Pro Crast in Are

Procrastinare - între pretențios și umil In 2006 doi profesori de la Harvard au inceput sa studieze motivele pentru care oamenii procastineaza (adica amana sa faca lucruri pe care si le-au propus). Intrebarea era simpla: “de ce evita oamenii sa faca lucruri despre care stiu ca e nevoie sa le faca, chiar si cand este clar ca sunt un lucru bun, in beneficiul lor? Ne place sa ne bucuram de beneficiile imediate, mai ales daca costul acestor beneficii nu apare imediat. Acest comportament este denumit prezentul tau contra viitorul tau sau inconsistenta temporala. Iata cateva exemple relevante:    

placerea de a manca o prajitura este imediata, iar costul de a te ingrasa va aprea peste cateva zile sau saptamani (mult mai tarziu). placerea de a te relaxa este imediata, iar costul faptului ca ai sarit peste exercitiile fizice se va vedea peste cateva saptamani sau chiar luni. placerea de a cumpara acum ceva este imediata, in timp ce costul neeconomisirii pentru pensie se va vedea peste cativa ani (cel mai devreme). placerea de a avea case incalzite la 20 grade celsius iarna si de a merge cu masina oriunde este imediata, dar costul arderii combustibililor fosili si al schimbarilor climatice se va vedea probabil in generatia viitoare.

Toate deciziile de a asuma costurile enumerate mai sus (sau altele) sunt usor de luat pe termen lung. Majoritatea oamenilor vor fi de acord ca e nevoie sa facem exercitii zilnic, sa econimisim lunar si sa consumam mai putin combustibili fosili si vor fi de acord sa inceapa sa faca ceva pentru asta, chiar sa si planifice un asemenea demers. Dificultatea apare atunci cand actiunea propriu-zisa e nevoie sa fie facuta azi. Si cand acest lucru se intampla, costul cu care am fost de acord, in mod rational, sa il platim este inlocuit de placerea actiunilor contrare care ne bonifica imediat. De aceea se numeste inconsistenta temporala, pentru ca atunci cand ne gandim la viitor suntem de acord sa luam deciziile care ne ofera beneficii pe termen lung (si durabile), dar cand ne gandim la prezent luam decizii care ofera beneficii pe termen scurt impofida celor calculate (uneori chiar sub amagriea ca de data viitoare, de luni, de la intai ale lunii, de la anul vom face altfel).

Raspunsul Daca vrei sa infrangi procastinarea si sa iei azi decizii benefice pentru viitorul tau si nu pentru prezentul tau, atunci este nevoie sa gasesti o cale de a invinge actiunile tale prezente si a le inlocui cu actiuni cu care ai fi de acord in viitor, dar pe care sa le faci acum. Iata cateva optiuni care te pot ajuta sa faci acest lucru: 1. Premiaza comportamentele benefice pe termen lung acum, imediat. 2. Creste costurile comportamentelor nebenefice pe termen lung dar care sunt stimulate de recompense imediate acum. 3. Elimina stimuli ai procastinarii din mediul inconjurator.

Premiaza comportamentele benefice pe termen lung acum, imediat. Mintea ta vrea premiere imediata. Nu poate rezista acestei nevoi. Deci fa ceva ca sa bonifici comportamentele corecte. Spre exemplu in loc sa mananci prajitura poti sa ii faci o poza si sa o postezi pe social media cu mesajul “inca o prajitura pe care nu am mancat-o”. O sa fii uimit(a) de reactii. Sau poti pur si simplu sa o cumperi si sa o oferi unui copil care nu si-o poate permite. Expresia de pe fata lui te va recompensa mai mut decat doua prajituri la un loc. Sau daca e prea mult sa dai ceva altuia, poti pur si simplu sa iti cumperi un fruct dulce (fructoza e mai buna decat zaharoza). Creste costurile comportamentelor nebenefice pe termen lung dar care sunt stimulate de recompense imediate. Costurile procastinarii sunt clare. Nu este nevoie decat sa gasesti o metoda de a le aduce inprezent. Spre exemplu a renunta la a merge la sala azi, nu va avea un cost imeidat, nu o sa simti nimic. Costurile pot aparea mult mai tarziu, peste saptamani sau chiar luni. Dar daca platesti un abonament in avans, costul devine imediat si concret. Iti faci prieteni la sala, ai si recompensa imediata (vezi mai sus), dar daca promiti prietenilor tai ca vei veni in fiecare zi la 5 pm, pretul de a arata neserios este unul imediat. Mai sunt si alte modalitati de a iti aduce costul comortamentelor nepotrivite imediat. Spre exemplu poti sa stabiliesti si sa anunti in mod public un termen limita  pentru comportamentul benefic pe termen lung. Poti pune un pariu pe constanta pastrarii comportamentului benefic pe termen lung cu un prieten care il poate verifica. Construieste consecintele renuntarii la comportamente benefice: pentru fiecare prajitura mancata o sa fac 20 de flotari si 50 de abdomene. Elimina stimuli ai procastinarii din mediul inconjurator.  Daca vrei sa iti schimbi comportamentul, poti prin a incepe sa schimbi meidul in care activezi. Au facut-o sfintii plecati in pustie, o fac calugarii retrasi in manstiri si chiar sihastrii. Asta nu se va putea face complet in cazul tau, dar poate fi facut eficient. Nu vei putea sa elimini alegerile proase, insa poti sa iti constuiesti un mediu in care alegerile bune sa fie la indemna, in timp ce cele proaste sa fie greu accesibile. Cum ar fi sa deschizi frigiderul si sa fie numai fructe. Esti la un brat distanta de un mar si la 3 strazi de o prajitura.

Ce urmeaza In fiecare zi stam fata in fata cu mici decizii care ne definesc viata, prezentul si viitorul. In fiecare moment suntem in dilema de a alege calea usoara ce ofera gratificare imediata sau de a refuza tentatia dorintei imediate si a ramane devotati actiunilor benefice pe termen lung. Aceste mici decizii zilnice in final ne definesc pe noi si relitatea in care traim. Iar de cele mai multe ori fiecare decizie de a nu ceda tentatiilor ne apropie de succes.

În ultima vreme am început să mă suspectez că aş fi infestată cu virusul procrastinării. Simptome? Amînarea pînă în ultimul moment al începerii realizării unor sarcini, finalizarea lor cu doar cîteva minute înainte termenului-limită, lăsarea pe „mîine” a ceea ce aş fi putut face astăzi (dacă aş fi avut chef) ş.a.m.d. Citind despre aceste simptome, am găsit o mulţime de cărţi şi articole despre „cum să …” – cum să-mi controlez timpul, cum să evit procrastinarea, cum să îmi organizez sarcinile de lucru etc. Astfel, mai întîi am învăţat un cuvînt nou (PROCRASTINARE) – una este să fii o persoană care preferă să lase pe mîine ce poate face astăzi, alta este să fii un PROCRASTINATOR, nu? În DEX, definiţia este: PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amîna în mod nejustificat începerea unei acţiuni, în special din cauza neglijenţei habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. Etimologie: lat. prōcrastinātum: pro– („pentru”) și crastinus („ce ţine de ziua de mîine”). Vezi http://www.webdex.ro/online/dictionar/procrastinare Psihologii susţin că „Procrastinarea este un comportament caracterizat prin amînarea acţiunilor sau a sarcinilor pentru mai tîrziu.” Tot ei consideră că procrastinarea este un mecanism de combatere a anxietăţii asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau a unei decizii şi folosesc trei criterii pentru a considera că un comportament este procrastinare, respectiv: procrastinare = comportament neproductiv, inutil și întîrziat. (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Procrastinare) Alte sinonime parţiale pentru procrastinare: amînare, temporizare, întîrziere, prelungire, încetinirea ritmului, tergiversare, tărăgănare ş.a.m.d. Există bine-cunoscutul proverb care spune „Nu lăsa pe mîine ce poţi face azi.”, pe care majoritatea dintre noi credem că este bine să-l punem în aplicare. Unii susţin că procrastinare = lene. Alţii definesc procrastinarea ca fiind modul în care faci orice altceva cînd nu vrei să faci ceva anume Oricum, diferenţa dintre amînare şi procrastinare pare să fie că, în cazul procrastinării, este evidentă intenţia de a evita realizarea unor sarcini importante, prin utilizarea timpului disponibil de lucru pentru sarcini de mai mică relevanţă, dar mai plăcute sau măcar de mai mică responsabilitate, astfel încît sarcinile semnificative să fie lăsate pentru altădată. Practic, încă de la apariţia cuvîntului (în latină, în Roma antică), procrastinarea se referă la repulsia faţă de inacţiune, faţă de lipsa curajului de asumare a responsabilităţii în luarea de decizii, faţă de amînarea fără rost a momentului de iniţiere a unor acţiuni. Deci: „Procrastinarea este un hoţ al timpului.” (Edward Young), cum la fel de corect pare să fie „Nu lăsa pe mîine ce poţi face la fel de bine poimîine.” (Mark Twain) sau „Nu lăsa pe mîine ce poţi face, eventual, poimîine.” (Oscar Wilde).

Aşadar, se consideră că procrastinarea este o amînare, adesea voită, dar de cele mai multe ori o tergiversare inconştientă, a sarcinilor importante – care implică asumarea de responsabilităţi semnificative, pe principiul bine-cunoscut că scapă cine poate: „Lasă pe mîine ce poţi face azi, că mîine fie nu mai trebuie, fie va fi făcută de alţii.” Ceea ce totuși înseamnă că nu orice amînare este de nedorit – ci doar aceea care urmăreşte evitarea realizării acţiunilor relevante necesare. Ba chiar, de multe ori, pare că amînarea începerii unei acţiuni este recomandabilă! Să ne gîndim la cunoscuta matrice de împărţire a sarcinilor manageriale, prin combinaţii între gradul lor de importanţă şi gradul de urgenţă (matricea lui Eisenhower, pe care eu am cunoscut-o prin cărţile lui Stephen Covey), care porneşte de la „principiul lui Eisenhower”: „Ce este important este rareori urgent şi ceea ce este urgent este rareori important.”

Poate vă amintiţi parabola cu borcanul plin cu pietre, pietricele şi nisip (pentru cei care n-o cunosc, eu am găsit-o la următoarea adresă: http://inteligentafinanciara.blogspot.ro/2012/05/poveste-pentru-oamenii-vesnic-ocupati.html). Dacă nu am face ceea ce este important înaintea sarcinilor mai puţin importante, dar mai urgente, ar fi ca şi cum ne-am construi palate pe nisip, care vor rezista pînă la primul val mai puternic. Deci nu trebuie să uităm că: Ceea ce este amînat nu este evitat. (Thomas More) Puţini înţeleg că amînarea este forma noastră naturală de apărare, lăsînd lucrurile să aibă grijă de ele însele şi să-şi demonstreze lipsa de fragilitate; este o consecinţă a dezvoltării noastre ecologice sau naturaliste, ceea ce nu este întotdeauna rău – la nivel existenţial, înseamnă că trupul meu se răzvrăteşte împotriva capcanei de a se supraîncărca. Este sufletul meu care luptă să evite patul lui Procust al modernităţii. (Nassim Nicholas Taleb) Întotdeauna amîn. Aşa îmi permit să fac ceea ce vreau acum, fără ami sacrifica obiectivele mele pentru viitor. (Bauvard)

Dacă lucrul pe care îi ai de făcut nu te ajută să ajungi acolo unde îţi doreşti să fii peste un an, atunci nu-l pune pe lista scurtă (de obiective pe care să te concentrezi). (Mani S. Sivasubramanian) Lasă-le deoparte pentru un pic. Viaţa înseamnă să mai laşi unele lucruri deoparte. Doar că nu pe toate. (Anthony Burgess) Nu există Amînare. Doar Libertate. (Jaali Nieves) Dacă tot nu v-am convins că nu orice amînare înseamnă procrastinare, şi că unele amînări sînt de dorit, voi face apel la Lean – acel sistem de management care are ca principiu de bază că trebuie evitate, sau măcar reduse, pierderile de pe fluxurile de proces. Iar dintre cele 7 pierderi clasice, cea mai des întîlnită este aşteptarea, respectiv timpul pierdut pe flux, prin necorelarea dintre momentele la care este nevoie de ceva şi momentele la care sînt disponibile respectivele resurse. Mai există în Lean cîteva concepte cheie relevante – unul este Just-in-Time, fără de care nu se poate vorbi de fluxuri continue sau de reducerea pierderilor. Just-in-Time înseamnă a produce în conformitate cu solicitarea clientului, respectiv doar ce este necesar (cerut de client), cînd este necesar, cît este necesar şi livrat unde este necesar. Adică fluxuri cu timpi de aşteptare zero, cu stocuri zero, cu zero defecte ş.a.m.d. JIT înseamnă deci că nu se admit întîrzieri pe flux în amonte, pentru că orice aşteptare duce la oprirea sau încetinirea fluxului de proces în aval. Un alt principiu cheie în Lean este producţia de tip Pull, conform căruia activităţile de realizare a produselor trebuie să înceapă doar atunci cînd mai este disponibil doar timpul necesar pentru satisfacerea cerinţelor clientului, iar durata cea mai scurtă necesară se poate evident atinge doar printr-un flux continuu de proces (fără opriri şi întîrzieri). Pentru a explica mai clar (pentru cei nefamiliarizaţi cu principiile Lean), Pull înseamnă că iniţierea producţiei nu se face la primirea comenzii / solicitării clientului, ci doar în acel moment anume determinat (pe baza analizei şi planificării capacităţii disponibile de producţie), de la care a rămas, pînă la termenul de livrare, doar timpul necesar de realizare a produselor cerute de client, de dorit – pe un flux continuu. De exemplu, dacă dăm într-o miercuri o comandă la o firmă de catering, pentru a ne furniza produsele necesare ca să organizăm duminică la prînz o masă cu prietenii, probabil că aprovizionarea se va face sîmbătă dimineaţă, iar pregătirea majorităţii felurilor de mîncare se va face cu puţin timp înainte de livrare, pentru a nu se furniza mîncare deja veche. Ceea ce înseamnă că Pull urmăreşte ca începerea realizării activităţilor necesare să fie amînată, pînă la momentul în care se poate iniţia procesul cu durata cea mai scurtă posibilă, permiţînd livrarea rezultatelor la termenul convenit cu clientul. Deci amînarea este recomandată înainte de începerea activităţilor, dar nu mai este admisibilă după ce procesul a demarat, pentru a asigura concomitent eficienţa procesului, dar şi satisfacerea clientului. Bineînţeles că, în cazul producţiei Pull, dacă

ceva nu va merge bine, este evident că rezultatul final va fi diferit de cel urmărit, astfel că nivelurile de urgenţă şi de importanţă ale activităţilor cresc, aşa că de obicei apare, de asemenea, o creştere a nivelului de stres. Ceea ce de obicei este bine, pentru că, în situaţii de stres, atenţia se mobilizează, pentru a face ca lucrurile să se întîmple cum trebuie. Şi alţii susţin acest punct de vedere: Este mai uşor să amîni începutul, decît sfîrşitul. (Leonardo da Vinci) Nimic nu este mai relevant pentru eficienţa muncii ca starea de panică. (Don Roff) Eu sînt o persoană care lucrează bine sub presiune. De fapt, lucrez atît de bine sub presiune, încît uneori prefer să amîn unele lucruri, în scopul de a crea această presiune. (Stephanie Pearl-McPhee) Amînarea este asasinul natural al atitudinii. Nu există nimic mai obositor ca o sarcină neterminată. (William James) Acestea fiind zise, trebuie să recunosc că eu de obicei amîn ceea ce nu-mi place să fac, pînă la momentul în care nu mai pot să amîn, fără a afecta termenul-limită de predare a lucrării. Iar cînd încep să lucrez, nimic altceva nu mă poate distrage de la ceea ce fac, motiv pentru care durata de lucru este cea mai scurtă posibil (nu mă întrerup, nu trag de timp, nu răspund la mailuri sau la telefon, ci mă concentrez 100% la ceea ce fac). Iar acest tip de amînare nu este procrastinare, ci un sistem de lucru de tip Pull, cu consecinţe de tip JIT! Mă bucur că nu sînt un procrastinator! Deşi de obicei amîn ce este important, dacă nu-mi place neapărat ceea ce am de făcut, şi prefer să fac mai mult timp ceea ce îmi place, totuşi nu sînt un procrastinator! Dar nu sînt singură! Şi alţii fac la fel: Munca pe care o faci în timp ce amîni alte lucruri este, probabil, ceea ce ar trebui să faci pentru tot restul vieţii tale. (Jessica Hische) În cele mai multe cazuri, tu eşti cel care confundă realizarea unei sarcini cu testarea propriei tale valori. Înlocuieşte „trebuie să” cu „aleg să”. (Neil A. Fiore) Amînarea este păcatul meu. Nu-mi aduce nimic decît regrete. Știu că ar trebui să mă opresc. De fapt, aşa voi face – dar de mîine (Gloria Pitzer) În realitate, eu cred că există foarte puţină procrastinare şi insuficient de puţină aşteptare, în sensul de sistem de lucru Pull. V-am convins? Ce credeţi? Numai bine,

Fiecare dintre noi a amânat, cel puţin o dată în viaţă, un lucru pe care îl avea de făcut, lăsându-l pentru mai târziu. Chiar dacă unele dintre activităţile pe care le lăsăm pentru altă dată nu sunt neapărat o ameninţare, mai ales dacă se întâmplă rar, întârzierile frecvente în îndeplinirea sarcinilor pot fi chiar catastrofale pentru viaţa noastră personală şi profesională. Vestea bună e că poţi învinge acest obicei! Procrastinarea, cum mai este numită, este acel tip de amânare care presupune că, în loc să facem lucrurile pe care trebuie să le facem, ne ocupăm timpul cu îndeletniciri pe care le considerăm mai plăcute, arată Mind Tools. O astfel de atitudine diminuează drastic productivitatea şi conduce, deseori, la sentimente de regret sau chiar la scăderea stimei de sine, notează Science Daily. În urma unui studiu la care au participat 24.000 de oameni din toată lumea, cercetătorul Piers Steel, psiholog la Universitatea din Calgary, a ajuns la concluzia că 95% din respondenţi au amânat în mod ocazional anumite sarcini pe care le aveau de îndeplinit, notează NY Times. De asemenea, 25% dintre participanţi s-au declarat „procrastinatori cronici”. Procrastinarea este un fenomen care se poate traduce prin auto-sabotaj şi poate deveni o barieră în atingerea succesului atât pe plan profesional, cât şi în viaţa personală, arată Psychology Today. De la pregătirea unui proiect, cumpărarea unor bilete la evenimentul la care îşi doresc cu ardoare să meargă şi chiar plătitul taxelor obligatorii, toate aceste acţiuni sunt amânate până în ultimul moment. Trebuie notat şi faptul că cei care amână anumite acţiuni pot înregistra, de asemenea, probleme de sănătate. De la insomnii şi până la stări de stres şi scăderea sistemului imunitar, aceste întârzieri pot avea efecte negative asupra sănătăţii.

Procrastinatorii se păcălesc, de cele mai multe ori, pe ei înşişi. Scuze de tipul „am şi mâine timp”, „lucrez mai bine sub presiune” sau „mai stau puţin” sunt doar pretexte care rareori au un substrat de adevăr, adaugă aceeaşi sursă. Academic Success Center din cadrul Universităţii de Stat Oregon dezbate şase motive ale apariţiei procrastinării. Unul dintre cele mai importante motive este lipsa abilităţilor în a îndeplini sarcina pe care o ai de făcut. Astfel, în loc să accepte faptul că are lacune şi să depună un efort în a dobândi o nouă îndeletnicire, individul preferă să amâne respectiva sarcină, pentru că este dificilă. Un alt motiv ar fi lipsa de interes asupra subiectului, faptul că este o activitate plictisitoare. La acestea se adaugă lipsa motivaţiei în a îndeplini respectiva sarcină, teama de eşec, teama de succes sau frica de a nu te ridica la aşteptările altora care s-au născut în urma unui succes şi, nu în ultimul rând, atitudinea rebelă în faţa acelor lucruri impuse. Cu toate acestea, se pare că procrastinarea are şi aspecte pozitive. Dintre cele trei tipuri de procrastinare propuse de programatorul şi scriitorul Paul Graham, adică a nu face nimic, a alege să faci ceva neimportant şi a alege să faci ceva important, el susţine că ultima este o formă pozitivă a fenomenului. De exemplu, chiar dacă amâni să te bărbiereşti, să tunzi gazonul, ori alte sarcini care nu trebuie făcute imediat şi nu au o importanţă capitală, dacă astfel de acţiuni sunt întârziate de o activitate importantă, productivă, acest lucru poate avea chiar rezultate benefice.

Câteva sfaturi ca să învingi procrastinarea şi să faci lucrurile astăzi! Chiar dacă găsim şi o latură pozitivă a fenomenului, anumite lucruri trebuie făcute la timpul lor, iar amânarea nu poate decât să conducă la descreşterea productivităţii şi eficienţei şi contribuie la crearea unei stări de tensiune atât psihologică, dar uneori şi interumană. Pentru a învinge în lupta împotriva procrastinării, ar trebui să te auto-analizezi şi să recunoşti faţă de tine că ai obiceiul de a amâna anumite lucruri (unele chiar importante) pe ultima sută de metri. Pentru a-ţi uşura procesul de analizare, poţi face teste online, cum este cel recomandat de Mind Tools. Notează-ţi ţelurile pe care vrei să le atingi şi impune-ţi anumite deadline-uri, ne sfătuieşte Forbes. Dacă aceste obiective fixate sunt prea îndrăzneţe sau mai dificil de realizat, gândeşte-te cum ai putea să le „spargi” în mai multe ţinte mici. Cu fiecare provocare pe care o ai de depăşit, învinge-ţi frica, aplicând câteva tactici de înfrângere a acestui sentiment. Nu uita să îţi răsplăteşti efortul cu fiecare obiectiv atins şi fiecare sarcină rezolvată, mai adaugă Forbes. Evită să îţi supraaglomerezi lista de lucruri pe care le ai de făcut, atrage atenţia Positivity Blog. S-ar putea ca, odată stabilite obiectivele, să fii copleşit de numărul

acestora. Poţi să notezi două sau trei sarcini importante şi să încerci, pe cât posibil, să te concentrezi asupra lor. Evită toate sursele care ţi-ar putea distrage atenţia. Că e vorba de Facebook, de email, de jocuri video sau alte astfel de surse, limitează pe cât posibil accesul la ele şi impune-ţi doar câteva momente scurte în care să arunci un ochi asupra lor. Puterea motivaţiei este mare, aşa că, dacă nu merg metodele de mai sus, îţi poţi ruga un prieten apropiat să te ajute din când în când în acest proces, notează Life Hack. Monitorizându-te, el va putea să îţi atragă atenţia atunci când te abaţi de la lucrurile pe care le ai de făcut şi să te încurajeze să revii la acestea. Nu uita să îţi monitorizezi singur activitatea şi să bifezi task-urile îndeplinite. De asemenea, nu uita să îţi acorzi şi pauzele cuvenite în urma depunerii unui efort. Iată câteva lucruri pe care le poţi aplica, astfel încât dorinţa de a procrastina să devină tot mai mică. Poate cel mai important lucru de care să ţii cont este că amânarea unei activităţi, cu atât mai mult a unei sarcini importante, nu conduce la dispariţia acesteia, ci la micşorarea timpului pe care îl ai la dispoziţie pentru a o realiza.