MODULUL II Dreptul afacerilor

Lect.univ.dr. Liviana Andreea NIMINEŢ

Dreptul afacerilor. Modulul II

MODULUL II PATRIMONIUL COMERCIAL (FONDUL DE COMERŢ) Fondul de comerţ/ Patrimoniul comercial este alcătuit din totalitatea bunurilor destinate realizării activităţii comerciale. Def. Fondul de comerţ/patrimoniu comercial = ansamblul de bunuri mobile şi imobile corporale şi incorporale pe care un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale în scopul atragerii clientelei şi, implicit obţinerii de profit. II.1. Delimitare faţă de alte noţiuni 1. faţă de patrimonial privit în ansamblu : fondul de comerţ = ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale afectate de comerciant desfăşurării unei activităţi comerciale; patrimoniul = totalitatea drepturilor şi obligaţiilor comerciantului care au o valoare economică Doctrina numeşte fondul de comerţ : “patrimoniu comercial” fără ca această denumire să aibă vreo semnificaţie juridică 2. faţă de întreprindere: întreprinderea= organizarea sistematică de către comerciant a factorilor de producţie între care se află şi bunurile afectate desfăşurării activităţii comerciale; întreprinderea se referă şi la capital şi muncă, elemente care nu fac parte din fondul de comerţ. II.2. Natura juridică a fondului de comerţ Există mai multe teorii în doctrină: 16

Lect.univ.dr. Liviana Andreea NIMINEŢ

Dreptul afacerilor. Modulul II

1. Teoria personificării fondului de comerţ - consideră fondul de comerţ ca subiect de drept autonom. Teoria este incorectă deoarece contravine principiului unităţii patrimoniului ( patrimoniul este unic). 2. Teoria universalităţii de drept - consideră fondul de comerţ o universalitate juridică. Teoria este de asemenea incorectă deoarece contravine aceluiaşi principiu al unităţii patrimoniului. 3. Teoria universalităţii de fapt - consideră fondul de comerţ o universalitate de fapt creată prin voinţa titularului său. Este o teorie incorectă deoarece nu explică natura juridică a fondului de comerţ. 4. Teoria patrimoniului de afectaţiune - consideră fondul de comerţ un patrimoniu afectat realizării unui scop, şi anume exerciţiului comerţului. Această teorie este identică cu cea a universalităţii de drept, motiv pentru care este şi ea incorectă. 5. Teoria proprietăţii incorporale - consideră fondul de comerţ ca fiind un drept de proprietate incorporală ca şi drepturile de creaţie intelectuală. Este un bun mobil deoarece în cadrul său prevalează bunurile mobile şi este incorporabil deoarece prevalează bunurile incorporabile Această ultimă teorie surprinde mai corect esenţa fondului de comerţ.

II.3. Caracteristicile fondului de comerţ

- este un bun unitar = este distinct de elementele ce-l compun - este un bun mobil = este supus regimului bunurilor mobile (dacă cuprinde şi bunuri imobile se aplică regulile referitoare la executarea silită a imobilelor) - este un bun mobil incorporal = nu îi este aplicată prescripţia instantanee (dobândirea proprietăţii prin simpla posesie) 17

Lect.univ.dr. Liviana Andreea NIMINEŢ

Dreptul afacerilor. Modulul II

II.4. Elementele fondului de comerţ Sunt două categorii de elemente şi anume: i.corporale ii.incorporale i.a. Bunuri imobile- când sunt elemente ale fondului de comerţ, actele de vânzare-cumpărare imobile ce le privesc sunt acte de comerţ. Pot fi :- imobile prin natură - imobile prin destinaţie i.b. Bunurile mobile corporale = materii prime, materiale destinate prelucrării şi produsele rezultate din activitatea comercială ii. Sunt drepturi ce privesc: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de invenţie, mărcile de fabrică, mărcile de comerţ. ii.a. Firma = elemente de identificare a comerciantului în câmpul activităţii comerciale (numele/ denumirea sub care comerciantul este înmatriculat în Registrul Comerţului, sub care îşi exercită comerţul şi sub care semnează) ii.b. Emblema = atribut de identificare în activitatea comercială ce deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen. Firma individualizează persoana fizică / persoana juridică în calitate de comerciant. Emblema serveşte la individualizarea unui comerciant faţă de altul care desfăşoară o activitate de aceelaşi gen. - are caracter facultativ - poate fi un semn sau o denumire ii.c. Clientela şi vadul comercial 18

Lect.univ.dr. Liviana Andreea NIMINEŢ

Dreptul afacerilor. Modulul II

Clientela = totalitatea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia pentru procurarea de mărfuri şi servicii. Vadul comercial = aptitudinea fondului de comerţ de a atrage publicul. Este determinat de mai mulţi factori: locul unde este amplasat localul, calitatea mărfurilor, preţurile, comportarea personalului, reclama etc. ii.d. Drepturile de proprietate industrială Sunt de două tipuri: - creaţii noi = invenţii, know-how, desenele şi modelele industriale şi modelele de utilitate - semne noi = mărci de fabrică, mărci de comerţ şi mărci de serviciu, denumiri de origine şi indicaţii de provenienţă ii.e. Drepturile de autor - sunt rezultate din creaţia ştiinţifică, literară şi artistică II.5. Regimul creanţelor şi datoriilor Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comerţ deoarece acesta nu este un patrimoniu. II.6. Apărarea fondului de comerţ -deoarece este un drept de proprietate incorporală conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare. -în cazul încălcării, titularul său are la dispoziţie acţiuni prin care se asigură înlăturarea tulburărilor aduse şi repararea eventualelor prejudicii -atingerile aduse pot fi considerate fapte de concurenţă neloială. 19

Lect.univ.dr. Liviana Andreea NIMINEŢ

Dreptul afacerilor. Modulul II

Def. Concurenţa

neloială = întrebuinţarea de firme,

embleme sau desemnări speciale de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant.

II.7. Actele juridice privind fondul de comerţ 1. Vânzarea- cumpărarea a. Poate avea ca obiect fondul de comerţ ca bun unitar (inclusiv bunuri imobile). Se aplică regulile de la vânzarea bunurilor mobile, dar în privinţa imobilelor se aplică regulile privind înstrăinarea imobilelor, inclusiv publicitatea imobiliară. Creanţele şi datoriile nu se transmit ca urmare a înstrăinării fondului de comerţ decât dacă există o stipulaţie specială în acest sens. Există o obligaţie specială a vânzătorului care constă în a nu face concurenţă cumpărătorului. Vânzarea trebuie înregistrată la Registrul Comerţului b. Înstrăinarea separată a unor elemente: - firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care e întrebuinţată, ci doar odată cu fondul - clientela şi vadul comercial nu pot fi înstrăinate decât odată cu fondul - emblema poate fi înstrăinată cu obligaţia înregistrării în Registrul Comerţului. Aceeaşi regulă se aplică şi pentru drepturile de proprietate industrială. 2. Transmiterea fondului de comerţ ca aport în societatea comercială

20

Lect.univ.dr. Liviana Andreea NIMINEŢ

Dreptul afacerilor. Modulul II

- se poate transmite fie dreptul de proprietate, fie doar dreptul de folosinţă. - se deosebeşte de vânzarea-cumpărarea fondului de comerţ deoarece nu se primeşte un preţ, ci părţi sociale/ acţiuni - regulile care se aplică sunt aceleaşi care privesc constituirea societăţilor comerciale 3. Locaţiunea fondului de comerţ - locatorul (proprietarul fondului) transmite locatarului folosinţa asupra fondului de comerţ - contractul de locaţiune priveşte toate elementele fondului de comerţ (în lipsa unei stipulaţii contrare) - locatarul are dreptul să continuie activitatea de comerţ sub firmă proprie exploatând fondul de comerţ şi respectând în acelaşi timp destinaţia economică şi funcţională dată de locator - locatorul este obligat să nu facă locatarului concurenţă - contractul de locaţiune se înregistrează în Registrul Comerţului 4. Ipoteca mobiliară asupra fondului de comerţ - un procedeu tehnic al remiterii simbolice a detenţiunii fondului de comerţ prin predarea titlurilor şi documentelor privind fondul de comerţ - trebuie supus publicităţii prin Registrul Comerţului Şi Arhiva Electronică.

21