunt motivaţi de ceva ce le-am făcut înainte. Chestia asta are un sens trist pentru mine. — Da şi nu. Nu ştiu care e treaba cu Kyle. Dacă ar fi să pariez, e pentru că primeşte ceva de la Felicity. Tu şi Kyle nu vă cunoaşteţi. Nu aveţi niciun curs împreună şi nu aţi ieşit niciodată împreună. Tu erai o persoană ocupată. Când nu erai la şcoală, munceai pe rupte. La naiba, uneori lipseai de la şcoală ca să mergi la muncă. — Serios? — Serios. Mi se strânge stomacul. Minciunile pe care le-am spus înainte, păcatele pe care am încercat să le ascund, trebuie să iasă la iveală acum. — Vino aici. îi fac semn cu degetul arătător să vină la mine. — De ce? întreabă ea, însă vine destul de aproape, astfel încât picioarele ni se ating. — Va trebui să te ţin de mână pentru a trece cu bine peste chestia asta. Nici măcar nu glumesc, însă zâmbesc cât pot de mult, ca să nu se sperie de moarte. întind mâinile cu palmele în sus şi aştept. Ea se uită la mâinile mele, apoi mă priveşte drept în faţă gândindu-se la ceea intenţionez să-i împărtăşesc. Când îşi lasă palmele să alunece peste

ale mele, simt un uşor tremur în ele. îmi 201 Erin V\ att încolăcesc degetele peste ale ei, doriiuiu-mi sS-i cuprind tot trupul. — Fu nu sunt o persoana toarte bună, încep, încercând să-mi păstrez privirea neclintita, să-mi ţin ochii într-ai ei şi să nu privesc în altă parte, ca un fătălău lipsit de coloană vertebrală. E greu, mai ales din cauză că în acest moment ochii ei sunt blânzi, frumoşi şi calzi şi că în orice minut pot deveni reci şi plini de dezgust. — Nu sunt o persoană foarte bună, repet eu. Mâinile încep să-mi transpire. Să-i cuprind mâinile a fost o idee tâmpită. De ce-mi pasă atât de mult? De ce contează ce crede ea despre mine? Dau drumul mâinilor ei, însă ea mă prinde şi mă trage în faţă. — Nu face asta. — De ce nu? spun cu o voce răguşită. — Pentru că va trebui să te ţin de mână pentru a putea trece peste asta. Surâde vag. Vine mai aproape, până ce picioarele noastre se ating de la genunchi până la glezne şi mâinile noastre împreunate ajung în poala ei. — Nu vreau să ştiu despre trecut, dacă acesta îţi face rău. Nu-mi spune, dacă-ţi face rău. Cred că am suferit amândoi destul cât să ne ajungă pentru toată viaţa. Mi-ar plăcea ca acest lucru să fie adevărat, însă nu avansăm deloc dacă nu sunt sincer cu ea. îmi adun curajul şi încep să vorbesc. Despre cât de jegos m-am purtat cu Felicity, consimţind să fiu iubitul ei, apoi, a doua zi, am tratat-o ca pe un gunoi. Despre cum m-am culcat cu iubitele fraţilor mei pentru că erau fructul oprit. Despre faptul că o plăcusem pe Ella pentru că-mi amintea atât de mult de maică-mea şi că, atunci când ea m-a sărutat 202 fiction connection Regatul sfărâmat la club, voia să-l facă gelos pe Reed, iar eu am intrat în joc pentru că mi se părea distractiv săi fac pe alţii să sufere. Despre sinuciderea mamei şi despre faptul că era vina mea. Mă doare gâtul şi am ochii roşii când, în cele din urmă, amuţesc. Mâinile nu-mi mai sunt într-ale lui Hart, în schimb, stau întins, folosind genunchiul ei pe post de pernă. Nu ştiu cum am ajuns în poziţia asta, ştiu doar că nu vreau să plec de acolo — niciodată. Ea continuă să-şi treacă un deget de-a lungul frunţii mele şi acest lucru ar trebui să fie liniştitor. în schimb penisul meu se trezeşte la viaţă şi-mi aminteşte că noi n-am avut parte de genul acesta de atingeri de al naibii de mult timp. De aceea, când se apleacă şi părul îi cade asemeni unei perdele peste faţa mea, blocând orice contact cu lumea exterioară, eu nu mă îndepărtez. De aceea, când buzele ei le ating pe ale mele, nu o dau imediat deoparte. De aceea îi răspund şi eu la sărut. De aceea îi cuprind capul şi o răsucesc până ce ajunge sub mine. De aceea prind cu mâna acea lungă revărsare de păr şi o trag uşor până ce gura ei se deschide. Când îşi vâră mâinile în părul meu şi îmi atinge cu limba cerul gurii, un şuvoi de căldură trasează o linie din limbă până în penis. E ca şi cum am fi iarăşi în vârful caruselului, doar că de data asta nu ne învârtim în cerc. Cabina în care stăm pluteşte în noaptea întunecată, iluminat de beculetele carnavalului. însă sărutul nu e de-ajuns pentru mine. Ea s-a simţit singura? Eu la fel, ce mama dracului. M-am simţit singur de când a murit mama. Sufăr de când familia mea s-a împărţit în diverse triburi care nu mă includ şi pe ^ine. Mor pe dinăuntru în timp ce încerc să-mi menţin 203 Erin Watt

zâmbetul pe faţă pentru că mi-e teamă că, dacă las acel întuneric rece să se întindă dincolo de cutia în care încerc să-l ţin, voi sfârşi prin a face acelaşi lucru pe care l-a făcut si mama. r Mă răsucesc pe spate, apuc genunchiul lui Hart şi-l trag în jos lângă şoldul meu. Ea face restul, repoziţio- nându-se până ce e complet deasupra mea — cu câte un picior de-o parte şi de alta a şoldurilor mele. Buzele ei au un gust dulce-sărat şi gura ei e atât de moale şi umedă. Sângele îmi zvâcneşte în cap şi penisul meu urlă după un contact mai apropiat, mai moale, mai bun. Degetele mele îi cuprind fundul apetisant şi o împing mai în faţă până când ne contopim. Căldura trupului ei absoarbe muchiile neclare create de alcoolul consumat, până când toate contururile din cameră devin limpezi şi clare. Are pe gene lacrimi neşterse, care arată ca o dantelă cusută cu cristale de obrazul ei moale. Cusăturile jeanşilor ei se freacă de buricele degetelor mele. Când trag aer în piept, plămânii mi se umplu cu parfumul ei — miere caldă condimentată cu citrice. Şi când se mişcă, frecându-şi pelvisul de al meu, pot auzi fâsâitul hainelor ei care se ating de ale mele. Geme lipită de gura mea şi aproape că ejaculez în jeanşi doar auzind acest sunet. Mie, Easton Royal, care le-a tras-o mai multor fete — şi femei — decât un star porno de cincizeci de ani, mi se scoală şi sunt aproape de a ajunge la orgasm numai de la un sărut şi puţină frecare. Mi s-au aprins călcâiele. Mi s-au aprins călcâiele după ea şi nici măcar nu i-am spus încă partea cea mai nasoală. 204 fiction connection Capitolul 21 Hartley N-am nevoie de niciun fel de amintire ca să ştiu că acesta e cel mai mişto sărut de care am avut vreodată parte. Sunt norocoasă dacă-mi voi aminti de el ca fiind primul meu sărut. Trupul lui Easton e tare ca o stâncă, însă buzele lui sunt senzaţional de tandre. Felul în care i mă strânge la pieptul său, ca şi cum n-ar mai vrea să-mi mai dea drumul niciodată, îmi umple inima de bucurie. De aceea am venit încoace cu maşina. Nu căutam un loc, căutam o persoană. Veneam acasă. Nu ştiu cum s-a întâmplat, însă el mi-a rămas întipărit în ADN. Oare poate fi explicat aşa ceva vreodată? Sau, pur şi simplu, există şi gata? Felicity avusese dreptate în legătură cu un lucru. Mă îndrăgostisem imediat de cineva. Inima mea ştia. Aşa cum inima mea voia să ajungă la Dylan, la fel tânjea şi după Easton. El gâfâie lipit de gura mea. Felul în care se mişcă la unison cu mine mă face să devin mai îndrăzneaţă. 205 Erin Watt Mâinile îmi alunecă în jos şi-i ating pielea fierbinte ca focul pe sub tricou. — Hart, şopteşte el lipit de buzele mele. Nu ştiu dacă mă roagă să încetez sau să continui, aşa că-mi împing mâinile mai sus, urmărind fiecare pătrăţel al abdomenului său şi şanţul dintre acestea. Simt pielea fierbinte şi netedă, pectoralii tari şi laţi, umerii masivi si robusti. Soldurile lui se mişcă sub mine, dornice şi 9 / t t t imperioase. Nu ştiu cât de mult am fi continuat asa. Câte articole

i • de îmbrăcăminte ar fi fost scoase, câte părţi ale trupului i le-aş fi atins, cât de mult m-ar fi sărutat, pentru că se îndepărtează de gura mea şi-şi îngroapă capul în grumazul meu. Cu părere de rău îl ţin acolo, ştiind foarte bine că în acest moment sexul ar fi un lucru greşit. Amândoi suntem zdruncinaţi din punct de vedere emoţional. Enumerarea greşelilor sale din trecut m-a făcut să lăcrimez, nu pentru că am fost oripilată de ce a făcut, ci din cauza urii de sine pe care am simţit-o în acestea. Bănuiesc că sunt mai multe poveşti pe care Easton le depozitează şi care mă vor zdruncina. însă sângele care-mi pulsează în urechi mă îndeamnă să mă strecor mai jos şi să descopăr cum ar fi să ţin în mâini chestia aia întărită care mă apasă în abdomen. De parcă mi-ar fi simţit dilema, el mă dă uşor la o parte de pe el şi se îndepărtează puţin de parcă, dacă ar fi mai aproape, n-ar fi în stare să se abţină. — Prima ta experienţă sexuală n-ar trebui să aibă loc pe o podea ieftină, zice el. Mă străbate un val de uşurare. t — N-am mai făcut sex până acum? El şovăie. fiction connection Regatul ifârfanot — Nu ştiu. N-am vorbit niciodată despre asta. Nu era un lucru important pentru mine. Adică eu nu sunt virgin. De ce m-aş aştepta ca tu să fii? Nu te-ai culcat cu nimeni de la Aston dacă asta te face să te simţi mai bine. — Chiar mă face să mă simt mai bine. Gândul de a merge pe culoarele şcolii alături de băieţi care m-au văzut goală era mai îngrozitor decât aş putea descrie în cuvinte. însă celălalt coşmar pe care-l trăiesc are de-a face cu fratele lui Easton. înghit în sec şi mă forţez să întreb: — Accidentul a fost din vina mea? — La naiba, nu, insistă el. Răsucindu-se pe-o parte, îşi vâră o mână sub cap şi se încruntă. — Ai crezut asta tot timpul? — N-am ştiut ce să cred, recunosc. Nimeni nu mi-a spus nimic. I-am întrebat pe doctor şi pe asistente, însă n-au dorit să-mi dea un răspuns clar. Easton oftează şi-şi lasă bărbia în piept. — Nu vreau să-ţi spun, pentru că e posibil să te facă să mă urăşti şi ăsta-i ultimul lucru pe care mi-l doresc. Frica mă sugrumă, rostesc totuşi nişte cuvinte de încurajare. — Nu cred că aş putea vreodată să te urăsc. E adevărat. Toate lucrurile pe care le-a spus înainte au durut când le-am auzit, însă doar din cauză că au izvorât dintr-o suferinţă profundă. El îşi înălţă capul de parcă ar avea o nicovală prinsă de el. îi caut privirea şi rămân uitându-mă în ochii lui, încurajându-l în tăcere să continue. — A fost vina mea. Eram beat şi nervos. Făriniii un ameninţau s-o trimită pe sora ta la internat, cum ai fost 207 Erin Watt şi tu, şi am crezut, pentru că sunt un dobitoc, ca aş putea rezolva acest lucru mergând să stau de voi bă cu tatăl tău. Ne-am certat. O presiune nefirească creşte în nervul din spatele ochiului meu stâng. Clipesc. — Ne-am certat? zic cu o voce răguşită.

— Ne-am certat cu toţii. Tu, eu, tatăl tău. Privirea îi cade pe încheietura mea. Ascund cicatricea, lipindu-mi mâna de coapsă, ştiind în mod instinctiv că adevărul din spatele cicatricei e secretul tuturor acestor lucruri. — Erai supărată, continuă el. Cuvintele lui sunt tărăgănate. Cuta de pe frunte i se adânceşte şi mai tare. Muşchii gâtului se mişcă în timp ce-şi înghite vina şi remuşcarea. — Ai plecat în mare viteză. Curba din apropiere de casa ta e un unghi mort şi gemenii conduceau cu o viteză a naibii de mare. Odată, mai demult, erau aproape să se izbească de noi. Merseserăm acasă la tine, pentru că erai îngrijorată în legătură cu sora ta. Părinţii tăi nu-ţi dădeau voie s-o vezi. Se împotriveau reîntoarcerii tale în Bayview. îmi simt capul de parcă e gata-gata să se crape. Acidul îmi urcă în gâtlej. îi pot simţi gustul pe limbă. Vreau să tacă. Mă răsucesc pe spate şi ridic palma în sus. îmi e de ajuns. — Nu trebuie să ştiu mai mult, îl anunţ. însă tăcerea e mai rea decât cuvintele lui, pentru că trebuie să ştiu. Trebuie să ştiu ce am făcut, altminteri nu mă voi împăca vreodată cu mine însămi. — Spune-mi, rostesc cu o voce înăbuşită. — Tatăl tău ţi-a rupt încheietura mâinii. fiction connection Regatul sfârâmat Atunci cedez nervos. Un amestec de furie şi tristeţe mă năpădeşte. îmi dau lacrimile. Voiam să ignor dovezile evidente şi să mă prefac că ceea ce i-a făcut tata lui Dylan era un lucru aberant, însă ştiam, în adâncul sufletului meu, exact cum am ştiut să ajung aici, că era ceva în neregulă acasă la mine. — Cum s-a întâmplat? îmi şterg lacrimile, însă acestea continuă să curgă. — Eu nu eram acolo. Nu te cunoşteam pe atunci, însă mi-ai spus că aveai probleme cu somnul. Că te-ai dus la parter şi l-ai văzut pe tatăl tău cu o femeie şi că acea femeie i-a dat nişte bani tatălui tău să aranjeze un proces intentat împotriva fiului său. — Lua mită? East dă din cap sumbru. — L-am confruntat? — Nu. Te-ai dus la sora ta Parker, care ţi-a spus să mergi acasă şi să te prefaci că nu sa întâmplat nimic. — însă n-am făcut asta. Inima îmi bate cu putere. O anumită certitudine pulsează în mine. Nu-mi pot aminti lucrurile pe care East mi le spune, însă le simt adevărate pe toate. — Nu. L-ai prins luând altă mită. Ai încercat să fugi înapoi în casă şi el te-a prins. Ai zis că era nervos, însă că încheietura ruptă a fost un accident. Ţi-a făcut bagajele şi te-a expediat la internat. Timp de trei săptămâni, nimeni nu s-a ocupat de încheietura ta. De aceea ai o cicatrice atât de urâtă. A trebuit să fie din nou ruptă, apoi repusă la loc. îmi acopăr ochii cu încheietura mâinii cu cicatrice şi dau drumul Ia robinetul cu lacrimi. Nu le-aş putea opri nici dacă aş vrea. Acesta e lucrul despre care creierul meu credea că n-ar trebui să mi-l amintesc. Că tatăl meu m-a 209 Erin Wjtl rănit şi că familia mea m-a abandonat. Mă doare pieptul mai rău acum decât atunci când mam trezit în salonul de spital. K ca şi cum ar fi intrat cineva în mine şi mi-a rupt fiecare coastă în parte, apoi m-am înjunghiat în inimă cu unul din capetele acelea ascuţite de os. — îmi doresc să ma pot opri din plâns, suspin eu.

— Of, la naiba, iubire. Plângi cât vrei. Se aude un foşnet, apoi un trup înalt şi cald se lipeşte de mine. El îmi apasă faţa udă de tricoul lui şi mă mângâie pe spate. — Plângi cât naibii vrei. Hohotesc la pieptul său timp de ceea ce pare a fi o eternitate. Când fântâna de lacrimi aparent nesfârşită seacă în cele din urmă şi bocetele mele se transformă în sughiţuri, East întreabă: — îti e frică acasă? ' — Nu. Nu pentru mine. Pentru Dylan, in seara asta a fost înfricoşător. Dylan trebuie să-şi ia medicamentele şi presupun că nu a făcut-o. Ne certam la masă în legătură cu faptul că Dylan e supărată că m-am întors acasă. Ea a înjurat şi tata a luat foc. I-a înşfăcat medicamentele şi a obligat-o să le înghită. A fost o chestie... urâtă. Mă opresc, simţind că mă sufoc amintindu-mi acel episod. — A tinut-o atât de strâns de fată. r f — Trebuie să pleci din acea casă. Amândouă trebuie să plecaţi. Dau din cap, însă nu ştiu ce pot face. Se pare că Parker nu e de niciun ajutor. Nu m-a crezut înainte, aşa că nu mă va crede nici acum. Mama? E posibil ca ea să fie jokerul, şi totuşi de ce am mers la Parker în loc să mă duc la mama înainte de toate? 210 fiction connection Regatul iffirbniot — Putem locui aici. Sau pot găsi un Joc mai mare. Clipesc. — Noi? __ Nu te las să treci singură prin asta. Indignarea sa mă face să schiţez un zâmbet reticent. — Scuze. Nu m-am gândit. — în mod evident, n-ai făcut-o. Momentul meu de amuzament nu durează mult timp. Dylan e într-o casă cu un monstru şi eu am bâjbâit făcându-mi griji în legătură cu şcoala, reputaţia mea şi toate chestiile stupide, când ar fi trebuit să mă concentrez asupra ei. — Sora mea mă urăşte. A fost atât de răutăcioasă cu mine de când m-am întors de la spital, iar în seara asta am încercat s-o consolez, însă a refuzat să mă lase să intru în dormitorul ei. Probabil e supărată pentru că am lăsat-o singură acasă pentru a fi chinuită de tata. — Nu, n-ai lăsat-o. Aveai paisprezece ani când ai fost trimisă de acasă, adică aproape aceeaşi vârstă pe care o are Dylan acum. Te aştepţi ca ea să-l înfrunte pe tatăl tău? Nu. Te-ai întors s-o salvezi. — Nu mă descurc prea bine. — Tatăl tău e avocat. Nu cred că poţi fugi, pur şi simplu, cu sora ta. Şi, din câte se pare, ar trebui s-o răpeşti, pentru că acasă se comportă ca o tembelă. O tembelă. îmi înăbuş un chicot de râs. Sunt obosită, epuizată şi isterică, aşa că orice pare amuzant. — îmi place sunetul ăsta, zice Easton, cu un zâmbet larg pe chip. — Ce sunet? — Râsul tău. E cel mai frumos sunet din lume. Dau ochii peste cap. 211 Erin Watt

— Sunt convinsă ca există sunete mult mai frumoase. Cum ar fi... îî... Mă străduiesc în zadar să găsesc un exemplu. Easton profită de ocazie. — Ha! Vezi! Chiar şi tu eşti de acord — râsul lui Hartley Wright. Cel mai frumos sunet pe care l-am auzit vreodată. Chestia asta mă face să râd din nou, lucru care-l face să surâdă mai larg, apoi rămânem amândoi acolo, zâmbind ca nişte idioţi. Nu-mi vine să cred ce putere are Easton. Ca de exemplu, acum cinci minute plângeam pe rupte şi eram devastată. Sunt încă devastată. Cumva Easton are această abilitate magică de a mă face să zâmbesc chiar şi atunci când mă aflu în punctul cel mai întunecat. Lucru care mă încântă şi mă sperie în acelaşi timp. — Trebuie să plec, zic stânjenită, pentru că zâmbetele noastre par brusc prea... nu ştiu cum... prea într-un fel. întinde braţul şi mă prinde de mână. — Stai, zice el. înghit în sec şi şovăi. — Mai stai puţin, adaugă el. Vocea lui răguşită şi un alt zâmbet dulce sunt toate încurajările de care am nevoie. îmi las ochii să se închidă, folosind trupul lui East drept pernă, calorifer personal şi sursă exclusivă de confort. îmi voi odihni ochii... doar un minut. Apoi voi merge acasă. Mă trezesc în sporovăială cuiva care zice că e aici pentru muzica lui, doar pentru muzica lui. Mă ridic în capul oaselor şi mă uit în jurul meu să văd cine vorbeşte, însă nu-i nimeni în afară de mine revărsată peste pieptul lui East. Capul lui se odihneşte pe jacheta sa de la Astor Park pe care a făcut-o sul. 212 fiction connection Regatul ifârămat Lângă el, ecranul telefonului său e aprins, il scutur de umăr. __________Sunt treaz, mormăie el. Zâmbesc uşor la această minciună şi-l scutur mai tare. De data asta se răsuceşte pe-o parte şi schiţează un zâmbet adormit. — Hei, iubito. Ai avut un vis sexy şi vrei să pui în aplicare unele detalii în viaţa reală? E atât de frumos când se trezeşte, încât îmi doresc să-i pot accepta oferta. — îti sună telefonul. ; El geme şi-şi aruncă un braţ peste faţă. — Cât e ora? — Trei. Mă ridic şi mă uit în jurul meu după pantofi. Trebuie să merg acasă. Vreau să văd ce face Dylan. Mişcările îmi sunt lente, probabil din cauza deshidratării. Am plâns până mi-am golit toată rezerva de apă. — După-amiaza? Telefonul lui încetează să mai sune. îmi zăresc adi- daşii lângă uşă. — Dimineaţa. f Mă uit cu jind la jacheta lui. Nu vreau s-o las, însă e a lui. Nu-i pot confisca toate hainele. — Dimineaţa? / El geme neîncrezător. Telefonul începe din nou să sune. Emoţia îmi dă fiori.

— Cred că ar trebui să răspunzi. Nimeni n-ar suna atât de târziu, dacă n-ar fi o urgenţă. El nu răspunde imediat şi-mi trece prin minte că poate Easton chiar primeşte apeluri obişnuite în toiul 213 \\,Mt nopţii vio Li fote de la Vstoi Park. tîelo/ia mă lat i s.« ma apkv şi să smulg jacheta vio jos 'I1' \n' luu^',l‘ * * m* *' dat-o. îmi spun. —• Alo? răspunde Last în colo din urmă. Ascultă timp tio aproximativ vloita secundo. înainte do a sAri tîropt în picioare. — Spor Oii nu taci mişto tio mine! aproape tîl stiiga ol, insa nu o deloc furios. Un ?.ilmbot i so răspândeşte po chipul trumos. — Voi ti acolo. Mana i so lasă în jos şi so întoarce spre mine cu un zâmbet orbitor tio larg. — S-a trezit. — Cine? Sebastian? — Da, spune Easton, dând din cap cu ardoare. S-a trezit! — Ahhhhhh! ţip eu, sărind în sus de bucurie. în sfârşit, o veste bună. Easton execută propriu! dans, apoi ne prindem de mâini şi ţopăim prin cameră ca nişte nebuni pană se aude un bubuit în podea. — Tăceţi dracului sau vă dau afară în şuturi! strigă proprietarul. Ne oprim imediat şi ne uităm unul la altul cu încântare si uimire. — E treaz, şoptesc, de parcă dacă aş vorbi mai tare l-aş trimite pe fratele lui Easton înapoi în somnul său fermecat. — Al naibii să fiu dacă nu s-a trezit. Se uită în jurul său. — Trebuie să mă îmbrac. — Vrei să te duc cu maşina? întreb. Nu-mi amintesc să fi văzut vreo maşină afară. fiction connection "•Vilul ll;ic p.mtnljj |(J| , , , si-i arunc până la picioarele lui. — Ai şosete? — în rucsac. El suflă în pumn, apoi inspiră. — Rahat, îmi miroase răsuflarea ca o scrumieră, Ai ceva bomboane mentolate? Mă caut în buzunare şi scot mâinile goale. — Rahat. Bine. O să mă spăl pe dinţi, ca să nud las inconştient când voi vorbi cu el. Dă-mi o strigare dacă vezi un Bentley mare şi negru afară în faţă. Nu ştiu ce e un Bentley, însă stau cu ochii pe geam uitându-mă după ceva mare, negru şi scump. în rucsacul lui, găsesc şosete de schimb, boxeri negri cu cusături albe pe care scrie Supreme şi o altă pereche de jeanşi. Aş vrea să vin cu el şi să-mi cer scuze de la fratele său, însă nu ştiu dacă aş fi bine-venită. Baston a zis că familia lui nu mă urăşte, însă cum e posibil aşa ceva? Chiar dacă el zice că e vina lui şi că băieţii mergeau cu viteză, maşina mea a fost aia care s-a lovit de-a lor. Eu sunt cea care l-a băgat pe fiul şi fratele lor în comă. — Crezi că pot să-l văd şi eu? întreb când Easton iese

din baie. îi întind pantofii, şosetele şi boxerii. El trage aer printre dinţii încleştaţi. — La naiba, nu ştiu. Lasă-mă să văd cât de raţional e Sawyer. O să fie protector cu Seb şi ar putea avea o reacţie explozivă. Ştim cu toţii că nu e vina ta, însă Sawyer se simte responsabil şi vrea să arunce vina pe altcineva. — în regulă, accept fără prea multă bucurie. însă pol măcar să-i trimit un cadou. Ce-i place fratelui tău? Erin Watt Un rânjet se strecoară pe chipul lui Easton. — Fetele. înşfac unul din pantofii lui şi-l arunc spre el. El îl prinde râzând. — Caramele învelite în ciocolată. Ridic braţul pentru altă lovitură. — Inventezi chestia asta sau chiar îi plac? — Chiar îi plac, diavoliţo. Se apleacă pentru un sărut rapid. — Pleacă acasă la Dylan, dar sună-mă dacă ai nevoie de ceva. Nu-mi pasă ce oră e — dimineaţă, prânz, noapte. Sună-mă. — Bine. Da, să trăiti! salut eu. 7 9 Zâmbim amândoi în timp ce ne îndreptăm în direcţii diferite şi iarăşi sunt frapată de magia pe care o răspândeşte Easton Royal. Singura persoană din viaţa mea care — în cele mai proaste sau în cele mai bune momente ale mele — reuşeşte întotdeauna să mă facă să // zâmbesc. 216 fiction connection Capitolul 22 Easton — Şi, cum te mai simţi în această noapte? întreabă Durand în timp ce ne îndepărtăm în viteză de apartamentul sărăcăcios pe care încep să-l consider căminul meu. — Epuizat, mărturisesc eu. — A fost o seară plină de emoţii, mă aprobă el. Frate, habar n-are. Toate rahaturile astea emoţionale mă secătuiesc efectiv, însă, în ciuda oboselii, îmi simt umerii mai uşori decât în orice alt moment din viata mea. >> Mi-am mărturisit toate păcatele lui Hartley, iar ea nu m-a respins. Totuşi chestiile legate de familia ei au distrus-o şi asta mă omoară. Trebuie să mă gândesc la un plan pentm a o îndepărta pe Dylan de nenorocitul de taică-său. A îmi verific mesajele. Sawyer: Seb s-a trezit E o pauză de douăzeci de minute. Din alte mesaje, se pare că l-a sunat pe tata în Dubai şi că tata a adunat echipa. 217 Erin Watt Ella: Tocmai am auzit de la Callum. Doamne, Dumnezeule,

sunt pe drum! Reed: Da, la naiba! Gideon: Eu si Reed vom veni mâine acolo. Reed are un test la I. Staţi pe baricade. Reed: O sa renunţ la test. Gideon: Vom fi acolo după testul lui Reed. — Ella e la spital? îl întreb pe Durând. — Da. A ajuns acolo acum aproape zece minute. — Bine, super. Durând traversează oraşul în doi timpi şi trei mişcări. Ajută că nu e trafic la această oră matinală. Ţâşnesc din maşină înainte ca el să oprească, trec pe lângă lifturi şi o iau la goană pe singurul rând de trepte. — Ssst, îmi zice o asistentă în timp ce alerg pe culoar. O ignor şi dau năvală în cameră. — Tu, nemernicule, ne-ai speriat de moarte! strig eu. Sebastian îmi răspunde arătându-mi degetul mijlociu. Mă cuprinde exaltarea. Pentru o clipă, am crezut că cei din familia Royal se vor duce dracului, aşa cum a zis Ella, însă în niciun caz. Nu putem fi doborâţi. — De ce ai nevoie? Ti-e sete? Foame? f Cercetez camera, oprindu-mi privirea pe dulapul din colţ. Probabil înăuntru e mâncare şi apă.Sawyer trebuie să fi avut o sursă de supravieţuire. — Mi-e sete, zice Seb, cu vocea răguşită. — Vorbeşti de parcă te-ai fi târât prin deşertul Sahara, zic peste umăr în timp ce deschid uşile dulapului. Pe rafturi găsesc un şir de sticle de apă. înşfac una, o desfac şi mă grăbesc să ajung înapoi lângă pat. — Unde e butonul de ridicare a patului? 8 ficbon connection Regatul sfârâmat Trebuie să-l aşez pe Seb în şezut, astfel încât să nu se înece în timp ce încerc să-i dau nişte apă. Bâjbâind de colo colo, găsesc o mică telecomandă şi reuşesc să-l aşez uşor înclinat. — Poftim. Apa i se scurge prin colţul gurii, aşa că trage o înjurătură. — La naiba, East. Nu poţi fi şi tu mai atent? Ridic uimit din sprâncene. — Scuze, frate. Să am grijă de cineva nu-i tocmai punctul meu forte. încearcă să-mi dea mâna la o parte — încearcă fiind cuvântul potrivit. Puştiul e slăbit ca un pui de pisică. Varsă şi mai multă apă pe cearşafuri. — La naiba! Nu mă mai dădăci! Aaaaa! îşi cuprinde capul cu mâinile. Panicat, aproape scap sticla cu apă. — Ce este? Dumnezeule! Cum fac să chem o asistentă? Mă precipit până la peretele din spatele patului şi apăs cu degetul pe butonul roşu pentru urgenţe. — încetează! Ce faci? încearcă Seb să mă alunge iarăşi. — Chem un specialist aici. Ce crezi? — Unde-i Sawyer? întreabă el, privind înspre uşă de parcă aşa l-ar putea face pe geamănul său să apară. — Ella l-a luat cu ea ca să aducă ceva de mâncare. Cantina e jos, la primul etaj.

Mâncarea de acolo e groaznică, aşa că mă aştept ca şi mâncarea de aici să fie o mizerie. Nu-ţi face griji. O să-ţi aduc eu pe furiş ceva. — Şi, mă rog, de ce ai face asta? Merg acasă. Dă cearşaful deoparte, dezgolindu-şi picioarele, şi le lasă să alunece peste marginea patului. Eşti nebun? Nu mergi acasă. 219 Erin Watt îi urc picioarele înapoi pe pat şi trag din nou cearşaful peste ele. Sau cel puţin încerc. Seb mă prinde de mâini .şi mă împinge. — E ridicol. Aşteaptă până vine asistenta. Uşa se deschide brusc şi asistenta de serviciu vine în fugă, cu părul negru prins în coadă fluturând în urma sa. — Dă-te la o parte! ordonă ea. Mă retrag. — Unde vrei să pleci, domnule? îl mustră ea pe Seb, care încearcă să-şi aşeze picioarele în podea. — Plec— Nu, nu pleci nicăieri. Dă-mi fişa de la capătul patului. Ea întinde mâna şi eu îi dau mapa de metal. Seb se uită chiorâş la amândoi în timp ce se luptă să se ridice în şezut. — Vreau să merg acasă. — Domnule Royal, ai fost în comă timp de două săptămâni. Nu vei merge acasă azi şi nici în zilele următoare. Ea îi aşază un tensiometru în jurul braţului şi-şi priveşte ceasul de la mână. — Ce-i ia aşa de mult lui Sawyer? se văicăreşte fratele meu. Ce dobitoc! Tocmai mam trezit. Ar trebui să fie aici. — Fratele tău geamăn n-a voit să părăsească salonul până când nu l-am dat noi afară. Trebuie să mănânce sau o să-ţi ia locul. Mă uit atent în căutare de semne de leziuni sau altceva, însă nu ştiu ce anume să caut. Vorbesc cât pot de firesc, astfel încât Seb să nu se îngrijoreze. Nu vreau să-l bag înapoi în comă cu cine ştie ce veste proastă. — E totul în regulă? — Toate semnele sale vitale arată bine, zice asistenta. 220 fiction connection Regatul sfărâmat Notează ceva în fişă. Mi se înmoaie genunchii de uşurare. Mă apuc cu mâinile de bara patului de spital. — Asta-i o veste bună. Nu-i aşa, Seb? însă Seb e prea ocupat să se zgâiască la sânii asistentei. îmi dreg glasul. Când el ridică privirea spre mine, fac un gest de retezare a gâtului. Trebuie să înceteze cu porcăriile astea înainte ca asistenta să-l înţepe în scrot cu unul dintre acele ei superlungi. El ridică degetul din mijloc şi o dezbracă din nou pe ţipă din priviri. — îmi poţi spune unde suntem? întreabă asistenta, din fericire neatentă la comportamentul lui Seb. — Am răspuns la chestia asta mai devreme. — Ştiu, încearcă ea să-l calmeze. însă trebuie să-ti verifi- căm semnele vitale în fiecare zi pentru a ne asigura că-ţi administrăm tratamentul corect. — Răspunde-i, intervin eu nerăbdător.

— Suntem la Centrul de Recuperare Maria Royal — ştii, locul pe care l-a construit tata din banii lui pentru că se simţea vinovat că mama a murit din cauza unei supra- doze de medicamente. Asistenta ridică brusc pixul din fişă. Lui Seb nu-i scapă uimirea ei. — Ah, nu ştiai? Credeam că încă se mai bârfeşte despre asta. — Seb, îl admonestez eu. Las-o pe asistentă să-şi facă treaba. — Ce ai pe dedesubt? Cupa treizeci şi şase D? Pari apetisantă. Scot un oftat şi-mi acopăr faţa. Asistenta închide fişa cu un pocnet. 221 Erin Watt — Cred că te simţi mai bine, domnule Royai. Domnul t doctor va veni de îndată. îmi paralizează testiculele din cauza tonului ei îngheţat. — Ai şi un fund mişto, strigă inutil Seb după ea. — Vrei să taci odată, frate? Care-i problema ta? Mă mut aproape de capătul patului, ca să pot să-l sufoc cu o pernă dacă încearcă iarăşi s-o hărţuiască pe asistentă. El se încruntă şi-şi încrucişează braţele. — Doar mă distram şi eu. Şi, în afară de asta, voiam să văd dacă încă funcţionează echipamentul de jos. Arunc o privire în jos şi văd o uşoară moviliţă sub cearşaf. t — Felicitări. Ţi se scoală. Ţi-aş fi putut descărca nişte chestii porno pe telefon, dacă erai atât de curios. — Nu mai fi atât de încordat, East. Dacă ai zăcea aici, şi tu ai face acelaşi lucru. t — Negativ. Am văzut arsenalul asistentei: ace, tuburi, ploşti. Mă cutremur. — Am tot respectul pentru ea. Mă rog, ţi-e foame? Pentru că în ultimele paisprezece zile asta e tot ce ai primit. Ating perfuzia şi citesc: — Suplimente nutritive complete. Foarte gustoase, fac pariu. Spune ce-ţi doreşti şi-ţi voi aduce. — De ce nu-mi aduci pe cineva care să mi-o sugă? mi-o trânteşte Seb. Ştiu că fratele meu a fost bolnav şi inconştient în ultimele două săptămâni, însă nu mă aşteptam să se trezească un maniac sexual. O să ies să văd unde-i Sawyer. 222 fiction connection Regatul sfOrOmat __ probabil i-o trage lui Lauren. Despre asta-i vorba? Probabil Sawyer nu i-a dat vestea proastă, ceea ce e de înţeles. — Ma îndoiesc, e tot ce spun. Gura fratelui meu se curbează într-un rânjet. — Ce de treabă eşti! Şi din moment ce nu faci nimic folositor, strânge puţin de punga mea cu morfină. Mă doare capul şi tu mă faci să mă doară şi mai rău. — Mă ocup imediat de chestia asta.

Reamintindu-mi că Seb tocmai s-a trezit din comă, mă străduiesc să ies din salon fără să mai adaug niciun cuvânt. Ajung la timp pentru a-l vedea pe Sawyer gonind de-a lungul holului, cu Ella lângă el. — Ce face? întreabă Sawyer. — E în toane proaste. Ella se strâmbă. — încă? Credeam că, după ce o să-şi revină, o să fie în regulă. Sawyer râde. Rânjeşte cu gura până la urechi. — Aşa, şi ce dacă e în toane proaste? A fost în comă peste două săptămâni. — A întrebat de Lauren, îi transmit. Rânjetul fratelui meu dispare. — Rahat! — Nu i-am zis nimic. — Să nu-i spui. Nu vreau să audă nicio veste proastă. — N-am de gând să-i spun. Sawyer se uită chiorâş la Ella. Ea ridică mâinile. ~~ Nici eu, însă cu cât aştepţi mai mult, cu atât va fi mai rău. Va observa că e ceva în neregulă când ea nu va apa rea> subliniez eu. 223 Erin Watt — Păstrcază-ţi părerile pentru tine, se răţoieşte Sawyer. Eu decid când trebuie să afie. Trece pe lângă noi şi intră în salon. Ella rămâne în urmă si, de îndată ce uşa se închide, se întoarce către mine. — Ceva e în neregulă cu Sebastian. — Te referi la faptul că fratele nostru dulce şi docil s-a trezit un maniac sexual? — Da, mă aprobă ea, fix asta. Am intrat în salon şi m-a întrebat dacă am venit acolo ca să-i fac o felaţie. A zis că era obligaţia mea de soră. Şi când i-am amintit că eram iubita fratelui său, pentru că am crezut că avea un fel de amnezie, aşa ca Hartley, a replicat că, din moment ce nu suntem, de fapt, rude de sânge m-aş putea sui în pat lângă el. Ar prefera poziţia pe la spate ca să nu fie nevoit să-mi vadă fata! / încheie fraza cu un fel de ţipăt. Cei câţiva angajaţi din hol se întorc în direcţia noastră. O înşfac pe Ella de braţ şi o trag în josul holului, departe de ochii curioşi. — Aşa cum a zis Sawyer, Seb a fost în comă două săptămâni. E normal să se trezească cu erecţie şi poate că nu-şi procesează sentimentele aşa cum trebuie. Probabil e ameţit din cauza medicamentelor care i se administrează. De ce nu mergi acasă? Eu şi Sawyer ne descurcăm aici. Ella aruncă o privire vinovată peste umăr înspre salon. — N-ar trebui să plec. Dar îşi doreşte să plece. — Du-te. Ne descurcăm, o asigur eu. Nu trebuie să-i spun de două ori. Mă strânge de braţ, rosteşte nişte platitudini şi pleacă în grabă. Probabil Seb a speriat-o, într-adevăr, foarte tare. 224 fiction connection Regatul sfărâmat Când mă apropii de salon, aud nişte zbierete. Mă grăbesc şi deschid larg uşa. înăuntru e

foarte multă agitaţie. — Ce se întâmplă? — Facem nişte teste, mă informează unul din angajaţi. Apar mai mulţi angajaţi şi curând Seb e transportat cu căruciorul pentru a i se face o verificare la cap — la propriu. în tot acest timp, el ba înjură brancardierii: „Luaţi-vă dracului mâinile de pe mine, nenorociţilor!", ba hărţuieşte asistentele: „Pe o scară de la unu la ud, care e starea chiloţeilor tăi, acum că te-ai uitat la scula mea timp de cinci minute?" — Ce-a fost chestia asta? întreb încet în momentul în care Sawyer mi se alătură pe culoar. L-a enervat ceva? Sawyer se lipeşte de perete, zâmbetul fiindu-i înlocuit de o expresie epuizată şi exasperată. — Asistenta l-a pus să facă pipi în ploscă. — Aa, deci d-aia erau ţipetele alea. — A fost nevoie de doi infirmieri si de mine ca să-l / ţinem să nu arunce plosca în capul asistentei. Nu ştiu ce e în neregulă cu el. Sawyer pare bulversat. îl bat uşor pe fratele meu pe spate. — S-a trezit cu fata la cearşaf, în mod evident. Sawyer schiţează un mic zâmbet la gluma asta proastă. — Presupun că nu contează. S-a trezit şi asta-i important. — Mda. Acum poţi merge acasă. — Poftim? — Du-te acasă, Sawyer. Eşti epuizat. N-ai dormit o noapte întreagă în ultimele două săptămâni. Vin examenele finale şi trebuie să ai grijă de tine. 225 Erin Watt — Şi tu de când te-ai transformat în tata? glumeşte Sawyer, însă citesc o uşurare în ochii săi. — De când tatăl nostru adevărat a zburat în Dubai ca să-i convingă pe nişte arabi bogaţi să cumpere avioane de la noi. Acum, că trebuie să împărţim o parte din moştenirea noastră cu Ella, trebuie să înceapă să producă şi mai multi bani. Spre surprinderea mea, Sawyer e de acord. Cred că este epuizat. — Bine. însă, dacă se supără Seb, o să dau vina pe tine. — îmi asum chestia asta. — Ţine minte — niciun cuvinţel despre Lauren. — Ai încredere în mine. Nu aduc vorba despre asta. Dacă Seb azvârle cu plosca din cauză că nu poate face pipi stând în picioare, o să facă şi mai urât când va afla că iubita lui n-a putut rămâne alături de el timp de două săptămâni nenorocite. Aproape trei ore mai târziu, Seb e adus cu căruciorul înapoi în salon, complet inconştient. Intru în urma asistentelor şi aştept o explicaţie. — A trebuit să-l sedăm pentru a-i face tomografie, zice una dintre ele, în momentul în care întreb ce se întâmplă. însă totul e în regulă. Ar trebui să mergi şi tu acasă. Probabil nu se va trezi prea curând. — Trebuie să fie cineva aici când se va trezi. — Chiar am fost permisivi în privinţa regulilor, însă acum, că domnul Royal a trecut hopul, trebuie să impunem puţină ordine, pentru binele său. Vrei să se facă

bine, nu-i asa? '* Ce fel de întrebare idioată mai e şi asta? Spumeg. — Bineînţeles. — Atunci, ne vedem mâine. fiction connection Regatul sfărâmat închide uşa cu fermitate în urma sa. Transmit un mesaj scurt pe grupul de discuţii al familiei noastre, informându-i că am fost dat afară din salon. Mă aştept ca Sawyer, cel puţin, să-mi spună să rămân aici, însă primesc un singur mesaj de la Ella. Sawyer a adormit. Lasâ-I si pe Seb sa doarmă. Amândoi au nevoie de asta. Şi tu. Mă gândesc la Seb şi la poznele lui necontrolate. Face asta din cauză că e speriat şi ultimul lucru de care ar avea nevoie ar fi să se trezească într-o încăpere goală. Neah. Rămân ia spital. Pe bune, Easton Royal. Foarte matur din partea ta. © O căldură stranie şi nefamiliară mă năpădeşte. Vâr telefonul în buzunar. Poate că mă maturizez. La urma urmelor, nu pare un lucru chiar atât de rău. 227 Capitolul 23 Hartley — îmi pare rău că am venit acasă atât de târziu, îi spun mamei în timp ce-mi pun zahăr brun în fulgii de ovăz. — Ai venit târziu? Nu mi-am dat seama. Dylan, unde ţi-e casca? strigă mama. — în antreu, vine o replică dezarticulată. — M-am uitat deja acolo, bombăne mama, aruncând un prosop pe blatul de bucătărie şi dispărând în antreul din apropiere. Casca? Mă întreb la ce-i trebuie. Dylan vine în grabă în bucătărie. O studiez atent căutând semne de leziuni. A spart oare ceva în mod accidental în ultimii trei ani? Comportamentul tatei a fost o excepţie nefericită sau o abuzează pe sora mea în mod frecvent? — Hei, Dylan, te simţi bine în dimineaţa asta? Ea îşi vâră capul în frigider şi mă ignoră. M-a evitat toată dimineaţa. Când m-am trezit, am ciocănit la usa ei, însă n-a răspuns. Am aşteptat în camera mea, ascultând sunetele de pe hol. Când am auzit-o, am sărit din pat, însă a fost prea târziu. Ea fugise deja în baie. 228 ------fiction connection ficrjnl ul 'J/jrumai Mă duc la ca şi o bat uşor pe umăr. __ Dylan, te simţi bine în dimineaţa asta? Ea se fereşte de atingerea mea şi trânteşte uşa frigiderului. _Te-am auzit de prima dată. Sunt bine. Mă poţi lăsa în pace, aşa cum ai făcut-o în ultimii trei ani? Cu cutia de lapte în mână, merge apăsat până în cămara şi scoate o cutie de Cheerios. Un sentiment de vină mi se blochează în gât şi trebuie să scap de acel nod înainte de a putea vorbi. — îmi pare rău că am fost plecată atât timp. Nu voiam asta. De aceea am venit acasă, să ştii, ca să fiu aproape de tine. — Mă rog, bombăne ea. Are telefonul în mână şi caută prin mesaje. Sunt sigură că i-am trimis câteva mesaje când eram plecată. Mă întreb ce i-am spus. Poate

am fost foarte răutăcioasă cu ea sau poate ea mi-a spus nişte lucruri şi eu n-am ascultat-o, prinsă în propria mea dramă. — îmi pare rău, zic încetişor. îmi pare rău că te-am făcut să suferi. Ea îmi aruncă o privire pe deasupra telefonului. — Ca să sufăr ar trebui să-mi pese. — Au. Duc mâna în dreptul inimii şi încerc să râd de replica pe care tocmai mi-a trântit-o. — Bine, sper că ştii că te iubesc. Dylan îşi ia castronul, îl duce la chiuvetă şi strigă: — Mamă, mi-ai găsit casca? — O caut încă. îmi trec o mână peste gură. E ca şi cum şi-ar dori ca eu să nu locuiesc aici. 229 Erin Watt — Trebuie sa plec. Nu mi-o poţi aduce tu, pur şi simplu, mai târziu? — Da, bine. încalţă-te şi plecăm. îmi însfac sacoul Astor Park şi-l trag pe mine. Uşa din i spate se deschide. — Şi Hartley? întreabă Dylan. — Of, am uitat de ea. Cu o voce ridicată, mama urlă: — Hartley, e timpul să mergi la şcoală. — Doamne, trebuie s-o aşteptăm şi pe ea? — Sunt chiar aici, răspund eu. Dylan se uită peste umăr surprinsă, apoi aleargă spre maşină, aşezându-se pe bancheta din spate. Mama vine în grabă şi se urcă pe scaunul şoferului. — Urcă, îmi zice ea. I se adresează lui Dylan peste umăr: — Ai toate temele? — Mda. — Nu uita să te schimbi înainte să vin să te iau de la scoală. t — Mda, mamă. Am priceput. — Păi, săptămâna trecută nu ţi-ai amintit, nu-i aşa? Dylan nu spune nimic. Cobor parasolarul şi mă prefac că-mi verific machiajul inexistent, însă de fapt mă folosesc de oglindă pentru a o spiona pe sora mea. Ea îşi vâră căştile în urechi şi se uită în telefon. Eu chiar trebuie să ştiu dacă e teafără. — Mamă, în legătură cu seara trecută. O pot ajuta eu pe Dylan amintindu-i să-şi ia medicamentele? Mama frânează la un semafor şi se întoarce cu o privire surprinsă, ca şi cum uitase ca eu eram în maşină. t 230 fiction connection \f6romal An, Hartley. Ar trebui să rogi un prieten să te aducă ,3. Dylan are lecţii de călărie in dupăamia/a asta, zice

acasă. Dylan are iecţi -----------------ca, ignorând în totalitate sugestia mea. Poate nu m-a auzit. — Noaptea trecută m-am speriat. ___l'atal tău e foarte temperamental. Ea flutură din mână. — Şi totul e în regulă, pentru că Dylan ori îşi va lua medicamentele, ori nu va merge la concursul de echitaţie weekendul ăsta. Mama se uită în oglinda retrovizoare şi aşteaptă un răspuns, însă nu primim nimic. Muzica lui Dylan e atât de tare, încât o putem auzi prin căşti. — Dylan, repetă mama. îmi creşte tensiunea din cauza lipsei de reacţie din partea lui Dylan. întind mâna în spate şi pocnesc din degete. Nici măcar nu tresare. — Dylan, dă chestia aia mai încet! strigă mama în timp ce frânează apăsat în faţa Astor Park. E atât de tare, încât până şi eu pot auzi muzica. O să rămâi surdă. — Coboară. Mă faci să întârzii, se răţoieşte Dylan. îmi reamintesc că surioara mea e traumatizată de seara trecută şi de Dumnezeu ştie câte alte faze de genul acela si cobor cu calm din maşină. / i Mă bucur că nu ţipă nimeni la mine, însă sunt oarecum nemulţumită, deoarece, pentru mama, eu sunt pe planul doi. Nu că aş avea nevoie de mila cuiva, însă am avut un accident urât cu puţin timp în urmă, sufăr încă de pe urma faptului că m-am lovit la cap şi m-am întors acasă după trei ani lungi de absenţă. Oare n-ar trebui să ţipe la mine pentru că am venit acasă Ia ora trei dimineaţa? 231 Erin Watt A înainte/ pe aleea de la Astor Park şi mă simt răutăcioasă. Poate o să-mi apară în faţa ochilor Felicity şi atunci o voi înjura pe ca. Asta m-ar face să mă simt mai bine. Din nefericire, nu apare Felicity, ci Kyle, care se gândeşte să mă abordeze în bibliotecă în timpul orei de studiu. îşi trage scaunul aproape de mine şi-şi aşază braţele păroase pe masa mea. — Toată şcoala vuieşte că ţi-o tragi cu Bran Mathis. — Ăsta e cel mai interesant lucru zilele astea? zic eu ridicând din sprânceană. De ce nu se vorbeşte despre faptul că mă duc să lucrez la circ în timpul vacanţei de Crăciun? Grupul meu ar avea nevoie de puţină publicitate. — La circ? Clipeşte nedumerit. — E o glumă, intervine o elevă din vecinătate. E prima oară când mă susţine cineva la şcoală şi e un miracol că nu sar în sus de bucurie pentru a o îmbrăţişa. Mă limitez să schiţez un mic zâmbet. Blonda ridică din umeri. — O glumă? repetă Kyle. Faţa i se face roşie ca focul de parcă ar fi un personaj din desene animate căruia îi ies aburi pe urechi. — Faci mişto de mine? — Nu. încerc să-mi termin tema. întind mâna să iau volumul de versuri, dar o palmă transpirată mă pocneşte peste mână. Scot un ţipăt destul de zgomotos. Doamna Chen se înalţă de la biroul unde se află.

— Domnule Hudson, se răsteşte supraveghetoarea sălii de studiu, aici, la Astor Park, nu aveţi voie să atingeţi alt 232 fiction connection Regatul sfărâmat elev. Dacă nu doriţi să primiţi o bilă neagră, ar trebui să luaţi imediat mâna de-acolo. 1 Mâna lui Kyle se strânge în jurul încheieturii mele. încleştez dinţii pentru că mă doare. Doamna Chen îşi deschide laptopul. Kyle, dându-şi seama că profesoara are de gând să se ţină de cuvânt, îmi dă drumul imediat, însă doamna Chen este ocupată cu scrisul. — Aşteptaţi, aţi zis că dacă-i dau drumul n-o să mă penalizaţi, protestează el. Ea nici măcar nu se uită la el când îi răspunde. — V-am spus să vă îndepărtaţi mâna imediat şi n-aţi făcut-o. Nu voi tolera genul acesta de comportament. — Scârbă, mormăie el. Un clopoţel sună. Kyle îşi înşfacă telefonul şi sare în picioare, fluturându-l în aer. — Asta înseamnă două puncte. Mi-aţi luat două puncte! strigă el. — Şi m-aţi numit scârbă. Asta înseamnă indisciplină şi o încălcare a regulii 4-13 din Codul de Onoare privind conduita interioară. Vreţi să vi se ia trei puncte sau aveţi de gând să vă aşezaţi, domnule Hudson? Kyle se aşază cu o bufnitură. — Si voi, ceilalţi, ar trebui să stiti că vă aflaţi în ultimul an şi mă aştept să vă comportaţi ca nişte adulţi, nu ca o haită de animale sălbatice, încercând să sfâşiaţi un elev pentru că-l percepeţi ca pe un fel de concurenţă. — Nu suntem la grădiniţă, se plânge Felicity de la o altă masă din bibliotecă. — Atunci comportaţi-vă conform vârstei, domnişoară Worthington. V-au mai rămas zece minute de studiu — folosiţi-le inteligent. 233 Erin Watt Cred ca am inimioare în ochi când mă uit la doamna Chen. A devenit în mod oficial profesoara mea preferată. — Vă mulţumesc, îi spun în momentul în care se termină ora de studiu. Ea face un scurt semn cu capul, nu chiar prietenos, însă eu tot o iubesc. Afară, în faţa bibliotecii, KyJe aşteaptă cu furie în ochi. — Să nu crezi că ai câştigat, târfă. — Nu suntem în competiţie, aşa că nu există vreun câştigător sau vreun perdant, replic eu. îmi verific orarul şi văd că următorul curs e cel de muzică, ceea ce înseamnă că ar trebui să iau ceva din dulap. — Eşti o ratată. i — Bine. Zâmbesc şi-i fac cu mâna în timp ce plec în grabă. Kyle rămâne stupefiat în urma mea. Ce voia? Să mă cert cu el? Cântăreşte de două ori mai mult decât mine şi ştiu că, dacă ar fi voit, m-ar fi călcat în picioare, aşa că n-am de gând să mă cert cu el. Şi, în afară de asta, el însuşi e în mare pericol şi trebuie să fie foarte atent. — Eşti în regulă? îmi vâr cărţile în dulap şi mă întorc spre Ella, care s-a oprit lângă mine. — Cum e Sebastian? întreb imediat. Ea îsi încreţeşte nasul. t tr

— — /

Este... altfel. Cum asa?

— Pur şi simplu. înainte era înţelegător şi drăguţ, iar acum e ca un bătrân ursuz. Senzaţia de greaţă pe care o am de fiecare dată când îmi amintesc de accident îmi fierbe în stomac. fiction connection Regatul sfărâmat inii pare atât de rău, spun eu. Cuvintele sunt nepotrivite, însă nu ştiu ce altceva să spun. Hotărăsc să întreb: _ Pot ajuta cu ceva? Să-i pregătesc masa sau să-i spăl şosetele? Easton a zis că bomboanele de ciocolată sunt un cadou potrivit. — Ar fi drăguţ, însă e posibil să ţi le trimită înapoi. Nu că accidentul ar fi vina ta sau ceva asemănător, însă Seb e pur şi simplu... ciudat în acest moment. întinde mâna şi mă bate uşor cu degetele pe braţ. — Tu ar trebui să te concentrezi pe sănătatea ta. Sebastian îşi va reveni. Sau ne vom obişnui noi cu asta. Ne bucurăm că e încă printre noi. — Şi eu, spun cu convingere. însă, dacă pot face ceva vreodată, să mă anunţi. Chipul îi devine serios. — N-a fost vina ta, să ştii. Daca ar fi fost, Callum ar fi depus plângere împotriva ta, chiar dacă tatăl tău e procuror. Sună clopoţelul, altfel i-aş fi răspuns. Ella schiţează un zâmbet şi pleacă spre următorul curs. Cuvintele ei îmi aduc puţină alinare, însă am cursul de muzică şi-l folosesc ca să mă calmez, interpretând sonate de Mendelssohn în cheie majoră. Următoarele cincizeci de minute sunt cele mai liniştite pe care le-am trăit de când m-am trezit. — A expirat timpul, domnişoară Wright, rosteşte o voce prin intermediul sistemului de comunicaţii. Cu părere de rău, îmi strâng vioara şi mă îndrept spre sala de mese. Aceasta e mai degrabă un restaurant simandicos de- sală de mese. Tavanul are probabil o înălţime de şase Erin Watt metri. Pereţii sunt căptuşiţi cu lemn de culoare închisa şi mesele dreptunghiulare sunt acoperite cu feţe albe de masă. în fundal se aude muzică clasică, însoţită de sunetul unui clipocit de apă de la fântâna de lângă intrare. Intr-un colţ, un perete imens de plante naturale umple întregul spaţiu. Mesele din faţa peretelui sunt goale. în centru, o zăresc pe Ella cu alte două fete. Una cu păr lung şi roşcat şi cealaltă cu păr negru, tuns bob. Lângă ele stau alte două eleve pe care le-aş considera, probabil, populare. La o masă mai încolo se află Felicity şi grupul ei. — Te întrebi unde să te aşezi? t întorc capul şi-l văd pe Bran lângă mine. — Nu. Am de gând să stau acolo, lângă plante. El se strâmbă. — Ce e? Ce e atât de îngrozitor în legătură cu locul ăla? Pare drăguţ. — Insecte, zice el si se cutremură. Nu ştiu dacă treaba asta e falsă sau adevărată. — Sunt o grămadă de dăunători acolo. Crede-mă. Nu vrei să mănânci acolo. Vino cu mine. îşi înclină capul înspre o masă aflată în celălalt capăt al încăperii. Aceasta e deja plină pe jumătate cu nişte ţipi foarte musculoşi.

j — Se pare că ai un grup. — Neah, e doar din cauză că Dom e acolo si face cât două persoane. îmi trec limba peste buze şi îmi evaluez opţiunile. N-am multe. Fie stau în colţ cu insectele, fie mă aşez lângă Bran. — E chiar atât de rău? întreb. 236 fiction connection Regatul sfărâmat — întrebarea corectă cred că ar fi: oare sunt atât de rău încât ai prefera să stai cu insectele, şi nu cu mine? Ochii îi sticlesc veseli, aşa că ştiu că nu e cu adevărat ofensat. Dar are dreptate. — De ce eşti atât de drăguţ cu mine? întreb în timp ce înaintăm printre şirurile de mese. Opţiunile de la bufet sunt ireale. Nu voi mai sări niciodată peste masa de prânz. Kyle nare decât să se aşeze lângă mine tot timpul şi să-mi şoptească toate insultele posibile, tot numi va păsa, pentru că aceste ravioli cu pastă de dovleac miros atât de bine încât merită să mori pentru ele. — De ce n-as fi? / — Îî, pentru că sunt o persoană îngrozitoare? — Şi de când eşti tu o persoană îngrozitoare? îmi înclin capul şi-l studiez pe Bran. Se dă oare la mine şi de aceea spune că nu sunt îngrozitoare? E foarte atrăgător. S-ar putea combina cu o mulţime de alte fete, fără prea mare efort. — Am petrecut mult timp împreună? Nu avem multe cursuri împreună. Că veni vorba, cred că nici măcar unul. El roşeşte uşor. ff t — Mda, eu nu sunt la cursurile de elită, aşa, ca tine. Oh, la naiba! Oare a luat chestia asta drept o insultă? — Nu la asta m-am referit. Eu, eu... ma împotmolesc. ^Ur şi simplu eu nu cred că sunt foarte populară aici, iar fu eşti foarte sexy, aşa că de ce n-ai sta cu, să zicem, nişte Persoane mai populare? El ia un măr dintr-un coş şi mi-l aşază pe tavă. — Crezi că sunt sexy, corect? Poate de aceea stau cu fine. 237 Erin Watt El face cu ochiul şi-mi ia tava, mergând cu ea la casa. Casieriţa îi face totalul si-i trece cârdul prin POS. îi t t înmânez casieriţei cârdul meu. Ea face la fel, apoi îmi dă cârdul înapoi. — Nu ai numerar? — Poftim? întreb. De ce am nevoie de numerar? Ea răsuceşte ecranul casei de marcat. t — Pentru că n-ai niciun ban în cont. Chestia asta e de-a dreptul jenanta. Puştii din spatele meu chicotesc şi simt cum începe să se formez un nou val de bârfe umilitoare. Bran face un pas în faţă.

—

Plătesc eu. Doar cu numerar, zice femeia. Aveţi voie să treceţi cârdul prin POS o singură

— dată. El pare enervat. — E vreo problemă? intervine Felicity de la masa ei. în vocea ei se simte o notă de veselie, de parcă şi-ar fi activat radarul pentru detectarea momentelor stânjenitoare. — Ea n-are niciun ban în cont, strigă un puşti din spatele meu. Şi Bran nu are bani la el. Vârfurile urechilor salvatorului meu se înroşesc. / Strâng tava între degete pentru a nu răsturna pastele portocalii în capul puştiului cu gura mare. — Ţii coada pe loc, bombăne alt elev. Trebuie să ajung la oră. Mda, lăsaţi-o să treacă într-o parte, ca să putem mânca si noi. r — Ne e foame! De-aia persoanele obişnuite n-ar trebui primite niciodată la Astor. 238 fiction connection Regatul sfcimmai —- E îngrozitor, nu-i aşa? Cu fiecare nemulţumire, zâmbetul lui Felicity se lăţeşte din ce în ce mai mult. Se hrăneşte cu porcăria asta. Sunt pe cale să abandonez tava, dar atunci îmi amintesc de banii pe care mi i-a strecurat aseară mama în mână. Caut în buzunar şi-i întind casierei. Ţi-ai luat-o în freză, Felicity, zic în sinea mea. — Scuze, îi spun lui Bran. Am uitat că am bani. Presupun că memoria mea de scurtă durată e la fel de proastă ca şi cea de lungă durată. — Nu-ţi face griji, zice el, însă umerii îi sunt încordaţi. Nu-i place să se facă mişto pe seama lui. Vreau să-i spun să se relaxeze, însă ăsta e un lucru pe care va trebui să-l înveţe de unul singur. în ceea ce mă priveşte, merg în colţ şi-mi mănânc prânzul. Am lucruri mai importante pentru care să-mi fac griji decât Kyle, Felicity sau Bran. Sora mea e în pericol şi, din moment ce n-o pot lua de acasă, va trebui să găsesc o cale să scap de această ameninţare. / 239 Capitolul 24 Easton — Sunt în drum spre spital. Ai o voce de tot căratul. N-ai dormit deloc noaptea trecută? îl întreb pe Sawyer la telefon. Şi-a făcut apariţia la spital pe la ora şase dimineaţa şi eu am mers acasă, să trag un pui de somn. — Am încercat, însă mi-am tot făcut griji. N-ar fi trebuit să plec DELOC. Traducere: Seb i-a făcut teoria chibritului pentru că s-a dus acasă vreo patru ore. — Seb vrea ceva? îmi arunc jacheta de piele peste umăr şi mă grăbesc să cobor scările. — Da' ce nu vrea? E-am auzit cerând friptură, sushi, un avion, pe Lauren, patul lui de acasă, mai puţine asistente, asistente mai drăguţe, o felaţie, o labă, să se ridice din patul ăla nenorocit.

Fratele meu mai mic scoate un suspin. — Deci nu i-au spus despre Lauren? fiction connection Regatul sfărâmat — Nu. Am sunat-o şi i-am spus că Seb s-a trezit. A zis că se bucura, insa noi suntem prea mult pentru ea — Ce naiba înseamnă asta? _ Habar n-am. Uite ce e, trebuie să închid. Seb se răsteşte din nou la asistentă. Sawyer închide înainte să apuc să-i răspund. îmi vine în minte o idee. — Mergem direct la spital? întreabă Durand când urc în Bentley, câteva minute mai târziu. — Nu. La un magazin de jucării mai întâi, apoi la spital. — La care magazin de jucării? — La ăla de pe Kovacs. Durand nici măcar nu clipeşte, chiar dacă ştie ce înseamnă asta. La naiba, toată lumea care are mai mult de treisprezece ani ştie şi probabil că jumătate din locuitorii din Bayview au fost acolo o dată — chipurile pentru cadouri la mişto. Dar, din ceea ce spun fetele de la Astor, există o grămadă de jucării cu baterii care fac tumbe pe fundul genţilor şi ghiozdanelor. Facem un ocol până la sex-shop, intru, găsesc ce-mi trebuie şi plătesc. Durand nu e prea vorbăreţ, iar eu sunt epuizat, aşa că închid ochii şi moţăi tot restul drumului. Când ajungem la spital, Durand mă trezeşte dând volumul radioului mai tare. — Găsesc eu pe cineva care să mă aducă acasă, îi spun în timp ce închid portiera. Pentru că Seb face tot personalul să-şi dorească ca el să intre din nou în comă, mă forţez să zâmbesc şi mai larg în timp ce salut. — Rhonda, îţi stă bine cu nuanţa asta. Asistenta de serviciu, pe la vreo cincizeci de ani, radiază. 241 Erin Watt — Mulţumesc, Easton. Albastru a fost întotdeauna culoarea mea preferată. — Eu mă refeream la rujul tău. E o culoare tocmai bună de sărutat. Fac cu ochiul, iar ea roşeşte de parcă ar avea doisprezece ani şi-şi freacă buzele una de alta. — Şi eu? ciripeşte Sarah, colega ei. — Ar trebui să merg să mă spovedesc timp de trei zile, dacă aş rosti cu voce tare ceea ce gândesc despre tine, domnişoară Sarah, îi spun. Sarah îşi trece o mână prin părul ei cu şuviţe albastre si chicoteşte. t t în drum spre salon, dau peste Matthew — unul dintre infirmieri. — Arăţi foarte bine azi, prietene. — Am ridicat nişte greutăţi în dimineaţa asta, zice el, încordându-si muşchii. Lovesc cu pumnul în bicepşi şi par foarte impresionat. — Drăguţ, însă ai grijă, altminteri pacientele se vor îndrăgosti de tine şi nu vor mai dori să plece. — Asta-i şi ideea. Paturi ocupate, salariu întreg. — Te-am prins. Fac semn cu degetul în direcţia lui ca şi cum aş trage cu arma, apoi intru în salonul lui Seb. — Fereste-te! aud si mă feresc în mod instinctiv. * i

Un obiect îmi zboară pe deasupra capului. Mă întorc la timp şi văd o tavă cu mâncare care se izbeşte de perete şi cade pe podea, formând o ditamai pata de mazăre, sos de mere şi o bucată misterioasă de carne. — Aşa de rea e mâncarea? glumesc eu. — Locul ăsta e o hazna! urlă Seb. Când plec acasă? fiction connection Re 9otu! sfărâmat Chipul lui e roşu şi sunt puţin îngrijorat c-o să-i poc. nească un vas de sânge şt o să intre iar în comă. Sawyer stâ pe un scaun cu capul îngropat în mâini. — Ce a spus doctorul? Când ajung lângă pat, iau fişa care e agăţată la capă- tul acestuia şi o răsfoiesc, însă niciuna din acele mâzgăli- turi n-are sens pentru mine. — Că pot pleca atunci când îşi va face apariţia părintele sau tutorele meu. Tu ai optsprezece ani. Fii tutorele meu si scoate-mă de aici. — Bine. Mă duc la el. Are două perfuzii în braţ. încep să trag de una din ele. — Ce faci... Sawyer se repede la mine, însă e inutil, deoarece fratele lui geamăn deja şi-a smucit braţul din calea mea. — Nu-mi atinge perfuziile, ce mama naibii. Vrei să mă omori? se încruntă Seb, protejându-şi încheietura cu o mână. — Ai zis că vrei să te ajut să pleci de-aici. El se încruntă. — Să obţii ieşirea din spital. Nu să-mi smulgi perfuziile. Am nevoie de analgezice. — Atunci se pare că ar trebui să te calmezi şi să-ţi ţii fleanca până îţi spune doctorul că poţi merge acasă. Crede-mă, dacă o să te comporţi în continuare ca un tâmpit, o să te dea ei afară în stradă. Atunci n-o să mai ai parte de chestiile astea. Dau un bobârnac unuia dintre perfuzoare. — Nu trebuie să te prefaci că-ţi pasă. Deja am o bona, /ice Seb, îmbufnat ca un ţânc. 243 Erin Walt — Dacă te referi la Sawyer, atunci, nu, n-ai o bona. El o ^* sa meargă acasă să-şi facă nevoile, să se spele şi să doarmă. îl strâng de umăr pe fratele meu mai mic cu mâna liberă. îl pot simţi topindu-se de uşurare. Puştiul ăsta se omoară cu zile aici. — Te voi distra eu. Sawyer a zis că vrei o felaţie. Aşa ceva nu-ţi pot oferi, însă am altceva. Arunc punga de hârtie în poala lui Seb. El scoate din pungă jucăria sexuală. — Pe bune? Nu vreau asta. O aruncă înspre capul meu, însă e atât de slăbit încât aceasta cade pe podea, în faţa mea. — Unde naibii e Lauren? — E acasă. N-am nici cea mai vagă idee, însă îmi dau şi eu cu presupusul.

— Ar fi trebuit să-mi aduci o prostituată. — Am vorbit cu Rhonda şi a zis că nu avem voie să aducem prostituate la spital. Ridic jucăria şi o aşez pe masă. — De parcă regulile ţi-au stat vreodată în cale. Tâmplele încep să-mi zvâcnească. îmi îndrept degetul mare spre Sawyer. — E timpul să pleci. El se ridică în picioare şi se îndreaptă spre uşă fără niciun cuvânt. — Mă părăseşti? strigă Seb. Mă laşi baltă? M-am trezit acum mai puţin de douăzeci şi patru de ore şi tu o tuleşti! Sawyer încremeneşte. — Da, pleacă şi eu rămân în locul lui. Acum, taci dracului din gură şi lasă-l pe fratele tău să plece liniştit, mă răstesc eu. Du-te! îi ordon lui Sawyer. 244 fiction connection Regatul sfărâmat F.I o ia la sănătoasa şi nu-I pot învinui pentru asta Si eu aş fugi, dacă aş putea. — Cine a murit şi te-a făcut pe tine rege? întreabă Seb. — Eu. Mă aşez pe unul din scaunele goale, îmi duc mâinile la ceafă şi-mi întind picioarele. M-am trezit de doar o oră şi ceva, însă mă doare capul şi nu-mi doresc decât să închid ochii şi să trag un pui de somn. — Ce te oboseşte atât de rău? Prea multe gagici cărora trebuie să le-o tragi? zice el invidios. Hotărăsc să-i spun tristul adevăr. — E vorba de o singură fată şi n-am ajuns în faza în care să ne-o tragem. Chestia asta îl reduce la tăcere. Deschid ochii ca să-mi dau seama ce gândeşte şi văd că se uită pe fereastră, îmi amintesc că a fost implicat într-un accident urât, a stat în comă timp de două săptămâni şi, probabil, e cam tăcănit. — Doctorul chiar a spus că ai nevoie doar de semnătura unui părinte sau a unui tutore? — Da, însă tata nu răspunde, replică Seb cu acreală. — Vine acasă. E un zbor de nouăsprezece ore şi trebuie să se oprească să realimenteze, îi reamintesc. — Ştiu. t Cearşaful se încreţeşte în strânsoarea pumnilor săi. Vrea atât de mult să plece de aici. Telefonul de pe noptieră zbârnâie în acelaşi timp în care aparatul din buzunarul meu începe să vibreze. Probabil că tata e deja aici. Ochii lui Seb se luminează în timp ce înşfacă telefonul. Nu-i convine însă ceea ce citeşte. Chipul i se întunecă. Cu o înjurătură, azvârle 245 Erin Watt telefonul cât colo în încăpere, cui urmei de carne misterioas — Buna ţinta, oftez eu. . Acesta aterizează în mt|i< V a. 1 Seb e unul din cei mai buni marcatori ai et lupei de lacrosse de la Astor. — Tata e la Londra şi va ajunge aici abia joi dimineaţă. — De ce? îmi scot telefonul şi citesc mesajul — vtemea proastă îl obliga să rămână la sol.

— — —

East. Ce este? Trebuie sa faci ceva. Mă strâmb. — Cum ar fi? Suntem la etajul al doilea. Vrei să legăm cearşafurile unul de altul şi să ieşim pe fereastră? Un licăr viclean îi apare în ochi. — Există o persoană care ne poate ajuta. O mie de alarme îmi răsună în cap. Există cineva care are custodie asupra noastră când tata e plecat din ţară. Sau cel puţin avea. El ne-ar putea semna carnetele de note, scutirile sau orice lucru pe care un minor nu l-ar putea obţine fără acordul unui adult. însă e persona non grata, şi Seb ştie asta. — Nu. Scutur din cap. — Nu şi nu. E o idee proastă. — De ce? Pentru că s-ar supăra Ella? Ceea ce nu ştie n-o poate răni şi eu nu-i spun, dacă nu-i spui nici tu. Nu, pentru că nu vrei să-i datorezi nimic unui ast- nd vid. E ca şi cum ţi-ai încredinţa contul bancar unui dependent de droguri şi i-ai spune: „Să nu iei niciun bănuţ de-acolo". 246 connection Regatul sfărâmat ___C,ire-i cel mai rău lucru tare s-ar putea întâmpla? Ne roagă să-i facem un serviciu şi noi spunem nu. Nici chestia asta nu mi se pare în regulă. — Te rog, East. N-aş cere asta, dacă n-aş fi disperat, însă îţi jur că, dacă mai trebuie să stau aici încă o noapte, o să fac nasol de tot. îmi încleştez dinţii. Nu cred că Seb vorbeşte serios şi e josnic din partea lui să trântească o astfel de ameninţare când ştie că mama şi-a luat viaţa. Hotărăsc că am nevoie de o pauză, înainte să fac un lucru pe care-l voi regreta. — Mă duc să-ţi aduc nişte apă, spun, în timp ce mă îndrept către uşă. — Am apă! strigă în urma mea. Fac o plimbare pe coridor, oprindu-mă când ajung în dreptul salonului în care a stat Hartley. Loviturile la cap sunt o chestie groaznică. Hartley şi-a pierdut memoria, iar Sebastian s-a pierdut pe sine. îmi trec o mână de-a lungul ţestei. Suntem cu toţii atât de fragili. O singură căzătură urâtă şi întreaga lume se poate schimba. Nici Hart şi nici Seb nu şiau dorit asta şi pariez că, dacă s-ar putea întoarce la felul cum erau înainte, ar face asta în doi timpi şi trei mişcări. îmi trosnesc gâtul. Tot ce pot face e să am răbdare. Bineînţeles, sunt jalnic la capitolul răbdare, ce alte opţiuni am la dispoziţie? Mă forţez să mă întorc si să intru la loc în rezerva lui t t Seb. Are nevoie de mine, chiar dacă vrea să fiu un simplu sac de box. Trebuie să se descarce, iar eu trebuie să suport. Când mă întorc, Seb e îmbrăcat şi stă în salon, părând mai degrabă vizitator decât pacient. Răsfoieşte o revistă GQ. — Ce se întâmplă? 247 Erin Watt El nu răspunde. — Seb? De ce te-ai îmbrăcat?

Ridică în cele din urmă privirea către mine, cu o expresie arogantă. — Plec de aici. — Cum? în timp ce el continuă să zâmbească, un fior de groază îmi traversează trupul. — Nu cred că ai făcut asta. El ridică din umeri. — Mă rog, ce mare scofală? O să vină să ne ia şi o să ne lase acasă. Nimănui nu-i va păsa dacă nu faci tu mare tam-tam din chestia asta. — Nu e în regulă. Scot telefonul, însă îmi dau seama că nu-l pot suna. Am şters acel contact cu ceva timp în urmă şi nu ştiu numărul pe dinafară. Strâng iarăşi din dinţi. — Nu-l suni pe dracu' să-ţi vină în ajutor. — Prea târziu. * — Mă bucur că m-ai sunat. Mâna grea a lui Steve O'Halloran se lasă pe umărul meu şi fac tot posibilul să nu mă trag înapoi. Asta arată cât de idiot e sistemul care permite unui tip acuzat de omor şi tentativă de omor să umble liber. Si să nu-mi spună cineva că brăţara de la gleznă sau cauţiunea de un milion de dolari e un fel de descurajare. Steve are acces la o grămadă de bani. îi ascunde, ca o veveriţă, peste tot. Am început să împrumut şi eu acest obicei. Chiar l-am 248 fiction connection Regatul sfărâmat ţ pC tata să-mi instaleze un seif în şifonier după ce Steve mi l-a arătat pe cel de la el din dormitor. ii azvârl lui $eb o privire ucigătoare, pe care el o ignoră in timp ce urcă pe bancheta din spate a maşinii. A obţinut ceea ce voia şi nu-l preocupă consecinţele — un sentiment pe carel recunosc şi încep să conştientizez că nu e doar egoist şi superficial, ci de-a dreptul dăunător. Discursul pe care i l-am ţinut Ellei despre distracţia care trebuie să primeze în orice situaţie pare o idioţenie în comparaţie cu asta. — Ai pierdut ceva? întreabă Steve. — Minţile, bombăn pe înfundate. Smucesc portiera din spate şi-l împing pe Sebastian înăuntru. — Aşază-te în faţă, se plânge el. Mi-e rău. Trebuie să stau întins. — Faptul că n-ai stat pe locul tău şi n-ai purtat centura de siguranţă a funcţionat atât de bine pentru tine, îi spun pe un ton sarcastic. Seb răspunde într-o manieră foarte matură, ară- tându-mi degetul mijlociu. îmi pun centura şi ignor faptul ca locul restrâns al pasagerului din dreapta din noua Tesla a lui Steve face ca genunchii să-mi apese în piept. E foarte incomod aici în spate, însă n-am de gând să stau lângă un individ care a încercat s-o ucidă pe Ella. Deja mă simt foarte demoralizat şi nam de gând să înrăutăţesc situaţia tratându-l ca şi cum ar fi un prieten de familie. — Ce mai faceţi voi, băieţi? întreabă Steve în timp ce şofează încet către casă. Bărbatul ăsta e un vitezoman. Am fi acasă în cinci mi- nute, dacă ar conduce ca de obicei. în schimb, rivalizează 249 Erin Watt cu ritmul Filei. Cu viteza asta, o să avem noroc dacă &)un- gcm acasă înainte de răsărit. — Excelent, ciripeşte Seb. Ne putem opri undeva? — Nu, mă răstesc eu. Mergem acasă. Nu pot să cred că Seb vrea să petreacă mai muii de două minute cu tipul de pe locul

şoferului. Steve a omorât o femeie şi, pentru a-şi şterge urmele, a încercat s-c ucidă pe Ella. Simplul fapt că respir acelaşi aer cu eî îmi face rău. — Ne putem opri oriunde doreşti, zice Steve. Seb se ridică şi vrea să spună ceva, însă îmi aşez gheata stângă pe laba piciorului său drept şi o ţin apăsată. In acest moment, nu-mi pasă că tocmai a ieşit din spital. Mergem acasă. Ochii mei transmit o mulţime de ameninţări foarte reale, iar Seb mă cunoaşte destui de bine ca să-şi dea seama că acestea nu sunt nişte promisiuni deşarte. O fi având el şaptesprezece ani, însă a stat în spital două săptămâni şi amândoi ştim că l-aş putea trimite îndărăt cu foarte puţin efort. Tace mâlc şi se sprijină de geamul maşinii în timp ce eu îmi îndepărtez piciorul şi-l aşez înapoi în locul unde stau. — Acasă e în regulă, răspund eu pentru amândoi. Din fericire, drumul spre casă e scurt. De îndată ce oprim, sunt gata să ţâşnesc afară. Faptul că Steve ne-a adus acasă nu va fi o problemă, dacă nu va afla nimeni. — E timpul să te trezeşti, somnorosule. Eşti acasă. îl scutur pe Seb, care a adormit, în ciuda drumului scurt. — Vino, hai să mergem, îi spun printre dinţi. Cu cât petrecem mai mult timp pe alee, cu atât e mai probabil sa fim descoperiţi. 250 fiction connection Ilegalul sfărâmat _ |. totul ÎI1 regulă? zice Steve, întorcându-se spre noi Si bătându-l uşor pe Seb pe genunchi. Hei, pustiule. Eşti bine? — E în regulă, spun, însă în sinea mea, sunt îngrijorat. Oare l-am adus acasă prea devreme? îl scutur mai tare. Poate prea tare, pentru că geme de durere şi mă asaltează cu o ploaie de pumni şi picioare. — Cară-te! urlă el. încerci să mă bagi din nou în comă? — Scuze. Mă grăbesc să ies din maşină şi să ajung în dreptul portierei lui. Se chinuie să se ridice în picioare, ţinându-se de maşină şi de mine, apoi înaintează cu paşi nesiguri. Steve îl prinde prin dreapta şi-mi face semn cu o smucitură a capului să-l iau de cealaltă parte. S-a zis cu planul meu de a ne strecura în casă pe nesimţite. — Pot să merg, spune Seb, încercând să ne împingă, însă puştiul e la fel de neputincios ca un nou-născut. Eu şi Steve îl cărăm practic pe treptele largi care duc la usa de la intrare. t — Mă descurc singur de aici încolo, îi spun lui Steve. El zâmbeşte. t — Nici nu mă gândesc să te abandonez. Strâng din dinţi. — Serios. Totul e în regulă. Nu-i aşa, Seb? Seb înclină capul într-o parte. — Mda, în regulă, zice el adormit. Panica creşte în mine. Strâng din ochi înspre Steve, dintr-odată bănuitor. — Doctorul chiar a semnat externarea lui? Steve dă din cap. 251

Erin Watt — Da. Au zis că semnele lui vitale au tost bune timp de patruzeci şi opt de ore şi că ar trebui să sunăm la spital, dacă dă semne de degradare a capacităţii mentale. — Ce naiba înseamnă asta? — Asta înseamnă că, dacă încep să-mi curgă balele, trebuie să mă duci înapoi la spital, glumeşte Seb. — Mie mi se pare că e în regulă. Steve îl repoziţionează pe Seb. — De ce nu deschizi uşa, Easton? Nici nu trebuie s-o fac, fiindcă Ella apare brusc la intrare, cu buzele întredeschise şi cu ochii plini de suferinţă. — Ce se întâmplă aici? zice ea pe un ton furios. Steve înaintează hotărât, trăgându-l pe Seb în urma sa. — îl aducem pe Sebastian acasă. — îmi pare rău, mormăi eu către Ella, însă ea stă cu ochii fixaţi asupra lui Steve, urmărindu-l cu atenţie, de parcă acesta ar fi în stare să scoată în orice clipă o armă şi s-o îndrepte spre capul ei. Şi cum să nu gândească astfel? N-a trecut prea mult timp de când Steve chiar i-a ţinut o armă îndreptată spre cap. Rahat. Trebuie să-l scot de aici. Cât mai repede posibil. îl cuprind Seb şi-l îndepărtez de Steve. Tragem amândoi un pic de Seb, până când Steve renunţă în cele din urmă. — De ce nu-l chemi pe Sawyer? îi sugerez Ellei. Ea dă din cap şi se retrage cu spatele, cu braţele împreunate peste abdomen, fără sa-şi ia vreo clipă ochii de Steve. Uşa rămâne deschisă în urma mea, pentru că, în ciuda imensităţii acestei case, Ella se simte captivă şi speriată. 25 2 fiction connection Itecjatul jfuramat îl aşez pe tratele ineu pe un scaun în holul căptuşit cu marmură. Bl mă priveşte pe sub nişte pleoape grele. _ Eşti bine, băi? îl întreb şi-l lovesc uşor peste umăr. — Mă doare capul. El îşi trece dosul palmei peste gură. — Si simt că-mi vine să vomit. i — Baia e în direcţia aia. Arăt înspre toaleta aflată chiar la intrare. El trage o dată cu putere aer în piept, apoi din nou, în mod evident încercând să-şi înfrângă starea de greaţă, însă răul învinge. Se face verde-cenuşiu la faţă şi fuge glonţ către baie. Zgomotul icniturilor sale umple holul cel mare. — Poţi pleca acum, îl informez pe bărbatul care a ajutat la creşterea mea, cel cu care mama a avut o aventură, cel care a încercat să-mi omoare cea mai bună prietenă. — Din moment ce Callum nu e acasă, cred că cel mai bine ar fi dacă as... t — Nu, îl întrerup eu. Cel mai bine ar fi dacă ai pleca. Mă îndrept spre uşa pe care Ella a lăsat-o deschisă. — Mulţumesc pentru ajutor, însă Seb n-ar fi trebuit să te sune. — Voi pleca, pentru că nu vreau să-ţi creez niciun fel de probleme, fiule. Ella părea cam supărată.

El ridică vocea, probabil în speranţa că Ella îl va auzi. — Voiam să-ţi explic, însă n-am avut ocazia. Nu intenţionam să-mi rănesc fiica. N-aş face aşa ceva niciodată. Din momentul în care am aflat de existenţa ei, nu mi-am dorit decât s-o găsesc şi s-o ocrotesc. în noaptea aia... Se opreşte şi scutură din cap cu falsă tristeţe. Vi. — Noaptea continuă mmm Uoiaro >-o apar pe eî. rna va bântui pentru tot- Eite, insa am pus-o în primej— I-15 da nota sapter. Eşti un psihopat prea maxe pen- j\i 2 srimî vreo emoţie adevărata, insa încercarea a fost frumoasă Acum e timpul sâ pleci. Nimeni de aici nu e interesat de vrtreLile tale. Ne măsurăm din priviri. Ma încordez. întrebându-mă dacă am de rond să mă bat cu Steve. Sunt tânăr şi viguros insă Steve are acea tortă de bărbat vârstnic, ca să nu m 21 vorbim de nrezătirea Iui militară. El şi tata au fost miscasi morun Din fericire, nu trebuie sâ pun chestia asta în aplicare. Ei îşi coboară privirea şi se îndreaptă către uşă. Qpdndu-se când se află în dreptul meu. Cu voce ieasă zice: — Eşti bucăţică ruptă din taică-tău. nu-i aşa, fiule? Face cu ochiul şi iese pe usă. lăsându-mă amorţit şi tulburat. Urăsc faptul că-mi spune fiule". Urăsc chestia asta si mai mult, pentru că bănuiesc că simt cu adevărat Sul lui. John Wright a insistat asupra acestei chestii când mi-am făcut apariţia băut în pragul uşii sale. A făcut mişto de mine în legătură cu nişte teste ADN, despre faptul că nu sunt un adevărat Royal, că sunt, de fapt, un O’Halloran... îmi alung cu torţa acea amintire din cap. Să-l ia dracu pe tatăl lui Hartley. Şi să-l ia dracu' pe Steve. Să-i ia dracu pe toţi. Trântesc cu putere uşa grea şi, când mă întorc, o văd pe Ella în capul scării în formă de spirala. Chiar şi de aici îi pot simţi furia şi suferinţa. — Unde-i Seb? 2S4 %vy cei lat ul slinrinial s , sr mai amli* nirio K nilma de vomă. 1 -,i vliis Sawyer sus. De ee l-ai adus aici? Nu e nevoie să întreb despre cine vorbeşte. .Sebastian a vrut să iasă din spital şi doctorul nu m-a lasat pe mine sa-l scot de acolo. ___ Vu eşti adult. _Nu sunt tutorele lui. _ Nici Steve nu este! ţipă ea. îmi duc mâna la ceafă. ___ După ce a murit mama, tata i-a dat lui Steve un control de rezervă asupra noastră. Un fel de... trebuie să mă gândesc puţin la cuvântul respectiv — tutelă. Când tata nu e aici, Steve e autorizat să ia decizii în numele lui Callum. Cred că tata n-a anulat niciodată chestia asta. Ella se face albă ca o foaie de hârtie. — Ce vrei să spui mai exact? Că ori de câte ori Callum e plecat, Steve ne poate spune ce să facem? Că mă poate lua din această casă? Nodul de anxietate care mi s-a instalat în gât mi se întinde ca o boală în întregul trup. — Nu ştiu, răspund cu sinceritate. Seb... mă întrerup. Nu pot da vina pe fratele meu bolnav. El are nevoie ca Ella să-l îngrijească. — Mi-am amintit că Steve avea o chestie la un moment dat — semna nişte permisiuni ca eu să zbor când tata era plecat —, aşa că am profitat de treaba asta. A fost o chestie stupidă

şi o regret. — Sunt foarte supărată că l-ai adus aici. Dispare la etaj, însă nu înainte ca eu să văd cum încep să-i curgă lacrimile pe obraji. S-a dus să-l sune pe Keed. Presupun c-o să mă muştruluiască în seara asta şi Probabil o merit. Am dat-o rău în bară. 255 S*r War. Ar fi trebuit sa-i spun nu lui Seb. Ameninţarea că va face ceva nasol însemna probabil faptul ca ar fi luat-o la coană în pielea goală pe holul spitalului şi nu la faptul ca s-ar fi sinucis. N-ar fi trebuit sa intru în panică. Existau o mulţime de căi pe care le-aş fi putut alege şi, cu toate ci nu-mi vine niciuna în minte, ştiu că ele trebuie să fi existat. La naiba, frate. E greu să fii adult. 2rA Ity/ UffflM '/V Capitolul 25 Hartley Miercuri după şcoala, o găsesc pe mama în bucătărie, pregătind cina. — Tata-i acasă? întreb. Nu e încă ora cinci şi sper că lucrează ca de obicei. Trebuie să ajung în biroul lui. Planul pe care l-am clocit în timpul prânzului presupune ca eu să inspectez cu foarte mare atenţie fiecare foaie de hârtie de pe biroul lui, în speranţa că voi găsi vreo informaţie incriminatoare. — Nu, drăguţă. Vrei să tai tu chestiile astea? Rostogoleşte două fructe în direcţia mea. C7 f f — Sigur. îmi spăl mâinile, trecându-mi degetul de-a lungul cicatricei. într-un fel, e o binecuvântare să nu-ţi aminteşti cum s-a întâmplat chestia asta. Pot trai fără povara acelor amintiri neplăcute, însă e o binecuvântare doar dacă o pot ajuta pe sora mea şi pot împiedica trecutul s^ >e repete. — Deci Dvlan merge la un spectacol hipic? E o chestie de o zi? Erin Watt — Pleacă mâine după şcoală si ni că. se întoarce abia dumb în sfârşit, răsare soarele şi pe strada mea. Am un răgaz de patru zile să găsesc dovezi împotriva tatălui meu. îmi usuc mâinile, înşfac un cuţit şi mă alătur mamei care lucrează pe blatul de la bucătărie. Stând lângă ea, îmi dau seama că sunt cu cinci centimetri mai înaJtă. Nu observasem chestia asta înainte, însă în ultimii trei ani am crescut mult. îi studiez atent chipul. Şi ea s-a schimbat — nu a crescut, ci a îmbătrânit. Buzele au început să i se subţieze. în colţurile ochilor are riduri. Pielea de pe obraji i s-a lăsat uşor. Pare obosită şi nefericită. Nu am nicio amintire în care mama să fi râs din tot sufletul sau în care să fi fost complet lipsită de griji. Oare asta înseamnă să fii adult? Sau oare ridurile, gravate atât de profund pe fruntea ei, pe care nici măcar botoxul nu le poate şterge, sunt rezultatul comportamentului tatei? Am o întrebare care-mi stă pe creier şi în adâncul inimii. îmi creşte în gâtlej şi îmi alunecă pe vârful limbii. Mă iubeşti? / Nerăbdătoare să aflu, ridic mâna cu pricina. — Ştii cum mi-am rupt asta?

Privirea ei cade pe cicatricea mea, apoi revine iute asupra chipului meu. Confuzia i se citeşte în ochi. — Bineînţeles. Ai căzut la şcoală. — Tata mi-a rupt-o. Mama trânteşte cuţitul pe blat. Asta îţi aminteşti tu? Nu e adevărat. Asta-i minciuna pe care au spus-o cei de la şcoală ca să nu mai plătească pentru greşeala lor. Ei bine, tatăl tău a rezolvat chestia asta. Ţi-au plătit toţi cei trei ani de şcolarizare. Ia din nou cuţitul şi se întoarce la tăiatul cepei. fiction connection Kegntut 3f6rfimo! pot să cred ca, după tot ce am făcut pentru tine, minciuna asta c singurul lucru pe care ţi-l aminteşti. 11 Mintea mea e copleşită de confuzie. Oare baston rn-a minţit? Nu. El doar a repetat ceea ce i-am spus eu. Deci, [lt m-am înşelat? Oare am înţeles complet greşit? Şi ce vrea să spună ea prin „tot ce am făcut pentru tine"? Imaginea apartamentului meu pustiu, a telefonului lipsă, a dormitorului meu complet gol devine din ce în ce mai jngrijorătoare. Oare a încercat să mă împiedice să-mi amintesc trecutul din cauză că-i era teamă de ceea ce ştiam? — Unde mi-e telefonul? întreb. Şi geanta? Unde sunt? Unde sunt toate lucrurile pe care le-aţi luat din apartamentul meu? Mâna mamei se tresare, însă ea nu ridică ochii din tocător. — Probabil le-a luat poliţia. Tonul ei plat trădează minciuna. — Aşa cum poliţia pierde dovezile cazurilor tatei, atunci când el primeşte mită? — Ieşi afară! Vocea ei e joasă, însă plină de ameninţare. — Ieşi şi rămâi afară, până îţi vine mintea Ia cap. Nu voi tolera să vorbeşti urât despre tatăl tău. Dacă nu poţi înceta cu minciunile, poate va trebui să te întorci la spital. Mâna mi se încleştează pe cuţit. — Mai bine ati înceta voi să-i mai faceţi vreun rău lui ; Dylan. — Ţi-am spus să pleci! Trag fără prea multă forţă aer în piept, pun cuţhu jos şi ies din bucătărie. Nu merg la etaj. Nu cred ca mai 259 Erin Watt pot petrece vreun minut în casa asta. înşfac jacheta Iui Easton şi rucsacul şi plec. Mama nu mă opreşte. Nu mă întreabă unde mă duc. Nu vrea să ştie. Scot telefonul şi găsesc adresa lui Parker. N-am de gând să mă deranjez s-o sun. Mi-ar putea închide, însă nu va fi în stare să mă alunge până nu voi termina ce am de spus. Nu există niciun autobuz care să oprească aproape de casa ei. Durează jumătate de oră până ajung acolo. Ea răspunde la uşă şi se încruntă. — Ce faci aici, Hartley? — Tata îi face rău lui Dylan, spun fără niciun fel de introducere. Trebuie să vii si s-o iei de acolo. $ Expresia lui Parker devine furioasă. — A sunat mama şi a zis că iar răspândeşti minciuni. Ultima oară când ai făcut-

o, aproape ne-ai distrus familia. Poate nu ţi-a spus nimeni, însă ai fost trimisă de acasă pentru că nu voiai să încetezi cu aberaţiile tale. Aşa că, pentru numele lui Dumnezeu, Hartley, încetează să mai minţi şi putem fi cu toţii fericiţi. Dacă e cineva care-i face rău lui Dylan, aia eşti tu. Acuzaţiile ei mă lovesc în plin. — Tu n-ai fost acolo seara trecută, răspund eu pe un ton impetuos. Tata i-a cuprins faţa cu mâna... — Ea nu-şi luase medicamentele. Ştii cât e de periculos? Bineînţeles că nu ştii, pentru că n-ai prea stat pe acasă ca s-o vezi pe Dylan cum trece prin porcăria asta. Tata i-a cuprins faţa cu mâna? Sigur că da. Voia să se asigure că înghite acele pilule. Nu ştii nimic. Mama a zis că tot ce-ţi aminteşti sunt minciunile tale şi văd că are dreptate, întoarce-te la New York, Hartley. Buzele ei se răsfrâng. — Nu eşti dorită aici. / 260 fiction connection Iit'ijuiui 'jrihittuii Apţii •»«' 'l;i uiapni ^ uni trftriir^Uf uf a in suu amin O lnm3 perioada, privind fix la mânerul jjt. .II.IIM.Î ai uşii, * .lud codiţele W ului < aligrafit din <;c,(111111 aieslula TiM ep s,1 v* tntompe/c. Nil ştiu Cu s;1 Kic. Aş puica meigfi In poliţiu, imii ce anufn*’îl rcjcUml? N-am ,|U m diJVtid»! Im hclrlur« mC'i’pc Sri m3 doarl. l-rei lo< ui respectiv. Aş putea du* msl df Uşii mea medicalii. Oarv aceea m-ar l.lmurl? Totuşi nU I mi1«ai nu şllu numele şti? Mcsiji.il n«‘< IUI de di jet net te imi apare in minte. Sent prididi leleloiml şl des< lilrl aplicaţia de mesagerie. Ileil i'şli nud bine7 Mtimu a /.is eâ ni avui un incident mul şl ni fi ni iderdut memurUiŢII! l. mym/jtoi. N uni multe hsfuinmjil /»culm Hue. Am fundul leyulum mmI te ni dus hi internul Iu New York, Când n nunii Nana, jttirjnfii Uli nu fulusll lumii din fundul fwiiltu educafie fientrii u le tlimile lunlu, Nu ml ummlest numele melci şcoli, însii cred ciS era cevu de yenul Nuilhwhid sun Nutlhfield Academy. Trebuie sd fi uvu( Nnilh in eu. Vet liiul luu uumdi esle SSS-7891. Am siuinl 1ie el, msei e det mm Iul şi tiu nud e alocai. Aş vrea su nu uminlest mal midie. Sfiereă le simji nud bine! IţJhat! Ai li irehul't s o 1 miia< l;e/ mai devreme. I're- buie s.1 ajung a« as.l, d<*<) y I a 11! 761 Erin Wall 262 Ma grăbesc sa-i alrag atenţia. — Te-ai distrat? ha se opreşte cu un /denbet Larg pe chip. — Da. Miroase a fân, balegar şi transpiraţie, insa zâmbetul ci e atât de drăgălaş, încât nu contează. Vreau s-o strâng în braţe, însă mi-e teamă că mă va respinge, ha naiba! O fac

oricum, dându-i iute o îmbrăţişare in toată regula. Abia dacă-mi răspunde şi ea la îmbrăţişare, insă nu mă respinge, aşa că lucrul acesta e o adevărată victorie. Mă uit peste umăr, întrebându-mă cât timp mai am până când mama va ieşi şi mă va goni. — Ai telefonul la tine? Dylan se încruntă. — Mda, de ce? — Pentru că am un telefon nou şi vreau să te adaug acolo. în felul ăsta ne putem trimite mesaje şi aşa mai departe. Şi noaptea, în cazul în care ai nevoie de mine. Ea scoate încetişor telefonul. — Presupun. Eu nu prea dau mesaje. — E în regulă. Voi încerca să nu te deranjez. Haide. Haide, o îndemn în gând. — Ce fel de călărie faci? — Acum, sărituri peste obstacole, îsi deblochează telefonul. t — Uau. E super. Pot veni să te văd? — De ce ai vrea asta? întreabă ea, cu o nuanţă bănuitoare pe chip şi în glas. — Eşti sora mea şi faci ceva supertare. De ce n-aş vrea? — N-ai fost niciodată interesată de asta înainte. Degetele ei rămân suspendate deasupra ecranului. fiction connection Regatul sfărâmat glum in mod evident înainte eram o soră de toată jena, esc eu, însă înlâuntrul meu mă doare puţin remarca Dylan era atât de mică şi avea nevoie de sprijin, insă din câte se pare am fost o ticăloasă lipsită de înţelegere. _ Lovitura la cap m-a făcut să înţeleg unele lucruri. _ încerci să mă faci să-mi pară rău pentru tine? Pentru că nu-mi pare, răspunde sora mea. — Nu. Nu e deloc intenţia mea. Uşa se crapă în spatele meu. Ah, la naiba! — Numărul tău, spun pe un ton imperativ. Ea se încruntă. — Mă părăseşti din nou? Din nou. Doamne, cum poate oare un cuvânt să mă distrugă atât de tare? A suferit pentru că am plecat Ia internat. Clipesc pentru a alunga lacrimile, apoi clatin din cap. — Nu. Sunt aici. N-am dorit niciodată să plec, însă nu pot schimba trecutul. Sunt aici acum. De aceea vreau să facem schimb de numere. Te rog. Te rog, Dylan. Ea aruncă o privire peste umărul meu. — Dylan, e timpul să intri în casă, zice mama pe un ton rece. Sora ta nu va sta cu noi în seara asta. — Credeam că nu mă părăseşti, strigă Dylan. — Nu te părăsesc. îţi promit. Stau în Bayview. Poate nu mă aflu aici în casă, însă sunt în Bayview. Bine? Te rog. Numărul tău. Ea ezită şi eu îmi ţin respiraţia. — Dylan, vino înăuntru, zice mama din nou. Sora mea dă din cap şi începe să se în rep e ^ L'a$ă. îmi doresc să mor, însă, în timp ce

trece pe 263 Erin Watt mine, îmi şopteşte şapte cifre. închid ochii cu uşurare, apoi le introduc rapid în telefon. Uşa se închide în urma lui Dylan, însă mama rămâne în prag. — Din moment ce-ţi aminteşti că ai un apartament, îţi sugerez să te întorci acolo. Asta n-a mai fost casa ta de trei ani. Nu eşti bine-venită aici, până nu încetezi cu minciunile şi aiurelile. Se pare că nu mă voi întoarce niciodată acasă. Strâng jacheta lui Easton în mână şi p-aci mi-e drumul. — Mă voi întoarce, însă doar pentru a o lua pe Dylan de lângă voi. Mă răsucesc pe călcâie şi plec. Nu ştiu cum am s-o fac, însă am de gând să duc la îndeplinire chestia asta. Iau autobuzul până la apartament. Sper ca pe Easton să nu-l deranjeze că trebuie să-l împartă cu mine. Când sosesc, luminile de la etajul al doilea sunt aprinse. O senzaţie caldă începe să topească frigul instalat în timpul călătoriei până aici. Urc scările în fugă, observând că becul de deasupra uşii a fost înlocuit şi clanţa e mai solid fixată. Treptele sunt tot şubrede, însă încep să iubesc această casă sărăcăcioasă. Bat uşor în uşă, însă nu aştept să mi se răspundă şi intru. Easton e în faţa aragazului, gol de la brâu în sus. Pantalonii lui negri de trening cu dungă albă în părţile laterale abia dacă îi stau agăţaţi pe şolduri. Mă sprijin de uşă şi-l admir în linişte timp de treizeci de secunde bune. Merit asta, cred. După vreo zece gânduri obraznice care-mi vin în acelaşi timp, mă calmez şimi verific colţurile gurii, ca nu cumva să fi salivat, apoi îl salut. — Ce avem la cină? — Spaghete, zice el fără să se întoarcă. E singurul lucru pe care ştiu să-l fac. Ella m-a învăţat. Vrei să pui masa? 264 fiction connection fagotul ţ fii râmat Ar trebui să fiu » pungă plină cu farfurii şi chestii de gl*UU’. lini desprind privirea de la umerii iui si o las să aterizeze pe o măsuţă de lemn. De când avem noi o masă? __ De azi. Am făcut nişte cumpărături. E puţin spus. Apartamentul odinioară pustiu e acum burduşit. în afară de masă şi două scaune, mai există şi o canapea gri frumoasă, un covor cu alb, gri şi negru si o saltea sprijinită în picioare de perete. Câteva sacoşe stau într-un capăt al canapelei. Scotocesc prin ele până găsesc farfurii, pahare şi chiar o cutie de tacâmuri. E şi o strecurătoare, de care o să aibă nevoie pentru spaghete. — Sper că astea sunt bune. Se simte oare emoţie în vocea lui? — Sunt excelente. Iau câte două din fiecare şi le duc la chiuvetă pentru a le clăti puţin. în bucătărie nu e mult spaţiu, aşa că trebuie să mă strecor pe lângă Easton pentru a ajunge la chiuvetă. El se dă într-o parte, însă coatele noastre se ating în timp ce-şi vede fiecare de treaba lui. E atât de plăcut după incidentul groaznic petrecut acasă la mine. Nu cred că-mi voi mai dori vreodată să părăsesc locul acesta. — Le-am cumpărat de la Target, îmi spune el în timp ce deşartă o sticlă de sos roşu într-o tigaie cu carne de vită rumenită. Au de toate acolo. Am cumpărat măsuţa de colo şi scaunele, plus toate chestiile pentru bucătărie. Am luat şi o saltea, însă nu-mi pot da seama

cum să montez patul. Au prosoape, şampon, de toate. Adică e singurul magazin de care avem nevoie. 265 Erin Watt Ador felul în care foloseşte pluralul noi. Nu rna mai simt atât de singură. Aşez strecurătoarea în mijlocul chiuvetei şi duc farfuriile la masă. — Gata mâncarea, zice el. Mă întorc si-l văd ducând o oală mare la masă. i — Poţi aduce tu pâinea? E în cuptor. Iau un prosop de bucătărie — tot nou — şi scot din cuptor pâinea cu usturoi înfăşurată în folie de aluminiu. — De unde ştiai că vin? t — Hmm, poate că nu am ştiam, însă speram? Se aşază după ce iau loc, un gest de gentleman despre care înainte nu-mi dădusem seama că-mi place. Dacă acum douăzeci de minute mi-ar fi spus cineva că-mi va fi foame, aş fi zis că minte, însă aroma sosului şi a pâinii cu unt împreună cu răsfăţul din partea lui Easton îmi deschid apetitul. îmi pun vreo zece porţii de spaghete cu sos pe farfurie şi încep să mănânc. — Ce părere ai despre talentul meu de bucătar? Ridic degetul mare. — E nemaipomenit. îmi face cu ochiul înainte de a se repezi la farfuria sa. Mâncăm în tăcere, prea ocupaţi să ne îndopăm ca să mai putem vorbi. Oala gigantică de spaghete cu sos aproape că se goleşte, dar mă simt sătulă. Mă ridic de la masă şi mă-ndrept agale spre chiuvetă cu farfuria în mâini. — Mă simt de parcă am mâncat o întreagă fabrică de paste. — Au fost bune, nu-i asa? 266 fiction connection Regatul ifârâmot jşi aşază tariuria lunga a mea. Un zâmbet larg \ ■><* lătoste pe chipul său frumos. I\ alai di* încântat d(* sui(c- su! său, încât îmi vine să-l ciupesc de obraji. însă, dacă-l ating, nu voi mai dori să mă opresc. _ Cele mai bune, consimt eu. Mergi şi stai întins cât timp spăl eu vasele. — Te pot ajuta, protestează el. — Nu. Tu ai gătit, eu spăl vasele. Aşa e regula. — Ce regulă e asta? — Regula casei noastre. îl gonesc din bucătăria minusculă. El merge până la cadrul pentru saltea şi scoate un recipient roz din plastic. — Ştii ce e asta? — Habar n-am? Un uscător de păr? — Sunt chestii pentru bărbaţi adevăraţi. Deschide cutia şi scoate la iveală un set de şurubelniţe. t — Cum ti-ai dat seama?

/ — Pentru că bărbaţii adevăraţi montează diverse chestii, Hart. Cum de nu ştii asta? Despachetează sculele şi le aşază lângă cadrul de metal. — Aparent din cauză că sunt femeie. — Nu. Cred că e din cauză că n-ai avut suficiente contacte cu bărbaţi adevăraţi. t t Face o pauză pentru a-şi încorda muşchii pentru mine. Mă prefac că nu sunt impresionată de muşchii săi bine definiţi. — Dacă spui tu. 267 Erin Watt Probabil din cauza că ai stat atât de mult la şcoala aia de fete. Nu că mă plâng. Cu cât au fost mai puţini ţipi în preajma ta, cu atât mai bine pentru mine. Răsuceşte şurubelniţa în mână şi zâmbeşte. Mă opresc cu apa şiroindu-mi din mâini. — Am spus vreodată cum se numea şcoala? — Nu. Nu cred. De ce? — Pentru că am nevoie de fişa mea medicală. El aşază şurubelniţa roz pe podea, abandonându-şi miniproiectul de bricolaj. — Ce s-a întâmplat? — Am întrebat-o pe mama şi mi-a zis că mi-am rupt încheietura la scoală si că cei de acolo au încercat să dea t t vina pe familia mea pentru a scăpa de proces. — Asta-i o tâmpenie, înjură el. De ce m-ai minţi în legătură cu rahatul ăsta? Eu, practic, te-am obligat să recunoşti ce s-a întâmplat. Nu voiai să-mi spui, aşa că n-ai făcut-o ca să-mi câştigi atenţia sau simpatia. A fost purul adevăr. — Bine, însă cum demonstrez asta? Au trecut trei ani. M-am gândit toată ziua cum s-o îndepărtez pe Dylan de tata, însă ăsta e singurul lucru care-mi trece prin minte. El se scarpină în cap. — în regulă. Aflăm unde se află fosta ta şcoală. Căutăm spitalele dimprejur şi facem rost de istoricul tău medical. — Cum rămâne cu faptul că sunt minoră? Easton bate cu degetul în podea. Am o idee. Ia-ţi jacheta. Mergem să ne întâlnim cu cineva. 268 fiction connection Capitolul 26 Easton Acel cineva e Lawrence — „Spune-mi Larry" — Watson, o namilă de om care, în ciuda dimensiunii sale impresionante, nu pare să aibă nici măcar un gram de grăsime pe el. — Larry joacă în atac, îi explic lui Hartley, însă chipul ei nu dă semne că ar înţelege vreo iotă. Am uitat că fotbalul nu e punctul ei forte. în ciuda talentului pe care-l are Larry pe teren, nu fotbalul e punctul lui forte. Calculatoarele sunt. Când avea cincisprezece ani, s-a mutat în apartamentul de deasupra celui de-al doilea garaj al familiei, spunând că are nevoie de mai mult spaţiu. Nu contează că locuinţa sa e mai mare decât două săli de sport la un loc. Părinţii l-au lăsat, pentru că s-au gândit că acest lucru i-ar putea stimula creierul remarcabil. — Chestia asta arată ca o sucursală NASA, comentează Hartley, studiind cele cinci

monitoare aflate în camera slab luminată pe care Larry o numeşte birou. 269 fcrin Wall 270 * Ar vrea NASA ca aranjamentul s*m sa lie la fel de mişto ca al meu, so lauda ol. Drăguţul asia are douăzeci şi pitru de centre de putere do calcul pe un Intel Xeou E$-2687W v4 dual do :*,() giga hertzi plin cu treizeci do mega do Smart Cache per procesor. Lui Hartley i se împăienjenesc ochii. La e muziciană, nu programatoare. Intervin, înainte de a o pierde de tot. — Larry, uite care-i treaba. Hartley şi-a pierdut memoria. — Ah, pe bune? Mă încrunt. — Da, pe bune. El ridică din umeri şi se întoarse cu faţa la biroul său. — Doar am întrebat. Nu trebuie — L în regulă, mă asigură Hart, să-mi rupi capul, aşezându-şi mâna pe umărul meu. Trag cu putere aer în piept şi o prind de degete. Dacă ea nu are probleme cu chestia asta, atunci nici eu nu trebuie să am. — Ce vrei să găsesc? — Internatul Iui Hartley. L în New York şi ar trebui să conţină cuvintele North şi Academy în denumire. — Asta-i tot? Puteaţi face şi voi face chestia asta. Tastează nişte chestii şi unul din ecrane încarcă o pagină cu sigla Astor Park Prep în partea de sus. Strâng din dinţi enervat. Oare Larry nu m-a auzit? — Nu avem nevoie de evidenţele ei de la Astor Park... — Uite, mă întrerupe Hartley, arătând înspre ecran. Larry nu se uită la foaia matricolă a lui Hart, ci la întregul ei dosar de elevă. Răsfoieşte paginile digitale, oprindu-se la unele care au în partea de sus Northwood Academy for Girls11. 11 11 Academia Northwood pentru fete. (■coon connection RfQOtul . E o şc oala numai pentru fote, aşa-j? Ej mişcă din sprâncene. Ce chestie perversă. Erau fele sexy pe acolo? — Erau toate supermişto, zice Hartley. Aveam orgii cu Iesbiene în fiecare weekend. Ne ungeam cu loţiuni una pe alta, făceam concursuri de gâdilat şi fiecare noapte se încheia cu o petrecere în pijamale de mătase. Larry rămâne cu gura căscată. — Glumeşte, intervin eu. — Frate, cui îi pasă dacă glumeşte? spune el. tăcând semn cu mâna. Continuă. Numi pasă dacă inventezi poveştile astea sau dacă chiar s-au întâmplat cu adevărat continuă. — Asta-i tot, îmi pare rău. în afară de orgii, o dată la trei duminici ne adunam întrun ritual consacrat lui NVN zeiţa nopţii. Era supertare. Alegeam un boboc de la şcoala de băieţi din vecinătate, îl dezbrăcăm, îl castram, apoi îl obligam sa mănânce testicule de motan. Larry oftează. — Trebuia să distrugi totul, nu-i aşa?

Se întoarce din nou către ecranul său. — Nu vad nimic interesant aici. Note bune. Fără activităţi extracurricular?1. O notiţă care spune că nu-;. place să participi la activităţi de grup. Asta e? Pare dezamăgit. — Nu, de fapt, încercam să i găsim tise o v o a sp u l. însă nu ştiam unde se afla şcoala, îţ« poţi c a soc . Ochii i se luminează. — I'işe de la spital? Asta-i mult mai dfctvactl' •' ^ vedem. Tastează în adresă şi găsostc woN spital din zonă. Erin Watt — Depinde de cât de mult digitalizează, hîsă majoritatea spitalelor îşi scanează fişele, pentru că trebuie sa Ie trimită mai departe. Ah, uite, un portal rezervat pacienţilor, jubilează el. Chestia asta nici măcar nu tre buie pi ratata. Şi nu trebuie. Larry reuşeşte să introducă CNP-uI Iui Hartley, data de naştere şi numele mamei înainte de căsătorie — informaţii pe care le-a obţinut din dosarele ei de la Astor — pentru a avea acces la portalul ei de pacientă, care are nişte analize de laborator, interpretări ale unor radiografii şi nişte foi de observaţie. E dezarmant de uşor. Lumea e un loc înfricoşător, cred. Aşez o mână pe spatele lui Hart ca s-o liniştesc, însă e prea concentrată să citească detaliile de pe ecran ca să observe acest lucru. Presupun că singurul care se simte mai bine sunt eu. — La naiba, trei săptămâni de fractură nediagnosticată. Chestia asta cred că a durut ca dracu', comentează Larry. — Nu-mi amintesc. îşi mângâie încheietura. Cred că nici măcar nu-si dă seama că face asta. Fac t pariu că trupul ei îşi aminteşte, chiar dacă memoria ei e neputincioasă, altfel nu şi-ar atinge mereu acea cicatrice. — Eu sunt IT-ist, nu doctor, deci ce căutăm aici? — Cauza, explică Hart. Cum s-a întâmplat? Povestea se tot schimbă. Arată în partea de sus a ecranului. Când am ajuns aici prima oară, am zis că m-am lovit acasă, însă după a doua vizită scrie că am căzut la şcoală. Iar diagnosticul zice că leziunea ta reprezintă „un traumatism direct provocat de o căzătură", citesc eu. 272 fiction connection Regatul sfărâmat Eu Şi Hart expirăm dezamăgiţi. Nu e nimic aici cansă ne poată ajuta. Nu putem merge cu asta la poliţie sau In un avocat ca dovadă ca tatăl lui Hartley reprezintă un pericol. Umerii ei se lasă în jos şi-şi trece o mână tremurătoare prin păr. __ Vom găsi altceva, şoptesc eu. Ea dă din cap, însă nu sunt convins că mă crede. O cuprind cu mâna pe după umeri şi o lipesc de mine. E ţeapănă ca o scândură. îmi doresc să pot să merg pur şi simplu până la ea acasă şi să-i ard una lui taică-său, însă, din nefericire, acesta e unul din momentele când violenţa nu e o soluţie. Ceea ce e nasol, deoarece lupta fizică e singurul lucru la care sunt bun în prezent. M-am crezut genial, aducând-o la Larry.

— Mai vrei să vezi şi altceva? întreabă Larry, vârându-şi un chips în gură, indiferent din câte se pare la tensiunea care pluteşte în aer. Hart e prea descurajată pentru a mai răspunde. — Ce mai e acolo? întreb în locul ei. — Aş putea crea un profil combinând toate postările lui Hartley din trecut de pe reţelele de socializare, astfel încât să-ţi poţi recrea amintirile de acolo, propune el. Presupun că şi el i-a simţit disperarea. — Eşti un tip de treabă, Larry, îi spun. El schiţează un zâmbet timid. / — Vrei să fac asta? Hartley priveşte inexpresiv la ecran. Se gândeşte fără îndoială la Dylan. — Hart? o întreb încetişor. — Am încercat chestia asta înainte, răspunde ea in cele din urmă. Şi n-am găsit nimic. — Ce ai căutat? Numele tau? 273 Erin Watt — Da. El mormăie. — Nimeni nu mai foloseşte nume reale pe internet. Trebuie să ştii cu cine ai de-a face. — Nu le ştiu pe alea. — Dar înainte — ce ID-uri ai folosit înainte? — N-am avut niciun cont înainte de treisprezece ani. Era împotriva regulamentului. Eu şi Larry ne întoarcem şi o privim uimiţi. — Ce e? exclamă ea. Asta spuneau toate site-urile. Trebuia să demonstrezi că ai peste treisprezece ani. — De ce n-ai minţit? întreabă Larry. — Eu... păi, dacă afla cineva şi dădeam de belele? Dă ochii peste cap şi îşi îndreaptă atenţia înapoi spre calculator. îmi îngrop faţa în părul ei pentru a-mi înăbuşi chicotelile. — Ce e asa de amuzant? întreabă ea băţoasă. / f — Toată lumea minte online, zice Larry, cu degetele plutind pe deasupra tastaturii. — Nu toată lumea. — Nu-mi vine să cred că ai crezut că erai o mincinoasă. Trag de o şuviţă lungă din părul ei, care atârnă de-a lungul şirei spinării ca un şuvoi de cerneală. — Tu nu poţi să minţi nici măcar calculatorul în privinţa vârstei tale. — Mă rog. îsi încrucişează braţele si se încruntă. / f * f — îmi poţi trimite o poză cu faţa ta? Ea se apleacă în faţă să vadă ce face el. — Pentru ce? — Am de gând să-i dau o căutare după imagine. — Poţi face asta? 274

fiction connection Kegrrtul ţfârârnat __ Sigur. E uşor. N-ai mai tăcut Uidodată asta? Nu. Hart se uită la mine de parcă eu ar ii trebuit să mă gândesc la asta. Ridic din umeri. — Eu folosesc telefonul ca să dau mesaje, să caut scoruri sportive şi să mă uit la filmuleţe cu lupte. — Oameni buni, nu sunteţi buni de nimic, se plânge Larry. Trimite-mi o poză. îmi pescuiesc telefonul din buzunar şi îi trimit o fotografie lui Larry. El o deschide, face câteva chestii şi curând obţinem o pagină plină cu chipuri de fete. Studiez ecranul, căutând-o pe Hartley. în timp ce cercetez primul rând de fotografii, mi se pare că e o idee stupidă. Apoi dăm peste o poză în care o Hartley serioasă, îmbrăcată într-un sacou de şcoală de un galben oribil, e vârâtă între o mulţime de alte eleve, toate cu viori în mâini. — Nu-mi spune, zic pe un ton mucalit, mascota voastră era albinuta. ; Ea scoate un sunet dezgustat, apoi se apleacă în faţă. — Văd că unele lucruri e mai bine să fie uitate. Sunt hidoasă. — Nu-i o poză reuşită, consimte Larry. îi dau un pumn în umăr, cu multă forţă. — Au, strigă el. Eu nu spun decât adevărul. Acum eşti mişto, Hartley. — Doamne, mulţumesc Larry. El îşi freacă locul unde l-am lovit şi ne aruncă o privire ofensată. — Nu-mi vine să cred că sunt agresat în timp ce vă ajut. La acel comentariu, Hart se înnegurează. Abuzul n-o să fie niciodată amuzant pentru ea. 275 Erin Watt — Larry, apreciez asta, însă această informaţie nu e chiar ceea ce caut şi nu doar din cauză că arăt de parcă am ratat castingul pentru Povestea unei albineu. Ea îşi îndreaptă spatele. Prietenul meu suportă bine eşecul. — Spune-mi de ce ai nevoie şi voi vedea dacă pot găsi acel lucru. îmi dau seama că nu vrea să împărtăşească faptul că bănuieşte că tatăl ei e o persoană coruptă, care e posibil să-i fi făcut rău surorii ei. Sunt multe informaţii pe care nici eu n-aş vrea să le dezvălui despre familia mea, însă nu ştiu cum vom găsi dovezile de care avem nevoie dacă ea nu e mai comunicativă. — Hart, ştiu că e dificil, şoptesc cu voce joasă, însă ai puteai să-i povesteşti câte ceva? Ea cântăreşte sugestia mea până ce-i vine o idee. Chipul i se luminează şi se întoarce către Larry cu o bucurie moderată. — Eşti un hacker priceput? — Nu vreau să mă laud, însă mă pricep mai bine să sparg calculatoare decât se pricepe East să cucerească fete. îl pocnesc peste creştetul capului. — La naiba, Larry. — Hai, scuze, era singura comparaţie care mi-a venit în minte. — Nu contează.

Hart flutură din mână. — Nu-mi pasă de asta. Dacă ţi-aş spune numărul meu de telefon, mi-ai putea accesa sms-urile vechi? 2 Bee Movie — film 3D de animaţie american, scris şi produs de Jerry Seinfeld, anul apariţiei 2007. 276 connection Regalul Mrtimot Oh, da, asta nu-i greu, mai ales dacă ai numărul, iţi accesa e-inailurilc, lista de apeluri, aplicaţiile descărcate, fotografiile şi poate chiar mesajele sonore. Care e numărul? Ea i-l spune. — Mergeţi şi staţi acolo. O să dureze puţin. Trebuie să intru în SS7. Fiecare sms din lume trece prin Sistemul de Semnale numărul şapte. Ştiaţi că guvernele îţi pot detecta mişcările oriunde în lume doar după telefonul mobil? Le şi ascultă. Ar trebui să vă instalaţi nişte programe pe telefoane, care să vă alerteze când e vorba de un atac al SS7. Nici cele mai avansate autentificări nu opresc chestia asta. Aia e doar un lucru pe care guvernele vă obligă să le aveţi pentru a vă face să vă simţiţi în siguranţă. Ne urmăresc mereu. Telefoanele de unică folosinţă sunt şi ele bune. Eu îmi schimb telefonul o dată la trei luni. O conduc pe Hart înspre un set de canapele din piele moale, în timp ce Larry trăncăneşte despre pericolele comunicării mobile. — Sper că agentul FBI care mă supraveghează nu s-a plictisit prea tare, pentru că vara asta nu prea m-am uitat la filme porno, glumesc, trăgând-o pe Hartley lângă mine pe canapea. îmi întind picioarele şi încerc să mă relaxez. Lângă mine, Hart stă ca la biserică, cu mâinile pe genunchi, cu umerii încordaţi şi cu ochii drept în faţă, aţintiţi la spatele lui Larry. Ridic mâna şi o mângâi pe gât. — Ce crezi că vei găsi în mesajele tale? — Nu ştiu, însă trebuie să fie ceva destul de important dacă părinţii mei au ţinut să se descotorosească de telefonul meu. w at: — Asta-i adevărat. Nu mă gândisem ia asta. Am presupus ca voiau să-i păstreze memoria vida. astfel încât ea să nu-şi amintească faptul că-l spionase pe taică-sâu. însă poate voiau să ascundă altceva. — Crezi că aveai poze sau ca făcuseşi nişte înregistrări audio? Ea scutura din cap. — Nu ştiu. Dacă am făcut-o. de ce nu l-am confmntat si înainte? De ce m-am întors după trei ani? — Aveai paisprezece ani când te-au trimis de acasă. Ce puteai face la paisprezece ani? Crase faptul că se simte vinovată în legătură cu asta. £ un copil. N-ar trebui să aibă de-a face cu porcăria asta. La fel cum nici eu n-ar fi trebuit să am de-a face cu sinuciderea mamei, cu tata care ne-a abandonat si cu idolul / meu. care m-a trădat. Adulţii 3r trebui să-şi protejeze copiii, nu să le distrugă vieţile. — Nu e vina ta. spun. Ai făcut tot ce ai putut pentru a supravieţui. O spun mai mult pentru mine decât pentru ea. Am luat droguri, am băut prea mult alcool, mi-am tras-o cu prea multe fete. însă nu încercam decât să supravieţuiesc, îi trag trupul rigid

înspre al meu şi o ţin strâns. O ţin până când se relaxează, până îşi ia ochii de la spinarea lui Larry, până când se ghemuieşte în poala mea şi se agaţă de mine. Hartley e o fată minionă. Uit asta uneori, când se ceartă cu mine sau face pe deşteaptă, aşa cum a făcut mai devreme cu Larry. înainte de accident era atât de închisă în sine — nu dorea să-mi împărtăşească nici măcar 278 'ctcy corneoon lU’tjnlul sUminmt o părticică clin lucrurile pe care le ştia. Am fost nevoit sg scot cu cleştele unele chestii de la ea. Acum înţeleg de ce. Secretele sordide sunt cele pe care încerci să le îngropi în pivniţă, nu să ie porţi în jurul umerilor ca pe o mantie. Acum ea se sprijină în cele din urmă pe umerii mei, însă e un sentiment de neputinţă în felul în care oftează şi se foieşte. îmi trec o mână peste ceafa ei, încurcându-mi degetele în părul lung şi negru precum tuşul. — Dacă asta nu funcţionează, atunci vom găsi ceva care va funcţiona. — Ştiu, şopteşte ea. Nu pare convinsă. îi ridic bărbia, astfel încât să-mi poată vedea sinceritatea din privire. — N-am de gând să mă opresc aici, îi promit. Indiferent cât de mult va dura, indiferent cât de greu va fi, sunt cu tine. Ea clipeşte, iar ochii ei scânteietori se mişcă de colo colo pe sub genele negre. Continui so mângâi pe spate, urmărind cu degetele nodurile coloanei ei vertebrale. încercând să-i insuflu puţină căldură în trupul înfrigurat. Ea trage o dată cu putere aer în piept, apoi din nou şi din nou până când, în cele din urmă, tensiunea i se risipeşte din trup. — Bine. Suntem o echipă. întinde mâna. I-o strâng, apoi o duc la buze. — O echipă. Ea se leagănă înspre mine, privirea căzându-i pe buzele mele. încep să mă strângă jeanşii şi ritmul cardiac mi se înteţeşte. îmi încleştez degetele în jurul ei şi... — Şi am intrat! croncăne Larry. 279 Erin Watt Hartley sare din poala mea şi se grăbeşte sa ajungă la grupul de calculatoare. Oftez neputincios, îmi scot tricoul din jeanşi şi-mi aranjez ţinuta. Sunt atât de slab când vine vorba de Hartley. în timp ce prietenii mei pălăvrăgesc, încerc să mi-l închipui pe Larry dezbrăcat, ieşind din duşul de la vestiare şi scărpinându-se în fund. — Vreţi să mirosiţi ceva mişto, ar spune el, cu degetele ridicate, şi întreaga echipă ar bombăni, revoltată. Erecţia îmi dispare imediat. Mă ridic în picioare şi mă duc lângă ei. Par entuziasmaţi. Hart schiţează un zâmbet radios către mine. — Cred că ştiu ce trebuie să fac. 280 fiction connection Capitolul 27 Hartley După ce i-am mulţumit de o mie de ori lui Larry şi i-am promis c-o să-l aprovizionez cu gustarea lui preferată — Doritos — în viitorul apropiat, eu şiEast plecăm şi reexaminăm bogăţia de informaţii pe care Larry mi-a descărcat-o într-un telefon de unică folosinţă. Magia lui a reuşit să recupereze vechile mele mesaje de e-mail, galeria foto şi sms-urile. Cutia mea poştală conţine vreo două sute de spa- muri intercalate cu teme şcolare.

Singura informaţie diferită şi interesantă e un schimb de e-mailuri între mine şi Bayview National Trust, în legătură cu un fond educaţional lăsat de bunica mea, pe care-l pot accesa la vârsta de şaptesprezece ani. Administratorul fiduciar a crezut că banii urmau să fie folosiţi pentru colegiu, însă a fost de acord că exprimarea era ambiguă şi cuprindea doar „în scopuri educaţionale" şi, prin urmare, puteam folosi banii pentru Astor Park. E visul mamei mele să frecventez cursurile şcolii Astor p<*rk, scrisesem eu. Vă mulţumesc pentru că aţi făcut ca 281 Erin Watt acest lucru să se întâmple. Aşa deci. Părinţii mei n-au plătit o centimă din taxa mea şcolară către Astor Park. Eu sin; gură am aranjat totul, iar ei n-au avut niciun cuvânt de spus din cauză că fondul bunicii a fost pe numele meu, iar eu eram suficient de mare pentru a-l accesa. Am un puternic sentiment de triumf în legătură cu asta, pentru că am putut să-l păcălesc o dată pe tata. Asta înseamnă c-o pot face din nou. Galeria foto nu are nimic interesant. Am fost enervant de plictisitoare, umplând spaţiul cu imagini cu peisaje, cu membrii trupei mele preferate şi câte un selfie în care mă încrunt. Sms-urile sunt cele care ne aduc o nouă victorie. Anul trecut, la puţin timp după Ziua Recunoştinţei, am început să-i dau mesaje cuiva numit doamna Roquet, în speranţa că aceasta l-ar putea da în gât pe tata. La expresia mea perplexă, Easton îmi explică repede că doamna Roquet este femeia de la care tata a luat mită. Ea i-a dat bani pentru ca fiului ei să i se închidă dosarul în care acesta era acuzat de trafic de droguri. Nu ştiu ce m-a făcut la acel moment s-o contactez pe femeie — mesajele mele lăsau să se înţeleagă că-mi făceam griji în legătură cu sora mea. Doamna Roquet. Sunt Hartley Wright. Aţi fi dispusa sâ stăm cândva de vorba? A trecut o zi fără niciun răspuns. Am trimis alt mesaj. Din nou Hartley Wright. îmi fac griji în legătură cu sora mea. Nu pot s-o contactez de luni întregi. Cred ca mâ puteţi ajuta. 282 fiction connection Regatul ifârâmat Pupa o săptămână de aşteptare, ani devenit nerăbdătoare şi am început să trimit mesaje de mai multe ori pe Zi. Am primit în cele din urmă un răspuns după Crăciun. încetează să-mi mai trimiţi mesaje si să mă mai suni. hi blochez numărul. îi arăt acest mesaj lui Easton cu o încruntătură. — După ce mi-a blocat numărul, probabil am început s-o sun de pe numeroase alte numere, explic eu, pentru că după Anul Nou ea scrie: „Dacă sunt de acord să stau de vorbă cu tine, atunci mă vei lăsa în pace?" — Ai idee când ati vorbit? t — Trebuie să fi fost după luna aprilie, pentru că am un mesaj aici care spune: „Mă gândesc la dumneavoastră şi la pierderea suferită." — în aprilie, Drew Roquet a luat o supradoză, cugetă Easton. Larry ne găsise acea informaţie împreună cu adresa doamnei Roquet. — Probabil că şi-a dat seama că merită să spună adevărul, chiar dacă urma să fie pedepsită pentru mită. Chestia asta mi se pare curajoasă. — Ultimul mesaj pe care-l ai e din această vară? East se apleacă peste umărul meu pentru a citi mesajul afişat pe ecran. — Exact, însă nimic altceva. Dacă am obţinut declaraţia, de ce nu l-am dat în gât pe

tata? Nu cred că aş fi igno- rat-o, corect? N-aş fi putut să primesc acest mesaj şi s‘0 las moartă. Am făcut nişte lucruri. Am determinat Bayview Trust să-mi încredinţeze o parte din fonduri. 283 Erin Watt M-am înscris kt şcoala proferata a maniei, probabil pentru a-i intra în graţii. N-a funcţionat. S-a întors împotriva mea. N-a durat mai mult de două săptămâni după accident până când mama a decis că era prea periculos să împartă acelaşi acoperiş cu mine. Ştia că mă apropiam prea tare de adevăr, că eram prea aproape de a pune capăt vieţii ei perfecte. însă de ce ultimul răspuns pe care l-am avut de la doamna Roquet a fost din această vară? Şi de ce n-am acţionat? » Citesc mesajul din nou. îmi pare rău că mi-a luat atât de mult timp să-ţi răspund. A trebuit să mă gândesc în legătură cu asta, însă ai dreptate. Fiul meu nu mai este. Ar fi trebuit să-l las să meargă la închisoare. Poate chestia asta l-ar fi salvat, l-am dat tatălui tău două sute cincizeci de mii de dolari ca să facă pierdute drogurile pe care Drew le avea asupra sa şi sunt dispusă să spun asta în sala de judecată, dacă asta te ajută. Au trecut trei ani şi mă gândesc la asta în fiecare noapte. Mă simt mai bine dacă îmi iau povara asta de pe inimă. Spune-mi când vrei să ne întâlnim. — Nu ţi-am spus niciodată nimic în legătură cu asta? îl întreb pe East. — Nu. Ai zis că l-ai auzit pe taică-tău certându-se cu şeful lui în legătură cu respingerea acuzaţiilor împotriva lui Drew si l-ai văzut în maşină cu altă femeie, nu cu doamna Roquet. Atunci a fost momentul când ţi-a rupt încheietura. îmi scarpin cicatricea. — Poate că ea s-a răzgândit? fiction connection Heyntul sfărâmat 11 îd împleteşte degetele cu ale mele. Hai sa mergem acasă la ea. N-avem nimic de pierdut nv:rgâiu1 acolo, arătându-i mesajul şi cerându-i să facă aCea declaraţie. __ Ai dreptate. încă mă simt groaznic, ca şi cum aş fi dat-o în bară. Dvlan are tot dreptul să fie supărată pe mine. Afară, Easton opreşte un taxi, care ne duce vreo opt kilometri în partea de nord a Bayview-ului — o suburbie adevărată, unde singurele trăsături distincte ale caselor sunt nuanţele diverse de albastru şi bej. Adresa pe care ne-a găsit-o Larry e la sfârşitul unei străzi înfundate. Casa e luminată, asta înseamnă că trebuie să fie cineva acasă. Trag cu putere aer în piept, îmi adun curajul şi ies din maşină. East îl plăteşte pe şofer şi mi se alătură pe trotuar. — Vrei să vin cu tine sau să rămân aici? îl privesc atent pe băiatul ăsta arătos. — Cu siguranţă vii cu mine. Un zâmbet de-al tău o poate face să cedeze. Şi, în plus, am nevoie de sprijin moral. El schiţează acel semizâmbet mortal, îmi ia mâna într-a lui şi îmi face semn s-o iau înainte. Pe podeaua verandei se află un covoraş din ratan; o coroană din iederă şi pomuşoare este prinsă deasupra uşii de la intrare. O ocheadă aruncată prin geamul lateral de lângă uşă dezvăluie faptul că doamna Roquet a împodobit deja casa pentru Crăciun, cu toate că nu e

nici măcar Ziua Recunoştinţei. >} Ar fi trebuit să aduc flori sau o cutie de bomboane de ciocolată, spun, ştergându-mi palmele umede de jeanşi. Erin Watt Cam care ar fi cadoul potrivit pentru a obţine o declaraţie* în care recunoşti că ai mituit o oficialitate? — Bomboanele de ciocolată, fără doar şi poate. O să-i trimit eu o cutie după ce terminăm. — Chestia asta e considerată mită? Mai bine nu-i trimitem bomboane. El mă strânge de mână. — Bate la uşă, Hart. O femeie apare în cadrul uşii pe care o ţine întredeschisă. — Cu ce vă pot ajuta? Ne priveşte cu suspiciune, însă n-o pot învinovăţi. E seară, prea târziu pentru comis-voiaj ori sau pentru martorii lui Iehova. îi întind cu stângăcie mâna. — Sunt Hartley Wright, doamnă. Aţi zis că ar trebui să trec pe la dumneavoastră ca să stăm de vorbă. Am fost implicată într-un accident şi n-am avut cum să vin până acum. Nu menţionez că accidentul s-a întâmplat cu două săptămâni în urmă. Chestia asta nu pare a fi, în acest moment, o informaţie utilă. Doamna Roquet se încruntă. — Hartley Wright? îmi pare rău, însă îmi puteţi spune despre ce anume aveam de gând să stăm de vorbă? Pare sincer derutată. — Despre fiul dumneavoastră, Drew? — Drew? Oh, Doamne, te referi la Drew Roquet? Deschide uşa mai larg. — Acum îmi amintesc de tine. Ai venit aici acum vreo două luni ca să întrebi de el. — Am venit? 286 correction HfJ()(iful \faromat _ A avut un accident şi s-a lovit la cap, explică Past. Ntu.şi aminteşte prea multe despre trecut. Femeia, care presupun că nu e mama lui Drew, trage aer în piept. — 0hf Doamne. Intraţi. Intraţi. Ne pofteşte înăuntru şi ne invită să luăm loc în living. — Vă pot aduce ceva de băut? — Nu, doamnă, spunem amândoi. — Ei bine, eu sunt Helen Berger şi am cumpărat această casă în luna iunie de la Sarah Roquet. — Ah. în acest moment sunt imaginea întruchipată a unui balon dezumflat. — Ea unde este acum? — A murit, drăguţo. La vreo două luni după ce a răposat fiul ei, a ieşit în mijlocul autostrăzii şi a fost lovită de un camion. Un lucru groaznic. Dumnezeu s-o ierte. îşi pierduse fiul cu câteva luni înainte şi presupun că a fost prea mult pentru ea.

Helen scutură cu tristeţe din cap. — Ţi-am spus lucrul acesta când ai venit aici în luna august. Ai avut aceeaşi reacţie şocată. Presupun că aveai nevoie de ceva de la Sarah. îmi pare rău că n-ai putut obţine ce doreai. — Da, şi mie, spun şi eu, simplu. Simt cum îmi îngheaţă sângele în vine. Am ajuns prea târziu — atât înainte de a-mi pierde memoria, cât şi acum. Neputinţa mă trage în jos ca o nicovală. îmi cobor bărbia în piept, pentru că nu mai pot ţine capul sus de atâta dezamăgire. Easton şi doamna Berger fac schimb de politeţuri. Erin Watt îmi pare rău cd nu v-am putut fi de mai mult ajutor. Nu-i nimic. Va mulţumim pentru timpul acordat. Nicio problemă. Prietena ta pare tulburata. Vă pot aduce ceva înainte de a pleca? Nu, suntem în regulă. O să am eu grijă de ea. Eşti un prieten bun. Vă mulţumesc. f East mă ajuta să mă ridic în picioare. — Vă mulţumesc din nou, doamnă Berger. — Nu aveţi pentru ce. Cu un ghiont într-o parte din partea lui East, reuşesc să mă adun şi să-mi amintesc cum trebuie să mă comport. — Mulţumesc, doamnă Berger. East mă trage după el afară pe uşă. — Să chem un taxi sau să mai aştept? Nu-i răspund. Sunt prea nervoasă — pe mine, pe tata, pe faptul că doamna Roquet a murit. îndepărtez mâna lui East şi o pornesc în jos pe trotuar. — Poate că n-am înşelat sau şantajat pe nimeni, însă am fost o laşă, pufăi eu. Am stat cu mâinile în sân şi n-am făcut nimic. Iar acum am rămas fără opţiuni. Am trei zile până se întoarce Dylan. — Nu ai rămas fără opţiuni, încearcă el să mă calmeze. — Pe naiba n-am rămas. îmi trec mâna peste faţă, supărată că-mi curg lacrimile. Cu ce mă ajută plânsul? — De ce am aşteptat atât de mult? — Nu ai aşteptat. îţi puneai gândurile în ordine. Ştiai că la şaptesprezece ani nu aveai cum s-o iei pe sora ta din mijocul familiei. Te-ai înscris la Astor Park pentru a o face fericită pe maică-ta şi ai păstrat tăcerea în legătură cu învârtelile lui taică-tău. Ai făcut ce ai putut. 288 fiction connection Kegatul iffirâmat N-a fost de-ajuns. Mă apăs cu mâinile pe tâmple, deoarece îmi este teamă că presiunea clin interior îmi va face capul să explodeze. __ N-a fost de-ajuns! 0 repet la nesfârşit, mergând de colo colo şi dând cu piciorul în pietre, însă chestia asta nu mă face să mă simt mai bine. Easton stă deoparte, privindu-mă cum mă fac de râs. Câinii încep să latre şi câteva maşini care trec prin cartier încetinesc pentru ca şoferii s-o poată vedea mai bine pe nebuna care le distruge proprietăţile. Unul dintre ei claxonează, aducându-

mă înapoi la realitate. Roşie la faţă de ruşine, mă aşez pe trotuar şi-mi îngrop faţa în mâini. — Haide. East mă trage de braţ. — Nu vreau, mormăi de parcă aş avea cinci ani. Presupun că nu mi-a trecut criza. — O să vrei. Mă ia pur şi simplu pe sus şi mă aşază în picioare. Mă trage după el vreo câteva străzi, până când ajungem la o benzinărie. — Aşteaptă aici, zice el. Pentru că n-am altceva mai bun de făcut, mă aşez cu fundul pe trotuar şi privesc aiurea la şirul de maşini şi clienţi care-şi alimentează vehiculele, îşi spală parbrizele, se opresc pentru o mică gustare. Viaţa tuturor continuă cu o normalitate de invidiat, în timp ce a mea e pe buluci. Cel mai rău e că simt că am avut răspunsul la îndemână doar pentru a constata că acesta nu există deloc. întrebări de genul „ce-ar fi fost dacă" mă bântuie. Dacă as fi reacţionat mai devreme? Poate nu aş fi fost ; t 289 Erin Watt trimisă de acasă, de la bun început. Cum ar fi fost daca mi-aş fi ţinut gura închisă? Poate aş fi putut s-o conving pe mama că Dylan nu era în siguranţă. — Haide să mergem, zise East. Ridic privirea şi-l văd ţinând un pachet de şase beri şi o bară de metal cu o lungime de un metru, înfăşurată în cauciuc de culoare galbenă, despre care creierul meu mă informează că e un dispozitiv antifurt. Chestia asta mi-o amintesc, însă nu şi porcăria aia despre doamna Roquet. Mă urăsc. — Nu vreau să beau, răspund pe un ton aspru, iritată de faptul că soluţia lui este alcoolul. Dacă-mi beau minţile nu-mi rezolv niciuna dintre / probleme. — Nici eu. El răsuceşte cutia ca să văd că e 7-Up. — Acolo e un parc. Hai să mergem. Nu mă aşteaptă. îl privesc câteva clipe cum se îndepărtează, apoi mă ridic în picioare. A fost atât de bun cu mine. Mi-a ascultat problemele, a aşteptat cu răbdare să-mi treacă crizele, a stat alături de mine chiar dacă mi-am pierdut toate amintirile. A fost un prieten adevărat. Dacă nu l-aş fi avut pe East în toată această harababură, aş fi fost pierdută. Aşa că, dacă are chef să bea ceva, o să-i ţin companie cât bea un pahar. Mă aşteaptă pe terenul de baschet acoperit cu smoală, cu băuturile răcoritoare la picioarele sale şi cu bara de metal în mână. Mi-o întinde când ajung la el. O iau, surprinsă de greutatea acesteia. — Şi ce ar trebui să fac cu asta? întreb. Niciunul dintre noi nu avem roti. p 290 ~ fiction connection Krqatul Mmol __ când sunt furios, mii simt mai bine ilarii lovesc, ceva. Uneori ma duc sa mâ bat la docuri. Unii o lac pentru hani, dar Reed şi cu mine mergem acolo pentru că e minunat să-ţi

înfigi pumnii în faţa altui individ. Presupun că ăsta e stilul tău... Mă cutremur. — Nu... — ...aşa că am cumpărat sucul şi bâta. Face un semn spre cele şase cutii de suc. — Dă în ele până nu mai poţi. îţi promit c-o să te simţi mai bine. Nu sunt convinsă, dar răsucesc bâta. El vine în spatele meu, mă cuprinde cu braţele şi izbeşte cu bara de metal în cutiile de suc. Bulele ţâşnesc, iar eu fac un salt înapoi, însă el mă ţine nemişcată. — Adaugă şi nişte muştar, Hart. Cum te simţi în legătură cu faptul că taică-tău ţi-a rupt încheietura? Mă simt ca naiba. De data asta lovesc mai tare. Se aude un zgomot extrem de satisfăcător în timp ce părţile laterale ale cutiilor de suc se îndoaie. Nu mă feresc de jetul lichidului carbogazos. în schimb, depun tot efortul pentru următoarea lovitură. Asta-i pentru mita pe care o ia tata. Poc! Asta-i pentru că m-a dat afară din casă. Poc! Asta-i pentru că doamna Roquet a murit înainte ca eu să fac rost de declaraţia ei. Poc! Asta-i pentru Felicity şi Kyle şi pentru afurisita mea de amnezie. Izbesc cu acea bară cutiile de suc, până nu mai rămâne nimic decât metalul sfărâmat şi o baltă de băutură acidulată alba, care scoate bulbuci ca un peşte mort pe caldarâm. — Cum te simţi? întreabă East, luându-mi bara din mână. îmi trec peste frunte o încheietură lipicioasă. 291 Erin Watt — Surprinzător de bine. Să faci crize de nervi şi să striveşti cutii de suc poate fi o soluţie temporară, însă, până n-o voi scoate pe Dylan din casa aia, nu voi fi împăcată cu mine însămi. îmi înăbuş un val de neputinţă. Nu rezolv nimic dacă îmi plâng de milă. îmi suflu părul din ochi şi încerc să-mi adun gândurile. Am capul mai limpede acum. Recapitulez dovezile pe care le avem. — Am mesajul unei femei moarte. Tata ar putea face asta să dispară într-o secundă. Oricine poate falsifica un mesaj în zilele noastre. Trebuie să mergem la sursă. — Să-l interogăm pe tatăl tău? Easton îsi freacă mâinile una de alta. f — Sunt de acord cu asta. — Nu. Pătrundem în biroul lui de acasă. — în noaptea asta? Ridic din umeri. — De ce nu? Nu e atât de târziu şi suntem deja în mijlocul investigaţiei noastre profesioniste. Easton chicoteşte, apoi devine serios. — Crezi că păstrează ceva în birou? — Nu strică să verificăm. — Eşti sigură că vrei să faci asta? Ar putea face rău familiei tale. îl cercetez cu atenţie pe East. — Dacă nu fac asta, el îi va face rău lui Dylan. Cel mai bun lucru pe care-l pot face e să găsesc o dovadă că ia mită, apoi să-l denunţ. East mă lipeşte de el. — Sunt aici cu tine. Până la capăt.

292 fiction connection Capitolul 28 Easton — Nu-mi vine să cred că folosesc o limuzină cu şofer pentru a spiona pe cineva. N-am dorit să închiriez o maşină pentru această misiune de spionaj, aşa că ne mulţumim cu şoferul tatei, care a venit în doi timpi şi trei mişcări să ne ia de la benzinărie. — Poţi ieşi mai puţin în evidenţă? îl întreb pe Durand, bătându-l pe umăr. El alunecă în jos pe locul său. — E bine aşa, domnule Easton? Face mişto de noi, însă o merităm. Porcăria asta gen capă şi spadă pare, probabil, ridicolă, pentru cine nu ştie ce se întâmplă în familia Wright. Ideea de a cerceta biroul tatălui ei era bună acum o oră, însă acum nu mai sunt sigur de asta. Ce se întâmplă dacă e prinsă? N-am de gând să stau cu mâinile în sân în timp ce taică-său îi rupe şi cealaltă încheietură, însă nu ştiu cum să abordez subiectul. Hai, iubito, eposibil 29 i ZII Ox. mutra lui îaicS-tâu în noaptea asta. Sper ca nu ai nimic iw/vfmtf. '.r.v Hart a obosit sa stea cu mâinile în sân. A zis că înainte a fost prea indiferentă. Nu ştiu dacă aceasta e caracterizarea corectă. însă înţeleg ca vrea să acţioneze. Eu sunt mereu pentru a acţiona în loc de a sta cu mâinile-n sân. — Fără supărare. însă maşina asta iese destul de mult în evidentă. Hart pare îngrijorată. — Nu e nicio supărare, domnişoară, răspunde Durând. — Hai să mergem sa aruncăm o privire mai îndeaproape. De aceea suntem aici, nu-i aşa? îi spun, oferindu-i ocazia s-o lase balta. — Mda. răspunde ea şi sare din maşină. Presupun ca acesta e răspunsul la întrebarea mea. — Ne vom întoarce, spun în timp ce mă strecor din maşina în urma ei. — Voi fi aici. răspunde Durând, binedispus. Cred că-i place această porcărie cu spionatul. Probabil e mult mai interesant decât să mă plimbe de acasă la şcoală- de la şcoală la spital şi înapoi. îmi ridic gulerul pentru a mă proteja de aerul rece al nopţii si ma grăbesc în urma lui Hart, care s-a oprit în mijlocul trotuarului şi priveşte de-a lungul şoselei. — Accidentul s-a petrecut aproape de locul ăsta, nu-i asa? zice ea în momentul în care ajung în dreptul ei. — îţi aminteşti ceva? îi cercetez chipul în căutarea unor semne că şi-ar aminti. — Nu. însă am auzit că a avut loc în curbă. Arată înspre curba strânsă pe unde am trecut. 294 Agatul sfărâmat Scena de coşmar mi se derulează din nou în fata ochi- lor spatele turtit al maşinii ei. Bucăţi de sticlă din parbri- /UI maşinii gemenilor împrăştiate pe caldarâm. Trupul lui Seb la o distanţă de câţiva metri de Range Rover. Mă întorc cu spatele de la locul accidentului şi-i obturez priveliştea. Dacă ea nu-şi poate aminti, ce rost are să insist asupra acestui lucru? Chestia asta n-o să şteargă accidentul cu buretele.

— Acum vă simţiţi amândoi mai bine, spun eu. Asta e tot ce contează. Ea priveşte peste umărul meu, apoi dă brusc din cap de parcă ar încerca să se împace cu noua situaţie. — Exact. Bine, hai s-o facem. Se uită în jurul său, privind cu atenţie casele înşirate de-o parte şi de alta a străzii, multe dintre ele vile. Reşedinţa Royal e destul de mare încât să nu putem vedea casa de alături, însă casele din cartierul lui Hartley nu sunt la fel de izolate unele de altele. — Ar trebui să ne prefacem că ne-am pierdut câinele şi de aceea fugim prin curţile din spate ale oamenilor şi tragem cu ochiul în case, pe ferestre? Tuşesc uşor pentru a acoperi un hohot de râs. — E posibil ca asta să atragă mai multă atenţie decât îţi doreşti. — Nu avem de ales. Doamna Roquet e moartă. Singura opţiune care ne-a rămas e să obţinem dovezi direct de la tata. Ea îşi vâră mâinile în buzunarele pardesiului meu bleumarin, cu umerii îngrozitor de aplecaţi. — Hai să intrăm prin spate, de-a lungul gardului reşedinţei, sugerez, pentru că are dreptate. E o variantă la fel de bună ca oricare alta. Erin Watt — Şi daca ne împuşcă vreunul pentru că semănăm cu nişte hoţi? — Haina de pe tine valorează vreo câteva rate ipotecare. Nu cred că te va confunda cineva cu o hoaţă. — Bineînţeles că atât valorează. •*s îşi dă ochii peste cap. — Faci alergie dacă hainele tale au un preţ mai mic de patru cifre? — Da. Da, fac. Şi mi se micşorează şi penisul. — Numai tu, Easton, eşti atât de sigur pe tine încât poţi să faci glume despre micşorarea penisului. — Aşa e când îl ai prea mare, zic eu solemn. Ajungem în capătul demarcaţiei terenului. încă nu ne fugăreşte niciun câine. — Cum poţi dormi în acel apartament sărăcăcios, dacă-ţi plac chestiile rafinate? Pentru că e casa ta, vreau să răspund, însă nu cred că e pregătită pentru asta. — Pentru că e un loc retras. Nu trebuie să am de-a face cu gemenii sau cu Ella. Si eşti tu acolo. t / — Tu de ce ai fost de acord să stai acolo? Nici casa ta nu-i o cocioabă. — Ei. înăuntru nu e aşa de frumos. Cred că părinţii mei au cumpărat-o pentru că voiau să pară mai bogaţi decât sunt în realitate. Noi n-avem chestii de firmă asa / cum aveţi voi. Mama vorbeşte tot timpul despre cât de scumpe sunt lucrurile. Pentru ei e important să păstreze aparenţele. Când am rugat-o pe Parker să mă ajute, mi-a spus că făceam familia de râs. — Asta-i naşpa. Umerii ei tresar uşor. 296 fiction connection Regatul sfărâmat

[^StC aŞ3 cum este. pare resemnată. Dintre toate lucrurile care mă calcă pe nervi, felul în care familia lui Hart a abandonat-o mă enervează cel mai tare. Poate că eu şi fraţii mei ne certăm, poate că Seb s-a trezit cu totul diferit, însă suntem mereu acolo unul pentru celălalt. Şi când Ella a intrat în familia noastră, chiar şi când nu eram în totalitate ataşaţi de ea, în secunda în care cineva a încercat să-i facă rău, am fost gata s-o apărăm. Familia îşi apără familia. Presupun că acum eu sunt familia lui Hartley. — Aceasta este, şopteşte ea. Curtea din spatele casei lui Hartley are o dimensiune decentă, însă e pustie, fără niciun fel de amenajare exterioară. Gazon, în cea mai mare parte, şi câţiva copaci. Vila familiei ei e în întuneric, cu excepţia unei camere din partea din capăt a primului etaj, unde pâlpâie o lumină albastră. Cineva se uită la televizor. — Cea de-a patra fereastră de la etaj e biroul tatei. Studiez partea din spate a casei. Veranda care împrejmuieste casa are două seturi de usi franţuzeşti, unele care duc la bucătărie, celelalte, în camera de zi. Pe acestea din urmă crede Hart că putem intra în casă. Din câte se pare, alarma de securitate nu funcţionează de ani întregi, aşa că nu mă îngrijorează prea tare faptul că se va declanşa după ce vom intra în casă. — Care-i planul tău de atac? o întreb. — Din câte mi-ai povestit, tata e destul de tupeist. Se întâlnea cu oamenii în casă, aşa că fac pariu că are diverse chestii în birou. — N-ar trebui să se afle într-un seif? — Poate. însă ce e rău în faptul că cercetăm? Ce-o să facă? O să mă dea afară din casă? 297 Erin Watt E posibil so te lovească şi atunci va trebui să-l lovesc si eu. însă îmi păstrez această îngrijorare pentru mine. Ea se strecoară aproape de fereastră şi priveşte în camera de zi. — Mama e pe canapea, însă cred că doarme. Mă ridic de pe vine pentru a face un scurt inventar al locului respectiv. Doamna Wright chiar pare adormită. Capul ei e înclinat ciudat înspre marginea canapelei, iar telecomanda îi atârnă într-o mână. Domnul Wright nu e acolo. — Poate a ieşit în oraş să se întâlnească cu vreun client, zice Hart încetişor. t Ne strecurăm de-a lungul casei şi ne oprim sub biroul tatălui ei. Ea se uită pe fereastră şi ridică degetul mare de la mână ca să-mi arate că totul e în regulă. Biroul e gol. O zbugheşte până la un grătar mare de metal şi caută dedesubt, unde ştie ea că se află cheia uşilor de la verandă. Aud un zăngănit şi o mică exclamaţie de încântare. — Am avut dreptate, se făleşte ea, fluturându-mi o cheie prin faţa ochilor. — Excelent. Hai să intrăm. Entuziasmul ei e molipsitor şi-mi spun că e cazul să mă relaxez. Aici nu e niciun pericol real. E doar blestemata ei de casă. Dacă vrea să cercetăm biroul lui taică-său, atunci asta vom face. Ea vâră cheia în broască şi începe a răsuci clanţa în momentul în care-i auzim vocea. Ne lăsăm amândoi la pământ, lipindu-ne cât putem de mult de placa de beton. — Ţi-am spus că mă ocup de asta, însă chestiunile astea sunt delicate şi trebuie abordate încet şi cu grijă, altminteri o să intrăm amândoi în belele. 298 fiction connection

Hartley întinde mâna şi o cuprinde pe-a mea. l-o Str;injs ^ r‘indul meu. Ka mă loveşte peste mână. Vrea ceva. c e e? şoptesc eu. Ea ridică mâna la ureche. Vrea să sun pe cineva? Nu, scutură ea clin cap. Mimează că ar ţine un telefon, apoi arată în sus. în cele din urmă mă prind. Vrea să înregistrez chestia asta. Scot telefonul şi deschid aplicaţia de înregistrare. Sper că funcţionează. — Vreau să fiu plătit bani peşin. Nu-mi pasă cât de greu e să faci rost de cinci milioane bani peşin. Aşa vreau să fiu plătit. Cinci milioane? Nu-i de mirare că-şi poate permite să locuiască în casa asta din salariul lui de procuror. Trebuie să fie un caz important, ce altceva ar valora atât? O senzaţie de greaţă îmi bolboroseşte în intestine. Există un singur caz cu adevărat important în Bayview în acest momen: dosarul în care Steve O'Halloran e acuzat de omucidere. — Eu chiar am încercat s-o sperii pe fată ca să nu depună mărturie, însă e încăpăţânată. Aşa că am de gând să aranjez chestiunea falsificând nişte dovezi. Avocaţii tăi ar trebui să fie destul de deştepţi ca să obţină anularea procesului în baza acestor chestiuni. E un alt moment de tăcere în timp ce domnul Wright îl ascultă pe interlocutor. — Dacă eşti atât de îngrijorat în legătură cu depoziţia fiică-tii, atunci sugestia mea e să faci în aşa fel meat sa nu poată depune mărturie. Mă vezi pe mine că am vreo Problemă cu fiică-mea? Eu ştiu cum s-o ţin la respect pe nenorocita aia mică. 299 Erin Watt A îmi îngheaţă sângele în vine. Să facă în aşa fel încât Fila sa nu poată depune mărturie? îi sugerează oare lui Steve s-o omoare pe Fila? Furia şi teama formează o combinaţie letală în pieptul meu şi simt că mă dor coastele. în niciun caz. în niciun caz Steve n-o să pună mâna pe Fila. Lângă mine, Hartley e la fel de şocată. Expresia nenorocita aia mică a rănit-o, o pot vedea în ochii ei. Nu pentru prima oară îmi doresc să-l strâng de gât pe taică-său. Şi dacă mai devreme aveam o îndoială în privinţa semnificaţiei acestei conversaţii, domnul Wright a îndepărtat-o acum. Steve încearcă să plătească pentru a scăpa de proces, iar Wright e mai mult decât fericit să-l ajute, atât timp cât îşi primeşte banii. — Vreau jumătate mâine, un fel de avans. Nu mă voi apropia de dovezile alea până nu primesc jumătate din bani. Hai să ne întâlnim în Winwood Park la zece. Şi ţine minte, vreau bani gheaţă. Un val de greaţă mă copleşeşte. Hart nu mi-a cerut s-o susţin în speranţa de a-l băga pe taică-său la închisoare. Ea vrea doar să-şi elibereze sora. însă nu pot păstra tăcerea în legătură cu lucrurile pe care tocmai le-am auzit. Ella trebuie să ştie că donatorul ei de spermă, cel care a vrut s-o omoare, încearcă să se eschiveze de a plăti în vreun fel pentru uciderea fostei iubite a tatălui meu. Şi că e posibil să vină iarăşi după ea pentru a o împiedica să depună mărturie împotriva lui. Asta-i o dilemă îngrozitoare. — Ce mama dracului, spune domnul Wright, clocotind de nervi. Dispare din dreptul uşii şi-l auzim strigând: — Mi-e foame! Fă-mi un sendvis. 300

fiction connection H'V'ilul Mrfanot cil.isul i so aude din ce in ce mai îndepărtat, ll irtley sare în picioare şi-mi face semn s-o urmez. MIU înapoi în direcţia de unde am venit şi ea nu se U r^‘u, tlin fuga pana nu ajungem la Durand. Deschide Portiera cu mâinile tremurătoare şi zice: P _ porneşte. Te rog, hai să plecăm. -încotro? întreabă Durand, aruncându-mi o privire îngrijorata. w _ C:rcd că va trebui sa mergem acasa la tine. pa ridică ochii neliniştiţi înspre ai mei. — Trebuie să-i spui tatălui tău când se întoarce. — Deci ştii, spun eu, inima bătându-mi cu zgomot. — E vorba de procesul Ellei, nu-i aşa? Pare nefericită. — Mda, aşa este. Mă doare gâtul foarte tare. — Dacă-i spunem tatei, nu se va opri până nu-l va băga la zdup o lungă perioadă. Ea înghite dureros în sec. — Aşa să fie. 101 Capitolul 29 Hartley — Se întâlnesc mâine noapte, termin eu de vorbit, cedând epuizării emoţionale. Sau, stai, înseamnă că în seara asta, din moment ce acum e, practic, dimineaţă. E două şi ceva dimineaţa şi sunt gata să leşin. Nici Callum nu arată prea bine. El a călătorit, practic, în ultimele douăzeci şi patru de ore, iar acest lucru se poate vedea în ridurile de oboseală de pe chipul său. L-am aşteptat ore întregi să se întoarcă de la Londra. Mă aşteptam să ajungă şi mai târziu, însă, spre deosebire de oamenii obişnuiţi, Callum Royal nu trebuie să treacă prin vamă sau să aştepte la banda pentru bagaje. Presupun că acesta-i avantajul când ai propriul avion. Easton îşi aşază un braţ în jurul umerilor mei şi mă trage mai aproape, aşteptând ca Ella sau taică-său să spună ceva referitor la lucrurile pe care tocmai le-am comunicat. Niciunu 1 dintre ei n-o face. Ella e prea nervoasă, iar Callum e... cred, şocat şi întristat, de parcă nu-i vinv. să creadă că vechiul său prieten s-a degradat într-un asemenea hal. Cel mai tare l-a speriat, probabil, ideea că fiction connection Regatul sfărâmat cposibil ca Steve să-i facă rău Ellei pentru a o împiedica 5ă depună mărturie şi că taicămeu, practic, încurajează acest lucru. Ella s-a îngălbenit când a auzit partea aceea, însă acum chipul îi e roşu de furie. Vrea ca Steve să plătească şi n-o condamn deloc. — Asta-i tot? întreabă Callum. Dau din cap. — Da. Asta-i tot ce ştiu, cel puţin. îi înmânez telefonul care conţine schimbul de mesaje cu doamna Roquet şi el le citeşte cu atenţie. — Aceasta-i femeia pe care ai văzut-o, zice el. — Da. — Iar acum e moartă? — Mda, am mers la ea acasă în seara asta şi vecina ei ne-a spus că, după ce fiul ei a murit anul trecut din cauza unei supradoze, doamna Roquet şi-a pierdut dorinţa de a trăi. Cred

că de aceea i-a luat atât de mult ca să-mi răspundă. Dacă vă uitaţi la data şi ora mesajelor, au trecut peste şase luni până mi-a răspuns la mesaje. — Ea a fost cea care te-a făcut să te întorci în Bayview, îşi dă Easton cu presupusul. — Cred că da. Callum aşază telefonul meu şi pe cel al lui Easton pe biroul din spatele său. — O să fiu sincer cu tine, Hartley. Nu pot permite să se întâmple acest lucru. Trebuie să-mi apăr familia cu orice preţ, iar asta înseamnă că trebuie să denunţ acest act de corupţie şi să-l opresc pe tatăl tău. — Tată... începe Easton. 1 îl întrerup ridicând o mână. w — Nu. înţeleg. Eu nu vreau decât să-mi apăr faun ia. frebuie s-o scot pe Dylan din casă, înainte ca ucruri e 303 Erin Watt acestea sa devină publice. Mi-e teamă iă-şi va îndrepta toată turia asupra ei. Vreţi, vă rog, s-o ajutaţi? — Bineînţeles că vrea. Nu-i aşa? răspunde East, împingându-şi cu hotărâre bărbia înainte. —Da, o voi face, răspunde Callum. îmi voi suna avocaţii si-i voi pune să ceară o altă întâlnire cu tatăl tău. îl voi ruga pe Durând s-o supravegheze pe sora ta. îi vom ţine departe unul de altul, cat mai mult timp. Când acest lucru va deveni public, îţi vom muta familia într-un loc sigur. Asta e tot ce-mi oferă şi, cu toate că nu-i destul, mă simt vinovată pentru că accept orice fel de ajutor. Nu-i vina mea. Acţiunile tatălui meu n-au nimic de-a face cu J

mine, însă, în acelaşi timp, suntem legaţi unul de celălalt — cu sângele, cu numele. — Avem nevoie de poze cu ei doi împreună. Ella vorbeşte pentru prima oară. — Nu ne putem baza doar pe aceste mesaje şi pe înregistrare. Fără dovada foto, ticălosului îi va veni foarte uşor să scape. Nu ştiu dacă se referă la tatăl ei sau la al meu. / Callum dă din cap. — Voi avea eu grijă de asta, Ella. Mă aştept ca ea să protesteze, însă ea doar dă scurt din cap şi pleacă. Easton mă ridică în picioare. Mă simt moartă pe dinăuntru. Când voi ajunge la apartament, mă voi prăbuşi pe prima suprafaţă moale care-mi iese în cale. — Vino, zice el, trăgându-mă după el. — Nu pe aici se ajunge la ieşire, obiectez eu. — Ştiu. Eşti pe cale de a te prăbuşi, aşa că te duc sus. Poţi dormi în camera mea, eu voi dormi într-a lui Reed. Aruncă o privire înspre Ella, ca şi cum ar vrea să-i ceară permisiunea, însă aceasta priveşte drept în faţă cu 304 fiction connection Regatul sfărâmat cocenir;uc tio zombi. Are multe pe e«tp şi din nou îmi '■amintesc că niciumil din aceste lucruri nu e vina mea, ''u uute ca m,î simt oribil pentru tot ce i se întâmplă. Cw\\ că mai bine merg acasă. Nu.

Glasul Ellei se aude clar din antreu. Fata se opreşte la Mza treptelor. Nu. repeta ea. Vino sus. Avem nevoie de un plan. — Pe un plan? şoptesc către Easton. El ridică derutat din umeri, însă mă împinge uşor înspre scară. Urc treptele de marmură fără prea multă tragere de inimă, iar adidaşii mei scârţâie pe dalele de marmură. Când ajungem în capul scărilor, cotim la dreapta. — Camerele tatei sunt jos, explică Easton. Camera Ellei e prima de pe un culoar larg şi lung. — Intră, zice ea. Intru într-un dormitor de un roz Barbie. Pereţi roz, covor roz, tapiţerie roz, draperii roz încreţite. E un dormitor de prinţesă, dacă prinţesa ar avea mai puţin de zece ani. Şi n-aş fi ghicit nici într-o sută de ani că fata asta blondă şi sexy ar avea o predilecţie pentru această culoare. — Tata l-a decorat, îmi spune East, înşfăcând un scaun roz şi vârându-mi-l sub fund. — E oribil, nu-i aşa? zice Ella, suindu-se în pat. Loveşte uşor cu palma în saltea sugerându-mi să mă aşez lângă ea. îi fac semn lui Eastonsă se aşeze, însă el rămâne în picioare. îşi pune o mână pe umărul meu. îşi alege tabăra şi nu-mi place asta. Asta e familia lui. Nar trebui să fie nevoit să aleagă între mine şi familia lui. Mă ridic în picioare. 305 Erin Watt — Nu vreau sa stau jos, îi spun, apoi ma îndepărtez puţin. El pare rănit, însă aşa e corect. îmi încrucişez braţele şi fac semn cu bărbia înspre Ella. — De ce anume ai nevoie? — Nu vreau să las chestia asta pe seama lui Callum. Nu că n-am încredere în el, însă să zicem că se întâmplă ceva şi omul lui Callum nu face poza care trebuie. Nimeni nu e mai implicat decât noi — mişcă din deget arătând înspre noi două —, aşa că noi ar trebui s-o facem. — Bine. — Nu, zice Easton în acelaşi timp. — De ce nu? spun, întorcându-mă încruntată spre el. — Ah, nu ştiu. Pentru că e periculos ca naiba? — Winwood Park are o mulţime de copaci care înconjoară parcarea, zice Ella. Ne putem ascunde acolo. — Mie îmi sună bine. Ai aparat foto? — Da... — Şi tu te-ai lovit la cap, Ella? Şi tu, Hart? Credeam că ţi-ai pierdut doar memoria, dar se pare că ţi-ai pierdut şi minţile, declamă Easton. Arată înspre Ella. — Taică-tău foloseşte arme. f Arată înspre mine. — Iar taică-tău e posibil s-o fi omorât-o pe doamna Roquet pentru a o face să păstreze tăcerea. Ştim că e destul de violent şi că ţi-a rupt încheietura. Asta înseamnă că ar trebui să staţi naibii departe de el. Ella se uită fix Ia el, apoi se întoarce către mine. Da, am un aparat foto, însă nu e dotat cu aparatură pentru timp de noapte. Dimineaţă la prima oră voi merge la magazin să cumpăr aşa ceva. fiction connection

Ihynlul 'tliiniitiui suna bine. N-am maşina, însă e un autobuz care ^pfgşU' lâ vieo tali\u stia/.i distanţa, duca IUI te dcrant- pvi sa mergi puţin pe jos. _Niciuna din voi nu mă asculta? tuna Easton. Atât eu, cât şi Ella tăcem. — Puteţi vorbi mai încet? se vaitâ o voce de la uşi încerc sâ dorm, la naiba. Tocmai am ieşit din spital. Ne întoarcem toţi şi-l vedem pe Sebastian stânci în pragul camerei Ellei, clipind ca un orbete înspre noi. Parul negru îi stă ridicat într-o parte şi poartă nişte pijamale din satin de un albastru adorabil, cu nişte maimuţe maronii pe ele. — Scuze, zice Ella, ridicându-se de pe pat. Când privirea lui se întoarce spre mine, el se trage surprins înapoi. — Ce dracu' cauţi aici? — Eu, îi... spun strâmbându-mă. Nu ştiu ce să spun şi caut ajutorul lui Easton. Ar trebui să-i spun adevărul sau oare Easton şi Ella vor să păstreze tăcerea? — E aici ca să ne ajute să ne asigurăm că Steve ajunge la închisoare, răspunde Easton. Şi nu vorbi urât de Hartley. — O să vorbesc urât cu cine vreau eu, răspunde fratele său. Mai ales cu acest gunoi, care aproape m-a omorât. — Seb, nu-i frumos ce faci, protestează Ella. Ştii bine < ă a fost un accident. — îmi bag picioarele în frumosul tău. Am condus în curba aia de un milion de ori şi n-am avut niciodată un accident până să apară târfa asta. Easton face un salt înainte. îl prind de braţ. Ella dă fuga şi se postează între cei doi Iraţi. — Ajunge! îi ceartă ea. fim Walt îl impinge pe Sebastian afară tH11 l'*mu ltl ** Nlu,no poşte umăr: —- Voi doi. ducoţi-vă la culcare. Un muşchi do |V m;i.\il;iritl Iul l'.islon Irt s.ill.X mx.l da form din cap. —- Vino, zice ol «şi mîi prinde do l>ri*ţloso din cameră, merge de-a lungul holului» dtsihUh o uşa şi mă împinge înăuntru. Uşa se tiânUşk m turna lui, însă nu înainte do a-l auzi pe Sebastian spunând. — Nu pot sa cred cit o laşi pe tarla asta sil doarmil acasă la noi. Nu ştiu care e răspunsul Ellei. — îmi pare rău, zice Easton şi «se îndreaptă înspre nişte uşi închise. Dispare înăuntru. — Să nu-ţi pară. Fratele tău are tot dreptul să simtă ceea ce simte. Neliniştea îmi roade stomacul. Cum vom putea oare eu şi Easton să fim vreodată împreună, atât timp cât familia lui se opune? Singurătatea e un sentiment îngrozitor şi nu vreau ca Easton să treacă prin asta. E îngrozitor să fii abandonat de familia ta. E un amestec dezgustător de umilinţă şi abandon. E fiecare petrecere aniversară ia care nai fost invitat, fiecare joc la care ai fost ales ultimul, fiecare respingere cu care ai fost tratat, toate înmulţite cu un milion. E ca şi cum ai sta singur într-un deşert imens şi ai tânji după o singură picătură, nu de apă, ci de afecţiune, atenţie... dragoste. — Easton, nu cred că ar trebui să fiu aici. El apare cu nişte pături în braţe.

— O să dorm pe canapea. Poţi dormi tu în pat. Nu fac nicio mişcare. 308 fiction connection Râului sfărâmat _ M-ai auzit? _ Mda, însă n-am de gând să te las să pleci, aşa că ai faCC bine să te pregăteşti de culcare. E o periuţă de dinţi în plus aici. îmi aruncă un obiect pe care îl prind în mod reflex. - Ai vrea, să zicem, pijamale? îţi pot împrumuta un tricou sau are Ella unele de fată. Stă acolo, cu mâinile în şolduri, cu picioarele bine înfipte în podea şi cu trupul încordat de parcă ar crede c-o voi tuli către uşă, iar el va trebui să mă placheze pentru a mă opri. Ca de obicei, când sunt cu el, toate îndoielile mi se topesc şi frigul e înlocuit de o căldură ce-mi ajunge până la oase. Easton e soarele meu, din câte îmi dau seama. — Va trebui să ne batem în legătură cu asta? zice el. Pentru că, dacă e aşa, hai să ne dezbrăcăm şi să ne urcăm în pat. E singura luptă pe care o permit aici. Arunc o privire peste umăr la patul mare cât o barcă. Obrajii mi se încing când mă gândesc ce am putea să facem în patul acela. Să ne sărutăm... să ne atingem. Vreau atât de tare să-l sărut din nou, însă sunt prea laşă ca să fac primul pas. Aşa că răspund cu sarcasm: — Fac pariu că ai avut o mulţime de lupte în această cameră. Mai multe decât aş putea număra, probabil. El îmi zâmbeşte nevinovat. — Nu. N-am avut nicio partidă înainte aici. Sunt virgin. Rămân cu gura căscată. — Pe bune? El dă cu sinceritate din cap. — Da. Din moment ce tu n-ai nicio amintire, da, sunt virgin. Acum, mergi şi schimbă-te ca să ne putem culca. Pornesc către baia alăturată şi mă opresc la uşă. £rjr; Watt — Din moment ce eşti virgin, îmi voi aminti să fiu tandră cu tine prima oară. Simt o imensă plăcere când închid uşa în fata lui şocată. Nimic din aceste ultime câteva zile n-a fost amuzant. însă expresia lui Easton mă face să zâmbesc. Poate că nu mă pricep foarte bine să flirtez, însă remarca asta a fost foarte sexv. Bravo mie. îmi perii dinţii, mă spăl pe faţă cu o bucată de săpun care are aromă de portocală şi cedru şi-mi trag peste cap tricoul lui Easton. îmi ajunge până aproape de genunchi. Când mă-ntorc din baie, luminile sunt deja stinse. — Ai terminat? se aude vocea sa gravă. Brusc intimidată, mă îndrept repede către patul uriaş şi mă bag în aşternuturi. Patul e suficient de mare pentru ca toţi cei cinci fraţi Royal să încapă în el. Aud sunetele pe care Easton le scoate pregătindu-se de culcare şi mi se par stranii. Sunt obişnuită cu tăcerea, cred, pentru că am locuit singură în acel apartament şi, după lipsa pozelor de pe reţelele de socializare, se pare că n-am avut mulţi prieteni. E plăcut. Nu, plăcut e puţin spus. Este... minunat şi nu vreau să mă întorc la momentul din viata mea când nu existau alte sunete în afară de cele scoase de mine. Cred că de aceea, când soarele meu personal iese din baie frecându-se pe păr cu un prosop, spun: — Patul e destul mare să poată încăpea o familie în el. El rămâne nemişcat. t — E gigantic.

Mă ridic în capul oaselor, întind mâna în cealaltă parte a patului şi ridic pătura. — Urcă. 310 conrwcjon ^ 'fotul dărâmat IV CC, Iiartlcy Wright, ai do gând să mă dezvirginozi? aclamă el cu uimire prefăcută. Sau poate că e dorinţă camuflată. Cine ştie? __ Nu în noaptea asta. Ştiu că e prima oară pentru tine, aşa că vreau să te iau mai uşor. Vom începe prin a împărţi patul. East aruncă prosopul în spatele său, stinge lumina şi se aruncă pe saltea, aterizând jumătate peste mine şi jumătate pe pat. — N-am încredere în tine, mă tachinează el. — îmi dau seama, spun sec în timp ce împing unul din braţele sale de pe mine. Eşti imaginea vie a unui virgin speriat. — Ştiu, nu-i asa? >'> îi arunc o pernă în cap. — Bagă-te sub pătură. El ia perna, şi-o vâră sub cap şi se instalează astfel încât să stea întins lângă mine. — Nu ţi-e frig? întreb, încercând să nu mă zgâiesc la pieptul său gol. Easton Royal nu poartă pijamale şi sunt destul de sigură că, dacă ar fi singur, n-ar purta nimic în pat, nici măcar boxerii lui negri. — După cum am spus, aici e vorba despre o chestiune de încredere. Vorbele lui mă fac să cred că nu în legătură cu mine îşi face griji, ci în propria capacitate de a-şi ţine mâinile acasă — mâinile pe care şi le-a vârât sub cap. — Putem să ne prefacem că suntem puritani şi să folosim pernele pe post de despărţitor, sugerez eu. — Ce naiba e un despărţitor? 311 Erin Watt — Un buştean sau un sac pe care-l aşezi între doua persoane înainte ca acestea să se căsătorească. în felul ăsta, ele se pot obişnui să doarmă împreună, fără a renunţa la preţioasa lor virginitate. — Hart, tu îti aminteşti cele mai ciudate lucruri. îmi tresaltă inima, aşa cum se întâmplă ori de câte ori foloseşte acea poreclă. De parcă aş fi inima lui. De parcă i-aş aparţine. îmi aţintesc privirea în tavan. — Am de gând să memorez o grămadă de chestiuni aleatorii ca să am capul plin de ele. Poate scopul meu în viaţă e să devin campioană la Rişti şi câştigi. Voi sări peste colegiu, îmi voi petrece timpul memorând cărţi de cultură generală şi voi câştiga un milion de dolari la un concurs televizat. — Bine, zice el simplu de parcă ideea mea nu e cel mai straniu lucru din lume. — Cred că ai fi de acord chiar dacă ţi-aş zice că vreau să devin acrobată la trapez şi să plec cu circul. îl simt că se răsuceşte pe-o parte. îmi întorc capul şi-l văd zâmbind la mine. — în primul rând, să fii acrobată la trapez e ceva sexy. în al doilea rând, circul e o chestie beton. în al treilea rând. întinde mâna şi-şi trece o mână peste părul meu. — în al treilea rând, te iubesc, Hart. Deci, da, dacă vrei să lucrezi la circ sau să vinzi reviste din usă în usă sau să / f

lucrezi ca vânzătoare la mail, atunci n-am nimic împotrivă. Orice te face fericită. Mă iubeşte? / Oh, Doamne Dumnezeule! Uneori, spune cele mai neaşteptate lucruri. Inima mi se întoarce cu susul în jos, simt căsuţa cu fluturi din stomac zguduindu-se ca după 372 fiction connection Regatul sfărâmat lin uragan şi lacrimile îmi străpung ochii. Clipesc: cu furie pentru a le înăbuşi. _ Spui asta doar ca să te invit să-mi fi partener la numărul meu de circ. îmi îndepărtează lacrima asta idioată care mi-a scă pat cu degetul mare. — Cu siguranţă. Trebuie să fiu acolo, dacă ai de gând să urci sub cupolă într-un costum mulat şi să arăţi incredibil de sexy. Nu-i pot lăsa pe femeia cu barbă sau pe dresorul de lei să-mi fure iubita. Pentru că el e Easton Royal, iar eu nu mă pot controla deloc, din cauză că inima mea suferindă are nevoie de tot soarele din lume, din cauză că-l iubesc la rândul meu, mă arunc în braţele sale şi-l sărut. Intenţionam să fie doar un sărut, un pupic chiar, însă nu mă pot opri. îl sărut la nesfârşit şi brusc mâinile mele îi caută nasturele de la jeanşi. Degetele mele desfac fermoarul. Gura mea îi atinge maxilarul şi gustă din lobul urechii sale, apoi din pielea sărată de pe gât. El mă lasă să fac toate aceste lucruri până când rămâne sub mine, gol cu excepţia unei perechi de boxeri negri. — Ai terminat? întreabă el atunci când şi aceştia dispar. — Nu încă. Obrajii mei se încing în timp ce-l admir. îl admir în întregime. E frumos într-un fel în care nu mă aşteptam să fie. Nu sunt cine ştie ce amatoare de penisuri. în general, le găsesc neatrăgătoare. N-am petrecut niciun moment căutând pe internet aşa ceva, însă Easton? Nu mă pot împiedica să nu mă zgâiesc la el — de la părul lui cas- taniu mătăsos până în vârfurile degetelor picioarelor sale anormal de atrăgătoare, Easton Royal e perfecţiunea 313 Erin Watt întruchipată. Pieptul sau e puternic, iar abdomenul l)ine definit. Are coapse masive şi picioare lungi. Pare puternic în toate detaliile care-l compun. Mâinile sale alunecă în jos. îşi cuprinde penisul şi-] strânge atât de tare încât articulaţiile degetelor i se albesc. — Ma înnebuneşti, Hart. O să rezist doar două secunde, dacă nu încetezi să mă priveşti. — Nu mă pot abţine. El răspunde exploziv, trăgându-mi tricoul peste cap şi ridicându-mă de pe saltea pentru ami scoate pantalonii. Se aude zgomotul unei pânze sfâşiate, o înjurătură, apoi o exclamaţie satisfăcută: „în sfârşit!" Se opreşte când rămân doar în lenjeria intimă. Mâinile sale îmi ating şoldurile cu mângâieri lungi şi afectuoase. Urmăreşte contururile trupului meu, abdomenul, spinarea arcuită. Gura sa se mută de la buzele mele la maxilar, în josul gâtului şi de-a lungul claviculei. îmi sărută curbura sânilor. întinde mâna între noi pentru a-şi pune un prezervativ7. — Eşti în regulă cu chestia asta? .Are ochii aprinşi şi e înfierbântat tot. Buzele îi sunt umflate de la dinţii si limba mea. t t

în toată viaţa mea n-am fost mai pregătită. — Da, spun cu o nerăbdare stânjenitoare. El se răsuceşte şi se aşază deasupra mea. — Ţine minte, ia-mă uşor. E prima oară pentru mine, şopteşte el înainte ca eu să mă las în jos. Nu ştiu dacă pentru mine este prima sau a cincizecea oară, însă nu contează, pentru că e prima oară pentru noi. El scrâsneste din dinţi si pe frunte i se formează câteva broboane de sudoare. Degetele sale îmi cuprind 314 fiction connection Heqatul «aromat soUUirilo şi întregul lui trup e tensionat sul) mine. Venele gâtului său se încordează în timp ce se străduieşte să nu si piardă contiolul. — Hart, spune el cu răsuflarea întretăiată. — Past, suspin eu. Poreclele noastre au înţelesuri siropoase cărora niciodată nu le putem da glas din cauză că sentimentalismul ar distruge tot farmecul. însă aici, în acest moment, le putem gândi. Putem să le explicăm cu trupurile noastre. Pot explica faptul că el e soarele meu, căldura mea, steaua mea călăuzitoare. Estul13 meu. Pot explica faptul că eu sunt sufletul lui, scopul lui, iubirea lui. Inima14 lui. Ne tăiem reciproc răsuflarea, apoi ne-o redăm până devenim o singură fiinţă, o singură inimă, un singur trup. E erotic şi ameţitor — o senzaţie de înalt din care nu vreau niciodată să cobor. însă el mă prinde în timp ce-mi pierd controlul. Mă strânge la pieptul său larg, braţele lui calde ţinându-mă aproape. îmi şopteşte că nu-mi va da drumul niciodată, nu va înceta să mă iubească niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată. 13 14 luvinte; „East" în limba engleză înseamnă est (punct cardinal), uvinte între „Hart" şi „Heart" (inimă) care în limba engleză se proa fel. 315 Capitolul 30 Hartley După cea mai palpitantă noapte din viaţa mea, credeam că a doua zi de dimineaţă voi fi în al nouălea cer. însă micul dejun e un moment posomorât. Toată lumea se întâlneşte în bucătărie, mănâncă diverse shake-uri cu proteine, terci şi cereale pregătite de Sandra, bucătăreasa lor. Doamna respectivă are vreo cincizeci şi cinci de ani şi tocmai s-a întors după un concediu prelungit în care a avut grijă de nepotul nou-născut. Eu şi Ella punem masa, în timp ce băieţii coboară pe rând, bălăbănindu-se. Sebastian e primul. îmi aruncă o privire, înjură, înşfacă un suc de fructe şi dispare. Sawyer e următorul. Mă aştept ca şi el să imite comportamentul fratelui său, însă el îşi ia o porţie de terci de la bucătăreasă şi se aşază la masa care dă înspre imensa curte din spate, piscină şi oceanul de dincolo. Cu doar cinci minute înainte să plecăm, soseşte şi Easton. — El întârzie în permanenţă, şopteşte Ella. Ne alăturăm lui Sawyer la masă. 316 fiction connection Rtyatuf iftirflnm ___________ K drăguţ, aşa că presupun că poate scăpa basma

curata. _ FI e chiar aici, se lamentează Easton, lăsându-şi trupul sexy să se prăbuşească în scaunul de lângă mine. __ Nu e o persoană matinală, nu? o întreb pe Ella. _ Nu prea. Când m-am mutat aici prima oară, am crezut că e un adevărat vampir, pentru că stă treaz toată noaptea şi doarme ziua. — Dacă vrei să ştii adevărul... şoptesc eu. Nu i-am văzut trupul în lumina soarelui, aşa că e posibil. — Pe bune. Sunt. Chiar. Aici. — Eu i l-am văzut, declară Ella. Ea îndreaptă lingura înspre piscină. — Şi trebuie să raportez cu tristeţe că nu sclipeşte nimic. — Chestia asta s-ar putea schimba. Am un fard dat naibii care se numeşte Glitter Bomb15şi am putea să i-l aplicăm pe pectorali. — Oh, da, când se va încălzi, hai să încercăm asta. Lângă mine, Easton bombăne că n-ar fi trebuit să mă aducă niciodată aici, însă ştiu că mă tachinează. M-a trezit în cel mai frumos mod posibil şi m-a anunţat, chiar înainte de a ne da jos din pat, că aceasta era deja cea mai luminoasă dimineaţă din viaţa lui. A fost cu siguranţă cea mai activă dimineaţă a mea. t Iar noaptea trecută a fost... nici nu pot descrie acest lucru în cuvinte. Easton a fost atât de tandru şi atât de minunat şi... Obrajii mi se încing în timp ce-mi amintesc cât de încet s-a mişcat, cât de răbdător a fost cu mine. Având în vedere reputaţia sa de afemeiat, credeam c-o să se gândească numai la el, însă n-a fost deloc egoist. A fost... minunat. Obrajii mi se încing şi mai tare. Bombă cu sclipici. 317 Erin Wat! CAI siguranţa trebuie sa ne luăm un pat în apartament, unul mare chiar. Mă întreb daca există aşternuturi care să nu se desprindă de pe pat? Ar fi drăguţ să existe. Ella oftează prelung şi deznădăjduit şi ne face pe toţi să ne întoarcem către ea. — Ce e? întreabă Easton. De data asta arată spre mine cu lingura. — Recunosc acea privire matinală extaziată. Pe vremuri era şi privirea mea, se plânge ea. Slavă Domnului că sezonul ăsta stupid de fotbal e aproape pe teminate şi o să apuc să petrec mai mult timp cu Reed. De dincolo de masă, Sawyer îşi împinge castronul deoparte. — Putem vorbi despre altceva în afară de faptul că voi două v-o trageţi cu fraţii mei? Devin stacojie la faţă şi încep să mă bâlbâi. — Noi... eu... a fost... n-am făcut nimic. Easton întinde mâna şi-l pocneşte pe fratele său peste frunte. — Taci din gură, o faci pe Hartley să se ruşineze. — Şi eu? întreabă Ella pe un ton ofensat. — De când te ruşinezi tu? O mângâie pe cap, se ridică în picioare şi mă sărută pe creştet. — Mai bine am pleca. Ella conduce ca o bunicuţă de nouăzeci de ani, aşa că, dacă nu plecăm acum, vom întârzia. — Respect limita de viteză, protestează ea. — După cum am spus, stilul bunicuţa.

Ella încearcă să-l lovească, însă Easton se fereşte. Se fugăresc amândoi prin bucătărie în timp ce eu şi Sawyer îi privim de la masă. într-o zi, eu şi Dylan vom fi la fel una cu cealaltă — relaxate, fericite si iubitoare. 318 fiction connection Regatul %faramnt rr0fit de momentul de intimitate pentru a mă întoarce către Sawyer. _Mu ştiu dacă lucrul acesta te va enerva, însă îmi pare ran în legătură cu accidentul şi cu fratele tău. El îşi coboară privirea înspre castronul aproape gol şi mişcă lingura fără niciun scop. Nu ştiu ce gânduri îi umblă prin cap până în momentul în care ridică privirea pentru a o întâlni pe-a mea. __ N-a fosţ vina ta şi amândoi ştim asta, zice el pe un ton jos şi resemnat. Conduceam prea repede. Eram... distraşi de porcăria care se întâmpla în Rover, aşa că nu te mai scuza. Seb îşi va reveni. Tocmai eram în mijlocul unor... chestii, spune el. Mă întreb ce înseamnă chestii, însă simt că nu e nici locul, nici momentul să lămuresc problema. Pur şi simplu, sunt uşurată că el simte asta. Nu vreau ca Easton să se îndepărteze de familia lui şi să mă aleagă pe mine. — Ai terminat? înclin capul înspre castronul lui. îl duc eu la chiuvetă. Dă din cap şi-l împinge în direcţia mea. Priveşte nefericit înspre uşă, aşteptându-l probabil pe fratele său — care, probabil, aşteaptă ca eu să plec înainte de a-şi face apariţia. Sper că are dreptate şi Sebastian chiar îşi revine, pentru că această dragoste dintre mine şi East e atât de nouă, încât nu-i va lua mult ca să se stingă complet. în dmm spre şcoală, îmi las capul să se sprijine pe te- tieră şi ascult în timp ce Easton şi Ella pălăvrăgesc despre vacanţa de Ziua Recunoştinţei şi cea de Crăciun. Amândoi speră ca echipa de fotbal de la State s-o zbârcească în ultimele câteva partide, astfel ca Reed să nu meargă la un meci de Super Bowl. Easton zice că ar trebui să mearga la Aspen şi Ella vrea să meargă undeva la căldură. 319 Erin Watt — Este iarnă, îi spune ea în timp ce conduce cu aproape opt kilometri la ora sub limita de viteză. Şi, în timpul iernii, oamenii merg în locuri calde. — Nu, în timpul iernii, mergi în locuri cu zăpadă, pentru că zăpada e acolo doar o perioadă scurtă. în lume va exista în permanenţă un loc unde e cald, contracarează el. — Pe Everest e mereu zăpadă, declară Ella. — Nu poţi schia pe Everest. Se răsuceşte pe locul său. — Iubito, susţine-mă şi pe mine aici. Deschid un ochi. — în Dubai nu poţi schia tot anul? Cred că am citit chestia asta odată. — Asta-i ceea ce-ţi aminteşti? zke el cu o voce rănită. Trebuia să fii de partea mea. Să inventezi porcării care să mă susţină. ) — Nu pot. Solidaritate între surori şi aşa mai departe. Ella ridică un pumn victorios. — Solidaritate de care? exclamă East. Atunci cum rămâne cu azi-dimineaf \ când limba mea era în... t Mă lansez în faţă şi-i pun o mână peste gură. El îmi linge podul palmei. Ţip şi mă las pe spate.

— în gura ta, termină el, cu o sclipire poznaşă în privire. Ce crezi că aveam de gând să spun? — Nimic. N-aveai de gând să spui nimic. Mă uit urât la el, însă pe dinăuntru inima mea face mici salturi de fericire. Ador tot ce am făcut cu East azi-noapte. Şi... da... n-am niciun fel de reclamaţie în legătură cu limba lui. — Şi am ajuns. Salvaţi de clopoţelul de la Astor Park, anunţă Ella în timp ce întoarce în parcarea şcolii. 320 fiction connection Regatul sfărâmat ŢSJU ştiu cine a fost salvat — eu sau Easton. în timp ce mergem toţi trei pe trotuarul lat ce duce spre clădirea principală, privirile de care avem parte sunt de-a dreptul comice. Gurile rămân deschise, unii se opresc din mers, conversaţiile încetează brusc. Dacă ochii ar putea cădea din orbite, asfaltul ar fi înţesat cu globi oculari. East se opreşte în mijlocul trotuarului, chiar în mijlocul treptelor şi se întoarce cu faţa înspre un grup de elevi şocaţi. Vreau să intru mai repede în clădire, însă braţul lui puternic în jurul taliei mele mă împiedică să dau bir cu fugiţii. — Pentru că sunt o persoană săritoare şi altruistă, am de gând să răspund la întrebările voastre înainte de începerea orelor, astfel încât să vă puteţi concentra înăuntru asupra porcăriilor voastre, în loc să vă irosiţi timpul inventând poveşti. Da, eu şi Hartley suntem împreună. Da, familia mea e de acord cu asta. O atinge uşor pe Ella, care dă din cap. — Da, Hartley are încă amnezie şi, da, o să bat măr pe oricine o face măcar să se încrunte. Dacă o faceţi să plângă, veţi avea atâtea oase rupte, încât va fi nevoie de nenumărate vapoare de oţel chinezesc ca să vă asambleze la loc. Spune toate astea cu un zâmbet larg şi un ton normal, motiv pentru care, probabil, sună şi mai înspăimântător. — Aveţi întrebări? strigă el. Tăcerea e asurzitoare. Easton zâmbeşte şi mai larg, îşi împreunează mâinile şi zice: — în regulă, atunci. Vă mulţumesc că aţi venit la conferinţa mea de presă. Ne vedem înăuntru. Se întoarce şi ne îndeamnă pe mine şi pe Ella să intrăm. Erin Watt — Era necesar? Sunt sfâşiată între jena faţă de ceea ce tocmai s-a întâmplat şi faptul că trebuie să recunosc că-mi place la nebunie această situaţie. — Era necesar, răspunde Ella în locul lui. Mai ales când îşi va face apariţia şi Seb. Vrem să arătăm un front comun. Anul trecut, cei din familia Royal umblau de colo colo ca nişte zombi şi şcoala o luase razna. Au fost multe intimidări, care n-au încetat până nu ne-am unit şi am lucrat ca o echipă. E bine ca rechinii de la Astor să ştie că membrii din familia Royal se vor susţine unii pe alţii. în fine, ne vedem la prânz. Face cu mâna şi o zbugheşte, alăturându-se unei brunete care o îmbrăţişează imediat. ;t — Aceea e Val, cea mai bună prietenă a Ellei. Ai mai întâlnit-o o dată, pe ponton, îmi şopteşte East în ureche. Iar aceea e Claire, fosta mea iubită. Arată discret înspre o fată delicată cu aspect de păpuşă ce priveşte în direcţia noastră cu nişte ochi trişti. — îţi arăt diferite persoane, ca să nu fii surprinsă. Hai să mai vedem. Ar trebui să-l întâlneşti pe Pash. E cel mai bun prieten al meu, în afară de fraţii mei.

Se uită în jurul său. Face tot timpul astfel de gesturi — aceste lucruri dezinvolte, gesturi aparent lipsite de importanţă, care-mi transformă măruntaiele în jeleu. Acum câteva minute şi-a anunţat intenţia de a mă pune sub protecţia familiei Royal, iar acum e nerăbdător să-mi împărtăşească cele mai nesemnificative părţi ale vieţii sale. Nu vrea să mă simt lăsată deoparte. A îmi trec degetele peste mâna care-mi mângâie umărul. 322 fiction connection W,turnai O să-l ''>*â,ncsc mai ,ilrziu- Mâine. Acum avem ori FI îmi zâmbeşte, încălzindu-mă pe dinăuntru. Propriul meu soare. pimineaţa trece repede. Easton e la toate orele mele Recunoaşte că n-a fost o coincidenţă, ci s-a insinuat la ele de capul lui. Nu mă deranjează. E plăcut să nu te simţi izolat. Sunt o grămadă de priviri care ne fixează Insă statura înaltă a lui East e un scut formidabil. Când mergem să luăm prânzul, mă conduce departe de colţul meu. — Sunt insecte acolo, îţi aminteşti? — Ah, da, corect. Mi-a spus Bran. El se încruntă. — Şi eu ţi-am spus, înaintea lui Bran. Mă întorc pentru a-mi ascunde un zâmbet. Micile lui gelozii prosteşti sunt adorabile. — Bran e un tip de treabă. Ai putea fi prieten cu el. — Am fost prieten cu el până a încercat să-mi încalce teritoriul, bombăne East pe sub mustaţă în timp ce-i întinde casierului cârdul său de identitate. — Ce ţi-a încălcat? întreb cu o sprânceană ridicată. — Teritoriul nostru? contracarează el într-un efort de a se salva. Eu întind banii. — Nu cred că-i mai bine asa. f îmi dă mâna deoparte şi-i dă cârdul său casierului. — Nu-l poţi folosi de două ori, îi reamintesc. — De când? Face semn înspre casier. — Foloseste-1. t A ---------- Iîî Tipul îşi muşcă buza de jos. Erin Watt — N-avem voie să facem asta. — Foloseşte-l, repetă East, pe un ton şoptit, dar ferm. Casierul face ce i se spune, tranzacţia e efectuată şi ne luăm tăvile, pentru ca următorul elev să poată plăti. — înainte nu voiau să procedeze aşa, îi spun Iui East, omiţând detaliul că Bran fusese cel care se oferise să plătească anterior. — E o regulă stupidă pe care nimeni n-o aplică. Ei sunt plătiti, deci care e marea problemă? Se opreşte la masa de lângă geamul imens ce dă către terenul de sport. Ella şi prietena ei, Val, stau la masă, la fel şi gemenii. Acum, că sunt amândoi, e şi mai greu de spus care din ei e Sebastian şi care eSawyer, însă presupun că mutra încruntată îi aparţine lui Sebastian, în

timp ce chipul îngândurat e al fratelui său. Fac semn cu capul înspre amândoi şi şoptesc „bună". Sebastian se preface că vomită atunci când mă aşez. E jenant pentru toţi, însă sunt sigură că, dacă plec, aş provoca mai mult scandal decât dacă aş rămâne. Dilema mea este momentan întreruptă de telenovela ce se petrece două mese mai încolo. Vechiul meu amic, Kyle, stă lângă masa unde Felicity e aşezată împreună cu grupul ei. Are o tavă în mână şi e evident că vrea să li se alăture. E la fel de evident că Felicity nu vrea asta. Ea îşi aşază poşeta pe locul liber de lângă tava ei. — E ocupat, zice ea. — De cine? o provoacă el. Locul ăsta a fost liber în ul- timele cinci minute. Şi, în afară de asta, ai zis că pot sta lângă voi. Cred că glumeşti, zice ea pe un ton ridicat şi plin de dispreţ. Eşti un profitor. Noi nu stăm cu sărăntocii. — Sărăntoc? şoptesc către East. 324 fiction connection Ut,ii ici tuinl meu lie m.lMir;ire a ruşinii porneşte alarma fi urîisi |M* lip pentru (ă mi-a îndrugat o mulţime d<' mim dimi, ms.1 genul .1st;» de umilire la şcoală e îngrozitor Nu asia ml-îii spus până ac iun, Cred ( ii glumeşti. N-aş invita nu îndată un tip obiş- iniii ea Hm* sil mănânce împreună cu fetele mele. Iată) pe mâini/ .^tii
— Ce anume îţi dă dreptul să tratezi oamenii în felul ăsta? urlu eu. Ea clipeşte derutată. Pe bune? Oare chiar a uitat ce i-a făcut lui Kyle? — Kyle? precizez eu. Cum îndrăzneşti să-l tratezi de parcă e un gunoi de pe talpa ta? Pe chip i se citeşte faptul că în cele din urmă a priceput. Apoi izbucneşte în hohote de râs strident. — Vorbeşti serios în acest moment, Wright? Ce-ţi pasă ţie cum îl tratez eu pe ratatul ăla? îţi dai seama cât de uşor a fost să-l fac să fie de acord să se joace puţin cu bietul tău cap buşit? Râde din nou. — M-a costat mai puţin decât plătesc la curăţătorie ca să se ocupe de uniforma mea. 326 fiction connection Reiatul sfărâmat lacc senin înspre cămaşa alba şi sacoul imaculat je retori la aceasta uniforma? Cu un zâmbet larg, răsucesc sticla şi o vărs toată pe FClidty. Se lasă un moment lung de tăcere. Apoi aud chicotitul familiar al lui Easton. Ţipătul îngrozit al lui Felicity răsună în toată sala de mese. îl urmează repede un alt ţipăt, scos de prietena ei, Skyiar, care sfârşeşte prin a fi victimă colaterală. Puţin din lichidul roşu şi acidulat a împroşcat şi sacoul ei din lână virgină de la oile din Spania, iar ea se agaţă cu mâinile de rever, în timp ce plânge cu lacrimi mari. — Sacoul meu! se văicăreşte Skyiar. — Târfă nenorocitul Felicity sare în picioare cu hainele pătate de roşu şi udă leoarcă. Ridică mâna pentru a mă pocni. însă nu-mi ajunge la faţă, pentru că podeaua e plină de suc, iar balerinii ei de firmă alunecă în acea băltoacă... ...şi aterizează cu faţa pe podeaua lucioasă. Râsetele izbucnesc în încăperea cavernoasă, în timp ce toţi o privesc cum încearcă să se ridice, însă fără succes. Alunecă mereu, ridicându-se şi prăbuşindu-se iar, ca într-un scheci comic. Arunc o privire ucigătoare înspre mulţimea adunată şi ridic mâna pentru ca râsetele să înceteze. Intenţia mea n-a fost de a o face de rahat pe Felicity sau de a-i face pe toţi să râdă. Acest lucru n-ar fi cu nimic mai bun decât ce i-a făcut ea lui Kyle, pe care nici măcar nu-l plac! însă e nevoie de o precizare. — Nu eşti mai bună decât noi, oricare dintre noi, mă răstesc la ea. Doar pentru că familia ta o poate cumpăra şi vinde pe a mea de o sută de ori la rând, doar pentru că tu Erin Watt 328 şi prietenele tale idioate nu sunteţi «ii< i cu bwse şi aveţi fonduri fiduciare considerabile, nimic din toate astea nu vă face mai bune decât oricine altcineva. Şi nu-ţi dă dreptul să umileşti oamenii, să-i foloseşti sau „să te jorj cu capetele lor". Furia îmi gâlgâie în gâtlej. — Felicity, jur pe Dumnezeu — dacă te mai văd vreodată tratând pe oricine cu superioritate, voi face mult mai mult decât să vărs suc pe tine! îi arunc o privire încruntată şi ameninţătoare.

—

O să-ţi dau un şut în fundul ăla blestemat. Se aude un chicotit familiar. La naiba, Easton, sunt în toiul reprezentatei mele de şmecheră. Probabil că el îmi sesizează iritarea, pentru că face câţiva paşi în faţă şi zice: — Vă mai amintiţi când Ella a târât-o pe Jordan Carrington de păr prin toată şcoala? Se întoarce înspre Felicity şi-i transmite: — Ei bine, Hart va face de două ori mai mult. — Poţi fi sigură de asta, confirm eu. Deschide gura de parcă ar vrea să spună ceva, apoi, cu chibzuinţă, o închide, trece razant pe lângă mine şi iese în grabă din încăpere. — Măiculiţă, zice prietena Ellei, Val, de îndată ce Felicity a dispărut. Asta a fost meserie, Hartley! Ridică o mână pentru a bate palma cu mine. Bat palma cu ea şi simt cum încep să mi se înroşească obrajii în timp ce şi alţi elevi vin să mă felicite sau să-mi spună cât de grozavă a fost chestia asta. Există totuşi o persoană care nu pare deloc impresionată de isprava mea. fiction connection duiumul vărsai ceva |>o <> târfă oarecare, zice Sebastian vil pn 1 v ITiai eroină! *'<,V'seb! 'I avertizează Sawyer, — Nu. (îoamănui furios taie aerul cu mâna. __ c:inc dă doi bani pe faptul că a pus-o La punct pe Hicity? Nu-mi vine să cred că trebuie să stau în preajma icestei târfe. A fost şi aşa destul de rău că a trebuit să cobor la micul dejun în propria casă, iar ea stătea la masă de parcă n-ar fi intrat cu maşina în partea laterală a Rover-ului meu, aproape omorându-ne pe mine, pe fratele meu şi pe iubita noastra... — Fosta, intervine Sawyer. Sebastian îl ignoră. — ...iubită care nici măcar nu mai vorbeşte cu noi. Acum mai stă şi la masa familiei noastre de la Astor Park? Şi ajunge să fie tratată de parcă e mare eroină? Vouă, oameni buni, nu vă pasă nici cât negru sub unghie că am fost în coma aia nenorocită din cauza ei? — Seb, omule, nu mai fi aşa, îl roagă Sawyer. — Văd că te-ai transformat într-un fătălău de la accident, spune fratele lui pe un ton batjocoritor. Vă spun: fie scăpaţi de târfa asta, fie scăpaţi de mine. Se ridică de pe scaun şi iese valvârtej din sala de mese. — N-a vorbit serios. . East se întoarce către mine, trecându-şi mâna de-a lungul spatelui meu. Lin ghimpe de disconfort urmează calea palmei sale. Nu mi se pare corect să accept consolare din partea lui. Nu merit asta. ~~ Eu... eu trebuie să merg până la toaletă. 329 Erin Watt Sar ui picioare. — Stai, Hart... — Las-o sa se duca, o aud pe Lila spunandu-i. Sunt sigură că par caraghioasă, pentru ta sunt a treia persoană care iese în fugă din sala de mese în numai că- teva minute. Dar ar fi fost şi mai râu daca aş fi rămas acolo, cu toată vinovăţia care mă apasă. Nu ştiu cuin pot îndrepta lucrurile cu Sebastian, însă pot începe prin a-mi cere scuze. în această dimineaţă i-am cerut iertare lui Sawyer, însă n-am apucat să-i cer

scuze şi fratelui său geamăn. Cuvintele nu înseamnă mare lucru, însă pot fi un început. Fug de-a lungul coridoarelor căutându-1, însă nu-l văd deloc. Mă opresc lângă un indicator pe care scrie „Vestiar bărbaţi". îmi lipesc urechea de uşă şi aud un scârtâit de adidasi. ;/ Trăgând cu putere aer în piept, bat la uşă. — Sebastian? Sunt Hartley Wright. Pot vorbi un minut cu tine? Vreau să-mi cer scuze. Se aud şi mai multe scârţâituri în timp ce cineva se apropie de uşă. — Mulţumesc, spun, apoi scot un mic ţipăt în momentul în care uşa se deschide larg şi-l văd pe Kyle Hudson în locul lui Sebastian Royal. Şi mie îmi datorezi scuze, zice Kyle printre dinţi. Fac un salt înapoi. — De ce-ţi datorez? — Pentru că exişti, târfă proastă. Doamne, am obosit să tot fiu numită târfă. Mai întâi Sebastian, acum şi Kyle? Şi când te gândeşti că acum câ- 330 leva minute îl apăram în faţa lui Felicity. fiction connection Regatul sfârâmat Aş putea riposta printr-o insulta, însă ce se Nl_ar nunii iarăşi târfă, lucru de care, după ci.............................................................,/VI1 am spus, m-am plictisit. Aşa că-i întorc spatele şi plec. Sau încerc. sens ar avea? cum tocmai 0 mână cărnoasă cu degete groase ca nişte crenvurşti îmi aterizează pe umăr şi mă trânteşte de dulapuri. Aterizez cu o bufnitură zdravănă, care, pe moment, mă lasă fără suflu. __ Ştii, acum eşti pe cont propriu. Fraţii Royal rămân uniţi, aşa că Easton Royal o să-ţi dea un şut în fund, care o să te lipească de trotuar. Kyle se apropie ameninţător. Mă uit în jurul meu căutând ceva pe care să-l pot smulge de pe pereţi să i-l trântesc în capul ăla mare. — Dacă te apropii cu scula de mine, ţi-o tai. El mă împinge din nou. — De parcă aş avea de gând să-mi vâr scula în păsărică ta jegoasă. Nici să nu te gândeşti la asta. Asta-i o avanpremieră la cum va arăta viaţa ta până în ziua absolvirii. Nu-i văd pumnul care loveşte. E ceva la care nu m-am aşteptat deloc. Credeam că va încerca să mă pipăie, să-mi vâre limba în gură. Credeam că o să-mi ridice fusta şi aveam deja pregătit genunchiul pentru asta. N-am crezut nici într-un milion de ani că mă va lovi. Pumnul — alimentat de furia unui băiat de o sută şi ceva de kilograme, care se simte umilit şi neputincios — mă izbeşte direct în măruntaie. Mă îndoi de durere şi conţinutul prânzului îmi ţâşneşte afară. Lovitura îmi taie răsuflarea şi mă face să cad în genunchi. Respir cu dificultate. Cu coada ochiului, văd un mocasin care se trage înapoi. Mă va lovi cu piciorul ţipă un avertisment mintea Erin Watt mea. Mă ghemuiesc sub forma unei mingi ca să mă apăr şi încerc să mă rostogolesc din calea mocasinului. Nu reuşesc s-o fac la timp şi bumbul tare ai pantofului mă izbeşte într-o parte. Printr-o ceaţă de lacrimi şi durere, încerc să-mi dau seama cum să scap de chestia asta. Undei un loc sigur? într-o clasă? Există oare vreo sală prin apropiere? Haide, Hart! Ridică-te, ţip în gândul meu.

Totuşi mă doare când mă mise. Aud un hohot de râs, t f apoi un târşâit de picioare, apoi mai multe voci care se întrerup brusc. — Ce mama dracului se întâmplă aici? Răgetul lui Easton zguduie, efectiv, coridoarele. Deasupra mea, Kyle se bâlbâie: — H-h-hei, Easton. Târfa asta s-a împiedicat şi a căzut. Probabil voia să-mi sugă sula, însă i-am spus nu, mersi. E un talmeş-balmeş de mişcare pe care n-o pot distinge, apoi două trupuri se izbesc de podea lângă mine. Aud sunetul greţos de piele care se izbeşte de altă piele. Strig, cu o voce răguşită, ceva de genul „încetaţi" sau „ajutor" sau „nu". Nimeni nu-mi acordă nicio boabă de atenţie. Mă căznesc să mă ridic în picioare, ajutându-mă de mânerul dulapului pentru a sta în poziţie verticală. Mă ţin de partea laterală a corpului, întrebându-mă dacă nu cumva îmi vor cădea intestinele dacă îndepărtez mâna. Zgomotul luptei atrage atenţia tuturor. Elevii se adună la capătul culoarului. — O sută pentru Royal. — Nu face nimeni pariu cu tine. — Ce zici de o sută dacă Hudson rezistă cinci minute? — Bine, mă mai gândesc la asta. — Ce se întâmplă aici? încetaţi! Daţi-vă deoparte! 332 tiction connection Regalul tărâmul Un bărbat îndesat şi îmbrăcat într-o haină cu carouri îsi croieşte drum în faţa mulţimii. Easton e deasupra, făcând tot posibilul să-l ţină pe Eyle la podea. Kyle e nemişcat. Faţa îi e acoperită de sânge, la fel şi pumnul lui Easton. O îngrijorare reală pune stăpânire pe mine. Mi-e teamă că Easton i-a făcut lui Kyle ceva ireparabil. Au mai fost băgaţi la închisoare câţiva puşti pentru că au agresat alţi elevi. Ignorând durerea, mă precipit spre el şi-l prind de braţ în timp ce el îşi ia avânt pentru a-l lovi din nou pe Kyle. — Easton, gem eu. Te rog! El îşi lasă braţul în jos şi se uită la mine. Ceea ce vede trebuie să fie şocant, deoarece o expresie îngrozită îi transfigurează chipul. îşi dezgoleşte dinţii. — O să-l omor, zice el. — Nu! Nu-mi pasă de el, însă am nevoie ca tu să-mi fii alături. Gândul că soarele meu ar putea dispărea e îngrozitor. Aş prefera să încasez o mie de şuturi în stomac decât să se întâmple una ca asta. — DomnuleRoyal. Ajunge cu asta. încă un pumn şi te suspend. Nu-mi pasă cât de mult a donat taică-tău pentru această scoală. » — Easton, îl implor. Te rog! Braţul lui rigid se îndoaie foarte puţin. îmi lipesc gura de cotul său şi îmi şoptesc rugămintea pe pielea sa. — Haide să plecăm. I-ai plătit-o. Pe cuvânt, l-ai platit-o. — La naiba! Bine. îşi îndoaie braţul, punându-mi capul^pe umărul sau. îşi înclină capul şi-şi lipeşte obrazul de părul meu. Erin Watt — Pentru moment mă opresc, însă jur că, dacă se mai atinge de tine, o să-şi adune testiculele dintre dinţi până Ia absolvire.

— Mi se pare echitabil, spun eu, însă mă îndoiesc că Kyle va mai încerca ceva. Easton mă sărută tandru pe frunte, înainte de a se ridica în picioare. — Ce-ti face stomacul? t Se apleacă pentru a mă studia, ridicându-mi cămaşa. Mă lupt să-mi ţin cămaşa la locul ei, deoarece avem un public de vreo cincizeci de elevi, care privesc cu febrilitate în direcţia noastră. t — M-am simtit si mai bine. / t — Vreau să te duc la spital. — Nu, serios, sunt bine. — Domnule Royal, trebuie să vii la mine în birou chiar acum. Easton abia dacă se uită în direcţia bărbatului. — O duc pe Hartley la spital pentru a vedea dacă are hemoragie internă. Dacă ar muri pentru că m-aţi împiedicat să fac asta, s-ar isca, probabil, ditamai procesul. Buzele deja subţiri ale administratorului se transformă într-o linie inexistentă. — în regulă, însă mâine-dimineaţă la prima oră vă aştept pe toţi trei acolo. — Cu siguranţă. Easton n-are nicio intenţie de a participa la acea întâlnire, iar în ceea ce mă priveşte aş prefera să fiu exmatriculată. începem să ne ciondănim, dacă să merg sau nu la spital — lucru pe care-l refuz — şi dacă să mă scoată sau nu din şcoală — lucru pe care-l refuz, de asemenea. 334 fiction connection I jenant, îi spun, îngropându-mi faţa în pieptul său __ fac o chestie eroică aici. Nu e nimic jenant, afirmă el — Nu tu eşti cel care va merge pe un coridor în timp ce privit de vreo două sute de elevi. Există un elev, îndeosebi, a cărui privire nu vreau s-o întâlnesc. Satisfacţia maliţioasă de pe chipul lui Sebastian Royal în timp ce Easton mă ridică în braţe nu e o imagine pe care o voi uita prea curând. — Nu, toată lumea a intrat în clase. — îi aud. Nu e nimeni în clase. Din momentul în care Easton m-a ridicat de pe jos în jurul nostru s-a pornit un zumzăit. — Nu ştii să minţi. t / — Vor fi. Ella, poţi tine tu uşa? Se aude un zăngănit metalic în timp ce uşile de la intrare se deschid. — Mersi. Ne vedem acasă. — Mai rămâne valabilă chestia aia pentru diseară? întreabă Ella cu nelinişte în glas. Am suficientă energie pentru a ţine degetul mare sus, însă East trebuie să-mi ridice mâna destul de sus, deasupra umărului său, pentru ca Ella să vadă. — Aruncă-mi cheile de la maşina ta, surioară. Poţi lua un taxi până acasă cu Sawyer. Cumva, reuşeşte să le prindă fără a mă scăpa pe mine. — Ai fi putut opta pentru spital. Atunci, te-aş fi lăsat să mergi pe jos, turuie el în timp ce-şi croieşte drum către decapotabila Ellei. — Nu, nu m-ai fi lăsat.

— Ai dreptate. Nu te-aş fi lăsat. îţi promit că, dacă ajung să fiu bătut măr de cineva de două ori mai mare ca mine, mă poţi căra în spinare cât de mult vrei tu. 335 Erin Watt îşi îndoaie genunchii şi reuşeşte să deschidă uşa pasagerului din dreapta fără să mă scape. Mă strecoară înăuntru şi-mi pune centura, sărutându-mă din nou dulce pe frunte. — Mergem la apartament, da? Se opreşte înainte de a închide uşa. — Credeam că te duc acasă. Cum sa explic, într-o manieră drăguţă, că am senzaţia că fratele lui o să mă sufoce cu o pernă? — M-aş simţi mai bine la apartament. E mai plăcut acolo. Se-ncruntă bănuitor, însă geamătul meu neprefăcut de durere îl face să mă aprobe. — La apartament, atunci. Indiferent cât de mult încerc, nu-mi pot scoate din minte expresia chipului lui Sebastian. Mă urăşte. Nu ştiu dacă e din cauza accidentului sau din cauza celor întâmplate după accident, însă acesta e adevărul gol-goluţ. Chestia asta îmi provoacă mult mai multă durere decât mi-a provocat pumnul lui Kyle în stomac. De acel pumn mă pot vindeca. De acel şut mă pot vindeca. Pot trece peste un cuvânt urât din gura lui Felicity. Nu ştiu dacă aş putea trece peste ideea de a-l pierde pe Easton. Nu sunt pregătită ca lumea mea să devină din nou întunecată. însă care-mi sunt opţiunile? Nu-l pot despărţi pe East de familia sa. Ei sunt un întreg. Un puzzle care arată bine când toate piesele sunt puse Ia locul lor. — Te gândeşti atât de tare la ceva încât o să încetineşti f maşina. Ce s-a întâmplat? L-aş putea minţi. Ar fi uşor. Sau poate e o modalitate laşă de a scăpa. în felul acesta îmi pot spune că Easton fiction connection Hiyithli ‘,l',,/lnil,t „„ S-a luptat iK'ntni mim.-, iu felul acesta pot li.. victima ( cea ce e >' porcîîrio. Urăsc să tiu o victimă. I tacă amnezia ,ni-a itat o şansa nouă la viaţă, atunci n-ar trebui să-mi colorez viitorul cu minciuni şi autocompătimire. — Ratele tău nu mă place prea mult. — Deci l-ai văzut? îmi întorc capul către East. — Si tu? t El plescăie. — E greu să nu observ. Uite ce e, Seb s-a trezit din comă de numai câteva zile. Probabil nici n-ar trebui să fie la şcoală. Puştiul e slăbit ca un pisoi. O pală mai tare de vânt l-ar putea dărâma. Toate acestea, combinate cu despărţirea de Lauren, îl deprimă şi mai tare. Dă-i timp să-si revină. / Aş putea face acest lucru. Aş putea, de asemenea, să mă îndrăgostesc şi mai tare de Easton — atât de tare încât să simt că o parte din mine s-ar sfâşia în momentul în care ne-am despărţi. Sau aş putea apela la autoconservare. Acest lucru e opusul victimizării. Să fugi e cea mai deşteaptă opţiune atunci când te afli faţă în faţă cu pericolul. Sunt sigură că am citit chestia asta undeva.

— Nu-mi pot aminti evenimente, însă îmi amintesc sentimente. Ori de câte ori eram în preajma lui Kyle, exista o nefamiliaritate ciudată. Felicity îmi trezea teama. La fel şi taicămeu. Când mă gândeam la tine, aveam mereu această senzaţie de strălucire caldă. Când încerc să pătrund în nesfârşita cutie neagră în care cred că e încuiat trecutul meu, am acea senzaţie de monotonie. De parcă aş sta în mijlocul deşertului şi nu e nimeni în preajmă şi n-a fost nimeni în preajma niciodată. Strig cât pot de tare până nu mai am suflu, însă nu primesc niciun 337 Erin Watt răspuns. Nu e nici măcar un ecou. Sunetul e surd. Asta-i singurătatea şi, când mă gândesc mult la trecut, asta-i tot ce-mi amintesc. Nu vreau asta şi pentru tine. — Dar tu? Ce-ţi doreşti pentru tine? Doamne, de ce îmi pune aceste întrebări dificile? — Ceea ce vreau pentru tine şi ceea ce vreau pentru mine nu par să fie compatibile în acest moment. — Deci vrei să ne despărţim? Vocea lui e plată, aproape indiferentă. Mâinile îi stau relaxate în jurul volanului şi umerii nu arată niciun semn de încordare. în vreme ce eu sunt rigidă ca un băţ. — Nu ştiu care e răspunsul. Poate să aşteptăm. Aşteptam până îşi revine Sebastian. — Are o leziune cerebrală. De aceea e dat peste cap. Am citit despre asta noaptea trecută. E, de fapt, foarte obişnuit pentru cei cu leziuni cerebrale să se transforme în nişte ticăloşi furioşi fără niciun motiv. E posibil sa nu-şi mai revină niciodată. Atunci, ce facem? Nu-i răspund, pentru că, după cum i-am spus înainte, n-am vreun răspuns. Cel puţin nu unul pe care să vreau să-l rostesc cu voce tare. fiction connection Capitolul 31 Easton — Nu pot să cred că directorul ne-a lăsat să plecăm aşa, zice Hart în timp ce parchez lângă bordură maşina mică a Ellei. — Directorul Beringer e o persoană fără coloană vertebrală. Taică-meu l-a cumpărat de un milion de ori. Ultima dată a fost când Ella a târât-o pe Jordan Carrington prin toată şcoala. Jordan a meritat-o. Ea şi prietenele ei au tăiat părul unei fete, au dezbrăcat-o la pielea goală şi au legat-o cu bandă adezivă de partea laterală a clădirii principale. Ea rămâne cu gura căscată. — Poftim? — Astor Park era o casă de nebuni. — Era? — Sigur. Acum folosim steaguri atârnate pe stâlpi în loc de a-i lega pe unii cu bandă adezivă de ziduri. Ăsta-i progresul. Stai aşa. Vin eu să te iau. Sar din maşină şi ocolesc prin partea din faţă a maşinii pentru a ajunge la Hartley. Pumnii lui Kyle au 339 deotabibzat-o la propriu, pentru că se chinuie să iasă din maşini în momentul în care ajung ia ea, — Haide, iubito Lasâ-mâ să te a5ut. Ea se lasă pe spate pe locul ei cu un oftat neputincios. — Eu tot merg in parc în seara asta. — Vom vedea, spun eu pe un ton rezervat. Fata asta e la fel de slăbită ca un pui de pisică. N-o văd mergând in altă parte decât până

la baie. Dar n-are nicsun rost să mă cert cu ea în stradă. "îmi strecor mâinile pe sub trupul ei şi o ridic în aer. Nu cântăreşte mult. Nu cred că mănâncă aşa cum ar trebui. — Poţi lua tu mâncarea? Fac semn cu capul înspre punga de hârtie plină cu supă şi brânză Ia grătar pentru care neam oprit în drum spre apartament Ea întinde mana. schimonosindu-se din cauza efortului. — Pot merge, afirmă ea pe un ton lipsit de vlagă. — Ne-am certat şi Ia şcoală in legătură cu asta. O strâng mai tare in braţe şi încep să urc treptele. Trebuie s-c? las jos în momentul în care a;ung în capul scărilor pentru a putea descuia uşa. în ciuda asigurărilor ei repetate că e în regulă îşi tine o mână pe talia mea pentru a-şi menţine echilibrul. Nu-i atrag atenţia asupra acestui fapt. Dună ce deschid usa, o ridic iarăşi în braţe si o duc m apartament, fără să-i dau drumul până nu ajung la canapea. Mă opresc înainte s-o aşez. — Al nevoie Ia baie? — Mai degrabă aş lâsa-o pe Felicity sâ mă lege cu bandă adeziva de Astor Park decât să te las pe tine să mă cari >'// v/r-Cr/ Regatul sfărâmat până la baie, declară ea, şi expresia inflexibilă din ochii ei îmi spune că nu glumeşte. — Bine. O aşez pe canapea şi aduc cina. — Ar fi trebuit să montez măsuţa de cafea. Fac semn înspre una din cutiile plate care ar trebui să se transforme într-o măsuţă din lemn şi sticlă. __ Nu, podeaua e perfectă. Se sprijină de pernele de pe canapea. O privesc cu atenţie căutând semne de durere, însă nu manifestă nicio suferinţă. Are şi poftă de mâncare, îşi înfulecă brânza la grătar, îşi bea supa, apoi se sprijină de canapea, savurând o Coca-Cola dietetică după cină şi câteva crutoane rămase. E o anumită satisfacţie în a hrăni pe cineva la care tii. O urmăresc cum mănâncă atât de fericită si mă satur r f fără hrană. îmi plimb ochii peste mica punte a nasului ei, peste sprâncenele ei drepte, peste obrajii ei plini şi rotunzi. N-am avut un tip preferat de fată înainte. îmi plăceau toate fetele — cele bogate şi fandosite; cele exuberante şi sexy; cele plinuţe şi vesele. Atât timp cât voiau să şi-o tragă, eu eram acolo cu ele. însă acum, dacă închid ochii şi invoc fata ideală, chipul lui Hart e acela care-mi apare în minte. Poate că pentru altcineva ea nu-i perfectă, însă nu contează, pentru că e perfectă pentru mine. — Am ceva pe faţă? întreabă ea, atingându-şi obrazul. — Nu. îmi place să mă uit la faţa ta. Ea îşi înclină jenată capul. — încetează. — Nu. — Serios, mă faci să mă simt aiurea. 341 Erin Watt

—

Nu. Eşti jenata, însă nu trebuie. Eşti frumoasă. Mă întind pe unul din coate şi beau cealaltă sticlă de Coca-Cola. — Ai turnat votcă în cutia ta? întreabă ea cu suspiciune. Pentru că vorbeşti de parcă ai fi beat. Mişc lichidul în cutie. în mod cu totul remarcabil, în ultimul timp n-am simţit nevoia de a bea. S-au întâmplat prea multe porcării. — Nu, însă chiar dacă aş fi, se zice că beţivii spun doar adevărul. Ea îsi încreţeşte nasul într-o manieră adorabilă. f ti — Chiar se spune asta? — Se spune acum. Easton Royal o declară. îmi aruncă o pernă în cap. O parez cu mâna şi mă întind spre ea. Ţipă şi încearcă să se ferească de mine, însă sunt prea rapid. O prind în braţe şi-mi îngrop faţa în gâtul ei, inhalându-i parfumul dulce. E caldă şi moale, şi exact asa cum trebuie. t Pentru ce să am nevoie de alcool? Am cel mai bun drog chiar aici. îi capturez gura, vârându-mi limba înăuntru. Lumea mea se învârte când îi simt gustul. Degetele ei se mişcă în jurul umerilor mei. Nu ştie dacă mă poate atinge sau nu. Când în cele din urmă aterizează acolo, capcana în care mi-a prins inima se strânge şi mai tare în jurul acesteia. La naiba, o iubesc pe fata asta. Şi, pentru că o iubesc, mă retrag. Trebuie să se odihnească, nu să fie pipăită de mine. îmi trec degetul peste fruntea ei şi-l cobor de-a lungul obrazului ei moale. — O să montez patul, spun cu o voce răguşită. Ea dă din cap, clipind ca un pui de bufniţă. Mă ridic şi merg până la saltea şi la cadrul pe care l-am abandonat 34 2 fiction connection Regatul sfărâmat pentru că n-aveam uneltele potrivite. Am nevoie de o cheie pentru şuruburi, obiect care nu exista în micul meu set roz. Dau deoparte cu piciorul cadrul de metal si aşez salteaua pe podea. ' ' — Ai mai făcut vreodată asta? întreabă ea, ghemu- indu-se pe partea ei. Evit s-o privesc, deoarece tentaţia de a mă sui pe ea e mult prea mare. în schimb, scormonesc prin pungi, căutând setul de lenjerie pe care l-am cumpărat cu ajutorul uneia dintre vânzătoare. — Nu, însă cât de greu poate fi? Cinci minute mai târziu, am transpirat tot, mi-am scos cămaşa şi tot n-am reuşit să fac nenorocitul de cearşaf să stea la locul său. însă, cel puţin pentru moment, nu mă mai preocupă sexul. — Cum se pun astea măcar? întreb dezgustat, ridicând o bucată mare de material despre care Hart mi-a spus, printre chicoteli, că e un cearşaf. — Nu ştiu dacă să te ajut sau să savurez spectacolul, mă tachinează ea, însă se ridică în picioare şi-mi ia asternuturile din mână. r O privesc în timp ce se apleacă şi fundul ei rotund se mişcă exact ca un steag roşu în faţa mea. îmi întorc privirea. Ori de câte ori voiam să mă simt viu, mă încăieram, aşa că ştiu cum e să fii lovit în abdomen şi să te doară coastele ore întregi — zile chiar — după aceea. îmi plăcea durerea, însă nimic nu mă pasionează mai tare decât sa fiu cu Hartley, Eu, cel care am fost, eram un idiot. — Am terminat, anunţă ea. Poţi să te uiţi din no

Mă răsucesc şi o văd aşezată pe pat. îşi m n de-a lungul saltelei. * De sub gene. — Asta e un pat mare, zice ea, pnvuidu-ma pe 8 Ern Watt Mi se înfierbântă sângele. E greu să-mi ţin mâinile departe de ea. mai ales când arată de parcă i-ar plăcea să-şi înfigă dinţii în pieptul meu. — îmi place să mă lăfăi. Mă lupt să mă abţin. E suferindă, îmi amintesc, şi arunc o pătură peste ea. Fusta uniformei ei se ridică şi pielea coapsei ei mă face să transpir. în timp ce mă las pe saltea, îmi muşc obrazul pe interior şi sper ca durerea să-mi ţină penisul sub control. — Tot stai acasă în seara asta, îi şoptesc în păr, strân- gând-o în braţe. — Vom vedea. Mă îndoiesc că aceasta e o bătălie pe care o voi câştiga, aşa că mă mulţumesc s-o ţin strâns, să-mi înfig degetele în spatele ei încordat, să-mi trec uşor mâna pe trupul ei, să-mi înnod picioarele cu ale ei. Ea îşi lipeşte tălpile încălţate cu şosete de fluierele picioarelor mele şi-şi lipeşte capul de umărul meu. O mângâi de la gât până la fund şi înapoi până când răsuflarea i se egalează şi trupul i se destinde în braţele mele. Pantalonii mă strâng, braţul vârât sub trupul ei îmi amorţeşte si devine incomod de fierbinte, însă nu m-as mişca pentru toţi banii, avioanele şi băutura din lume. * La ora nouă, Ella îşi face apariţia la apartament în camioneta mea, care e destul de mare încât să încăpem toţi trei. Audi-ul ei decapotabil e prea mic, aşa că va trebui să rămână aici. îmi propun să-i dau lui Jose o sută de dolari ca să stea cu ochii pe maşină, să se asigure că n-o vandalizează vreun derbedeu. 344 ------- ftrton
— M-au dat afară din casă, răspunde Hart pe un ton rigid. Erin Watt — Fir-ar! Ella scoate un fluierat de uimire. — Nu ştiam că părinţii fac asta. Din cauză că ieşi cu Easton? Adică el e obraznic şi aşa mai departe, însă credeam că părinţii îl plac. — Mulţumesc mult, surioară. îi dau uşor o scatoalcă peste creştet înainte de a mă îndrepta către frigider, apreciind încercările ei de a o face pe Hartley să se simtă în largul ei. Iau două sucuri şi deschid unul pentru Hart şi altul pentru Ella. Hart stă încă în picioare dincolo de uşă, cu ochii mari si uimiţi. > i — Nu ştie de unde ai venit, îi explic Ellei. A fost prea ocupată ca să-şi investigheze trecutul pentru a-şi mai bate capul şi cu al tău. Ella ia o înghiţitură înainte de a răspunde. — Chestia asta e destul de plăcută totuşi. Pot să nu-i spun nimic? O privesc fără nicio expresie. Ea oftează. — Bine. Am venit aici acum un an. Doamne, a trecut doar un an, East? — Un an lung şi îngrozitor, Ella, o tachinez eu. Ea îmi răspunde ridicând degetul din mijloc. — Acum un an, Callum m-a găsit în timp ce făceam striptease într-un club de noapte şi m-a adus aici. La început, m-au urât. Arată înspre mine. — Erau răi cu mine. Mă dădeau afară din maşină în toiul nopţii şi mă lăsau să vin pe jos până acasă. — Eram cu ochii pe tine, mormăi eu în timp ce ochii măriţi ei lui Hart se întorc înspre mine. 346 fiction connection Regatul sfărâmat — Ai ‘lat-o jos din maşină şi ai pus-o să meargă ne in, 61 1 până acasă? Pe întuneric? îmi dreg glasul. — Am făcut să pară că am abandonat-o, însă eram tot timpul cu ochii pe ea. — Easton Royal, nu-mi vine să cred că ai face asta. — A fost ideea fratelui meu! protestez eu. Ar fi trebuit sa-l opreşti, contraataca ea, părând adorabil de şocată. Cel puţin nu se ascunde nervoasă într-un colţ. — Ai dreptate. întind mâna, o prind de încheietură şi o trag spre mine pentru a o aşeza pe genunchi. Ea stă proţăpită pe margine de parcă îi e teamă că orice contact cu zona mea inghinală înseamnă un spectacol porno în faţa Ellei. — Vestea bună e că Ella a iertat pe toată lumea şi că acum şi-o trage frecvent cu fratele meu mai mare. Hart chicoteşte. / — Pe bune? Ella întinde mâna şi-mi dă un pumn în braţ — unul

tare. — Te-am iertat pentru păcatele trecute, însă nu şi pentru cele pe care le comiţi în prezent. Se întoarce către Hart. — Da, pe bune. Eu şi Reed am depăşit multe porcării, însă acum suntem împreună. Problema e că donatorul meu de spermă continuă să-şi facă apariţia ca una dintre acele cârtiţe din joc cărora trebuie să le dai una în cap sau ca un personaj negativ de la sfârşitul unui groază despre care crezi că l-ai omorât, însă el trăieşte. Nu doar că a încercat să mă omoare, însă a dat vina pe Ree 347 Erin Watt. iar acum încearcă să scape basma curată. Bărbatul asta e periculos. Nu trebuie să scape. Ella scoate bărbia în afară, pregătind mai multe argumente în cazul în care Hartley are ceva de obiectat. — Sunt de acord cu asta, e răspunsul lui Hartley. Zâmbeşte vag. — Şi eu care credeam că taică-meu e rău. Ella e uşurată. — Deci când plecăm? Scot o bucată de hârtie şi i-o înmânez lui Hart. — După ce Hart face chestiile astea. Ea sare în picioare. — Ce-i asta? — Ce este? Ella vine mai aproape să se uite la lista de exerciţii. — E un test de pregătire fizică. Poţi pleca în momentul în care treci toate aceste elemente. M-am dondănit o oră întreagă cu Hart, dacă să vină sau nu cu noi în seara asta. — Cred că faci mişto de mine, ţipă ea. îmi împreunez braţele peste piept. — Câtuşi de puţin. Dacă vrei să te furişezi prin pădure şi să-l spionezi pe taică-tău, atunci acesta e biletul de acces. — Ţi-am spus că nu mă mai doare nimic. — Iar eu ţi-am spus că nu te cred. Ne uitam urât unul la celălalt. — Zece flotări? zice Ella, smulgând lista dintre degetele lui Hartley. Când să mai facă şi flotări in seara asta? — E posibil să fie nevoită să sară şi să alerge. E posibil să fie nevoită să sară un gard. E posibil să fie nevoită să sară peste un buştean. Acestea sunt toate nişte exerciţii gândite să simuleze manevrele camuflarea şi alergarea. 348 fiction connection Knjf'ti/I slfiiâmnt _ O să mă răzbun dacă nu mă luaţi cu voi, aşa cj ,,.Vl lU-cât să mă legi şl să mă bagi intr-un dulap, eu tot vin cu pno în mai puţin do o oră. îmi ridic mâinile în aer. Ştiam că era o luptă pe care aveam s-o pierd, însă trebuia să încerc. Mă îndrept către „şa de la intrare unde l;,lla a lăsat o pungă. Cum de m-am îndrăgostit de o tată de două ori mai încăpăţânată decât Mia? iau câteva chestii de acolo şi mă întorc cu ele la Hart. — Ella a adus chestiile astea pentru tine. Mergi şi te schimba şi hai sa facem o razie. Ea merge ţopăind până în baie să se schimbe. — O să faci o gaură în uşă cu privirea la cât de atent te uiţi, zice Ella. — Tu n-ai văzut cum a fost lovită cu pumnul în stomac. Imaginea aceea o să-mi rămână în

memorie o bună bucată de timp. — Noi, femeile, suntem mai rezistente decât părem. Ella îşi flexează un muşchi inexistent al braţului. Nu vreau să mă cert, aşa că-mi păstrez bombănelile pentru mine. Hart iese din baie, trăgându-şi fesul pe cap. Se opreşte brusc, îmi remarcă îngrijorarea şi vine să mă bată uşor pe umăr, de parcă sunt un ţânc de cinci ani căruia i-a căzut jucăria într-o rigolă. — O să fiu în regulă, mă asigură ea. Privirea mea cade pe încheietura ei. — Să nu faci nimic periculos. Mergem acolo doar pen tru a face nişte poze care trebuie adăugate la înregistrarea pe care o avem deja şi ia sms-ul pe care l-ai primit. Nimic mai mult. Ea schiţează către mine un salut $mec^r®s<\ sare — E valabil şi pentru tine, îi reamintesc în picioare şi se aşază lângă Hart. Erin Watt — Am înţeles, să trăiti! •'* — Voi două sunteţi nişte caraghioase, nu-i aşa? Oftez. N-ar fi trebuit niciodată să le fac cunoştinţă una cu alta. — Hai să mergem, Chestia Unu şi Chestia Doi. — Asta înseamnă că tu eşti Pisica din pălărie? glumeşte Hart. Ca răspuns, o plesnesc uşor peste fund în timp ce trece şi se îndreaptă spre uşă. I se pare ceva amuzant, la fel şi Ellei. Fac amândouă glumiţe tembele, citând replici din cartea scrisă de Dr. Seuss. însă, cu fiecare kilometru parcurs, râsul lor devine mai reţinut, până se face mult prea linişte în cabina camionetei. Arunc o privire şi le văd ţinându-se de mâini. Nu, nu regret că leam făcut cunoştinţă. îmi doresc ca ele să se fi cunoscut mai devreme. Au multe în comun şi, după seara asta, cred că vor avea nevoie una de alta mai mult ca oricând. — Sunteţi pregătite, Chestiuţelor? Hart face un semn nervos cu capul, în timp ce maxilarul Ellei se încordează. îmi doresc ca amândouă să poată uita ce se întâmplă în seara asta. Indiferent de rezultat, ambele vor suferi din cauza faptelor taţilor lor şi chestia asta e nasoală rău. — O să las maşina pe-aici. E în regulă dacă mergeţi puţin pe jos? — Da, răspunde Ella şi sare din vehicul imediat după ce acesta se opreşte. Hart iese precipitat imediat după ea. înşfac aparatul foto din torpedou. Afară, Ella ţopăie de pe un picior pe altul. — Haide, şopteşte ea şi ne face semn să ne grăbim. 350 fiction connection Agatul sfărâmat De îndată ce mă desprind de portieră, ea o ia |a sănă masa in josul drumului. Eu şi Hart ne grăbim s-o prindem din urmă. — Haideţi să mergem într-acolo, zice Ella arătând spre un gard jos de lemn, care înconjoară intrarea în parc si care se află la vreo două sute de metri în faţa noastră. ' Grija pe care i-o port lui Hartley face să mi se strângă măruntaiele, însă ea se caţără pe gard fără să clipească. Ne furişăm în pădure, atenţi să nu călcăm pe crengile uscate care ne-ar putea da de gol.

Din fericire, pământul e acoperit în mare parte de iarbă şi buruieni. E întuneric şi frunzişul copacilor ascunde jumătatea de lună. Oare i-am ratat? Oare am greşit ziua? — Hart... încep eu. Ea flutură furioasă din mână. — Ssst. Lasă-te în jos. Vine cineva. Luminile unor faruri inundă intrarea în parc. Eu şi Ella ne lăsăm la pământ. Aparatul foto îmi intră în stern. Sper ca hainele noastre negre să ne camufleze suficient de bine. Prima maşină e una argintie cunoscută. E maşina perfectă pentru o întâlnire clandestină. Maşinile electrice aproape că nu fac deloc zgomot. Dacă n-ar fi fost farurile, am fi ratat sosirea acesteia. Steve îşi parchează Tesla în celălalt capăt al parcării, chiar în spatele îltimului bec. — Trebuie să ne apropiem mai mult, şoptesc. Fetele fac semn din cap aprobându-mă. Ne ridicam oţi în picioare şi ne croim drum prin pădure până aju ;em chiar la marginea parcării. Ne tâsăm in genii ^ xact la timp înainte de a vedea cum o a a apropie de noi. — Acela e tata, zice Hart. 351 Erin Watt — Unde-i Callum? Sau tipii pe care i-a angajat? şopteşte Ella. — Habar n-am, mă uit în jur. Poate acolo. Arăt înspre cealaltă parte a parcării, unde, în întuneric, se află un stand şi o toaletă. Nu zăresc pe nimeni Atenţia mea se îndreaptă înapoi spre cele două maşini. Cei doi bărbaţi ies din maşini, apoi se postează la o distanţă de câţiva metri unul de celălalt. Asta îmi aminteşte de o imagine dintr-un western prost. Poate se vor împuşca unul pe celălalt. Asta ar rezolva o grămadă de probleme. în sinea mea, îmi trag singur o palmă. Niciuna din fetele astea nu trebuie să-şi vadă tatăl murind. Adună-te, East. — Trebuie să ne apropiem şi mai mult, zice Hart pe un ton precipitat. Dă să plece, însă o trag înapoi. — Nu poţi. Te vor vedea. — Vreau să aud ce-şi spun. — Aşteaptă. Se întâmplă ceva. East, dă aparatul! îl scot şi-l îndrept înspre cei doi bărbaţi. Ce păcat că n-am un microfon. E dificil să desluşeşti detaliile în lumina verde a lentilelor cu infraroşu. încep să mă îndoiesc că imaginile, înregistrarea audio şi sms-urile vor ajuta cu adevărat la ceva. Tatăl lui Hartley îşi vinde în mod evident serviciile de ani întregi. A făcut-o de cel puţin trei ori, dacă nu de mai multe. Chiar dacă obţinem aceste dovezi, oare nu va scăpa? Oare nu le va face să dispară după cum are chef? îmi îndrept obiectivul înapoi către Steve, care merge în spatele Teslei şi deschide portbagajul. La scurt timp după aceea, apare în cadru şi tatăl lui Hartley. Se apleacă amândoi către portbagaj. 352 fiction connection Agatul sfărâmat ____Pozezi asta? mă trage Ella de mânecă. — Da. Mă târăsc pe coate ca să pozez mai bine. Trag câteva cadre cu ei zgâindu-se în portbagaj. Asta-i o probă de rahat, hotărăsc eu. Nişte poze cu unii care se uită la maşini nu vor însemna mai nimic. Avem nevoie de ceva mai

mult. Trebuie să fac o poză cu geanta şi bărbaţii în acelaşi cadru. Mă dau mai aproape. — Lingouri de aur? aproape că strigă tatăl lui Hart. Nu pot preschimba chestiile astea. Ţiam spus că vreau bani peşin. — Conturile mele sunt... îngheţate... până la... terminarea procesului, răspunde Steve. Arată înspre aur de parcă e ceva normal să vâre nişte lingouri de aur în portbagajul unei Tesla. Domnul Wright înjură, apoi pleacă furios. îmi ţin răsuflarea. Oare înţelegerea va cădea din cauza asta? Cât de idiot poate fi tatăl lui Hartley? Ar putea cu uşurinţă să ducă acele lingouri la un broker şi să le schimbe în bani, dacă asta vrea. Senzaţia mea de groază de mai devreme revine în forţă. t — Am eu bani gheaţă, anunţă un al treilea bărbat. Toată lumea tresare surprinsă. Steve bagă mâna în buzunarul pardesiului. Domnul Wright se trage surprins înapoi. în spatele meu, aud două exclamaţii şocate. Sunt prea uluit pentru a mă mişca sau pentru a îngăima ceva. — Ce mama dracului faci aici? exclamă Steve. ^ Tata face câţiva paşi în faţă. întinde braţe e şi in care are o geantă neagră. : — Sunt aici ca să-ţi propun o afacere, Steve, u să mergi la închisoare, însă, dacă eşti liber, Ella n-o 353 Enn Wall )alăjormi nici măcar o noapte de aici încolo. Nu pot permite asta. £ o pauza. _ iţi datorez mult. Eşti cel mai bun prieten al meu... însă copiii mei sunt mai importanţi. Callum pune una din genţi jos, apoi merge în partea cealaltă a parcării şi o lasă şi pe cealaltă. Ridicând vocea, astfel încât toată lumea să-l poată auzi, zice: — în această geantă sunt acte noi de identitate şi bani suficienţi, care să te ajute să te aranjezi binişor. îţi voi transfera bani o dată pe lună, astfel încât să poţi trăi cum îţi doreşti, atât timp cât acest lucru înseamnă să stai departe de Ella. Tot ce vreau în schimb sunt înregistrările pe care ştiu că le ai cu fiecare conversaţie pe care ai avut-o cu Wright. Tatăl lui Hart scoate un sunet furios din gâtlej. Nimeni nu-i dă nicio atentie. } Callum arată înspre picioarele sale. — Aici sunt doar bani cash. Ăştia sunt pentru tine, Wright. E un avans la bonusul de cinci milioane de dolari pe care-i vei primi, dacă reuşeşti să-l înfunzi pe Steve O'Halloran. A In timpul reprezentaţiei tatălui meu, cele două fete s-au ridicat în picioare şi mi s-au alăturat la marginea parcării. — Ce naiba face? şopteşte Ella. Tata îi asmute pe cei doi bărbaţi unul împotriva celuilalt, însă nu ştiu ce opţiune prefer. In ceea ce mă priveşte, vreau ca amândoi să sufere. Unde e acea soluţie? Vreau şi geanta cu numărul trei. Timpul îşi încetineşte curgerea. Cele două persoane îngrozitoare îşi cântăresc opţiunile. îmi număr bătăile 354 fiction connection Heqatul slOrfimat

inimii in timp ce secundele live, lingă Inilll, . mwljoata. Nu cred că mai respir* măcar. Hm, ,,/ă s‘,r^ ,U- umăr. < hun o* o o soon* dinlr-un western ,.r« n hoho. seini isterie tie rtls ml se formoa/ă în «âtL r rithool. Aproape ca m3 aştept să înceapă un banjo's* zăngăne in fundal. I° Sd Domnul Wright îşi drege glasul. — Voi lua banii. — îi vei lua pe draeu'. Steve bagă mâna în buzunarul pardesiului şi scoate un pistol. Una din fete scoate un mic ţipăt. Le împing în jos, însă e prea târziu. Cei trei bărbaţi îşi răsucesc capetele în direcţia noastră. — La naiba, Callum! Ce ai făcut? urlă Steve. Ţeava pistolului se ridică, iar eu fac un salt afară din ascunzătoare. Mă motivează frica profundă. Steve mi-a luat-o pe mama. N-o să mi-l ia şi pe tata. Capitolul 32 Hartley N-am auzit împuşcătura, doar ecoul acesteia în parc. Nu-l văd pe tata căzând, pentm că sunt atentă la Easton, care fuge către taică-său. Nu-mi dau seama că tatăl meu e cel care scoate un strigăt surprins, şi nu East, Callum sau Ella, până când ţipătul strident al Ellei „Domnule Wright!" mă smulge din transa în care mă aflu. — Tată... Merg împleticindu-mă către locul în care el zace la pământ. După împuşcătură nu s-a mai mişcat. Mâna îi atârnă deasupra capului, întinsă după geanta cu bani. — Tată. Cad în genunchi lângă trupul său. Uşurarea mă izbeşte. încă respiră. Pieptul i se ridică şi-i coboară ritmic. însă se strâmbă de durere şi în jurul gurii are sânge. Nu voiam nicio clipă acest lucru. Nu mi-am închipuit nicio clipă că acţiunea noastră se \a arniorma în aşa ceva. Voiam doar să obţin nişte dovezi. connt< don Mâ gândeam că vor fi articole de ziar şi procese, dosare. \'n ani crezut că va fi vorba de arme. violenţă şi sânge, jnii trag mâneca peste degete şi încerc să-i şterg sângele de la gura. _ o sa fii bine. şoptesc. Cotrobăi prin buzunarul hainei sale. căutând telefonul. Sângele ţâşneşte cu fiecare răsuflare pe care se luptă s-o tragă in piept şi-mi pătează degetele. — O să sun la ambulanţă. Ei te vor salva. Mă prinde de încheietură, intr-o strânsoare surprinzător de puternică. Unghiile sale mi se înfig în cicatrice. — Tu m-ai omorât, spune el. Inima îmi tresaltă. — Nu vorbeşti serios. Mă smulg din strânsoarea lui şi-mi ţin mâna apăsată pe rana sa. El gâfâie de durere. — Dacă ţi-ai fi ţinut gura închisă... eu n-aş fi aid. Ar fi trebuit să-ţi rup... mai mult decât o încheietură... Ar fi trebuit să te împing mai tare la spital. — Să mă împingi? La spital? Vorbeşte cumva de noaptea în care am căzut şi m-am lovit la cap? Mi se face brusc greaţă. Râsul său gâjâit e întrupt de un acces de tuse. — Te-ai împiedicat... cu puţin ajutor. Lacrimile îmi ard ochii. Oh, Dumnezeule. Tata e mo- tivul pentru care mi-am pierdut

toate amintirile. El mi-a tăcut asta? — Nu v-am dorit niciodată pe voi. copiii--- Pe nieiuna dintre voi... pe nieiuna. repetă el cu respiraţia îngT nată. Aţi fost o povară, toate trei. O povara mu consumatoare de bani. Erin Watt Se rostogoleşte cu greutate pe burtă, târându-se de-a lungul caldarâmului până când ajunge să tină în mână geanta cu bani. — Nu te mai mişca! îi ordon, încercând să mă calmez şi precipitându-mă după el. Acum e prea siăbit pentru a mă împinge, il întorc pe spate si strig peste umăr. — Ajutor! lata e rănit. Ajutor! — Nu... vreau... ajutor. încearcă să-mi îndepărteze degetele de pe pieptul său, de unde sângele ţâşneşte ca o mică fântână arteziană. — l.asă-mă să mur... copil... inutil... ce eşti — Vino, Hart. Ni>te mâini puternice mă prind de umeri. — I ita a chemat salvarea. Va veni cineva aici in curând — I rănit, baston, lata e rănit însă e mai mult de-atat Ochii săi privesc lipsiţi de vedere înspre cer. Pieptul a incetat să i se mai mişte. I aston îmi împinge faţa in umărul său. astfel irvcât să nu mai pricesc la chipul mort al tatălui meu — Miu. imi pare râu. Mă agi, l-ar ti tăcut să sufere mai mult. lacrimile fierbinţi îmi ard obrajii. \ ohtinut ceea ce si-a dorit. Cuvintele lui, confesiunea lui. respingerea lui, toate acestea mă sfâşie în bucăţi. — O s.j tic» bine, îmi şopteşte fast in păr. Insă sunetul rece al unui glonţ tras spune o altă poveste. MM' lurww^tKvi Regatul sfărâmat — Easton, băiete, vino aici lângă familia ta. Ridicăm amândoi privirea şi vedem ţeava hidoasă a armei lui Steve îndreptată în direcţia noastră. — Ce faci? urlă Easton, aşezându-se imediat în faţa mea. — O să rezolvăm singuri asta. Tu, eu, taică-tău şi Ella. Nu ţi-aş fi făcut niciodată rău, Ella. Ştii asta, nu? Eşti fiica mea. Trebuia s-o sperii pe Dinah şi s-a întâmplat ca tu să fii acolo. — Ai îndreptat o armă înspre mine, exact aşa cum o îndrepţi acum către Easton! exclamă Ella. — Nu. E îndreptată înspre domnişoara Wright. Nu i-as face rău lui Easton, la fel cum nu ti-as face nici tie ’ ’ >1 Callum ştie asta, nu-i aşa, prietene? — Steve! strigă Callum. încetează cu asta! Steve răspunde pe un ton jos şi neinteligibil. Sau, pur şi simplu, nu aud pentru că sunt panicat şi îngrozit. — Va trebui să mă împuşti pe mine pentru a ajunge la ea. Cu umerii ţepeni, Easton îşi desface braţele. — Nu! Gata! mă răstesc eu.

Am ajuns la limita tensiunii şi răbdării. Am vărsat toate lacrimile pe care ie am în trup. Nu mai suport niciun moment din această dramă. — încetaţi cu asta! Domnule Royal, puneţi capăt acestei poveşti, îl implor pe tatăl lui Easton. Callum intră în acţiune, repezindu-se înspre Steve, care se răsuceşte din reflex. Nu voi şti niciodată daca a apăsat intenţionat pe trăgaci sau dacă a fost o reacţie la o ameninţare, însă glonţul a zburat oricum din ţeav — Tatăl ţipă East. — Calluml strigăElla. Eu urlu îngrozită. 359 I lin W*«i* Iiui mu lni|iul lui < Inlluin <• iu cla < arc /v;.l lln,a- Nu « '«'-la «.ne se ir.iRc înapoi surprins tic durere. Nu Callltini <• .mda tare se prălmţeţto cu mâna ţintuita intr-o parte. Nu c ( allum. E Easton. r.u şi Ella ne repezim spre el, însă Callurn e (d care-şi prinde fiul în braţe. — Dumnezeule, ce ai făcut? urlă el la Steve. Tatăl El lei încearcă să facă un pas, însă cade în genunchi. — Nu. Urletul iese cu o voce tremurătoare şi răguşită. — Nu, repetă el. — Sună la salvare! ordonă Callum nimănui sau tuturor. — Am chemat deja o salvare pentru domnul Wright, spune Ella imediat. — Sună-i din nou! ţipă Callum. îngrozită, Ella nu se poate mişca. îmi încleştez pumnul şi-mi dau seama că am telefonul tatei în mâinile mele. Sun la numărul de urgenţă, însă nu-mi iau ochii de la Steve. Arma e încă în mâna sa. — Ce urgenţă aveţi? — Plagă împuşcată în abdomen, bolborosesc eu. Plagă împuşcată. Winwood Park. — Doamnă, deja o ambulanţă e în drum spre locaţia respectivă. — Trebuie să sosească o ambulanţă, repet, lăsând telefonul să cadă pe caldarâm. Vreau să mă duc lângă East, însă mi-e teamă de Steve. Are o expresie blocată pe chip. A împuşcat deja două persoane. Nu cred că are de gând să se oprească aici. 360 fiction connection Heyotul sfărâmat La naiba, Steve. De ce? Ochii lui Callum sunt inundaţi de lacrimi. Degetele sale sunt pătate cu acelaşi roşu-închis cu care sunt acoperite şi ale mele. — Ţi-am dat geanta aia. Ai fi putut s-o iei şi să dispari. — Aş fi ajuns la închisoare. Nu pot să merg la închisoare! Ochii lui sunt sălbatici, vocea îi e tremurătoare. — Voiam doar să scap de cei din familia Wright. Te cunoşteam şi ştiam că pot s-o scot la capăt. Nu voiam să se întâmple asta. Trebuie să mă crezi. Nu i-aş fi făcut niciodată rău lui Easton. E fiul meu.

Dacă aş mai fi avut suflu în mine, aş fi scos un geamăt. — Nu, zice Callum, cu o voce tare şi puternică. Easton e doar fiul meu. A fost întotdeauna fiul meu. — Nu este, insistă Steve. Eu şi Maria eram împreună de mult timp. Ea se simţea singură şi eu am consolat-o. — Crezi că sunt prost? Am ştiut mereu. Bineînţeles că am ştiut. t Callum scutură din cap. — Easton e copia ta la indigo. Nu în felul cum arată, ci în orice altceva. — Nu e fiul tău! izbucneşte Ella. îl străpunge pe Callum cu o privire încrâncenată. — Easton nu seamănă deloc cu... monstrul ăsta. Tonul lui Callum se înmoaie. — Ai dreptate, iubito, îi spune el. East nu e în întregime ca el. Băiatul meu are inimă. Lui îi pasă, sincer, de alţii. Privirea lui se îndreaptă înspre mine înainte de a se întoarce spre Steve. — Cu excepţia dependenţelor, grabei, nechibzuinţei pe care nu şi le poate întotdeauna controla, a schim de dispoziţie. Ăla eşti tu, Steve. 361 I iin V\ itU j„ |(H sj „ejţi'.uvst luau, celălalt hiirhiit dă din cap. (V aceea n-am întrebat-o niciodată pe Maria, zice i .ilium, i -am iubit pe Easton ca şi cum ar li fost al meu, ivntm Că al meu. Iii e fiul meu. Nu-mi pasa nîci cât negru sub uneltie că împărţiţi acelaşi Al>N. Iii e al meu şi tu n-o sa nii-l ici. Sirenele se aud urlând in depărtare, din ce în ce mai tare pe măsură ce ajutorul se apropie. îmi întorc uşurată ochii spre şosea. — Sosesc, spun încet. Steve ridică capul. Ştie că zidurile se închid în jurul său. Mă încordez. Aş putea să sar pe el? Aş putea lovi arma cu piciorul, iar aceasta să-i cadă din mână? Trebuie să fac ceva. N-am de gând să mai pierd o persoană dragă fără să mă lupt. Aşa că mă ridic în picioare şi mă pregătesc. — Foloseşte-mă pe mine, Steve, pledează Callum. Ia banii si ia-mă ostatic. Te vom scoate de aici. Doar lasă-mi t copiii în pace. — Cum s-a ajuns la asta, Callum? Cum s-au redus vieţile noastre perfecte la acest parc neîngrijit şi la o geantă plină de bani? Noi trebuia să fim regi. Suntem familia Royal. Apoi slobozeşte un râs oribil. — Nu. Voi sunteţi familia Royal. Eu sunt doar un linge-blide. Sunt un prieten de rahat. Şi un tată şi mai rău. M-am culcat cu soţia celui mai bun prieten. L-am lăsat să-mi crească copilul. Mi-am abandonat celălalt copil. A Insă am omorât pe cineva ca să te protejez. Am omorât-o pe acea femeie ca să te protejez pe tine. — Ştiu că ai făcut-o, răspunde Callum. Trage aer în piept şi se cutremură. 362

fic'jon axinedion Negului slammot . Ştiu că nicio clipă n-ai intenţionat să faci ,v aceea te implor să pleci şi să nu mai răneşti ' VJ• _ . . i_________________ M/*««•% /■» Steve scutură din cap vreun rău. pe nimeni. — Nu voi rezista la închisoare. Nici măcar o zi. Aco- peră-ţi ochii, Callum. Te iubesc. Vorbesc serios. îşi duce arma la tâmplă şi, înainte să pot ajunge la el, apasă pe trăgaci. Ella ţipă. Callum cedează nervos. Eu mă prăbuşesc pe caldarâm lângă Easton. — O să trecem peste asta, îi şoptesc. îţi făgăduiesc. îţi făgăduiesc. Continui să repet asta chiar şi atunci când e legat pe o targă, vârât în ambulanţă şi transportat de acolo. îi repet acest lucru Ellei, care mă strânge de mână atât de tare încât îmi amorţesc degetele. O spun tot drumul spre _ ^ spital, aşteptând o veşnicie să iasă din operaţie. In cele din urmă, după ore bune, se trezeşte şi schiţează înspre mine zâmbetul lui devastator şi nesigur. — O să trecem peste asta, zice el, aşezându-şi mâna peste a mea. îţi făgăduiesc. 363 Capitolul 33 Hartley — Parcă m-am mutat aici, zice mânios Easton. Au trecut doar trei zile de la operaţie, dar, după felul în care se plânge acest băiat, ai crede că acest lucru s-a întâmplat acum vreo patru ani. Sunt atât de obişnuită cu bombănelile lui, încât nici măcar nu mă sinchisesc să ridic privirea din manual. — Ce bine că numele tău se află trecut pe clădire. El râde, apoi geme. — încetează să mai spui glume. Mă doare când râd. Mă prefac că scot o exclamaţie. — Cine şi-ar fi închipuit că te va durea stomacul după ce ţi-a fost scos un rinichi! El oftează. — Eşti încă supărată? Cobor vocea şi repet cuvintele spuse de el: „Să nu faci nimic periculos. Mergem acolo doar să facem poze." Bine, poate am fost puţin imprudent. fiction connection lentul sMrdnuv Mă uit pc deasupra cărţii pe care o ţin in mărul _ Puţin? Asta-i ca si cum ai spune că precipitaţiile de ieri care au făcut bălţi de treizeci de centimetri au fost doar o ploicică. El mormăie ceva nedesluşit, apoi îşi lasă capul să-i cadă pe perne. — Acum ştiu de ce voia Seb să plece imediat. Cred că mă îmbolnăvesc cu fiecare minut pe care-l petrec în acest pat. N-ar trebui să mă ridic din pat şi să mă mişc de colo colo? Să fac nişte fizioterapie sau porcării dintr-astea? — Nu ştiu, domnule doctor Royal. Din moment ce eşti expertul, de ce nu-mi spui tu mie?

— Ai fost mereu atât de sarcastică sau e o chestie nouă ca să mă torturezi pe mine? — O chestie nouă ca să te torturez pe tine, răspund eu. Loveşte uşor cu mâna într-o parte a patului. — Cred că tortura ta ar fi mai eficientă dacă ai fi mai aproape. Las deoparte cartea de algebră. — Chiar asa? Arunc o privire înspre uşă. Ultima oară când m-a prins asistenta stând lângă el în pat, aproape că m-a dat afară din rezervă. Doar faptul că el a spus, pe un ton arogant, că e Easton Royal, m-a salvat. Bogăţia are privilegiile sale. East îmi face loc, chircindu-se uşor de durere în momentul în care se mişcă. — Cred că rezervele VIP ar trebui să aibă paturi de spiţa mai mari, se văicăreşte el. Mă urc în pat şi îmi vâr mâna sub cap.^ ^ — Nu cred că au fost gândite pentru a incapea persoane în ele. Enn Watt Mda, poate dacă paturile ar fi mai mari şi un tip s-ar putea culca cu iubita lui, atunci s-ar însănătoşi probabil mai repede. _ o s5 ias chestia asta la cutia cu sugestii şi reclamaţii, înainte de a pleca mâine-dimineaţă la şcoală. Fl îmi trece un deget peste frunte. — Apreciez asta. Ne uităm unul la celălalt. Am petrecut mult timp împreună de când s-a trezit, uitându-ne unul la celălalt, memorându-ne fiecare trăsătură a feţei. Amândoi sun- tem recunoscători că suntem în viaţa. Ii opresc mâna şi-i lipesc degetele la buze. îmi împreunez mâna cu a sa şi i le duc pe amândouă la inimă, unde pot simţi ritmul constant al sângelui care curge. E ciudat, din cauză că viaţa mea e împărţită în jumătăţi, însă linia de demarcaţie nu e acolo unde mi-am pierdut amintirile. E înainte de evenimentele din parc şi după ele. înainte de evenimentele din parc, n-aveam răspunsuri. Acum am o grămadă, însă faptul că ştiu anumite lucruri nu mă face să mă simt mai bine. înainte de evenimentele din parc, mă gândeam serios să mă despart de East din cauză că fratele său, Sebastian, se opunea atât de tare relaţiei noastre. După evenimentele din parc am decis că doar un act divin ne poate separa. Şi, chiar şi atunci, cred că m-aş lupta cu raiul şi cu iadul pentru a fi alături de Easton. Easton îmi sărută degetele. — îmi pare rău pentru tot. Tot însemnând faptul că tatăl său l-a omorât pe-al meu. — Si mie. t Când a venit mama la spital, era foarte înflăcărată. Avea de gând să-i dea în judecată pe cei din familia Royal. Avea de gând să trimită pe toată lumea la închisoare. fiction connection H'-'WiI «aromat Cred ca se referea şi la mine. I-am povestit despre dove iile pe care le aveam că tata lua mită şi a tăcut imediat Infracţiunile tatei vor fi, în cele din urmă, date în vi leag. Poliţia a găsit o unitate USB în buzunarul lui Steve care conţinea o relatare detaliată a afacerilor dubioase ale tatei — nu doar cu Steve, ci cu mulţi alţii, inclusiv CU doamna Roquet. Steve făcuse asta pentru a obţine asigurări, în cazul în care tata îl trăsese pe sfoară. Chiar nu există onoare când e vorba de hoţi.

— Cum rezistă Astor Park fără mine? — Eşti erou. Cred că vor ţine o festivitate în cinstea ta. Ella le spune tuturor cum te-ai aruncat tu în faţa unui glonţ ca să ne salvezi pe mine, pe tatăl tău, pe ea şi chiar întregul. Bayview. îl mângâi pe obraz. Adaug cu seriozitate: — Nimeni nu ştie despre chestiile pe care le-a spus Steve la sfârşit. — Nu-mi pasă, răspunde el. Cred că ameninţarea morţii iminente poate lămuri lucrurile importante. Callum m-a crescut de la naştere. El n-a dezvăluit nici măcar o singură dată că ştia că nu sunt fiul său biologic — însă sângele nu contează prea mult aici, nu-i aşa? Lui Steve nu-i păsa decât de el. Si laşul naibii s-a sinucis din cauză că nu voia // să meargă la închisoare. Ce nenorocit! Râde spart, pentru că-l doare mai rău decât vrea să recunoască. — Pe bune, totuşi ştiu cine e familia mea. Gid, Reed şi gemenii sunt fraţii mei. Ella e sora mea. Callum e tatăl meu. Maria e mama mea. Iar tu, tu eşti inima mea. Clipesc des pentru a-mi ţine lacrimile în frâu. ai crede că mai pot plânge, pentru că n-am făcutaltcev^ cât să plâng de când m-am trezit la spital fara men 367 Enn Watt ___J .amvăzut pe doctorul Joshi pe cuioar. M-a întrebat cc-mi mat face memoria şi i-am spus că încă e navoalâ. — Mda? ___Mi-a zis că probabil no să-mi recapăt niciodată toate amintirile. — Şi cum te simţi în privinţa asta? — Surprinzător de bine. Adică poate într-un an o să cedez nervos în mijlocul unei cantine de colegiu, cuprinsă de disperare, însă, pentru moment, sunt împăcată cu toate chestiile astea. Dylan e în siguranţă. Tu eşti în viată. Asta-i tot ce-mi doresc. Stăm acolo un timp îndelungat, zâmbindu-ne doar, pentru că nu demult această plăcere simplă ne-ar fi putut fi răpită pentru totdeauna. O bătaie în uşă mă face să tresar. East se încruntă. — Cine e? strigă el. — Eu. Ridic privirea şi-l văd pe unul dintre gemeni stând lângă uşă. — Seb, zice Easton cu precauţie. — Mă duc să iau nişte îngheţată, zic în grabă. East nu vrea să se certe cu fratele său, însă ştiu că ar merge până în pânzele albe pentru mine. E ultimul lucru pe care mi-l doresc. — Rămâi, te rog. Sunt aici să vorbesc cu tine, îmi spune Sebastian. — Despre ce? East se ridică şi îşi fixează privirea asupra fratelui său. — Vreau să-mi cer scuze. Ai vreo problemă cu asta? zice Seb şi-şi scoate iritat bărbia în fată. 9 Mă reped şi trag un scaun lângă cel pe care am stat eu. 'ictjor. corinec&on Hegatul j târdmm — Intră, te rog.

Râd emoţionată de propria aroganţă. — Ce prostie din partea mea să spun asta. De parcă n~ai putea veni când doreşti în salonul fratelui tău Mă grăbesc la dulapul unde păstrez un mic depo/jt de marfă de contrabandă, cum ar fi Cheetos, dropsuri şi bomboane de ciocolată cu unt de arahide, cu cared îndop pe East între mesele regulate şi oribile de la spital. — Vrei ceva? — Nu. Seb scutură din cap. — Poţi pur şi simplu să... vii până aici? — Te iubesc, Seb, însă doar pentru că sunt pe acest pat de spital nu înseamnă că nu-ţi pot trage un şut în fund dacă te porţi urât cu Hart. — Easton! strig cu mâhnire în glas. l.asă-l pe fratele tău să vorbească. — Da, lasă-iriă sa vorbesc, măgarule. Seb smuceşte scaunul şi se lasă pe el tu un gâfâit. — Ia loc. Arată înspre un alt scaun. — Te rog, adaugă el. I ac ceea ce-mi cere. — îmi pare rău, spunem amândoi în acelaşi timp. — E posibil ca acesta să fie cel mai tare spectacol la < an am asistat de când a vărsat Hart sucul ăla pe f elicity. Apoi am văzut cu toţii cum Felicity a aluneca* şi a căzut intr-o baltă ca o proastă. — Taci din gură! se răsteşte Seb în acelaşi timp în care eu strig: — Easton! U face semn că-ţi închide buzele cu un fermoar. no* W li» Inn |MM‘ i'^11# Sebastian. îmi parc atât de rău pentru v a mtamplal. Ducă aş putea schimba lucrurile, as Uu c o I I hă meet din cap şi un rid îi brăzdează fruntea huilă. Pa, şi mie îmi pare rău. PI işi trece o mână peste gură. Pite ce e, n-ar fi trebuit să spun ce am spus. Uneori am un nor gros în cap şi simt presiunea cum se acumulează. încerc să ţin acea presiune în mine, însă situaţia se înrăutăţeşte. Ştiu că n-ar trebui să spun nici măcar jumătate din porcăriile pe care le spun, însă îmi scapă. Nu pot opri chestia asta şi nimeni — nimeni — nu pricepe de ce se întâmplă. Se uită la mine cu nişte ochi disperaţi şi rugători şi am un sentiment atât de acut de amiciţie, încât e posibil ca şi el să simtă acelaşi lucru. S-a schimbat în mod irevocabil. Nu va mai fi persoana care era înainte. Nu poate, iar eu sunt singura care pricepe cu adevărat acest lucru. Minţile noastre sunt atât de fragile, iar inimile sunt şi mai delicate. Când el spune nimeni, se referă la geamănul său. Amândoi au fost tăiaţi în două. Sawyer reacţionează prin faptul că nu vrea să plece niciodată de lângă fratele său, în timp ce Sebastian încearcă să-şi dea seama cui îi aparţine în această lume nebună. Vreau să-mi înlănţui braţele în jurul acestui biet băiat pierdut şi să-l îmbrăţişez, însă ştiu că nu i-ar plăcea. Ii spun însă că nu greşeşte simţind ceea ce simte, că nu e o persoană rea, pentru că s-a schimbat. Ştiu, zic. Nu mai eşti acelaşi Sebastian de dinainte şi nu v<*i mai ii ni< iodală. Şi e în regulă. Va fi bine.

"•'** li/ rf T Regatul sfărâmat Buzele îi rămân neclintite şi dă scurt din cap. îşi trece o mână peste ochi şi se ridică în picioare. — Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă;Wright. Pe curând! Ma întorc şi-l vad pe Easton muşcându-şi preocupat buza de jos. — O s-o scoată el la capăt, îl asigur eu pe iubitul meu. însă trebuie să-l lăsăm s-o facă singur. — Prostuţo, şopteşte Easton cu afecţiune când mă urc lângă el în pat. Nu ne pasă dacă e un ticălos ursuz. Suntem, pur şi simplu, fericiţi că e în viaţă. — Ştie asta. Partea dificilă e să se obişnuiască rapid cu schimbarea. Mă cuibăresc mai aproape, atentă să nu-l lovesc peste operaţie. El îşi aşază bărbia în creştetul capului meu. — Si tu? Si tie îti e greu să te obişnuieşti cu lucrurile? t t i t I t Maică-ta ţipa la tine la telefon. — Ai auzit asta, nu? — Era greu să nu aud, recunoaşte el. Oftez şi-mi frec nasul de pieptul lui, inspirându-i aroma caldă si masculină. § — îi este frică. Toată viaţa ei se va dezmembra. Avea visuri să intre în cluburi exclusiviste şi să dea ceaiuri pentru doamnele de vază din Bayview. Acum va fi norocoasă dacă nu va fi bătută cu pietre în benzinărie. — M-aş lăsa mai degrabă lovit cu pietre în benzinărie decât să beau o pişoarcă alături de mama lui Felicity, declară Easton. — Orice om întreg la minte ar prefera benzinăria în favoarea mamei lui Felicity. La benzinărie se vinde hotdog, îi reamintesc. 371 trin Watt _ Bine punctat. Acolo e nectarul zeilor. Chicoteşte, apoi geme. ^ _ La naiba, nu mă mai face sa rad. îmi ridică bărbia. __ o să am grijă de tine. Şi tata la fel. N-o să te lase baltă. Acum faci parte din familia Royal, îsi pecetluieşte promisiunea cu un sărut. A face parte din familia Royal nu înseamnă că numele meu de familie e acelaşi cu al lui Easton, că locuiesc sub acelaşi acoperiş cu ei sau că port sigla Astor Park Prep pe hainele mele. înseamnă doar că există un trib care mă primeşte şi un băiat care mă iubeşte. Dacă pot accepta acest lucru, atunci fac parte din familia Royal. Steve O'Halloran n-a înţeles acest lucru niciodată. Nu şi-a dat niciodată seama că s-a aflat în inima lui Callum în toţi aceşti ani, primind dragoste şi iertare şi acceptare, în ciuda tuturor păcatelor sale. A continuat să caute împlinirea şi n-a găsit-o niciodată — în bani, maşini, pericol. S-a culcat cu Maria Royal, nu pentru că o iubea pe Maria, ci pentru că îşi dorea ceea ce avea Callum. O familie cu băieţi puternici şi extrem de loiali. Care iubeau cu întreaga lor fiinţă. Care se luptau pentru tot ce credeau că e corect şi bun şi valoros pe lumea asta. Mi-aş putea îngădui să fiu tristă pentru amnezia mea. Mi-aş putea petrece ani întregi văitându-mă că tatăl meu nu m-a iubit niciodată, că mama mea este mai interesată de banii ei şi că e posibil să dureze ceva vreme până când surorile mele îşi vor da seama că suntem de

aceeaşi parte a baricadei. Dacă as face asta, m-as transforma într-un Steve sau o Felicity sau un Kyle, iar ura ar ocupa atât de mult loc în inima mea, încât n-ar mai fi loc pentru fericire. 72 fiction connection fu schimb, pot face |>;»r(c din lainiliii Itovd • putea deschide inima pentru a primi t*' ",K|> preţioasă pe care l-aston vrea s-o reverse .sun • tlr‘,K<>sU i' că-mi înlănţui braţele în jurul soarelui si îi d ! "‘“'c A?a V<> C încălzească şi pe dinăuntru, si pe 2 X '' din famHto mă iuSr - Kaston ,toyal ^există nimic mai pur şi mai minunat în lumea 373 J Capitolul 34 Hartley — Te aşteaptă, Hart" strigă sora mea, Dylan, de la baza scării. — t obor imediat! ^trig înapoi. — lermin eu asta, îmi spune Easton. I u du-te. Asîii înseamnă montatul patului care a tost livrat mai devreme in această dimineaţă. Eu M Dylan locuim acum cu familia Royal, ceea ce este cel mai tare lucru din lume. însă n-aveam unde să mergem, după ce mama M Parker s-au mutat in \ irginia. Scandalul a tost prea dificil de indurat pentru noi două. în ceea ce o priveşte pe mânui, trebuie să recunoaştem că a încercat, insă pe măsură ce mai multe cazuri de-ale tatei au ieşit la iveală ca fiind fraude şi condamnări tăcute să dispară, n-a mai putut suporta. După primul an şi-a tăcut bagajele. Parker a urmat-o la scurt timp după aceea. Din fericire. Callum s-a oterit să ne primească la el acasă atât pe mine, cât si pe Dylan. După cum a spus Easton, făceam parte din familia Royal sau cel puţin C ailum şi toţi ceilalţi ne-au tratat ca atare. L.a început, fntton uHtnvctKvi RrqoUlI ţffirdrhot an, Stal m corpul central de caia, i„să atât C(J . Pvlan suntem nişte singuratice şi a«d că ş| CaJIum si ', dat seama ca ne-am simţi mult maj in largul nostru dacă am avea spaţiul propriu. Aşa că a făcut curat în zona imensă de deasupra garajului, care fusese folosită înainte ca depozit. Apoi a angajat un constructor şi a transformat spaţiul într-un apartament pentru noi. East a pus la punct proiectul, care a avut un scop dublu: să garanteze faptul că devenea un adult responsabil şi să se asigure că aveam în cele din urmă intimitate, deoarece am refuzat să părăsesc apartamentul şi să dorm în dormitorul său atât timp cât surioara mea se afla aici. S-a obişnuit să doarmă multe nopţi pe canapea. Recunosc, asta mă face să mă simt în siguranţă. Amândoi am luat pauză un an, înainte de a merge la colegiu. Vreau să petrec mai mult timp cu Dylan, iar lui East i s-a permis din nou să piloteze. Mi-a spus că nu-i pasă dacă va merge vreodată la colegiu. I-am dăruit o carte despre inginerie aviatică, în speranţa că se va răzgândi. în plus, eu şi Dylan avem fiecare propria baie şi propriul dormitor, împreună cu o bucătărie drăguţă şi o mică sufragerie. Există până şi o mică terasă construită în partea din spate şi, dacă te apleci peste colţul acesteia, poţi vedea oceanul. — Ar trebui să vii şi tu. Eşti omul de bază, îi reamintesc. — Se zice cavalerul de onoare, insistă el. De câte ori trebuie să vă reamintesc că rolul meu e de Cavaler. De Onoare.

— Cum spui tu, omule de baza, îl tachinez, apoi îmi iau tălpăşiţa, astfel că, indiferent la ce pedeapsă se gândeşte, aceasta să nu poată fi pusă în aplicare. Cobor iute scările, traversez curtea pavata şi ma strecor prin uşa laterală în reşedinţa Royal. 375 Erin Watt Am crescut într-o casă mare. însă casa familiei Royal e clI totul altceva. La fel cum viaţa lor e cu totul altceva. F plină de strălucire, însă cine cunoaşte familia Royal ştie că toată această bogăţie a venit cu un preţ. însă astăzi n-avem de gând să fim nostalgici. Azi e zi de sărbătoare, o zi în care trebuie să privim spre viitor. încă nu mi-am recuperat toate amintirile. Există un mare vid în viaţa mea. însă, dacă trebuie s-o iau de la capăt, acesta pare locul potrivit. Easton zice că prima dată l-am sărutat în vârful caruselului şi ca, pentru a păstra tradiţia, trebuie să-l sărut din nou pentru prima dată tot acolo. Cred că încerca să spună că sunt aceeaşi persoană astăzi, după un an, şi că amnezia nu m-a schimbat. Am făcut greşeli în trecut. N-ar fi trebuit s-o părăsesc niciodată pe Dylan, cu toate că atunci când eu aveam paisprezece ani, iar ea zece, nu prea aveam de ales. Ea mi-a jurat că tata n-a lovit-o niciodată, însă n-a negat că a abuzat-o din punct de vedere emoţional. Râdea de afecţiunea ei şi n-o lua în serios. Mamei îi era jenă cu ea. Toate acele anxietăţi n-au făcut altceva decât să-i agraveze afecţiunea. Nu voia să-şi ia medicamentele, pentru că se prefăcea că n-are nevoie de ele. în felul acesta, criti- cile părinţilor noştri n-aveau cum s-o atingă. Acum se simte mult mai bine. Fraţii Royal au luat-o sub aripa lor protectoare, răsfăţând-o şi făcându-i toate poftele. însă Easton a fost cel mai bun dintre toţi, pentru că i-a spus că şi el simţea la fel. El i-a confirmat sentimentele şi a ajutat-o să accepte faptul că tulburarea ei bipolară era doar o afecţiune de natură fizică. Ea îl adoră. Cred că m-ar arunca în ocean, dacă ar trebui să aleagă între mine si el. t 376 fiction connection Regatul sfâramat Easto lupta cu propriu sa. demoni. Uneori, când are o z. stresanta, ştiu ca vrea să bea. îi tremură mâinile Ochii i se plimbă de colo colo prin cameră, apoi trebuie să meargă să-şi ocupe timpul cumva, fie că face o baie în piscină, aleargă de-a lungul plajei sau, dacă nu e Dylan prin preajmă, se lasă epuizat de mine în alte feluri. Vremea e în curs de încălzire, însă dinspre ocean vine o briză dulce de după-amiază. E o zi perfectă pentru o nuntă. îmi croiesc drum pe lângă sufrageria cu o masă aşezată pentru paisprezece persoane, pe podeaua de marmură pe sub candelabrul de cristal, care scânteiază atât de intens, încât rivalizează cu soarele. Camera lungă din fată a fost transformată în salon de înfrumuseţare. * t Callum a angajat o armată întreagă — firme decatering, chelneri, coafeze, machieuze, muzicieni. Pare că jumătate din oraşul Bayview e aici şi pregăteşte acest eveniment. — Ah, ce bine că eşti aici! Era cât pe ce să vin şi să te aduc cu forţa, sare Dylan. Părul ei lung, atât de asemănător cu al meu, are nişte codiţe împletite în jurul creştetului capului. O parură florală cu cristale şi email completează codiţele împletite, şi în jurul gâtului are un colier simplu cu aceleaşi flori din email. Bănuiesc că bijuteriile valorează mai mult decât maşinile unora. Callum Royal aruncă

bani în stânga şi-n dreapta de parcă ar avea o tiparniţă în subsol. Şi nu e cazul să înceteze cu generozitatea. Easton zice că astfel se simte mai puţin vinovat şi că, dacă am vreun strop de milă pentru el, voi accepta toate aceste daruri cu zâmbe tul pe buze. 3 77 Erin Watt E mai uşor să faci asta când aceste daruri se revarsă asupra lui Dylan, pentru că ea merită tot ce e mai bun pe lume. — Eşti frumoasă, îi spun. t — Ştiu. Se răsuceşte în cerc şi fusta i se ridică. — E rândul tău acum. Mă predau echipei pentru a mă îmbrăca, parfuma, coafa, machia şi a-mi vârî pantofi cu tălpi roşii în picioare. Lângă mine, cea mai bună prietenă a Ellei primeşte acelaşi tratament în timp ce Savannah, iubita lui Gideon, joacă UNO cu Dylan. Organizatoarea nunţii îşi vâră capul în încăpere. — Dacă toată lumea e pregătită, vă puteţi ocupa locurile? Toţi patru ne croim drum afară pe peluza imensă, care dă înspre marea nesfârşită. Eu şi Dylan ne aşezăm pe şirul din fată — destinat familiei. Sora mea îsi lasă mâna t * t să alunece sub a mea. Aproape că avem degetele la fel de lungi. Ridic privirea surprinsă. Dylan creşte. Nu mi-am dat seama de asta mai devreme, când se învârtea prin faţa mea ca un titirez. Easton vine din spatele arcadei decorate cu flori împreună cu fratele cel mai mare în urma sa, iar priveliştea mă dă gata. Aproape că-mi înghit limba. Easton Royal în smoching ar trebui să fie scos în afara legii. Mă întreb câte alte femei din public rămân însărcinate numai privindu-i pe cei doi fraţi Royal. — Eşti dezgustătoare, şopteşte Dylan. îmi şterg colţul gurii cu un deget. — Salivez? — Nu încă. •ic lion connection Regatul sfărâmat Ea pufneşte cu dispreţ. _ însă mă aştept în orice secundă ca ochii să-ţi cadă în poală. Nu va puteţi controla? Amândoi mă faceţi de râs Amândoi? Ridic privirea şi-l văd pe Easton uitându-se la mine de parca sunt felul Iui preferat de mâncare şi n-a mâncat nimic de două săptămâni. Rosesc. Dylan mă înghionteşte. O înghiontesc şi eu. — Nu. Nu mă pot controla. Zâmbetul care mi se răspândeşte pe chip e de necontrolat, însă Dylan e scutită de stânjeneală în momentul în care începe să se audă „Marry you"17, melodia lui Bruno Mars. întreaga adunare se ridică s-o privească pe Ella Royal mergând de-a lungul culoarului şi arătând ca o prinţesă din poveşti care a prins viaţă, îmbrăcată cu o rochie din satin cu corsaj strâns pe trup, mâneci înguste şi o fustă amplă de bal care pare să fie făcută din mii de straturi foarte subţiri de mătase. Părul ei blond e prins într-un coc delicat la baza gâtului. în jurul capului, poartă o diademă de diamante şi o trenă pluteşte atât de departe în urma sa, încât, dacă o întinzi, ar putea depăşi casa cu câţiva metri. Reed Royal stă vizavi de Easton îmbrăcat într-un smoching negru şi cămaşă albă ca

zăpada, însă dragostea pură ce străbate din ochii lui albaştri e cea care captează atenţia tuturor. îmi place să cred despre mine că nu sunt exagerat de sentimentală, însă plâng în timpul nunţii. EjDosibil să fie o reminiscenţă a traumei din iarna trecută, când tatăl meu a fost omorât, când Easton a fost împuşcat şi a trecut printr-o recuperare lungă şi chinuitoare în urma transplantului de rinichi. 17 Mă căsătoresc cu tine. 379 { rin jnsS t. posibil să fit* lacrimi de fericire. Că sunt în ■ t i C ă Dylan c cu mine. Ca astazi baston e la fc*| (jţ, Xrtwc* înainte. C ă sora lui adoptivă şi fratele lui se că- sătoresc, cu toate că niciunul dintre ei nu a împlinit încă douăzeci de ani. Reed a cerut-o în căsătorie de Crăc iun şi, spre surprinderea tuturor, Ella a acceptat. A făcut-o totuşi cu o serie de obiecţii. Sa mearga la colegiu. Apoi sa-şi ia o slujbă. Vor trăi doar din banii pe care îi vor câştiga amândoi. Reed a fost de acord cu totul. La fel de bine, Ella i-ar fi putut cere să poarte rochie şi cred că el tot da ar fi spus. Cred că era pregătită, pentru că a pierdut atât de mult — pe mama ei, pe tatăl ei. în prezent, mă agăţ atât de tare de Dylan, spre disperarea ei. Nu sunt singura care plânge totuşi. Şi Dylan plânge. La fel _ Vai şi Savannah. Jur că-l văd şi pe Gideon şter- gându-se la ochi. Callum nu se sinchiseşte să-şi ascundă lacrimile. Şi toate acele asigurări că mascara e rezistentă la apă sunt nişte prostii. Toate femeile arată ca nişte blestemaţi de ratoni. / După ce festivitatea ia sfârşit, armata de oameni care au fost angajaţi în primul rând pentru a ne face să arătăm bine se ocupă de petrecere, ne aranjează pentru poze şi au grijă ca distracţia din timpul recepţiei să fie perfectă. Easton ţine un toast amuzant şi jenant în care povesteşte cum Ella a devenit parte a acestei familii. — Reed se jura că lui nu-i plăcea de ea, însă după aceea se ducea să stea în faţa uşii dormitorului ei, aşteptând-o să se întoarcă acasă în fiecare seară, dezvăluie Easton, lucru care ne face pe amândouă să roşim din motive diferite. Era ca un fel de câine de pază. Reed ridică din umeri şi scoate un soi de lătrat. Ella se face şi mai roşie la faţă. Si cu cât se înroşeşte ea mai mult, 1 ' i> fiction connection Regatul sfărâmat CU atât mulţimea urlă mai tare. Când Easton termină r„ tachinatul, Gideon se ridică în picioare, apoi este mo mentul gemenilor să încingă atmosfera. Când se termină cu toasturile şi lumea se sărută bând şampanie, DJ-ul porneşte muzica. Imensa peluză răsună de acorduri puternice de dans. Dylan ţopăie de pe un picior pe altul, nerăbdătoare să se ducă pe ringul de dans. Studiază mulţimea, căutând un partener. Privirea i se opreşte asupra gemenilor, care stau aşezaţi la o masă câţiva metri mai încolo. — K foarte tare, nu? ii întreabă Dylan. Seb dă din cap. Sau Sawyer. Nu-i mai pot deosebi. Amândoi sunt sarcastici, încântători şi periculoşi. Au frânt mai multe inimi în ultimele cinci luni decât credeam ca este omeneşte posibil. I ca si cum ar fi intr-o competiţie sa vadă care dintre ei poate seduce, apoi părăsi cele mai multe tete din Bayview înaintea ultimei clase de liceu, insă sunt drăguţi cu Dylan, pentru

că nu spun ceva sarcastic despre căsătoria fratelui lor care n-are nici douăzeci de ani cu sora lor vitregă, care e încă adolescentă, aşa că nu le pot găsi niciun cusur. l a schiţează un zâmbet dulce înspre ei. — Şi muzica e marfă. 1 i dau din nou din cap. — Şi toată lumea e fericită. Altă încuviinţare. Zâmbeşte şi mai larg. — Peste patru ani, va li rândul nostru. Clipesc nedumerită la afirmaţia spusă la întâmplare. Patru ani? Despre ce bălmăjeşte ea acum? — Patru ani? Unul dintre ei ridică din sprânceană. Erin Watt — Rândul nostru? Celalalt e uşor panicat. — Mda, voi avea optsprezece ani atunci. — Aşa şi? zice cel cu sprânceana ridicată. Celălalt geamăn, cel deştept, e pe jumătate ridicat de pe scaun şi arată de parcă e gata-gata s-o rupă la fugă. — Aşa că atunci ne vom căsători, anunţă Dylan. Aproape că-mi înghit limba. Băieţii schimbă priviri, genul acela de priviri în care-şi spun cât de ciudată e sora mea. Amândoi se ridică în picioare. — O s-o facem aici, exact ca Ella, însă cu şi mai multe flori. îmi plac trandafirii. Pun mâna peste gura lui Dylan. — Glumeşte, îi asigur pe gemeni. Ea îşi împinge limba umedă printre degetele mele. — îh, câh, Dylan. — Nu glumesc, declară ea. Am de gând să mă mărit cu ei când voi face optsprezece ani. — Cu care dintre ei? — Pff, zice ea. Nu-i poţi despărţi. Apoi pleacă valvârtej, lăsându-ne pe toţi trei zgâ- indu-ne după ea, cu nişte expresii şocate. Cel puţin... eu sunt şocată. Nu sunt sigură că pot citi chipurile gemenilor. Nu. Nu vreau să le citesc chipurile. Mă întorc în mod intenţionat cu spatele. N-am văzut nimic acolo, îmi spun. Nu e nimic acolo. Easton îşi face apariţia lângă mine şi-mi vâră un pahar de şampanie în mână. — Vrei o chestie adevărată sau e bun şi sucul de struguri? — Sucul de struguri e în regulă. Iau o înghiţitură din sucul acidulat şi dau voie bulelor să-mi gâdile interiorul gurii. îmi voi face griji 382 fiction connection Rtgaiiii sfărurtiai |Hvtv patru ani, hotărăsc. Nu-i nevoie să-i împărtăşesc iui Easton cele întâmplate. O va încuia in şopron si o va tine închisă acolo, li doar o faza. Va trece. Sper. Vani crezut niciodată că voi ţine un toast la o nuntă sau că voi bea suc pentru a sărbători. {şi încreţeşte nasul. __ Amândouă sunt perfecte. Eşti un superom de bază. — Cavaler. De onoare.

Râd, iau o altă înghiţitură, apoi îmi îndrept atenţia inspre apa întunecată care se loveşte în linişte de nisip. Ce facem aici? întreabă Easton, aşezându-şi bărbia pe creştetul meu. — Vreau să rămân cu o amintire. — Ah. El mă cuprinde cu braţul pe după umeri. — Cred că ar fi mai bună dacă ţi-aş scoate rochia. Mă înfior, însă nu din cauza frigului. — Sora mea a zis mai devreme că ar trebui să ne luăm o cameră. El mă sărută fierbinte pe gât. — Dylan e cea mai deşteaptă fată pe care o cunosc. Zâmbind larg, Easton mă ia de mână şi mă conduce de-a lungul ringului de dans, pe sub arcada de flori, prin curtea pavată. Apoi urcăm scările casei noastre pentru a ne construi o amintire nou-nouţă. 383 Mulţumiri / Mulţumiri speciale pentru Jessica 'Jare şi Meljean Hrook. rdr<' au citit şi redtit această carte şi au ajutat-o să devină ceea ce este astăzi. Toate fţreţelile sunt ale noastre, bineînţeles. Şi vă mulţumesc vouă, tuturor cititorilor care ii iubiţi r u a'âfa pasiune pe cei din familia Royal. Speram ca v-a fă'ut plăcere să citiţi aceste cărţi la fel de mult cum ne-a plăcut nouă să le scriem. Rămâneţi pe frecvenţă pentru viitoarele noastre aventuri. 385