GANDIREA CRITICA MATE STIINTE.DOC

Anexa 12 VALORIFICAREA GÂNDIRII CRITICE ÎN MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE O învățare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activă a elevului la descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor. Predarea implică, în esenţă, procesul de formare a elevilor în cadrul instruirii. Profesorul nu este numai o sursă de informare a elevilor; el este în acelaşi timp, specialistul care ştie să trateze această informaţie, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învaţă, s-o facă asimilabilă. Pentru a putea rezista într-o lume în schimbare, elevii au nevoie de capacitatea de a cerne informaţiile şi de a alege între ceea ce este şi ceea ce nu este important. Este necesar ca ei să înţeleagă cum se corelează anumite informaţii, să le descopere sensul, să le respingă pe cele irelevante sau false. Deci ei trebuie să dea sens creativ şi productiv informaţiilor, să gândească şi să înveţe în mod critic.   O învățare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activă a elevului la descoperirea informațiilor, a sensului și utilității lor. Predarea implică, în esenţă, procesul de formare a elevilor în cadrul instruirii. Profesorul nu este numai o sursă de informare a elevilor; el este în acelaşi timp, specialistul care ştie să trateze această informaţie, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învaţă, s-o facă asimilabilă. De asemenea el îi învaţă tehnici ale activităţii de învăţare care să le permită să se autoinstruiască. Astfel că funcţiile predării se extinde de la comunicarea informaţiilor, care-şi menţine un rol important, la activităţi de organizare, de conducere şi dirijare a învăţării, de inovare a procesului de învăţământ şi de creaţie didactică. Prioritatea fundamentală a învăţământului actual o reprezintă formarea omului cu „stil eficient”, a omului cu calităţi sedimentate, cu simţul datoriei, dezvoltarea la maximum a potenţialului individual de la cele mai fragede vârste. Pentru a putea rezista într-o lume în schimbare, elevii au nevoie de capacitatea de a cerne informaţiile şi de a alege între ceea ce este şi ceea ce nu este important. Este necesar ca ei să

înţeleagă cum se corelează anumite informaţii, să le descopere sensul, să le respingă pe cele irelevante sau false. Deci ei trebuie să dea sens creativ şi productiv informaţiilor, să gândească şi să înveţe în mod critic. Gândirea şi învăţarea critică se realizează atunci când cadrul didactic apreaciază diversitatea de idei şi experienţe, când nu există mentalitatea „unicului răspuns corect”. Dezvoltarea şi învăţarea critică a elevilor se poate face printr-un demers didactic corespunzător învăţării active şi interactive care ar putea avea următoarele etape: -motivarea elevului pentru activitate, formularea unor scopuri pentru învăţare prin colaborarea evenimentelor şi anticiparea derulării unei acţiuni. -realizarea sensului informaţiilor, menţinerea interesului, implicarea elevilor. -reflecţia-exprimarea ideilor şi informaţiilor cu propriile cuvinte, pentru realizarea unui schimb de idei între copii, prin construirea unei scheme care descrie principalele câştiguri dobândite în procesul de gândire. Gândirea

critică

este instrumentul învăţării eficiente, care ajută o persoană să se

orienteze în lumea alternativelor posibile şi să-şi conştientizeze mecanismele propriei gândiri. Metodele de predare-învăţare care ajută la dezvoltarea gândirii critice dau posibilitatea elevilor să-şi formuleze păreri originale referitoare la o problemă, să realizeze o dezbatere responsabilă a ideilor şi soluţiilor date de ei, să opteze pentru o soluţie alternativă din mai multe soluţii posibile, să rezolve problema în timp optim şi cu eficienţă şi să înveţe prin cooperare. Câteva dintre metodele critice ce se pot utiliza la clasă sunt: metoda mozaicului, metoda cubului, brainstormingul etc. Toate metodele au partea finală de reflecţie realizată prin întrebări de genul:” Ce am învăţat astăzi? „Ce v-a plăcut?” etc. Prin astfel de activităţi, copiii au ocazia să exerseze procesul gândirii critice, să gândească independent şi în grup. O gândire critică nu se poate dezvolta fără stimularea capacităţii creatoare ale copiilor. Numai conducându-i să descopere şi alt drum, acesta va avea curajul să critice ceea ce este depăşit. Doar printr-o învăţare logico-creativă se crează situaţii de învăţare astfel încât elevul urmează drumul parcurs de cercetător pentru descoperirea adevărurilor. Acest tip de învăţare garantează înţelegerea şi asimilarea logică a cunoştinţelor şi totodată sporeşte curiozitatea,

dezvoltă intelectul, asigură progresul psihic în situaţii teoretice şi practice care necesită o gândire critică. Gândirea critică – definire, caracteristici, principii, cadrul de învăţare ERR (evocare, realizarea sensului, reflecţia) ⮚ gândirea critică este o gândire de nivel superior, care dezvoltă deprinderile şi abilitatea de a raţiona corect, coerent, logic, pe baza unor argumente solide.

⮚ gândirea critică este un proces complex ce presupune: 1. asimilarea de cunoştinţe, metode, instrumente, cu ajutorul cărora să proceseze informaţia; 2. formarea unor credinţe, convingeri, sistem valoric; 3. luarea unor decizii pe baza credinţelor, convingerilor, valorilor, care să se finalizeze cu manifestarea unor comportamente adaptative, adecvate, eficiente în societate. ⮚ a gândi critic înseamnă: - deţinerea unui sistem de cunoştinţe, valoroase utile, pe baza cărora ne întemeiem convingerile, credinţele, valorile; - formarea unor opinii independente şi acceptarea ca ele să fie supuse evaluării critice de către ceilalţi; - supunerea propriilor idei şi ale celorlalţi unui scepticism constructiv; -

construirea unei argumentări care să explice propriile opinii;

- manifestarea de flexibilitate, toleranţă, respect faţă de ideile celorlalţi, acceptându-le sau respingându-le cu argumente; - participarea activă la colaborări, cooperări constructive, la elaborări de soluţii pentru rezolvarea de probleme; - învăţarea modului de a gândi eficient prin evaluarea şi testarea mai multor soluţii posibile.

⮚ gândirea critică presupune raţionalitate, obiectivitate fundamentată pe

argumente pertinente

⮚ persoana care gândeşte critic, gândeşte eficient, creator, pragmatic şi realist.

⮚ Gândirea critică se învaţă practicând-o!

Condiţii necesare pentru a învăţa eficient gândirea critică: 1. crearea unor situaţii de învăţare sau ocazii în care să exerseze gândirea critică. 2. încurajarea elevilor să gândească independent „cu propriul cap”, să reflecteze. 3. implicarea activă, prin confruntare de idei, colaborare, cooperare cu scopul final de a găsi soluţii adecvate. 4. acceptarea diversităţii de opinii şi idei. 5. convingerea elevilor că nu riscă nimic să fie ridiculizaţi pentru opiniile exprimate 6. încrederea că orice elev, indiferent de nivelul de dezvoltare intelectuală, poate gândi critic. 7. aprecierea pozitivă a gândirii critice manifestată în orice situaţie. ⮚ În demersul său de a gândi critic, creativ, constructiv şi eficient, elevul ajunge să progreseze pe mai multe planuri: - de la reacţii personale la idei susţinute în public cu argumente; - de la respectul faţă de ideile altora la dobândirea încrederii în sine prin afirmarea propriilor idei şi argumente; - de la o singură perspectivă la mai multe perspective în abordarea unei probleme. ⮚ Încurajarea elevilor de a gândi critic se poate face foarte eficient prin întrebările puse de profesor elevilor sau de către elevi unii altora. Există mai multe tipuri de întrebări şi fiecare dintre acestea declanşează o serie de procese ale gândirii care conduc la înţelegerea mai profundă a conţinutului de învăţat.

TIPURILE DE ÎNTREBĂRI RECOMANDATE ÎN GÂNDIREA CRITICĂ

Există şase nivele de întrebări. Fiecare nivel reprezintă un nivel de învăţare. Aceste nivele, de la cel mai scăzut la cel mai înalt, sunt:

CUNOAŞTEREA ÎNŢELEGEREA

Nivelele l, 2 si 3 sunt nivele inferioare

APLICAŢIA ANALIZA SINTEZA

Nivelele 4, 5 si 6 sunt nivele superioare

EVALUAREA

Toate nivelele sunt importante, indiferent dacă sunt inferioare sau superioare.

NIVELUL CUNOAŞTERII este important pentru a-ţi aminti informaţiile. NIVELUL ÎNŢELEGERII este important pentru înţelegerea informaţiilor. NIVELUL APLICAŢIEI este important pentru transferul de informaţie în alte situaţii. NIVELUL ANALIZEI este important pentru descompunerea informaţiei în părţile ei componente.

NIVELUL SINTEZEI este important pentru combinarea informaţiei într-un mod original. NIVELUL EVALUĂRII este important în formularea unor judecăţi.

Toate nivelele sunt legate între ele. Nivelele superioare se bazează pe cele inferioare. Majoritatea întrebărilor încep cu cuvintele Cine, Ce, Unde, De ce, Când, Cum şi se termină cu semnul întrebării.

Tipuri de întrebări, cerinţe şi obiective asociate cu cele 6 niveluri cognitive ale taxonomiei lui Bloom

Nivelul cognitiv

Întrebări

Obiective (verbe)

Cunoaştere Ce s-a întâmplat când...?

a identifica

Unde se afla...?

a distinge

Când...?

a defini

Identificaţi...!

a aminti

Potriviţi...!

a recunoaşte

Definiţi...!

a dobândi

(întrebări literare) Înţelegere Spuneţi cu cuvintele voastre...!

a traduce

Descrieţi...! Cum vezi tu...!

a transforma

Explicaţi graficul...!

a i lustra

(întrebări de traducere) a organiza Aplicare Arătaţi cum poate fi folosit...!

a generaliza

Explicaţi de ce a apărut...!

a aplica

De ce crezi ca...?

a stabili legături

(întrebări aplicative)

a clarifica

Analiză

Comparaţi...!

a distinge

Arătaţi diferenţa intre... si... !

a recunoaşte, a categorisi

Care sunt trăsăturile caracteristice ale...!

a detecta

Clasificaţi pe categorii...!

a deduce

(întrebări analitice) Sinteza Construiţi...! Cum verificaţi...!

a scrie a povesti

Identificaţi temele si schemele...!

a relata, a sintetiza

Trageţi concluzii specifice...!

a formula

(întrebări sintetice)

a modifica

Evaluare Determinaţi...!

a judeca

De ce da si de ce nu...?

a argumenta

Ce criterii aţi folosit

a considera

pentru a afla valabilitatea...?

a decide

Argumentaţi...!

a evalua

Ce e bine (rău) ? (întrebări evaluative)

CADRUL DE PREDARE-ÎNVATARE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE I. EVOCAREA Elevii sunt îndemnaţi să-şi amintească ceea ce ştiau dinainte despre un anumit subiect (o anumită temă), să anticipeze şi să stabilească scopuri pentru investigaţia lor.

Scopuri / consecinţe: •

implicarea efectivă, activă a elevilor în procesul de învăţare Elevii devin conştienţi de propria lor gândire şi îşi folosesc limbajul propriu.

•

stimularea interesului şi a dorinţei de participare

II. REALIZAREA SENSULUI / ÎNŢELEGEREA Elevii integrează ideile din textul citit în propriile lor scheme de gândire pentru a le da sens, pentru a le înţelege. A înţelege = a găsi răspunsuri la propriile întrebări Scopuri / consecinţe : •

menţine implicarea şi interesul stabilite în faza de evocare.

•

susţine efortul elevilor în monitorizarea propriei gândiri (înţelegeri)

•

permite raportarea informaţiilor noi la scheme mintale preexistente care, astfel, se restructurează

III.REFLECŢIA Elevii reconsideră ceea ce ştiau, învaţă noi cunoştinţe şi îşi exersează gândirea.. Învăţarea = schimbarea comportamentală durabilă şi profundă Scopuri / consecinţe: •

asimilarea cu adevărat a unor cunoştinţe noi şi restructurarea activă a schemelor mintale (învăţarea autentică şi durabilă)

•

reformularea, cu propriile cuvinte, a celor învăţate (indiciu al înţelegerii acestora)

•

schimbul de idei între elevi, dezvoltarea vocabularului şi a capacităţii de formulare (clasa devine o comunitate de învăţare)â

STADIILE CADRULUI

E

I. Evocarea (discuţia premergătoare) 1. 2. 3. 4.

R

Care este subiectul? (identificaţi-l) Ce ştiţi deja despre el? (scrieţi pe tablă) Ce aşteptaţi, vreţi şi/sau trebuie aflaţi despre el ? (scrieţi pe tablă) De ce trebuie să aflaţi aceste lucruri ?

II. Realizarea sensului Se face de către elev pe măsură ce el/ea caută informaţii care să-i confirme aşteptările.

R

III. Reflecţia (discuţia ulterioară)

1. Ce aţi aflat ? (răspunsuri cât mai extinse) 2. Puneţi întrebări pentru a extrage informaţiile importante care nu au fost menţionate în etapa de evocare. 3. Ca reacţie la răspunsurile elevilor, întrebaţi : «De ce credeţi asta ?»

Reîncepeţi ciclul:

⮚ Evocarea (pentru următorul segment de conţinut) •

Ce altceva credeţi că veţi afla ?

• • •

Ce n-aţi aflat încă din ceea ce aţi vrea să ştiţi ? De ce este important acest lucru ? De ce credeţi asta ? (amplificaţi discuţia şi adăugaţi informaţii la cele scrise pe tablă)

⮚ Realizarea sensului

⮚ Reflecţia

EVOCAREA

⮚ Primul contact cu subiectul

⮚ Activarea cunoştinţelor

⮚ Focalizarea atenţiei

⮚ Stabilirea scopului

REALIZAREA SENSULUI

⮚ Predicţia, clarificarea şi construirea sensului

REFLECŢIA

⮚ Construiţi

⮚ Consolidaţi

⮚ Evaluaţi rezultatele

Bibliografie: Dumitru, I. Al., Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara, 2000 Ionescu, M.; Radu, I., Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001