CPSF_042 Victor Eftimiu - Pe Urmele Zimbrului (6)

VICTOR EFTIMIU

PE URMELE ZIMBRULUI ..

*

..

...

*

*

Coleefi� J'ovestiri ştiinfifieo-fantastice· 42

1847. Henri Parroce1 (administratorul boierulul moldovean

Arkip Rosetti) Il determină pe nepotul său, Gaston, aflat la Paris,

si

viziteze

Ţările

Romîneştl.

U nchiul

11

ispiteşte

.:u

perspectiva unei extraordinare vinltori de z:imbri, dar gindul său tainic este de a-1 lnsura cu frumoasa rului.

Muşa, fiica boie­

AJuns la Drlgoşeşti, Gaston ciştigi simpatia Rosetti ti devine secretarul literar al acestuia.

lui

Arkip

Muşa se simte atrasi de romanticul oaspe şi ii propune să se căsătorească. Arkip Rosetti insi, care plănuia ca fiica lui să fie căsătorită cu un viitor domn al tirii, hotărăşte îm­ preuni cu mătuşa Muşei, Marghioala Roznovan, plecarea fetei la laşi, ale cărui receptii o vor face si-şi uite iubirea. Pus la cale de Henri Parrocel, Stoenită - căpetenia unor haiduci - răpeşte pe cei doi i ndrăgostiţi şi li ascunde la o mănăstire. Smulgînd consimtimlntul boierului Rosetti, Stoenită o re­ aduce pe Muşa acasă.

CARE VOR APAREA IN COLECTIA .,POV ESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE"

LUCRARI

Nr. 43 - "Atolul Fakaofo" - povestire 1. Efremov (traducere din limba rusă).

ştiintifico-fantastică

de

Nr. 44-45-46 - "Duelul mut" - roman de aventuri de D. Szllagyi şi M. Cirloantă.

oopertă·descn DEM IONESCU

(Continuare din rtumărul trecut) Ca să se împlinească voia mariei sale, Gaston şi Stoenită mal rămaseră o noapte şi o zi la Ciupercani, stind de vorbă multe şi marunte. Ce-şi vor fi spus, ce va fi intrebat căpetenia de haiduci şi co va fi răspuns frlncul cel tînăr să vă povesteascl tălmaciul lor, llieş lmpuşcă Vrabie. . In cartea sa de amintiri, Gaston Parrotel va inchina un capitol lung celor douăzeci şi patru de ore petrecute, lmpreună cu voievodul ţiganilor, intr-o mică şi uitată monastire bizantină din muntii Moldovei. Capitolul acesta va li o replica la noaptea din peşteră, cind prinsul străin, prin blindetea şi larmecul său, cucerise intreaga ceată de lotrl, In cap cu Sălumia - muma căpitanului. Tot aşa ii ajutase atunci să se descurce Jlieş lmpuşci Vrabie, a cărui limbă frantuzească, eliptică şi plini de pitoresc, dar mai puţin primitivă decit a algerienilor, mai bogată in vocabular şi, uneori, de-o corectitudine impresionantă- se vedea şcoala unchiului Henri -, Gaston şi-o notl in memorie ca s-o consemneze in opui viitor. Insotiti de cei şase paznici călări, cu puştile gata să tragă in haita ce le-ar fi Ieşit in drum, cei doi tineri şi cu llieş ajunseră la Miroslăveni. Petrecură noaptea acolo. Dimineata mai sosiră opt ortaci de-ai lui Stoenifă. Căpetenia de haiduci avea oamenii lui prin toate satele, prin toate conacele. Putea ridica oricind sute şi sute. lndrăznet şi darnic, lşi păstrase toate legăturile cu tinereţea de pe pămînturile boierului Rosetti şi ale altor moşieri. La cea dintîi chemare erau gata sa-I urmeze cete mari şi multe. Le trimitea vorbă prin tot felul de pristavi tăinuifi. Cu patrusprezece păzitori. care puteau înfrunta orice poteră, orice vrăjmaşi trimişi cu gind rău impotriva lrate\ui său de cruce, porni Stoeniţă Vodă spre Drăgoşeşti. Urmărit mereu de slujilorii stapinirii, temindu-se de vînzări, de capcane, de vicleni a oamenilor, feciorul Sălumiei îşi inchipuise că şi taică-său, boierul, uneltea ceva : umbla si se dezbare de ginerele nedorit, trimitlndu-i citiva plumbi din umbri. De aceea, fără îndoială, il despărtise de domnita Mărioara să n·o nimerească şi pe dumneaei, cumva, vreun glonte slobozit la in­ căierare sau trimis din desişurile inzăpezite. Har Domnului, insi, nu se intimplă aş.a ceva. Drumetii ajunseră cu bine la Drăgoşeşti, cittre amiază.

3

.:.e anlinse masA mare, cu bolerul în frunte, cu domnişoara noas­ trA, cu Marihloala Roznoveanca, cu domnul Henri, cu domnul Gaston, cu Stoenifă Vodă. Conul Arkip era voios. Bătu din palme ti strigă glumind : - Sli poftească şi marele dragornan al curtii, prea-c:institul llieş lmpuŞc:ă Vrabie ! ... llieş se aşeza şi el, cu mare smerenie, cam pe la coada mesei, şi petrecură de minune toti. Coana Maqrhioala se bucura şi nu prea de sfîrşitul acesta bun al întimplărîlor: gindul dumneaei tot la Săn­ dulache şi-1 purta şi nu-şi dădea seama că . ospăţul acela era un adevărat praznic de logodnă... După masă, boierul, in loc să se �ulce, cum il era labietuJ, chemă la e1, in bibUotecă., rind pe rind. pe administrator, apoi pe· rechea Gaston-Muşa, apoi pe Stoenitii. Pe Henri Parrocel îl tinu putin. li strinse miinile, ti imbrltişi ca pe o rudi ce era sl-i fie aproape cuscru -, apoi, rcluindu-şi rangul, sporit de acela de viitor principe al Moldovei, comunid. administ,atoruhti dis,oziţlUe ce urmau a fi luate. Henri Parrocd, in picioare, parcă mai modest ca pină azi, asculta şi îşi nota. - Ne vom pngăti de plecare spre Paris. Miine te vei duce la laşi să iei coetact Ptme-Je la dispozitie cu tineretul aemultumit. orice sumă de care va fi nevoie. Vei spune surorii mele, Săftica Paladi, că domnişoara e bine sănătoasă la Drăgoşeşti şi că in cu. rind va pleca să se loioclească acolo cu un tiaăr din cea mai îealtă aristocraţie franceză. Nu e nevoie să se ştie, încă, numele tinărlllui . Imi vei comanda la croitorul hospodantlui dteva riltclarl de haine după ultima modă; tot aşa spiUJe-i Sălticii să-i croiască meşterifele doamnei Smaranda toaletele de car e va avea nevoie Muşa la Paris, plnă-şi va face acolo altele. Cum vom lipsi o lună-două, p oate trei, dă ordinele necesare vătafilor de la Miroslăveni şi de la alte conace din drum. Administratorul general al domeniilor roseteştl se înclină, ieşi şi trimise în bibliotecă pe Muşa şi pe Gaston, car e intrafă impnună. Fără să spună un cuvint, cei doi tineri îngenuncheară In fata mon• �eniorului, ii prinseră fiecare cite o mini, i-o slrutarl. Conul Arkip ii ridică şi, zimbind printre lacrimi, te săruti

c.reştete!e...

- Dr,gii mei copii, în curînd Muşa Jmplineşte eptsprezece ani. Pentru actst eveniment, i-am făgăduit Parisul. Imi voi tine făgă· duiala. Vom face nunta acolo. Citesc In ochii voştri fericirea. Şi eu �înt fericit, dragii mei. Făgăduiti-mi, însă, de pe acum, că veţi în­ deplini anumite lucruri pe cafe am si vi le cer acolo, spre binele vostru şi al viitorului familiei noastre r Cei doi tineri ridicară ochii spre el surizînd şi inclinară capul, in acelaşi thnp, in semnul unei supuneri totale. - Şi-acum, mai e ceva. Si ştiti că feri cirea voastră o datorati, în primul rînd, lui Stoenifă Vodă, care a fost print domnitor peste Prin curajul lai, prin dragostea zeci fie mii de paria ai Moldovei. pe care v.o poartă, el a grăbit această logodnă, dorită cu atîta în· flăcărare, Să-i fiti recl•noscători. Să-I iubiti ca pe un frate adevărat. Eu îl •oi socoti de azi incolo ca pe al treilea copil al mea. Aş.a. �ă-1 r;ocotifi şi voi. E un cavaler şi un gentilom. Siî nu vi ruşiflatf

erfgtnile hal llllrile ti de trecutul alu, e&I'II!CUIII Fematllc f aurlse 111onsetit erul. Dar acest .-oievod al tita ailor po� �neJţ hri slnre �Mhl. SI na •l atinţi dad., ltdr-o "Ulii si, va avea - raare

4e

nwg hl

principatwl Meld«Wei J

lariişl înclinară fruntea, surtzlnd fermecător, cel doi htclrlgestiJj, care n.aveau nevoie de recomandările bunului lor plrinte ca să-! iubească pe haiduc ca pe un frate adevărat şi să-i f ie recunoscători pînă la capătul zi l elor•.• *

• •

Celni din urmă li veni rindul haiducului. - Mi-o făcuş4, mi; St(Kmţă t - O făcurăm, miria ta!

Numai si fie intr-un ceas bun, băiatule t Intr-un ceas ltun va fi, măria ta r Dar fări tifllirie nu s-ar fi putut, omule ? Nu s-ar fi l'utut, măria ta 1 Cui i-ai semănat tu, diavole, de eşti aşa de aprig? Cui îi stmănăm toţi, miiria ta, z'im1mslui Mo1dovel, lmpăra­

tului nostru 1

Şi păunaşul codrilor străfufgeri cu pr1v�a pe boier, pe care-I cutre:erii un fior din cr eştetul capului pînă in gen unchi . Se sim tea înflăcărat şi m i n d r u. Veacuri lun gi treCfau prin el şH înălţa u. - Fiule. să fii vrednic de bourul Moldovei şi de Moldova ta şi de neamul 1iiu rusetesc ! Al vostru e v iit orul ! Eu voi pleca, î mpreu nă cu fratii t ii i Gaston şi Mărio2ra. Ne du ce m să-i cunonăm în tara frincului. Tu vei ramine a i ci, de pazi!. Nu vei mai duce nici o grijă. Vei avea bani destui. Reped�-te la Bucureşti să-ţi schimbi dnu1, obiceiuril e şi portul. Iti voi da sc ris ori către ti neri i de acolo care pregătesc răzmeJ"iţn. Vei sta in rindurile l or şi-n rindurile celor de la laşi care vor să răstoarne stăplnirea nemUostivă şi s-aducă drep· tate ceklr oblditi. Te vei chema pan Stanislas Zalomiţchi-Rosettl. Aşa te vor şti toţ i de a z i in:olo 1 Dar să te laşi de haid u c i e 1 Tovarăşi i ti-I păs­ trează, dar pregăteşte-i pentru mal inalte ispră vi l S pune-le că le dau pămînt !a toti ! Să-şi ascundâ nintele şi p i stoalele, să le scoa tă numai cînd va fi nevoi e, cind le vei po runci tu, hat m an al r ăscoale i . Imi făgăduieşîi ?

- Iti făgcidt!iesc, măria ta, dar numai una să mai fac, să mă răcoresc. Pe aormă mă las de prădăciuni. - Spun e ! - Nu mă pot a r ă t a lui Sofultea, voievodtd din Ţara Romînească, fără sabie. Sabia pe care mi-a incins-o la brîu cind m-au făcut şi pe mi n e voievod peste Moldova. Sabie turcească, măria ta, bătută·n pietre !:cumpe. Se inYoise cu un pa şă să i-o dea. Mi-a luat-o Miha­ Iache Vodă, de Ja laşi, cind mi-a dat carte de iertare. N-aveam in­ cotro. Eram in mî na lui. Dar nu mă las cu una, cu d ouă. Am si ard eu pa l atu l domnesc şi am să i-o iau. Aceasta făcînd-o, alta nu

mal fac!

- Nu. Aeeas.b să n-o faci , Stoenită 1 Vom răscumpăra sabia 1 e lac91J1. li vom da cîte p ung i va cere. Dar nu te mai pri­ mejdui. fln�e: pungi le astea. ,\m să·ti mai dau şi altele Inainte de Vod1

5

plecare. lngrijeşte-te de maică-ta. fă-i adăpost bun, unde vei crede de cuviinţă, pe moşiile mele. Spune i să m i ierte. Si te duci la dumneaei şi să-i spui ci boierul ii slrutl mina şi o roa1ă să-I ierte. Amindoi, conul Arkio Rosetti şi păunaşul codrilor, aveau ochii plini de lacrimi. -

CAPJTOLUL X V

A doua zi, lucrurile se petrecură ca şi cum nimic nu s�ar fi i� tîmplat... Erau iarăşi cîteşitrei la lucrul lor, intrerupt prin plecarea domnişoarei noastre. In vasta incăpere a b:bliotecii, in lumina searbădă a dimineţii pline de ninsoare, in pllpîirea buşteanului din cămin, care arunca văpăi roşiatice pe cadrele aurite şi pe legătura de piele roşie, cu litere săpate-n aur, a cărţilor din rafturi, conul Arkip, Gaston şi Muşa continuau punerea in ordine a letopisetului Moldovei, in care boierul amestecase povestea Drăgoşeştilor, amintirile şi reflecfiile sale persona: e Cei doi tineri lucrau �u spor, într-aripafi de idila care luase o fntorsătură atit de prielnică lor. Nu-l mai frămînta neliniştea iubirii nemărturisite şi îndoielile viitorului, care li se înfătişa acum senin, luminos, plin de toate bucuriile lşl treceau o foaie după alta surizîndu·şi cu drag, infiorindu.se de cite o atingere, voită sau nev oită a mîinilor care purtau manu­ scrisele monseniorului. Acesta, aşezat la birou, conducea lucrările. impăcat, in sfîrşit, cu desfăşurarea evenimentelor, cu perspectiva zi!t>i de miine. Gîndul că va fi hospo�ar al Moldovei îi întrecea toale preocu­ pările de pînă acum. Tot mai mult se cufun da in aceastli hieratkă beţie, reluind argumentele excelentului său administrator, in care, şi de rindul acesta, îşi punea toată increderea. Va izbîndi şi acum, bravul domn Henri. aş a precum îi reuşi�eră toate întreprinderile pînă azi. Viitorul işi desfaşura cele mai optimiste privelişti. Călătoria la Paris lua o nouă însemnătate, o mare însemnătate politică. Cu aju­ torul revolu ţ io narilor francezi şi romini din metropolă se va realiza r ăstu rnare a lui Mihail Sturdza. Unnnşul h1i Antonie Ruset ii va lua locul. Dacă se vedea voievod pe el însuşi, boierul nostru urca în grad şi pe cei ce-l inconjurau. Liniştit de prezenfa Muşei, după o atit de dureroasă absenţă, işi putea da drumul fanteziei. Trăia o euforie necunoscută pînă acum. EraJ,tmagnanim cu toată lumea. lşi orga­ nizase şi viitoarea curte. Henr, Parrocd va fi primul consilier. Din Stoenifă va face dpetenia oştirii, marele hatman al Moldovei. Pe llieş lmpuşcă.... Vrabie îl va numi mare maestru al vînători lor dom­ neşti. Toti şi lbate erau mari. Marchizul Gaston de Parrocel îşi va adăuga la numele patronimic: şi pe acela de Bourbon, devenind astfel Gaston de Parrocel-Bourbon. Dacă va fl nevoie de acea dinastie atrăină pe c:are o cereau unii entuziaşti moldo-valahi, sătui de atitea Cllmpetitil autohtone, burbonul lui Arkip Rosetti era la îndeminil. Curentut era favorabil. şi la laşi, şi la Bucureşti, unui suveran ..•

,

frar.cez. In ruptui capului nu trebuia adus cine ştie ce printişor german dintre aceia care se imbulzesc să acapareze tronurile mki1or ţări europene şi să-şi scape familia ·de sărâcie prin exp1oatarea a­ cestor ţărişoare. Ca majoritatea boierilor moldoveni şi :nunteni, Arkip Rosetti era pentru o dinastie franceză. Ţările vecine Ungaria şi Polonia fusesera şi ele spornic guvernate de urma7ii regilor Franţei. O dată cele două principate reunile su" auspiciile domnitorului Arkip Rosetti. acesta va face gestul mărinimos ai abdicării, lăsind tronul ginerelui său, strânepot al lui Ludovic al XI V .lea. Dacă unirea nu se va putea înfăptui, şi Gaston de Bourbon va fi chemat la posturi inalte in propria-i ţară, măria sa avea la în­ demînă pentru voievodatul Moldovei pe intiiul său născut, marele hatman Stoeniţă. fnfiat, crescut cîţiva ani in străinii.tate şi bine educat, feciorul Sălumiei va face sa i se uite originile materne �� zbuciumata-! tinereţe. Prin curajul, inte\igenţa şi fascinaţia pe care o exercita asupra oricui il apropia, beizadea veritabilă, moştenitor al uneia dintr\! cele mai mari averi moldoveneşti, cumnat cu un ministru puternic al republicii franceze, cel care strălucea 'la laşi ca pau Stanislas Zalomiţchi va străluci şi ca hospodar şi voievod ill ţării lui Ştefan, a lui Răzvan şi a lui Antonie Ruset ! Muşa, draga copilă, cel din urmă vlăstar al unui neam străvechi, va fi soţia unui ambasador francez sau prima doamn;i a Principate­ lor Unite. Dar domnişoara noastra, deocamdată, nu se gîndea la asemenea măriri. Era fericită să fie logodnica omului iubit, fericită că va vedea şi va cilători cu trenul şi el va ajunge in acel Paris, pe care-I cunoştea atit de bine din· cărţile cu patimă citite, din romane:e lui Alexandre Dum-as şi ale lui Honon� de Balzac. Va vizita pen­ siunea de familie unde era găzduit Pere Goriot şi va admira pala­ tele luxoase ale fiicelor lui. Era fericită Muşa să vadă măcar o dată, chiar de la distanţă, pe poetul "Lacului", protectorul drarului ei Gaston, pe Alphonse de Lamartine şi pe Victor Hugo, şi pe Balzac, şi pe Alexandre Dumas, şi pe Alfred de Musset. Nu-l venea să creadă că oamenii aceştia trăiau aievea, că umblau pe bulevardele şi-n restauAtnte!e cetăţii ca toti muritorii şi că i-ar putea cunoaşte vreodata, ea insăşl . Se gindea să le ducă, pentru soţiile sau fetele lor, o ladă intreagă de cămăşi ţărăneşti din pinză topită, înflorate cu arnici roşu, cu ibrişin galben, ii cu mînecile lungi şi grele de atitea cusături şi inflorituri verzi, vişinii şi portocalii, marame de borangic instelate cu scînteioare de aur, fote şi opinci - aduse toate, domnişoarei noastre, tocmai din Ţara Rominească, din Muscel -, veşminte pe care Muşa ·te-ar fi diruit lor cu mare drag, ca o mul­ ţumire pentru desfătarea, pentru clipele de încîntare pe care aceşti poeţi şi povestitori i le diruiseră, la rindul lor, in pustietatea plină de vise şi de doruri a Drăgoşeştilor. Va călători cu trenul! Nu-şi închipuia cum arată această născocire a vremurilor noi ... Cum pot acele căruţe cu rotile de fier să Junece pe şine, filră să cadă şi fărl să fie trase de cai, numai prin puterea focului, cărbu­ In sfîrşit, va vedea şi ea această minune a nelui şi aburului ! ,·e.tcutun . Ştia, c�e· pe acum, fiecare Joc pe unde vor trec-e in drum spre Paris.. ,·

·

Vor ieşi cu săniile prin bariera Păcurari, vor ajunge la �oio­ la Mihăiteni, apol. la vama din Sinăuţl , unde e hotarul dintre Moldova şi impărăfia austriacă. Acolo se vor da jos din săniile lor şi se vor urca In harabalele nem$eşti, care ii vor duce la Cemăuti, apoi la Colomeea. la Stan;s­ lau, la Sambor, pe urmă se vor opri la Przemysl, unde Incep stilpii inalfi, legaţi tntre ei cu sîrmă şi prin care sîrmă oamenii puteau vorbi Intre ei, prin semne, la mari depărtări-· Va cunoaşte astfel Muş.a o alti mare niscocire a mintii omeneşti, de care, ca şi de tren, Jncă nu se pomenea in Moldova: telegraful De la Przemysl vor trece prin luoslau, Przevorsk, Rzessow, Tamow, Bohnia, de unde ii adusese o mătuşă nişte pahare de sticlă colorată, cu reliefuri de lnreri şi de păsări şi pe care scria, la mijloc, lntr.e rhirlandă de trandafiri M.R., adică Marioata Rosetti. Apoi se vor opri la Cracovia, unde se află vestitul Wavd, cu Din acea înălţime vor vedea minuuata mormintele regilor poloni. privelişte din vale, tăiată de apele Vistulei. Acolo, la Cracovia se vor urca in tren 1... De-acolo, trecind prin Breslau, străbătind Germania. vor ajunge, in sfîrşit, in Parisul vi­ surilor el! Şi-n vreme ce �.u�a se minuna de telegraf şi de locomotive, Gastoa se gîndea că va revedea Parisul, mai fericit de cum era cind il părăsise... Va fi mindru să arate prietenilor săi frumusefea de mireasă pe care o aducea din Ţara Zimbrilor... Ca un inviorător se reintorcea în marele oraş, unde-şi petrecuse adolescenta şi primii ani ai tineretii, băiat sărac, in goana· după pîinea cea de toate zilele... Nu va mai alerra din redactie în redactie, nu va mai vina bogătaşi pe care să-i insoţească la vinătoarea de lei, in Africa. Va putea să-şi vadă liniştit de munca lui scriitoricească şi de activitatea politică in umbra marelui său palron Alphonse de Lamartine. Nemaiavind grija zilei de miine, ii va fi mai uşor să se consacre acestor chemări, să-şi facă un loc de frunte în lumea luptătorilor penlru libertate şi, Jn acel.lşi timp, să arate sotiei lui adorate minunile vietii pari�eoe, muzeele, monumentele, reprezentaţiile de operă, de teatru, de balet, magia prestidigitatorilor, focurile de artificii, jocul de ape de la Versailles. O va duce la cele mai fastuoase recepţii, intrecindu-se s-o uimească, s-o incinte, intr-un cuvint, să-i dea fericirea de care era vrednică acea copilă bună şi cuminte. pe care o smulsese elin pustie­ tăţile Carpaţilor ... Zilele începeau să le pari nesfîrşite... Monseniorul, Muşa, Gaston şi unchiul Henri erau la fel de nerăbdători să plece cît mai degrabă, fiecare impins de alt e năzuinte, tot mai calde, tot mai inalte; Pa­ risul de departe n chema, îi vrăjea, il dinamiza. Henri Parrocel se reintoarse de la laşi cu toate comisioanele făcute. Trecură sărbătorile Crăciunului. Viscolul se potolise. lată şi Anul Nou 1848... Va indeplini acest an sperantele tuturor celor ce rivneau, de-a lungul şi de-a latul Europei, o lume nouă şi mai !tună, o schimbare din temelii a societătii, o prăbuşire a vechilor aşeză­ minte? Va mai rămlne pe tronul său regele Louis-Philippe, printul Mettemich şi despotul de la laşi, Mibalache Sturdza ? Sau va trece fi acest an şi toate nădejdile se vor amina pentru 1849 1 Mari şi neprevăzute sint tainele vieţii 1 DcOC"Ilmdatii, să ne pregătim de plecare, slf plecăm! şani, apoi

8

fu t ri m isii vot"bi t lrluror arendaşifor şi Yitafilor ele 111eşif ci l.lt lips a domnului Henri Parrocel socotelile vor fi date lui paa Stanls­ Ja . c11noscut oamenilor sub numele de Stoeniti Vodt, care se lm­ pkase t11 stă p î n irea şi ca măria sa boieru l . Şi, pe o frumoasă zi de iarnă, la 8 •anuarie 1848, • cloua ri de SHatut Ion, a t reia r:i de Boboteari, porn i ri ale llloaă siaii cu p atru cai. armate de alta mare, tăr ăn ească, 1n care erau merinde pentru lloierii ci titor i '' pentru cel doaizeci de paznici dlări, u­ menii lui Stocnită Vodă, care în so ţeau pe mări ile lor pfnă la Siralutl, unde se afla graniţa Moldovei cu împărăţia. rn dimineata seniri de ianuar, sub cerul albastra, stfclos, in soar�le care ficea să scinteie miriaclele de steluţe din troienile ne­ s fîrşite ale cimpiilor şi ale pădurnor de brad. ia :nonul z:argălăilor, care improşcau dinchete de argint pe argintul nimetil or, cele trei sănii mari .şl cei două�i şi unu de că l ă reţi Uiau nesHrşitele in'­ tinsurf, albe pini-n zarea vioric. Aburi c al zi şi nechez:llri voioase se înălţau din caii care scormoneaa şf spullleTau zăpada ca cepitefe. ln fru ntea dlirilor săi, Stoeniti Vodl se alAtura cind unei silni i , cind alteia, vorbind cu cei dinăuntru, mtlndH·ft o macbe de deal, o clopotnijă depărtată, funrurile unui sat în care se petrecuse, cindva, o poveste de haiduci e. fn cea dinffi san ie se afla conul Arkip Rosetti, împreună cu Gasion Parrocel.

La plecare, boierut se codise mult gindiTtdu-se pe dne să ia Un gă el Cel din t i i gind fusese, bineinţeles, să stea alAturi de iubita sa copUI, Muşa, llsind In a dou a sa nie pe ad minhrtrator lmpreunli

cu nepotul său. Dar i se piru că ar da dot·adi de oarecare asp dme despitrţlnd iar pe bietii copii, care se iubeau şi se doreau aflt şi care ar fi fost atit ele fericiti să fie tmpre ună pe aceste drumuri inzăpezite, sub azurul de cleşt ar inghetat al zilei d e !arni, in minunata l or

plecare spre marele lima11 aJ vir(il. Pe de alt ă parte, orientaluJ care mai dăin ui a în 9Dflebrl boieru­ l uJ , omul prejudecăjllor religioase şi sociale, nu admitea să lase

singuri, în văzul

tuturor, doi tinert pe care nici preotul, nici auto­ ritatea laică nu.i binecuvîntase încă. Nu erau depărtate nici vremurile, nici locurile unde miri; nu se cunoşteau, nu se vedeau pină-n ziua cununiei! A sta tnsă, el, părintele. cu l ogodn ica tinărulul, lăsînd pe acesta cu unchiul, i se p ăre a omului delicat, care era, totuşi, monseniorul, că şi-ar mntni oaspeţii socotindu-i lncă aişte strlini, nişte sub­ alterni. "Eu, stăpînul, sint cu fi ica mea, iar voi, subal ternil e r şi străi­ n ilor, stati voi int re voi 1" Aşa ceva nu se putea 1 Şl.atunci conul Arkip socoti că Nu 1 pe toată lumea, măgalind în lucrul cel mai b un , care ar împăca acelaşi timp pc ceilalti trei, era să aşeze pe Gaston Ja stinga lai, ia r l\tuşa să călătorească alături de dragul e i profesor, unchiul iubi­

tului el

.

Porniri si11iile, deci, pe miRUnafa zi de ianuar, in plesnetr de b ice, in nechezat de cai şi clinchete de zurtiJii, aiiiPfind linittit•l peisaj meldovenesc cu •n Mare zvon de sărtlăteare. Erau fe riciţi cu toţii, Inviorat de aeru l pur al dimineţii, în ve l it

9

In şu"a lungă şi grea, cu căciula de sa111ur i.1fiptă bine pe urechi, bt)ierul se simtea mai tînăr şi mai multumit decit toti. Pieptul i se uml\a de bucurie, de ceva nou, necunoscut. 1 se părea că are două­ zeci de ani şi că porneşte In haiducie. Pe mlsură ce se depărta de posomoritul castel de la Drăgoşeşti, inim a li zburda, singele ii bătea mai repede In vine. Rihulla uşur at ... De ce povară scăpase? Nu ştia nici el. Cine·l impiedicase pînă atunci să se simtă liber? Doar el era stăpinul l Nu trebuia să as­ culte de porunca nimănui t N u l putea Impiedica nimeni să facă tot ce doreşte. Atunci de ce se simţea descătuşat, mai voios ca nici­ odată? Poate unde era Inconjurat numai de tinereţe... Toti cei din jurul său, afară de administratorul Parrocel, aveau mai putin de treizeci de ani, iar freamătul lor nlvalnic il cuprindea şi pe el. Plesnete de bice. Cătune şi păduri lăsate In urmă. Cind trecură pe sub dimbul care urca spre schitul Ciupercanilor, Stoenită trase de clplstru pe Zmeurel, armăsarul cel negru furat bo­ ierului, şi-1 apropie de sania unde era conul Arkip şi cu Gaston. - Măria ta, zise Stoeniţă rizind şiret şi arătînd spre pădur.!a ce ascundea turlele clopotnitei... Măria ta, spune·i lui frate-meu de cruce că acolo, la schit, la Ciupercani, l-am tinut eu zălog pe dum· nealui citeva zo:e ! - Afuri:oitule 1 li răspunse conul Arkip rizind şi el. Tilhar afuri­ sit 1... Nici sfintele locaşuri nu le laşi In pace 1 Stoenită trecu la sania unde era domnlta cu ruvernorul dumnead şi·i spuse acestuia : - Musiu ciocoiule, spune. domnifei d acolo, la schit, la Ciuper· cani, am ţinut-o zălog pe dumneaei citeva zile 1 M•şa surlse, multumiti, induio�tl să revadă, măcar de departe, prin amintire, locaşul unde trăise atitea ceasuri fermecltoare... li era dor de maica Epifania, de cllugăriţe, de surori, de aşternutul alb, de liniştea schinoviel, de mirosul gutuilor şi al levănticăi ce plutea in odăile calde, proaspăt văruite, ii era dor de pîlplitul candelei ce lică· ru.sub iconostase... Va mai veni, da 1 Va mai veni pe ateste locuri 1 -

* *

*

lnnoptase bine cind au ajuns la Pricazna, un alt conac boleresc, unde urmau să petreacă noaptea. Era o zidire veche, care aduna, pe vremuri, pe vînătorii oaspeţi. O înclpere larră, boltită, cu un cămin uriaş, primi la masa lntinsă pe cei mai bine de treizeci de drumefi. O ştafetă pornită din ajun vestise pe logofătul Pricaznei să pregii· tească ospăţ de sărbătoare, că vine boierul cu mare alai. In lumina flicliilor se aşezară toti, In frunte cu miiria sa, la masa lncovoiată In chip de potcOC!vl. Toate buniitltlle pămîntului veneau şi p lecau pe tivi de argint : piini mari, albe, calde, purcel copti, curcani indopafi cu castane, şolduri de mistret sărate şi afumate, rate fripte, caş moldovenesc in suluri din coji de brad, plăcinte cu mere, cozonaci moldoveneşti inalti cit trei cluce de mare dregător ... Se desfundau .ploşti şi butoiaşe cu vin ariimiu de Cotnari şi i:U

]0

vin nevu de Nico�şli, turm1t din dni mari de argint infiorat in potire de ar.rint inalte şi cu fundul aurit... Un singur oaspe nu se Infrupti, la Inceput, din bunititlle revlrsate şi acest nedreptăţit era marele hatman al vinltorilor, bietul llieş. In vreme ce se perin:!au sub «hii celorlalti şi le treceau prin mîini şi măsele hllcile de carne friptă, lui llieş li puserl inainte un taler de lemn, mare cit roat• carului, iar pe acest taler, mai s.l n-o vezi, o plsirică friptă, o vrabie sfrijită, la care mai-ma�le vinli.to­ rilor rămase cu ochii holbati. Dar îşi didu seama foarte curînd li nu este decît o glumă a boierului şi atunci, u si prelungeascl gluma, făcu inainte pe prepelicarul încremenit în fata pitpalacului din mi· rişte. Şedea aşa, cumltrul, bleojdit, în vreme ce oaspetii ceilalti,. că­ rora conul Arkip le flcea semn si se uite la talerul cu pricina şi la ltleş, se puseră să rîdă pe seama vinltorului semet, care începuse a-şi uita porecla ,. lmpuşcl Vrabie", şi voiau si i·o aduci aminte prin acea pi!islricil friptă. Hotul de llieş se bucura in sinea lui de acest semn şugublt al bo· ierului şi, ca sa-i fie pe plac, se schimonosea Inainte, spre hazul în· tregii adunări. Aşa făcea şi cind il bătea ori numai ridica mlria sa mina să-I lovească: ii trtmurau genunchii, işi holba ochii, prins de o spaimă nebună, preflicută. Ştia ci minia boierului va trece curind, el se va preface in ier­ tare şi în voie bună. - Da' nouă nu ne dai din friptura dumitale, jupîn mare, drago­ mane ?· îl intrebi, din capul mesei, conul Arkip, a cărui veselie cu­ prinse pe toti. - V-aş da, măria ta, cum să nu vă dau '1 Numai si-mi dati şi miriile voastre si gust oleacl din cele bunlUăti ! Şi, la un semn al stlpînului, trei bucitari se repezirl la llieş c11 tllvile intinse, de nu mai ştia pirdalnirul ce copan şi ce aripă si 1111Î aleagă. Cam aşa se petrecură toate în acea searl, spre incintarea Muşei, singura femeie din tot acel ospăt, spre a cirel desfătare măria �a orinduise glumele şi cîntecele tovarăşilor lui Stoenifă. Cintară haiducii tot felul de doine. Unul zise din caval, iar trei jucară o comedie, cu Galifa, cu turcul şi cu ovreiul, din vremea rînd făceau p.: păpuşarii prin tîrgurile moldoveneşti. Gaston lşi amintea peştera de la Izvorul Zimbrului, recunoştea in insotitorii de azi pe cei in mijlocul cirora petrecuse o noapte neuitată. cînd. fusese prins de ceata lui Stoenită şi dus în acea scor­ bură de pia1n1. Acum, pe chipurile arse de soare şi de vinturi ale haiducilor, in ochii lor adinci, cutreieraţi de flllcări negre, jucau aceleaşi văpli ro· şiatice, aceia.şi şerpi de foc care fîşneau, in peşteră, de sub ceaunul \Tăjitoarei Salumia. Cite lucruri frumoase, despre drumuri depărtate şi o nunti de poveste şi inăltiri pe altare şi amvoane. îi descintase in ghioc buna figancă, muma voievodului, a fratelui slu de cruce ! fa1ă-1 acum di n nou in mijlocul aceloraşi oameni, de rindul acesf1 to:varli�l de dr11m, paznici credincioşi plni la moarte. Cu 1c.eleilÎ ginduri bune se uita la ei şi boierul rusetesc. La ,plt�e:llrt-, le şpusese liecliruia cit pămînt le dăruieşte şi unde. lncălzit

11

de Cotnarul arimiu şi de sinrete ner ru al vi i lor de la NicoreştL el ft hdlşura C1l priviTi pirinleJtl, n �in4ea si-1 ad11ne de pe d ru. url şi sl-i faci oştem de pad ai palabdui domnesc. Oamui 11irU. cllitl In foc, oameni de credinţA, rldkafl din riaduJ multimu ohidite. &u$• tia ii trebui au lui ciud va cîrmui Moldova după o lere noul, mal

omeneasci." Atti 1otri, care nu de biae se flruse ră lotri, cceşteau in miutea lui ca nişte dlpitani de oaste. Cipltani de oaste li va tace. In mij· locul lor se simtea intinerit, uţe1it. hi arunca, o dată C1l po veri l e trecutului, cele noul cojoace ale babei Dochia. Cită deosebire inire aceastl tinerete \nfloritl şi marii dr egăt ori , l mbitrlniţi laainte de v reme, ai divan ului de la laşi ! Moşnegi pre flcuţi , lacomi de mlriri şi de blnet, neavi nd alti griji decit si.şi sporeascl sau si - ş i mă. nince moşiile, si se imlJrace cu b1lnuri, antirie şi bri uri cit mai impopofenate, si-şi aduci din Damasc şi din Stambul dreSJJr i şi si-şi parfumeze bi r bi l e , sl-şi ascundl zbir· mirodenii, ca muieril e, citurile sub al ifi i, s ă se l aude, si se linguşească între ei, ţinînd ascuns sub caftan ju npiu l cu care îşi vor lovi, la nevoie, prietenul cel mai bun. Ploconeli fi pupăt uri , i m brătişă ri şi l acri mi de dragoste. )uri­ minte de credinţli, botezuri, incuscrirl, - toate acestea nu-i impie­ dicau să se plraKl unii pe alţii, să.şl ia pămînturil e cu japca, să se jefuiască la j ocul de cărU şi si pună mina pe slujba rivnită de altul cînd ii era celuilalt lumea mai d ragă. � De toate acestea işi aducea aminte fostUJ m ar e vistiernic şi se scutura de scîrbă..• Lucrurile vor trebUi să se sdlimbe 1 Cu aj ut or u l cărturari lor, sprijinit de mul ţime, va pune rînduială nouil, va tăia şi va arde putregaiul care copleşea Moldova şi vor pregăti, cu toţii )Mialtl, o ţarl bogată şi curată, pentru marea zi a unirii cu lralii de peste Milcov. Noaptea se făcea tirzie. Buşteni i din cămin se prăbuşeau, �e stingeau , împrăştiind mireasmă de păd ure tînără. Fumul adia ca un zaimf d e răşină. Oamenii erau obositi. Inainte de a-i tri mite Ja cul­ care, boierul voia să le dea tu turor un semn de dragoste, si le arate dărnici a ma ri ei sa le. - flăciilor 1 strigă el din capul mesei, de la mijlocul potc:oavei, r idicî udu - se in pic ioare. Toti ceilalti se ridlcari in picioar e şi ei. - flăcăilor 1 Am mincat, am băut şi ne-am veselit. Acum să ne hodinim. d m.line dimineaJl pornim Iar la drum. M.am gindit să vl las clte o amintire fiecăruia dintre vot Voievoade S toenl ţă, pri. rneşte această cană de pret şi aceste două potire de argint , să b ei din ele vin roşu, cu maică-ta, Să!umia. Firtaţilor acestora ai tăi, care au poroit să mă l nsoţească ş.i să mă păzea scă plnă la hota rul Moi· do\•ei, dăruiesc fiecăruia dte un potir, care se va chema "potirul de argint al căpitanilor"-· Că-i voi face căpitani pe toti. la inapoierea mea din cele străinătă!l ... Dă-mi o pungă de galbeni, do!Jlnule admi. nistrator. Dafi-vă-ncoa, băieti J lată, vi pun fiecăruia c i te zece gal· benl in potir. Să-i !uafi şi să.i cheltuiţi sănă to şi 1 Să-I ascultaţi şi să-I urmaţi pe Stoeniţă, că e vrednic să vă fie căpiian. Să s tati de veghe toti, si vă răspindili prin sate � să spu· nefi tuturor să fie gata pe ntru ziua de mîine !.•. Aşa, b ăieţ i ! Să-mi trăiţi 1 Un cocoş cîntă in curte, pu ternic ca o trîmbiţ ă şi acel cucuria-u

.,.._...._ aoaptea ca e c:he�&& re ti ca an r.ls.p&�!Li a d us boieru&ui. d i n depiirtlri, de lume necljitl. Cei dollkeci fi •au tie UiMi JMară CMpele de &r�t p banii de aur , dlilliM ti zvirint&u-şi dcialile hl tavaaul beltlt. Clciula -• 11e �rillse hltr-11 a C4Jrn biiltl ia perete, pri n� alte cipiţlnl lle cerii fi • .Msfreţi. f.-tă lulaea se b���:ura, .afari IUIDla i de dom­ nu l Henri Parrocel , care, de ciudi şi de 5Upărare, îşi muşca m�o�stata cinnâă .. tansă. Dă.rwicăa iiPlellU IMi il t�bcise. Ntl u Jaa nl îJ �ru r.iu, ci senio­ ria sa avea destui. Dar i se rupea inima si vadi ri sipiadu-se comoara Pricuai, aca .erviciu cu tr-ei căni ti doa.izeci ti patna de pocale de ..,. •lit la ..... cu t"eliefwi de rhid&adR de trandafiri şi capete de serafimi, a�mpir..t, pe vnmuri, d e el ia5uşi, clamAu! Parroc:el, de ta un � :lnaaiia, � waea dia V.ihw şi sp����ea c.ă aceie cupe fi c:illi atu� la masa rerehQ Poaiatowsk.y, al Pol.oniei . U tocf1l!sţ_ �. că era ndli • &ftU acel tacim, se rhfiţase la oapele impă­ rlUeşti. I l p lă ti se cu bani grei demnul a4ministr.ator. Se llliaMea cu �. nepreţllit �. � va spori ,Ur.im.U.. I iamiUei Rosetti..• Şi­ acum, i ati-1 aruncat la cele patru vinturi, printr-KD flest J�ŞUratic al �plauhi 1 C.. • zatu� --. ca asta !1_. De ce să dea letriler toc­ -i cupele ran:, al ciror � All·l ,_elloll tfi, e căror kumuete u-o puteau m ă rt u ri si ? ! Se con5411a, iasă, domni f» arreoel ta rindul că la reilllearcerea •n Paris v a .,.._ ritsc .. ra ele la fieca.l'e 4i ntre oamenii lui Sto­ etftţă, JH)tir cu potir, pli.tillda-lle ol'idt şi llirMind fiec.ăr.uia, in schiml!, dte dodspreace palt..,e ft .cristal colora t, cu v eder i de .catedrale şi �cani, all uee 4i• Boenlia sau, ck II18Î a proape, de la lkllmia. Mîhnirii, supărării, durerii do!BII uhti alkniaistr.ator se adău�a. poate, faptul ci ��eel _",-quit, acel princiitr eer"icia de .ar�int va lipsi din RStRa nepetal ui sia Gas�a. din patrimoniul vi itDarei familii Par1'0oet, al nepefitor 'i al striuepoţilor.- l..aeiti ii era , deci. �ărarea. Dar -• ci uta să btdrepte răul ! Nu se putea să nu-l indr� 1 Ar 1i fost 'Prima hdrinl'ft'e a o1nulai isca&it, c:are era acel vîntură-lume 1 Mai supărat decit domnul Heltri. incepu &ă tie domnul Rosetti lnsuşi ... Fumul generozităfii ş i al vinului risi.pindu-se, conul Arkip se riRCea i11 pat şi 11u putea si doarmă, poate diu pricina ospifulu i prea îmbelşuga t - se ttezvita&e de aceste mese bogate seara - şi, mai muft, poate, la -gindul daniei necumpănite, � care a flcuse lotrilor. "Te-ai prostit, boieruft! 1 te-a i năucit !" - işî spllftea el, in tor­ clndu-se cînd pe o parte, cînd pe a It a. Adormi intr-un tirziu, oftind di n greu, figiftrin ...-şi el na se va mai lăsa tîrît, în vecii-vecilor, de asemenea nechibzuite ri&ipe.-

CAPITOLUL X V I A dua zi dimineata porniri La dnHD, C IUli mabmuri, c u totii. A.juaseră, după două zile, la hotarul Meklovel, la Siniuti Acolo, i n hanu l lai japiB l!leflCU. u s L itv a aul, Mierul porunci si se reînno· iască ospă t u l de la Pricazna. De data aceasta, insi, ou mai erau IMmitiţile, tăviJe şi potirele de argint de la conacul diP. "i nătoare. Mincară mai JDUit .peşte sărat şi 13

c-arnuri alumale, din merindele aduse de la Drigoşeşti, ceea ce le spori o sete straşnică. Jupin Herşcu avea vin bun, cam acrişor, dar după atlta sărătură � afumătură luneca pe git ca · mustul cel dulce al toamnei. In zori, conul Arkip şi însoţitorii slU se despirtirl de Stoenită şi de cei douăzeci de tovarăşi ai acestuia, precum şi de llieş lmpuşcă Vrabie şi de ceilalţi slujitori. Cele trei sănii luară drumul întors, şi călătoria pe străine melea­ iuri incepu In diligenta Inchiriati numai pentru ei patr.u şi pentru calabalicuTile lor. Acolo, aflindu-se laolaltă, vorbiră in voie de cite şi mai cite. Noroc că nu erau zăpezi mari şi putură si-şi vadi liniştiţi de drum, oprindu-se in popasuri di nainte hotărîte şi schimbind poştalionul. Din tirg in tirg, ajunseră cu bine la Cracovia, vechi oraş cu bise­ riCI multe, cu monumente şi cu amintiri sacre neamului polon. Se suiră pe dealul Vavelului, unde e palatul şi catedrala străveche, cu mormintele falnicilor regi de odinioară. - Cracovi·a zace sub călcîi austriac, zise boierul, dar va veni curind ziua dezrobirii 1 Citeşipalru călători închinară, în inimile lor, un imn Poloniei eli­ berate şi unite. Sufletul le era plin de-o lnaltă emoţie. Muşa nu văzuse ceva mai măreţ, in tînăra ei viaţă. Mănăstirea Trei Ierarhi, Golia , mitropolia cea noul, ridicată de Inalt prea sfinţitul Veniamin Costache, erau frumoase şi ele, dar nu intr-atlk. Şi-apoi, nu erau clădite pe inllfimi şi n-aveau la poate minunata privelişte a ţinutului tăiat de apele late ale Vistulei. Acolo, la Cracovia, îi fu dat copilei şi plrintelui ei să vadi, prima oară, o locomotivă şi vagoane de tren. Ciudati namilă, vărslnd foc şi fum şi funingine ! - Ce nevoie de atita fierărie ? De ce să cllltoreascl omul cu altii la un loc ? se intreba conul Arkip, căruia această jucărie uriaşă, ca orice jucărie, nu i se părea treabă temeinici. Poştalional ajunge. Nu poate să-I întreacă nici o altă născocire. Te opreşti unde vrei, te dai jos cind vrei, schimbi caii cind vrei... - Progresul, monseniore 1 - Daci drumul de fier şi puterea aburului vor insemna intr-adevăr un progres, atunci mi închin pini la plmint 1 Şi, cu toată asprimea frigului, castelanul de la Drăgoşeşti îşi scoase de pe cap măreafa căciulă din blană de samur şi se închină adinc, cu un suris ironic in barba amestecati. Domnişoarei noastre i se părea că este inci la schit 1a Ciuper­ cani şi visează cite-n lună şi in soare. Pe măsură ce Jnaintau spre inima Europei, zăpezile se potoleau. Ajunseri la Paris pe-o luminoasă amiază de iarnă, flră pic de omit, in adierea unui vint călduţ, care aducea de undeva, de departe, miros de viorele. Acest zvon de primăvară umplea de bucurie inima celor doi tineri, care n-avuseseră parte, pină acum, decit de ploile şi vintul toamnei, de viscolele şi inghetul iernii. Dragostea lor inflorise sub un cer mo­ horit, singele proaspăt care le coldi.a in vine trebuise plnl atunci să taci, si se ascundă ... Iubirea lor o ţesea numai sufletul, plin de indoieli şi de melan­ cGlie, in aşteptare.

.l4

car nu mai e mult şi vor sosi frumoasele zile, ceru• pliu ue soare şi de stele, grădinile pline de flori şi de plslrl clntătoare. E p l i n de lumini azurul senin Alunecă·n zare un nor efemer. Fereastra e plină de cer, Si cerul de păsări e plin, De cî ntece sint plsările pline, Şi toate cîntecele lor In freamătul văzduhului sonor Sînt pline De tine ! Ale cui erau aceste stihuri pe care i le spusese cîndva Gaston ? Ale vreunui mare poet sau ale lui însuşi ? Dacă erau ale lui, insemna cii le scrisese pentru alta, fi indcă, împreună, ei nu văzuseră niciodată un cer sub care treceau ci ntllretii inaripati ai primăverii ... Şi viermele geloziei pişcă, prima oară. inima plini de dragoste a copilei. 11şa rum intr-o zi de toamnă zărise, intre sprîncene, adîndn· du-se prima cută a bătri netii. Dritgostea nu merge fără gelozie. De multe ori, dra gostea e intl.l­ ritli, dacă nu incepe prin a geloziei pişcătură... Fereastra e plină de cer... Nu 1 Să nu ne mai gindim la trecut ... Prezentul e colea, in acest Paris zgomotos, uluitor, unde casele se strivesc una de alta, unde tro· potul cailor şi huruitul rotilor fac să răsune lemnul cu care sint podite bu le va rde le unde mii şi mii de oameni forfotă sub ferestrele marelui hotel, la care au tras şi unde nababul moldav a retinut intreaga jumA­ tate a unui etaj. Era cel mai nou hotel parizl,an, pe bulevardul Montmartre, numit .,Grand Hotel de la Terrasse Jouffroy", acolo unde, cu un an înainte, se tăiase pasaju l Jouffroy, după numele proprietarului terenului ... Ce mult se schimbase Parisul din ti nereţea lui Arkip Roset t i 1 Cu douăzeci şi cinci de ani inainte pe locul unde se ridica acum măreata clădire a hotelu l u i . era o casă locuită de artişti şi de compozitori. Nu o dată, tlnărul student moldovean· vlzuse intrînd, la numărul 10 al bulevardului Montmartre, pe celebrul compozitor Rossini, rlsfă­ fatul parizienilor. Bulevarde, străzi şi "pesaje" Se tăiau pe dărîmă­ turile vechilor şiruri de case, fiecare cu povestea ei, unele rămase din vremea ..Pe![ilor medievali. Se ridicaseră monumente, palate şi statui ... Sub Ludovic al X V I l f. lea. Carol al X-lea şi urmaşul lor nelegitim, Louis Phllippe, regele uzurpator de azi, oraşul crescuse, se rei n noise, se i nfrumusetase. Dar domnul Arkip Rosetti şi domnul Henri Parroce l găseau mai pitoresc Parisul ti nereţii lor. Avea mal mult farmec. Parizienii erau mai politicoşi, in bătrîna Lutetie de altădată. Acum. oraşul se moderniza vert iginos. Plnă cînd ? Pînă unde � Trotuarele nu mai încăpeau de pietoni, străzile nu mai incăpeau de trăsuri. de care, de echipaje, de călăreţi. Era o înghesuială şi un zgo­ mot, un amestec cosmopolit pe care nu·l cuno�cuseră cu un sfert de veac in unnă. pe vremea lui Ludovic a l X V I I I-lea. regele burghez. bă­ trînul frate a l celui decapitat In 1 792. Gaston şi Muşa ascultau cu m a re atentie. Evocările celor doi com,

15

...... aui vlrsteld li lftteresau. desa.ur. dw aaainti rH. llli lmpreslo­ neazi decit 11111:' liltrinJ. Cei thleR it' triieK wlaJ!a cu lateiDitate ; •

veni şi vremea cind, la rindul lor, o vor preface in suvenire. Deoeam­ datl, uau extaziati Ge- as,_... _...olel, infrumusetată de iubirea lor firi amintiri, presati. llinilaara, ca infiaite zboruri In viitor. Dupl un pitrar de vac. K se .a plrea " lor· poate, Parisul, un o raş care se modernizeazl din cUe-a..ri, )ŞI pierde misteru l şi far· mecul, nu mal es te pa.triarllala c:date • odinioară. Acuma, insi, ritmul unanim li se pirea divin, iar locuit.rif enu lem\dtori, plini de poli­ teţe, de spirit de curtouie de acea .,geatilezz a " de care vorbesc ita­ lienii... Cu o mindrie de vechi parizlrni, monsenler.ll şi domnul Parrocel purtau pe tinerii logodnici prin cartierele rimase neschimbate şi evo· cau peis aj ul de acum a n sfert de veac. inlocuit de noile artere, de scuaruri, de clidiri monumentale. CitMI vedeaa un zid nwcecii t, ros • •rem ari, se opreau, tndu­ ioşaţi. Intru IR cite o curte... , admirau o scad cu piatra roasă de miile şi miHe de paşi care o cilcaseri ŞI se pierduseri în eternitate Sub poduri\e vecbi, cargea molco�a acetaşt Senă verzuie a tine­ retii lor ... Necliatite se ridicau catedrala Notre- Dame, turaul Saint-Jacques, domul Invalizilor, palabd Louwe şi noul arc de triumf, din Piata Etoile, spitalul Val-de-Grâce, biserica Sfintei Genevieve, numiti mai tirziu Pa.ntbeGnul, minunata capelă dill curtea Palatului de jus t i tie, turnul Conciergerie, grru de atîtea remernorărl sinistre. In mijlocul Pietei Vendome se ridica, strl l ud toa re. înconjurată de reliefuri glorioase, coloana care purta pe creştet statuia lui Napoleon. In amintirea împăratului său, primul drum pe c.are-1 ficu în Paris H enr i Parro,el ru pelerinajul la mormintul impunător de sub cupola invaJizilor,. •nde odihneau rămăşitele piminteştl ale p rnxnrierului de la Sfinta Elena. Fostul soldat al lui Bonaparte nu vmse încă acel mauzoleu, ridt­ ca.t cu şapte aRi in urmă. Cu adîncă emotie ocoli t i locaşul de veci al om�alui pe care-I urmase in atitea expeditii glorioase, pîni ta de;�as­ trul de la Berezina. Dacă ar fi fost slnrur, ar fi ingenuncbeat, s-ar fi rugat, intr-o pioasi reculegere. Dar incâperea funerară era plină de curioşi care comentau, CII glas tare, arhltectura n�oaumentulal şi povesteau intimplăTl 4\n viaţa invingătorahd de la Arcole, a învinsului de la Waterloo. Tocmai ca să evite orice fel de reflectii, ca să ia singur contact cu fostu l său genera l nu adusese Henri Parrocel aici pe companio.uii din Moldova. Voia ca Intilnirea posturnl cu impiratal său să se intimtJie i ntr-o augustă solltudine. Dar această intilnire de dincolo de vlaţl. in afară de-o emotie adîncă, îl copleşea şi d e remuşcări... lată, colea, in mauJ:oleul uriaş. dormţa omul pe care el il pirăsise, aproape-! tridase, dupii campania ain Rusia. Ca atitia a lţii , atunci şi mai tirziu, îşi abandonase şi el idolul, ca să-şi facă o alti vlată, într-o tari care nu era a lui. Eterna ingratitudine. .. Fireşte, da ci s-ar fi dus in franţa, ar fi triit pribuşirea marelui î m părat, ar ti fost nevoit să se punl In slujba burbonitor, el, fiu al revolutiei de la 1 789. Poate el e mai bine că a rămas in Moldeva. Perspectiu de a servi monarhia restaurată sau pe Louis Phi..•

lippe

il fkea si-şi uite, il consola, Intrucitva. de acea dezertluue dupli i*lnrerea din stepele imiJirlflel mOKcvite. Părisind mormintul hH N apoleon, el vizlti si:Jle domului lnva­

llzilor, pe ai cărui pereti erau atirnate tablourile bJi Jesepb Parrocel AvignOJI reprezentind bitălii de-ale lui Ludovic al XI V-lea. In mijlucul atitor piaze rlorioase, era mindru acum strinepotul, să se simtă la el acasl... Amintirea, mai depărtată, a strlrnoşuJui siu şi a mare�i secol il consoll, îl lortificl, oarecum, 11 ficu să uite părăsirea celuilalt mare suveran al fraoţd. Pelerinajul la do�m�l lnvalizilor fusese, peotru francezul romi­ nizat, CI sărbătoare solemnă. Chiar a doua zi va aduce aici pe mon· senior şi pe Muşa să admire tablourile marelui strămoş, si vadă dia cine se trage Gaston ! Eliberat de emotia firească a acestei vizite aproape reliiJoase, omul de acliune care era Henri Parrocel se arunci din plin ln viata Parisului, începînd prin a duce la croitor pe v iitor u l soeru, pe viitorul ginere : costumele făcute la laşi şi pe care ei Je crez:useră cele mai moderne erau intirziate cu doi-trei ani. Tot aşa toaletele domnifei. Comandari alte haine, alte rocltii, la cei mai scumpi meşteri pari­ zieni. Veşminte de iarnl, precum şi ceJe ce se vor purta la primă­ vari. Ce eleg.ant, ce modem era acum boierul de la Drăgoşeşti, genti· tomul europea� care abia lşi părăsise tichia şi caftanu l de paşă turcesc ! Zvelt, In redingotele colorate, cu paotalonii c.le cu loarea oului ele raţl, bine strln.şi pe pulpe, cu pantofU de lac ascutiţi, cu pălăria înaltă. cu barurile largi, purtînd mănuşi şi baston cu măclulia de argint, conul Arkip Rosetti parcă era de cînd l umea arbitrul ele­ ganfelor pariziene. lşi micşorase barba amestecată şi semăna, acum, cu regele Frantei şi al Navarei, Henric al I V-lea. Contempllndu-i monumentul, pe cheiul Senei, boieruJ moldovean, viitorul domnitor al ţării lui Ştefan cel Bun, dac ă nu şi al Princi­ patelor U nite, se şi vedea statuificat, in viitor, pe malul Bahluiului sau al Dimboyifei. Păcat cil-1 furase hofu l de Stoenită pe · Zmeurel l I-ar fi plicul si fie trecut in nemurire pe acest falnic armăsar negru. Cam acestea erau gindurile şl preocupările mon�enioru lui, pa· ralel cu si ncera dorintă de a vedea revoluţia invinglnd şi ţările romi­ neşti pornite pe un drum de libertate şi belşug. In plină inflorire a tinereţii, a dragostei şi a fericirii, Muşa stră­ lucea In rochiile de · seuă, ia cele de peste zi, in hal atele de interior, ultrapariz iană ca î nfăţişare vestimentară şi prin!esă din o mie şi una de nopţi ca splendoare a chipului şi a mîinilor. Toate privirile se intorceau, într-un murmur linguşitor, si admire silueta graţioasă a acelei tinere străine bogate, ovalul pur al obrazului, paloarea uşor măslinie, faţă de tenul roz al blondelor pariziene, sprincenele negre şi groase, impreunate, deasupra unor ochi languroşi, cu gene lungi, prelungiţi ca migdala, nasul drept şi subtire, gura mică, buzele căr­ noase, roşii, acoperi nd dinţii albi şi strălucitori, git ul arcuit, sinul involt, bustul feciorelnic, mlădii ndu-se pe picioruşele mici şi Inalte. O dată scurse primele zile de incintare, vizitarea muzeelor şi a mon u::1entelor celebre, reprezentatille de teatru, muzică şi balet, res­ taurantele şi confiseriile la modi, monseniorul găsi că e momentul să se pună pe lucru. Incepu sa caute, să se intîlnească şi si petreacă ore întregi, poftindu-i la masă, ajatindu-i cu bani, pierzindu-şl une­ ori şi nopţile, in discatii aprinse, cu tinerii romia.i aflliati societă-

dia

1 7.

t i lor secrete revo l u f lo na re . Vorbeau de viitorul patriei, ai aml nduror principate romlneşfr. Luă conta ct şi cu exi la ti i ruşi, polonezi. cehi, croaţi, unguri, italieni, cu toti cei ce voiau si se scuture de jugul . tarist sau habsbur!fic. In vnm ea aceasta, GISfon activa şi el. Tot mal •uJt lncepea si-şi lase lo!fodnica in compania unchiului ş i să- şi rei-a activitatea publiclstici şi politici. Vizuse, din primele zile, pe Lamartine. I t gislse oarecum lmbl­ trlnlt, preocupat de evenimentele care plreau ci se ap ropie. Marele poet fi animator avea, in acel Ia nu arie 1848. c i nc i zec i şi opt de a n i , dar zbuciumul zilelor şi nopti·le n edo rmi te It ficeau si pari mai trecut. Cel puţi n ace-asta tu impresia lui Gaston. - Am primit scrisorile dnmitale cu impresiile din Viena, Ung ar ia şi pr i ncip a tele danubiene lfi mulţumesc. ln u ltim a vreme nu pru mi-ai seri� 1 ii spuse Lamartine. - SI mii iertati , i l u5tral meu maestru, dar mi s-au intimplat o mulţime d• a venturi, In Carpaţii molda vl. Am fost rlpit in doul rin­ duri de un şef de "andi, care mi-a de veni t apoi a rhanghelul protector. Apoi R1-am logod i t cu o copi lă fermecătoare, o mare adm iratoare a geniului dv., f iica unui nobil şi co!osal de bogat principe moldav, Arkip Rosetti, urmaş al domnitorului Ru5et. Monseniorul soliciti onoa­ rea de a vi fi prezentat. - Cu cea mal mare plicere. E un boier de tipul retrograd ? - Dimpotrivă, ilustre maestre 1 E�te un om cu ve d e ri largi, un democrat In adevăratul sens al cuvintului. A subventionat şi subve n­ tioneazll copios tineret ul revolu!ionar din Moldova şi Valahia. E gata si subvenf ion ez e şi mişcarea noastră. - Perfect 1 Dar dumneata, ca ginere al unul asemenea nabab. surîse Lamartine, vei mai putea fi arhiotantul meu 'il! - E visul meu cel m a i frumos şi aş fi fericit chiar din acest moment să stau la disp ozi ti a dv. ! exclami, plin de entuzla5m; Gaston Pa rrocel. - Ei bine, chiar de miine vei fi secreta rul meu oficial Comunică, rogu..te, monseniorului socrul dumitale, p recum şi adorabilei dumital e logodnice, el le stau la dispozitie. Sint gata 5ă-i primesc şi sl - i sn· ''esc ! Rominii. c el p ufin cei pe care i-am cunoscut, �înt foa rte inte. ligenli şi amabili. Să vedem daci vor şti să fie tot atit de patrioli 1 Gaston Parrocel a leargă intr-un suflet să comunice rezultat u l acestei convorbiri domnului Rosetti ş i Muşei, emotionatli că v a vedea, Îl1 sfîrşit. pe autorul atîtor poeme care o fermeca�ră i n singurătate a &le la Drăgoşeşti. Tatăl şi fi i ca făcură o impresie excelentă asupra lui Lamart i ne . care, extrem d e politicos ş i d e amabil, piru, totuşi, Muşei c a m biUri n şi cam sever pentru autorul unor atit de tinereşti şi de inflăcărate poeme. Bătrînul acela solemn, c u nasul drept, energic, cu gura crispată intr.un surîs amar, cu părul şi barbet ii care i ncepeau să i ncă run­ tească, sl fie oare acelaşi om care s aisese "Meditatiunilt: poetice", .. Armoniile poetice fi reli gioase", din care tînăra moldavi cu noştea atitea pe de rost ? f.lomnita de la Drlgoşeşti nu şi-i inchi pula pe portii francezi decît suh t:hiP'I ' tineresc, cu bărbuta c a st a nie a dragnlni ei Gaston. Lamar-

18

tine o deceptionase. li impunea, fărl indolall, dar nu ca un liric, c a sentimental, ci ca un om important, creator de istorie. li reciti , Lacul"... Ascultind-o. poetul se transfigura, intlnerea. In ochi ii treceau calde efluvii de visare, aceleaşi, poate, care It invl­ luiserl privirile in orele de inspiratie, de creatie a acestui poem ct. . lebru. - Aveti un accent fermecător, o sensibilitate aleasl, o dictiune impecabil! 1 o compliment! amfitrionul, uşor emotionat şi el. Fost- Ju oare traduse aceste strofe in romineşte ? - Da ! rlspunse Muşa, prinzînd curaj. Daci-mi dati voie... · Şi-i declamă versiunea moldoveneascA datorită lui Slndulache Ghica : O, timp, opreşte-ti zborul şi voi, oa re propice Al vostru curs opriti. Lisatl-ne gustarea a zilelor ferice Ce prea curind goniti 1 Mersi ! exclami ilustrul maestru, aplaudind din virful dege­ telor. E de-o 111 uzicalitate latini cuceritoare 1 Talentul şi gratia dv., principesl, dau bietelor mele versuri o poezie şi o savoare inediti r Asemenea lui Gaston, Muşa era intr-al noulea cer. Se implcase cu noua imagine a bardului favorit. La plecare ii oferi, inveliti intr-o hirtie de mitase roşie, o clmaşi tirlneasci de la Cimpulungul muntean, brodatl toati cu ajururl albe, de o mare frumusete şi distincti�. Cămaşa brodat! cu roşu, domnişoara noastră o tinea pentru Alfred de Mu$Set. Cea cu lnflorituri galbene era destinată lui Honore de Balzac. Un costum naţional (marami, le cu scintei de aur şi tivituri albastre, împreuni cu Iota) era pentru doamna Victor Hugo. Lui Alexandre Dumas îi adusese doul pistoale amluteşti, cu mînerul lncrustat cu sidef. Aşa-I vedea Muşa pe autorul celor trei muşchetari : Cu pistoale-A brîu fi cu iatagan turcesc la cingitoare. Lamartine desfăcu pachetul, admiri superba tesătură şi arunci o privire de gratitudine domnitei moldovene, clreia i se piru ci-n ochii venerabilului poet perleazi o lacrimi . un

• •

•

Gaston se ducea în fiecare zi la locuinta maestrului, unde şedea citeva ot e. Apoi pleca fericit si-şi reglsească mireasa, pe nobilul său viitor părinte şi pe scumpul unchi Henri de Parrocel, care bltea Parisul in lung şi in lat, gribit si execute dispozitiile patronului �� propriile sale initiative. Luase contact cu tinerii romîni care frecven ­ tau cercurile revoluţionare şi care se grupaseră in jurul marelui poet şi luptător polonez Adam Mickiewicz. La foaia acestuia "Tribune des nalions" colaborau şi citiva dintre ai noştri, printre care Nicolae Balcescu. Din păcate, atit printre emigranti! polonezi, cit şi printre cei romini, existau neintelegeri. Rareori, oamenii din exil merg totdeauna rc.inii-n mină. Polonezii se certau 1=e �orma de guvernlmlnt ce va li dati patriei

19

l i berale. Unii o voiau republici, altii se gindeau la un regat, in f runtea clruia sl fie pus un descendent al dinastiei Sobieski. Arltip Rosetti se amesteci şi el printre revolutionarii striini, clutlnd sl.i impace. Prin marea lui avere, prin nobleţea l nflţişlirii sale, prin înţelepciunea s-faturilor pe care le dlde11, p(rinteşte, tuturor, reuşi, nu e dati, să aduci unire acolo unde era dezbi nare. In a�laşi timp, ciuta si-ti orraniuze propria familie. - Domnul Parrocel, spuse el intr-o zi administratorului, avem mai multe puncte de indeplinit şi cit mai curind. Te rog să nu - mi rispunzi decit miine, dupi ce vei fi reflectat : 1. CumpArarea de la Roma a unui titlu de marchiz pentru nepotul dumitale. 2. Trecerea lui Gaston la ritul ortodox. 3. Publicitatea, destJre care ţi-am mai vorbit, in jurul originilor regale ale unnaşilor pictorului Joseph Parrocel, deci şi a viitorului lllf!ll giaere. Seara, preceptorul Muşei ( Mup nu trebwa si ştie, inel, nimic), sfituind11.se cu Gaston, gisi el cele trei probleme nu erau uşor de rezol vat. Toati noaptea se glacli cum să prezinte, c u mai multi diplo­ maţie, menseniorului rezultatul convorbirii cu nepotul siu. - Monseniore, am vorbit şi am meditat indelung, aseari, cu scampal nostru Gaston, care nu doreşte decit să incleplinească cele mai mici dorinte ale excelenţei voastre. Sint, insi, oarecare impe­ dimente. - De p.itldi,.� - De pildă : în ceea ce priveşte cumpirarea unui titlu de mardtiz papal, spiritul democratic şi anticlerical al nepotului meu îl tmpiedkl li faci, deocamdati, acest pas. Sintem in preajma u nor evenimente revoluţionare. El s-ocoteşte că gestul acesta, aceasti înnobilare de la Roma, nu ca drează cu principiile unui om al prorresulul, ale unui luptător pentru popor. 1-ar compromite viitorul, ascensiunea în postul la care ar putea rivni in republka de miine. Cunosclndu-1 bine, am crezut de cuviinţă că n-ar primi nici enoarea de a se trage dintr-un bastard al lui Ludovic al XIV- lea şi-atunci nu i.am mai propus sl facem publicitate in jurul idilei pe care străbuna noastră ar fi avut-o cu Regele-Soare. Dar aceasti pub!i­ citate o putem i ntretine fără ca Gaston s.i ştie. M.am gîndit Ja o monografie a pictorului Joseph Parrocel, cu reproduceri ale tablouri­ lor sale. Acest album I-ar scoale din uitare. Cu acest prilej, vom lansa şi povestea idilei regale, cu doamn a Parrocel. Pentru aceasti faptă pioasă, cred ci venerata umbră a stribu nului nostru ne va ierta ... gloria casnic.i pe care i-o vom atribui postum ! . . . i ncheie Henri Par­ rece l, i ntorcind in glumă toată poveste a şi provocind rlsul monsenio­ rului, sensibil la orice cuvînt de spirit. - Cum rămî ne cu couversiunea tlnărului ? - Ga ston este un liber cugetător. Nefiind un practicant, un catolic fervent, nu vede nici un impedime nt ca să îmbrăţişeze religia bizantină ! Refuzul lui Gaston de a deveni marchiz papal avusese darul si contrarieze pe boierul rosetesc. Dar se rlzgindi, spunîndu-şi : - Poat e că tînărul are dreptate. Faptul că nu vrea să se laude cu o nobleţe imaginară dovedeşte ci e un băiat serios. O să-I facem bourbon lără ştirea lui. E bine, foarte bine, că va trece la ortodoxie.

Micar aUI. Eu nu ml mal pot Impotrivi. SlAt i n 81ina 1•. Iar daci m-aş impotrivi, nu m-aş mira să mi pomeMSC la "Grand H9tel • '• Terra.sse JouHroy" cu pirdalnicul de Stoenlţl, să-MI laci dtl şet.le. in iniiiLI Paristdui ! Foa rte bine, domnul Parrocel . F..,tul ci tialral va tr«e la ortodoxk e cel mal iutportant. ln telere şi tlumneata el nu pot si-111 i dau fata de sut� unui utolic, eu, uriB&tul lui Antonie Ruset, care a foii un ll.an pios şi � londM atitea aşedmlate pr.-a­ voalavniu. Celelalte chesti•ai le Y001 diK�� ta roal ti rzi u. Cred el şi copiii, u Ji noi. sint n�ori si face��� acus� cun•nie. Deci. sl ne grăbiR'I f Gaston şi Muşa primirl cu mare bltcu r ie vestea cea bunl. Uedl;atl Henri purcese la facerea tormelor şi, după doul slptămlni, dtapl te, printr. un c eremonia! si•plu şf discret, Gaston Parrocel trecase l a ritul o rtodox. se oflcll, cu mare fast, la capela r11si dia Paris. •nul din martori fiind m are le l'Otf Aiphons e de Lamartlne, cWtoria reU­ eioasă a cetlţea nulu i Ga sto n Parrocel cu domnişoare Maria Rosetfi­ Drăifoşeşti, priocăflesi moldavl şi pasio11o1t1 admi ratoa re a literaţilw francezi. * •

•

Februarie 1 848. Cu t oată asprimea iernii, Parisu l petrece. Foarte pu ţi n i îşi dau seama că ceva fo a rte grav se va intim pla in curind, De ce n·ar petrece Ji cei patru oameni ve n i ţi din Moldova depirtati, ca să s ăr bli tor ea sc ă in oraşul lumină ce i optsprezece ani impliniti ai dom nişo a rei noastre ? Acum, domnişoara no a st ră e doam na Gastoa de Pa rroce l şi-şi trăie.,te l una de miere intr un extaz copiHi resc, ali­ turi de t i n ă rul ei soţ adorat, sub privirile inlăcrimate de lericlre ale monseniorului şi ale bunului ei prece pt or, monsieur Henri, care, de la o nm1e. i nc epe si d ispară, ca să ho in ărea scă singur, cîten ore, in Pari�! adolescenţei sale. Seara cite şi pat ru se reunesc fi se duc la spectacol e, fie la tutnll de muzică, un :le se joacă "Luci a de Lamermoor" sau "Jerusalet�� .. . �

operă ln patrl'l acte de u n tinllr com pozitor italian, Gluseppe Verdi, fie la comed i a franceză, unde, printre altele, au văzut şi o noutate, un a ct fermecător de A l fred de Musset - ,.Un c:aprice". După spectacol av ea u m asă reurvată in loca l u ri le de lux_. Nu d epa r te de hotelul unde locuiau ei, pe-a ce eaşi linie cu , ,Graml H otel de l a Terrasse Jou ffroy", pe .,Buu:evard des ltaliens'', c:olt cu rue Taitbout, se afla vestitul restaurant ,,ca:e de Paris", i nstalat in fostul palat al printului Demidoff. Saloanele somptuase, cabinetele p a r t ic u l are, eleganţa serviciului. priceperea bucătarilor, raritatea vinu rilor ş i distinctia clientelei făceau di n .. Cafe de Pa ri s" primul res taura nt nu numai al metropolei, dar şi al î ntregi i Europe. Veneau acolo figurile cele mai cunoscute ale epocii : scriitori, zia­ rişti şi artişti celebri, oame ni pu� it iti, diplomati. străini bogaţi, fericiti s;l se amestece printre celebrităţile Parisului. lati.Je, f ăcî ndu - şi apariţia, după spectacol, inci lmbujorate de be­ ţia aplnuzelor, celebra artisti Dejazet sau ves tita M-Ile Georres tati � � mai mare cornedian al vremii, Fmierit Lemaitre, U1'11Nlf1\1 lu\ Ta lma. .. Dar omul acesta inaH, usdipv, sobru, cu nas acvitla şi c:u plruJ vUvoi, cine e ? E Hectar BerJ ioz, COBipOzitorul discutat. CORtestat, ••.

21

despre eate unii spun ci posteritatea il va consacra drept cel mai de seamli muzician al Frantei ... Gaston Parrocel arita tinerei sale S(lţii l iecare dintre aceste cele­ britlti, pe care, cu un an-doi inainte, le mai vllzuse pe stradll, prin re­ dactii, la concerte, dar aici, in acest local luxos, niciodatl, fiindcl bie· tul bliiat o-avusese nici bani personal i , nici vreun priete n bogat care să-I invite la un supeu de nabab, printre oameni ajunşi. Trecea prin fata lui ,,Cafe de Paris" ca prin fata unui univers Interzis... Dar flrll mihnire, fării melancofie , firi o prea arzătoare dorintli. Reconstituia, cu imaginatia, viata dinluntrul localului fi aştepta, cu demnitate, ziua cind va putea intra �i el acolo, cu frun­ tea sus. - Dragul meu 1 li spunea Muşa, mingiindu-i mina cu dragoste şi compătimire, neputindu-şi închipui cum poate cineva să fie atit de să­ rac incit si nu-şi permită măcar atîta lucru ... Dragul meu micuf ! Muşa era, fireşte, uimiti, încîntată si petreacă unele seri, după reprezentafiile de teatru, de operi sau de concert, la "Cale de Paris" sau i n alte restaurante la fel... Vinul sp umegitor, care-i i ntepa limba tii nările, acea şampanie gustată din cupele inalte şi subţiri, numite .Jlaute", mîncările fine cu care nu era obişnuită, acordurile discrete ale unei orchestre disimulate, tooletele elegante, efluviile de parfumuri, bijuteriile scinteietoare, - toate acestea o îmbătau, ·o fermecau. Dr. conştiinţa averii ei, posibilitatea de a-şi permite orice fantezie, bijuterii. toalete, echipaje o făceau să privească numai cu admiratie, nu şi cu rivni, toată acea desfişurare de bogăţii. Intrucit priveşte ti nereţea şi frumuseţea, n-avea nimic de invi diat nici uneia dintre splendorile care o înconjurau. Toate privirile, chiar ale femeilor, în primul rind ale femeilor, lunecau într-un suris de admiratie pe fruntea pală şi pe umerii fragezi, pe mîinile aristocratice ale suavei străine. Şi nici l u i Gaston, atît de distins, atît de elegant, cu ochii plini de vraji şi de vis, toată acea societate aleasă n-avea ce tînlr să-i opună ..• Era fericită domnija Mărioara lîngă el, măgulită de ocheadele pe c.are le aruncau dragului ei, de la mesele veci ne, unele actrife sau strălnele ln$ojite de diplomati, care veneau la .. Cafe de Paris" sau aiurea. Intr-o seară 1-a privit mai insistent - şi Gaston a întors capul contrariat - o femeie de o frumusete stranie, cam arogantă. - O cunoşti pe această doamnă ? îl întrebă Muşa. - Personal nu. Dar o ştiu din vedere şi d i n reputatie. E vestita Lola Montes. O cllăreată ... sau dansatoare. O aventurieră. i\ sucit mu lte capete. A făcut multe victime... Acum e metresa ducelui df. • Morny... Ş i Gaston, ca şi cum Lola Montes nu I - ar fi interesat in mod spe­ cial, continuă arătînd pe alta : - lată şi pe biata M-Ile Georges. A îmbătrînit. .. Nu mai are cău­ tare•.. Talent mare d e actriţă n-a avut niciodată. Dar a avut noroc, acum vreo treizeci şi cinci de ani, si-i placă l u i Napoleon ... Fiecare oaspe al restaurantului "Cafe de Paris" avea o poveste. Muşa ar fi vrut să întî lnească acolo, in primul rind, pe Lamartine, pe Victor Hugo, pe Alfred de Musset, pe Honore de Balzac, al cărui ultim roman - ,.Rudele sărace" - îl cumpărase, peste zi, la o librărie din pasajul Jouffroy... Dar ca romancier nu zări, tntr-o seară, decît pe F a u l de Kock, autor de cirfl cu crime şi cu poliţişti , şi pe doi critici, J u les Janin şi Arsene Houssaye, de care auzea prima oari. N-o intere-

sau. I - ar li plflt u t sa vadă al t i oameni•. s -ar li s i m t it mai bine In 11lte pelsaje ale metropolei : mai rnull decit viata de noapte o interesau vechi ie monumente, podurile Senei, editiciile I stor i c e, tare se oglin­ deau in apele verzui ale fluviului... Muzeul , . Louvre", despre care auzise atitea, acel vechi palat al regilor Franţei, unde erau adăpos­ tite comori de artă, a i nsemnat pentru Muşa o mare decepţie ... U.sat în părăsire, l u ve st i t a galerie a lui Appollon, devenită o sală năruită, acoperită de sc induri, cu celelalte sili reci, întu necoase, mucegăite, impăienjenite, ii umplu inima de tristet e. In schimb, o emot i o nă adinc catedrala ., Notre-Dame", despre care află eli fusese clădită vreme de două se,ole . .. O emo ţ ion l , mai ales, acea fără de pereche bijuterie gotică, Sfinta capelli, din curtea Palatului de . justitie. De cîte o ri nu-i vorbise despr e aceasti sfîntă ca pel ă mătuşa ei, coana Marghloa la Roznovea nca : - Fericită e�ti, makă, că te duci şi ai să vezi asemenea minune t Eu aş face drumul de la Ieşi pînă la Paris pe jos numai sli piplU cu ­ tia cu ramura de spini a Mintuitorului ! - Cum ? intreb a s e Muşa. inminunatli ... Cununa de spini a Min­ tu itorului se af lă la Paris ? - Da. Şi virful l a nciei cu care a fost impuns in coastă e tot ac olo , in Sfinta capell. Ramura de spini e inchisi in trei cutii : una de aur, a doua de argint, a treia de aramă. - Zău, tanti ? - Zitu 1 Le-a Incuiat însuşi regele franţei, Ludovic cel Sfînt, după ce le-a arătat poporului... Le-a dus el singur la biserică, le-a pur­ tat cu smerenie, imbracat in haină călug;ireasc ă şi desculţ ..• Desculţă m-aş duce şi eu, maică, in genunchi m-a, tiri pin- acolo, să pipăi şi l ă d i ţa unde se află virful suliţei, cu care a fost impuns in coapsă Domnul nostru Isus Cristos... fi buretele, şi trestia cu care a fost odăpat cu fiere şi otet... şi gi u lgiu ! şi hlamida. .. şi lemnul sfin­ tei cruci. - Şi cum le-a adunat rege le pe toate, tanti Marghiolito ? - Nu le-a adunat el, le-a adunat Impăratul Ierusalimului Baldovin. franţuz şi el. Baldovin al I l-lea. - Şi a sta se petrecea cam pe c i nd, tanti Marghiolito ? - Acum şase sute de an.i. Nemaiavind b an i ca să-şi tie oş ti l e, i mpăratul Baldovin a pus amanet la un cămătar veneţian cununa de spini buretele, trestia, virful suliţei, mantela de pu rpu r ă şi celelalte moaşte . le ziUogea una cite una şi, cum n-avea cu ce sl le rlscum pere de la cămătar. le scotea, tot un a cite una, rege le lu dov i c cel Sfint L-a costat peste trei mi­ pinl le-a adunat pe toate intr-un singur loc lioane de franci. Bani din vremea lui, cu alt ă putere decît azi. Bani •..

scumpi , maică 1 In genunchi m-aş tiri pin-acolo 1 Fericită etti că le vei putea ve­ dea ! Trei m il ioane ! ... Dar tînăra doam nă Parrocel n-avu norocul să vad ă sfintele relicve. 1-a 5opus ghidul, un om de treabă, mustăcios şi căru nt, că au fos t duse in al tă parte. s.l stea la adăpost, pinl s-o mai linişti biata lume. In schimb, Muşa putu să admire, să se extazleze in fala linii­ lor lunguiete şi pure a le arhitecturii c apelei şi mai ales In contemp l a­ rea geamurilor cu sfinţi, prin care lumina zilei aşternea pe lespezi tGate iri d ri le curcubeului ... Era o intrecere de splendori ale desenului

23

şi ale culori lor. FaJma lor devenise de mult kgendarl. Se spuMa 11Kl di n vechime : - Frumos ca roşal vitraliile�r Sfintei ca pe lc 1

CAPITOLUL XV I I Dintr-o cunoştinfă ia alta, print•d Rosetti şi fiica sa. preciiiD ti cei doi Parrocel erau invitafl la receptiile cele mai selecte. M11şa arltora de fiecare dată o oouă toaletă. mai îac.iutiitoare 1111 a decit aUa. la fieca re zi, in fiecare � ară, o aştepta o nouă inminunare. Vizitară feericul castel al florilor, pe Cbamps-Eiysees, lîntă Arcul de triumf... Maestrul italian Giuseppe Daniele dirija erc:hestra care însufleţea balul flori lor. In antracte şi chiar in timpul dansurilor, se vorbea despre eveni­ mentele zilei : predarea rebel ului da Alger, emirul Abd-ei-Kader ; moartea principesei Adelaida, sora rerelui louis- Philippc : inchiderea cursurilor de la College de france ale lui Jules Midtelet şi Edgard Quinet, marii prieteni ai rominilor ; precum şi desfiintarea catedrei de slavistică a poetului-profet poloo Adam Mickiewicz. Jncepea să se strice şi vremea. A dierile primăvăratice care iatîm­ pinaseră, la sosirea lor, pe călătorii moldoveni lăsarl lecui unui vint aspr11, frigului. O epidemie de gripl fu urmarea acestei schimbări bruşte a tempera tu rii. Dar v iaţa îşi urma cursul. Parisul dansa, cînta, petrecea..• In ziarul "La Presse" incep să apară "spoYedaniile" lui Lamar­ line. George Sand îşi a.aunfă "P.ovestea vietii mele". Scul ptorul Brian expune statuia lui Corneille. face furori circul de maimuţe şi de ciini dresaţi din boulevard du Temple. Alexandre Dymas e dat in judecată de colaborat.orul său Espillay­ Saint-Luc, care revendici patemitatea remanalui "la Dame de Montsoreau". La Teatrul istoric se pune in repetiţie .,Monte Cristo" , dramă în unsprezece acte şi pat ruzeci şi opt de tablouri, de A lexandre Dumas. P ie sa se j!lacă in două seri cons«utive. Sena îngheaţă. PatinorU îşi fac exercitiile pe pojghita care aco­ peră fluviul, pe bazinul Tuileriilor, pe canalul Sain t- M a ri in ..• Muşa îşi comandă un delicios costum de sport şi cucereşte toate sufragiile tine­ retului care, cu atîta eler;rantă. alunecă şi dansează pe podeaua de gheaţă. Astronomii anunta ivirea unei cornete. Semn prost pentru unii , semn bun pentru alţii. In saloanele principesei Narişkina, frecventate de oameni politici, diplomaţi şi gazetari, şi unde e invitat boierul moldav împreună cu ai sai, se vorbeşte de apropiate evenimente grave. Regele Louis- Phili rp� e bătrîn. N-are curajul să ia hotărîrile după care jinduieşte fara.. Armata e nemuiJumită. Garda naţională se descompune. Muncitorii n-au de l ucru. Intelectualii cer libertatea de întruniri, l ibertatea presei. Cuvintele "patrie" şi "libertate" sînt pe toate buzele. Incep să circule scrierile lui Saint-Simon şi ale lui Charles fourier, care, cu ani Inainte, ceru­ seră ameliorarea cît mal grabnică a soartei claselor oropsite, a celor mulfl fÎ să raci . Tot mai mult fşi fac loc idrile sociaJiste. Sperantele pe care şi le pusese poporul în Louis-Philippe se iro-

24

srsc. Oamenii proarresului, care ii sprijiniseră primii ani de domn!l•, v:izuseră în el pe realizatorul dezlderatelor populare. Dar ultimii săi ani de Jluvernare fuseseră o decepţie. Spirit i n dependent, Inaintat, înzestrat cu experienta pe care o cucerise in exil, leg ături le lui cu suveranii şi oamenii de stat străini, - toate aceste a fllceau din fiul regaJ al unui regicid nădejdea nafiunil franceze. Dar Louis-Phl llppe nu numai că n-a dat făril instituţii democra­ tice pornite dintr·o iniţiativă personală, dar nici măcar n-a aplicat, prin imitaţie, justlfla �ratuftă pentru săraci, ca in Piemont, băncile agricole, ca în Germania. cetăfile muncitorilor şi alte institufil euro­ pene menite să imbunătatească viata socială. lmbătrinind, se llisa tot mai mult stăpînit de spiritul despotic. Guvernele care se succedau la conducerea franţei aparfineau dinastiei, nu făriL Burghezia, pe Cllfe se străduise s-o ridJce, nu reprezenta o temelie solidă nici pentr11 el personal, nici pentru naţiunea insqi. L-a pllrăsit îndată ce au Inceput zilele grele din februarie 1848• ." •

•

Un cer aceperit ele nori cenuşii şi grei apasă. Oraşul fierbe. Suferinţe�. patimile, atîta vreme fnăbuşite, colcăie, izbucnesc . Prefectul poliţiei începe să ia măsuri de apărare. Parisul e înconjurat de un zid de baionete, care se vor stringe şi vor înăbuşi răscoala înainte ca ea să-şi ff dat roadele. Treîzed şi şapte de mii de soldaţi sint gata să răstoarne baricadele, să incen­ dieze casele unde-şi vor face cuib revolutionarii. TU11urile sint gata să tragă. 2 1 februarie 1848. lncă din zorii zilei, poporul e pe străzi. Ce înseamnă aceste desfăşurări de forte mil itare ? se i lttreabă cetăţenii. De ce nu sîntem lăsaţi să vorbim în pieţele publice ? Deotlată s-a ude un cor cintind "Marseîlleza". Inimile cresc. Şapte sute de studenti vin dinspre biserica Madeleine cintind imnul naţional, inflăcărînd mulţimea, care porneşte, în coloane strînse, prin Piaţa Con­ cordiei, spre palatul Bourbon. Un cordon de garzi municipall, cu baio­ netele întinse, opreş.te marşul. Din rindul manifestanţilor se desprinde un tînăr care, sfişiindu-şi haina, arătîndu-şi pieptul, strigă soldaţilor : - Trageti 1 Dar nici un glonte nu pomeşte. Această ezitare a plutonului încurajează poporul, care năvăleşte spre palatul Bourbon, unde se ţin şedinţele Camerei deputaţilor. lată garzii călari, veniji să oprească invazia. - Trăiască dragonii ! strigă mulfimea, şi dragonii se opresc, in­ frăfifi cu fratii lor fără arme. Ofiterul care comandă pe călăretl işf vîră sabia in teaci. E triumful forţei morale asupra puterii despotice. Dinastia e invinsă ! Trupe 110i sosesc să împrăştie popu laţia pariziani, care se recom­ pune. Se aduc tunuri. Pichete de infanterle, esca.droane de vînători şi de garzi municipali vin să respingii pe manifestanţi. Aceştia incep să arunce cu bolovani. Soldatii îşi taie drum răstumînd, răuind femei. copi i şi bătrini. Moartea unei bătrîne şi sîagele unui lucrător cu gitul rete:r:at lntărită m"ltimea. Trei zile au ţinut aceste lupte. In tot Parisu' se ridici baricade. Posturile izolate sint aiaqfe. LucrătorU dezar-

meazil arupurile de soldati. Careia mona1 hului e arsă în plata pala­ tului regal. Plouă. Noroiul iniheată peste noapte. A. doua zi . hărţuielil e rein­ cep. Dar soldat�i işi lac datoria lără nici un entuziasm. Multi dintre el lratern izează cu rebelii. Oamenii politici discută intre ei, cauta sol utii î m păciuitoare. I n zadar ! O dată dezlănfuită, revolutia îşi urmeaza cursul. Gaston e agitat. Se aruncă, frenetic, în mişcarea ce cîştigă tot mai mult teren, seNn dind pe maestrul şi patronul său, A.lphonse de Lamartine. care in parlamentul lui Louis·Phllippe dăduse dovada unui mare spirit de independentă şi era chemat să stea In fruntea revolutiei. In numele libertătii şi a l progresului popoarelor, el a găsit accen· tele cele mai patetice : - Nu ştiu dacă armele încredintate bravilor noştri soldati vor fi mînuite, toate, de mi ini prudente. Cred. Sper. Dar dacă baionetele vor veni să sfîşie legea, dacă puştile ne vor trimite gloante. ceea ce ştiu, domnilor, este că vom apăra, intii cu glasul nostru, apoi cu piep­ turile noastre, institutiile şi viitorul poporului 1 Gaston e entuziasmat de patronul său. A.l phonse de Lamartin� i se pare centrul acestei revolutii, inceputul şi sfîrşitul. De l a el por­ nesc revendicările populare, el v• răsturna di nastia, el va conduce republica de m i ine. - Dar cei l a l t i scriitori ce fac ? îl lntreabi pe Gaston ti năra-i sotie, înfllciratl şi ea de evenimentele care se precipitl şi care pun o nea-;­ teptată notă de eroism şi de primejdie în feerica lor l u n ă de miere. Ce face A.lexandre Dumas, despre care ştia că jucase un rol activ în revolutia de la 1 830 ? A lfred de Musset ce face ? Dar Victor Hugo ? Honore de Balzac nu s.a mal Intors din Polonia ? N u, nu se putea ca marii poefi şi romancieri - pentru ea ade­ văraţii conducători al popoarelor - să nu stea in fruntea unei atit de importante mişcări, menită să dezrobească Franta şi Europa lntreagă. Dar scriitorii, pare-se, nu erau cu totii pentru schimbarea de re­ gim. Alfred de Musset, de ;>lldl, a fost consternat auzind că s-a dez­ lăntuit minia parizienilor. Sănătatea lui şubredă, urmările pasiunilor ti exceselor sale, gloria lui recentă de d ramaturg, pe care o vedea amenintati prin răsturna­ rea orinduirii de stat. legăturile lui cu familia regală, prietenia c11 ducele de Orleans şi, ln general, aversiunea lui pentru politică : La politique, helas 1 Voil ă notre misere 1 ( Politica, vai, iată ticăloşia noastră ! ) i l împiedicau să se avinte ln focul generator. Balzac, abia reintors din Polonia. era cunoscut ca legitimist şi antirepublican. Temperament clocotitor, Victor Hugo ieşise In stradă de la primele rumori ale populatiei pariziene. In plină bărbăfie (avea în 1 848 patruzeci şi cinci de anl, cu cincisprezece ani mai putin decit Lamartlne), celebru de un sfert de s-ecol, ,.pair de France", senator numit de Loais-Philippe, care li pre­ ·1uila, VIctor ·H u go nu putea sta ca un martor impasibil la acest curent soclal. � lf!lftCI in viitoare, dar n u de partea revolutionarilor lndîr-

Jill. Ar fi vrut ca toate si se petreacl In l inişte : trecere. de la vechiul regim la cel nou să se faci prin instituirea unei regente, care si pre­ zideze alegeri libere şi să fixeze, prin vointa poporului, noua formă de guvernămint. lati-1 in fata bisericii Madelelne, iată-1 In piata Bastlllel perorind. ciutlnd să clştige multimile pentru regenta ducesei de Orleans, care va domni pînă la majoralul contelul de Paris, nepotul lui Louls­ Pirilippe şi moştenitorul tronului. Dar miile şi miile de cet lteni întăritati resping propunerea poetului admirat, palr al Frantei. - Jos regenta ! Un lucrător strigă : - Si taci "pairul de Franta" 1 Jos cu ,.palrul de Franta" 1 Şi-şi îndreaptă puşca spre Victor Hugo. Poetul il fulgeră cu privirea şi li strigă cu o voce atit de puternică Incit linişte se face. - Da, sint pair de Franta şi vorbesc ca un palr de Franta ..•

Am jurat credinţă nu unei persoane regale, ti monarhiei constitu­

tiDnale ! Pînă cînd nu va fi stabilit un alt guvemăraint, e datoria mea să apăr pe acesta ! Nu vrem regentă 1 - Trăiască republica ! se auzi din mulfime. - Moarte pairului de Franta ! strigă din nou muncitorul de adineauri şi se pregăti să tragă în Victor Hugo. Dar un lucrător tînăr acoperi cu corpul său pe poet, imobilizînd braţul înarmat al celuilalt, şi strigă : - Nu ! Respect pentru marele bărbat 1 Si Victor Hugo putu să treacă mai departe. Ducindu-se la Hotel de Viile - primăria Parisului, pe care o luaseră in stăpînire răsculatii şi unde se instalase ruvernul provi­ zoriu, prezidat de Lamartine, - un om din mulţime ti aprostrof ă : - Cetătene Victor Hugo, să strigi "Trăiască republica" 1 - Eu nu strig nimic din ordin 1 rispu nse Victor Hugo. Dumneata Intelegi ce e libertatea ? Eu o practic 1 Astăzi voi striga ,.Tră­ iască poporul", fiindcă lucrul acesta Imi place. In ziua dnd voi striga .,Trăiascl republica· 1 o voi face fiindcă aşa voi voi 1 - Are dreptate ! murmurară cttivş spectatori ai scenei, şi poetul lşi făcu loc prin. multime. Gaston, instalat la H otel de Viile, ca secNtar al lui La m artine, povesti, emotionat, familiei, această scenă : "Am avut azi onoarea să Introduc pe Victor Hugo la domnul Lamartine. Vestibulul era plin de lume, tot felul de solicitatori. ln cabinetul patronului se aflau citiva colegi de-ai sli, membri al cabi­ netului. Cind a intrat Victor Hugo, domnul Lamartine, care purta pe piept o eşarfă tricoloră, se ridică de pe scaun şi se îndreptă, cu mîna întinsă, spre ilustrul oaspe. - A ! l ată-te printre noi, Victor Hugo 1 Republica se va mindri eu un colaborator de seamă ! - Nu te grăbi, dragul meu 1 N-am venit decit să strîng mina prietenului meu Lamartine 1 Poate că - ,tii că-n vreme ce du
21.

f1H'III pven�imtnt rational, slnprul vrednic de naţ iuni. ltepubllca universafi va fi cel din U1'mi cuYint al progresufui ! 1n acel motnmt se aproplari de cei doi mari poefl şi cetlfeal miniştrii Arato şi A rmand Marrest, care tineau in mlal un plic. - Sc:mup., meu prieten, zise Lama.rtfne. lntinzlnd lut Victor

Huto acel plic, lată brevetul, semnat de noi totf, prin care eşti au· mit primar al arondismentuful dumltale ! - Vă mu ltumesc, dar nu pot prfmi- De c:oe ? latnbi Arago. Nu este o funqie po li tică şi nici retribuiti!.. Eşti Iubi t şi resped at in circumscripţia dumlta1e. Victor Hugo răspunse : - Autoritatea mea morală nu poate decit să piardă devenind oficiali ! Lamartine ti trase linti fereastră şi-i spuse : - Nu o primlrie vreau pentru dumneata, ci un minister ! Victor HuJo, ministTul de instructie al republ icii ! ... Nu ştiu ce-au mal vorbit cei doi p rieteni, îşi încheiă Gaston, povestirea, flindd nu i-am mai a uz it . Am a vut, însă, imJiresia el nu prea se înţelegeau.� 1 Zgomotul unor impuşcături răsună jo stradă •.• Apel se făcu linişte. Un bliat aduse prinzul domnului de Larnartlne : citeva costlţe fripte, pe care patronul voi să le imparti\ cu Victor Hugo, dar ilus­ t rul oaspe dejun ase. Preşedin tele guvernului provizoriu al celei de·a doua republici franceze, flămind ca un lup (amiaza t recuse de mult), mincă acele costiţe şi pîinea, fără cuţ it şi fără lurwliţă, sfişiindu-le cu mina şi cu dinţii - băiatul care-I servise abia găsise mincarea, PP.cum furcullţl şi cuţit ! * *

*

In dimineata zilei de 24 februarie , ştirile care se aduc bătrl­ nului rege inchis In palat ul Tullerii lor sînt catastrofale. Mai multe cazărmi cad in mina rlsculaţilor. lmpuşcăturile se apropie de reşe· din ţ a regal ă. Poporul cere pune rea in libertate a tuturor cetăţenilor arestaţi, 1 In amintirile sale despre zilele din februar 1 848, vorb ind de priJ· punerea � e a fi ministrul de instrucţiune publică al republicii, Victor Hugo sene : - Doar eşti republican ! imi spuse Lamartine. - Republican ... în principiu 1 i·am răspuns... Ieri, însă, eram .,pair de France• şi eram pentru regenţă. Socotind republica prematură, voi fi şi azi pentru regenţă ! - Natiunile sint deasupra d inastiilor ! reluă Lamartine. Şi eu a m fost regalist . .. - Dumneata ai fost deputat ales de natiune, în vreme ce cu am fost .,pair" numit de rege. . . - Alegindu-te în termenii constitutionali, regele n·a făcut decît să onoreze inalta Cameră şi să se onoreze pe el ins uşi 1 ---: ftt . multumesc, i·am răspuns, dar dumneata vezi lucrurile tn afal.ă, iaL�Jirivesc în propria·m i conştiinţă! (Victor Hugo în .,Choses

VJ.!es"h r-> 26

darea In judecată a miniştrilor demisionatf, altelirea JerH presei şi o mare reformă electorală. La ora 1 1, furia mulţimilor merge mai departe. Regele trebuie si p lece şi să se proclame republica. Aldoritatea ciYill şi cea militari nu mai pot rezista presiunii populare, nu-şi mal pot impune hotărîrile. ,. Regele sl abdice inaintea amiez ii, fii ndcă dapl-amiazi ar fi prea tirziu ! La ora frei după prinz, famili ll regali işl face bagajele fn palatul Tulleriilor, pe care nu-l mai poate apăra nimeni." Muşa asculta fermecată noutătile aduse de tlnlrul el 10f şi era minclrl 9ă-1 vadi amestecat in asemenea importante evenimente, ală­ turi de oaJMnii cei mai de frunte al Franţei. Gaston stîrnea şi admiraţia socrului său , fericit ci lflnerele slu a ajuns in primele rinduri ale luptltorilor pentru democratie şi Hbertate. li prevedea un mare viitor. Băiatul ii va fi de folos lui însuşi, in pre­ fltirea ascensi11nii de miine. Cit despre Henri Parrocel, e inutil si mal spunem cu citi bucurie î şi vedea nepotul urcînd, treaptă cu treaptă, scara succesului. Nu şi-ar fi inchipuit niciodată ci realitatea va întrece visurile sale de la Drlgoşeşti, vise întreţesute cu socoteli prozaice în admin istrarea domeniilor monseniorului. Copila, care mai acum cîteva siptăminl era zăvorîtă Intr-un schit din Carpaţii Moldovei, domniţa atit de singuratică în tristul conac plrintesc, se simţea mîndri sli se afle in inima Parisului, să audă din rura iubitului ei atitea lucruri extraordinare, si trliiască ea lnsăşi clipe atit de mari din istoria Frantei. Nu va uita niciodată zgomotul impuşciturilor, strigit�e multimii, discursurile ţinute la rispintii, chemarea baricadelor, incendiile aprin­ se pe alocuri , singele impriştiat pe străzi şi in pieţe, i ureşul multimii, scinteierea baionetelor, înfrăţirea dintre soldati şi mulţime. Scena care a impresionat-o mai m u lt decît oricare alta a fost parti­ ciparea, alături de tatăl şi de ttnirul ei soţ, allUuri de bunul el precep­ tor Henri Parrocel, la asaltul dat de popor palatului Tui leriilor. Era în dimineaţa zilei de 25 februar 1848. Mulţimea, in;onnată şi hotărîtă să lupte pînă la primejduirea vieţii, i n vadase parcul, înainta spre palat, aşteptîndu-se la o cumplită rezis­ tenţă . Dar nu s-a intimplat nimic. Annata nu se vedea. Regele Louis- Philippe fugise. Răzvrătiţii năvăliri pe poarta monumentală, urcar.ă pe scara cea mare, inain­ tarl, pătrunseră pe coridoare plnă I n sala tronului. Blrbaţi imbTăcaţi în bluzi de lucrător, femei, copii, bătrîni ina­ intau intr- u n freamăt eroic, i ntr-o generali lnfrăţire, i n strigătele unanime : ,.Trăiască republica 1". Eroismul le sporea pe misurli ce nu i ntimpinau nici o rezistenţi. Printre cei dintîi, iată pe moldovenii �tri : Arkip Rosetti, Muşa �osetti- Parrocel, Gaston Parrocel, Henri Parrocel, împinşi, aproape striviţi de cei care vor să ajungă mai repede pe . treptele tronului. ln inimile lor pulsează vitejia. Nu va trece mult şi vor trăi la ti acasă aceeaşi scenl iniltitoare. Conatele domn�ti din la �l şi din Bucureşti vor fi la fel asaltate de mulţime. M ihalache Sturdza şi George Bibescu, asemenea lui Louis·Pbilippe, nu vor şti cum sli-şi ia mai repede tălpăşiţa.

29

· Cei patru companioni de la DriroşeşH lnal nteazi cu greu · prin mu lfime. Un domn sc:urt, rras 'i gros, aproape pătrat, cu o lnfltişare de mic-burrhez, cu fata buhlitl şi palidl, cu plrul lung dat pe spate, cu o mustiicioarl miel şi cu o gu�l proeminen tii, auzindu-i vorbind a l ll limbi şi impresionat, poate, de dislinctia boierului nostru şi de frumusetea acelei tinere şi elegante femel brune, li ajută si Inain­ teze spunind celor dimprejur : · Faceti loc, vi rog 1 Sint nişte strlini... Să-i Jlslm sl ·treacll i n a i nte .. lel[ea ospitalitifii 1 Rindurile se desfac, cei patru, in frunte cu Muşa, mai entuzias­ mati decit toti, inai nteazl. Pe treptele tronului s-a urcat acum un bărbat tinlr şi palid, cu plrul lung şi birbuta castanle, strins in redi ngota neagră. Arkin Rosetti ti recunoaşte, atrare atentia celorlalti : Uite pe Nicu Bălcescu 1... 1 ntr-adevllr, acel tinlr tntreprinzltor era i storicul şi luptătorul muntean Nicolae Bălcescu, care smu lrea o ftşie din catifeaua roşie a tronului de curind plrăsit . 1 Mulţimea inai nta. Ocrot iti de cetlteanul m ic şi I ndesat care le făcuse loc, Gaston şi Muşa ajunseră la treapta era mai Inalti a tro­ nului. Muşa smulge o bucati din catifeaua rerală şi o filfiie ca pe un trofeu. Avea ochii i nfllciratl... U n fior de mlretie o cutreiera. Va fi cea mai mare zi din viata ei 1 E rindul lui Arkip Rosetti si facl restul revolutionar. Dar in momentul cind înti nse degetele şi pipăi velurul roşu, gata si-1 sftşie, simti ci acel velur îl arde. Mîna il cizu ca la o porundi veniti d i n adinc de veacuri. Boierul moldovean pili, se uiti In jurul slu, ca un om buimăcit de somn. Se trezea, brusc, d i ntr-un vis, d i n frămîntările care il c utreierară P.inl atunci. Do i oameni , doul porniri se zbuciumau In el de citeva z1le, de cind mult imea parizianl ieşise in stradl. Pe de o parte, l atl pe castelanul care In izolarea de la Drlgoşeşti, In ciuda şi umilirea de a fi sc:os dintr- o înaltă dregltorie a ţlri i , nu visa decit răsturnarea şi o orî nduire noul care sl-1 redea locul cuvenit, daci nu altul mai mare. Aceastl pornire adînci se implet ise, la suprafatA, cu ideile de democratle şi progres, ce stA­ pineau tineretul moldo-valah. Se credea şi el, boierul Arkip. un re­ vol utionar Ajutase cu bani grei pe cei ce preriteau ziua de mîine şi o flcuse din toată i nima. Influenţa omului slu de i ncredere. frantuzul Henri Parrocel. apoi sosirea tinereasci a lui Qaston Parrocel, in rlurirea acestuia asupra Muşei. avintul i nfllcărat al copilei şi toatl acea atmosferA de entuziasm revoluţionar care-I învăluia de la o vreme îl pri nseserl i n valul lor nilvalnic, il lmpingeau ş i p e el spre limanul visat. Dar, alăturindu-se mulţimii care copleşea palatul Tuilerii lor, im­ pins de ea, lerlnat, Imbrincit, dus de curentul care nu cu noştea în­ toarcere, strănepotul l ui Antonie Vodă Ruset începea si fie neliniştit : Ce caut eu aici ? Ce leglturi am eu cu plebea aceasta, csre izgoneşte un suveran ? Astăzi Louls-Philippe, mîine Mihail Sturdza

J O bucată din această făşie, Nicolae Bă lcescu a tri mis -o în \ară lui Vasile Alecsandri, fmpreună cu cîteva rînduri.

şi, după Sturdza, poate eu insumi voi cu noaşte . f uria poporului, alun · rarea din scaunul cu greu dobindit. lati, cei din jurul meu, oamenii ac�tia d i n mahalalele Parisu­ lui se uiti şi ei la mine pard i ntrebi ndu-mi : "Ce cauti aici jl". Nu. Nu trebuia si viu 1 Muşa n-a vea decit si polteasci aici .:u Gaston a l el, si-şi lndeplineasci şi aceasti c uriozitate. 'Noua plicere parizia nA... Sint tineri, n-au nici o rAspundere. Gestul de azi nu-i angajeazA la nimic. Dar eu jl Ce caut eu aici jl Aceasti catifea roşie, pe care o sfîşie adunAtura de pe uliti, nu este oare simbolul tuturor miririlor, a l tu­ turor p uterilor, al tuturor averilor jl Ce mai însemnlm noi, cei puter­ nici, firi măriri şi liră avere ? Tronul e stabilitatea bogatilor. e paznicul moşiilor şi al aurului nostru_. Şi eu si-i sfîşii augustul in­ veliş, să mă confund cu toată pleava aceasta, cu toti derbedeii aceş· tia nemincafi, cu capul plin de niscocirile foamei ? Ca loviti de trisnet cizuse mîna boierului în clipa cînd o apro­ piase de purpura regall. Dar avu prezenta de spirit si nu se dea de gol. Acea ezitare el o transformi intr-un gest de politete lafl de băr­ batul scund, buhiit şi palid, al cărui chip trăda o suferintA tăinuită şi care-i ajutase si ajungă pîni la tron. - Apres vous (dupi dumneavoastră ), domnule 1 ... Il îmbie ele­ gantul striin. Cetăţeanul rupse şi el un petic roşu, cobori treptele şi voi să treacă. Surizltor, .\rkip Rosetti se apl'opie de el, il opri şi-i spuse : - Vă m ultumesc din toati i nima, domnul meu 1 Dafi-mi voie să mi prezint : principele Arkip Rosetti, din Moldavia 1 Şi-i înti nse, cu gratie majestuoasă, mîna cu degete lungi, î ncăr­ cate de inele. Cetlfeanul modest se î nclină , strî nse, in mina grăsufi, cu degete socurte şi groase, mina splendită a impozantului senior şi se reco. mandă, la rîndu-i : - Honore de Balzac 1

!iF I RŞ IT