Modul 6 - Evaluarea Și Validarea Competențelor Profesionale Didactice

Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice Formator: Cristina-Anca Danciu

Proiect cofinanţat din Fondul Social European - Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020 Axa Prioritară 6: Educaţie si competenţe / Operațiune compozită OS 6.5, 6.6. Îmbunătățirea competențelor personalului didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaționale de calitate orientate pe nevoile elevilor și a unei școli incluzive Titlu proiect: „Profesionalizarea carierei didactice - PROF” Cod proiect: POCU/904/6/25/146587 Beneficiar: Partener 1 - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Perioada de implementare – 1 ianuarie 2021 – 31 decembrie 2023

Motto:

„Oamenii

vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” - Maya Angelou-

Conținut tematic •

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți

6.1.1. Aplicarea metodelor şi instrumentelor de evaluare 6.1.2. Organizarea sesiunilor de evaluare • 6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv) • 6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.1. Cariera didactică în Europa 6.3.2. Cariera didactică în Romania 6.3.3. Standarde profesionale pentru cariera didactică. Competențele cadrului didactic

Rezumat Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice Capitolul Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți cuprinde prezentarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți, tipuri de itemi și aspecte legate de procesul de autoevaluare. Activitățile propuse urmăresc sensibilizarea cursanților față de problematica evaluării în procesul de mentorat educațional. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat, pot fi abordate atât din perspectiva mentorului, cât și a persoanei mentorate. Tematica și activitățile propuse au scopul de formare a capacităților de elaborare și utilizare de către mentori a unor strategii și instrumente adecvate activităților desfășurate, precum și a capacității de autoevaluare obiectivă a mentorilor și a persoanelor mentorate. Viziunea strategică și metodologică este adaptată pedagogiei adulților și integrează facilitățile oferite de mijloacele moderne de instruire și comunicare. Capitolul Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare prezintă cadrul general de formare a cadrelor didactice în Europa și în România. Sunt sintetizate condițiile necesare diferitelor niveluri de calificare, conform legislației în vigoare.

Obiective specifice Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice -Să construiască strategii eficiente de evaluare a diferitelor forme de activități realizate de persoanele mentorate; -Să elaboreze instrumente de evaluare și autoevaluare a activităților desfășurate de persoanele mentorate; -Să identifice valențele psihopedagogice ale metodelor și instrumentelor de evaluare a învățării/formării la adulți; -Să elaboreze probe de evaluare utilizând mai multe tipuri de itemi; -Să descrie condițiile necesare obținerii diverselor niveluri de calificare a cadrelor didactice, conform legislației în vigoare; -Să se raporteze la standardele profesionale ale cadrelor didactice în evaluarea realizată în cadrul activității de mentorat.

Competențe specifice Modulul 6: Evaluarea și validarea competențelor profesionale didactice

-Formarea și dezvoltarea capacității de evaluare și autoevaluare obiectivă a cadrelor didactice (mentori și persoane mentorate), în cadrul procesului instructiv-educativ; -Proiectarea şi desfășurarea evaluării la adulți prin folosirea metodelor și instrumentelor de evaluare; -Identificarea competențelor necesare cadrelor didactice conform diverselor niveluri de calificare și formarea unei perspective asupra profesiei în context european.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare include trei componente importante care, chiar dacă se află într-o strânsă legătură, definesc procese distincte: măsurarea, aprecierea și decizia (Radu, 1981, 2008).

●Evaluarea

● Măsurarea:

este procesul de stabilire a realizărilor în activitatea de învăţământ, constă în aplicarea unor tehnici, probe, pentru a cunoaşte efectele acţiunilor instructiv-educative. Măsurarea exprimă, de obicei, în cifre, mărimea rezultatelor.

●Aprecierea: corespunde ●calificative, ●menţiuni speciale, laude, ●observaţii critice, ●comentarea rezultatelor.

emiterii unei judecăți de valoare. Aprecierile sunt exprimate prin:

●Decizia: ●este etapa care răspunde la întrebare „De ce evaluăm?”, ●în decizie își găsesc justificare măsurarea și aprecierea, ●este ultima operație a evaluării care evidențiază și scopul demersului evaluativ.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare Evaluarea

reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele

obţinute în urma aplicării unor instrumente de măsurare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional. În general, evaluarea performanţelor are trei funcţii (diagnostică, prognostică, de certificare). Funcţia: ∙ diagnostică,

în sensul de a face cunoscute situaţiile şi factorii care conduc la obţinerea anumitor rezultate

ale cursanților pentru a stabili eventualele proceduri de remediere a punctelor critice. ∙ prognostică,

în sensul anticipării performanţelor viitoare ale cursanţilor pe baza rezultatelor înregistrate şi

al planificării secvenţelor următoare ale activităţii de învăţare. De obicei, această funcţie a evaluării se asociază celei de diagnoză, fiind complementare. ∙ de certificare

a nivelului de cunoştinţe şi abilităţi al cursanţilor la sfârşitul unei perioade lungi de instruire.

Aplicație Activitate individuală/de grup • Argumentați caracterul complementar al funcțiilor evaluării: oconstatarea, aprecierea, diagnosticarea, prognosticarea; ofuncții din perspectiva profesorului, funcții din perspectiva formabilului.

Aplicație Activitate de grup • Analizați

procesul

de

evaluare

școlară

realizat

în

sistemul

românesc

de

învățământ,

argumentând

existența/coexistența caracteristicilor evaluării tradiționale și ale evaluării moderne. ➢Repere în elaborarea răspunsului: oEvidențiați cel puțin 3 caracteristici ale evaluării tradiționale și/sau moderne specifice învățământului românesc; oJustificați alegerea caracteristicilor menționate; oExemplificați cu referire la situații educaționale concrete din învățământul românesc/experiența dvs.; oRelevați raportul dintre evaluarea tradițională și cea modernă în sistemul de învățământ românesc; oEvidențiați tendințele evolutive în ceea ce privește procesul de evaluare în școala românească; oExprimați un punct de vedere personal.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare ●Funcții specifice ale evaluării (Potolea, Manolescu, 2005): ●din perspectiva profesorului, evaluarea îi permite: ➢culegerea de informații cu privire la măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite; ➢cunoașterea acțiunilor reușite dar și a celor critice. ●din perspectiva persoanei evaluate: ➢evaluarea orientează și dirijează activitatea de învățare; ➢evidențiază ce trebuie învățat și cum trebuie învățat; ➢oferă informații cu privire la gradul de atingere a obiectivelor; ➢are efecte pozitive asupra însușirii temeinice a cunoștințelor, formării priceperilor, deprinderilor; ➢constituie un mijloc de stimulare a activității de învățare.

Aplicație Activitate individuală • Considerând evaluarea pe bază de competențe ca alternativă la evaluarea tradițională centrată pe cunoștințe, enumerați câteva consecințe asupra activităților de predareînvățare-evaluare, care derivă din utilizarea evaluării pe bază de competențe.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare ●Direcţii de perfecţionare a evaluării: ●extinderea actului evaluativ de la verificarea şi aprecierea rezultatelor la evaluarea proceselor de predare-învăţare, care au generat rezultatele constatate, diagnosticându-se punctele forte sau slabe ale celor două procese; ●evaluarea modernă este abordată în termeni de „proces”, „activitate evaluativă” care însoțește permanent procesul de predare-învățare (evaluarea formativă, formatoare), și nu ca o modalitate de măsurare, verificare, control.

Aplicație Activitate individuală • Argumentaţi ideea că, în didactica actuală, evaluarea reprezintă o autentică modalitate de transmitere şi însuşire de cunoştinţe şi de formare de abilităţi, capacităţi, competenţe etc.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.1. Aplicarea metodelor și instrumentelor de evaluare ●Direcţii de perfecţionare a evaluării (continuare) ●creșterea ponderii evaluării formative a generat deplasarea accentului, de pe rezultatele învățării, pe procesul învățării; ●diversificarea gamei metodelor de evaluare folosite de cadrele didactice prin utilizarea metodelor moderne (portofoliu, proiect, investigația, autoevaluarea) alături de cele tradiționale, cele moderne răspunzând cerinței de evaluare a proceselor cognitive ale cursantului în timpul activității de învățare și nu doar de evaluare a produselor; ●îmbogățirea sistemului tehnicilor și instrumentelor de evaluare, prin integrarea în probele de evaluare, a itemilor obiectivi, semiobiectivi și subiectivi, în concordanță cu complexitatea competențelor și performanțelor vizate; ●conştientizarea de către persoanele evaluate, a cerinţelor şi criteriilor de evaluare, ca bază pentru formarea capacităţii de autoevaluare.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.2. Organizarea sesiunilor de evaluare După modul în care se integrează în desfăşurarea procesului didactic, se identifică: ∙ evaluarea iniţială

, care se realizează la începutul unui program de instruire în scopul stabilirii nivelului de pregătire al cursanţilor. Prin

intermediul evaluării iniţiale se identifică nivelul achiziţiilor cursanţilor în termeni de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse. Informaţiile obţinute în urma realizării unei evaluări iniţiale sprijină planificarea activităţilor viitoare ale formatorului din perspectiva adecvării acestora la posibilităţile cursanţilor sau a iniţierii, dacă este cazul, a unor programe de recuperare. ∙ evaluarea formativă însoţeşte întregul parcurs didactic

. Din acest motiv, efectele sale ameliorative asupra activităţii de învăţare sunt considerabile, oferind

permanent posibilitatea de raportare la obiectivele propuse şi de evidenţiere a progresului înregistrat de la o secvenţă la alta a instruirii. În cazul evaluării formative, feed-back-ul obţinut este mult mai util şi eficient, ajutând atât cursantul cât şi formatorul să îşi adapteze activitatea viitoare la specificul situaţiei. ∙ evaluarea sumativă se realizează

, de obicei, la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire (de exemplu, capitol, semestru, an şcolar, ciclu de

învăţământ etc.), oferind informaţii utile asupra nivelului de performanţă al cursanţilor în raport cu obiectivele de instruire propuse. Evaluarea sumativă se concentrează mai ales asupra elementelor de permanenţă ale aplicării unor cunoştinţe de bază, ale demonstrării unor abilităţi importante dobândite de cursanţi într-o perioadă mai lungă de instruire. Caracterul ameliorativ al evaluării sumative este relativ redus, efectele resimţindu-se după o perioadă mai îndelungată, de regulă, pentru seriile viitoare de cursanţi.

6.1. Elaborarea metodelor și instrumentelor de evaluare la adulți 6.1.2. Organizarea sesiunilor de evaluare Dacă se urmăreşte ca și criteriu cine realizează evaluarea, interesează următoarele tipuri: ∙ evaluările interne, atunci când acţiunea evaluativă este efectuată de către aceeaşi persoană/instituţie care este implicată direct şi în activitatea de instruire (de exemplu, formatorul); ∙ evaluările externe, în care se implică o persoană/instituţie, alta decât cea care a asigurat realizarea procesului de formare.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat Sintagma "evaluare didactică" se referă la totalitatea demersurilor evaluative şi autoevaluative circumscrise diferitelor nivele ale procesului de învăţământ, cu implicarea de resurse umane diverse – cadre didactice, elevi, studenţi, părinţi, manageri, personal nedidactic, factori de decizie; astfel se explică faptul că în literatura de specialitate se mai utilizează

sintagmele

supraordonate

pedagogică"(Bocoș, 2007).

"evaluare

educaţională"

şi

"evaluare

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat Caracteristici

ale evaluării:

✓ caracterul ştiinţific: evaluarea ✓ caracterul multidimensional:

are la bază anumite norme, criterii, principii docimologice;

evaluarea vizează rezultatele educaționale, sub diferite forme ale acestora:

cunoştinţele asimilate (cantitate, calitate); capacităţile intelectuale (nivel de dezvoltare); stilul cognitiv; capacitatea de aplicare a cunoştinţelor; trăsăturile de personalitate; ✓ caracterul sistematic:

evaluarea trebuie să se realizeze continuu, să însoţească permanent desfăşurarea

procesului de învăţământ; ✓ caracterul procesual:

evaluarea este un proces, parcurge mai multe etape:

- definirea şi cunoaşterea obiectivelor procesului de învăţământ; - crearea unor situaţii de învăţare, care să favorizeze apariţia comportamentelor anticipate de obiective; - alegerea metodelor de evaluare; - evaluarea şi analiza datelor culese;

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat

În ceea ce privește evaluarea în activitățile de mentorat, poate fi abordată având în vedere două direcții: evaluarea mentorului și evaluarea persoanei mentorate (M. Moldoveanu, M. Mircescu, R. Pachef, S. Chircu, „DE LA DEBUT LA SUCCES – program naţional de mentorat de inserţie profesională a cadrelor didactice”) prezintă următoarele repere specifice pentru cele două direcții de evaluare în activitățile de mentorat:

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat Evaluarea persoanei mentorate Evaluatori (Cine - Mentorul; - Managerii şcolari; evaluează?) - Inspectorul scolar; - Persoana mentorată însăși (autoevaluare). Obiectul evaluării (Ce - Nevoi de formare; - Comportamentul didactic; se evaluează?) - Atitudini (faţă de elevi, profesie, colegi, instituţia şcolară, propria carieră); - Aptitudinile didactice (în mod deosebit competenţele de comunicare); - Motivaţia.

-

Evaluarea mentorului Managerii şcolari; Inspectorul şcolar; Persoana mentorată Mentorul însuşi (autoevaluare). Calitatea activităţii de mentorat; Eficienţa strategiilor utilizate; Atitudinea faţă de persoana mentorată; Rezultatele obţinute.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat Evaluarea persoanei mentorate

Evaluarea mentorului

Beneficiarii evaluării (Cui serveşte Persoanei mentorate Mentorului - facilitarea integrării profesionale; - pentru perfecţionarea propriei evaluarea?) - afirmarea comportamentului activităţi; didactic; Managerilor - Conştientizarea progresului - pentru cunoaşterea calităţii activităţilor profesional; de mentorat. - corectarea unor discuncţionalităţi. Cum se valorifică evaluarea?

Mentor - pentru perfecţionarea activităţii; Manageri şcolari - pentru monitorizarea procesului de inserţie profesională.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.1. Specificul evaluării în activitățile de mentorat Trebuie subliniate particularitățile funcțiilor de constatare, apreciere, diagnosticare și prognosticare pe care le îndeplinesc evaluările din cadrul activităților de mentorat: ➢Din perspectiva mentorului: oConstată și apreciază rezultatele obţinute de debutant, prin raportare la obiectivele propuse; oIdentifică aspectele pozitive, reușite, dar și nerealizările, lacunele, precum și cauzele care le determină, putându-se lua măsuri de ordin ameliorativ; oPoate lua măsuri de reglare și autoreglare atât a procesului didactic, cât şi a celui de mentorat; oRezultatele evaluărilor oferă mentorilor posibilitatea perfecţionării propriei activităţi de cadru didactic şi îndrumător al persoanei mentorate. ➢Din perspectiva persoanei mentorate: oEvaluările efectuate de către mentori au impact asupra personalităţii acestora; oO evaluare corect realizată permite acestora

dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi autoevaluare, stimulează în

continuare motivaţia şi interesele profesionale ale acestora; oAprecierile mentorilor stau la baza reglării și autoreglării activității didactice viitoare.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă)

Strategiile de evaluare utilizate în evaluarea performanțelor școlare, sunt aplicate și în evaluările realizate în activitatea de mentorat, punându-se accent, în concordanță cu o rientările moderne în

domeniul evaluării educaţionale, mai ales pe procesul care a condus la obţinerea rezultatului și mai puțin pe rezultatul în sine.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă)

Evaluarea inițială Se realizează la începutul unei perioade de instruire pentru a furniza mentorului informaţii utile în elaborarea strategiei didactice, în proiectarea conţinutului etapei următoare şi în stabilirea direcţiilor de acţiune corectivă şi ameliorativă. Îndeplineşte o funcţie de diagnosticare. Prin acest tip de evaluare, se urmăreşte obţinerea unor informaţii referitoare la: - nivelul de dezvoltare a proceselor intelectuale, ale persoanei mentorate; - nivelul de pregătire al celui mentorat (volumul şi calitatea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor, capacităților, lacunele în pregătire, gradul în care stăpânesc cunoştinţele şi abilităţile necesare asimilării conţinutului etapei care urmează); - motivaţia persoanei mentorate pentru perfecționare în carieră. În activitatea de mentorat educațional, evaluarea inițială vizează obținerea unor informații despre: nevoile de formare ale persoanelor mentorate și nivelul de cunoștințe, capacități, competențe metodologice, didactice pe care le dețin aceste cadre didactice.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Evaluarea formativă (continuă) Constă în măsurarea şi aprecierea rezultatelor, pe parcursul perioadei de instruire, în mod sistematic, la intervale mici de timp. Îndeplineşte rol de diagnosticare şi ameliorare, în sensul că, dacă se constată că rezultatele nu sunt cele aşteptate, se stabileşte un diagnostic precizându-se dificultăţile, nerealizările, cu scopul adoptării măsurilor de corectare necesare. Evaluarea formativă însoţeşte permanent desfăşurarea procesului de instruire, este implicată în proces, asigură feed-back-ul atât pentru cei evaluați, cât şi pentru evaluatori (I.T.Radu,

1981, 2008, C. Cucoș, 2008).

Spre deosebire de evaluarea sumativă, care realizează un sondaj, evaluarea formativă presupune verificarea tuturor persoanelor mentorate şi a asimilării întregului conţinut, realizând în plus şi o informare acestora în legătură cu cele constatate. Cunoaşterea de către profesorul mentorat a rezultatelor, a gradului de îndeplinire a obiectivelor se realizează imediat.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Evaluarea formativă (continuă) Evaluarea formativă se caracterizează printr-o frecvenţă mult mai mare a verificărilor pe parcursul unei perioade de instruire şi scurtarea intervalului dintre verificări şi ameliorările aduse procesului. Fiind implicată în proces, aceasta evaluează nu numai rezultatele activității de învățare, ci şi procesul prin care s-a ajuns la un anumit rezultat, permiţând ameliorarea lui pe viitor. Ritmul optim cu care trebuie să se realizeze evaluările pe parcursul mentoratului va fi stabilit de către fiecare mentor, în funcţie de o serie de factori: - specificul colectivului de persoane mentorate (profesori debutanți / cu experiență); - timpul disponibil; - specificul disciplinei predate; Din perspectiva activității de mentorat, evaluarea formativă vizează identificarea și favorizarea progresului persoanei mentorate, implicarea acesteia în actul evaluării și dezvoltarea capacității de autoevaluare.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Evaluarea formatoare – o evaluare formativă puternic personalizată Funcția dominantă a evaluării formatoare este cea de a însoți și de a ajuta învățarea, fiind, din acest punct de vedere, o formă desăvârșită a evaluării formative. Această etapă a evaluării formative va fi atinsă odată cu asumarea de către persoana mentorată, a propriei învățări: la început conștientizarea obiectivelor de atins, apoi integrarea de către subiect a datelor furnizate prin demersul evaluativ în administrarea propriului parcurs (reglarea/auoreglarea activității de învățare). Practic, realizarea evaluării formatoare devine posibilă în momentul în care persoana mentorată: ✓a conştientizat şi interiorizat/ internalizat obiectivele urmărite şi le-a transformat în propriile obiective; ✓a valorificat şi integrat informaţiile obţinute prin evaluare în gestionarea propriului parcurs de învăţare şi formare. Evaluarea formativă devine eficace când se transformă în autoevaluare și reglează procesul învățării.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Scopul deplasării terminologice de la evaluarea formativă spre evaluarea formatoare este de a centra demersul mentoratului pe reglarea asigurată prin însăși persoana mentorată (evaluarea formatoare), spre deosebire de evaluarea formativă în care reglarea privește cu prioritate strategiile pedagogice ale mentorului. În acest caz, evaluarea este un instrument de formare, pentru îndeplinirea obiectivele personale și pentru construirea propriul parcurs de învățare. (M. Bocoș, 2007) În concluzie, la activitatea de mentorat, evaluarea formatoare vizează, alături de obiectivele evaluării formative, conștientizarea de către persoanele mentorate a obiectivelor procesului/stagiului de mentorat, interiorizarea acestora și dezvoltarea capacității de gestionare a propriului parcurs de formare.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Evaluarea sumativă Reprezintă forma tradiţională de evaluare, efectuându-se la sfârşitul unor perioade mai lungi de instruire (mentorat). Acest tip de evaluare furnizează informaţii relevante despre nivelul pregătirii persoanei mentorate raportate la competențele profesionale cerute. Îndeplineşte o funcţie constatativă, de inventariere a unor rezultate globale (Radu, 1981, 2008).

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Evaluarea sumativă (continuare) Critici aduse evaluării sumative: - este globală, nu oferă informaţii complete cu privire la măsura în care toţi subiecţii cunosc conţinutul supus evaluării; - nu permite ameliorarea continuă a procesului de învățare; - nu foloseşte celorcare au parcurs perioada de instruire, aceasta fiind încheiată din punctul de vedere al schimbărilor, ameliorărilor posibile ; - este stresantă, poate produce emoţii negative.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.2. Strategii de evaluare (evaluarea inițială, evaluarea formativă și formatoare, evaluarea sumativă) Evaluarea sumativă (continuare) Totuşi, informaţiile furnizate de acest tip de evaluare, pot fi utilizate în scopul ameliorării procesului de instruire, de către factorii de decizie. Ele constituie puncte de plecare, sugestii pentru luarea unor decizii privind ameliorarea sistemului şi procesului de învăţământ. Din perspectiva activității de mentorat, scopurile evaluării sumative au în vedere evidențierea

progresului

realizat

de

către

persoana

mentorată,

pe

procesului/stagiului de mentorat și identificarea calității activității mentorului.

parcursul

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate Observația constă în urmărirea și consemnarea atentă, fidelă și sistematică a comportamentului unei persoane și a faptelor, așa cum se manifestă ele în mod natural, cu scopul de a sesiza aspectele caracteristice. Constă în investigarea sistematică, pe baza unui plan dinainte elaborat şi cu ajutorul unor instrumente adecvate, a acţiunilor, evenimentelor, relaţiilor şi proceselor dintr-un câmp social dat.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate (continuare) Există o diversitate de forme ale observației: - după gradul de explicitare a ipotezei: observație spontană, observație sistematică; - după obiectul și modul de realizare: observație directă, observație indirectă; - după criteriul „timp”: observație transversală, observație longitudinală; - după criteriul „loc”: observație de teren, observație de laborator; - după modul de organizare: observație integrală, observație selectivă.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate (continuare) Din perspectiva activității de mentorat, prin observarea sistematică a comportamentului persoanei mentorate, mentorul va obține informații despre activități, abilități, cunoștințe, atitudini, aptitudini ale profesorului mentorat. Se poate observa activitatea acestuia în cadrul lecţiilor, activităților extracurriculare, etc.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv) Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate (continuare) Etape în desfăşurarea observării: - pregătirea, stabilirea obiectivelor, a condiţiilor de realizare a observării, alegerea şi construirea intrumentelor; - desfăşurarea observării; - prelucrarea şi interpretarea datelor; - valorificarea datelor (prin comunicarea lor debutantului si adoptarea unor măsuri de ameliorare). Avantajele metodei: Dezavantajele

permite investigarea unor comportamente complexe.

metodei: subiectivitatea.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv) Observarea sistematică a activității și comportamentului persoanei mentorate (continuare) Instrumentele specifice Metodei Observării sunt fişa Fişa de observare

Lista de control

de observare, lista de control şi grila de apreciere.

a activităţii poate avea ca reper fişa de evaluare a lecţiei.

conţine o serie de indicatori de urmărit, cu consemnarea preferinţei sau absenţei fiecăruia.

Grila de apreciere evidențiază,

pe de o parte, o serie de criterii de luat în considerare, grupate pe domenii de

activitate şi, pe de altă parte, o scală de evaluare cu mai multe trepte (exemplu: insuficient, suficient, bun, foarte bun) pentru aprecierea fiecărui criteriu.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv) Interviul de evaluare Are la bază o convorbire între mentor, manager educațional şi debutant, prin care: - se oferă un feed-back pentru activitatea desfăşurată; - se

semnalează posibile disfuncţionalităţi;

- se

realizează o mai bună cunoaştere a debutantului;

- este

îndrumată / monitorizată persoana evaluată.

Tipuri de interviu: structurat şi nestructurat. Cerinţe: - pregătirea prealabilă a interviului, pentru clarificarea obiectivelor, construirea planului de formare, formularea întrebărilor de bază; - desfăşurarea

interviului într-un climat de încredere şi respect reciproc;

- predominarea

elementelor de feed-back pozitiv.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Portofoliul Reprezintă un instrument, prin care profesorul mentor poate să-i urmărească progresul debutantului - în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental, de-a lungul unui interval mai lung de timp (un semestru sau un an şcolar). La începutul demersului educativ se realizează un diagnostic asupra necesităţilor de învăţare ale debutantului, pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este realizat de către profesorul mentor şi este discutat cu debutantul implicat în evaluare.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Portofoliul debutantului

este unul de progres şi cuprinde un ansamblu de documente semnificative care ofera informatii despre

cunoştinte, capacităţi şi abilităţi, stimulează şi susţine învăţarea şi înregistreză progresul în învăţare. Conţinutul protofoliului debutantului: - prezentarea studiiilor şi activităţilor de formare iniţiale ale debutantului; - documente curriculare întocmite de debutant; - probe/instrumente de evaluare; - autoevaluări; - jurnalul reflexiv; - liste bibliografice; - fişe din literatura de specialitate; - fişe de observare a activităţii mentorului; - evidenţa discuţiilor cu mentorului. Avantajele metodei: complexitate, flexibilitate, evidenţierea progresului. Criterii pentru evaluarea portofoliului: completitudine, prezentare, corectitudine, elemente personale, elemente de autoreflecţie.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Portofoliul mentorului, este unul de prezentare, o resursă importantă în activitatea de mentorat pentru exemplificări, studii de caz. Conţine modele de elemente curriculare, instrumente de evaluare şi liste bibilografice. Avantajele portofoliului pentru mentor: oferă un material demonstrativ, complexitate şi favorizează dezvoltarea profesională a mentorului. Este întotdeauna un reper pentru evaluarea mentorului de către manager.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv) Jurnalul reflexiv cuprinde însemnările şi reflecţiile debutantului cu privire la aspectele pe

care le trăieşte în timpul procesului de cunoaştere, a dificultăţilor întâmpinate şi a modalităţilor de depăşire a acestora. Debutantul trece în mod regulat în jurnalul reflexiv, sentimentele, gândurile şi opiniile sale cu privire la propriul proces de învăţare. Constituie o modalitate de valorificare a experienţei personale care devine astfel o resursă în învăţare în condiţii în care este supusă unei reflecţii şi aprecieri critice. Jurnalul reflexiv favorizează dezvoltarea abilităţilor metacognitive ale debutantului, prin faptul că dezvoltă deprinderea acestuia de a-şi examina propriul nivelul de cunoaştere atins.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv)

Jurnalul reflexiv (continuare) Structura unui jurnal reflexiv: - descrierea unei situații; - analizarea situaţiei; - identificarea dificultăţilor şi a stărilor afective legate de acestea; - evidenţierea modalităţilor de soluţionare; - sesizarea aspectelor învăţate: ce s-a învăţat, unde s-a greşit, ce mai este de învăţat.

6.2. Evaluarea și autoevaluarea în activitățile de mentorat 6.2.3. Metode și instrumente de evaluare (observarea sistematică a comportamentului, chestionarul, interviul de evaluare, portofoliul, jurnalul reflexiv) Jurnalul reflexiv (continuare) Metoda Jurnalului reflexiv este avantajoasă deoarece

permite mentorului să cunoască şi să ia în

considerare aspectele care pot influenţa progresul debutantului. Pentru debutant, jurnalul reflexiv stimuleaza autoreflecţia, autocontrolul şi autoreglarea. Este nevoie însă de timp şi de disciplină din partea debutantului, pentru elaborarea părerilor privind sarcinile de învăţare. Fiecare profesor mentor are libertate deplină în stabilirea criteriilor pe baza cărora se vor realiza aprecierea activităţilor desfăşurate de către debutanţi, în funcţie de metodele de evaluare alese, de caracteristicile debutanţilor săi şi nu în ultimul rând de conţinuturile supuse evaluării.

6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.1.

Cariera didactică în Europa

Cerinţele oficiale pentru a deveni

un

cadru

complet

didactic

calificat

învățământul

primar

în şi

secundar general, european (ISCED

1-3)

Eurydice, 2018)

(2016/17;

6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.1.

Cariera didactică în Europa

Statutul mentoratului pentru cadrele

didactice

învățământul

din

primar

si

secundar general (ISCED 13)

în

conformitate

cu

reglementările

autorităților

de

înalt

cel

mai

nivel

(2016/17; Eurydice, 2018)

6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.1.

Cariera didactică în Europa

Statutul dezvoltării profesionale continue pentru cadrele didactice din învățământul primar si secundar general (ISCED 1-3) în conformitate cu reglementările autorităților de cel mai înalt nivel (2016/17; Eurydice, 2018)

6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.2. Cariera didactică în Romania

În Romania, Legea educației naționale, nr. 1/2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011), la Capitolul IV Statutul personalului didactic, stipulează condițiile care trebuie îndeplinite în vederea desfășurării și evoluției cadrului didactic, în carieră.

6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.3. Standarde profesionale pentru cariera didactică. Competențele cadrului didactic

Profesionalizarea carierei didactice impune stabilirea unor standarde profesionale specifice. Consiliul Național pentru Pregătirea Profesorilor, a elaborat în 2002 următoarele principii pentru elaborarea standardelor profesionale pentru cariera didactică (preluate din L. Serbănescu, 2011): Principiul I. Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă. Principiul II. Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria dezvoltare.

6.3. Standarde profesionale didactice și niveluri de calificare 6.3.3. Standarde profesionale pentru cariera didactică. Competențele cadrului didactic

Principiul III. Cadrul didactic este membru activ al comunităţii. Principiul IV. Cadrul didactic are o atitudine reflexivă. Principiul V. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional.

Bibliografie selectivă 1.BOCOȘ, M. (coord.), 2004, Evaluarea în învățământul primar. Aplicații practice., Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2.BOCOȘ, M., 2013, Instruirea interactivă. Repere axiologice și metodologice, Ed. Polirom, Iași 3.CHIȘ, V., 2001, Activitatea profesorului între curriculum și evaluare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 4.CHIȘ, V., 2005, Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 5.CUCOȘ, C., 2008, Teoria și metodologia evaluării, Ed. Polirom, Iași 6.IONESCU, M., (coord), 1998, Educaţia şi dinamica ei, Ed. Tribuna Învăţământului, București 7.IONESCU, M., 2000, Demersuri creative în predare și învățare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 8.IONESCU, M., CHIȘ, V., 2001, Pedagogie – suporturi pentru formarea profesorilor, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca 9.IONESCU, M., RADU, I., 2004, Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 10.IUCU, B.R., 2001, Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative, Ed. Polirom, Iași 11.JINGA, I., ISTRATE, E., 2006, Manual de pedagogie, Ed. All Educational, București 12.MANOLESCU, M., 2006, Evaluarea școlară. Metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București 13.NICOLA, I., 2003, Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti 14.PĂUN, E., POTOLEA, D., 2002, Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative, Ed. Polirom, Iași 15.POSTELNICU, C., 2000, Fundamente ale didacticii şcolare, Ed. Aramis, București 16.POTOLEA, D. (coord.), 2008, Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Ed. Polirom, Iași 17.POTOLEA, D., MANOLESCU, M., 2005, Teoria și pratica evaluării educaționale, curs, MEC, Proiectul pentru învățământul rural 18.RADU, I.,T., 1981, Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, E.D.P., Bucureşti 19.RADU, I., T., 2008, Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., Bucureşti 20.„DE LA DEBUT LA SUCCES – program naţional de mentorat de inserţie profesională a cadrelor didactice”, București, 2013 21.Băban, A. (coord.) (2001). Consiliere educaţională. Cluj-Napoca: Psinet. 22.Bernat, E. S. (2003). Tehnica învăţării eficiente. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. 23.Bernat, E. S. (coord.) (2010). Formator-perfecţionare: manualul cursantului. Cluj-Napoca: Risoprint. 24.Ciolan, L. (2008). Învățarea integrată: fundamente pentru un curriculum transdisciplinar. Iași: Polirom. 25.Crașovan, M. (2007). Procesualitatea curentă în educația adulților. În Paloș, R., Sava, S., Ungureanu, D. (coord.). Educația adulților: baze teoretice și repere practice. Iași: Polirom. 26.Hattie, J. (2014). Învățarea vizibilă: ghid pentru profesori. București: Trei. 27.Illeris, K. (coord.) (2014). Teorii contemporane ale înnvățării: autori de referință. București: Trei. 28.Ionescu, M., Chiş, V. (coord.) (2001). Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. 29.Joiţa, E. (2002). Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie. Iași: Polirom. 30.Knowles, M. (1980). The Modern Practice of Adult Education: From Pedagogy to Andragogy. Revised and updated. Cambridge: Eaglewood Cliffs (NJ). 31.Knowles, M. (1996). La formazione egli adulti come autobiografia: il percorso di un educatore tra esperienza e idee. Milano: Raffaello Cortina. 32.Paloș, R., Sava, S., Ungureanu, D. (coord.) (2007). Educația adulților: baze teoretice și repere practice. Iași: Polirom. 33.Păun, E., Potolea, D. (coord.) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. Iași: Polirom. 34.Neculau, A. (2004). Educatia adulţilor. Iași: Polirom. 35.Sava, S., Ungureanu, D. (2005). Introducere în educaţia adulţilor. Timişoara: Mirton. 36.Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învăţării. Iași: Polirom. 37.Simmonds, D. (2008). Proiectarea și livrarea programelor de training. Bucureşti: CODECS. 38.Vinţanu, N. (1998). Educaţia adulţilor. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică

.