Perfectionarea Profesionala a Functionarului Public

INTRODUCERE Actualitatea temei investigate. Adevăratul căpital al unei instituţii publice îl constitui un personal profesionalist. Evoluţia şi diversitatea problemelor cu care se confruntă personalul din administraţia publică, precum şi necesitatea de armonizare a experienţelor şi practicilor de dezvoltare profesională care continuă la etapa actuală, impun necesitatea completării şi actualizării periodice a cunoştinţelor şi abilităţilor din domeniul administraţiei publice. Actualitatea temei investigate rezidă din aprofundarea problematicii formării şi perfecţionării funcţionarului public print-o strategie cuprinzătoare, fundamentată pe o filozofie a formării acredidate din ţările cu o democraţie reală şi cît se poate de autentică, care poate fi considerată drept exemplu edificator pentru societatea noastră. Ritmul rapid al schimbărilor din societate a imprimat anumite influenţe şi asupra evoluţiei sistemului aministraţiei publice. Introducerea unor tehnologii avansate, implementarea unor metode noi progresiste, precum şi procesul de reformare a serviciului public din Republica Moldova, trebuie să se adapteze la un şir de schimbări care se produc într-un timp foarte scurt. Mai mult ca atît, personalul din autorităţile publice centrale şi locale se confruntă cu schimbări ale cadrului normativ, cu noi cerinţe ale sectorului privat ale societăţii civile, cu cerinţe faţă de modernizarea serviciilor publice. Pentru a răspunde la aceste cerinţe, personalul din autorităţile respective trebuie să fie calificat şi să-şi dezvolte permanent potenţialul. Astfel, într-un mediu schimbător, ca cel în care activează autorităţile publice, un sistem eficient de dezvoltare profesională este absolut necesar pentru obţinerea şi menţinerea unui nivel adecvat de performanţă. Din aceste considerente atît pentru beneficiul organizaţiei, care reprezintă interesele cetăţenilor, cît şi pentru propriul beneficiu al colaboratorilor, conducerea acesteia trebuie să lucreze permanent şi în orice mod posibil la sporirea potenţialului personalului său. Gradul de cercetare a temei: Problema dezvoltării şi perfecţionării profesionale a personalului din cadrul serviciului public s-a aflat la baza mai multor cercetători și specialiști în administrația publică, cît și nemijlocit în managementul resurselor umane. În acest sens putem menţiona contribuţia mai multor specialiști în domeniul printre care: Mihai Platon, 1 Victor Popa, Aurel Sîmboteanu,2 aceşti teoriticieni autohtoni au contribuit la edificarea temeliei istoriei şi 1

Platon Mihail. Conducerea în administrația publică. - Chișinău: AAP, 2004; Sîmboteanu Aurel. Teoria administrației publice. – Chişinău: CEP USM, 2008;

2

3

teoriei administraţiei publice, dar și la numeroase cercetări cu tematica funcţiei publice în general, cariera, dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici. Printre alți autori mai evidențiem: Mariana Postolachi, 3 Svetlana Cojocaru, Emilian Radu,4 Ana-Maria Berciu,5 Virginia Verdinaş, care au avut o deosebită importanță în elucidarea temei cercetate și analiza tuturor elementelor constitutive ale procesului de perfecționare profesională a personalului administrației publice, adică a funcționarilor publici. Scopul şi obiectivele cercetării: Calitatea guvernării depinde, în cea mai mare măsură de profesionalismul, competenţa şi chipul moral al personalului din cadrul serviciului public. Astfel, menţionăm că scopul prezentei lucrări a fost îndreptat spre cercetarea teoretică și practică a procesului de perfecţionare şi dezvoltare a funcţionarului public. Scopul lucrării este realizat prin îndeplinirea următoarelor obiective: 1. analiza specificului funcției publice și a statutului de funcționar public, în calitate de titular al ocupării acesteia; 2. studiul conceptului de perfecționare profesională a funcționarului public; 3. identificarea principiilor și a tipurilor de perfecționare profesională a funcționarilor publici; 4. stabilirea actorilor implicați în procesul de perfecționare profesională a funcționarilor publici; 5. cercetarea etapelor de organizare și realizare a procesului de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici; 6. prezentarea sistemul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici în unele state europene; 7. identificarea specificului organizării statelor de funcții în cadrul primăriei satului Hîrbovăț, raionul Anenii Noi și analiza procesului de perfecționare a funcționarilor din cadrul primăriei. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării: Metodele la care am aplicat în realizarea acestei lucrări au fost: metoda analitică, prin intermediul căreia am realizat o cercetare detaliată vizavi de procesul de perfecţionare, unde este redată structura şi complexitatea etapizată şi succesiunea procesului dat; metoda sociologică, cu ajutorul căreia am raportat relaţiile dintre instituţia publică şi funcţionarul public, și am scos la iveală importanţa factorului uman şi potenţialul personalului calificat în eficientizarea performanței administrației publice; 3

Postolachi Marina. Serviciul public. – Chișinău: Editura Tehnica-Info, 2005; Emilian Radu. Conducerea resurselor umane. București: Editura Expert, 1999; 5 Berciu Ana-Mari. Pregătirea profesională şi cariera personalului din administraţia publică . – Bucure ști: Editura Universitară, 2009; 4

4

metoda comparativă, ne-a permis să comparăm caracteristicile procesului de perfecționare profesională a funcționarilor publici din Republica Moldova, cu cele din alte stat (Franța, Germania, România); metoda sistemică, a avut importanță în identificarea elementelor componente ale procesului de perfecționare și în identificarea importanței atît individuale, cît și ca parte componentă a procesului de dezvoltare profesională a funcționarilor publici. Noutatea ştiinţifică şi valoarea aplicativă a lucrării. Lucrarea dată vine să contribuie la dezvoltarea suportului teoretic ale conceptului de perfecționare profesională a funcționarilor publici, prin argumentarea necesităţilor investirii în căpitalul şi potenţialul uman, mai cu seamă cel din administrația publică, identificarea necesităţii de acumulare a unor cunoştinţe suplimentare specifice în domeniul administrației publice, deprinderilor şi abilităţilor sociale, interpersonale, dar și manageriale corespunzătoare postului de muncă, cum ar fi: capacitatea de a colabora şi a lucra în echipă, de a lucra profesionist şi de a avea la baza activită ții o cultură organizațională bazată pe un management al calității în prestarea serviciilor publice, și îndeplinirea scopului de a servi societatea. Noutatea științifică este reflectată și de noile criterii propuse de noi în privința clasificării tipurilor de perfecționare profesională a funcționarilor, precum și în propunerile înaintate în vederea eficientizării managementului resurselor umane în administrația publică. Volumul şi structura tezei. Prezenta lucrare conține un volum de 55 pagini, care include: introducere, conţinut de bază, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe, şi rezumat. Teza începe cu introducere, care conţine informaţii privind actualitatea studiului, metodologia utilizată în cercetare. Conţinutului de bază al cercetării, care este redat în trei capitole, acesta dezvaluie şi trateză subiectul perfecţionării profesionale în mod sistemic. În primul capitol este analizat însăşi conceptele de funcție publică, funcționar public, și nemijlocit procesul de perfecţionare profesională a funcţionarului public, unde am delimitat mai multe abordări conceptuale, ai diferitor cercetători în domeniu şi definiţiile propuse de legislaţia în vigoare. Ulterior am identificat și prezentat principiile și tipurile perfecționării profesionale, tipurile clasificîndu-le în funcție de mai multe criterii. Capitolul doi este reprezentat de analiza procesului de perfecţionare profesională a funcţionarului public unde se menţionează sistemul de dezvoltare profesională care include beneficiarii, tipurile, formele, metodele şi programele de instruire, prestatorii serviciilor, finanţarea procesului de dezvoltare profesională continuă, organele responsabile de coordonarea şi monitorizarea procesului. În acest capitol identificăm actorii implicați în cadrul procesului și relevăm aportul fiecărui factor implicat, ca în final să comparăm specificul acestui proces din Republica Moldova, cu cel similar din alte state europene. 5

Capitolul trei conturează perfecţionarea funcţionarilor publici din cadrul primăriei satului Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, prin prezentarea generală a organizării administrative a localită ții, dar și prin prezentarea funcționarilor ce își desfășoară activitatea în cadrul primăriei, cu ulterioara analiză a dezvoltării profesionale a acestora în anul curent. După conţinutul de bază a cercetării, urmează compartimentul concluziile şi recomandările expuse personal, în baza deficiențelor descoperite de noi pe parcursul cercetării. Deja exact după concluzii este prezentat compartimentul bibliografie, care cuprinde lista materialului informativ consultat în efectuarea cercetării de față. Această listă este cuprinsă din: actele normative care reglementează perfecţionarea profesională, literatura de specialitate și alte surse care au fost consultate pe parcursul realizării lucrării date.

CAPITOLUL I: NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND PERFECŢIONAREA PROFESIONALĂ A FUNCŢIONARULUI PUBLIC 6

Personalul angajat în autorităţile administraţiei publice prezintă o deosebită însemnătate, deoarece activitatea acestora nu este altceva decît ansamblul activităţilor desfăşurate în scopul realizării serviciilor publice, iar în ultimă instanţă a interesului general. De calitatea activităţii funcţionarilor publici depinde însăşi calitatea activităţii administraţiei publice în ansamblu. Apare în acest fel, un concept legat indisolubil de sporirea eficienţei activităţii funcţionarilor publici – perfecţionarea profesională a personalului din administraţia publică, concept care va fi analizat în cadrul acestui compartiment, împreună cu definirea termenilor de funcţie publică şi funcţionar public, stabilirea principiilor şi tipurilor de perfecţionare profesională, şi identificare importanţei perfecţionării în activitatea funcţionarului public. 1.1. Consideraţii preliminare privind funcţia publică şi funcţionarul public În dreptul administrativ, prin noţiunea de administraţie publică se înţelege acea activitate care constă, în principal, în organizarea executării, precum şi în executarea nemijlocită a legii de către autorităţile publice, atît la nivel central, cît şi la nivel local. Personalul ca parte componentă a unui organ al administraţiei publice, constituie instituţia care este elementul cel mai important în cadrul acesteia, fiind forţa vie a sistemului din care face parte. Serviciul public în accepţiunea sa de „corp profesional” 6 îşi realizează activitatea şi sarcinile ce îi revin printr-un personal competent, care trebuie să fie capabil de a reacţiona rapid şi eficient la dinamica schimbărilor sociale. Astfel, personalul din serviciul public constituie factorul uman primordial în procesul de democratizare, în realizarea misiunii şi obiectivelor autorităţilor publice. Totodată personalul şi statutul juridic al acestuia constituie o garanţie pentru buna funcţionare a serviciilor publice prin instituirea funcţiilor publice şi a calităţii de funcţionar public pentru persoanele care le exercită. În acest sens, apar două noţiuni caracteristice administraţiei publice interdependente reciproc: funcţia publică şi funcţionarul public, conceptele cărora le vom dezvolta ulterior. „Funcţia publică este acea grupare de atribuţii, puteri şi competenţe stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, înfiinţat în scopul satisfacerii în mod continuu şi permanent, de către funcţionarii publici, numiţi sau aleşi în aceste funcţii, a intereselor generale ale societăţii.”7 Statutul juridic al funcţiei publice include drepturile, obligaţiile, responsabilitatea funcţionarului public, exigenţele faţă de pregătirea lui profesională. La rîndul său, conceptul de funcţie publică este strîns legată de noţiunea de activitate desfăşurată de un funcţionar public, 6 7

Manda Corneliu. Ştiinţa administraţiei. - Bucureşti: Lumina Lex, 2004, p.150 Platon Mihai. Administraţia publică. – Chişinău: Universul, 2007, p. 530

7

numit într-o funcţie publică, şi de autoritatea publică în care a fost instituită o funcţie publică, autoritatea care este constituită, de regulă din trei elemente: competenţă, mijloace materiale şi personal, iar acesta din urmă este structurat pe compartimente, linii ierarhice şi funcţii. Din acestea, numai unele sunt desemnate ca funcţii publice, iar titularul acestora este funcţionarul public investit în cadrul unui serviciu public, cu atribuţii stabilite prin lege, prin numire ori alegere, în vederea realizării în mod continuu şi permanent, a unui interes general.8 Din cele relatate mai sus reiese că funcţia în cadrul organelor administraţiei publice poate fi definită ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza şi în executarea legii, atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într-un organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice. Pornind de la cele menţionate, în legătură cu funcţia publică, accentul îl vom pune asupra legalităţii calităţii celor care acţionează în numele administraţiei publice. Astfel, în conformitate cu legea persoanele fizice care ocupă funcţiile publice din cadrul serviciilor publice, se numesc funcţionari publici. Deci, funcţionarii publici, constituie personalul serviciului public sau resursele umane ale serviciului public. Aceste resure umane sunt foarte importante pentru orice structură administrativă, deoarece de profesionalismul şi gradul lor de pregătire depinde în mare parte eficiența serviciului public. Funcţionarul public este persoana numită sau aleasă într-o funcţie de decizie sau de execuţie din structura unei autorităţi publice.9 El îşi desfăşoară activitatea în baza unui statut, unui regulament, unei legi care stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia în virtutea îndeplinirii sarcinilor funcţiei publice. Profesorul Ion Creangă, cu referire la această noţiune stabileşte 2 sensuri de definire: În sens larg, prin funcţionar public înţelegem persoana ce deţine în condiţiile legii o funcţie în organele autorităţilor publice. Acest sens cuprinde toate atribuţiile şi sarcinile pe care le au cei ce lucrează în organele autorităţilor publice centrale şi locale. În sens restrîns, noţiunea de funcţionar public determină la modul concret funcţia respectivă instituită de actul juridic respectiv. Deja în acest sens, persoana ce tinde să ocupe o funcţie publică trebuie să îndeplinească cerinţele funcţiei pretinse. Cu alte cuvinte, în fiecare caz concret putem determina noţiunea funcţionarului public. Pentru a ocupa o funcţie publică în cadrul serviciului public, persoana ce tinde a se numi funcţionar public trebuie să corespundă 8

Negruţ Vasilica. Drept administrativ. - Bucureşti: Lumina Lex, 2000, p. 95 Orlov Maria, Negru Boris. Quo vadis Moldova? Administraţia publică. - Chişinău: F.E.P. „ Tipografia centrală”, 2002, p. 87 9

8

unor parametri stabiliţi de lege, pentru funcţia prestabilită, pornind de la ocupaţie, studii, vîrstă, cetăţenie, cunoaşterea limbii oficiale etc.10 În continuarea acestor raţionamente menţionăm, că nu orice persoană care lucrează în administraţia de stat face parte din categoria funcţionarilor publici, astfel că persoanele angajate în organizaţii nestatale vor fi pur şi simplu funcţionari, deoarece aceştia sunt specialişti în economie, sferă social-culturală şi nu sînt implicaţi în activitatea gestionară de stat, aceasta reprezentînd diferenţa dintre serviciul public şi celelalte servicii prezente şi prestate în cadrul societății. Drepturile, obligaţiile, îndatoririle şi toate aspectele ce ţin de funcţia publică şi statutul funcţionarului public sunt reglementate prin Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008, care defineşte funcţionarul public, persoana fizică numită într-o funcţie publică.11 Astfel, legea organizează funcţia cu atribuţiile stabilite pentru aceasta şi oricare persoană care întruneşte condiţiile legii poate aspira la accesul şi exercitarea funcţiei respective, şi avea calitatea de funcţionar public. În conformitate cu reglementările acestei legi, funcţionarului public i se instituie registrul şi dosarul personal, care este completat de serviciul de cadre al autorităţii publice, care conţine informaţii despre acesta şi despre modalităţile în care acesta îşi exercită atribuţiile, acces la care are dreptul funcţionarul. Observăm că resursele umane, alături de celelalte resurse ale serviciului public, joacă un rol important în cadrul autorităţilor administraţiei publice. Drept urmare, rezultă că un funcţionar public îndeplineste mai multe roluri (anexa 1) în activitatea sa, care pot fi realizate prin acumularea cunoştinţelor şi aplicării practice a acestora. Totodată, se înţelege faptul că rolul funcţionarului public se schimbă mereu, ca urmare a schimbărilor statale, sociale, economice etc. Schimbarea însă, trebuie să decurgă în limitele logicii evoluţiei şi în dependenţă de interacţiunea celor două noţiuni cardinale: durabilitatea şi flexibilitatea. În această privinţă scopul este clar: administraţia trebuie să devină maleabilă, fără a pierde nimic din stabilitatea sa. Este posibil ca dezvoltarea să ducă la divizarea ei în 2 straturi: -

stratul dependent de politică: funcţionari superiori de stat;

-

stratul dependent de cercurile largi ale consumatorilor: funcţionari de diferite

ranguri.12

10

Creangă Ion. Curs de drept administrativ. Vol.II. – Chişinău: Editura Epigraf, 2003, p. 183 Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158-XVI din 04.07.2008, art. 2 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.230-232/840 din 23.18.2008 12 Platon Mihai. Administraţia publică. - Chişinău: Universul, 2007, p. 558 11

9

Iată de ce este necesar de a asigura succesul muncii funcţionarului, prin înlăturarea barierelor interioare din structura administraţiei. Afirmăm cu certitudine că calitatea serviciului public depinde de mijloacele materiale sau financiare, însă în mai mare măsură de potenţialul său uman, adică de personalul în domeniu, care trebuie să fie cel mai calificat, cel mai competent şi profesionist. În continuarea acestei idei menţionăm că un sistem de administrare, oricît de bun şi eficient ar fi, necesită perfecţionare permanentă, dat fiind faptul că viaţa înaintează necontenit noi exigenţe faţă de organele administraţei publice. Exigenţele noi sunt generate de apariţia firească a problemelor cauzate, la rîndul lor, de evoluţia permanentă a vieţii sociale şi de progresul societăţii.13 Aceste exigenţe impunîndu-se anume corpului de funcţionari ce activează în instituţiile publice, în vederea creării unui proces eficient de administrare a cetăţenilor. Cu titlu de generalizare, stabilim că funcţionarii publici reprezintă mijloacele prin care acţionează administraţia publică. Ei sunt persoane fizice, care dispun de o pregătire profesională în domeniul administraţiei sau orice domeniu aferent (juridic, socio-uman, chiar şi economic), fiind încadraţi într-o funcţie publică. Astfel, se crează o strînsă interdependenţă între funcţionarul public şi funcţia publică, deoarece anume în conformitate cu funcţiile deţinute, funcţionarii publici dispun în activitatea lor de un şir de drepturi, dar şi de obligaţii, sunt structuraţi pe diverse nivele ierarhice, pot fi clasificaţi pe diverse categorii, însă au la baza activităţii întotdeauna realizarea intereselor şi nevoilor societăţii. Din aceste considerente, autorităţile publice trebuie să dispună de cele mai competente şi profesioniste cadre, care dispun de abilităţile necesare pentru asigurarea unei bune activităţi, capabile să se adapteze noilor cerinţe, şi care pot face o carieră în domeniu prin exercitarea la cel mai înalt nivel a atribuţiilor de serviciu, dar şi prin formarea şi perfecţionarea continuă a acestora. 1.2. Conceptul de perfecţionare profesională a funcţionarului public În sfera de activitate a guvernării un rol deosebit de important este acordat funcţiei executive realizate şi exercitate de administraţia publică. Aceasta funcţie este realizată de factorul uman ce activează în cadrul autoritaţilor administaţiei publice şi instituţiilor publice, care realizează unitatea de acţiune a politicilor publice la nivel de stat. Respectiv, personalul administrativ prin intermediul căruia se execută prevederile legale, constituie corpul funcţionarilor publici, care reprezintă partea cea mai numerosă şi importantă componentă a administraţiei publice.14 13 14

Sîmboteanu Aurel. Reforma administraţiei publice în Republica Moldova. - Chişinău: Museum, 2001, p. 15 Sîmboteanu Aurel , Op. cit., p. 38

10

Astfel, observăm că valoarea unui sistem administrativ constă atît în mijloacele materiale şi financiare de care dispune, cît mai ales în potenţialul său uman. Avînd în vedere că, în mare măsură, realizarea deciziilor politice şi progresul economico - social general, depind de funcţionalitatea sistemului administrativ, este explicabilă atenţia deosebită care trebuie acordată pregătirii şi perfecţionării profesionale a personalului din cadrul administraţiei publice şi urmăririi carierei lor individuale şi organizaţionale. În acest sens, vom încerca iniţial de a descoperi conceptul legal de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, făcînd trimitere la un şir de norme de drept, care reflectă în opinia noastră conceptul abordat de noi în cadrul acestei lucrări de cercetare. Pentru început vom menţiona că perfecţionarea profesională a personalului administrativ este un drept, dar şi o obligaţie, în conformitate cu reglementările legale. Astfel, dreptul la pregatirea profesională şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici este prevazut în art. 35 din Constituţie, sub denumirea “dreptul fundamental la învaţătură”, prin care prin interpretare vom înţelege că acesta este recunoscut şi funcţionarilor publici, care au dreptul de a învăţa pe parcursul activităţii, de a participa la cursuri, seminare, ateliere de lucru, etc. cu scopul de a însuşi unele capacităţi, în acest fel dezvoltîndu-se şi crescînd profesional. În art. 9 (alin. 1) din Codul Muncii acest drept este consacrat sub formă complexă de drept şi obligaţie în acelaşi timp deoarece, în cazul funcţionarului public acest drept devine educaţia permanentă, cu scopul desăvîrşirii pregatirii profesionale şi de cultura generală, cerinţă care este expusă pentru funcţionar. Respectiv, considerăm că perfecţionarea profesională este în cea mai mare parte un drept, deoarece două acte normative importante în viaţa unui stat îi recunosc această calitate, autoritatea publică în care activează funcţionarul public avînd obligaţia de a-l sprijini pe funcţionar şi de a-i crea condiţii optime pentru perfecţionarea pregătirii sale. Potrivit art. 22 a Legii nr. 158 din 4 aprilie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi a Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26 iulie 2004 cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, funcţionarii publici au dreptul şi obligaţia de a-şi perfecţiona în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională, fiecare autoritate publică fiind responsabilă de a asigura organizarea unui proces sistemic şi planificat de dezvoltare continuă a funcţionarului pubic. Drept urmare, observăm că perfecţionarea profesională a funcţionarului public obţine şi calitatea de obligaţie, care are în vedere trăsătura esenţială a fiinţei umane de a se dezvolta, de a se instrui permanent, de a-şi forma deprinderi care să-i desăvîrşească personalitatea şi să îi îndeplinească aspiraţiile. 11

Schimbările permanente care se înregistrează în modul de organizare, activitate şi desfăşurare a activităţilor în administraţia publică reprezintă o problemă pentru autorităţile publice. În acest sens, apare necesitatea de reorientare a organizaţiei spre pregatirea şi perfecţionarea profesională a propriilor angajaţi. În Republica Moldova politica statului în domeniul dezvoltării profesionale a funcţionarilor publici este asigurată în baza Concepţiei cu privire la politica de personal în serviciul public (aprobată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1227-XV din 18 iulie 2002). Acest document stipulează că democratizarea şi consolidarea serviciului public, ca totalitatea autorităţilor publice menite să realizeze prevederile Constituţiei Republicii Moldova, trebuie să fie efectuate prin promovarea şi realizarea următoarelor principii: umanism; legalitate; transparenţă; accesibilitate; echitate socială; conlucrare; stabilitate şi profesionalism.15 În conformitate cu acest act normativ politica de dezvoltare profesională continuă este prevăzută ca activitate a funcţionarilor publici, care are drept scop asigurarea caracterului sistematic şi planificat al procesului de aprofundare şi de actualizare a cunoştinţelor, de dezvoltare a aptitudinilor şi de modelare a atitudinilor necesare pentru exercitarea eficientă a responsabilităţilor ce revin postului de muncă, funcţiei deţinute. Dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici în Republica Moldova este reglementată şi de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (art. 37 şi 38), unde dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici este asigurată: de către prestatorii de servicii in domeniul instruirii, atît din sectorul de stat cît şi din cel privat şi neguvernamental: universităţi, centre de instruire, şcoli de business, instructori profesionişti prin diverse tipuri şi forme de instruire internă (în cadrul autorităţii publice) şi externă (în afara autorităţii publice): seminare, conferinţe, cursuri de scurtă şi lungă durată, instruire la distanţă, tutelare, autoinstruire, rotaţie de posturi, funcţii. Dar din păcate, nici în acest act normative nu delimităm o definiţie legală, bine concepută a perfecţionării profesionale a funcţionarilor publici. Un alt act normativ important ce se referă la perfecționarea profesională a funcționarilor publici este Hotărîrea Guvernului nr. 845 din 26 iulie 2004 „Cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici”. Prin Hotărîrea respectivă este aprobat Regulamentul cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, care stabileşte scopul, sarcinile de bază, principiile, modul de organizare şi desfăşurare a procesului de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, noţiunea de sistem de perfecţionare profesională a funcţionarilor. Cel mai important este că în cadrul acestui regulament nu este oferită o noţiune distinctă perfecţionării 15

Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1227-XV din 18.07.2002 cu privire la adoptarea Concepţiei cu privire la politica de personal în serviciul public // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.122-123 din 2002, art. 985)

12

profesionale, ci doar este menţionat că aceasta se realizează prin activităţi de instruire în scopul aprofundării şi actualizării cunoştinţelor, dezvoltării aptitudinilor

şi modelării

atitudinilor/comportamentelor necesare pentru realizarea eficientă a atribuţiilor funcţiei publice exercitate.16 Observăm, în rezultat că legislaţia nu oferă o noţiune generală a perfecţionării profesionale a funcţionarului public, ci aceasta poate fi doar dedusă din setul de norme din domeniu, ca activitate continuă prin intermeidul căreia funcţionarii publici îşi îmbogăţesc cunoştinţele, aptitudinile, deprinderile, comportamentele şi tehniciile de lucru în domeniul administrativ, în care dispun de o calificare de bază iniţială, în vederea realizării la un nivel superior a obiectivelor şi sarcinilor ce le revin. În aceiaşi ordine de idei, şi anume privind identificarea unei noţiuni de perfecţionare profesională a funcţionarului public, vom face referire la literatura de specialitate, unde întîlnim o opinie generală a specialistului în resurse umane Cojocaru Svetlana, care defineşte dezvoltarea profesională a resurselor umane din administraţia publică, acea activitate de aprofundare şi de actualizare a cunoştinţelor, de dezvoltare a aptitudinilor şi de modelare a conţinuturilor resurselor umane, necesare pentru realizarea eficientă a obiectivelor ce ţin de activitatea profesională.17 Spre deosebire de această opinie, în literatură întîlnim doi termeni care prin formulare sugerează sensuri diferite, însă prin explicaţiile oferite de specialiştii în domeniu manifestă conţinuturi asemănătoare. Respectiv aceştia sunt formarea profesională şi pregătirea profesională a funcţionarilor publici. Cu referire la pregătirea profesională, aceasta implică alte două componente: formarea profesională şi perfecţionarea profesională.18 În rezultat, observăm că apar două noţiuni distincte, dar totodată asemănătoare ca sens, între care există totuşi o delimitare, observată încă începînd cu anul 1958, cînd Henry Giscard, a stabilit că între formare şi perfecţionare este loc să se stabilească o anumită distinţie: formarea este dezvoltarea unor capacităţi noi, în timp ce perfecţionarea este îmbunătăţirea capacităţilor existente. Ulterior, în 1999, în mod asemănător Radu Emilian arată că pregătirea profesională este un proces de învăţare/instruire prin care salariaţii dobîndesc cunoştinţe teoretice şi practice, noi abilităţi sau tehnici care să le facă munca mai eficientă.19

16

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26.07.2004 cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, pct. 2 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132-134 din 2004 17 Cojocaru Svetlana. Strategia managementului resurselor umane în administraţia publică // Teză de doctor. Chişinău: ULIM, 2006 18 Roşca C., coord., Managementul resurselor umane. – Craiova: Editura CeRTI, 2004, p. 95-98 19 Cojocaru Svetlana, Tofan Tatiana, Frunze Oleg. Managementul resurselor umane în administraţia publică. – Chişinău: AAP, 2011, p. 108

13

Din aceste raţionamente, cu referire la activitatea funcţionarilor publici deducem că pregătirea profesională a lor, implică 2 aspecte importante, şi anume formarea profesională pe baza obţinerii şi însuşirii cunoştinţelor teoretice prin instruirea în domeniul administraţiei publice, managemntul conducerii, managementul serviciilor publice, etc., dar şi perfecţionarea profesională, ce presupune aprofundarea cunoştinţelor, dezvoltarea abilităţilor, capacităţilor şi competenţelor care au ca scop eficientizarea activităţilor administrative. În acest fel ajungem la ideia că procesul de perfecţionare profesională presupune dezvoltarea carierii funcţionarului public printr-o succesiune de posturi, grade şi niveluri de pregatire. Doar în acest mod se poate pregăti un corp flexibil de funcţionari publici, cu o pregătire profesională avansată, care să poată lucra eficient în diverse funcţii şi posturi.20 Aşa cum se cunoaşte, pentru ocuparea funcţiilor publice persoanele ce se prezintă la concurs trebuie să îndeplinească, printre alte condiţii cerute, şi pe aceea a studiilor potrivit nomenclatoarelor de funcţii. Cu toate că la ocuparea postului funcţionarul public are studiile necesare, el are dreptul, iar instituţia publică are obligaţia să-l sprijine în a beneficia de condiţiile create în societatea noastră pentru ridicarea necontenită a nivelului pregătirii profesionale şi a nivelului de cultură generală, în raport cu cerinţele progresului tehnico-ştiinţific, economico-social şi cultural. Pentru aceasta, funcţionarii publici au dreptul să urmeze forme ale învăţămîntului superior, universitar sau postuniversitar şi să beneficieze de concedii plătite sau fără plată pentru cursuri de perfecţionare sau programe de specializare, în ţară şi în străinătate. De fapt, este de neconceput exercitarea unei funcţii publice fără ca titularul ei să nu fie mereu la curent cu evoluţia informaţiilor mai cu seamă în domeniu său de competenţă. În doctrina franceză problema perfecţionării profesionale este exprimată prin sintagma “formare profesională”21 şi se consideră că această formare nu este o etapă, ci un proces care se desfăşoară pe toată perioada carierei funcţionarului public, permiţîndu-i să facă faţă atribuţiilor curente ale funcţiei publice, să se adapteze exigenţelor funcţiei, în raport de evoluţia noilor şi multiplelor sarcini şi totodată să poată fi promovat în funcţii superioare. În acest fel revenim din nou la conceptele de formare profesională şi de perfecţionare profesională, şi stabilim că formarea profesională constituie ansamblul proceselor prin intermediul

cărora

funcţionarii

publici

dobîndesc

cunostinţe,

abilitaţi,

aptitudini

şi

comportamente necesare pentru a spori productivitatea instituţiei sau autorităţii publice în realizarea sarcinilor şi scopurilor acesteia. 20 21

Postolachi Marina. Serviciul Public. – Chişinău: Editura Tehnica-Info, 2005, p. 54 Emilian Radu. Conducerea Resurselor Umane. – Bucureşti: Editura, 1999, p. 167

14

Totodată, împărtăşim opinia că formarea profesională este activitatea cu caracter preponderent informativ desfăşurată în instituţii de învăţămînt sau în autorităţi publice, centre de instruire în vederea lărgirii şi actualizării cunoştinţelor, dezvoltării aptitudinilor şi modelării atitudinilor necesare funcţionarilor publici în calitatea lor de specialişti administrativi, în vederea creşterii nivelului eficienţei al activităţii lor profesionale, potrivit cerinţelor crescînde generate de progresul ştiinţifico-tehnic şi de introducerea acestuia în activitatea publică. Între cele două componente ale pregătirii

profesionale există conexiuni şi

interdependenţe, astfel constatăm că alături de formarea personalului pentru autorităţile administraţiei publice, conform unui program de lungă durată, perfecţionarea se impune ca o activitate de instruire periodică ce prevede ridicarea nivelului profesional în termene reduse, avînd ca obiectiv amplificarea cunoştinţelor, îmbunătaţirea aptitudinilor şi deprinderilor practice de activitate administrativă a funcţionarilor publici. În acest sens perfecţionarea profesională este un proces sistemic de instruire prin intermediul căruia angajaţii serviciului public şi solicitanţii se pregătesc pentru exercitarea activităţii de muncă pe calea asimilării şi dezvoltării capacităţilor profesionale 22 în domeniul administraţiei publice. În urma parcurgerii unor programe specializate, funcţionarii publici îşi îmbogăţesc aptitudinile, cunoştinţele, deprinderile, comportamentele şi tehnicile de lucru în care au deja o calificare de baza, în vederea realizării la un nivel superior a obiectivelor şi sarcinilor ce le revin. 1.3. Principiile și tipurile perfecționării profesionale a funcționarilor publici Caracteristica esenţială a funcţiei publice, în ţările cu veritabile sisteme democratice de guvernare, o reprezintă stabilitatea. Stabilitatea funcţionarului ne apare ca o consecinţă logică a continuităţii funcţiei publice, chiar dacă aceasta are o existenţă obiectivă, dincolo de persoana titularului. Se are în vedere aspectul juridic al problemei şi nu motivaţia reală care ar putea conduce la un moment dat la restructurarea unui aparat, formîndu-se noi sarcini şi suprimînd unele din cele existente. Tot această stabilitate este cea care reflectă posibilitatea funcţionarului public de a urma o carieră în administraţia publică în funcţia în care s-a angajat, avînd posibilitatea promovării şi avansării, ca urmare a procesului de perfecţionare continuă a funcţionarului. În rezultat, stabilim că la baza perfecţionării profesionale a funcţionarului public, evidenţiem o serie de principii care ne sunt propuse atît de literatura de specialitate, cît şi de actele normative în vigoare. 22

Sîmboteanu Aurel , Op. cit., p. 107

15

Efectul durabil al dezvoltării profesionale a funcţionarilor publici şi a autorităţii publice depinde de abordarea colectivă şi individuală adoptată la principiile esenţiale care stau la baza realizării acestui proces continuu. Este esenţial ca toţi actorii implicaţi în cadrul acestui proces să înţeleagă ce se pune la dispoziţie şi care sunt rezultatele aşteptate la final. Priorităţile trebuie să fie identificate şi aplicate în concordanţă cu princiipiile care direcţionează procesul de perfecţionare profesională. Respectiv, conform art. 4 a Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 201 din 11 martie 2009, identificăm umătoarele principii, care stau la baza perfecţionării profesionale a funcţionarului public:23 Respectarea dreptului funcţionarului public la dezvoltarea profesională – fiecărui funcţionar public trebuie să i se asigure posibilităţi egale la instruire, atît în ţară, cît şi peste hotare, fără nici un fel de discriminare pe motive de sex, vîrstă, naţionalitate, opţiune politică, confesiune, sănătate etc.; Obligativitatea dezvoltării profesionale – fiecare funcţionar public trebuie să fie conştient de necesitatea actualizării cunoştinţelor şi abilităţilor proprii, menţinerii prin instruire profesională continuă a experienţei şi calificării sale la nivelul necesar pentru realizarea eficientă a atribuţiilor de serviciu; Orientarea spre necesităţile de instruire – programele de instruire trebuie să fie orientate, în mod obligatoriu, spre satisfacerea necesităţilor de dezvoltare individuale (la nivel de funcţionar public), de grup (la nivel de subdiviziune) şi celor organizaţionale (la nivel de autoritate publică); Descentralizarea procesului de dezvoltare profesională continuă – autorităţile publice au deplina competenţă în planificarea activităţilor de dezvoltare profesională, achiziţionarea serviciilor de instruire, monitorizarea şi evaluarea instruirii funcţionarilor publici; Liberalizarea serviciilor de instruire – activităţile de dezvoltare profesională continuă se organizează în condiţiile liberei cereri şi oferte; fiecărui prestator al serviciilor de instruire i se asigură acces liber şi posibilităţi egale de participare la procedura de achiziţie a serviciilor de instruire. Transparenţă - procedurile de realizare a procesului de instruire profesională trebuie să fie formulate clar, cunoscute şi înţelese de fiecare funcţionar public; costurile şi eficienţa instruirii trebuie să fie evaluată în mod transparent. 23

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Anexa 10 // Monitorul official al Republicii Moldova nr. 55-56 din 17.03.2009

16

Totodată, luînd în consideraţie orientarea europeană a Republicii Moldova şi reieşind din faptul că modernizarea administraţiei publice necesită schimbări în stilul, metodele şi modul de lucru, vom stabili că este necesar de a urma şi un şir distinct de principii generale aplicabile organizării şi dezvoltării carierei funcţionarilor publici: principiul eficienţei - potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura atingerea obiectivelor formării cu un consum raţional de resurse; principiul eficacităţii - conform acestuia, beneficiarii de formare au dreptul de a obţine rezultate superioare resurselor alocate; principiul coerenţei - principiul potrivit căruia regulile instituite prin lege sunt general aplicabile în cadrul procesului de asigurare a respectării dreptului şi îndeplinirii obligaţiei de formare şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici; principiul planificării – toate autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a iniţia anual procesul de identificare a nevoilor de formare a funcţionarilor publici şi de a stabili priorităţile în achiziţionarea serviciilor de formare, pe baza nevoilor de formare identificate şi a resurselor disponibile.24 În aceiaşi ordine de idei, cădem de comun acord cu opinia d-nei Postolachi Marina care afirmă că politica cu privire la cariera profesională a funcţionarilor publici se bazează pe următoarele principii: obiectivitatea procedurilor de avansare în grad de calificare, promovarea în funcţie trebuie să garanteze tratarea nediscriminatorie, echitabilă a fiecărui funcţionar public, conform rezultatelor evaluării activităţii lui; transparenţa conform căreia să fie clar formulate şi cunoscute obiectivele fiecărui funcţionar public.25 Astfel, stabilim că perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici din Republica Moldova are la bază sistemul de carieră, deoarece de iure se fundamentează pe principiul stabilităţii şi continuităţii, iar vechimea în muncă, promovarea concursului în vederea trecerii pe o funcţie publică superioară, programele de pregătire profesională, constituie condiţii fundamentale de promovare în funcţie, pe cînd de facto de cele mai dese ori sunt promovaţi, susţinuţi şi delegaţi pentru participarea la cursurile de perfecţionare şi instruire funcţionarii agreaţi de conducerea autorităţilor publice, acestă realitate manifestîndu-se îndeosebi în autorităţile administraţiei publice centrale. Un element strîns legat de principiile perfecţionării profesionale a funcţionarilor publici, este cel al tipurilor de perfecţionare, care în conformitate cu legislaţia şi opiniile specialiştilor din domeniu, dar şi a raţionamentelor noastre proprii pot fi delimitate după mai multe criterii. 1.

După nivelul de calificare la care se desfăşoară:26

24

Cojocaru Svetlana, Tofan Tatiana, Frunze Oleg. Op. cit., p. 112 Postolachi Marina, Op. cit., p.25 26 Platon Mihail. Conducerea statului. Probleme, căutări, soluţii. – Chişinău: Editura Universul, 2009, p. 195 25

17

a) perfecţionare profesională iniţială, care completează cunoştinţele angajaţilor organelor administraţiei publice la începutul carierei profesionale de funcţionar; b) perfecţionare profesională continuă, care, în linii mari, contribuie la aprofundarea şi dezvoltarea capacităţilor profesionale ale funcţionarilor, pornind de la exigenţele crescînde faţă de activitatea acestora. 2. După criteriul tipului de instruire folosit:27 a) perfecţionare profesională continuă prin instruire internă (în cadrul autorităţii publice); b) perfecţionare profesională continuă prin instruire externă (în afara autorităţii publice). 3. După formele de instruire prin care se realizează:28 a) perfecţionare profesională prin cursuri de instruire de scurtă şi de lungă durată, b) perfecţionare profesională prin stagiere (în ţară şi peste hotare); c) perfecţionare profesională prin seminare, conferinţe, mese rotunde, ateliere; d) perfecţionare profesională prin instruire la distanţă, e) perfecţionare profesională prin rotaţie pe posturi; etc. 4. După direcţiile de referinţă:29 a) perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici deputanţi, aflaţi în perioada de probă, în scopul adaptării şi integrării acestora în funcţia publică; b) perfecţionarea profesională continuă a funcţionarilor publici, în scopul aprofundării cunoştinţelor, dezvoltării abilităţilor, modelării atitudinilor necesare exercitării eficiente a atribuţiilor funcţionale; c) perfecţionarea profesională generală în cadrul căreia se discută subiecte ce vizează managementul, administraţia publică, etc.; d) perfecţionarea profesională specializată care abordează subiecte în domenii concrete de activitate – economie, finanţe publice, resurse umane, relaţii publice, etc. În aceiaşi ordine de idei vom menţiona că mai putem diferenţia aşa tipuri de perfecţionare ca: perfecţionarea profesională de lungă durată şi perfecţionrea profesională de scurtă durată; perfecţionare profesională planificată şi perfecţionare profesională neplanificată; perfecţionare profesională a personalului de conducere (funcţionari publici de conducere de nivel superior, funcţionari publici de conducere) şi perfecţionare profesională a personalului de execuţie (funcţionari publici de execuţie); perfecţionare profesională individuală (autoinstruirea

27

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26.07.2004 cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, pct. 7 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132-134 din 2004 28 Ibidem, pct. 8 29 Cojocaru Svetlana, Tofan Tatiana, Frunze Oleg. Op. cit., p. 119

18

funcţionarului public) şi perfecţionarea profesională de grup (implică mai mulţi funcţionari publici şi se desfăşoară sub formă de seminare, ateliere de lucru, conferinţe, etc.). Observăm că perfecţionarea profesională a funcţionarului public poate fi de mai multe tipuri, dar pînă la urmă toate tipurile au ca sarcină de a îmbunătăţi cunoştinţele funcţionarului, cunoștințe care sunt necesare în scopul exercitării în mai bune condiţii şi la un nivel înalt a atribuţiilor sale, şi împreună cu principiile care guvernează acest domeniu asigură eficienţa administraţiei publice. Cu titlu de concluzie, stabilim că sporirea nivelului de profesionalism a funcţionarilor publici are ca scop sporirea calităţii serviciilor care sunt prestate cetăţenilor de către corpul de funcţionari din cadrul administraţiei publice. Astfel, activitatea de perfecţionare profesională a funcţionarul public are urmatoarele sarcini: creşterea motivării funcţionarilor publici, crearea unei culturi organizaţionale noi în cadrul serviciului public, dezvoltarea abilităţilor manageriale, sporirea nivelului de conştientizare de către funcţionarii publici a necesităţii respectării normelor de conduită, a evitării conflictului de interese şi eradicării fenomenului de corupţie. Aceste sarcini, necesită implicarea fiecărui funcţionar în parte, astfel sintagma creării unui corp de funcţionari profesionişti şi competitivi, poate asigura funcţionalitaea unui sistem administrativ eficient.

CAPITOLUL II. CONȚINUTUL PROCESUL DE PERFECŢIONARE PROFESIONALĂ A FUNŢIONARULUI PUBLIC Perfecționarea profesională reprezintă un proces complex, din cadru căruia fac parte un șir distinct de elemente, fără de care acesta nu ar putea fi realizat. Aceasta se datorează în cea mai mare parte importanței pe care o are personalul în cadrul oricărei activități, deoarce anume de gradul de pregătire al acestuia depende rezultatul acțiunilor. Reieșind din aceste considerente în cadrul compartimentului dat vom analiza care sunt actorii implicați în cadrul procesul de dezvoltare profesională a funcționarului, vom prezenta etapele nemijlocite ce trebuie a fi parcurse pentru obținerea unui proces de perfecționare de calitate, și nu în ultimul rînd vom identifica unele caracteristici specifice acestui proces în unele state europene. 2.1. Actorii implicaţi în procesul de perfecţionare profesională a funcționarului public 19

Un sistem administrativ dotat cu suficiente mijloace materiale şi financiare, cu legi administrative necesare nu-şi poate îndeplini funcţiile fără funcţionari publici bine pregătiţi profesional, de aceea se impune, conform legislaţiei în vigoare în domeniul administraţiei publice, tendința permanentă privind crearea unui corp de funcţionari publici de carieră, profesionist, neutru politic şi compatibil cu structurile existente în ţările membre ale Uniunii Europene. Perfecţionarea profesională, şi anume din punct de vedere a abordarii sistemice, poate fi concepută ca procesul de gestionare a carierei ce se referă la evoluţia funcţionarilor publici în cadrul instituţiilor publice, potrivit nevoilor acesteia şi evident în funcţie de performanţa, potenţialul şi aspiraţiile fiecărui funcţionar public. Există un număr de elemente esenţiale şi complimentare în ceea ce ţine de constituirea sistemului de perfecţionare profesională a funcţionarului public. Referitor la elementele esenţiale ale acestui sistem, determinăm că sistemul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici include tipurile, formele, metodele, programele de instruire, prestatorii serviciilor de instruire, beneficiarii, finanţarea procesului de perfecţionare profesională, organele responsabile de coordonarea şi monitorizarea procesului de perfecţionare profesională, inclusiv alte elemente. Anume aceste elemente principale în cadrul unui proces de perfecționare profesională ne vor ajuta în continuare să idenificăm actorii care sunt implicați în cadrul procesului abordat de noi în conținutul acestei lucrări. Astfe, în scopul atingerii principalelor obiective pe care programele de dezvoltare profesională le propun funcţionarilor publici, atît la nivel central, cît şi la nivel de autoritate publică, sunt planificate şi realizate un şir de activităţi de instruire de diferite tipuri şi forme. În serviciul public din Republica Moldova s-a instituit practica conform căreia dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici se realizează prin trei tipuri principale de instruire: externă, internă şi autoinstruire.30 Instruirea externă, prevede faptul că programele de instruire sînt realizate, de regulă, în mod centralizat pentru funcţionarii publici din diferite autorităţi publice şi este organizată/coordonată de către: Cancelaria de Stat – autoritate responsabilă de managementul funcției publice și al funcționarilor publici pentru diferite categorii de personal din autoritățile publice centrale și locale. Acest tip de instruire, se organizează de asemenea de către ministere, alte autorităţi publice, după caz, pentru specialiştii din autorităţile administraţiei publice locale şi din alte

autorităţi

publice

decît

cele

din

subordine,

care

activează

în domeniul

de

competenţă/specializat.31 30

”Dezvoltarea profesională a personalului din autoritatea publică: Instruirea internă.” Ghid metodic // Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Direcția politica de cadre. – Chișinău: ”Bons Offices” SRL, 2011, p. 10; 31 Ibidem

20

În acest fel, observăm implicarea în cadrul procesului de perfecționare profesională a următorilor actori: Cancelaria de Stat, ministerele, instituțiile subordonate acestora, precum și alte autorități ale administrației publice centrale (Agenția ”Moldsilva”, Biroul Relații Interetnice, Biroul Național de Statistică, etc.). În aceiași ordine de idei este absolut necesar de a stabili că instruirea în afara locului de muncă se manifestă prin: seminare, ateliere, conferinţe, mese rotunde şi alte forme de dezvoltare profesională realizate de către specialiştii din cadrul autorităţii publice sau prestatorii serviciilor de instruire la tematici de interes major pentru autoritate. Instruirea internă este realizată de către autoritatea publică pentru personalul său (aparatul central, instituțiile din subordine, autoritățile administrației centrale și autoritățile administrației locale), respectiv acesta poate fi realizată fie la locul de muncă sau în afara locului de muncă. În cazul acesta, actorii implicați în cadrul programului de perfecționare profesională a funcționarului public, este orice autoritate a administrației publice centrale sau locale care utilizează diferite forme de instruire internă a funcționarilor săi, precum formele de rotație pe posturi, instructajele, programe interne de instruire (seminare, ateliere de lucru, prezentări, etc.), învățarea din cele mai bune practici, etc.32 Drept rezultat, stabilim, că spre deosebire de instruirea externă, care prevede că programele de instruire sunt realizate, în majoritatea cazurilor, în mod centralizat pentru funcţionarii publici din diferite autorităţi publice, dar care desfășoară activități similare, instruirea internă din cadrul autorităţii publice prevede că programele de instruire se realizează de către autoritatea publică sub diferite forme şi metode pentru propriul personal. Cel de-al treilea tip de instruire este autoinstruirea, care este organizată de către fiecare funcționar public în parte. Prin intermediul acesteia se subînţelege aportul personal al fiecărui funcţionar public, în acest sens ţine de obligaţia sa morală de a se dezvolta și perfecționa în mod continuu, de a-şi îmbunătăţi capacităţile şi aptitudinile sale profesionale. În acest sens, vom menționa că din punctul nostru de vedere anume funcționarul public este actorul principal în cadrul procesului de perfecționare profesională, deoarece acesta este cel care participă la toate formele de instruire organizate fie de autoritatea în care activează, fie de alte autorități cu atribuții nemijlocite în domeniul, dar totodată are și obligația morală de a căuta în mod individual informația necesară pentru sporirea abilităților sale profesionale. Astfel, funcționarul public ca actor al procesului de perfecționare are atît rolul de beneficiar, de prestator (în cazul cînd un grup de funcționari publici desfășoară cursuri de perfecționare pentru alți funcționari), dar și de persoană aflată într-un proces continuu și permanent de autodezvoltare. 32

Ibidem

21

Un alt element esenţial a sistemului de perfecţionare profesională îl reprezintă finanţarea procesului de perfecţionare profesională. Finanţarea procesului de dezvoltare profesională se efectuează din bugetul de stat în mod centralizat sau descentralizat şi din alte resurse financiare permise de legislaţie.33 Astfel, prin urmare finanţarea centralizată este realizată din contul mijloacelor prevăzute în bugetul de stat pentru realizarea programelor de dezvoltare profesională. La acest capitol identificăm modalitatea de finanţare direct prestatorilor de servicii de instruire – la subiectele stabilite de Guvern, sau în cea de a doua situaţie poate fi realizată din contul ministerelor, altor autorităţi publice – la subiecte din domeniul de competenţă/specialitate în cadrul activităţilor de instruire realizate de acestea pentru specialiştii din autorităţile administraţiei publice locale şi din alte autorităţi publice decît cele din subordine. Prin sintagma ”pot fi folosite şi alte resurse financiare permise de legislaţie evidențiem” că se au în vedere: mijloacele financiare alocate de partenerii de dezvoltare; proiecte de instruire finanțate integral sau parțial de organisme internaționale; proiecte realizate de organizații necomerciale/asociații obștești, etc. Drept rezultat, ca urmare a criteriului mijloacelor de finanțare, identificăm următorii actori implicați în procesul de perfecționare profesională a funcționarilor publici: Guvernul Republicii Moldova, autoritățile centrale și locale interesate, organizațiile internaționale specializate în domeniu, precum și ONG-urile sau asociațiile obștești. Următorul criteriu la care vom recurge pentru a identifica actori implicați în procesul de perfecționare profesională, îl reprezintă cel al prestatorilor serviciilor respective, prin intermediul cărora se organizează și se desfășoară nemijlocit procesul de perfecţionare profesională a funcționarilor publici. Stabilim, că autorităţile publice pot achiziţiona servicii de instruire de la diferiţi prestatori ai serviciilor de instruire care au statut de persoană fizică sau juridică. Reţeaua prestatorilor serviciilor de instruire şi anume prestatori cu statut de persoană juridică pot fi cei din ţară, cît şi de peste hotare cu drept de desfăşurare a activităţilor de dezvoltare profesională a funcţionarilor publici şi adulţilor, la fel şi acei prestatori ai serviciilor de instruire cu statut de persoană fizică, de aseamenea din ţară şi de peste hotare. Referitor la reţeaua prestatorilor serviciilor publice cu statut de persoană juridică identificăm următoarele instituţii:34 33

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26.07.2004 cu privire la aprobarea Regulamentul cu privire la perfecționarea profesională a funcționarilor publici, pct. 12 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132137/1043 din 06.08.2004; 34 ”Dezvoltarea profesională a personalului din autoritatea publică: Instruirea internă.” Ghid metodic // Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Direcția politica de cadre. – Chișinău: ”Bons Offices” SRL, 2011, p. 14;

22

1. Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova; 2. Organizaţii şi instituţii de stat sau private licenţiate şi acreditate de către Ministerul Educaţiei

în domeniul instruirii adulţilor, inclusiv instituţii de învăţămînt universitar, şcoli de business; 3. Centre de instruire din subordinea ministerelor, altor autorităţi publice;

4. Asociaţii obşteşti cu experienţă în domeniu. De asemenea, cum am mai menționat, autorităţile publice pot încheia contracte de prestare a serviciilor de perfecționare și cu persoane fizice:35 a) Formatori profesionişti - persoane cu experienţă, abilităţi şi competenţe profesionale specifice, certificate în domeniul instruirii adulţilor, și nemijlocit a funcționarilor publici; b) Instructori-practicieni - conducătorii şi specialişti cu performanţe şi experienţă în domeniul subiectului/tematicii de instruire; c) Cadre didactice titulare din învăţămîntul universitar. În această ordine de idei, stabilim că în cazul în care activităţile de instruire sunt realizate de către colaboratorii autorităţii publice şi această activitate nu se conţine ca sarcină sau atribuţie în fişa postului, aceştia pot fi consideraţi instructori-practicieni care prestează servicii de instruire. Este important să menţionăm că în procesul de organizare şi realizare a programelor de instruire, prestatorii serviciilor de instruire acţionează independent sau în parteneriat cu alţi prestatori ai serviciilor de instruire.Totuşi trebuie să luăm în consideraţie faptul că este necesară o cooperare între autorităţile publice şi instituţiile abilitate în procesul de dezvoltare profesională. În rezultatul analizei criteriilor plasate ca sarcină, pentru a idenifica actorii implica ți în procesul de perfecționare a funcționarilor publici, identificăm că instruirea profesională a cadrelor APL şi APC, cum am menţionat anterior este planificată, organizată şi prestată conform scopurilor şi procedurilor prevăzute de Guvern în diferite acte normative, mai mult ca atît, există și un șir distinct de alte instituți, autorități și ONG-uri, care de asemenea desfăşoară activităţi de instruire de înaltă calitate pentru funcţionarii publici. Totodată, conform Regulamentului de desfăşurarea a procesului de perfecţionare, de planificare, organizare şi realizare a activităţilor de dezvoltare profesională a funcţionarilor publici, în cadrul acestui proces sînt implicaţi o serie de actori/factori: autoritatea publică în care se include conducerea autorităţii publice, şefii de subdiviziuni, subdiviziunea resurse umane şi nemijlocit funcţionarii publici. Cea de a doua categorie este reprezentată de prestatorii serviciilor de instruire. La a treia categorie de actori/factori identificăm prezenţa ministerelor, alte autorităţi publice care, după caz, organizează şi coordonează instruirea externă la subiecte din domeniul de

35

Ibidem

23

competenţă şi specialitate. Iar în final, al patrulea factor implicat în acest proces este Cancelaria de Stat.36 Fiecare dintre aceşti factori menţionaţi mai sus, au anumite atribuţii şi competenţe în procesul de perfecţionare profesională. În continuare vom menţiona atribuţiile fiecărui factor separat în funcție de reglemetările legale în domeniu, dar mai cu seamă făcînd referire nemijlocită și directă la regulametul ce stă la baza acestui proces. Astfel, inițial vom delimita domeniul de compenţă a conducerii autorităţii publice. Prin urmare conducerea autorităţii publice: stabileşte obiectivele de instruire a căror realizare va contribui la obţinerea unor performanţe mai înalte ale autorităţii publice; aprobă planurile de instruire; alocă mijloacele financiare necesare; monitorizează procesul de perfecţionare profesională a personalului, etc. La rîndul lor șefii de subdiviziuni fiind implicaţi contribuie prin: identificarea necesităţilor individuale de dezvoltare profesională a funcţionarilor publici din subordine şi cele la nivel de grup/subdiviziune. 37 Acesta mai elaborează, în baza necesităţilor identificate, solicitări privind subiectele/tematicile pentru activităţile de instruire internă şi cea externă şi le prezintă subdiviziunii resurse umane, de asemenea planifică, organizează, monitorizează şi evaluează instruirea la locul de muncă a colaboratorilor din subdiviziune, inclusiv a celor nou angajaţi şi a funcţionarilor publici debutanţi. Serviciul sau subdiviziunea resurse umane din autoritatea publică sau persoana responsabilă de lucrul cu personalul are următoarele atribuţii: identifică, în comun cu şefii de subdiviziuni şi funcţionarii publici, necesităţile de instruire ale personalului; planifică procesul de instruire; evaluează activităţile de instruire şi impactul lor asupra activităţii funcţionarului public; ţine evidenţa datelor referitoare la instruirea personalului, înscrie datele corespunzătoare în dosarul personal al fiecărui funcţionar public; întocmeşte şi prezintă conducerii autorităţii publice rapoarte cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici.38 Un alt actor, asupra căruia este îndreptat procesul de perfecţionare şi dezvoltare profesională, după cum am menționt mai sus, îl reprezintă însăşi funcţionarul public. În componenţa atribuţiilor acestuia intră următoarele competenţe: colaborează cu conducătorul subdiviziunii şi lucrătorii serviciului resurse umane la identificarea necesităţilor de instruire; participă activ la realizarea obiectivelor de instruire; oferă informaţii necesare pentru evaluarea 36

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 231 din 13.04.2012 cu privire la aprobarea completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009, pct. 30, 31, 33,34 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76-80 din 20.04.2012; 37 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26.07.2004 cu privire la aprobarea Regulamentul cu privire la perfecționarea profesională a funcționarilor publici, pct. 18 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132137/1043 din 06.08.2004; 38 ”Dezvoltarea profesională a personalului din autoritatea publică: Instruirea internă.” Ghid metodic // Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Direcția politica de cadre. – Chișinău: ”Bons Offices” SRL, 2011, p. 25;

24

eficienţei activităţilor de instruire; aplică cunoştinţele, abilităţile şi modelele de comportamente obţinute în activitatea practică, inclusiv alte competențe specifice procesului respectiv. Nu în ultimul rînd este necesar de a identifica și prezenta, atribuţiile factorului major implicat în procesul de perfecționare profesională a funcționarilor publici, care este Cancelaria de Stat, prin intermediul subdiviziunii sale - Direcţia Politici de Cadre.39 Rolul Direcţiei constă în contribuirea la modernizarea administraţiei publice prin elaborarea, ajustarea şi promovarea politicilor de stat eficiente şi a cadrului normativ în domeniul personalului din serviciul public. Referitor la atribuţiile Direcţiei care asigură implicit dezvoltarea şi perfecţionarea personalului autorităţilor publice identificăm umătoarele: acordă asistenţă metodologică în domeniu; coordonează procesului de dezvoltare profesională a funcţionarilor publici; asigură evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici; planifică cursurile de dezvoltare profesională a funcţionarilor publici finanţate din bugetul de stat şi din mijloacele financiare alocate de partenerii de dezvoltare; coordonează procesul de dezvoltare profesională (aprobă cerinţele privind programele de dezvoltare profesională continuă şi criteriile de evaluare a acestora, aprobă programele de instruire la nivel central a diferitor categorii de funcţionari publici; organizează instruirea persoanelor responsabile de dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici, etc.); și alte atribuții ce vizează perfecționarea profesională a funcționarilor publici în mod particular, dar și activitatea amplă a acestora în ansamblu. Observăm, că Cancelaria de Stat este actorul de bază în cadrul procesul de perfecționare abordat de noi în prezenta lucrare, care monitorizeză activităţile referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici realizate de către autorităţile publice. Dezvoltînd ideea, avem în vedere că anume această autoritate coordonează şi monitorizează procesul de realizare a măsurilor referitoare la formarea unui corp profesionist de funcţionari publici, inclusiv la sporirea gradului de motivare a acestora. În acest sens, este absolut necesar de a menționa, că de către Cancelarie o atenţie deosebită este acordată conlucrării în principal cu Academia de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, în privința procesul de elaborare a comenzii de stat cu privire la instruirea personalului din administraţia publică, dar şi cu alţi prestatori de servicii de instruire, inclusiv coordonează programele de instruire a diferitor categorii de funcţionari, și a persoanelor responsabile de realizarea politicilor de personal. Cu titlu de generalizare, evidențiem că distingem un larg spectru de actori implicați în cadrul procesului de perfecționare profesională a funcționarilor publici, printre care: ministerele, prestatorii de servicii de perfecționare, Canacelaria de Stat, subdiviziunile structurale interne, 39

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26.07.2004 cu privire la aprobarea Regulamentul cu privire la perfecționarea profesională a funcționarilor publici, pct. 22 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132137/1043 din 06.08.2004;

25

etc., și nu în ultimul rînd însăși funcționarul public, care în opinia noastră joacă rolul cheie în cadrul acestui proces, avînd dubă calitate de obiect-subiect. 2.2. Organizarea și realizarea procesului de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici În majoritatea ţărilor factorul principal responsabil pentru funcţionarea sistemului de perfecţionare şi recalificare a funcționarilor publici este Guvernul. Respectiv, în scopul asigurării unui nivel înalt de recalificare și perfecționare a cadrelor din administraţia publică se foloseşte pe larg abordarea sistemică. Abordarea sistemica privind desfăşurarea procesului de perfecţionare a funcţionarilor publici presupune existenţa mai multor elemente de organizare procedurală, și anume: 1. Identificarea necesitaţilor de dezvoltare profesională; 2. Planificarea procesului de dezvoltare profesională; 3. Organizarea şi realizarea activităţilor de dezvoltare profesională; 4. Evaluarea activităţilor şi rezultatelor instruirii.40 Anume la aceste etape de organizare a procesului de perfecționare și ne vom referi în continuare în analiza subiectului abordat de noi în prezenta lucrare. Astfel, identificarea necesităţilor de dezvoltare profesională presupune, pe de o parte analiza cunoştinţelor, deprinderilor, şi aptitudinilor necesare pentru fiecare funcţie publică, iar pe de altă parte aprecierea gradului de competenţă al funcţionarilor care trebuie să întrunească aceste condiţii. Diferenţa dintre aceşti indicatori va determina necesităţile de perfecţionare a funcţionarului care deţine o funcţie publică concretă.41 Altfel spus, stabilim că identificare necesităţilor reprezintă decalajul dintre nivelul necesar de competenţă profesională (actual sau viitor) şi cel manifestat de către funcţionarul public, subdiviziunea structurală sau autoritatea publică. În funcţie de nivelul de referință distingem necesităţi de dezvoltare profesională: individuale - a fiecărui funcţionar public în parte; de grup - a fiecărei subdiviziuni structurale; organizaţionale - a întregii autorităţi publice. Practica ne demonstrează că între ceea ce trebuie să cunoască un funcţionar public, în conformitate cu caracteristicile de calificare a funcţiei publice ce o deține şi ceea ce în realitatea acesta cunoaşte, întotdeauna vor exista diferenţe, dat fiind faptul că realitatea socială, economică, administrativă, politică, etc. permanent înaintează faţă de funcţionarii publici, noi exigenţe, la care aceștia trebuie să se adapteze în permanență, respectiv procesul de perfecționare 40

Cojocaru Svetlana, Tofan Tatiana, Frunze Oleg, Șaptefrați Tatiana, Butnaru Veronica, Țepordei Aurelia. Managementul resurselor umane în administrația public. – Chișinău: AAP, 2011, p. 114, 41 Ibidem

26

profesională a funcționarilor publici este un proces continuu. În acest sens, studierea necesităţilor reprezintă o analiză a problemelor actuale şi a celor viitoare care înaintează la ordinea de zi necesitatea perfecţionării şi dezvoltării profesionale. În acest fel, conchidem că de problemele studierii necesităţilor de perfecţionare profesională trebuie să se ocupe fiecare autoritate în parte a administrației publice, prin aceasta contribuind la îmbunătăţirea calitativă a personalului de care dispune, cît şi instituţiile de învăţămînt, care organizează perfecţionarea funcţionarilor, asigurînd astfel posibilitatea de a satisface mai concret necesităţile de perfecţionare apărute la o anumită perioadă de timp. Metodele de identificare a necesităţilor de dezvoltare profesională pot fi diferite, dar toate au la bază compararea nivelului necesar de compenţă profesională (cunoştinţe, abilităţi, atitudini, comportamente) cu cel manifestat în procesul activităţii de către funcţionari, subdiviziunea structurală sau întreaga autoritate publică. Anume, diferenţa dintre aceşti indicatori va determina necesităţile de perfecţionare a funcţionarului care deţine o funcţie publică concretă. 42 Respectiv, menționăm că studierea şi identificarea nevoilor de perfecționare prezintă o analiză a problemelor actuale şi a celor viitoare care înainteză în prim plan pe ordinea de zi - necesitatea perfecţionării şi dezvoltării profesionale, ca obiectiv funcțional de bază. Planificarea procesului de perfecţionare profesionlă, este cea de-a doua etapă a procesului de planificare la care ne vom referi, aceasta fiind interdependentă de prima etapă, deoarece scopurile şi obiectivele majore ale perfecţionării rezultă din necesităţile identificate inițial. Obiectivele curente se stabilesc pentru fiecare grup de funcţionari publici în parte, care urmează să susţină cursurile de perfecţionare. Ele vor depinde de nivelul funcţiilor publice deţinute de personalul în cauză, de experienţa de activitate acumulată în autorită țile administrației publice, de dorințele și așteptările funcţionarilor în vederea îmbunătăţirii performanţelor în activitatea lor.43 Astfel, toate propunerile privind dezvoltarea profesională a personalului, elaborate în urma identificărei necesităţilor de instruire, parvenite de la conducătorii subdiviziunilor structurale şi conducerea autorităţii publice, sunt examinate de Subdiviziunea resurse umane din cadrul autoritaţii publice, confruntate cu: lista subiectelor prioritare pentru instruirea întocmită şi propusă anual de Cancelaria de Stat, ofertele prestatorilor serviciilor de instruire, fondurile

42

Berciu Ana-Maria. Pregătirea profesională şi cariera personalului din administraţia publică. – Bucure ști: Editura Universitară, 2009, p. 167; 43 Ibidem

27

disponibile. Ulterior, după efectuarea tuturor analizelor și previziunilor de rigoare, Subdiviziunea resurse umane elaborează şi prezintă spre aprobare conducerii autorităţii publice:44 -propuneri privind diferite forme de intruire internă cu finanţarea de la bugetul autorităţii publice și din alte resurse financiare permise de legislaţie; -propuneri privind diferite forme de instruire externă a personalului cu finanţare de la bugetul de stat, din mijloace speciale, din mijloace financiare alocate de partenerii de dezvoltare şi de alţi finanţatori. După acceptarea de către conducerea autoritaţii publice a propunerilor prezentate, Subdiviziunea resurse umane, elaborează Planul anual integru al perfecționării profesionale a funcționarilor din cadrul autorității, care conține două compartimente distincte după cum am menţionat anterior: instruirea internă şi intruirea externă. În ambele compartimente sunt incluse un șir de elemente distincte, precum: denumirea activităţilor de dezvoltare profesională, formele de instruire, durata, termenele de realizare, categoriile de participanţi, responsabilii, costurile estimative, sursele de finanţare, posibilii prestatori de servicii etc. Următoarea etapă în procesul de perfecționare profesională a funcționarilor publici este organizarea şi realizarea activităţilor de dezvoltare profesională, care se desfășoară conform Panului. Planul integru de instruire se aduce la cunoştinţa personalului autorităţii, și în baza acestuia se elaborează planurile de instruire ale subdiviziunilor structurale. Fiecare funcţionar elaboreză planul individual de instruire, care include participarea la activităţile de instruire externă, internă şi activităţile de autoinstruire, cu indicarea nemijlocită a perioadei posibile de desfășurare. Observăm, că activităţile de instruire profesională se organizează şi se desfăşoară conform planului. Personalul din cadrul autorităţii publice este responsabil de organizarea şi realizarea activităţilor de intruire, elaborează curricula, pentru realizarea căruia poate aplica diferite forme şi metode de intruire. Programul de instruire sau curicula include denumirea activităţii, categoria de participanţi, conţinutul, scopul, obiectivelor de intruire, caracterul şi ordinea de desfăşurare a activităţii. În program sunt specificate subiectele pentru examinare, timpul pentru discuţii, schimb de experienţă şi exerciţii practice, formatorii şi moderatorii activităţii. Cu referire la activităţile de intruire internă vom menționa că acestea pot fi desfăşurate atît în incinta autorităţii publice, cît şi în afara acesteia, atît de colaboratorii autorităţii publice, cît şi de către diferiţi prestatori de servicii de intruire. 44

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 231 din 13.04.2012 cu privire la aprobarea completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009, pct. 30, 31, 32 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76-80 din 20.04.2012;

28

Un element important din cadrul etapei de organizare și desfășurare a procesului de perfecționare profesională a funcționarilor publici o reprezintă achiziţionarea serviciilor de instruire. În acest sens, autorităţile şi instituţiile publice anunţă procedura de achiziţionare şi asigură prestatorii serviciilor de instruire cu informaţiile specifice necesare pentru elaborarea ofertei, inclusiv: domeniul în care se organizează activităţile de dezvoltare profesională, tipul de instruire. La fel şi obiectivele generale de dezvoltare profesională referitoare la cunoştinţele care trebuie acumulate şi abilităţile care trebuie dezvoltate de către funcţionarii publici în urma participării acestora la activităţile de instruire, subiectele şi tematicile de instruire obligatorii de a fi examinate, durata minimă şi maximă acceptată pentru activităţile de instruire, exprimată în zile şi ore efective de instruire.45 Vom observa că atunci cînd prestatorul de servicii de intruire este identificat, aceasta este obligat să adapteze programul de instruire elaborat iniţial, la necesităţile specifice ale beneficiarului, îl prezintă acestuia spre aprobare şi îl realizează în strictă conformitate cu contractul încheiat. Prestatorii serviciilor de instruire cu statut de persoană juridică eliberează participanţilor certificate de participare şi absolvire. Ultima etapă a procesului de perfecționare profesională a funcționarilor publici o reprezintă evaluarea activităţilor şi rezultatelor instruirii. Vom stabili, că implementarea instruirii şi dezvoltării profesionale are două aspecte: primul constă în evaluarea cursurilor de perfecţionare propriu-zise (aceasta se face prin testarea participanţilor la cursuri, fie prin expunerea verbală a opiniilor participanţilor referitor la organizarea şi conţinutul cursurilor de perfecţionare); cel de-al doilea aspect ține de aprecierile date de cei instruiţi, aprecieri care permit de a stabili gradul de îndeplinire a obiectivelor trasate înaintate de începerea cursurilor.46 Însă cel mai important mod de evaluare a rezultatelor obținute este evaluarea aplicării cunoştinţelor în activitatea practică de către participanţii la cursuri. Aceasta ţine de sarcina autorităților care deleghează la studii funcţionarii publici, a căror datorie rezidă în aprecierile de rigoare fie prin testări, fie printr-o analiză minuţioasă a schimbărilor din activitatea funcţionarilor, care rezultă din instruire. Schimbările pozitive urmează a fi luate în consideraţie la atestarea ulterioară, conferirea gradelor de calificare, promovarea în funcţie (deşi s-a constat că o evaluarea profundă a activităţilor s-a dovedit a fi foarte dificilă).47

45

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 231 din 13.04.2012 cu privire la aprobarea completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009, pct. 39 - 50 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76-80 din 20.04.2012; 46 Evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarului public: Ghid metodic. - Chișinău: Art Grup Brivet, 2010, p. 30; 47 Platon Mihail. Coducerea în administraţia publică. – Chișinău: AAP, p. 90;

29

Astfel, după cîte am observat este necesar de menționat că evaluarea activităţilor de dezvoltare profesională se efectuează, după caz, de către: beneficiarii programelor de instruire (funcţionari, participanţi la programele de instruire); conducătorii direcţi ai funcţionarilor care au participat la programele de instruire; colaboratorii Subdiviziunii resurse umane în procesul de monitorizare a dezvoltării profesionale; conducerea autorităţii publice; Cancelaria de Stat, care este responsabilă de managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici; prestatorii serviciilor de instruire. Totodată, alături de persoanele implicate în cadrul procesului de evaluare, stabilim că evaluarea activităţilor de dezvoltare profesională se realizează prin diferite metode şi instrumente, printre care: rapoarte, chestionare, testări, interviuri, iar procedura de evaluare se aplică, după caz: înainte de a realiza activităţile de instruire, pe parcursul activităţilor de instruire, la sfîrşitul activităţilor de instruire, după anumite perioade de timp. Vom evidenția că o practică comună a devenit utilizarea chestionarelor, ca metodă de evaluare, care sunt prezentate participanţilor imediat după terminarea instruirii. Rezultatul acestora reflectă impresiile imediate după terminarea procesului de instruire.48 Deja într-un final, în urma evaluării se fac concluzii referitor la: corectitudinea identificării necesităţilor de instruire şi stabilirii obiectivelor de instruire, corectitudinea selectării tipului, formelor şi metodelor de instruire, corespunderea programelor de instruire realizate cu obiectivele stabilite, corectitudinea selectării prestatorului serviciilor de instruire. Generalizăm, stabilind că activităţile de instruire pot fi organizate și desfăşurate atît în incinta autorităţii publice, cît şi în afara acesteia, atît de către colaboratorii autorităţii publice, cît şi de către diferiţi prestatori de servicii de instruire. Am identificat patru etape distinct prezente în cadrul procesului de perfecționare, fără de care, datorită interdependenței reciproce, nu ar fi posibilă dezvoltarea profesională eficientă a personalului din autoritatea publică, deoarece anume prin etapele respective este posibilă asigurarea utilizării eficiente a resurselor de timp, financiare, informaționale alocate, pentru îmbunătățirea competenței și abilităților resursei umane, adică a funcționarului public. 2.3. Sistemul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici în unele state europene Fiecare ţară are sistemul său de instruire a personalului în cadrul administraţiei. Desigur, practica ţărilor înalt dezvoltate este mult mai interesantă, mai bogată decît a ţarilor în curs de dezvoltare. După cum ne demonstrează evenimentele din ultimii ani, perfecţionarea personalului 48

Evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarului public: Ghid metodic. - Chișinău: Art Grup Brivet, 2010, p. 33;

30

din administrația publică a devenit un element – cheie în tactica guvernelor din multe state ale lumii. Eforturile întreprinse în ceea ce priveşte dezvoltarea funcţionarilor publici şi metodologiile folosite variază considerabil. Fiecare sistem de conducere, adică sistemul ierarhic sau sistemul funcţional, include modalitaţile specifice de instruire a funcţionarilor publici. Respectiv, în continuare ne-am propus de a analiza particularitățile procesului de dezvoltare profesională a funcționarilor publici în unele state europene. Un bun sistem de instruire şi perfecţionare a funcţionarilor este după părerea noastră, cel din Germania, unde există un sistem centralizat de perfecționare a persoalului. 49 În cadrul acestui sistem rolul principal în organizarea și desfășurarea perfecționării generale centralizate îi revine Academiei de Administrare Publică, iar la nivel local sunt create structuri de instruire sub formă de asociații locale și instituții sau centre de perfecționare. De asemenea este necesar de menționat, că ministerele din cadrul Guvernului german, dispun fiecare de instituţii/subdiviziuni interne de intruire şi perfecţionare. Totuşi cea mai importantă instituţie responsabilă de dezvoltarea profesională pentru toate autorităţile atît din cadrul administrației publice centrale, cît şi administrației publice locale la nivel federal este Academia Federală de Administrare Publică, care este integrată în Ministerul Federal de Interne, dar se bucură de un mare grad de independenţă. La nivel de land funcţioneză Şcoala Postuniversitară de Ştiinţe Administrative din Spayer. Și vom menționa că în Germania, la fel ca și în Republica Moldova obligaţia de a face studii de perfecționare este stipulat prin lege ca modalitate de a cunoaştere a realizărilor de ultimă oră în ceea ce priveşte activitatea din cadrul serviciului public. Ridicarea calificării profesionale este obligatorie pentru lucrătorii tineri din serviciul de rang superior, în primii trei ani de muncă la unul din ministerele federale. De asemenea este necesar de evidențiat că în cazul Germaniei, pentru lucrătorii tineri din serviciul de rang superior a fost introdusă aşa-numita perfecţionare de compensare: juriştii participă la ore instructive în domeniul ştiinţelor economice, economiştii şi reprezentanţii ştiinţei naturale, la seminarelele consacrate dreptului public, etc. Participarea la alte secţiuni ale programului Academiei Federale de Administraţie Publică şi municipale depinde în mare măsură, de interesele şi iniţiativa funcţionarilor ce activează în organele administrative de nivel federal. Programul de perfecţionare profesională la Academia Federală cuprinde în principal următoarele obiective tematice: organizarea administrării; bugetele publice; tehnologia informaţională; legislaţia; activitatea cu cadrele; însuşirea 49

Cojocaru Svetlana, Tofan Tatiana, Frunze Oleg, Șaptefrați Tatiana, Butnaru Veronica, Țepordei Aurelia. Managementul resurselor umane în administrația public. – Chișinău: AAP, 2011, p. 127;

31

îndeplinirii sarcinilor internaţionale. Participanţii la procesul de perfecțioanare obțin cunoştinţe şi deprinderi necesare pentru activitatea ulterioară eficientă în cadrul autorităților sale. Un sistem modern de dezvolare profesională a funcţionarilor publici îl identificăm şi în Franţa50, care spre deosebire de cel din Germania are o structură desconcentrată, fiind constituit din școli de formare inițială, centre de pregătire pentru experți în management în parteneriat cu universitățile, instituții private, etc. Aici instruirea este înfaptuită de Şcoala Naţională de Administrare (ENA) cu ciclul său de învăţămînt postuniversitar şi programa sa pentru conducătorii de vîrf, de Şcoala Politehnică, de şcoli regionale şi de şcoli ministeriale specializate, dar și de Centrul Național al Funcției Publice Teritoriale, care reprezintă o structură centralizată, impusă de către stat autorităților locale. Cursurile de instruire caută să asigure funcţionarii de prim-rang cu mijloace moderne de conducere operaţională şi strategică cu tehnologii de informare, cu mijloace umane de administrare şi comunicare. Vom mai adăuga că în Franţa există diferite tipuri de cursuri de intruire în cadrul administrației publice: la începutul carierei de muncă, în timpul stagiului obligatoriu, ca pregătire pentru concursurile interne de promovare sau interese speciale profesionale sau personale, anume aceste aspecte se aseamănă cu condițiile similare din Republica Moldova, unde funcționarii publici dispun de cursuri de perfecționare la angajare într-o funcție publică sau pe parcursul activității sale profesionale, acestea fiind atît interne, cît și desfășurate de instituții cu experiență cu este Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova. Marea Britanie51 are un sistem de instruire profesională care, datorită caracterului său original, este menţionat drept valoros. Cabinetul de miniştri, responsabil de organizarea administrării publice britanice, oferă un program de conducere la nivel înalt, care este obligatoriu pentru funţionarii publici de gradul 3 (un grad ierarhic înalt); la acest program intern pot participa reprezentanţi atît ai sectorului de stat, cît şi ai celui particular. Colegiul de Administrare Publică de Stat, care în urma planului de modernizare s-a transformat într-o agenţie, organizează Programul 1, 2, 3 (pentru funcţionarii superiori de gradele 1, 2 şi 3 şi şefii de executiv ai agenţiilor), precum şi programul Continuitate şi schimb. Ambele programe sunt elemente explicite în dirijarea proceselor de schimb din administraţia publică. Cursurile oferite în cadrul Programului 1, 2, 3 sunt deschise şi pentru conducătorii din sectorul privat. 50 51

Ibidem Onofrei Filip Gh.,Sisteme administrative comparate. – Iași: Editura Sedcom Libris, 2001, p. 165;

32

Un aspect foarte important şi conturat în Anglia, la fel ca într-un şir de alte ţări din Uniunea Europeană constă în faptul că pătura de sus a cadrelor de conducere se formează nu prin selectare “naturală” din întreaga masă a funcţionarilor, cum se practică de exemplu, astăzi în Republica Moldova sau România, ci pe calea creşterei bine orientate a cadrelor tinere special destinate pentru intrarea în rîndurile elitei. Aici, la fel ca în Germania, Italia, Franţa, pregătirea viitorilor candidaţi la posturile din administraţie publică are un caracter de stagiere îndelungată în diferite subdiviziuni ale aparatului de stat cu aprecierea rezultatelor stagierei. O atenţie deosebită dezvoltării şi îmbunătăţirii sistemului de intruire a cadrelor din administraţia publică se acordă în Grecia.52 Aici, participarea funcţionarilor publici la programele de intruire este obligatorie. Învăţămîntul postuniversitar este realizat sub formă de cursuri sau programe de specializare. U aspect important îl reprezintă faptul că în cadrul unor condiţii specifice funcţionarul public are posibilitatea de a lua concediu cu păstrarea salariului pentru o perioadă de pînă la trei ani şi de a urma învăţămîntul postuniversitar chiar într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Un rol principal în sistemul de instruire a funcţionarilor publici greci îl joacă Centrul Naţional de Administrare Publică(CNAP) constituit în anul 1983. Centrul constă din: Şcoala Naţională de Administrare Publică (pregătește cadre pentru serviciul public central şi necentral, precum şi pentru administrarea locală); Institutul de Instruire Permanentă (întocmeşte programe de scurtă durată pentru funcţionarii de stat) și Institul de Instruire Administrativ ă Introductivă (specializat pentru instruirea funcționarilor publici debutanți, angajați în mare parte prin concurs). La fel ca și în celelate țări democratice, care au un sistem de cadre bine dezvoltat, funcţionarii publici din Ungaria au obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod regulat pregătirea profesională. Statutul funcționarilor publici unguri reglementează astfel: „Funcţionarii publici sunt îndreptăţiţi să avanseze în carieră şi sunt obligaţi să participe la orice formă de pregătire, perfecţionare a pregătirii profesionale, incluzînd pregătiri pentru managementul administraţiei publice, organizate la nivel central ori de către agenţiile administraţiei publice.”53 În ceea ce priveşte drepturile salariale ale funcţionarilor publici pe perioada stagiului de pregătire profesională, vom menționa că o particularitate a Ungariei este aceia că, Agenţia administraţiei publice (autoritate responsabilă în mare parte de desfășurarea procesului de perfecționare) este obligată să ramburseze remuneraţia funcţionarilor publici pentru orele în care 52

Tofan Dana Apostol. Instituţii administrative europene. – Bucureşti: C.H. Beck, 2006, p. 275; Legea XXIII/1992 privind Statutul funcţionarilor publici din Ungaria, Cap. III, art. 33 alin. 1 // http://facultate.regielive.ro/proiecte/drept/studiu-comparativ-privind-statutele-functionarilor-publici-din-ungaria-siromania-212927.html (accesat la data de 12.02.2013); 53

33

aceștia au participat la stagiu de pregătire profesională necesară dezvoltării carierei sale, stagiu care a fost organizat la nivel central, ori de către agenţiile administraţiei publice. De asemenea în Ungaria, de fapt ca și în România, funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie instituţiei publice sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuare cu stagiul de perfecţionare profesională, în cazul în care aceşti nu au absolvit-o din vina lor sau din motive ce ţin strict de problemele lor personale. Totodată în Ungaria, la fel ca în Republica Moldova, dar ca și în România, obligaţia de a prezenta planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici revine autorităţilor şi instituţiilor publice. Acestea trebuie să prezinte anual acest plan împreună cu fondurile prevăzute în bugetele anuale proprii pentru acoperirea cheltuielilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici. Diferenţa apare însă în ceea ce priveşte autoritatea căreia i se adresează acest plan. În Republica Moldova acesta este remis Cancelariei de Stat, în România, planul este destinat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pe cînd în Ungaria planul prezintă interes pentru Ministerul de Afaceri Interne şi pentru autorităţile din subordinea acestuia. În România, dacă tot am vorbit de această țară mai sus, vom menționa că sistemul nou de instruire a cadrelor s-a format începînd cu anul 1991, cînd a fost creată Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti 54, instituţie de învăţămînt superior cu grad postuniversitar. Cu referire însă nemijlocită la perfecționarea profesională a funcționarilor publici, vom stabili că în conformitate cu statutul acestora, formarea profesională este pentru func ționari, atît un drept, cît și o obligație, în acest fel Statutul reglementează că: „Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici organizată la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice.”55 Mai mult ca atît, ca și în Ungaria, în România, obligaţia de a prezenta planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici revine autorităţilor şi instituţiilor publice. Acestea trebuie să prezinte anual acest plan împreună cu fondurile prevăzute în bugetele anuale proprii pentru acoperirea cheltuielilor de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici. Diferenţa apare însă în ceea ce priveşte autoritatea căreia i se adresează acest plan. În România,

54

Sait-ul oficial al Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative // http://www.snspa.ro (accesat la data de 15.02. 2013); 55 Legea 188-1999 privind Statutul funcţionarilor publici din România, Cap III, Secţiunea 3, art. 51, alin.1// http://facultate.regielive.ro/proiecte/drept/studiu-comparativ-privind-statutele-functionarilor-publici-din-ungaria-siromania-212927.html (accesat la 12.02.2013)

34

planul este destinat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, iar în Ungaria planul prezintă interes pentru Ministerul de Afaceri Interne şi pentru autorităţile din subordinea acestuia. Un alt aspect important, stabilit de reglementările legale în cazul perfecționării profesionale a funcționarilor publici din Romînia, ține de termenul de desfășurare a procesului respectiv. Astfel, art. 51 alin. (3) din Statutul funcţionarilor publici, prevede: „Funcţionarii publici care urmează forme de perfecţionare profesională, a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică între 2 şi 5 ani de la terminarea programelor, proporţional cu numărul zilelor de perfecţionare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă .” În final, vom conchide, că statele europene pun un accent deosebit pe perfecționarea profesională a funcționarilor publici, ca un factor important în procesul de modernizare administrativă, cu atît mai mult, în fiecare din statele analizate de noi, inclusiv și în alte țări la care nu au fost făcute referințe există instituții naționale specializate în domeniul respectiv, printre care: Școala Națională de Științe Politice și Administrative din România, Academia de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova din Republica Moldova; Școala Națională de Administare din Franța; Şcoala Postuniversitară de Ştiinţe Administrative din Germania, etc. De asemenea, există reglementări speciale în cadrul diverselor acte normative care vizează domeniu perfecționării profesionale în serviciul public, care stabilesc anumite norme, oligațiuni și drepturi pentru funcționarii publici, și care produc fie asemănări, fie deosebiri dintre organizarea sistemului unui sau altui stat în domeniul dat.

35

CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE ŞI A PROCESULUI DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ ÎN SATUL HÎRBOVĂȚ În cadrul structurii teritoriale a organelor administraţiei publice locale, relaţiile dintre ele sunt foarte variate, ele necesitînd să colaboreze reciproc, deoarece au ca scop comun – organizarea serviciilor publice pentru cetăţenii din teritoriu. Ca urmare a acestui raţionament, în capitolul dat vom efectua o analiză practică a structurii administraţiei publice locale din satul Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, identificînd principalele sarcini ale funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul primăriei Hîrbovăț, ca ulterior să evidențiem caracterul procesului de perfecționare atît inițială, cît și continuă, cu referire nemijlocită la anul curent de desfășurare a acțiunilor planificate pentru dezvoltarea profesională a funcționarilor publici. 3.1. Prezentarea generală a administraţiei locale din satul Hîrbovăț, raionul Anenii Noi Administrația publică locală are un rol important în satisfacerea intereselor publice ale societății, deoarece aceasta activînd la nivelul colectivităților locale cunoaște cel mai bine nevoile sociale manifestate de locuitorii acestora. Reieșind din acest context, și ca urmare a desfăşurării practicii de licenţă în cadrul Primăriei satului Hîrbovăț, vom încerca să facem o retrospectivă asupra formei organizării administrative a primăriei satului, referindu-ne nemijlocit la statul de personal și la funcțonarii publici care contribuie la administrarea și dezvoltarea localității, deoarece anume de calitate personalului din administrație în orice autoritate publică depinde eficiența administrativă demonstrînd în acest fel raționamentul enunțat mai sus. Dorim pentru început să facem referire la unele date statistice legate de s. Hîrbovăț, stabilind că acesta este o localitate administrativă de nivelul I din raionul Anenii Noi, fiind situat la o distanță de 12 km de orașul Anenii Noi și la 44 km de Chi șinău. Prima atestare documentară certă a satului datează din anul 1774, există presupuneri că satul ar fi fost întemeiat pe la 1538, însă dovezi sigure în acest sens deocamdată nu au fost aduse. Din punct de vedere al teritoriului satul are o suprafață de circa 5,40 km pătrați, cu un perimetru de 15,53 km. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 5447 de oameni, dintre care 48,34% - bărbaţi și 51,66% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului fiind următoarea: 98,84% - moldoveni, 0,46% - ucraineni, 0,51% - ruşi, 0,06% 36

găgăuzi, 0,04% - bulgari, 0,02% - polonezi, 0,07% - alte etnii. În satul Hîrbovăţ au fost înregistrate 1769 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane.56 Ținem nemijlocit să menționăm, că conform datelor cu care am făcut cunoștință pe parcursul practicii, comparativ cu datele recensămîntului din 2004, populația satului Hîrbovăț a scăzut substanțial, în prezent în primărie fiind înregistrat un număr de aproximativ 4200 de locuitori, ceia ce înseamnă aproximativ 1368 de gospodării casnice, observăm în acest fel reducerea numărului beneficiarilor serviciilor publice, dar și a populației, ceia ce ar trebui să determine administrația să întreprindă politici publice pentru a stimula populația să rămînă în sat pentru a contribui la dezvoltarea acestuia. În aspect administrativ-instituțional în prezent infrastructura socială este formată din 2 şcoli (o școală primară și un liceu), o grădiniță, biserica ortodoxă, poştă, spital, o farmacie, post de poliție, casă de cultură şi primărie. Anume la instituția primăriei și ne vom referi în continuare, în mare parte la funcționarii publici și personalul care activează în cadrul acesteia contribuind la satisfacerea interesului general al locuitorilor satului. În acest context, în vederea efecturării unei prezentări generale a administraţiei publice din s. Hîrbovăț, vom menţiona în aspect general că pentru a asigura o bună funcţionare a autorităţilor statului şi pentru a garanta valorile democraţiei, autorităţile din cadrul unităţilor administrativ - teritoriale trebuie de a fi alese de către colectivitatea locală respectivă. Astfel, procesul de administrare a colectivităţilor locale descentralizate se realizează numai prin intermediul autorităţilor reprezentative şi executive, alese de colectivitatea respectivă prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat, care împreună urmăresc realizarea scopului general al administraţiei publice, satisfacerea intereselor societăţii în cazul de faţă al colectivităţii locale respective. Drept urmare, în conformitate cu normele legale, administraţia publică locală din s. Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, este formată în primul rînd din Consiliul local Hîrbovăț şi Primarul de Hîrbovăț, la aceştia adăugîndu-se personalul administrativ din cadrul primăriei, care în orice localitate este caracterizată ca cel mai important actor local, căruia îi revine un rol decisiv în promovarea dezvoltării şi participării locale. Acest lucru este determinat de următoarele motive: 1. primăria este percepută de membrii comunităţii ca unica instituţie ce reprezintă statul în comunitate;

56

Rezultatele recensămîntul populației din 2004 // http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=295 (accesat la data de 25.03.2013)

37

2. administraţia publică locală este instituţia ce poate interveni în procesul de soluţionare a litigiilor şi conflictelor locale; 3. primăria reprezintă unica instituţie care are posibilitatea financiară şi legală de a soluţiona problemele comunităţii; 4. primarul şi funcţionarii publici deţin autoritatea necesară pentru organizarea comunităţii; 5. primarul şi consiliul local reprezintă autoritatea formală aleasă prin vot universal de către membrii comunităţii şi de aceea trebuie să servească interesele acestora etc.57 În calitatea sa de autoritate publică a administraţiei publice locale şi ca subiect prin care se exercită autonomia locală, primarului s. Hîrbovăț îi revine o seamă de atribuţii similare oricărei autorităţi publice din sfera puterii, atribuţii care îl obligă şi-i oferă dreptul să-şi exercite funcţia respectivă. Calitatea conform căreia primarul s. Hîrbovăț, în persoana d-lui Ion Ghețan (care deține din 2011 al treilea mandat în funcția de primar), constituie guvernul local este confirmată de prevederile art. 29 din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, care prevede următoarele: primarul asigură respectarea pe plan local a drepturilor şi libertăţilor omului, a Constituţiei, a legilor, a decretelor Preşedintelui republicii şi a hotărîrilor Guvernului; asigură executarea deciziilor consiliului; întocmeşte proiectul bugetului local; exercită funcţia de ordonator principal de credite; exercită drepturile şi asigură îndeplinirea obligaţiunilor ce-i revin satului, oraşului în calitate de persoană juridică; supraveghează inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin satului, oraşului; asigură ordinea şi liniştea publică; conduce serviciile publice locale etc. Pentru a putea îndeplini aceste obligaţii stabilite de lege, precum şi necesităţile locuitorilor din colectivitate, primarul s. Hîrbovăț, dispune de importante mecanisme şi instrumente: convoacă şedinţele consiliului şi propune spre dezbatere ordinea de zi; propune candidaturile pentru funcţiile de viceprimar şi secretar; poate ataca decizia consiliului în instanţa judecătorească; iniţiază şi organizează consultarea populaţiei; verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local; elaborează proiectul de stat al personalului, efectivul scriptic şi salarizarea personalului din aparatul primăriei; controlează activitatea personalului din aparatul primăriei; numeşte şi eliberează din funcţie personalul din aparat.58 Cît despre consiliul local al satului, vom menţiona că acesta este ales de către locuitorii Hîrbovățului, pentru un mandat de 4 ani, ca și primarul. Acesta îşi desfăşoară activitatea în şedinţe şi în comisii, în prezent în cadrul Consiliului local activează 13 consilieri. Făcînd 57

Ghidul Liderului Comunitar. – Chişinău: Contact, FISM, 2004, p. 22. Costachi Gh., Statutul de drept şi democraţia în Republica Moldova. În Probleme actuale ale ştiinţelor socioumane în condiţiile integrării europene. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2006, p. 9-81. 58

38

trimitere la art. 14 din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală precum şi pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi stabilite la art. 4 al Legii privind descentralizarea administrativă, 59 stabilim că consiliul local al primăriei s. Hîrbovăț, realizează următoarele competenţe: 1. decide punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar; 2. administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale oraşului; 3. decide darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor domeniului public al oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii; 4. decide asupra lucrărilor de proiectare, construcţie, întreţinere şi modernizare a drumurilor, podurilor, fondului locativ, precum şi a întregii infrastructuri economice, sociale şi de agrement de interes local; 5. decide înfiinţarea instituţiilor publice de interes local, organizează serviciile publice de gospodărie comunală, determină suportul financiar în cazul cheltuielilor bugetare; 6. decide, în condiţiile legii, asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, inclusiv din străinătate, pentru realizarea unor lucrări şi servicii de interes public, pentru promovarea şi protejarea intereselor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi colaborarea cu agenţi economici şi asociaţii obşteşti din ţară şi din străinătate în scopul realizării unor acţiuni sau lucrări de interes comun; 7. aprobă, la propunerea primarului, organigrama şi statele primăriei, ale structurilor şi serviciilor publice din subordine, precum şi schema de salarizare a personalului acestora; 8. aprobă, în condiţiile legii, norme specifice şi tarife pentru instituţiile publice şi serviciile publice de interes local din subordine, inclusiv alte atribuţii şi domenii de competenţă prin exercitarea cărora contribuie la realizarea, în cazul nostru a interesului public al locuitorilor satului Hîrbovăț. Observăm, cu privire la administraţia publică locală a s. Hîrbovăț, că aceasta, de fapt ca şi în cazul celorlalte unităţi administrativ-teritoriale din republică, este formată în primul rînd din autorităţi alese de populaţia oraşului – Primarul şi Consiliul local – care în baza preogativelor de putere publică deţinute acţionează împreună şi colaborează în vederea gestionării treburilor

59

Legea privind descentralizarea administrativă nr. 435-XVI din 28.12.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.29-31/91 din 02.03.2007, art .4.

39

publice ale oraşului, încercînd să menţină gradul de încredere acordat de colectivitatea locală prin satisfacerea necesităţilor curente şi a intereselor acesteia. Cum am menţionat mai sus, în organizarea şi desfăşurarea administraţiei publice locale, alături de Primar şi Consiliul local, un rol important îl are primăria, din structura căreia fac parte un şir de angajaţi administrativi şi tehnici, anume cei administrativi avînd calitatea de funcţionari publici, activează în scopul realizării necesităţilor locuitorilor comunităţii locale, motiv pentru care anume ei trebuie să dispună de abilitățile necesare pentru a asigura desfășurarea eficientă a activităților administrative prin care se realizează solicitările locuitorilor colectivității locale. Făcînd referire la Primăria s. Hîrbovăț, în urma perioadei de practică desfăşurată în cadrul acestei instituţii, am observat cu părere de rău lipsa unei organigrame a primăriei, mai mult ca atît chiar şi lipsa fișelor de post elaborate sau în process de elaborare pentru funcționarii publici care activează în primăriei. La etapa actuală este elaborat doar statul de personal aprobat de Cancelaria de Stat la data de 07.08.2012, care prevede sarcinile de ordin general care sunt îndeplinite de funcționarii din primărie. Anume statul de personal a contribuit esențial la identificarea atribuțiilor cheie ale funcționarilor publici în exercitarea funcțiilor sale. În conformitate cu statul de personal, pe care îl anexăm la prezenta lucrare (anexa 2), am elaborat organigrama primăriei s. Hîrbovăț (anexa 3), și în baza acestora identificăm următoarele funcţii instituite în cadrul primăriei s. Hîrbovăț: primar, viceprimar, secretarul consiliului local, contabil-şef, specialist în domeniul fiscal, specialist în domeniul regimului funciar, dactilografă. Anume aceste funcţii le vom prezenta ulterior mai detaliat, în baza statului de personal aprobat. Respectiv, evidenţiem că în cadrul primăriei s. Hîrbovăț activează 1 viceprimar - dl Dumitru Horneț, funcţia deţinută de acesta fiind una de conducere, care are drept scop de a asigura managementul eficient al activităţii primărie satului Hîrbovăț. În exercitarea atribuţiilor sale viceprimarul îndeplinește un şir de sarcini de bază, printre care enumerăm: asigură funcționarea instituțiilor bugetare din subordinea primăriei, asigură funcționarea serviciilor publice locale, exercită supravegherea activității din pețe, oboare, parcuri, spații verzi, locuri de distracții și agreement, i-a măsuri operative pentru buna lor funcționare, precum și efectuiază și verifică îndeplinirea lucrărilor de salubrizare. Secretarul Consiliului local Hîrbovăț, este dna Lungu Tatiana, care exercită o funcţie publică de conducere, avînd ca scop efectuarea unui management eficient al activităţii Consiliului local, dar şi al Primăriei satului Hîrbovăț, în vederea asigurării legalităţii şi a realizării optime ale obiectivelor acestora. Activitatea secretarului Consiliului local, constă în exercitarea unui şir de atribuţii, reglementate nemijlocit de legislaţia în domeniu, dar sunt şi un șir de sarcini stabilite conform statului de personal. 40

Astfel, evidenţiem următoarele sarcini de bază ale secretarului: asigură legalitatea actelor emise de consiliul local, acordă ajutor metodologic și consultativ consilierilor și comisiilor consultative de specialitate, organizează și coordonează activitatea serviciului de stare civilă din sat, îndeplinește și autentifică acte notariale, dar şi alte sarcini ce ţin de organizarea eficientă a administraţiei locale din oraş. Vom menţiona, că alături de Primar şi Consiliul local, funcţia de secretar al comunităţii locale, este una din cele mai importante, deoarece prin intermediul acesteia se asigură în mare parte administraţia locală. Celelalte funcţii la care ne vom referi în continuare sunt funcţii de execuţie, specializate într-un domeniu concret de referinţă, prima dintre care este specialistul pentru reglementarea regimului funciar, d-nul Vizîi Alexei, care asigură evidenţa funciară şi controlul de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei terenurilor. Acesta este responsabil de organizarea și efectuarea lucrărilor de reglementare a regimului funciar în sat, asigură folosirea după destinație a pămînturilor în limitele satului, ține și îndeplinește completarea registrelor cadastrale și efectuarea modificărilor curente în ele, este răspunzător de prezentarea informației corecte pentru calcularea și încasarea impozitelor. Ajungem la concluzia că inginerul cadastral, reprezintă persoana cu studii corespunzătoare în domeniul cadastrului, care efectuează lucrările de formare a bunurilor imobile ale unei unităţi administrativ-teritoriale, în cazul nostru s. Hîrbovăț, întocmind hărţi şi planuri topografice şi cadastrale pentru proiectarea, trasarea, execuţia şi urmărirea comportării în timp a construcţiilor de toate genurile, activitate care în acest context este nemijlocit legată de domeniul urbansimului şi amenajării teritoriului. O altă funcție publică din cadrul primăriei s. Hîrbovăț, este funcția de specialist în domeniul legislației fiscal, sau altfel spus preceptor fiscal, din cadrul sarcinilor căruia fac parte: asigurarea respectării legislației fiscal în teritoriu, calcularea și perceperea impozitelor în termenii stabiliți și evidența achitării impozitelor de către agenții economici, ținerea registrelor de calculare și de evidență a plăților, precum și întocmirea și prezentarea dărilor de seamă lunare și anuale organelor de resort. Vom mai menţiona despre contabilul-şef (d-na Ana Zatic), care de asemenea este o funcţie publică de execuţie, acesta fiind responsabil de realizarea sarcinilor de complexitate înaltă în domeniul analizei bugetare şi managementului financiar al localităţii, 60 efectuînd asigurarea îndeplinirii legii contabilității, organizarea lucrului în cadrul contabilității, realizarea bugetului pe veniturii și cheltuieli, elaborarea proiectului bugetului și prezentarea acestuia spre 60

Legea nr.155 din 21.07.2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.164-165 din 04.10.2011, cap.III, sect.II.

41

aprobare consiliului local sătesc, precum și efectuarea controlului îndeplinirii bugetului. Toţi funcţionarii enumeraţi mai sus, îndeplinesc atribuţiile în vederea satisfacerii nevoilor sociale ale locuitorilor din satul Hîrbovăț. Ținem să observăm că conform statelor de personal în primăria s. Hîrbovăț este prevăzută și o funcție de deservire tehnică, și anume cea de dactilograf, care îndeplinește și funcțiile specialistului de încorporare și recrutare, care însă conform statului de personal este responsabilă de organizarea lucrului de desevire a documentelor în primărie, a proceselor verbale ale ședinței Consiliului sătesc, pregătirea materialelor predestinate examinării la ședințele consiliului, inclusiv exercitarea lucrărilor de secretariat. Astfel, observăm că personalul primăriei satului Hîrbovăț, este format din 2 funcții de demnitate publică, o funcție publică de conducere, 3,5 funcții de execuție, și o funcție de deservire tehnică, o lacună important fiind lipsa fișelor de post elaborate și aprobate pentru fiecare funcție în parte, deoarece anume prin fișa de post se garantează nivelul minim de cunoștințe, competențe și abilități pe care trebuie să-l posede un funcționar sau altul, ceia ce de fapt și este determinat de procesul de intruire/formare inițială, dar și de cel de dezvoltare profesională continuă. Anume din aceste considerente recomandăm în termeni cît mai rezonabili posibili de a realiza fișele de post în concordanță cu statul de personal, asigurînd în acest fel o bază reglementară pentru efectuarea eficientă a atribuțiilor administrative de către fiecare funcționar public. În concluzie, vom evidenţia faptul că dezvoltarea social-economică a satului Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, şi creşterea bunăstării tuturor locuitorilor, ţine de rodul muncii sîrguincioase a unei echipe, formată din personalul administraţiei publice locale din cadrul primăriei, de primarul oraşului, şi de consiliul local, la aceştia adăugîndu-se oameni de afaceri, membrii asociaţiilor obşteşti, care activează pentru eficientizarea procesului de conducere din această unitate administrativ-teritorială.

3.2. Dezvoltarea profesională a funcționarilor publici din cadrul primăriei satului Hîrbovă ț în anii 2011 - 2013 Teoriile şi studiile privitoare la perfecţionarea profesională şi cariera personalului din administrația publică în cadrul acestei lucrări sunt completate prin intermediul unei analize aplicative a desfășurării practice a procesului respectiv, pe care am desfăşurat-o în cadrul primăriei satului Hîrbovăț. 42

În urma studiului am constat că, perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici se reflectă în toate activităţile pe care le desfășoară. Aşa cum am afirmat în partea teoretică a acestei lucrări, formarea profesională şi perfecţionarea se constituie ca drepturi, dar şi ca obligaţii ale personalui din administraţia publică. Formarea iniţială a persoanei constituie punctul de plecarea în alegerea unei cariere. Viitorii funcţionari publici aleg să urmeze o carieră în funcţia publică, dacă formarea lor iniţială corespunde cerinţelor unui post în administraţia publică. Siguranţa şi securitatea, relaţionarea sunt doar cîţiva dintre factorii care, aşa cum am demonstrat anterior, catalizează energiile unei persoane în a face din munca sa o vocaţie. Din acest considerent vom stabili că marea parte a personalului din primăria Hîrbovăț deține studii superioare, astfel secretarul consiliului local este licențiat în drept absolvind facultatea drept al Universității de Stat din Moldova, viceprimarul este specialist în economie, contabilul-șef, evident că în contabilitate, inginerul cadastral a finisat specialistatea cadastru la Universitatea Agrară de Stat din Moldova, perceptorul fiscal specialist în economie. Drept rezultat, observăm prezența formării inițiale de specialitate a persoanelor ce activează în funcțiile publice din cadrul primăriei Hîrbovăț, și identificăm rolul important al acestei forme de perfecționare, deoarece anume baza inițială solidă este factorul care determină o activitate ulterioară eficientă, care poate fi dezvoltată. Adică, putem dezvolta ceva, atunci cînd avem ce, ceia ce reprezintă un proces mult mai avantajos pentru orice administrație, decît acel în care persoanele anagajate nu posedă studii în nici un domeniu aferent funcției publice, sau dimpotrivă deține studii care nu corespund postului pentru care a fost angajată. Din aceste considerente apreciem calitatea prezenței studiilor superioare a specialiștilor ce activează în cadrul primăriei Hîrbovăț, ca o realizare importantă în inițierea procesului de dezvoltare profesională continuă. Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008 privind funcția publică și statutul funcționarului public stabilește că în cadrul procesului de dezvoltare profesională continuă funcţionarul public are dreptul şi obligaţia de a-şi perfecţiona, în mod continuu, abilităţile şi pregătirea profesională. Fiecare autoritate publică va asigura organizarea unui proces sistematic şi planificat de dezvoltare profesională continuă a funcţionarului public, care include aprofundarea şi actualizarea cunoştinţelor, dezvoltarea abilităţilor, modelarea atitudinilor necesare funcţionarului public pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor funcţiei. Responsabilitatea, de a organiza şi a implementa toate aceste prevederi legale, stipulate şi în alte acte normative, în cadrul primăriei s. Hîrbovăț, îi revine secretarului consiliului local. Este necesar de evidențiat că activitatea de organizare a procesului de pefecţionare profesională a funcționarilor publici este inițiată o dată cu emiterea Hotărîrii de Guvern, cu 43

privire la comanda de stat privind dezvoltarea profesională a personalului din administraţia publică care se eliberează anual. Despre emiterea şi punerea în aplicarea a acestei hotărîri este responsabilă şi Cancelaria de Stat, care în primul rînd informează toate autorităţile publice din republică, despre fatul că este deja pregătită comanda de stat în ceea ce priveşte perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici. În urma acestei hotărîri Guvernul hotărăşte aprobarea comenzii de stat privind dezvoltarea profesională a personalului din administraţia publică în anul de referință, care este stabilită Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova. La rîndul său Academia este responsabilă de elaborarea Planul de realizare a comenzii de stat şi de distribuirea acestuia autorităţilor publice. Ulterior, Academia înştiinţează autoritățile publice printr-o scrisoare unde aduce la cunoştinţă necesitatea delegării funcţionarilor vizaţi conform Planului realizării comenzii de stat pentru participarea la un șir de cursuri de dezvoltare profesinală. Anume în baza acestor scrisori și a planului respectiv, sunt identificați funcţionarii care necesită să participe la cursurile de perfecţionare profesională, prin urmare conducătorul autorităţii publice este în drept să emită dispoziţii cu privire la delegarea la cursuri de dezvoltare profesională, și ca rezultat funcţionarul public delegat este obligat să participe şi să frecventeze toate orele şi cursurile. Menționăm, că conţinutul cursurilor este orientat spre acumularea acelor cunoştinţe şi dezvoltarea acelor abilităţi care sînt necesare pentru realizarea mai eficientă a atribuţiilor de serviciu ale participanţilor. Pentru a demonstra sporirea calităţii cursurilor de perfecţionare profesională în cadrul comenzii de stat, fiecărui funcţionar public în urma absolvirii cursurilor de dezvoltare profesională i se conferă în baza instruirii, un certificat de dezvolatare profesională care este eliberat de către Academia de Administraţie Publică pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova. Acest certificat poate fi prezentat ca instrument cu caracter de utilitate practică, care va contribui la perfecţionarea sistemului de dezvoltare profesională continuă a funcţionarilor publici din cadrul instiuţiei şi autorităţii de care a fost delegat. La fel, acest certificat este anexat la dosarul funcţionarului public. Respectiv, ne-am propus în continuare de a identifica care au fost seminare, cursurile sau trainingurile la care au participat funcționarii sau personalul din primăria satului Hîrbovăț, stabilind ca perioadă de referință anii 2011 – 2013, despre care vom relata în continuare. Cu referire la anul 2011, conform datelor pe care le-am putut obține de la primărie, funcționarii din satul Hîrbovăț nu au beneficiat de cursuri de dezvoltare profesională, din cîte și-a putut aduce aminte secretarul Consiliului local, aceasta a participat la un seminar organizat la nivelul raionului, desfășurat în privința organizării sindicatelor și respectării drepturilor acestora, care după cum a menționat secretara a durat o perioadă scurtă de timp, avînd un caracter general 44

informativ dar nu de profesionalizare. În rest, conchidem cu părere de rău că personalul primăriei Hîrbovăț, nu a obținut rezultate remarcabile în domeniu perfecționării profesionale în anul 2011, care au fost determinate de lipsa surselor sau programelor de dezvoltare la care aceștia puteau lua parte, atît la nivel central, dar mai cu seamă la nivel local. Abordînd același subiect, însă cu referire la anul 2012, vom menționn că în primul semestru al anului, primarul recent ales pentru al treilea mandat a beneficiat de un curs de perfecționare cu genericul ”Managementul autorității administrației publice locale” , organizat de Cancelaria de Stat și desfășurat în cadrul Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Președintele Republicii Moldova. Cursul respectiv a promovat familiarizarea și analiza prevederilor cadrului normativ privind administraţia locală și identificarea misiunii, sarcinilor și delimitarea funcţiilor aparatului preşedintelui/primăriei şi ale consiliului, delimitarea funcţiilor administraţiei locale de diferite niveluri. Printre tematicile de bază promovate pe parcursul activităților de instruire eviden țiem: prestarea serviciilor calitative, managementul autorităţii publice, dezvoltarea abilităţilor manageriale: planificarea strategică în baza identificării necesităţilor şi stabilirii priorităţilor; formarea şi gestionarea bugetelor; planificarea acţiunilor; coordonarea activităţilor, comunicarea, moderarea şedinţelor; monitorizarea şi evaluarea activităţilor, preccum și managementul resurselor umane și demografia şi dezvoltarea locală. În urma discuțiilor cu primarul acesta s-a expus asupra oportunității acestui curs, reieșind din desfășurarea alegerilor locale generale în 2011, și a apreciat importanța informației oferite pe parcursul orelor teoretice și pactice, susținînd ideia necesității desfășurării perioadice a unor asemena cursuri de dezvoltare, importante pentru personalul administrativ. Cu părere de rău, specificăm că de alte forme de dezvoltare profesională desfășurate pe parcursul anului 2012, personalul din cadrul primăriei Hîrbovăț nu au beneficiat, ceea ce în opinia noastră constituie o deficiență a procesului respectiv. În continuare, cu referire la începutul anului 2013 facem trimitere la planul de dezoltare profesională a personalului din administrația publică, prevăzut pentru semestrul I al anului 2013,și vom menționa că deja 2 funcționari din cadrul primăriei satului Hîrbovăț, au reușit să beneficieze de aceste cursuri de perfecționare, și anume secretarul consiliului local, precum și viceprimarul, ceea ce în comparație cu situția în domeni pentru anii 2011 – 2012, resprezintă un succes remarcabil ce vizează perfecționarea fuuncționarilor publici locali. Ambii funcționari au participat la cursul cu aceiași tematică ”Managementul performanței”, doar că în perioade diferite de instruire, secretarul în perioada 11 – 15 februarie, iar viceprimarul în 08 – 12 aprilie curent. Cursul respectiv, de fapt ca și toate celelalte cursuri a 45

fost desfășurat de către Academia de Administrare Publică și a inclus un șir de subiecte cheie, prin intermediul cărora ar fi posibil obținerea unor performanțe înalte în domeniul administrării nevoilor sociale. Astfel, în cadrul acestui curs au fost abordate așa subiecte ca: sisteme, instrumente și tehnici de management ale autorității publice; planificarea activității autorității publice, obiective în cascadă; managementul echipelor și motivarea personalului; monitorizarea activității, evaluarea performanței individuale și colective; comunicarea asertivă și acordare de feedback; managementul ședințelor; soluționarea problemelor; adoptarea deciziilor; inițiere în guvernare electronică; inclusiv subiecte axate pe domeniul specific de activitate al categoriei de participanți. În discuțiile noastre referitor la cursurile respective, și la rugămintea de a evalua gradul de necesitate al cursului, ambii funcționari au găsit cursul important și oportun pentru desfășurarea unui management al performanței, însă cu specificarea că la nivelul administrației publice locale, unde condițiile nu sunt adecvate pentru promovarea acestuia, mai mult ca atît cu lipsa mijloacelor și instrumentelor necesare pentru realizare (chiar și aceleași tehnologii informaționale utilizate în procesul de lucru), face și mai complicat procesul practic de implementare a celor predate în cadrul cursului. Din aceste considerente, d-na secretara a consiliului local, s-a exprimat că pentru activitatea ei din cadrul programului respectiv de perfecționare îi vor fi utile sugestiile legate de monitorizarea activității și evaluarea performanțelor, managementul ședințelor, precum și planificarea activității autorității publice, în rest ceia ce ține de celelalte componente a cursului, în opinia d-ei acestea au ajutat-o să afle unele aspecte interesante pe care nu le știa pînă la curs (de exemplu care sunt căile de stabilire a unui feedback continuu cu cetățenii sau ce reprezintă guvernarea electronică), dar care cu părere de rău nu le va putea întrebuința în practică din cauza realității obiective, ce se manifestă prin capacitățile reduse de acțiune a autorităților locale. În urma discuțiilor cu ceilalți funcționari din cadrul primăriei Hîrbovăț, v om menţiona faptul că, urmarea unor cursuri de perfecţionare profesională pentru ei reprezintă un motiv de mîndrie, prin statutul avut şi prin faptul că munca lor are în esenţă un motiv nobil - cetăţeanul, deoarece cum susțin aceștia o administraţie publică competitivă, a cărei valori se fundamentează pe tradiţie și stabilitate, nu poate fi concepută fără oamenii bine puşi în slujba organizaţiei şi care aleg să urmeze o carieră în acest domeniu. Revenind la cursurile de perfecționare profesională a funcționarilor publici din cadrul primăriei s. Hîrbovăț, vom mai evidenția și despre seminarul de Securitate a muncii, organizat la nivel de raion, la care din partea primăriei a participat specialistul în reglementarea funciară. 46

Seminarul respectiv a întrunit specialiști din diverse domenii, dar care lucrează la nivel local, nemijlocit în unitățile administrativ-teritoriale ce fac parte din raionul Anenii Noi și s-a desfășurat la data de 27 martie curent. Acesta a avut ca temă securitatea muncii în autoritățile publice, în cadrul căruia au fost aduse la cunoștință un set de reguli elementare ce asigură securitatea în muncă, ce previn producerea situațiilor neprevăzute, dar și care înlătură unele defecțiuni descoperite pe parcursul activităților. Din discuțiile noastre cu inginerul cadastral am înțeles că seminarul respectiv a fost unul teoretico-aplicativ, deoarece au fost instruiți cum se deschid stingătoarele în cazul apariției unui incendiu, cum se strînge corect un furtun cu apă, etc., dar și le-a fost oferită posibilitatea de a încerca aceste acțiuni. Ca rezultat final al acestui seminar, se presupune ca fiecare persoană participantă să elaboreze niște reguli de securitate internă, pentru propria autoritate, să le aprobe și să le aducă la cunoștință funcționarilor publici, în cazul nostru din primăria s. Hîrbovăț, în felul acesta asigurînd o bază reglementară a securității muncii. Alte cursuri sau seminare de instruire cu participarea funcționarilor publici din cadrul primăriei s. Hîrbovăț, pînă la moment nu au fost organizate, noi însă am dori să atragem aten ția asupra unei deficiențe importante a procesului de dezvoltare profesională a funcționarilor publici din primărie, care constă în lipsa unui plan local de dezvoltare profesională, sau chiar regional, care ar putea fi elaborat și desfășurat cu implicarea autorităților similare din alte colectivită ți locale, care ar asigura un schimb permanet de experiențe noi, practici, ba chiar și de resurse în scopul sprijinului reciproc al unor proiecte de dezvoltare profesională. Mai mult ca atît, la întrebarea noastră privind identificarea procentului din buget care este prevăzut pentru perfecționarea personalului, primarul a menționat că bugetul nu prevede asemenea cheltuieli, deoarce nu-și permite. În opinia d-lui, cu care suntem parțial deacord, la etapa actuală coletivitățile locale nu dispun de asemenea resurse financiare, încît să-și permită a utiliza o parte din ele și pentru dezvoltarea personalului, deoarece aceștia de cele mai dese ori sunt utilizați în necesitățile curente ale satului, personalului nealocîndu-i-se nimic pentru perfecționare, și doar comunitățile locale dezvoltate (de exemplu: Băcioi, Durlești, Mereni), își pot permite introducerea în buget și a unui procent prevăzut pentru sporirea competențelor personalului său. În opinia noastră, anume resursele financiare reduse, alături de interesele proprii fie politice, fie individuale ale funționarilor ce activează în cadrul autorităților administrației publice locale, fie de nivelul I sau II, de cele mai dese ori la nivel local duc la ineficien ța administra ției, la lipsa unui personal performant, capabil să asigure o bună soluționare a problemelor și necesităților locale. 47

Generalizăm, menționînd că resursele umane ale administrației publice din primăria satului Hîrbovăț, participă la procesul de organizare profesională a competențelor desfășurat fie la nivel central, fie la nivel, raional, de către actorii specializați angajați în cadrul procesului respectiv. Totodată cu titlu de concluzie finală vom stabili că perfecționarea profesională a funcționarilor publici din Hîrbovăț, se desfășoară atunci, cînd apare ocazia de a participa la un curs sau altul de dezvoltare, mai puțin, pe baza propriilor tendințe de dezvoltare.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI În toate domeniile de activitate a serviciului public, instruirea, dezvoltarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici a devenit o cerinţă inevitabilă a peroadei în care trăim. Dacă în trecut foştii funcţionari publici reuşeau pe baza cunoştinţelor acumulate să exercite funcţia dată, pe toată viaţa, astăzi cunoştinţele se perimează foarte rapid, ceea ce conduce mai degrabă la nonperformanţă decît la performanţă din partea funcţionarilor publici. Pornind de la cele menţionate mai sus şi de la problematica abordată în lucrarea de faţă, putem trage următoarele concluzii: 48

1. sporirea nivelului de profesionalism a funcţionarilor publici are ca scop sporirea calităţii serviciilor care sunt prestate cetăţenilor de către corpul de funcţionari din cadrul administraţiei publice. Astfel, activitatea de perfecţionare profesională a funcţionarul public are urmatoarele sarcini: creşterea motivării funcţionarilor publici, crearea unei culturi organizaţionale noi în cadrul serviciului public, dezvoltarea abilităţilor manageriale, sporirea nivelului de conştientizare de către funcţionarii publici a necesităţii respectării normelor de conduită, a evitării conflictului de interese şi eradicării fenomenului de corupţie. Aceste sarcini, necesită implicarea fiecărui funcţionar în parte, astfel sintagma creării unui corp de funcţionari profesionişti şi competitivi, poate asigura funcţionalitaea unui sistem administrativ eficient; 2. activităţile de instruire pot fi organizate și desfăşurate atît în incinta autorităţii publice, cît şi în afara acesteia, atît de către colaboratorii autorităţii publice, cît şi de către diferiţi prestatori de servicii de instruire. Am identificat patru etape distinct prezente în cadrul procesului de perfecționare, fără de care, datorită interdependenței reciproce, nu ar fi posibilă dezvoltarea profesională eficientă a personalului din autoritatea publică, deoarece anume prin etapele respective este posibilă asigurarea utilizării eficiente a resurselor de timp, financiare, informaționale alocate, pentru îmbunătățirea competenței și abilităților resursei umane, adică a funcționarului public; 3. existența spectrului larg al actorilor implicați în cadrul procesului de perfecționare profesională a funcționarilor publici, printre care: ministerele, prestatorii de servicii de perfecționare, Canacelaria de Stat, subdiviziunile structurale interne, etc., și nu în ultimul rînd însăși funcționarul public, care în opinia noastră joacă rolul cheie în cadrul acestui proces, avînd dubă calitate de obiect-subiect; 4. statele europene pun un accent deosebit pe perfecționarea profesională a funcționarilor publici, ca un factor important în procesul de modernizare administrativă, cu atît mai mult aceștia au create și funcționează instituții de învățămînt specializate cu instruirea inițială, continuă și de calitate a funcționarilor publici de diferite nivele administrative. 5. instruirea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici reprezintă o activitate indespensabilă ce contribuie la asiguarea unui funcţionalităţi eficiente a autorităților publice din cadrul administraţiei publice, și la îndeplinirea adecvată a sarcinilor de către funcționarii publici, care activează atît la nivel central, cît și la nivel local. 6. lipsa unor planuri, programe, precum și a alocărilor financiare pentru dezvolatarea profesională în cadrul Pirmăriei Hîrbovăț, r-nul Anenii Noi, împreună cu lipsa fișelor de post creează o deficiență importantă în vederea asigurării obținerii performanțelor adminitrative la nivelul acestei autorități administrative. 49

Luînd în considerarea cele menţionate, putem formula următoarele recomandări: -necesitatea elaborării şi implementării unor strategii şi politici de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici în cadrul autorităţilor administrației publice centrale și locale cu asigurarea acoperirii financiare adecvate pentru realizarea practică a acestor strategii; -conştientizarea conducătorilor autorităţilor (îndeosebi a celor din administrația publică locală) şi a funcţionarilor publici ierarhic superiori a şefilor de subdiviziuni funcţionale în vederea preocupării de problemele de perfecţionare, instruire şi dezvoltare profesională a funcţionarilor prin includerea în fişa postului a sarcinilor şi obligaţiilor funcţionarilor vizavi de acest concept și această necesitate; -elaborarea şi aplicarea unui plan de instruire şi perfecţionare profesională în cadrul primăriei satului Hîrbovăț; -elaborarea fișelor de post și alocarea unui procent bugetar prevăzut pentru dezvoltarea profesională a funcționarilor din satul Hîrbovăț; -preluarea și implementarea celor mai bune practici europene în domeniul perfecționării profesionale a funcționarilor publici din Republica Moldova, la baza cărora ar trebui să se afle un managemnet eficient la resurselor umane. În final menționăm că un sistem administrativ dotat cu suficiente mijloace materiale şi financiare nu-şi poate îndeplini funcţiile fără funcţionari publici bine pregătiţi profesional şi managerial, de aceea se impune conform legislaţiei în vigoare în domeniul administraţiei publice, crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari de carieră, profesionist, neutru politic şi compatibil cu structurile existente în ţările membre ale Uniunii Europene

BIBLIOGRAFIE Acte normative: 1. Constituția Republicii Moldova, adoptată la 27 iulie 1994 (cu modificările ulterioare) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 27.08.1994; 2. Legea nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.230-232/840 din 23.18.2008; 3. Legea nr.155 din 21.07.2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.164-165 din 04.10.2011, cap.III, sect.II; 4. Legea nr. 98 din 04.05.2012 privind administrația publică centrală de specialitate // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160 – 164 din 03.08.2012; 50

5. Legea nr. 435-XVI din 28.12.2006 privind descentralizarea administrativă // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 29-31/91 din 02.03.2007; 6. Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 32 – 35 din 09.03.2007; 7. Legea nr. 190-XIII din 19.07.1994 cu privire la petiţionare // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6-8 din 24.03.2003; 8. Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1227-XV din 18.07.2002 cu privire la adoptarea Concepţiei cu privire la politica de personal în serviciul public // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.122-123 din 2002; 9. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public // Monitorul official al Republicii Moldova nr. 55-56 din 17.03.2009; 10. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 231 din 13.04.2012 cu privire la aprobarea completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 201 din 11.03.2009 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76-80 din 20.04.2012; 11. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26.07.2004 cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132-134 din 2004; 12. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 970 din 21.12.2012 cu privire la comanda de stat privind dezvoltarea profesională a personalului din administrația publică pentru anul 2013 // Monitorul Oficial al Repubicii Moldova nr. 270 – 272 din 25.12.2012; 13. Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova, Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare, 2011-2014, Chişinău, 2011 // www.gov.md (accesat la data de 21.02.2012). Literatura de specialitate: 14. Baieșu Marina. Managementul resurselor umane: (Note de curs). – Chișinău: A.S.E.M., 2003; 15. Berciu Ana-Maria. Pregătirea profesională şi cariera personalului din administraţia publică. – București: Editura Universitară, 2009; 16. Bîrcă Alic. Managementul resurselor umane. – Chișinău: Ed. A.S.E.M., 2007; 17. Cojocaru Svetlana, Tofan Tatiana, Frunze Oleg. Managementul resurselor umane în administraţia publică. – Chişinău: AAP, 2011; 51

18. Costachi Gh., Statutul de drept şi democraţia în Republica Moldova. În Probleme actuale ale ştiinţelor socio-umane în condiţiile integrării europene. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2006; 19. Creangă Ion. Curs de drept administrativ. Vol.II. – Chişinău: Editura Epigraf, 2003; 20. Doicov Ecaterina, Gheorghița Tamara. Dezvoltarea profesională a personalului din autoritătatea publice: Instruirea internă: Ghid metodic. – Chișinău: Bones Offices, 2011; 21. Emilian Radu. Conducerea resurselor umane. București: Editura Expert, 1999; 22. Manda Corneliu. Ştiinţa administraţiei. - Bucureşti : Lumina Lex, 2004; 23. Negruţ Vasilica. Drept administrativ. - Bucureşti: Lumina Lex, 2000, 24. Onofrei Filip Gh.,Sisteme administrative comparate. – Iași: Editura Sedcom Libris, 2001; 25. Orlov Maria, Negru Boris. Quo vadis Moldova? Administraţia publică. - Chişinău: F.E.P. „ Tipografia centrală”, 2002; 26. Osoianu Tudor, Osoianu Ion. Statutul juridic al funţionarului public. - Chişinău: Unversitatea de Criminologie, 2003; 27. Platon Mihai. Administraţia publică. - Chişinău: Universul, 2007; 28. Platon Mihail. Coducerea în administraţia publică. – Chișinău: AAP; 29. Platon Mihail. Conducerea statului. Probleme, căutări, soluţii. – Chişinău: Editura Universul, 2009; 30. Postolachi Marina. Serviciul Public. – Chişinău: Editura Tehnica-Info, 2005; 31. Roşca Constantin, coord., Managementul resurselor umane. – Craiova: Editura CeRTI, 2004; 32. Sîmboteanu Aurel. Perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici şi rolul lor în realizarea reformelor administratice. - Chişinău, 1992; 33. Sîmboteanu Aurel. Reforma administraţiei publice în Republica Moldova. - Chişinău: Museum, 2001; 34. Tofan Dana Apostol. Instituţii administrative europene. – Bucureşti: C.H. Beck, 2006; 35. Țurcan Nina, Capșa Tudor, Perebinos Mihail. Funcționarul public și alesul local: Statutul social-juridic: În ajutorul funcționarului public și alesului local. Ediția a 2-a revăz. și compl. – Chișinău: Asociația Primarilor și Colectivităților Locale din Republica Moldova, 2001; 36. Vedinaş Verginia. Drept administrativ. Ediţia a V-a. Revăzută şi actualizată. – Bucureşti: Editura Universul Juridic, 2009; 37. Vedinaş Virginia. Drept administrativ. Revăzut şi actualizat. – Galaţi: Universitatea „Dunărea de Jos”, 2006; 38. Vedinaș Verginia. Deontologia vieţii publice. – Bucureşti: Universul Juridic, 2007; 52

39. Zaharia Gheorghe, Zaharia Odette Eanu, Budeanu Tudor, Alexandrescu Tudor. Drept administrativ. - Iaşi: Junimea, 2002. Publicații și ediții periodice: 40. Alexandru Dana, Vancea Iustin. Administrația publică modernă, organizație birocratică supusă principiului uniformității. // Materiale ale secțiunii a treia din cadrul conferinței știin țifice internaționale ”Știința politică în Republica Moldova: realizări și perspective” consacrată aniversării a XV- cea a Facultății Relații Internaționale, Științe politice și administrative, 15-16 octombrie 2010. – Chișinău: CEPUSM, 2010; 41. Ciobanu Tatiana. Modernizarea administraţiei publice prin aplicarea principiilor deontologice a funcţionarilor publici din sfera executivă. // Materiale ale secţiunii a treia din cadrul conferinţii ştiinţifice internaţionale „Ştiinţa politică în Republica Moldova: realizări şi perspective” consacrată aniversării a XV- cea a FRIŞPA, 15-16 octombrie 2010. - Chişinău: CEPUSM, 2010; 42. Cojocaru Svetlana. Strategia managementului resurselor umane în administraţia publică // Teză de doctor. Chişinău: ULIM, 2006; 43. Cojocaru Svetlana. Necesitatea eleborării unei strategii a managemntului resurselor umane în administrația publică // Materiale ale conferinței teoretico-practice din 20.05.2004, p. 173 – 176; 44. ”Dezvoltarea profesională a personalului din autoritatea publică: Instruirea internă.” Ghid metodic // Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Direcția politica de cadre. – Chișinău: ”Bons Offices” SRL, 2011; 45. Evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarului public: Ghid metodic. Chișinău: Art Grup Brivet, 2010; 46. Ghidul Liderului Comunitar. – Chişinău: Contact, FISM, 2004; 47. Raport cu privire la seminarul "Perfecţionarea serviciului public prin managementul eficient al resurselor umane", 28-29 martie 2008 realizat de Guvernul Republicii Moldova și Banca Mondială. – Chișinău, 2008; Surse internet: 48.

Legea

188-1999

privind

Statutul

funcţionarilor

publici

din

România

//

http://facultate.regielive.ro/proiecte/drept/studiu-comparativ-privind-statutele-functionarilorpublici-din-ungaria-si-romania-212927.html (accesat la 12.02.2013); 53

49.

Legea

XXIII/1992

privind

Statutul

funcţionarilor

publici

din

Ungaria

//

http://facultate.regielive.ro/proiecte/drept/studiu-comparativ-privind-statutele-functionarilorpublici-din-ungaria-si-romania-212927.html (accesat la data de 12.02.2013); 50. Rezultatele recensămîntul populației din 2004 // http://www.statistica.md/pageview.php? l=ro&idc=295 (accesat la data de 25.03.2013) 51.

Sait-ul oficial al Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative //

http://www.snspa.ro (accesat la data de 15.02.2013);

54