CPSF_040 Victor Eftimiu - Pe Urmele Zimbrului (4)

VICTOR EFTIMIU

PE. URMELE ZIMBRULUI •

•

•

*

Cole-eti• .Povestiri stiinfifico-fanfasfic:e· 40

R EZ U MA T U L CAPITOLELOR P RECEDENTE

1847. Henri Parrocel (administratorul boierului moldovean Arkip Rosetti) 11 determini pe nepotul siu, Gaston, aflat la Paris, să viziteze Ţlrile Romîneşti. U nchiul il ispiteşte cu perspectiva unfi extraordinare vînători de zimbri, dar gindul său tainic este de a-1 insura cu frumoasa Muşa, fiica boierului. " Ajuns la DrăR"oşeşti, Gaston cîştigi simpatia lui Arkip Ro­ setti şi devine secretarul literar al acestuia. Muşa se simte atrasi de romanticul oaspe şi ii propune să se căsitoreasci. Arkip Rosetti însă, care plinuia ca fiica lui să fie luati de un viitor domn al firii, hotlrăşte împreună cu mă­ tuşa Muşei, MarR"hioala Roz novan , plecarea fetei la laşi, ale cărui receptii o vor face să-şi uite Iubirea.

LU CRARI CA R E VOR APAREA IN COLECTIA "POV EST I RI $T I INŢIFICO-FA NTA STICE" Nr. 41-42 Eftimiu. Nr.

-

"Pe urmele zimbrului"

- roman is�ric de

43 - "Atolul Fakaofo" - povestire 1. Efremov (traducere din limba rusă).

Victor

ştiintifico-fantasticl

de

N r. 44-45-46 - "Duelul mut" - roman de aventuri de D. Szilagyi şi M. Clrloanţă.

(Continuare din ttumdrui trecut) Ceata porni de cu noapte şi ajunse-n luminiş la răsăritul soare­ lui. Erau vreo treizeci de vînători, in frunte cu boierul Arkip Rosetti , cu Henri şi Gaston Parrocel. Plrcălab al vînătoarei fusese uns lm­ puşcă Vrabie, mîndru, nevoie mare, de această înaltă d regătorie. Boierul ii spusese in ajun : - Dacă iese bine. dimone, te Iert şi nu-fi mai opresc simbria pe trei ani! Vînătoarea Ieşi, intr-adevăr, foarte bine... De zimbru nici vorbă. Cine ştie prin ce văgăuni rătăcea acum perechea singuratică, impă­ ratul codrilor cu împărătita lui 1 Se mai găseau in Carpatii Moldovei destule locuri ferite. unde nu călcase picior de om şi unde nici un bubuit de puşcă n-ar fi îndrăznit să tulbure liniştea veacurilor, adin­ cul snmn al culmilor şi al genunilor. Vînătoarea organizată în cinstea oaspelui francez dăduse rod mi­

nunat.

Zeci de perechi de hăitaşi duceau pe umeri trei căprioare, doi cerbi, patru mistre(i, patru lupi şi alte sălbăticiuni mai mici, cu pi­ ci oarele legate cu frînghii de papură împletită şi prinse de prăjini lungi. In lumina făcliilor de răşinli şi catran, alaiul cobora spre sat, după un ospăt intins in fata peşterii şi in peştera unde petrecuse o noapte Gaston Parrocel. Inima tînărului băt!l cu putere în pragul acelei vizuini. Citiva tăciuni stinşi, un pumn de cenuşă ii aminteau cu înduioşare de găzduirea fratelui său de cruce, Stoenifă Vodli· de vrăjile bunei Sălumkt, de prieteneasca primire a celorlalti haiduci, care il cinstiseră cu mlimăligli, caş şi apă din Izvorul Zimbrului, cintîndu-i : Na paleonu Bunăparte Stă · colo la el departe Ochii sus a ridicat Şi spre lume a călcat... Toate i se păreau acum îndepărtate, tnfăşurate intr-un zaimf de auroră , ceva primăvăratic d ulce şi trist ca u n cintec de leagln. Il induioşau toate, acum , pe bietul L�iat , toate sufereau în jurul său : şi săl băticiunile împuşcate sufereau, şi frunzele care trosneau sub picior sau se desprindeau, tremurind, de pe crenguţele negre, şi norii pe care ii chinuia vintul în inăl(imi, şi vîntul care se jeluia pe coarnele gorunilor şi.n funduri de prăpăstii; sufereau acuma toate, şi bietul Gaston mai mult decit toti şi decit toate. Nlciodati nu cunos-

c:use asemenea aplsare. Nici sărlcia adolescenţei, rrija piinii şi a som­ nului, indoiellle, dezamlririle luptei cu viaţa, la Paris sau in pus­ tietăfile Alreriei, nimic nu-i strinsese inima cu atita lncleştare, nu-l dăduse impresia unei sclavii totale şi eterne ca acum. Noaptea petrecută intr-o vizuinl de t ilhari i se părea acum un liman de libertate mai larg şi mai inalt decit captivitatea caste­ lului şi a iubirii sale fără de ie,ire. Pentru prima oară in această dimineaţă n-o vedea pe Muşa ; crezuse că va veni şi e-a la vînătoare, sprinteni ca o căprioară ; crezuse el va putea sil.-1 arunce o privire. in treacăt, s-o simtă in preajma lui, si primeasci un..zimbet, o vorbă, un semn de viitor, o nădejde ... Dar Muşa rămăsese singură in tristul palat din vale, unde totul insemna tăcere şi renunta re. Tăcere şi din partea el, tlcere din partea tuturor. Nu-i venea să creadă că el, Gaston Parrocel, care cu citeva luni inainte zburda vesel, neplsitor pe bulevardele Parisului, cu spiritul vioi, glumind cu tinereţea wrizătoare ce-i iefta in cale, se afla acum intr-o pădure desfrunziti, in muntii unei tiri deplrtate, printre oameni a clror limbă n-o înfelegea, roblt unei iubiri care nu 1 se potrivea, fărl să mai ştie ce trebuie să facă. Plai ciad va dllnul această nehotărîre, acest chin clruia nu-i vedea sfîrşitul? .,Ce cauti pe la noi, strlinule?", de cine era aces! vers pe care nu o dati şi-1 spusese ,1 sub toridul cer african. ,,Ce cauti. striine, pe-aici ?" Intr-adevăr, nu mal avea ce să caute pt"in aceste pustletlţi_. Va pleca 1 Da! Cit mai curiad va pleca, s-ajungă Iar, cit mai repede, in forfoteala marelui oraş, care-I va prinde in vîrtejul lui şi-1 va face si uite... Să uite? Dar a uita pe cel c:e ti-e drag nu este tot una cu a-1 udde ? SI uite ? Dar nu va uita niciodată ! Nu voia, nu putea să uite! ... SI se smulfi pentru totdeauna din preajma aoestei dulci flpturi, de care nu mai exista nimic şi care era totul pentru el, in afari care-i mijise, o clipi, lumina unei fericiri neblnuite ? 1 Insemna s-o ucidă pe ea şi sl se ucidi pe el însuşi. Niciodatll Fie ce-o fi 1 Va rlmine acolo, ·legat in lanturi, dar se va mulţumi să-I adulmece amintirea, si-i aştepte reintoarcerea, si stea in umbra ei o viată-ntreagă, fără s-o vadă, fără s-o audi, dar s-o lilimti aproape, acolo, dincolo de zid•.• Nici conul Arklp �osetti nu era cu inima liniştitl... Umbre grele 11 cizuseră pe suflet, o apăsare se amesteca in el cu induioşarea. Greu il venea să se desparti de Muşa, si rămînă singur In pustietăfile Drăgoşeşt ilor, in iarna care nu coborise încă, dar ame­ ninta din virful culmilor inzipezite. li era milă şi de biata lui copiii, 'i de acel tinăr. care, la urma utihelor, n-avea nici o vini, nici un gind ascuns... Se purtase cu toată discreţia cuveniti, cu toată delicatetea unui oaspe a les şi tocmai prin purtările acestea alese ciştigase inima fecioa· rei şi stima pirintelui. Greu li va fi cuconului Arkip să stea desplrţit citeva luni, citeva siptimini numai de odorul lui nepretuit, de aceasti primlvară care-i inflorea toamna vietii, de ciocirlia lui dragi, lumina cerului, steaua nopţilor, rau soarelui•.•

Si ee duci ia laşi nu putea. Jarae sl •a mai calce pe acolo cltl vreme

va

fi stipin roşco-

vanul, preflcutul, lacomul, nesătulul,

necinstitul

care se purtase a tit de urit cu el şi cu al lui. Din toate conacele pe care le a�a pe cele

Mihalache Sturdza,

doubeci şi opt de nsoşii, boierul se statornicise pe cel mal deplrtat de laşi, c.asteJut de la Dri go�eş t i, departe nu namai de tlreal de sca u n, clar şi de plmin­ turile rodnice, moştenite din moşi-strimoşi... Palat cu zidari Inalte şi groase, ca porfi fet"ec at e, pentru adlpost fn zile de restrişte, greu de cucerit, infruntind biruitor nhala vrl jmaşilor, vechea reşedinfl a Ra set eştil or i se pirea si nru ru l locaş vrednic de Inalta � di lt'ref ui­ toana fut izolare. Va rămî ne deci la Drlgo ş eşti inel o iaml. Dar va rămtn e , de rindul acesta, ca i ni111a frîntă, cu sufletul in tunecat Nu-i va fi uşor. Cum sll iasl din acest întune ric, din ac:eastl ap ls a r e? Copila tr ebuia să pl ece peste citeva zile. Domnul H en ri Parroct-l însuşi, guvernoral, pă rin te le ei sufletesc, o lu as e inllinte, si pregă­ tească pe cei de ta Mirosllveni, de ta Sandom;ra şi de la laşi pentru primirea domnjţei. Drumul de la Dr i goşeştl pînă la laşi se putea face intr-o sin­ gură zi daci plecai din zori şi schimbai caii de trei ori, gonind nebuneşte. Dar pentru cllitoria c opilei nu era prea mare grabi. Va petrece o noapte la conacnl din Miro sl ăven i , a doua noapte la Sanda­ mi ra şi va ajunge a treia zi s�ra la laşi odihnitl. A d minis tratorul , in­ sotit de llieş tmpaşci Vrabie, plecase ta d rum si apt"indă focul In so· bele, de la cele doul conace , să p regă tească masi buni şi.t·ulcuş de puf măriei sale , mituşei şi nepoatei - roana Ma rghiolif a şi odrasla boierească - in drum spre laşi. Pe mi sură ce se apro pia ceasul de plecare, c el mai mohorit se fă cea boierul, fiindcă de la el pornise hotărîrea. Ceilalţi 1şi du ceau osînda, neavind incotro. Trebuiau să se supună. Gustau numai amarui desplrţkii, dar n-aveau nici o mustrare de cuget. Mustrăril e de cuget le avea numai el, boierul. Era copleşit pentru citeşitrei. Uneori il vene a si-şi schimbe cu totul plan uril e. Prea mare (lurere, prea man jertfă pentru o hi merA . Oa 1 Va ren un ta la visurile C:e mlrire. Cine-i spunea lui că S lndulach e Ghita v a a}unre vreo. dată domn al Moldovei şi Maria Ruseteasca doamnă? A cl ăd i un intreg viitor pe un simplu presupus era o n ei ert at ă greşeală. N-ar fi mai bine să curme toate aceste pregătiri de ducă, să cheme pe cei doi copii şi să le dea binecuvintarea părintească? Toată lu m ea ar fi fost fericită 1 Privighetorile şi ciodrliile ar fi ie ş it d in ascunzişurile lor cin­ tind in acest sfîrşit de toamna ca intr-o termecatl no apte de cire­ şar. Inima boiecului se umplea �e buc ur ia aces-tui �rînd. Valuri de t.ăldură duke il cutreierau. Se inllta intr-al noulea cer, ducind cu el in slavi şi pe cei doi t ineri i ndrăgo sti (i . Uritul vis inceta._ Nu va mai tînji nimeni , nu va mai plinge nimeni in vechiul castel al lui An ton ie urmaş al voievodului va aduce tuturora Aşa va Iau 1 Cua se rlndise el Intimpla altminteri? A rkip Rosetti lua, de multe ori, dar sfîrşea totdeauna fldnd ceea ce 1

Vodă Ruset, f iindci vrednicul pacea sufletului şi voia bunl. mlcar o clipi ci s-ar putea asemenea se plrea

hotlrlrf

reneroase,

mal fnfelept, opriai

du-se tot la cea dintii hotărîre, aceia care se ivea singură intr-un om deprins si poruncească, sli-şi apere avutul, si-şi împlinească toate dorintele, toate voinfele. Odafi, la laşi, in tinerete. auzind de rlbcoala din Ţara Romi­ nească a lui Tudor Vladimirescu, îşi slmtise mintea atit de i nfier­ bintati, inima atit de plini de dragoste pentru miile de ţărani care li lucrau pe moşii, incit se hotărise să-Şi împartă lor pămînturile, să-i ferlceas.că, mintuindu-i, mîntuindu-se pe el însuşi... Dar se mul­ tumi cu aceasti revlrsare de bucurie a sufletului şi a doua zi parci n-a mai fost nici obida multimilor năpăstuite, nici ridicarea lui Tudor, nici judecati dreaptă de făcut, nici moşii de împărţit. 8o•e­ rul se făcu, la loc. boier. Oamenilor cu p icioarele pe pămînt nu le strici, din cind in cind, si dea cu capul de nori ridicîndu-se. falnic, pe piscurile dreptăţii şi ale îndurării. Cind i-a murit, acum vreo zece ani, sofia, s-a simJit atît de sill­ gur şi atit de mişel, incit lşl p_orunci să se ascundă de lume, să se cilugărească undeva, intr-un schit de munte, şi să-şi astimpere dure­ rea in munci grele, in rugăciuni şi dumnezeieşti extaze. Dar nu ştiu cum se făcu, ce impotriviri i se iscară in inimă, că nu s-a mai inchino1t sihăstrie!. L-a luat viafa , cu bucuriile şi necazurile ei, cu poruncile ei. Tot aşa, acum, după ce- şi trăise o noapte tainul de fericire, ferici­ rea lui şi a celorlalţi doi, asemenea z�rircitului ce visează că risipeşte in dreapta şi.n stinga, implinind dorintele de viaţă îmbelşugată ale celor din jurul său, iar apoi, mulţumit cu darurile pe care le făcuse prin lnchipuire, îşi vede inainte de lăcomia şi de zgîrcenia lui . boie­ rul Arkip Rosetti se gindi că tot cea dintii hotărîre este cea mai lnteleaptă. N-o fi Săndulache, o fi altul. dar tot vită de domn să fie viitorul ginere. franţuzul era papistaş, sărac, fără nume. Aşa că să·şi vadă de treabă 1 Le va fi greu foarte, la inceput, boieruluj şi lOplilor , dar dumnealui se va cufunda in muncă, in strisul hronicu­ lui Moldovei. Va ridica pe Antonie Ruset Vodă la inăltimea fui Ştefan cel Mare şl.a lui Vasile Lupu : măcar prin acest letopiset să- i rimină numele nemuritor In viind trecutul, adincindu.se in trecut. va afla leacul zilei de azi şi intelepciunea viitorului, işi va potoli întris­ tarea singurătăţii. Jar ce va mai fi. vom mai vedea• • •

•

Sosirea domnijei Maria Rosetti la laşi se petrecu intocmai cum orinduise domnul Henri Parrocet, administratorul-şef al moşiilor boie­ rului A rkip. Cu spiritul său de ordine, 1mpins pînă la meticulozitate. omul de incredere al senioriei sale fixase nu numai ceremonialul cu care va fi primită unica moştenitoare a celui mai mare bogătaş din Moldova, dar şi ora, şi minutul la care trebuia să ajungă. După cele două popasuri la conacele din Miroslăveni şi Sandomira, alaiul S()si la laşi intr-o seară friguroasă , în cea din urmă simbătă a lui noiembrie. Văzduhul mirosea a zăpadă, iar vîntul care se stirnise de pe la amiază pt�a să curgă de jc·� in sus, cind ar fi trebuit să fie toc­ mai d.impolrid. '[urtu 1eşeani a boierilor Rose teşti se a f l a la citeva zeci de paşi mai $1!'!51 de patat11l lui Mihail Sturdza, la urcarea spre Copou.

Cea dintii trase la scară droşca ln care venise domnul Parrocel si intlmpi ne pe domniti la barierea laşllor. Administratorul sări din careti cu sprlnteneala unul flăcău şi incepu si rlnduiască sosirea şi primirea inalţilor oaspeţi. A doua dro�i trase �1 ea, ceva mai sus, ca si lase loc cale�tii cu patru cai, a mlrillor lor. In această a doua droşcă se ţineau ţanţoşi cel patru paznici, imbrăcati numai in fir, cu fesuri albe �1 fustanele arniuţe�ti. La un semn al domnului admi­ nistrator, el sloboziri de trei ori pu�tile, ca sl vesteascll lumii luminata sosire. . La auzul detunăturilor, oamenii începură să iasă de prin case, umplură mahalaua �i se uitau la harabaua luneuiati. numită ,.braşo­ veancă", din care se cobora domnita rusetească, insotiti de mătu·ia ei, Marghioa la Roznovan, din neamul cnejilor Cantacuzini. Urma a doua haraba, in care erau legate zdravăn cuferele şi ge,1· mandanele tinerei boieroaice, apoi o alti dro�ci. in care mai erau patru arnăuţi, inarmati şi ei, şi care trebuiau si tragi cu puştile in clip a cind cucoana Marghioala şi duduiţa Muşa vor pune piciorul pe pr;ma treaptă a scirii de piatră. Cei doisprezece cai - patru înhămaţi la braşoveancă şi cîte doi la celelalte trăsuri - parcă ;!rau lnvolţi şi ei, d incepuri si necheze, s1Lşl scuture zurgălăii şi sl bată din copite, amestecindu-şi larma cii pocniturile şu şanelelor şi strigăte le areaţllor, repeziţl să descarce cala­ balîcurile. Mare forfoteală şi-n încăperile conacului. Alergau slugile de colo pîni colo, zăplclte, ca si faci ceva, flindci lucrurile erau din vreme bine orlnduite şi nu era nevoie de atîta zăpăceală. Toată casa era luminată de făcliile de ceară ale pollcandrelor; sute de lumi'nări ardeau şi rlispindeau prin od,ii mireasmă de miere. Abia trecuse Muşa pe l"Ktiia poartă a casei, că se auzi un cor de bună primire : Mulţi ani trăiască 1 O ceată de tineri boiernaşi cinta, insotiti de taralul lui Barbu. Alături de ves ti tu l lăutar, in fruntea tinerilor boieri, se lnlătlşa beizadeaua Săndulache Qhica şi coana SIHica Rosetti, sora lui Arkip. In vreme ce mituşa îşi prindea în brate nepoţica şi o slruta pe amindoi obraJii, Slndulache Qhlca tuşea, lşl dreeea glasul şi citea, destul de emotionat, aceste stihuri ocazionale : Distinsă copillţă, Ca angeli l de belă, Cu roze pe guriţă, Cu glas de filomelil, Cu pasul de gazelă, Bine-ai venit la Ieşi 1 Să stai să nu ne Ieşi 1 Să stai mereu într-una Lucind ca �i o astri, Rivalizind cu luna Şi pasărea miiastril, In citadela noastră Să stai să nu ne Ieşi ! 8ine-ai venit la Ieşi !

7.

Muşa multumi, IGarte mişca'ă de această delicată atentie, şi trecu

ln latae să se lmbiieze, să se schimbe, să-ti p11nă intiia tualetă de

seari, lo vnme ce fetele de casii, bucătarii şi feciorii prel(ăteau masa,

In zumzetul cobzelor şl·n Junecarea arwşelor pe strunele de seripcl, Iar tinerii boim, m aşteptarea ospăfului, făceau o parti� de bacara la repezeall.

Coana Slttlca �osettl · lşi vedea nepotica pentru prima oarl. Se Jmpic:ue abia de cllrirrd cu fratele el Arlrip, de care o despărţise, in trecut, politica. Elisabeta sau Elisafta, de unde il venise şi numele Sliftica, fuse!le prima soţie a lui Mihalache S tu rdz11 inainte ca a cesta sli fi devenit hospo4aral Moltkwei. Nunta lor a rămas de pomină ; pinii la sllrşitul veacului trecut au vorbi! de e" blitrfniT Ieşeni. rămaşi In Moldova sau ri sip lfi prin Bucureşti Sltftica Rosetti era tînără de tot, un copil, dnd au dat-o părinţii, fără s-o IRtrtbe, după flăcăul acela n mastătlle şi barba roşcate, Mihail, din neamul wchl al Stun:eştilor. In paraclisul palatului domnesc, cu binecuvintarea mltropoHtolui ln:M�Şi, ... ., mari Uind Vodl Calimah si doamna Joi, se prlznul c••Dia celor dof tineri. Apoi 1nirusa se 11rcă Intr-o caretl trasi de patru cai; in fată şi la spate avea cite un arniut, care tinu la minl o luminare aprinsă. Mirele purta IM1 antiriu de mltase deschlsi şi pe cap un işlic cît toate zilele. Clopotele bisericilor sunau, negustorii ieşeau in pragul dufhenelor. lumea se aduna de pretutindeni, tarafuri de lăutari Il aşteptau la poarta curtif, toată boierimea dia laşi se adunase tn saleaMie socrilor mari... Se lntlnse o masi ca-n poveşfi . cu vin de Cotnar, cu toate tmnătătile. şi alături alti masli cu daruri multe pentru ..lnasi. Dar visul a finut prea putină vreme... Din scurta cisnicle a l ui Mihalache Sturdza şi Elisaftei Rosetti s-au născut doi ltăieţl, Dumi. tru fi Gligore, poreclit viteh&l. cel care a dldit. mai ttrzio, la Bucu­ reşti, palatul din Capul Podului Mogoşoaiei, unde a fost Ministerul de Externe. IYIIhalache Sturdza. care vina domnia, işi părăsi ncvast� ca să se lnsoare cu Smaranda, fata lui Vo�toride. Acesta_ avea mare trecere la Stambul şi putea să-I ajute pe ambiflosul tînăr să se facă hospodar. Ambitioasa şi ea, Elisa lta se mărită cu hatmanul Constandinică Paladi, un alt candidat la scaunul Moldovei. Precum ştim, hatmanul era cit p-ad s-ajungă domn dacii. inainte de ale�tere, n-ar fi murit de-o moarte grabnicl. ciudată. Guri!e r�le spun el... Dar cine stl s.asculte gurile rele '1 De două ori văduvă, Elisafta RoseHI, mcă tînără şi frumoasă, îşi ducea viata de cucoană mare la laşi, lngrijind de cei doi băieţi, pe care îi avusese cu Mihalache. continuind si se vadi in bună priett'· nie cu hospodarul, chiar după ce acesta se insurase a doua oară cu fata lui Vogoride, Smaranda Doamna, care cu toate leacurile doftori­ ceşti şi blibeşti, cu toate scaldele in apa Prutului, făcătoare de minuni, cu toate acatlstele şi rugăciunile ta Maica Domnului şi la moaştele Sfintei Paraschiva, aflate in biserica Trei Ierarhi, nu se invrednicea a dlr!Jil sotului el şi Moldovei cocon domnesc. Cînd 1-a Î!lllturat Mihail Sturdza pe Arkip de ta vistieria ţării. Săf1ic.a nu s-a dat de partea fratelui, el �t de partea intiiului ei bărbat

8

a sta!, de partea lai Miha..a., clqJ acesta '--e lecui sotului el Constandlnică pe scauDUI Meldovei. Oricit ar fi lest Saf&a de m1111l 1 a copiiler lui Mlhalache, pu&ea si se f ie mai In llalbri, jadeca bolerul, fr atele el, precum şi celelalte r!Mie. Purtarea a ceasta a suplral foarte pe CGftl&l Arldp. De ac eea , vreme lndelungată, n-a mai vrut să ştie de dumneaei . Acum insi, anii trecînd, malle schimbindll-se. boferal secoti ci Mqa nu putea sta la laşi ocoHndu-şi mătuşa, care tinea casi descbisă şi ana iiiCă mare trecere. Lumea uitase de ttevasta hatlllancalui CostaaMică Paladl şi nu mai ştia decit ck Elisa ha Roseteuca, ma111a ltetzadelelor Duml.. tru şi Gligore, vHii primari ai demaişoard noastre şi cam de-o sealllă cu ea. Muşa se va d��ee la baluri, la cu rt ea llespedarulul : va fi prim iti ca o adevărată domnifă, in vreme ce prielenii '-i A rki p vor săpa din umki pe ro �ova a , lăudind pe Ghkaleşti. pregătindu.le reintearcerea pe sca!MlMI veievedal. O cirticicl scrisă in franfuzeşte şi ti p ăr i tă la Paris, cu subsidiile b«Y.eralui de la Drăgoşeşli, şi care incepuse să treaci tiin min ă in mini işi avea şi ea r os tul iA viitoarea rlstwnare a Sturdzului. Oare clrţulia, neisc.ilită şi venită tot de la Paris. a l11i George Bibescu, impotriva lui Alecu Ghica n11 gribise prlbuşirea acestuia de la cond ucere a Munteaiei şi nu-l inlesnise hli ins11şi Bibescu hlălta·

rea pe tron? Intre c.ele doui mătuşi, 11na s.oră cu riposata ei 11111111, alta cu tăicutul ei, Muşa va petrece o iarnă ca In vis. Bhleisrteles el Mar­ ghioala Roznovana nu stJusese vădav� batmanului c.e trin dur i au cu privire la Sbtdulache. La ri ndul ei, Elisalta RoseUI, sora lui Arkip, se şi gindise să mijlocească lnsoţirea Muşel cu 110 alt lccior de boier, tot de neam domnesc, Grigoraş Catimah. Biiat bun, acest Grigo­ raş! FrumiiŞel, deştept. dar ca,. be t iv şi cartofor. Domnu-l Parrocel afli din prima searl a sesiril la laşi in tent iile fostei l'otii a bo spodaruloi şi se bucur a di11 cale-afară de aceastâ neaştept-ată rivalitate, care ii va in lesn i propriile planuri. El lnsuşi n-ar fi găsit o mai minunată ieşire din impas. Din aceastil luptă s-ar putea ca beizadeaua să cadă invins. Celă­ lalt nu era primejdios, cunoscute fiiodu-i darurile. In orice femeie putin trec11ti, &ricii ar f i de sus pusi In ierarh i a secială - şi mai ales dacă e pus ă cit mal sus - trăieşte o petitoare. Şi fiecare petitoare, Interesată sau nu , stăpîneşte un arsenal intreg de in trigi peatr11 a-şJ as1impăro1 vocatia : capca11e de lup sau fire de păianjen, năvoade şi răzbctai e de tes ut , Îlllpletituri de papură sau leagăne de borangic. Fii binecuviRtată, doamnă Slltica Rosett i­ Sturdza. P a laru 1 Ingerul cel bun, care-I scăpase de moa rte pe Henri Parrocel in inghefurile de la Berezina, n venise şi acum Intr-ajutor prin noul candidat născocit de cucoana Elisafta. Foarte curtenitor cu amindoul mituşi le domnitei, guvernorul

!Muşei le aproba, misterios, proiectele, punlndu-se la dispoziţia lor, Cffe'1110nios, cu sorisuri complice, dar neloindu-şi nici un fel de anga· jament, prefldnd u-s e cu totu l străin de aceste combinatii matrimonfal�. Dupl masa d e searl, parci chemati de-& vrăjito rie . multi m e de membri ai proti pen da dei ieşene se ivirii la casa Reseteştilor, sl - şi a4ud

omagiile frumoasei copile care-1i flcea illtraru i• lume şi a că� pri­ m ire, admirabil regizati de preceptorul ei, luase proportiile yei lo­

godne, dacă nu ale unei ouoti.

9

Muşa nu era obositi de drum. Avea chiar nevoie să nu răminl si ngură, să se distreze, si nu se mai gindeasc.l la ceea ce se gîndea mereu. Dar icoana celui lăsat in singurătatea munţilor şi a bibliotecii nu mai era un gind, ci o prezenţă aproape fizică, o intipărire bine re­ liefatl, o fesltură in care fibrele ei se împleteau cu ale lui peste st�atii şi ore. Furată de aceastl sărbitoare, de lumina policandrelor, de cinte­ cele lăutarilor, de ciocnetul cupelor de cristal, de virtejul dansurilor, la care o pofteau pe rînd elegantii oaspeţi, in frunte cu Săndulaclle Ghica şi cu Grlgoraş Calimah, în această societate voioasă, in cadrul strllucit, care nu semăna deloc cu singurătatea şi tristeţea palatulni din munţi, domnifa de la Drăgoşeşti incerca să uite, ca intr-o betie de vin nou, proaspăta sflşiere a despărţirii. Dar, asemenea befivului care cu cit bea mai mult, cu atît îşi deschide rana, în loc s-o cicatrizeze, Muşa nu se putea smulge din du­ rerea ei. Zadarnice toate laudele şi danţurile, şi muzicile, şi potirele lnchi­ nate ei ! ... Gîndul copilei era la cel llsat acasă. Zadarnică şi povestea feciorului de boier. care va fi spînzurat mîine de Gavriil Buzatu, gldele Moldovei. Acest Gavriil ucisese un om şi, ca si fie iertat de pedeapsa mortii, se făcuse omorîtor de oameni : prin mîna lui treceau toţi oslndifii, acolo sus, peste cimp, în fata bisericii ·numiti Frumoasa, unde se ridicau spinzurătorile. Cum nu se aflase nimeni să fie călău, stlplnirea fusese bucuroasă să glseascl un ticălos care, în schimbul vieţii, si ridice-n ştreang pe cei pedepsiti de lege. Mîine va fi spînzurat un boiernaş numit Ciuciuc. lndrăgostit de a doua sotie a tatălui slu, involt cu dînsa, flăcă. i.andrul işi ucisese părintele, ca să-i la locul, averea şi muierea. Cum boierii nu puteau fi trimişi pe lumea cealaltă la fel cu oamenii de rînd - boierilor tăindu-li-se capul, iar ceilalti fiind strînşi de gît cu funia-. au trebuit să dea pe' mina lui Gavrilă pe acest Ciuciuc, gide cu secure negăsindu-se la laşi. Inainte de a fi spînzurat, boierul trebuia scos din tagma lui. 1 se punea pe umeri caftanul - .semnul boieriei -, care i se smulgea apoi , în strigătul : ,.Nevrednic este!" Luîndu-i-se de pe umeri caftanul, i se punea pe cap o clciull tlrll­ nească şi un suman de rind şi era dus la locul de osîndă. Cele două mltuşi, intrecîndu-se în amănunte infiorlltoare cu alţi musafiri, povesteau Muşei toate împrejurările iubirii vinovate şi ale omorului. ti descriau şi spectacolul ispăşirii. - Mîine vei vedea şi aceastl privelişte rară, domniţă ! ..., il spuse unul dintre tinerii dănţuitori, care nu ştiau ce petrecere si mai născo­ C(•ască spre desfătarea domnitei. Intr-adevăr, a dQua zi, Muşa fu dusă la una dintre cele şaptezeci de case boiereşti care făceau pe atunci fala laşilor. De la fereastra acestei case putea să vadă jalnicul alai, din cap pînă-n coadă. Feres­ trele şi ulitele erau pline. Niciodată nu se văzuserl atitia ieşeni la un loc. Nu-şi închipuise nimeni pînă atunci cită lume poate vietui in auastl veche cetate de Staun. Ca 1urnicil e ieşeau, de pretutindeni, blrbatl şi femei cu prunci in bra ll; . cu··dte doi finei agltatl de poale şi care intrau in viatl cu aceJtStă i�tunecată privelişte. Jată şi procesiunea...

lO

ln111 mulţimea de a-url.cascll. Apoi cîţiva slujitori clllrl, apoi o trasura cu patru cai, in care tedea In picioare aga 1, apoi alţi clflva slujitori clllri. pe urml o altă trlsurl cu cîţiva functionari ai divanului. Şi iată pe Gavrilă Buzatu, un cogeamite om lmbrăcat In straie roşii, Iar alituri de el osinditul, un tinir sfios ca o fată mare. Faţa lui pli­ ni de blindete induioşi femeile din mulţime. lşi făceau cruce şi bles­ temau pe maştera care-I ademenise, îl lmpinsese la cel mai grozav pă­ cat : uciderea părintelui. Ticăloasa sclpase de osînda mortii. alegin­ du-se numai cu inchisoare pe viată. In bătăile jalnice ale tuturor clopotelor din tirg, în cîntecele de prohod ale preoţilor şi-n murmurul multimii, care jelea pe Ciuciuc şi blestema pe femeia vinovati. alaiul inainta incet, spre barieri, ieşea afară din oraş şi urca spre Monastirea Frumoasa, unde ajutoarele lui
Ag:a

-

preJedul.

poliţiei.

*

In a.:el Inceput !le Iarnă fără zăpada, zilele treceau repecle. Serile urmau unor amiezl petrecute în sinul altor tallrilll, care se tntceceau să pofteascl pe bo�rata moştenitoare. Lu•ea şi incepuse a vorbi de lupta ce se tnclnsese între Callmah şi Ghiculeşti, spre c:lştlrarea lnimfi şi a liliinli frumoasei castelane de la Drl�oşeştl. Dar Inima şi mintea copilei erau aiurea. Cind domnul Parrocel fu deplin încredinţat el-şi lasi protejau şi stlpina pe miini sirure, 1�1 luă rămas bun, rrlbit să ajun�ră acasă şi si faci boierului un raport amănunţit asupra felului cum îşi petre­ cea vremea domnişoara noastri. La plecare Muşa il pofti intr-un colţ, linrl fereastră, ş.i, cu frun­ tea uşor încruntată - uade era zburdălnicia fetiţei de odinioarl? -, ii spuse cu un ton aproape indilereat, cu o superioritate de viitoare doamnl a ţlrii , dar cu un oftat adinc ce-l cutreiera toate cuvintele : - Domnule Parrocel. vi mulţumesc pentru Interesul pe care-I pu­ neti in ocrotirea mea. (Spusese ,.ocrotirea" cu oarecare nuanţl de iroaie, cu un suris care-i inflorea la un singur colt al buzelor, nu pe gura intreagl.) Tin sl vă mArturisesc că inţelef ostilitatea pe care ne-o Furtaţi, hoti Gaston şi mie, cu toate că ne iubiţi pe amindoi. lnţeleg că nu puteţi �rindi alt fel decit la fel cu tată l meu. Această atitudine vă onorează. Aş vrea, insă, să ştiţi, domnule Parrocel, că oricit aţi unefti - iertaţi-mi cuvintul - dumneavoastrl, mltuşa mea Romovan şi măhaşa mea PaJadi, eu nu mă gindesc o clipă să renunt la Gaston. Orice s-ar intimpla. - Mă autorizaţi să-I comunic nepotului meu ? - Dara nu contravine planarllor dumneavoastră, nu numai că vă autGri� dar chia r vă rog ! D.onu1ul Parrocel ascu1ta cu fata atentă, severă, căutînd să- şi ascundă adevăratele sentimen1e. Era incintat de felul oficios, cere­ monios, în care se exprima tînăra lui elevă. li răspunse ti el într-un ton tot aUt de diplomatic, de ofici al, deşi bucuria care-i copleşea inim a I-ar fi îndemnat să aleagă expresii mai sincere, mai calde, mal poputare cblar. Uslnd pe nie lmpuşc: ă Vrabie la laşi, pe lingi domniţl, Henri Parrocel porni spre Drăgoşeşti pe o zi scinteiet.oare, cu focuri de toamnă întîrziată pe cerul inceputului de decembrie. N- a mai dormit la Sandomira. Se va opri la noapte la Miroslă­ veni. Mai avea nişte socoteli de luat de la vălaful acelei mo�i. După o noapte petrecută la Mir.oslăveni, îndlrcat de bani, pon1i, de cu zori, spre Drăgoşeşti. Era numai el in droşră şi, pe capril. Vlad vizitiu!. Vlad, singuTDI om din Moldova pe care-I cltema aşa. Parrocel remarcase că numele Vlad şi Mircea, atit de obişnuit e in Valahia, nu l e purta nimeni dincolo de l't\ilcov , nici latifundiarii, nici făranil moldoveni. Se nde unde nu·l cbenntse pe nici un v.oievod Vlad sau Mircea. Se urcase soarele in creştetul cerului, cind zări, din dro1că, ve­ nind spre el, un călăreţ. Drumul era pustiu. Numai ei doi şi-acel om ciUare, pe-al cărui umăr sting răsărea teava unei puştl Henri Parrocel luă şi el carabina pe care-o ţinea la dreapta, pe perina droştei. şi o cîntări în miini de citeva ori, ridicînd-o s-o vadă şi călăreţul. Ca s - o vadă călăreţul şi mal bine, el întinse acea carabină spre capră, schi mbind-o cu puşca pe care .o purta Vlad surugiu!. Cal şi trăsură se apropiau. se intilaeau. ae despărţeau : cll.lăreful

112

spre laşi, omul dia c:aretă spre Dtigeşeştl Dar, alllfndol, dapl c:e sc:hfmbară fulgerul unei priviri, lnc:etinlră pasal c:ailor. Parcă ar fi avut sl-tl spună ceva... Călăreţul îşi intoarse armiisarul negru, s.,.-intea, aripesc:, c:are adminis tratorului 1 w păru foarte c:uno sc:ut : nu mai incipea îndoial ă: era Zmeurel..• Căfăretuf se apropie di droşc:a lui Henri Parrooel fi-I arunci un familitu": - Sărut mina, uncbiul e 1 - Da' de c:înd ae in111dim? Intrebi fraac:ezal, surprins. - Nu eşti dumneata unchiul fratelui meu de c:ruc:e, al lai musiu G:-
�-Sit

13

pind şiret din ochiul stîng. Ali fd lucrezi l' U o mini de oameni şi alt fel cind a l toată oastea Moldovei la îndemînă 1 - Ooar n-o să te apuci sa răscoleşti şi pe ostaşi ? - D-apăl ce, nu sint şi ei feciori de robi ? Şi Sto enifl ticu deodată şi se mcruntă. (i p ărea rău ci-{ scăpase destilinuirea. De la o vreme, nu mai spunea nimănui ce are de l[ind Sl Iacă. Fusese vîndul In mai multe rinduri şi acum işl ţinea gura Cum îşi dăduse drumul in lata frantuzului, nu înţelegea nid el. Poate unJe-1 simtea om de incredere. Poate unde era unchiul frate lui său tle cruce. Musiu Gaston nu le vorbise şi el de răzmeriţe, de stăpîniri nedrepte, de-o via ti mai bună pentru omul amărî t ? Pe măsură ce inainlau ŞI vorbeau călăreţul mergind la pas, de- a lungul trăsurii - Henri Parrocel se simtea tot mai at ras de acel tînăr ciudat, a căru1 frunte, ai cărui ochi al cărui zimbel i se pareau cunoscute de cin d lumea. O mare vrajă se desprindea din toată acea făptură puternică, şi totuşi delicată, din acel faun al i t de sălbatic, şi totuşi atit de blind � · de cald, uneori. Fiul tigăncii, al roabei de odinioară, era drept, mindru, plin de .o voievodal ă noblete. Jar fostul ostaş a l lui Napo­ leon, fostul Vîntură-lume, se vedea pe el insuşi In călătorul care-i ti nereţ e vagabondă... Asemenea mergea alături, lşi vedea propria-i acestui persona j silvan, numit de popor ,"piunaşul cod rilor", nu p u · Iose nici el s ă stea "cu miinile In sin", i n depărtata l u i tinereţe, şi p.ecue i n lume să.şi caute noroc ul. Sim tea el acel om, pe care il vedea abia a doua sau a treia oară, e mai apropiat de el decit mulţi altii, pe care il intilnea de ani i n­ tregi, necontenit. Simtea că acest "frate de c ruce" al nepotului său va avea şi e l un cuvint de spus, o faptă de indeplinit in viitorul lui Gaston.- Ş i presentimentele nu-l lnşelau niciodată. Parc ă ghicindu-i gindul, Stoenilă Il intrebi : - Frate-meu ce face ? - E ta re mihnit. - Mihnit ? De ce ? - Pojarul tinerefii. Focul Inimii 1 - Stai el nu inteleg ! Parrocel lşi puse degetul pe buze şl-1 ariti, cu ochii, pe vizitiu. Gestul acesta creă o nouă intimitate Intre cel doi călători. Aşadar, Gaston are o taină pe care unchiul nu se tncumeta s-o dezve­ lească in lata unui străin. Aşadar, el, Stoeniţl, nu era un striin in fala celor doi frinei. la rindul său, Henri Parrocel simtea o mare nevoie să se destăinuiasd, Să se spovedească . să împărtăşească şi altuia gindurile care-I frămintau. La drum se leagă frumoase tova­ răşii. Doi oameni care nu s-au c u noscut pină at unci se lmprietenesc şi se încred unul într-altul ; fiin d drumeti, necunoscuti pini atunci, �tră i n i unul de altul , n -au să-şi împartă nic i averi, nici ranguri, nici inima L• nei lemei. Le.au lăsat arasă, Nu le mai tulbură plecarea, ori· zonturile noi, cerul pur al depirtărilor. Orice drum e o vială nouă... Orice nou tovarăş de drum e un i nceput de viată. Aflind de necazurile fratelui său de cruce, ochii lui Stoenită �e -

•

·

măriseri de întrebări. In el Henri Parrocel citi nu o simplă curiozitate trecătoare, el un i nteres afectuos. parcă o llgăduială de a uşura. de a alina acea m ihnire. Ciocoiul pe vremea aceea ciocoi insemna omul de i ncredere al boientlul , musiu ciocolul li făcu semn cu mina si aibi răbdare, -

-

U4

ci-I va povC!sti el ce se intimplA ciad n-o mai avea martor pe suru. giu. Cind urei soarele t n virful cerului, vestind oamenilor el e vre· mea să-şi stimpere foamea, d roşca şi clllretul se opriri l ingi lin­ tina de la marginea drumului. Era vestită "fîntîna cu sfinti" : un put acoperi t şi inconjurat de scinduri, pe care erau zugrivite chipur i de mucenici. Henri Parroccl desfăcu traista cu merinde şi dldu o parte vizi· tiu lui. Acesta, parcă infelegind Ci ceitalfi doi vor să rămînă sin guri, izvorul u i, in vreme ce drumetul se du se să mănince lîngă ghizdul tu�iuriu la faţă descilecă şi , l a poftirea domnului administrator, se urei. lîngă el, in trăsură. ŞI după ce mincară piine albă proaspătă cu păstrăvi afumati şi pui fripfi şi se ospătari cu caş de munte şi baclava cu nuci pisate şi vin de Cotnar, musiu ciocoiul il povesti l u i Stoenit ă Vodă toată supărarea băiatul u i şi- a fetei, dragostea lor cea mare, precum şi îm· potrivirea boierului. - De ce n u - i lasă să se · ia ? intrebi Stoeniţă. - Fiindcă băiatul e sărac ... N - are dumnea l u i destul şi pentru el ? - Băiatul nici nu e de neam ... - Da' de unde ştie boierul de unde se trage băiat u l ? Dumnealui, boierul, e incredintat că e de neam şi dumnealui ? Nu 1-o fi făcut maică-sa cu vreun tigan de pe moşie, cum se. obişnuieşte ? ! - S ă vezi. Stoeniţă dragă, băiatul mai e şi străin ... - Ce este acee a ,,străin" ? Strl in e numai turcu', păglnu', ca re 1-a prigonit pe M arcu Săracu. Şi alta ce mai e ? - M a i e Că pe fată stăpinul meu vrea s -o dea după vreo odras­ lă boierească ... o beizadea ... Vrea s-o facă doamna Mold oveL 1-a dat vreo tiganci in bobi ? l · a citit in ghioc aşa ceva ? - Nu ! - Atunci d e unde ştie boierul că o s-ajungă socru d e împărat ? - Străbunicul miriei sale a fost Antonie Vodă Ruset, domnul Moldovei. - A fost 1 Şi eu am fost voievodul tigani lor şi nu mai sint. Eu trăiesc, şi din A ntonie n-au mai rămas decit ciolanele ! - Nu · vorbi cu păcat ! i l mustră Parrocel, căruia ii creştea ini ­ ma să·l audă uprimindu- se aşa despre puternicii lumii. - Cucoane, $pune-mi, rogu·te, domnifa ce zice ? Se m a i vede cu frate-meu i' Oftează ori s-a răzvrătit ?... l·a mustrat cumva boieru l, au s-a făcut n-aud e şi n-a vede ? Eu vreu să aflu toate acestea, ta să ştiu ce trebuie să f-at ... - Dumneata, voievoade, si-ţi vezi de treabă 1 Aiasta trebuie să faci dumneata ! se răsti lr antuzul, care părea că-i spune tocma i di m­ potrivă : - Amestecă-te, Stoenită d ragă, că poate de la tine ne-o veni mintuirea ! Pe cit părea· franţuzul de minios. pe atît era de liniştit ţiganul. - Nu schimba vorba , cucoane, şi spune-mi ce te-am intrebat 1 Domnul administrator ii implini voia. - Bietii copii oftează de li se rupe inima, dar boierului p ufin îl pasă l J-a .deiipărţit... Aşa a găsit de cuviinţă. - -Lra .atungat pe frate.meu ? sări Stoeniti speriat. •

!1 5

- Nu, cJ •e ne•oie de el. l.-• eprft la Drăro�i. Dar a sur· ghiunit biata copilă. A trimis-o la Ieşi cu mătuşă·sa, Marghioala Rozno•canca. si-i· mal tread de urit şi si-1 uite pe flicău Unde stă la laşi ? - Cin e ? ••.

- Domnifa

..•

••.

- Nu e treaba dumitale ! se răsti tranţuzul. Apoi. du11ă ce se uită Imprejur : - Unde vrei să stea ? La dumnealor, la casa dumnealor de·&cO· lo... O ştie toată lumea.- pe deal, la Copou, lînri palatul domnesc ! Stoenitl rlmase pe rinduri şi număra cev a pe degete. De teamă si nu se schimbe vorba, isteful administrator contlmra să şi induioşeze tovarăşul de drum, exageriv d traredia celor doi indrăgostifi. - Mi tem să nu se pripădească amindoi de inimi rea ... - Da" de ce n-o fură ? lntrebă, liniştit, Stoenifă. - Cum s-o fure ? - Cum se tură ! Vorba cintecului : .

- Cucule cu pana sură Spune-mi caii cind se fură ? - Noaptea pe fu/gerătură, Cind e ceaţd, cind e bură 1

Cum 1-a furat unul de-ai noştri pe Cristos. Ieşiseră toate semin· fiile pămîntului să se dud l a Pilat cu jalbe şi cu rizmeritl să le dea pe- Mîntuitor Inapoi. ,,Ce jalbe, mă ! Ce răzmerită - le-a spus tiganul. Las' să innopteze, că-I fur eu de pe cruce.u. ŞI 1-a furat , de-a scos poteraşli vorba c-a inviat. Le era triei să nu le taie capul îm­ părăţia ! - Aşa o fi fost pe-atuncea. Acum e ceva mai greu, Stoenlţă dragă! - O fi greu pentru boieri, da' pentru mine nu e greu - Cum asta ? - O fur eu, musiu ciocoiule 1 li fur pe amindoi şl-i duc la un schil, de nu-l ştie nici dracul, nici mitropolitul. Am eu acolo nişte maici şi-un popi de credinfă. Mi ocrotesc cînd sînt la ananghie. A­ colo li ascund plnă le punem pirostriile. După ce i-ol cununa cu popa de-acolo, să mai poftească boierul să-i descunune ! ... La gindul unul asemenea deznodămînt, Henei Parrocel, om al legii şi al ordinii, se cutremură. - Cată.ţl de treabă, haiducelule 1 Aşa ceva nici prin Rin d să nu-ţi treaci ... Să nu te mai aud vorbind aşa ceva, că drept la aga nimeresc cu tine ! - Treaba mea, musiu ciocoiule, eu sint frate. de cruce cu dum· nealui Gaston, nu sint cu dumneata 1 Nepotul meu nu s-ar învoi la aşa ceva, in ruptul capului ! - L-ai intrebat ? - Nu l-am intrebat, dar il cunosc." In ruptul capului 1 - Atunci n u- i e drallă. fata 1 Daci i-ar fi, nu s- a r mai codi Las' pe mine, cucoane ! Tot n -am eu ce face pină la răscoală. Eu era să-mi dau lll'llm azul pe mina lui Gavriil Buzatu, pentru slobo­ zirea ti�ranilor şi acum si stau cu miinile în sîn cind e vorba să scap alte fipturi nevinovate ? .•.

11 6

- StoeniJa, am Isprăvit 1 se rlbti Henri ,..arruc:el, in inima şi in m in tea căruia bobul seminal de pi u na p d cedrilor i��Upd si i nc o l fea scl. Si cu cit lncoltea m ai mult acest giad a l răpiril, cu atit se arăta mai supA r at cuconul Henri. Se ri di c ase i n pic ioare llliltios şi ad11na re s t u rile merindelor, aruncindu·le in traistă �i bodotă.U•d. Stoenltă se llita la el şi ridea. - La om u l bătrln dr agost ea n-are crezare 1 Dac-ai fi �aai tlllir, ehei 1 - Să nu mai vorbim, proclete, alditu-m-ai ? - Să n u mai v04"bim, dar nici dumneata să nu scoti o wrbulifă, auzi tu·m·ai ? Nici dumnealor să nu le sp u i , si au se afle. Aj.age Soi ştii ,dumneata. Daci vei auzi, intr-o bun.\ zi, că a pierit unul de la Drăgoşeşti şi ce a la ltă de la laşi, să ştii Ci primejdie au e şi ci are Stoenită Vodă grijă de ei. - Cu calul ce faci 1 i ntrebi mai-marele moşiilor boiereşti. - 1-1 trimit boierulul inapoi.-Nu te g răbi, ci dumnealui şi-a mutat gindul de la Zmeurel. i\, a i f i ne-I 0 vreme. De ! Cine ştie ? ! Poate o să ai nevo ie de el i Apoi, cu un zimbet viclean : - O să ai nevoie de el... l a răscoală 1 incheie musiu ciocoiul. CA P ITOLUL

IX

O i a r n ă bogată se revărsase peste tara MoÎdovei. Crivifa l bă­ t use ce bă t use, cArind din spate, pr i n cele şapte Yămi ale văz­ duhului. toată ză pad • Ucrainei şi se poto l is e. Acum nin1ea domol, f u l gi mari şi i n s te la t i , care se indesau. se l ipea u , Se to pea u 1111u l intr-a ltul, acoperind case şi grăd i n i, drumuri şi c o line, plduri şi c i mpii. Asemenea nins oare nu se mai vbuse de ani inde lun g a ti Par· că nu mai era o scuturare de fulgi, ci o lunecare de troiene moi şi b ltnde, ce se lisau in filfiiri tăcute peste celelalte t roiene aşle111 Ute. preşuri albe. Si le pr i measc ă f răteşt e. laşul era plin de c l i nchet u l zurgălăilor. Săniile i eş iser ă ca din pămînt, la ce le d i ntii vestiri ale omătului, şi z bu ra u ca sigeata, de colo pînă colo, im:ruti�indu-se, ocolindu-se, intrectndu-se, spre batul cucoanelor im bl ă n ite, care rideau ,1 t ip a u de bucurie şi de spaimă, înfuadate su b păt u r i l e groase, pe per ine l e moi . La hote lu l numit ,,de Petersburg'", peste drum de �edi n t a dom· neasc:ă, picase. o dati cu zăpada , intr-o sanie cu patru cal negr i şi î ncă rca tă de lă z i şi cufere, an boier t inir , pan St anis las ZalomifcbL Purta căciulă mare de samur, blană grea din piei de sobol şi cizme lungi. pînă la reniUIChi, tivile şi că pt uşite ca nu rcl. Era i n a lt şi subfirP frumosui c ă lă tor, dar prea oacheş ca si fie polonez. Şi, pre a mea lege, nici ci era 1 Acest oaspe 11011, necunoscut ieşenilor J! ca re cheltaia galbeni cu nerniluita. bind vin spumos frantuzesc la tovără şi a lai Barbu Lăutaru, nu era altul decit Stoenită \' odă al nostru , pe care-I bote­ zase Za lomiţchi pi rda ln icul de cinlăret. văr ban cu Săl11111 ia. mu m a

voievodului figanilor.

In două z i le, tot orafUI nu mai vorfttl decit de frumusete& ti de bogăţia nobilului leat\.

117.

Se spunea anume ci pan St.-nislas venise la laşi si-şi caute mi­ nasii. Protipe11dada se gribise să·l poHeascl la sindrofii, intredndu -se care pe care să pună mina pe el ,1 să-I pe1ească pentru fetei! ne­ măritate, dornic e de bărbat avut şi cu nume răsună tor. Dar Barbu Uutarul spunea t � turor ci miria sa e numai In trecere prin laşi şi el a llsat logodmcă la l(rakau. Tot el, vestitul cintiref, · il ferea de boiernaşii tineri, c are-I pof­ şi alte nevinovate jocuri de teau la bacara, faraon, stos, otuzbir ciirţi. N ici la masa verde nu se inghesuia polonezul şi cu cit era ma i singurati c c u atit ave a m a i multă căutare. Vodi Mihalache Sturdza ştia tot ce se intimplă i n cetatea -i de reşedintă şi, mai ales, ce se lntlmplă peste drum, la hotelul de Peters­ burg. Din dosul perdelelor, la fereastra ce da spre poart a de intrare a acelui hotel, domnitorul vedea cine vine şi cine pleacă. Aşa dăduse el de urma unei urzeli menite să- I răstoarne de pe scaun ; văzuse pe conspiratori intri n d şi ieşind, forfotind in hanul cel mare al laşilor. Printre aceşti conspi ratori era şi frantuzul Vaillant, precum şi cîţiva juni feciori de neam, ca re umblau imbricafi tiriineşte, c u suman, căclul ii şi opinci. Ca sii - i imprăştie ş i să-i facă de ocară, Vodă îmbrăcase la fel cîteva zeci de ocnaşi şi-i pusese să măture ulitele. In felul acesta, lumea va lua d rep t puşcăriaşi pe cei ce se împotrivesc stăpînirii şi le va trece cheful să mai umble in port national şi să tulbure tirgul. Pe Vaillant 1-a trimis peste hotare, ş i răsturnarea de domn nu s-a mai intimplat. Acum, vicleanul hospodar voia să ştie ce este cu acel străin, care împrăştia atît bănet, şi inăltimii sale nu-l trimisese înc ă nici u n plocon. S e gînde a Vodă s ă trimeată pe a g a şi a lte iscoade, d a r n - a fost nevoie : la o nuntă, tînărul secretar al printului f u intimpinat de Barbu Lăutarul, c are-i spuse, Intre două mazurci : - Coane Mafteiaş, pan Zalomitchi ar dori si se înfăţişeze mă­ riei sale cu plecici unile cuvenite... Zis şi făcut. A doua zi, chiar, străinul c u straie bogate şi zim­ bet de femeie fu poftit la curte. Vodă U aştepta pe la aprinsul lu­ minărilor. Cin d ajunse Stoenită in marea încăpere unde inaltul hospoda r î ş i primea musafirii, îl gisi roşu de minie, tremurind tot. Ce se Intimplase ? Să vi povesteasci, a � a cum mi-a povestit şi mie, bătrînul scriitor Iacob Negruzzi, care ş•-a petrecut copi lăria 1·1 laşi, pe vremea lui Mihalache Sturdza : Doi boieri se judecau pentru hotarul moşiilor lipite. In fala di­ vanului domnesc. a cîştigat unul dintre ei, cel care avea mai puţină dreptate. Dar pentru ca această hotărîre a divanului să aibi putere . t rebuia să fie întărit ă de Vodă. Celălal t boier, cel care pierduse j u ­ decat.a, căzu la inţelegere cu Petrache Asachi, secretarul intim al domnitoru lui, tocmiră pretul dreptăţii şi numitul boier fu poftit la hospodar, în marele salon de audiente, pe inserate, ca să nu p rea fie văzut. In mijlocul încăperii erau aşezate două măsuţe. Pe un a sta anaforaua - decizi a domnească -, ia r cealaltă măsufă era goală, in aşteptarea pungii pe care, după datină, urma s-o pună a­ colo omul cu ja lbe. La ceasul şi minutul hotlrit, pe o uşi trebuia Să i nt re in a(e:e.ilşi clipă Mihalache Sturdza, iar pe cealaltă moşierul cu pridfli. Lucrurile 5e petrecură intocmai. Bolerul 5e închină adinc,

tl 8

!>ărută mina lui Vodi, ii martunsi c:um stau lucrurile şi-1 rugi sii se m i lostiveascl a- i face cuvenita parte. In acelaşi t imp, scoase din buzunarul de la spate al surtucului punga de galben i şi o puse pe masă Vodă, c u ochii pe actul de judecatâ se făcea el nu vede peşche­ şul Citea mereu, iar cind isprlvi de citit rosti : - Cîtă v reme voi domni e u peste aceast ă fară, dreptatea va fi dreptate pentru toţi 1 Am aflat cuprinsul jalbe i dumitale. Hotarul ce · ru t li se cuvine ! Şi mlria sa isclUi actul, il întinse impric inatului. Ace!>la se pleci adinc, sărută din nou m i n a vol evodului şi dete să iasă. Dar n-apu· case să facă trei paşi, ci se pomeni pocnit cu ceva greu în cap şi auzi pe domnitor strigînd : - fl lharule. m-ai înşelat ! Pasămite, măria sa, obişnuit cu cintăritul banilor, luas e punga de pe masă şi văzînd el n-are greutatea cuveniti, o aruncase in capul vicleanului moşier, care o lui la fugă pe scări şi dus a fost, cu pre­ t ioasa anafori in mini. In starea aceasta de mînie i l găsi Stoeniti Vod ă pe «!lălalt voievod. Amindoi şedeau acum fată·n faţă, i n lumina sfeşrltcelor pe care le puneau in cele patru colţuri ale încăperii slujitorii palatului. Oaspele nu văzuse pin-atunci lată împărătească. Credea că i se va arăta un voievod asemenea celor zugrăviţi pe zidurile de biserici, un domn cu barbă, cu anteriu lung, cu coroan a pe cap şi purtind pe braţe un chivot1 de aur. Cind colo, dăd u peste un tirgoveţ ca oricare altul, c u mustata risuci tă şi cu bărbuta roşcată, su b bărb i a şi faţa rasă. • In schimb, Miha i l Sturdza fu uluit de înfăţişarea p olonezului, care er a l mbricat intr-o haină de catile.t vi şinie, strinsi pe mij locul subţire. împodobită cu brandenburguri de aur. Avea cizme lungi, roşii, imblănite, iar la cingătoare purta sabie turcească încovoi ată, cu mî nerul bătut in p ietre scumpe. Sub braţul stîng ţinea o căciulă uşoară, cu pană de cocor In· fiptă într-o copcă de smarald, aşa cum purtau in vechi Jlle voievozii. Pan Stanislas Zalomiţchi se ţinea tantoş, cu frun tea mindri, cu capul puţin lăsat pe spate. Intreaga lui făptură aducea a minte cinnuitorulu i Moldovei, om umblat prin ţări şi prin muzee străine, de cavaleri i şi baronii, de prinlii pietati in tablouri mari, cu rame late de aur. Văzuse unul aidom a la Cracovia. lntinse mina alesului musafi r şl· i spuse citeva cuvinte de bun venit in limba polonă. Şi pe cind vorbea, se gîndea : - Asta o să mă despăgubeikă d e păcăleala tilharului de adi· neauri 1 Dar musalirul ii tăie vorba, spunindu-i intr-o moldovenească neaoş ă : - Nu te mai osteni, măria ta , că nu sînt Jeah. Nu mă cheamă pan Stanislas Zalomiţchi, c i Stoian Asălumiei, d u pă numele mumi-mii. tiganca Sălumia ! Eu sint vestitul Stoenlfi, voievodul tiganilor, iar acuma dipita.n de haiduci. 1

cti tor.

Chivotul este miniatura în metal

a

bisericii ridicată de acel

19

Mihalache Sturdza rămase năucit. Cel din tata lui fulgera \tin ochii negri şi din di nt i i albi de lup. - Şi ce pofteşti ? il î ntrebă scurt hospodar11l. - Am venit s� mă-nchin. - Te laŞi de tilhăril ? - De-aceea am şi venit, ca Ă mă las 1 - Cind a fost să te spinzure, te-am iertat. - Iertat, măria ta, că m-au răscumpărat ti ranii pe două mii de galbeni . - Acum cit ai adus ? .•. - N imic, că nu le mai sint voievod . - Atunci cum vrei să te iert ? - Cum se iartă haiducului care vine sl se-nchine..• - Ce-ai de gînd ? - Să-mi dai, măria ta, anaforaua de s loboze nie şi-om vedea. Ochii lui Mihalache jucau pe sabia tur ce ască, pe pietrele scumpe ce strlluceau pe m i nerul sabiei lui Stoenită. - Am să-ti dau. Numai să te juri că te laşi de blestemăfil. - Nu mi jur, dar mă las f Vodă bătu din palme. Intră un boiernaş tînăr, cel cu care se infelesese Barbu la o nuntă. - Musiu Milule, ii porunc i Vodă. Ai să-mi faci un lirman de iertare pentru inchinatuJ hot de codru Sto iaR A sil umiei . Matei Millo se pl«ă adinc şi ieşi să în tocmească hrisovul hai­ ducului. - Atita numai, măria ta, că trebuie si-mi dai fi mia de (lai· beni 1 zise acesta. - Care mie, ină ? se răsti Vodă. Care s-a pus pe capul meu, pentru cel ce mă va aduce viu sau mort în fata măriei tale. Uite c.ă m-am adus singur. Să-mi dai m ia ! - Baiatule, 1u nu eşti in toate min tile 1 - Legămînt domnesc, măria ta 1 - Ascultă, tigan obrazni c 1 izbucni Vodă, in care clocolea minia şi nu se n&i putea stăpîni. Au nu ş ti i in fata eul te afli ? Aşa s e vorbeşte domnului Mo ldovei ? 1 Eşti î n mina m.ea, tilhar� 1 O dată dau poruncă să te lege şi să te spî nzure 1 Aiasta n-ai s-o faci , măria ta 1 - Şi de ce n-a� face-o ? - Află tiganii şi-şi pierd increderea in cuvintul domnului Moldovei 1 Eu am călcat slobod pragul acestei case şi slobod am să ies, măria ta, altmi nteri nu mai e lege şi dreptat e i n tara Moldovei 1 Jar rămase incremenit . ne ştii !W ce să răspundă, hospodarul. Om umblat prin lume, precu m v.am mai spns. el nu numai că văzuse muzee străine, dar citise şi auzise multe. Şi-aşa precum hă­ clul chi peş din fata lui ii amintea de prinfii şi baronii din vechile cadre aurite, purtarea ll.li Stoenită ii aducea aminte de acei cava­ leri răzvrătiţi, de nolri li i care luau calea codrului şi înfruntau pe regi, pe episcopi şi pe jud ecă tor i, in numele dreptătii şi al liber­ tăţii. Nu era Vodă oltişnuit cu aseme nea infălişare mîndră. lncon· jurat de sfetnici şi dregă tori slugarnici, se simtea copleşit de acest tînăr ţigan, care nici măcar nu-i sărutase mîna, cum i-o săruta ori­ cine-i Jrecea pra rul , fie cel mai mare şi ma i bătrî n boier, St !leflită îl lămuri :

20

.....,. . Nu rentru mine i l i cer uda de ralbenl, el pentru cel dcndl­

zecf de ton răşi ai mei. Capat ler n-a fost p11s la pref. De Jndlinat n-au venit să se incbine. Slobozi sint si faei tot ce le-e SP'IIIe inima. Eu vreau si le dau cHe dt1cized tie rattleni şi si se ducă fiecare la casa lui, că nu de bine au plecat de la ntra ti de la şatra lor 1

Ochii hosj)Odarului nu se mai 'dezllpeau de sabia hlreească. De.atitea nestemate ce-i împodobeau mhteral, măria • Incepu să vadă stm verzi : - De unde-o ai ? h ttrebă el. - Mi-a dat-o . la un praznic Sofllltea, ftie\'ollu l fi•••ilor din Tara Rorninească. O avea .de la un paşă turcesc, pe care 1-a lnvoit pe drumul �iurgiului. - Cum vine asta "1-a involt" ? - S-au înţeles a�. ea să-i dea turcul sabia şi si-1 lase SGfultea slobod spre Bucureşti. Nu prea-nfeler... Nici ea n-am î nţeles bine, dar aşa a fost 1 Era singur paşa ? Nu era singur, dar Sofultea era cu mai mulţi i Lua-v-ar muma dracului de blestemaţi ! zise Vodă rizind cu poftă. Şi iar bătu din palme şi iar i ntră, pleclndu-se adinc, secretarul lai Vodă , Insotit de aHul. - Să cereti la ag ie cei o mie de galbeni puşi pe capm haldu­ cului S toenifă să-i d ăm cui 1-a adus 1 Cei doi grămătici ai lui Vodă ieşiră de-a-ndaratelea, cam aedu­ merifi. - Stoenifă, ii zise Vodă, imi pari 0111 de omenie, viteaz ti iscu­ sit, flicău de cremnfl. N-ai vrea si i ntri in slujba mea ? - Hatman 11 rispnse SCll rt Stoeniţi, riftjind ca lupul. - Hatmaft ? se miră Vodă. E cam mu\t ! Slujlta asta e pentru boierii de neam ! - Măriei tale ii trelnrie boieri saa oameni lle credinţă., aşa precum ai spus, viteji şi iscusiti ? - Te iau 111tii por ujic 2, pe u rmă cu vremea, te inalt în dn 1• - Ori hatm an, ori nimic 1 Mă-ntorc •oievod al figaniter 1 - Cttm fi-e voia 1 ii răspunse Mihai. Apoi, cu ochii surizitori şi cu glasul mieros : - Ciml un batmaft e prins de altw şl i se-achini, e datina sl-şi scoată sabia dh1 teacă şi să i-o dea celui ee 1-a răpus 1 fără să-i spună un e��vint, dar st răpangi ndu-1 cu priviri dis­ pretuitoare, Stoe�� i fă Îfleepu să-şi desprindă cureaaa. - Poftim şi teaca, nu numai sahia... că dacă-ti dau numai sabia, se cheam l că m-ai rlpos. Şi pe Stoenifă Vodă nic i Vodă nu-l poate răpune ! Şi-i intinse prefioasa armă. Hespedarul pYSe mina repede pe ea, dar, ca să nu pară pru lacom, o aşeză pe măsuţa care-I despărţea, ca şi cum nu era c:ine ştie ce mare lucru. ,

,

·

• 1 .li

Hatman

Porujk

-

şe[ui suprem al oştirii. locotenent.

Ciq - r ang

.

211

Mai vorbiră cei doi voievozi cit vorbiră, pînă intră un slujbaş cu anaforaua şi Asache cu punga. - O mi• de galbeni, boierule ? întrebă Stoeniţă Vodă. - O mie 1 răspunse Asache. - O mie, că dacă nu. nu mă ţiu de legămînt 1 mai zise pan Stanislas. lşi luă de pe măsuţă căciula cu pană de cocor, se plecă in faţa domnitorului, dar nu tot atit de adinc cum s e pleca in faţa conului Arlcip, şi, aruncind sabiei o ultimă privire, mal cîntări o dată punga-n mina dreaptă, uitindu-se cind l a pungă, cind la sabie, arătă cu sprinceana sabia lui Mihalache Sturdza şi.i spuse clipind şiret din ochi : - face mai mult 1 · ŞI Ieşi mîndru , cu fruntea sus, pe buze cu un zimbet batjoco­ ritor, dispreţuitor. Şi-n gindul lui, in inima rănită de tăişul de care se despărfjse, trecu o fulgerare : ,,Să fii sănătos, Stoeniţă, că vine ea vremea s-o pui inapoi, la cingătoare !". * *

..

De la Vodă, Vodă Stoeniţă nimeri glont peste drum, la hotelu l de Petersburg, unde-I aştepta, i n faţă, sania cu patru cal şi, ceva mai departe, la spate, alte două sănii cu cîte doi cai şi cu cite trei oa­ meni de-al săi in fiecare. lşi strinse calabalicurile, le incărcă, le legă la spatele saniei, împărţi cu dărnicie de paşă pumni de sfanfj celor ce-l slbjiseră şi porni la vale, urmat de celelalte două sănii, spunind că o ia spre Roman. La un colt de uliţă, tnsă, surugiu! intoarse caii şi porni pe drumuri infundate, urcă iar spre Copou şi ajunse dincolo de al doilea palat al lui Mihail Sturdza, in fata casei Roseteştilor. Se opriri cîţiva paşi mai sus, şi unul dintre cei şase oameni ai lui Stoeniţă urcă cele trei trepte ale conaculul boieresc, bătu l a poarta cea mare, stîrnind un lătrat de cîini care vestea pe cei din casă că a sosit cineva şi că trebuie să fie cu băgare de seamă. Acea ştafetă spuse că a venit de la Drli.goşeşti, trimisă de măria sa, şi că are o poruncă de dus domniţei Mărioara. 1 se răspunse că domnita e plecată la nişte neamuri din Tătă­ raşi, împreună cu mătuşa dumneaei, coan a Marghioala Roznoveanca, şi că nu "'a intirzia să sosească pentru cină. Intr-adevăr, nu trecu Jumătate de ceas, şi un clinchet de zurgă­ lăi răsună din vale : cele două lumini roşii ale felinarelor licăriră in noapte a grea, sub cerul încărcat de nori, dar fără ninsoare, iar sania sosi, urcînd uşor, in faţa casei. Citeva mogildeţe se iviră din umbră. Do i inşi puseră mina pe hăţurile cailor şi alţi doi se apropiară de cele două femei, gata să coboare. Unul dintre ei zise aşa : - Domnita rămlne in sanie, iar luminăţia ta, coană Mar­ ghioală, ii vei aduce din casă cele de trebuinţă pentru drum. Avem poruncă de la conu' Arkip s-o ducem la Sandomira, unde are să-i spună ceva... Aşa ne-a poruncit măria sa, aşa facem, săriJt mîna 1

22'

Omul rare ieş:se intru intimpinare îşi tinea căciula în mînă şi vor­ bea cuviincios cu duduilc, ca nu cumva să le sperie . - Mat·a, surugiule, nu te da jos 1 se ris ti al doilea vizitiului, căruia treaba aceasta nu i se parea curată şi i ncepuse a se m işca. Ar fi vrut să spună ceva, să strige, să scoată pistolul de sub zeghe, dar i se păru ci zăreşte, nălucind in umbră, alte mogildefe. Nu cricni. Rămase i ngheta t pe capră. Coana Marghioala tremura toată. Ajutată de ce i doi inşi cu capul descoperit, cobori din sanie spunind că va face cum a hotărît fratele dumisale, boierul. I ntră in casă. Cei şase oame n i din sănii, cu Stoenită şapte şi cu surugiii zece, şedeau la pîndă, cu ochii i n patru. Nu trecu mult, şi unul dintre ei văzu cum sare gardul din fun� dul curtii o arătare ş i cum se strecoară pe lîngă ziduri să coboare spre tirg. lnţelegînd ci e vorba de o iscoadă, Stoenill o lui spre el, il ajunse din urmă - cit ai clipi din ochi - şi-1 spuse : - Dă fuga l a agie şi dă-le veste că au venit tilharii s-o fure pe domnita Roseteasca ! - La arie mi duceam şi eu ... - Te·a trimis coana Marghioala ' ? - Dumneaei m-a trimis ! - Bine. la dă-te mai incoa 1 Il trase Ungă un copac, ii virl in gură un mototol, 11 legă bine de miini şi de picioare şi-1 pironi de trunchiul copacului, infofolindu-1 cu o frînghie subţire şi J ulgă, parcă pregătită dinadins. 11 lăsă acolo, apoi trimise pe cei mai crunţi dintre haiduci, pe Lepră şi pe Anag­ noste, să intre în casă cu pistoalele întinse şi să spuie coanei Mar­ ghioala a se grăbi cu făcutul lăzii. că altminteri ii zboară scăfirlia şi dumneaei , şi sluji toarelor. Aşa făcură cei doi haiduci şi ajunseră la slujitoare, care d irdîiau de frică sprijinind pe boieroaicl de sub­ fiori. Coana Marghioala strănută fără să fi tras praf de tiutiun pe nas, atîta spaimă o cu treiera. - Faceţi lada, fetelor, nu v-am spus ?". strită ea zimbind dul­ ce lotrilor şi încruntindu-se la slugi. - Să pofteşti şi dumneata cu noi, grăi unul dintre lotri. Aşa e porunca măriei sale. Vei dormi in sanie, iar în zori te vom culca l a Sandomira, in pat moale ş i cald 1 - Ba eu... incercă să se împotrivească Roznoveanca, dar in­ ghefă cind văzu Pe unul dintre tilhari jucindu.se cu pistolul, arun­ cîndu-! in mai multe rînduri spre tavan şi prinzindu-1 cind de coadă, cînd d e virful tevii . In vremea aceasta, afară, Muşa, ghemuiti in fundul saniei, sta şi nu se dumirea. Nu-i era frică. DimpotrivA. Intimplarea aceasta o scutura din plictisul vietii de toate zilele,

o înviora.

lşi dădea bine seama că nu putea fi vorba de o poruncă a tată­ lui ei. Nu era s·o ridice conul Arkip aşa, tam-nesam, in toiul noptii, insarcinînd cu treaba aceast a gingaşă nişte slujitori pe care dlnsa nu- i c unoştea, n u . i văzuse niciodată. Trebuia ă fie altceva la mijloc şi nu-şi dădea searn.a ce. Dar pard, slmfta că e ceva spre binele ei, şi dacă nu era să fie ceva

23

ipre binele ei şi era să ije rău, de ptldă să lle 11cisă, nu e nimic 1 O si moară şi o să scape de paza mătuşilor ei şi de viaja aceasta, care nu-l diruia ce-avea mai scump pe lume : bucuria dragostei. 1 se părea Muşei eli., dacă va muri, va muri numai cu viata aceasta de azi şi că, după aceastA ntoarte. va taeepe viala ei cea adevirată, cea linri omal iubit şi care era departe acum. Pină să moară. însă, ii era frig şi-i era foame. Şi coana Marghioala au mai sosea. Trei slujitori necunoscuti de Muşa veneau acum spre sania unde era copila, o pofteau in cealaltă sanie. cea cu patru cai, o urcau şi-o-nvele.au bine. Unul dintre ei, care părea a le fi căpitan, se apropie, scoase din felinar o luminare aprinsă şi l a Uăcăruia ei arătă domnitei un i nel pe care-I purta in degetul mic al miinii stingi. Foc ul galben al bofului de seu sdpăra sdatei albastre şi ro"" eate In piatra scumpi. Era inelul ei, inelul pe care duduita Rose­ tcasca il dăruise intr-o seară de toamnă -haiducului Stoenită, in schimbul cerceilor de aar pe care ii purta şi acum. Ca un răspuns tăcut la acel semn de recuno�tere, Muşa işi duse mina la cele două inele subtiri care ii străpungeau urechiuşile. Mica nelinişte pe care o incercase pînă atunci se potoli. - Nu-fi fie teamă, măria ta l fi spuse acel tinăl' ltoier, pe ca re nu-l cunoscu, fiindcă nu mai purta n ici pletele, nici bărbuta neagră a păunaşului codrilor. Am venit să te furăm spre binele măriei tale... Apoi, in şoaptă : - Şi-al lui musiu Gaston 1 ·'• La auzul numelui drag, Muş.a deschise nişte ochi mari, m irati, lnecaJ.i de fericire. O cuprinse un amrstec de teamă şi de bucurie. O dulce teami, o bucurie întunecată ii invăh1iau hlima tînără şi ne­ Incercati de primejdii, de spaime şi de intraripări. Pentru ea, toate erau proaspete şi minunate. Nu ştia Insi ce e bine ş i ce e rău pe această lume, ce trebuie să facă şi ce nu trebuie. Deocamdată simtea că porneşt e pe calea unei dezrobiri şi că i-e foame. - Boierule dumneata, se rugă dinsa de Stoenită, spune să ne adacă şi ceva de mi ncare . .. Pan S tanislas lalomitchi, ca un adevărat pan ce era, se p lecă aămc, cu mina dreaptă pe inimă, şi i ntră singur ln casă, spre a în· deplini voia şi porunc a măriei sale. Urcind treptele, se i ncrucişă cu slujitoarele care purtau lada cu veşminte de drum ale do111-i! ifei, precum şi un coş cu de-ale min· ciril. - Să plecăm, boierufe 1 se rugă Muşa. - Aşteptăm pe coana Marahloala 1 răspunse omul cu căciulă domnească de samur şi cu şubă lungă din piei de sobol. - Ce să mai vie şf dumneaei ? se alintă domnita - un alintat care era şi o tinguire. - Cum porunceşte măria ta, aşa va fi 1 Stoenită . zimbi din untbră, clătină capul, inveli bine pe Muşa cu •n pJed ltJămt şi se urcă pe capră. Ungi surugiu. Muşei il păru bine că acel boier, oricit era el de boier, nu se aşezase Jingă dinsa, in dete ltice cailor tocmai fa sanie, el se a lăturase vizitiulul. Acesta clipa rînd cucoana Marthieala se ivea pe 11fi, insotită ele două fe. moi de casă, care o sprijineau din g reu.

24

Cind văzu ti sania porneşte firi dumneaei, Roznovanc:a oHli un "valeu de mine, maici prea curati !" - un stri�rlt poate de spalmli , poate de bucurie -, dădu i n �renunchl şi, llrl sl mai aştepte si ajun�rll. la icoana Maicii PTea-curate din !atac, incepu să Iacă nişte cruci mari cit o jumitate de om, ruJrfndu-se Precistei, poate căutlnd s-o indure, poate multumlndn-i că nu fusese ripltă şi dumneaei . Cele trei sănii pomiră, fulger de !ami, prin nămefii inalfi : nna cu tîlharul şi domnifa răpită, celelalle două cu cite trei vlăjganl co puştile pe umăr. Cit a finut drumul, pe unde trecea acel drum Muşa nu-şi didea seama ; şi-a lnfundat năsucul in traista de merinde, a mincat un pul intreg fript, a sorbit de trei ori din plosca cu vin negru şi dulce, pe urmă a adormit ŞI a dormh somn de prunc scăldat, vistnd zboruri de lupi albi intraripafi şi auzind plesnete de bice : un arhan­ ghel de argint �ronea o ceată de heruvimi, care rideau şi se dădeau peste cap in livada plină de flori a anul paradis înzăpezit S-a pomenit, apoi, domnifa intr-un schit de maici. Umbre negre, purtind i n miini făclii de ceară, se imbulzeau In jurul el, care de care mai grăbite. O starefă bftndă şi citeva căluglrite au primit -o cu alintărf, au dezbrăcat-o şi au CJJkat-o Intr-un pat moale, din arhondărie. Pe boierul cel tînăr, care o adusese aici, nu 1-a mai văzut. Poate nu-l văzuse nici pe el aievea, ci numa i in visul cu lupii zburători şi cu serafimii bucălafi din paradis. Toate se desfăşuraseră ca intr-o vlil­ măşeală de vise ; povestea se deplRa i nel". CAPITOLUL X Ajungind la Drăgoşeşti, domnul preceptor Henri Parrocel po. vesti boierulu i Arkip Rosett i ce frumos fusese primită la laşi dom­ nitoara noastră, cum îşi petrecea vremea In mijlocul protipendadei , din sindrofie in sindrofie, din soare& in soarei, din biserică la con­ cert, la teatru, i nconjurată de cele două mătuşi, de cifiva tineri bine crescuti şi de dragostea părintească a feluritelor rude aflate in ca­ pitala Mol dovei. Pe boier domnul Parrocel il găsi intinerit şi no pregetă să i-o spuie : în lipsa bunului săa administrator � sub influenta lui Gaston, monseniorul îşi tunsese, Jur imprejur , barba amestecată şi c iştigase zece ani înapoi. lşi mingiia cam nedumerit aceastl podoabă a chipt1lui ; d ege­ tele-! nu erau obişnuite cu lipsa mătăsii stufoase ce se revărsase pînă atunci printre ele, an i î n delungaţi, pe pieptul mărie! sale. Pri· vindu-se in oglindi, conul Arkip nu-şi mai intilnea infiţişarea iffi" pozantă de paşă sau de episcop. Un costum modern, adus de Parro­ cel de la laşi şi tăiat la fel cu al domnitorului M ihail Sturdza, de însuşi croitorol acestuia, desăvîrşi transformarea ia contemporan al seniorului de la Drăgoşeştî, care, 1n adincimea codrilor Moldovei, îşi pregătea infătişarea de viitor parizian. Cel care-şi meremetisise • astfel stăpinul era meşterul Avedik Cricorian, un armean din Botoşani. Boierul il adusese la curte să tundă şi să radă feoii dia obrazul oamenilor şi sl Je scoată măse· lele găunoase. 1 A meremetlsl - a drege, a repara, a tatrema.

25

Avedik se mal pricepea şi la reparatul covoarelor, li pea ciobu­ rile vaselor sparte şi ale geamurilor, dregea scindurile scorojite ale bibliotecii ,1 mai avea grija broaştelor de la toate u'ile 'i porţile conacul ui. Om de casă, el locui a in fundul grădinii, printre ceilalti slujitori, şi venea o dată pe săptămîni in iatacul mlriei sale sl-i taie şi să-i poleiască unghiile, să -i netezească barba şi pletele şi să-i curete părul din urechi. De cite ori ieşea meşterul Cricorian din iatac, conul Arkip avea un an mai pufin. Dacă patronul întinerea, nu se petrecea acelaşi lucru cu secre­ tarul său literar, Gaston Parrocel , care, i n mijlocul atitor cronici din v echime, în vechiul şi tristul palat pătrat şi vopsit galben, în­ cepea să se ofilească. Băiatul se simtea prizonier intre zidurile îna lte, încărcate cu tablouri şi rafturi de bibliotecă. prezenta In domn işoarei Maria Rosetti , aceste ziduri, aceste portrete, aceste peisaje, aceste cărţi legate in piele roşie, cu litere aurite, i i păreau p l i ne de primăvară şi cintau c a un stol d e privi­ ghetori şi de ciocîrlii. Acum toate erau mohorîte. Feea care le dădea raze de soare şi c iripit de zori plecase din mijlocul lor, ducind cu ea lu mina şi cintecul . Oare la laşi n i n gea tot atit de greu ca la poalele Ţuguiatului ? Prinsă in virtejul distracfiilor, se ma i gîndea, oare, la el fru­ moasa castelană de la Drăgoşeşti ? Sau, d i n roiul fluturilor care îl dădeau tircoale, se v a fi găsit vreunul, cu aripile poleite, care s-o facă a - Şi uita rătăcirea de o clipă ? Mare fu bucuria tînărulu i cind unchiul său ii repetă cuvintele Muşei, acea reinnoire a legămîntului de veşnică iubire. Henri Parrocel se crezu dator să comunice acest lucru şi mon­ seniorului. Om cinstit, el 1111 putea să ascundă părintel u i simţămin­ tele nezdruncinate ale copilei. Arkip Rosetti îşi încruntă sprîncenele la această veste. Fruntea i se innoră şi atunci cind guvemorul Muşei il informă de indiferenta pe care domnişoara noastră o arăta curtezanilor ei de la laşi. Calimahul era frumuşel, deştept, pl in de farmec, dar, din pă­ cate, î i plăcea prea mult vinul şi vodca şi, mai mult decit vinul roşu şi vodca albă, ii plăcea masa verde. Ocrotitoarea şi pefitoarea lui, Săftlca Paladi, sora boierului Arkip, căuta i n zadar să-I apere, să-1 laude, să-I infofolească : i se punea in cale, mereu, apriga cumnată a fratelui ei. Coan a Marghioala Roz noveanca strica doar cu o vorbă ce d regea i ntr-o zi cuscra dom­ niei sale. Voi a cu orice chip să-I înlăture pe urmaşul foştilor dom­ n i tori calimahi, ca să scoată la pret pe Săndulache Ghica. Săndulache Ghica era intr-adevăr mal potol i t decit celălalt vlăs­ tar domnesc ; băiat serios, modest, cinstit, trăgindu-se dintr-un şir intreg de voievozi, ar f i f.ost un sot potrivit şi un hospodar cuminte. Unde pui că mai E"ra cărturar şi stihuitor 1 Lucrul acesta, in acea vreme, era ceva de fală , nu de ocară, ca mai tirziu. Oare Dumitraşcu Vodă Cantemir nu fusese şi el om al condeiu· lui ? lnsuşi cra.iu l polon Ioan Sobieschi n u stihuia şi el ? ŞI ind. dihuri romineşti, pe care vestitul rege le făcea aflindu .se i n gazd!ll. la flişte boieri moidoveni :

Nice casă, nice masă, Nice dragă jupineasă 1 Poet, poet bietul Săndulache, dar avea zece ani mai mult decit celălalt pretendent ş i lncă o dată virst a Muşei. Nici frumos n u prea era sirmanul. Mlrunfel , adus din 59ate, cu u n cap prea ma re pentru llptura lui firavă , cu salba ceea de barbă neagră sub fata rasâ cum se purta şi Mi)lail Sturdza -, n-avea nimic care să farmece o copilă romanţioasă. Chiar dacă n -a r li fost Gaston la m ijloc şi unchiul sublinia cu tărie că de Gaston nu poate li vorba -, suava, u n ica odraslă a Roseteştilor n·ar fi putut să-şi consacre tînăra şi minunata ei viafă unui exemplar redus de umanitate. Henri Parrocel vorbea ca din cărţi, şi tonul său savant impresiona adinc pe Arkip Rosetti ce-şi prindea frumosul cap i ntre de�etele ine­ călimară, ca şi cum ar fi vrut să late şi-şi cufunda privirea in scoată din fundul ei i ntelept răspunsul la intrebările ce.l ingindurau şi cărora el singur "'" le putea găsi răspuns. Ca un trAsnet din cerul senin al iernii căzu vestea că domnita a fost răpită la laşi, pe in noptate. Coana Marghioala Roznovan, mătuşa, prin mamă, a Muşei, tri­ m ise, chiar in noaptea aceea de pom ină. trei oameni de credinţă unul dintre ei era argatul care fusese legat de tî lhari - să incu­ no�ti nfeze pe boier de cumplita intimp lare, iar al treilea, llieş lm­ puşcă Vrabie, rămas l a laşi după pl ecarea domnului administrator. Cei trei slujitori nu ştiau decit at it : o sanie cu patru cai, două sănii cu doi cal şi cu vreo zece i nşi se opriseră in fata casei dinspre Copou , ridicaseră pe măria sa duduita, lăsînd in prag pe coana Mar­ ghioala, care tocmai voia şi dum neaei să plece, nevrind in ruptul capului să lase copila singură i n mina hotilor. Nu trecu mult de la venirea celor trei soli cu vestea rea şi iată sosind la Drăgoşeşti alte două sănii, cu patru paznici inarmati, care o aduceau pe coana Marghioala. Caii lumegau de atîta goană. Cumnata povesti boieruiui cum se întîmplaseră lucrurile, şi cel de la agie bănuiau că răpitorul era un tinăr boier leah, pan Sta­ nislas Zalomiţchi. Polonezul acela venise de citeva :tile la laşi, trăse:>e la hotel de Petersburg. Era frumos şi bogat, zvirlea bani cu nemiluita, petrecea cu lăutari şi bea vin spumos frantuzesc. Avea multime de cufere şi de lăzi, trei sănii , opt cai şi speriase tirgul cu avujiile lui. 9punea lumea că a venit in cetatea de reşedinfă să-şi caute mireasă. _ Un ceas mai i nainte de a li răpi t pe Muşa, fusese primit cu mare alai de către domnitor, căruia îi dăruise o sabie turcească in­ covoiati, cu mine rul bătut in pietre scumpe. Plecase de la hotel spunind că va cobori spre Roman, dar s-au pomenit cu el sus, pe deal, şi-a luat prada şi dus a fost. Arki p Rosetti rămase năucit. La aş a ceva nu s-ar l i aşteptat in vecii-vecilor. Ciinduri negre il ciuguleau ca nişte corbi. Nu ştia ce să mai creadă, nu-şi mai putea inchipui nimic. Chemă pe Henri, pe Gaston şi, cîteşi patru, cu Roznoveanca, se sfătuiră pină noaptea tirziu. Nici o lumină nu se arăta. Nici o veste nouă nu venea. Cine er a acel boier leah ? De unde ştia de t i nereţea, d e frumu­ sefea, de avuţiile Muşei-? Unde va fi dus- o ? De ce n u venise el i n ­ suş�. l a Origoşeşti, s-o ceară ?

27

Aşa se frăndntau cei patru, in biblioteca boierului, tot aşteptînd să audă clinchet de zurgilli, si mai soseascl o sanie cu veste noul, veste bună. Dar noaptea era IntunecatA, tlcută şi pustie. Toate fe­ restrele satului din vale era u stinse. Alteori mai tremura cite un o­ pait. Acum nimic. Singurătate şi tăcere ca la un Inceput, ca la un slîrşit de lume. . In vreme ce Arkip, Marghioala şi Gasto n îşi frimintau sufletul, i �i tot storceau m intea ca pe-o cirpl udli, doar va izvor! ceva, mu!iu Henri clătina din cap şi-şi spunea in sine a lui : - Straşnic cavaler, acest Stoeniţă 1 S-a ţinut ele vorbă 1 Acum trebuie să fie la schitul despre care mi-a vorbit, daci nu cumva e J:e cale si-1 fure şi pe Gaston ! Providenta să-i lumineze cărările 1 incheie boierul pe - Nu, această situaţie este intolerabilă 1 frantuzeşte, aşa cum, de altminteri, vorbiseri toată seara. Va trebui �ă plec eu însumi ! Da ! Ştiu că mă voi umili ducindu·m ă la laşi, dar n-am încotro ! E vorba de viaţa celui din urmă vllistar rosetesc! Mă voi înfătişa la palat. lui Mihalache Sturdza, să-i cer fata Inapoi, s ă puie toate străji le, toate poterile si mi-o aducă 1 El e răspunză­ tor ! Sub ochii lui a fost răpită copila ! Să-mi răspundă el cine este acel polonez care i-a dăruit o sabie de paşă ? Cum de 1-a lăsat să faci asemenea faptă alături, chiar, de palatul domnesc ? Ce fel de pazi are Moldova ? Boierul se preumbla de colo pînă colo, minios, strigînd, bătînd cu piciorul în podea. - Nu monseniore 1 il Intrerupse Henri Parrocel. Nu este de demnitatea excelenţei v oast re să se umile ască in taţa bospodarului, nici măcar să plece la laşi. Mă voi duce eu 1 Nu uitati, monseniorc, că eu am ficut parte din armatele lui Napoleon, l-am urmat in mai multe campanii. M-am luptat mai crunt cu viata decit inlljimea voastră şi, fără s ă mă laud, cred că am dus la bun sflrşit toate în­ sărcinările pe c are mi le-aţi dat ! Tonul cu care vorbise administratorul era atit de ferm, încît stirni increderea şi recunoştinta boierului. Un val de nădejde ii încălzea inima şi i-o răcorea. Minunat om, acel Parrocel, care-I scosese din atîtea Jncurcături 1 Ce s-ar fi făcut fără el ? Cine i - ar fi administrat şi sporit averea înlocuind vechilii necinstiţi sau incapabili, vinzind la preţul cel mai ridicat grînele şi vitele numeroaselor sale moşii ! Unde va fi găsit un dascăl, un preccptor mai minunat ca e l , c-d re să infrumuseteze mintea ş i sufletul adoratei copile ? Admiraţiei şi gratitudinii pe care o purta de ani îndelungaţi bo­ ierul omului ·său de incredere, se adăuga acum o mare afectiune, şi afecţiunea aceasta se revărsa şi asupra tînărului secretar, m�.potul aiJmirabilului său administrator, guvernorul, părintele spiritual al Muşei ... Bietul om trebuie sa fi fost tot atit de indurerat ca şi el de această stranie disparitie ! E drept, nu părea i nfrint, copleşit ca ta­ tăl însuşi, dar un fost .,grognard" al lui Bonaparte n-avea dreptul să se arate copleşit 1 Cu atit mai mult creştea Parrocel în stima şi dragostea patronului său. Aşadar, domnul administrator va porni chiar a doua zi spre l aşi, tăgăduind că va trimite cite doi emisari pe zi, la Drăgoşeşti, cu in­ formatii noi, cu rezultatul demersurilor 1ltute pe lingi Vo4l. Va cere o grabnici intrevedere principelui domnitor. Se va interesa de originile şi situaţia ,acelui Stanislas Zalomifchi. 11 va căuta plni Jn

28

gauri de şarpe 1 11 ya găsi 1 11 va smalre prada 1 Monsenlorul si aibi nici o griji ! Cel care n-ar fi ştiat ce ştia masia ciocoiul ar fi hlnuit - şi cu drettt cuvint - el acele aslrarlri elocvente porneau din firea lui de om de la sud, d in fanfaronad a rascon ului, care nu-l părăseşte nici in anii Wtrinefii. In fond, ,,pirintele spiritual al Muşei" nu vedea l impede ce urma să faci, dar ştia un lucru, şi acesta era cel mai important : copila fusese ripiti de st,eRitl şi se răsea acum in adăpostul unl'i monu

��d

.

In aşteptarea unui alt eveniment - ridicarea lui (jaston de că­ tre haiduc (şi acest eveniment nu trebuia sl-1 gisească pe el, pe H enri Parrocel, la Dră goşeşti ) - va pleca la laşi, va face anchetele figiduite. va trimite vest� de dooi ori IJe r:i şi va intretine speran­ tele stăpînului. Deocamdată, la drum 1 Porni cu trei sănii şi şase puşcaşi. Primejdia lupihn pindea la fie\:are .:otituri, la fiecare des­ chizături a cimpurilor t roienite. Luase cu el şi pe llieş. Nu atît ca să-i fie într-ajutor. lscositul vlnător Impuşcă Vrabie şi Prinde Păstrăv nu trebuia sl se afle pe moşie, sl-i miroasă ceva, cînd oamenii lui Stoenită vor răpi pe Gas­ ton Bine i nflşurat in şuba lu ngi, cu picioarele in c!Eme bllnlte, in­ fipte adinc în paiele ce acopereau fundul saniei, domnul administill· tor porni de cu zori spre l aşi, urmind să schimbe caii o dati la Mi­ rosliveni şi a doua oară la Sandomira. Tăind zăpada pe urmele lisate de şinele care o mai cllcaserl în ajun, el închise ochii şi se gindi, cu oarecare remuşcări, dac:l jocul, preflcitoria aceasta erau treabă l:ll rată. l şi lnşela stăpînul, care a­ vea atîta incredere In el şi n -ar fi bănuit niciodată că toate fuseserli puse la cale de credinciosul său atotimputernicit. Dar mustrările d� cuget il mai pă răseaa cind îşi cumpănea vina : - La urma urmei, ce este rău in fapta mea ? fireşte, m-am gin­ dit, in primul .rind, la fericirea nepotului meu. Dar de aceasti fericire se va împărtăşi şi copita drari tut11ror. Gaston e 11n băiat bun, in­ teligent. Va pregiti tovarăşei lui de vlată un vi itor strălucit in me­ tropola lumii. Nici un rfticulesc, nici un calimah nu va putea s-o facă fericită in aceeaşi măsură. Pîni la ce punct avea boierul drept de a-•i tertfi copil a pentT11 un tron imaginar ? Faptul ti-I era pă­ rinte şi o inzestra împărăteşte o - ajungea s-o mărite cu sila cu un ,,m care n-ar fi izbutit niciodată sl-i cîştige inima. Cită dreptate avea Stoenifă cind i-a spus că bătrinii nu pot intelege dragostea din­ tre cei tineri ! N-are nimeni dreptul sl se împotrivească unui elaft al sufletului . s.i zdrobească visul şi viitorul unei perechi flcate, parci, Inadins, să ducă povara şi bucuriile vi etii laolalti. Nu. Henri Parrocel făcea bine ce făcea. Va veni o zi cind însuşi boieral kldiTitnic va vedea că e mult mai bine aşa. Va fi şi el fericit, împreună cu Muşa 1 lnsenînat de aceste rinduri, împăcat cu sine tnsuşi, guverno­ rul domnişoarei noa stre se pomeni căzind ia afte ginduri, de rind ul acest a ceva mai negre. Oare acel Stoenită Vodă, hoţ de cocJra fi, pe deasapra , fif&ll, acel stanislas Zalomitchl (fiindci ripHorul nu putea fi altul !), era el cinstit făcînd ce ficose ? Nu furase, oare, pe fata boierului pentru

29

el insuşl ? Nu va cere pref lmbelşugar penlru riscumpărarea ei ? N u '' a merge ş i m a i departe : Să şi -o faci sotie, d e voie d e nevoie. ca să moştenească uriaşa a vere a Roseteşt i lor ? 1 Nu, nu se poate 1 Ar fi prea mare ticaloşia 1 I n ima şi adinca lui cunoaştere de oameni ii spuneau bătrînului oştean ci acel primitiv, acel plunaş al codrilor, care pusese atita căldură, atîta mist ică t ransfigura re apărînd pe ma· ria sa Zimbrul, impăratul Moldovei, acel semizeu sll vestru, pe care el însuşi, Henri Parrocel i l prociama�e un cava ler, Stoenit ă VodA. n u era I n stare să-şi trădeze fratele de cruce ş i să rivnească atit de sus şi pe asemenea căi. Aşa se frămînt a . in zborul saniei, om ul de i ncredere al boieru lui. Goana cailor, vintul rece rare-i biciuia obrajii il scoaseră, ince· tul cu incetul, din acea funingine de ginduri. Se opri numai cHeva clipe la Miroslăveni, ca să imbuce ceva, in vreme ce se schimbau caii. Apoi o luă iar la drum. Ajuns la Sandomira pe innoptate, petrecu acolo o noapte. iar in zori, cu a lţi cai, porni spre laşi. La laşi n-avea nimic de aflat, nici o ştire, bună, rea, de dat ce­ lor de la Drăgoşeşti. Trimise om la conac cu o scrisoa1 e lunri. i n care povestea tot ce se ştia in tirg despre acel nobil polon, de care n -a uzise nimeni pînă atunci. Vesti pe boier că a obtinut o audientă. pe a doua zi, la hospodar, cărui a ii va cere amănunte despre leahul care-i dăruise o !>abie turcească. Va ruga pe măria sa să porunceasc ă urmărirea şi găsirea fugarului şi a gingaşe! prăzi. Henri Parrocel avusese grijă să ia de la Sandomira n blană de samur, cumpărată, cu vreo cinci ani i n urmă, d e la un negustor grec care călătorea spre Lember g. Blană de pret, vrednică de un domnitor. 1-o va duce lui Miha lache Sturdza plocon din partea fostului vistier, strlinepotul lui Antoni e Vod ă Ruset. In seara cind vrednicul admini strator scria monseniorului acel lung răvaş, la Drăgoşeşt i se petrecea altă ciudăţenie : citiva ţărani d e l a curte povestiri buimlciţi boierului ci au văzut niş te strlini cu feţele acoperite, care intraserl nu se ştie pe unde. i n grădina boie­ reascl, care apoi au pătruns in pavilionul in care locuia domnul Parro­ celu tînărul, pe care. scotindu-1 din casă, I-a u dus pe sus. şi du�i au fost cu el printr-o portiţă din zid care n u se mai deschisese de ani de zi le. Străinii aceia tineau pistolul i n t ins şi strigaseră aşa : - Smirna 1 Să nu se mişte unul. să nu scoti unul o vorbulită, că-i zbor scăfirlia ! Şi duşi au fost, cu prada cu tot. Ctnd află boierul aceasta, se apucă iar cu miinile de cap. Coana Marghioala parcă - şi pierduse mintile : cădea I n genunchi in fata ta­ blourilor din bibl iotecă, luînd u - le drept icoan a Maicii Domnului, şi se rug a lor, se ruga reg i nelor, cavalerilor in zale şi episcopilor zu· grăvitl numindu -i Preeistă şi Sfinte Nicula ie. - Şi domnul Gaston nu s-a impotrivit. intrebi boierul, n-a căutat Să scape ? Unul dintre argat i , uitindu-se la ceilalti, indrlzni să răspundă ; - Domnul Gaston, săracu'. se zbătea, se smucea, dar n-avea cl' să Iacă : il legaserli bine, ii vlriseră In guri u n şomoiog şi I-au tîrît în zlpadl, ca berbecele la tăiere r._ Toate erau adevlirate, fireşte. dar acei oameni ai curtii care ptl­ vestlseră boierului Intimplarea nu "i-au spus - fiindci nu ştia11 nici

30

el - el hotul de Stoemtii

era in lruntu nliviilitorilor, el el pltrun­ sese cel dintîi in casl şl-i arătase lr1ncului celui tinlr o hîrtiufi pe care scria : "Vino 1 Muşa"

Conul Arkip n u mai ştia ce sl fad, pe .c i ne să dea vina, pe cine sll pedepsească . N u s-ar fi m i rat dacă I-ar fi răpit ci nev a pe et în­ suşi, din iatac, noaptea sau ziua in amiaza mare, din bibliotecă. l n 1rase spaima in miria s a. . . li fierbea sin Q'ele i n vine, ii golea inima, i-o umplea, 1-o i neca şi iar se trăgea , c i nd im purpurindu-i fruntea netedă şi cind lăsindu-i chipul al b ca al unui adormit intru Domnul. In sfîrşit , găsi cine er11 vinovatul in toată intimplarea aceasta. Trimise sl i se aduci din fundul Q'rădinii pe Avedik Cricorian, birbierul şi meşterul lăcătuş al conacului. Acesta sosi i ngrijorat foarte, neştiind ce se intimplii, fiindcii nu era zi de slmbătă, obiş­ nuita zi cind venea să reteze din barba stăpînului şi să - i tu ndă pă­ r u l d i n urechi. Rimas singur cu armeanul, conul Arkip, d in dosul biroului, i l străfulgerl cu privirea : - Cum se fa� ci portiţa din zid s-a putut deschide ? Avedik nu infeleg�a. - Ţi-am lhat-o- n griji 1 Nu fi-am dat pe m in i toate portile, toate uşile, toate clantele, toate ziivoarele, toate cheile, toate broaş ­ tele, toate fîfinile şi toate d escuitoarele ? Cum 51e face că portija d i n zid, care era zăvorîtă ş i astupată de zece a n i , de n u s e mai gindea nim�ni la ea , cum a putut fi deschisă şi a lăsat să treacă hofii ? Cine a deschis-o ? Pe măsură ce vorbea, boierul îşi scotea unul cite unul pe i nde­ lete, inelele din degete şi le punea pe masă. Acest ritual, bine cu­ noscut de supuşii măriei sale, era semn de bătaie. Pălmuind u-ti su­ puşii, măria sa n u voia sii-şi zdrelească degetele lungi şi albe, cu piele subfir�. Bietul Avedik mai gustase de citeva ori din asemenea paparl şi se pregătea si-şi ia tainul şi de rindul acesta, cu smerenia cuvenită. Intr-adevăr, n u - şi scosese bine conul Arkip cel din urml i nel. din degetul cel mic al m iinii stingi, că fncepură să ploul palmele pe o­ brajii l u i Cricorian şi să duduie pumnii pe sub fllcile bietul ui meşter. Boierul il plesne a şi -1 inghiontea stimpări ndu-şi . in felul acesta, nă­ duful, iar Avedik inghitea şi tăcea . lşl cunoştea stlipinul. Ştia că după ce pedepsu oamenii cu bătai a, măria sa avea mustrări de cu­ get şi- i despăgubea . Se vor împăca peste două -trei zile, cind m eşte­ rul bărbier va veni să-I ticlnească din foarfeci. in jurul urechilor, 'i si!-1 măgu lească vorbindu-i de tinerefe. Răcor:ndu-sc şi suflînd greu după ch e lfăne11ia tras ă armeanului, conul Arkip Rosetti il dădu afară, încunoştintîndu-1 ci va pune gea­ lati să-i taie capul şi s·ă i-1 trimită la Erzerum. Apoi se cufundă i n ­ t r-un j il ţ , î şi prinse tîmplele i n palme şi porni s ă l!"fndească, si facă legăturii între rărir�a Muşei şi a lui Gaston.

( Urmare in numărul viitor)

311

Economisili timp şi bani cumpărînd cămăşi gal a �;onfec \ iona te. Modele rou ri etc.

noi

di n

poplin,

zefir,

tcsături

in

ca·

De VÎl\t.!lre la toate magazinele de gal anterie.