* The preview only shows a few pages of manuals at random. You can get the complete content by filling out the form below.
Description
Metodologia studiului elementelor de limbaj plastic
Punctul plastic Punctul
plastic este o formă plană sau spaţială ale cărei dimensiuni sunt reduse în raport cu suprafaţa sau spaţial în care se află. Să devină plastic punctul trebuie transfigurat pentru a putea transmite idei şi sentimente. El se poate constitui în forme abstracte sau figurative.
Punctul
plastic are diferite forme: ● pete obţinute prin atingerea suprafeţei cu un instrument de lucru, prin stropire sau prin alte procedee; ● forme geometrice diverse (triunghi, cerc, pătrat) ● forme abstracte; ● forme inspirate din natură (frunze, flori, insecte etc.)
După
scopul în care este utilizat punctul poate fi: ● cu rol de construcţie (construieşte forma, acoperă suprafaţa ca în arta neoimpresionistă) ● cu rol de expresie (exprimă, sugerează ,,flori pe câmp”, ,,stele pe cer”, ,,spectatori”, ,,fructe”, ,,flori” etc.) ● cu rol decorativ (decorează, ornamentează)
Într-o
compoziţie plastică, cu ajutorul punctului se pot obţine unele efecte cu caracter expresiv determinate de mărime, culoare, poziţie: ● puncte de mărimi diferite pot da impresia de spaţiu (mare – aproape, mic - departe) ● puncte realizate în culori calde sau reci (cald – aproape, rece – departe) ● puncte realizate în culori deschise sau închise (deschis – uşor, închis – greu)
Aplicații pentru: Tema plastica ’’punctul’’ ● Acoperiţi suprafeţele unor forme cu ajutorul punctelor de diferite culori, nuanţe sau tonuri (frunze, flori, forme geometrice) ● Reprezentaţi cu ajutorul punctelor de mărimi şi culori diferite frunzele sau florile din coroana unui pom, spectatorii din tribune, stelele de pe cer, covorul frunzelor de toamna etc.
Decoraţi
un vas popular cu motive decorative obţinute cu ajutorul punctului organizat după principiile artei decorative. ● Realizaţi un proiect pentru un covor popular decorând cu motive obţinute prin alternanţa de culoare şi mărime.
Linia – element al limbajului plastic Linia
este creată prin deplasarea unui instrument (creion, pix, peniţă, cărbune, pensulă) pe o suprafaţă. Structura, aspectul şi grosimea liniilor sunt determinate de natura instrumentului care o creează.
După
formă, aspect şi lungime liniile pot fi: drepte, frânte, întrerupte, curbe, şerpuite, spiralate, scurte, lungi, continuu, subţiri, groase, modulate.
După
scopul în care sunt utilizate, liniile pot fi: - cu rol de construcţie (conturează sau acoperă creând forme şi volume) - cu rol de expresie, de semn plastic (sugerează elemente din natură, mişcare, exprimă o stare sufletească etc.)
cu
rol decorativ (creează motive decorative care ornamentează spaţiile cu caracter decorativ) după principiile: alternanţă, repetiţie, simetrie.
Liniile pot avea expresivităţi şi semnificaţii: spaţialitate,
când sunt mai groase în
primul plan; - monotonie, când orizontalele se succed într-un ritm lent, odihnitor ; - dezordine când sunt utilizate liniile oblice întretăiate şi grupate diferit;
entuziasm
prin linii spiralate; - mişcare şi dinamism prin oblice şi curbe ferme; - moliciune prin curbe line; - echilibru, măreţie.
Aplicații pentru tema: Linia Realizaţi cu ajutorul diferitelor tipuri de linii crengile din coroana unui pom desfrunzit ̇ Realizaţi cu ajutorul diferitelor tipuri de linii străzile unui oraş Realizaţi compoziţia cu subiectul ,,Valurile mării” utilizând linia curbă în tonalităţi de albastru
Forma ca element al limbajului plastic În
arta plastică, forma are doua ipostaze: - forma plană; - forma spaţială. Forma plană are două dimensiuni lungime şi lăţime, i se mai spune forma bidimensională şi este specifică picturii şi graficii. Forma spaţială are trei dimensiuni: lungime lăţime şi înălţime, i se spune forma tridimensională.
Formele
spaţiale se pot obţine în sculptură, modelaj, ceramică, origami (arta plierii hârtiei). Din punct de vedere artistic forma are mai multe accepţii, dintre care cele mai uzuale sunt: - forma spontană - forma elaborată
Forma spontană în
pictură se poate obţine accidental sau dirijat prin diferite procedee tehnice cum ar fi: monotipia, dirijarea culorii prin jet de aer sau prin mişcarea suprafeţei de hârtie, prin stropire, prin fuzionare etc.
Forma
elaborată este obţinută în actul de creaţie , pe baza sugestiilor din natură. Ea are puterea de a comunica idei, sentimente, semnificaţii etc.
Aplicații practice Se
îndoaie o foaie de hârtie simetric şi se aşează culori numai pe una din jumătăţile ei. Cu cealaltă jumătate se acoperă culoarea, se presează, se dirijează obţinându-se astfel o formă spontană dispusă simetric ce cele două jumătăţi ale foii. ● Se umezeşte o foaie de hârtie cu apă, şi se desenează cu pensula înmuiată în culoare, linii, forme simple, puncte. Se produce fuzionarea culorilor şi astfel iau naştere diferite forme spontane.
Pata de culoare ca element al limbajului plastic Ea
poate fi obţinută cu pensula, prin imprimare, stropire, presare etc. Pata poate fi cromatică (culorile spectrului) sau acromatică (alb, negru sau griuri neutru).
Pata
cromatica şi acromatica poate fi: - pata plata (decorativa) - pata picturala (vibrata) Pata plată sau decorativă se obţine prin întinderea uniformă a culorii, fără urme vizibile de pensulă. Aspectul ei uniform poate sugera linişte, calm, stabilitate.
Pata
picturală se obţine vibrând culoarea prin diferite tehnici. Prin tratare picturala se urmăreşte redarea cu ajutorul culorilor, a efectelor de lumină şi umbră, de aproape – departe, etc. Pata picturală poate sugera dinamism, tensiune, mişcare etc.
Aplicații practice ●
Se realizează o suprafaţă cu pete vibrate cu diferite nuanţe ● Se realizează o compoziţie plastică cu un anumit subiect în care se utilizează pata picturală obţinută prin diferite procedee.