Statul Si Dreptul Egiptean

l u t a t S

D i ș

u t p e r

ie r lO

A i u l u t n

c i t n

În Antichitate teritoriul Egiptului Antic a fost amplasat in partea Nordului a Africii și deja se întindea pe suprafața Asiei.

Noțiunea fera,faraon și Egipt sunt de proveniență greacă.

Șeful statului era considerat

Faraon

S-a creat Statul Unitar Egiptean în timpul domniei faraonului Menus- intemeitor al primei dinastii domnitoare in Egiptul Antic. Puterea nelimitată a faraonului Statul Egiptean în epoca de înflorire caracterizat prin 3 trăsături distinctive:

Concepția Teoretică asupra puterii regale

Existența unui imens aparat de conducere

Principiile dreptului Dreptul egiptean reglementează statutul juridic al persoanei reglementează dreptul de proprietate

reglementează dreptul penal și procedura de judecată.

reglementează dreptul familiei

reglementează dreptul obligațiilor

Drepturile de moștenire au influențat reglementarea relațiilor din familie,deoarece statutul economic al femeii îi permitea să ia decizii importante. Părinții erau obligați să asigure o profesie fiilor,dacă fiul îndrăznea să ridice mîna asupra tatălui,atunci era dezmoștenit.

Dreptul obligațiilor în Egiptul Antic : Dreptul obligațiilor apare din contracte și delicte(încălcarea dreptului de proprietateo mică infracțiune care a cauzat o pagubă).În cazul delictelor persoana era obligată să repare paguba. Dreptul de a judeca îl aveau funcționarii numiți de vizir.Faraonul era în drept să grațieze dacă era prezent la procesul de judecată.Grațierea era imposibilă în cazul de omor și crimă împotriva statului.

Dreptul familiei şi succesiunea Familia veche egipteană era monogamă. Căsătoriile consangvine constituiau o excepţie în Egiptul Antic, totuşi ele au fost practicate de Ptolemei, în timpul căruia se obişnuia, nu numai în familie regală, dar chiar şi în cazul unor persoane private, ca fratele să se căsătorească cu sora sa. Căsătoria este îngăduită între frate şi soră; această situaţie ţine şi în epoca romană.

Destul de frecvent bărbatul pe lîngă soţia legală, mai avea una sau mai multe concubine, însă nici ele nici copii pe care eventual îi aveau nu beneficiau de nici un drept legal.

Dreptul internaţional Istoria Orientului antic a păstrat un anumit număr de documente corespondenţă diplomatică, tratate şi alte acte internaţionale-care atestă existenţa unor legături strînse între statele din Orientul antic. Faraonii au început destul de tîrziu să practice în mod susţinut o politică de alianţe cu vecinii. Încă din timpul Regatului Vechi au existat raporturi prieteneşti cu fenicienii, îndeosebi cu principii din Byblos; acestea erau însă legături comerciale, neavînd deloc aspect de alianţă cu caracter politic.

Statutul juridic al persoanelor în Egiptul antic: În principiu toţi locuitorii Eiptului aparţineau regelui, deci statului, şi erau datori să muncească pentru el; în schimb statul se îngrijea de hrana lor. În realitate, numai meşteşugarii şi ţăranii, adică producătorii de bunuri, erau obligaţi să plătească impozite. Încă din epoca thinită, au început să se facă recensăminte, pentru ca veniturile care urmau să se realizeze din dări să poată fi riguros calculate.

Societatea egipteană era împărţită în patru clase, subliniind totuşi că această împărţire este destul de arbitrară: „nobilimea” , incluzînd aici toţi marii dregători, curtenii, preoţii, căpeteniile militare etc; „scribii”, care alcătuiau o adevărată clasă de slujbaşi în serviciul direct al stăpînului

În timpul Regatului Nou, s-a constituit o nouă clasă, în cadrul căreia există o ierarhie care a dat naştere unei aristocraţii: este vorba despre militari, care în urma războaielor, care au marcat această epocă au ajuns să formeze o adevărată armată de carieră. Veteranii au primit pămînt şi privilegii, care au devenit ereditare. Preoţii, 4 alcătuiau de asemenea, o clasă privilegiată. Puterea lor a crescut tot mai mult de la sfîrşitul Regatului Vechi, pînă cînd a ajuns să absoarbă monarhia Regatului Nou.

Statul și Dreptul Babilonian

• Organizarea de stat:

În dezvoltarea sa statul Babilonian a trecut prin câteva perioade:

1.Perioada Vechiului Babilon, sau amorită (1894-1595 î. de Cr.); 2.Perioada medie a Babilonului, sau kasită (secolele XVIXII î. de Cr.); 3.Perioada slăbirii politice a Babilonului şi luptei pentru independenţă (secolele XIIVII); 4.Regatul noului Babilon (625-539).

Putem distinge următoarele izvoare de drept: • 1.Printre cele dintâi codificări, documentele mesopotamice atestă legile adoptate de regele oraşului Lagaş Urukagina. • 2.O altă codificare de legi a fost întocmită în secolul XXI î. de Cr. pe timpul domniei suveranului sumerian Ur-Nammu (2112-2094 î. de Cr.), fondatorul celei de-a treia dinastii din Ur, şi Şulgi, suveran sumerian (2094-2047 î. de Cr.), fiu şi succesor al lui Ur-Nammu. • 3.Un alt izvor de drept datează cu secolul XX î. de Cr. Un cod de legi este alcătuit de regele statului Eşnunna, Bilalama. • 4.Următorul izvor de drept este Codul regelui Lipit-Iştar din statul sumerian Isin, întocmit în anul 1900 î. de Cr.

Statutul juridic al persoanelor în Babilon • În Babilon toată populaţia era divizată în două mari categorii: cei liberi şi cei dependenţi. • Awelum se deosebeau de alte categorii sociale prin faptul că se bucurau de drepturi depline. • Categoria socială muşkenum era alcătuită din persoane care deşi sunt libere, se pare că sunt uneori îngrădite în exercitarea anumitor drepturi. • Din această categorie socială făceau parte dezrobiţii, oamenii liberi luaţi ostatici până la plata datoriilor şi, în general, lumea măruntă.

Dreptul de prioritate • În Babilon existau mai multe genuri de proprietate funciară:

1.Proprietatea statului.. 2.Proprietatea templelor. 3.Proprietatea comunităţilor ţărăneşti. 4.Proprietatea privată.

Dreptul obligațiilor

• Deosebim 2 tipuri de obligaţii: • 1. Obligaţii ce izvorăsc din contracte. • 2. Obligaţii ce izvorăsc din delicte.

Dreptul familiei Familia se întemeiază pe căsătorie, care este precedată de o logodnă. În vederea încheierii unei căsătorii, tânărul şi părinţii săi se învoiau cu părinţii miresei. În rezultatul convorbirilor se încheia un contract de căsătorie în care îşi puteau găsi stipulaţia diverse momente Căsătoria putea fi desfăcută prin decesul unuia dintre soţi sau prin divorţ. În caz de deces al soţului, soţia avea posibilitatea de a alege una din două variante: • de a rămâne cu traiul în casa fostului său soţ; • de a se recăsători.

Drept succesoral Dreptul babilonian nu cunoaşte succesiunea testamentară. Cu toate acestea tatăl poate să dispună de averea sa cum crede de cuviinţă cu condiţia de a se redacta un act scris faţă de martori. La început bunurile familiale formau un bloc inalienabil pe care tatăl trebuia să-l transmită intact succesorilor la moartea sa. Începând cu epoca lui Hammurabi, drept consecinţă a dezvoltării proprietăţii private, această situaţie treptat se schimbă.

Drept penal Vinovăţia, după câte se ştie, constituie în dreptul penal contemporan una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, fără vinovăţie neputând exista nici infracţiune şi nici răspundere penală. De aceea, dacă făptuitorul nu-şi putea da seama în momentul săvârşirii faptei - datorită iresponsabilităţii, unei erori, cazului fortuit etc. - de 14 urmările pe care fapta sa le-ar putea avea, nu există vinovăţie şi prin urmare nici responsabilitate.

Procedura de judecată Înainte de Hammurabi, funcţiile judecătoreşti aparţineau preoţilor, procesul având loc în temple. Dar din epoca lui Hammurabi instanţele judiciare civile deja precumpăneau asupra celor ecleziastice. Funcţiile judecătoreşti revin unor colegii de judecători compuse din 4, 6, 8, membri. Codul nu face nici o distincţie între procesele civile şi penale. Amenzile întotdeauna erau percepute de victimă sau de rudele acesteia. Tipurile de probe: 1. Depoziţiile martorilor. 2. Jurământul. 3. Ordaliile.

Statul și Dreptul în India Antică

Organizarea statală Istoria Indiei antice poate fi periodizată în felul următor: 1.Perioada arhaică (Indus) – sec. XXIII – XVIII î. de Cr. 2.Perioada vedică sec. XV – VII î. de Cr. 3.Perioada budismului (sec. VI – III î. de Cr.). 4.Perioada clasică (sec. II î. de Cr. – sec. V d. Cr.). De competenţa parişadului era rezolvarea următoarelor probleme: • Pacea şi războiul; • Probleme majore ale armatei; • Administrarea banului public; • Organizarea cetăţilor; • Administrarea pământurilor; • Fiscalitatea; • Siguranţa regelui şi a statului în general.

Structura socială • Se pare că în India exista o jurisdicţie obişnuită şi una specială. Persoanele • pasibile de răspundere juridică erau judecaţi de un Colegiu judiciar. Însă, • funcţionarilor publici nu se aplicau aceste norme, ei fiind judecaţi de însăşi rege sau • de un Consiliu judecătoresc regal. Uneori, împuternicirile judecătoreşti ale regelui • erau delegate unui brahman, însoţit de trei asesori, care erau în drept să examineze • cauzele supuse hotărârii regelui.

Caracterizarea generală a legilor lui Manu • • • • • • • • • • •

În Legea lui Manu se menţionează câteva categorii de pedepse penale: 1. Avertizare; 23 2. Mustrare aspră; 3. Amendă; 4. Privaţiune de libertate; 5. Pedepse corporale; 6. Tunderea; 7. Confiscarea averii; 8. Expulzarea din ţară; 9. Pedeapsă capitală

FINAL A Elaborat: Reuleț Alexandru

A verificat: Sergiu Secevoi