Proiect Raportul de Evaluare Al Strategiei de Ocupare-1 1

Raportul de evaluare privind gradul de implementare al Strategiei Naţionale privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pe anii 2007-2015 Introducere Timp de două decenii şi mai mult, de când Republica Moldova a purces pe drumul anevoios şi sinuos de constituire al unei economii independente, bazate pe raporturile economice de piaţă, problema ocupării forţei de muncă se afla permanent în centrul atenţiei a factorilor de decizie, fiind considerată drept una din cele mai dificile şi dureroase probleme. Or, anume asigurarea unei ocupări productive trebuie să fie acea condiţie care le-ar permite cetăţenilor republicii să-şi asigure resursele necesare pentru un trai decent, iar întreprinderilor şi companiilor să-şi asigure o dezvoltare durabilă. Conştientizând importanţa ocupării forței de muncă pentru perspectivele dezvoltării ţării, la nivel instituțional au fost depuse eforturi consistente pentru a îmbunătăţi situaţia de pe piața muncii supusă unor modificări continue. Astfel, au fost elaborate şi lansate mai multe documente de politici privind ocuparea forței de muncă: programe de ocupare, strategii, planuri de acţiuni etc. care au avut obiectivul de îmbunătăţire a situaţiei de pe piaţa muncii şi creșterea ratei de ocupare: Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (2004-2006), Strategia Naţională de Dezvoltare (2008-2011), Strategia „Moldova 2020”, Strategia „Satul Moldovenesc”, sau în programele de activitate ale guvernelor. Cu toate că eforturile şi aşteptările autorităţilor publice au fost extrem de mari, situaţia de pe piaţa muncii din Republica Moldova este în continuare critică. În acest context, lansarea Strategiei Naţionale privind Politicile de Ocupare pe anii 2007-2015 a constituit încă o încercare a autorităţilor publice din Republica Moldova de a redresa situaţia din domeniul ocupării şi de a consolida raporturile dintre actorii sociali de pe o piaţă a muncii aflată în proces de formare. Cu toate că implementarea Strategiei a luat sfârşit, situaţia de pe piaţa muncii din Republica Moldova nu s-a ameliorat. Iar iniţierea unui nou document strategic axat pe depăşirea problemelor din domeniul ocupării forţei de muncă presupune, în primul rând, evaluarea acesteia pentru a scoate în evidenţă impedimentele principale care nu au permis realizarea Strategiei date cu succes. Reieşind din aceste considerente, raportul dat îşi propune drept scop o analiză cât mai detaliată a situaţiei de pe piaţa muncii din Republica Moldova a factorilor care au generat această situaţie, precum şi a impactului acţiunilor aferente strategiei realizate de către actorii sociali responsabili asupra situaţiei de pe piaţa muncii.

1. Analiza aspectelor organizatorice privind elaborarea documentelor strategice în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă Elaborarea şi promovarea unor politici eficiente şi sustenabile de relansare socio-economică a ţării, care să corespundă nevoilor identificate, presupune, în primul rând, crearea unui cadru integrat de abordare al tuturor provocărilor legate de aceste politici. Crearea unui asemenea cadru reprezentă condiţia fundamentală pentru atingerea obiectivelor stabilite şi agreate la nivel naţional. În acest context, un aspect foarte important îl reprezintă identificarea corectă şi coerentă a obiectivelor, acţiunilor şi măsurilor relevante în vederea creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă. Succesul acestui demers strategic depinde şi de implicarea reală a tuturor factorilor interesaţi (autorităţi publice centrale şi locale, parteneri sociali, societate civilă etc.) în fundamentarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea acţiunilor dezvoltate în cadrul strategiilor şi a planurilor de acţiuni aferente. Pentru Republica Moldova creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă reprezintă o provocare care necesită a fi abordată drept o politică trans-sectorială, care să fie avută în vedere în momentul elaborării tuturor politicilor elaborate la nivel naţional, o ţintă în sine, care să fie poziţionată în centrul planificării strategice naţionale.

Ca atare, ocuparea forţei de muncă este o sarcină primordială a oricărei politici economice care asigură echilibrul macroeconomic şi stabilitatea socio-politică. În acest context, Strategia naţională privind politicile de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015 (SNPOFM) pentru a atinge acest scop şi-a stabilit o serie de obiective:  consolidarea creşterii economice pe termen lung şi crearea locurilor noi de muncă, aplicarea mecanismelor de reducere a sărăciei prin intensificarea coeziunii şi solidarităţii sociale în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă şi gestionării eficiente şi transparente a resurselor disponibile;  creşterea gradului de competitivitate a Republicii Moldova pe piaţa internaţională, din perspectiva costurilor forţei de muncă, mobilităţii, calificării profesionale şi capacităţii de adaptare a resurselor umane la imperativele unei pieţe flexibile a forţei de muncă;  armonizarea legislaţiei muncii a Republicii Moldova cu cea a Uniunii Europene, alinierea la standardele europene cu privire la dezvoltarea economică şi umană şi asigurarea de către stat a garanţiilor minime cetăţenilor ţării, în conformitate cu convenţiile ratificate;  ajustarea cadrului naţional legislativ în domeniul reglementării muncii în conformitate cu obiectivele şi standardele Strategiei Europene de Ocupare Revizuită. Strategia de ocupare a forței de muncă 2007 – 2015 a fost structurată pe 11 linii directoare, în cadrul cărora au fost identificate obiective şi linii de acţiune specifice atingerii scopului general al strategiei. Liniile directoare au fost formulate având la bază necesităţile şi realităţile pieţei muncii din Republica Moldova din acea perioadă. Pentru implementarea prevederilor strategiei de ocupare, la nivelul instituțiilor responsabile au fost elaborate anual, planuri de acţiuni care să susțină atingerea obiectivelor stabilite. La moment Republica Moldova s-a lansat în procesul de elaborare a unei noi strategii de ocupare a forţei de muncă, mai perfecte şi mai moderne, corelată cu noile obiective economice şi politice ale ţării, de integrare în Uniunea Europeană. Noua strategie de ocupare trebuie să fie o continuare logică a celei vechi, cu condiţia actualizării obiectivelor şi acţiunilor în corespundere cu noua conjunctură economică şi politică a republicii. În acest context, procesul de elaborare a noii strategii trebuie să fie precedat de evaluarea gradului de implementare a Strategiei de ocupare a forţei de muncă pe anii 2007-2015, în scopul identificării factorilor şi cauzelor care au condus la realizarea sau nerealizarea acesteia. Pentru evaluarea gradului de implementare a acţiunilor prevăzute de strategie în vederea realizării obiectivelor sale au fost întreprinse o serie de activităţi printre care: analiza şi sinteza informaţiei prezentate de către MMPSF privind gradul de realizare a strategiei, precum şi raporturile de dare de seamă a actorilor interesaţi în ceea ce priveşte realizarea planurilor anuale de acţiuni aferente strategiei; analiza datelor statistice disponibile legate de problemele ocupării din Republica Moldova, precum a diverselor studii relevante obiectivelor strategiei elaborate în perioada de referinţă; efectuarea unor interviuri şi focus-grupuri cu actorii interesaţi vis-a-vis de gradul de implementare a Strategiei în baza unui ghid de interviu (anexa 1, 2). Astfel, în baza informațiilor obținute pe parcursul întâlnirilor cu reprezentanții instituțiilor responsabile de implementarea acțiunilor cuprinse în plan, precum şi din documentele obţinute ,se poate concluziona că, pentru implementarea actualei strategii de ocupare aceste planuri nu au reprezentat un instrument viabil, de cele mai multe ori propunerile ministerelor cuprinzând măsuri deja planificate de acestea în documentele lor. Cu toate acestea, pentru implementarea coerentă a strategiei, planurile anuale de acțiuni reprezintă o etapă indispensabilă în acest proces, cu condiția analizării corecte a resurselor necesare, a rezultatelor ce urmează a fi obținute și a stabilirii perioadei de implementare. În ceea ce privește gradul în care Strategia națională privind politicile de ocupare a forţei de muncă 2007-2015 şi-a atins scopurile, experții intervievați au menționat o realizare parțială a scopurilor acesteia. Ținându-se cont de scopurile formulate în Strategie: majorarea numărului de locuri de muncă, îmbunătățirea calității și creșterea productivității muncii, consolidarea coeziunii și incluziunii sociale prin combaterea oricăror forme de discriminare și analizele pieței muncii, se poate constata, că piața muncii din Republica Moldova se caracterizează prin: existența de locuri de muncă suficiente, însă de o calitate joasă și de o forță de muncă nemotivată de a fi prezentă pe piaţa muncii, ceea ce constituie o barieră în asigurarea incluziunii sociale.

Factorii care au influențat îndeplinirea obiectivelor strategiei de ocupare pot fi structurați în factori instituționali și factori care țin de conjunctura macroeconomică din țară și din regiune. Principalii factori instituționali identificați la nivelul instituțiilor responsabile sunt:  colaborarea insuficientă între autoritățile administrației publice centrale în ceea ce privește identificarea priorităților de dezvoltare,  capacitate instituțională scăzută la nivelul autorităților publice locale, inclusiv în colaborarea cu donatorii;  slaba finanțare a activităților prevăzute în strategie  nivel scăzut de informare a populației, în special din mediul rural despre strategia de dezvoltare a țării, diverse oportunități (de instruire, participare la programe de finanțare, etc.), precum și nivel scăzut de pregătire a resurselor umane din mediul rural. Constrângerile instituționale au influenţat mediul de afaceri, au dus la încetinirea anumitor reforme ce ţin de educaţie, de stimularea agenţilor economici de a investi în educaţia forţei de muncă, etc. Factorii macroeconomici ţin, în primul rând, de deschiderea pieţelor muncii din regiune şi creşterea discrepanţei în venituri între Republica Moldova şi alte ţări. Pentru Moldova, tranziţia la economia de piaţă care decurge extrem de anevoios a schimbat și comportamentul populaţiei faţă de muncă, faţă de eforturile care trebuie depuse în vederea ieșirii din situații de dificile, care de cele mai multe supun populația la riscul excluziunii sociale. Un aspect la fel de important în analizarea aspectelor organizatorice privind elaborarea documentelor strategice în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă, este măsura în care au fost corelate obiectivele strategiei și elaborarea și implementarea planurilor de acțiune anuale cu celelalte documente strategice și programatice din alte domenii relevante (ex. educație și formare profesională, dezvoltare economică și socială, migrație, etc.). În acest sens, a fost subliniat faptul că această corelare se realizează într-o măsură medie, unele dintre obiective fiind corelate cu alte documente strategice cum ar fi : Strategia de dezvoltare a micului business, parțial cu strategia de dezvoltare regională, etc. Ceea ce trebuie însă subliniat este că, multe documente strategice existente în prezent au fost elaborate mai târziu de elaborarea Strategiei, de aceea această nici nu poate să fie corelată cu documentele strategice existente la moment. De asemenea, un alt aspect important în elaborarea strategiei de ocupare îl reprezintă derularea reală a dialogului social. Conform discuțiilor purtate cu reprezentanții guvernului, sindicatelor și patronatului la nivel instituțional acesta există, însă implicarea reală a partenerilor sociali este scăzută. În ceea ce privește provocările și dificultățile pe care viitoarea strategie ar trebui să le abordeze, conform concluziilor discuțiilor cu instituțiile acestea au fost:  creșterea gradului de colaborare și cooperare între autoritățile publice locale și centrale  reducerea decalajului între cererea și oferta forței de muncă (lipsa unui sistem de analiză și informare a piețe muncii)  creșterea oportunităților de ocupare în localitățile rurale  îmbunătățirea mediului de afaceri  reducerea fenomenului migrațional O analiză a situaţiei reale de pe piaţa muncii din Republica Moldova reflectă aceste constatări.

2. Impactul „Strategiei Naţionale privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pe anii 2007-2015” asupra situaţiei de pe piaţa muncii din Republica Moldova În pofida aşteptărilor pe care le aveau autorităţile publice din Republica Moldova referitor la ameliorarea situaţiei de pe piaţa muncii prin implementarea „Strategiei Naţionale privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă pe anii 2007-2015”, situaţia rămâne a fi la fel de precară ca şi în perioada anterioară demarării strategiei în cauză. Astfel, după o perioadă de mai mult de un deceniu şi jumătate de degradare a indicatorilor de pe piaţa muncii, această diminuare a ocupării s-a stopat oscilând timp de 8 ani în jurul unui nivel de aproape 40%, iar ţintele stabilite de strategie privind nivelul ocupării (rata de ocupare de 60% în 2015), pe departe, nu au fost atinse. Niveluri mai joase de 40% înregistrate în anii de după 2010 au fost determinate, în primul rând, de impactul crizei economice globale care a avut repercusiuni nefaste şi asupra economiei Republicii Moldova. 2.1. Nivelul ocupării forţei de muncă din Republica Moldova Datele Anchetei Forţei de Muncă arată că din 2001 până în 2014, numărul populaţiei economic active s-a redus de la 1616 mii persoane până la 1232,4 mii persoane, iar numărul populaţiei ocupate şi al salariaţilor s-a redus, respectiv, de la 1498 mii şi 899 mii persoane până la 1184,9 mii şi 797,4 mii persoane. Comparativ cu anul 2013 populaţia economic activă s-a redus cu 0,3% (- 3,5 mii), pe când populaţia ocupată a crescut nesemnificativ cu 12 mii persoane, din care ponderea salariaţilor a constituit 67,3%. S-au redus şi ratele de activitate şi de ocupare, respectiv, de la 57,9% şi 53,7% în anul 2001 până la 41,2% şi 39,6% în 2014. (graficul 1.).

70 57.9 60

Graficul 1. Evoluția ratelor de activitate și de ocupare, 2001-2014, % Sursa: BNS 51.6

Trebuie menţionat că importanţa 42.8 41.6 41.4 41.2 faptul 40.7 47.5 problemei ocupării pentru 40 45.4 42.5 40 39.6 perspectivele dezvoltării ţării 39.3 38.5 38.4 30 era conştientizată de către 20 autorităţile publice, încă din momentul declarării 10 independenţei republicii. Pe 0 parcursul celor două decenii şi 2001 2003 2005 2007 2009 2011 2012 2013 2014 ceva au fost elaborate şi lansate mai multe documente Rata de activitate, % Rata de ocupare, % de politici de ocupare: programe de ocupare, strategii, planuri de acţiuni etc. care aveau menirea de a îmbunătăţi situaţia de pe piaţa muncii şi de a ridica nivelul ocupării. Cu toate acestea situaţia de pe piaţa muncii a rămas la fel de critică. Nici „Programul de Stat privind crearea către 2009 a 300 mii de locuri noi de muncă şi majorarea salariului mediu lunar până la 300 dolari SUA” 1 nu a contribuit la vre-o ameliorare a situaţiei de pe piaţa muncii. Totodată, nivelul scăzut al ocupării forţei de muncă nicidecum nu corelează cu „succesele” înregistrate de economia naţională a Republica Moldova din ultimii ani. Astfel, atât Produsul Intern Brut, cât şi indicatorii producţiei industriale, producţiei agricole, a volumului investiţiilor în capitalul fix, a volumului vânzărilor cu amănuntul, a volumului serviciilor prestate etc., începând cu anul 2009 înregistrează creşteri continui, în timp ce, rata inflaţiei, rata şomajului, mărimea deficitului bugetar, precum şi alţi indicatori macroeconomici ne vorbesc despre o însănătoşire relativă a economiei republicii (tabelul 1) 5053.7

1

49

44.8

Hotărârea Guvernului nr.1332 din 22 noiembrie 2006 „Cu privire la măsurile de realizare a obiectivelor privind crearea către 2009 a 300 mii de locuri noi de muncă şi majorarea salariului mediu lunar pînă la 300 dolari SUA” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.184-185, art.1429).

Tabelul 1. Principalii indicatori ai dezvoltării economice, anii 2008-2014 2008 Produsul intern brut (în preţuri curente), 62922 mil. lei în % faţă de anul precedent (în preţuri 107,8 comparabile) Volumul producţiei industriale, mil. lei 29988,4 în % faţă de anul precedent 101,5 Producţia agricolă, mil. lei 16503 în % faţă de anul precedent 132,1 Investiţii în active materiale pe termen lung din contul tuturor surselor de finanţare, 18224,8 mil. lei în % faţă de anul precedent 102,3 Cifra de afaceri la întreprinderile cu activitate principală de comerţ cu x amănuntul, mil. lei în % faţă de anul precedent x Export, mil. dolari SUA 1591,1 în % faţă de anul precedent 118,7 Import, mil. dolari SUA 4898,8 în % faţă de anul precedent 132,8 Deficitul balanţei comerciale, mil. dolari -3307,7 SUA în % faţă de anul precedent 140,8 Rata şomajului conform BIM % 4,0 Indicele preţurilor de consum 112,7

2009

2010

2011

2012

60430

71885

82349

87847

94,0

107,1

106,8

99,2

2013 100312

2014 111501

108,9

104,6

22643,9 28140,1 34194,4 35975,0 39024,3 43548,0 78,9 109,3 109,5 96,9 108,5 107,3 13300 19873 22619 20263 23814 27071 90,4 107,9 105,0 77,6 117,5 108,2 18635 20352,5 11123,6 13804,8 16337,9 16456,5 66,5

122,6

111,8

95,9

x

x

x 1283,0 80,6 3278,3 66,9

x 1541,5 120,1 3855,3 117,6

115,7 2216,8 143,8 5191,3 134,7

99,55 2161,8 97,5 5213,1 100,4

-1995,3

-2313,8

-2974,5

-3051,3

113,2 101,8 39368,2 42320,8

31406,1 32534,7

60,3 116,0 128,6 6,4 7,4 5,1 100,0 107,4 107,6

102,6 5,6 104,6

106,5 2428,3 112,3 5492,2 105,3 -3064,0

107,5 2339,5 96,3 5317,0 96,8 -2977,5

100,4 5,1 104,6

97,2 3,9 104,7

Sursa: Raportul Social Anual 2015, BNS La prima vedere, succesele înregistrate de economia republicii indică asupra unui început de modernizare a sistemului economic care ar trebui să aibă un impact benefic asupra creşterii nivelului ocupării. Or, piaţa muncii, fiind o piaţă derivată trebuie să reflecte pe deplin succesele sau insuccesele din economia reală a republicii. Însă, această modernizare a economiei republicii se constată a fi mai degrabă aparentă, iar modelul de dezvoltare economică se bazează mai mult pe creşterea consumului şi mai puţin pe dezvoltarea sistemului de producţie, capabil să genereze crearea de noi locuri de muncă productive şi durabile Consecinţa unei asemenea „modernizări” se concretizează în numărul mare de moldoveni forţaţi de climatul economic nefast din ţară să plece la muncă peste hotare. Tendinţa de reducere a numărului populaţiei ocupate ca rezultat al procesului de modernizare economică este văzută de unii autori şi ca o reducere a excesului de oferă de muncă – trăsătură caracteristică Republicii Moldova în perioada anterioară tranziţiei la economia de piaţă. Într-adevăr în acea perioadă Republica Moldova în calitate de republică unională din cadrul Uniunii Sovietice se caracteriza prin cea mai mare densitate a populaţiei (circa 130 locuitori la km pătrat), şi printr-o pondere destul de mare a celor ocupaţi în agricultură, ramură care este permanent afectată de riscul diverselor calamităţi naturale, precum şi de o perspectivă destul de modestă de creştere a productivităţii muncii. Din acest punct de vedere, această modernizare economică care conduce la eliminarea forţei de muncă din categoria economic activă, este determinată, în primul rând, de intenţiile agenţilor economici autohtoni de a optimiza locurile de muncă din cadrul întreprinderilor sub pretextul creşterii competitivităţii şi minimizării cheltuielilor. Pe de altă parte, alţi autori pun la îndoială nivelul declarat al ocupării, pledând pentru utilizarea în calcularea ratei de ocupare şi de activitate a numărului populaţiei prezente şi nu a celei rezidente 2 între care există un decalaj destul de mare. Iar tergiversarea prelucrării şi publicării datelor recensământului petrecut în 2014 agravează şi mai mult situaţia în ceea ce priveşte determinarea cât 2

Iurie Morcotilo „Labor market overview MD eng”

mai corectă a nivelului ocupării, creând astfel o situaţie de incertitudine în procesul de elaborare şi promovare a politicilor de ocupare. Pe fundalul descreşterii numărului populaţiei economic active şi a celei ocupate se înregistrează o tendință durabilă de creştere a populaţiei inactive, în special, a celei în vârstă aptă de muncă. Ancheta Forţei de Muncă arată că populaţia inactivă în vârstă de 15 ani şi peste în anul 2014 a constituit 1756,1 mii persoane, sau 58,8% din totalul populaţiei de aceeaşi categorie de vârstă, fiind cu 5,0 mii persoane mai mare faţă de 2013 (0,2 p.p.). Trebuie menţionat faptul că majoritatea persoanelor inactive sunt fie persoane în etate, pensionare - 607,8 mii persoane sau 34,6%, fie persoane aflate în proces de formare profesională – 287,9 mii persoane sau 16,6%, fie persoane casnice – 189,4 mii persoane sau 10,8%. De altfel, analiza structurii persoanelor inactive după forma de inactivitate indică şi o pondere destul de mare şi pentru, persoanele plecate la muncă peste hotare – 19,5%, precum şi a altor categorii -18,5%. Aceste „alte categorii” pot fi acele persoane care nu doresc să fie prezente pe piaţa muncii din cauza fie a unor oportunităţi reale de angajare capabile să ofere salarii decente, practicând alte tipuri de activităţi generatoare de venituri, caracteristice, de regulă, economiei informale (tabelul 2). Tabelul 2. Populaţia inactivă de 15 ani şi peste pe categorii de inactivitate (%) Elevi, studenţi Pensionari Casnice Alte categorii Inclusiv cei descurajaţi Plecaţi peste hotare Total

2008 22,8 33,5 7,1 17,7

2009 21,0 33,3 7,9 20,4

2010 20,4 33,2 9,8 18,7

2011 19,6 33,7 9,8 18,5

2012 18,8 33,8 9,8 19,1

2013 18,1 34,8 10,5 17,7

2014 16,6 34,6 10,8 18,5

1,1

1,8

2,2

1,5

1,5

1,1

0,8

18,9

17,4

17,9

18,5

18,6

19,0

100

100

100

100

100

100

19,5 100

Sursa: BNS Reducerea continuă a indicatorilor ocupaţionali din republică trebuie privită drept un semnal convingător privind vulnerabilitatea economiei naţionale, precum şi a securităţii sociale. Creşterea populaţiei inactive condiţionează o creştere a raportului de dependenţă economică şi, prin consecinţă, poate genera probleme serioase sistemului de protecţie socială a populaţiei republicii. În anul 2014 raportul de dependenţă economică, exprimat prin numărul persoanelor neocupate (inactive sau în şomaj) ce revin la 1000 persoane ocupate a fost de 2373‰. Impactul acestei „presiuni demografice şi economice” nu se lasă aşteptat. Deficitele cronice cu care se confruntă bugetul sistemului de asigurări sociale din republică reprezintă un argument convingător. 2.2. Evoluţii structurale pe piaţa muncii din Republica Moldova Pe fundalul reducerii indicatorilor ocupaţionali, se observă şi anumite fluctuaţii în ceea ce priveşte structura ocupaţională din republică atât în funcţie de sex, vârstă, mediu de reşedinţă, cât şi în funcţie de formele de proprietate ale unităţilor economice în care sunt angajate persoanele ocupate, în funcţie de domeniul de activitate, statutul ocupaţional etc. Analiza distribuției populaţiei ocupate din republica în funcţie de sex nu scoate în evidenţă careva disparităţi. Atât structura ocupării cât şi cea a participării pe piaţa muncii indică o distribuţie aproape uniformă. Distribuţia pe sexe a populaţiei economic active şi ocupate se prezintă astfel: 50,8% bărbaţi şi 49,2% femei pentru populaţia economic activă şi, respectiv, 50,4% bărbaţi şi 49,6% femei pentru populaţia ocupată. În ceea ce privesc ratele de activitate şi de ocupare se observă o prevalenţă a ocupării masculine comparativ cu cea feminină. Astfel, ratele de activitate şi de ocupare masculină au înregistrat valori mai înalte - 44,1%, şi 42,1% comparativ cu ratele de activitate şi ocupare feminină 38,6% şi 37,4%. Situaţia privind egalitatea de gen pe piaţa muncii nu este chiar atât de benefică, precum ne arată cifrele oficiale. Studii mai aprofundate axate pe analiza abilitării economice a femeilor din Republica Moldova constată că femeile se confruntă cu anumite forme de discriminare pe piaţa muncii atât în procesul de angajare, cât şi în ceea ce priveşte cariera profesională, calitatea locului de muncă sau

salariile. O altă problemă legată de abilitarea femeilor constă şi în corelarea timpului de muncă cu cel legat de responsabilităţile casnice, iar abilitatea femeilor comparativ cu cea a bărbaţilor de a se promova în calitate de întreprinzător este departe de a fi ideală. În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei economic active şi ocupate şi în funcţie de mediul de reşedinţă, aici se observă anumite disparităţi determinate, în principal, de ponderea mai mare a populaţiei rurale comparativ cu cea urbană. Astfel, în distribuţia atât a populaţiei economic active cât şi a celei ocupate în funcţie de mediul de reşedinţă, se observă o prevalenţă a ponderii participării şi ocupării în mediul rural comparativ cu mediul urban: 54,0% şi 46,0% pentru populaţia economic activă şi, respectiv, 54,6% şi 45,4% pentru populaţia ocupată. În ceea ce privesc ratele de activitate şi ocupare din mediul rural, acestea au fost mult mai mici pentru mediul rural, comparativ cu cele din mediul urban, constituind, respectiv 39,1% şi 38,0% comparativ cu 44,1% şi 41,8%. Acest fapt este determinat, în primul rând, de oportunităţile mult mai mici de angajare în localităţile rurale comparativ cu cele urbane. Un factor al nivelului mic de ocupare în localităţile rurale îl reprezintă, în primul rând, spectrul îngust al ocupaţiilor şi meseriilor solicitate în mediul rural. Anume lipsa de oportunităţi de angajare în mediul rural determină concentrarea persoanelor inactive, inclusiv a celor plecate la muncă peste hotare anume în localităţile rurale. Modificări semnificative se observă şi în structura populaţiei ocupate în funcţie de vârstă. Distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de vârstă indică un proces durabil de îmbătrânire a potenţialului uman din republică, determinat, în primul rând de procesele demografice negative (îmbătrânirea accelerată a populaţiei, scăderea ratei de natalitate, exodul tinerilor etc.). Astfel, pe fundalul reducerii numărului populaţiei ocupate se observă o reducere constantă a ponderii populaţiei tinere în totalul populaţiei ocupate. Conform datelor Anchetei Forţei de Muncă ponderea populaţiei ocupate în vârstă de 15-29 de ani în 2014 a constituit doar 20%, iar ratele de activitate şi de ocupare au fost, respectiv de 29,4% şi 27,3%. De regulă, tineretul este, mai puţin prezent pe piaţa muncii, deoarece o mare parte din ei sunt încadraţi în sistemul de învăţământ. Pe de altă parte, ponderea mică a tinerilor în totalul populaţiei ocupate este determinată şi de dificultăţile cu care se confruntă tinerii în procesul de angajare. Pe lângă faptul că ei nu prea sunt tentaţi să fie prezenţi pe piaţa muncii din republică, aceştia înregistrează şi cel mai înalt nivel al şomajului. În 2014 numărul şomerilor în vârstă de 15-29 de ani a constituit 19,0 mii persoane sau circa 40% din totalul şomerilor, iar rata şomajului a fost de 7,2% comparativ cu 3,9% la nivel de ţară. Şomajul tineretului este o altă caracteristică distinctivă a pieţei muncii din Republica Moldova. O analiză mai aprofundată privind ocuparea tinerilor arată că, inactivitatea şi şomajul sunt caracteristice într-o măsură mai mare pentru persoanele mai tinere, în vârstă de 15-24 de ani. Astfel, rata şomajului şi rata de ocupare pentru această categorie de vârstă au constituit, respectiv, 9,8% şi 17,4%. Autorităţile publice din Republica Moldova conştientizează această problemă şi acordă ocupării şi şomajului tineretului o atenţie mai deosebită. În condiţiile Republicii Moldova, cele mai oportune direcţii de intervenţie a statului pentru soluţionarea problemei ocupării şi şomajului tineretului ar fi creşterea calităţii potenţialului uman, perfecţionarea şi reconversiunea profesională, facilitarea procesului de creare a unor noi locuri de muncă durabile şi integrare a tinerilor pe piaţa muncii, facilitarea lansării tinerilor în afaceri, facilitarea accesului la credite preferenţiale şi alte pârghii de susţinere a angajării şi auto-angajării. Pe parcursul celor 8 ani de implementare a Strategiei au fost demarate mai multe iniţiative axate pe creşterea nivelului de ocupare a tinerilor, printre care cel mai relevant a fost Programul Naţional de Abilitare economică a Tinerilor (PNAET). A fost implementată Componenta I „Informare şi Instruire antreprenorială” a Programului PNAET, scopul căruia este promovarea şi facilitarea implicării tinerilor din Republica Moldova cu vârsta cuprinsă între 18-30 ani în activitatea antreprenorială. De asemenea, a fost implementat un program de stimulare a angajatorilor în angajarea tinerilor. Cu toate acestea problema ocupării şi şomajului tineretului rămâne a fi la fel de actuală cum şi a fost În ceea ce privesc persoanele de vârsta a treia din cadrul potenţialului uman (lucrătorii în vârstă de peste 50 de ani), în ultimii ani, această categorie înregistrează creşteri. Într-adevăr, în majoritatea întreprinderilor mari vârsta medie a personalului se apropie de cea de pensionare. Iar încercările persoanelor tinere, în special cele cu studii medii profesionale, de a se angaja la întreprinderile date, de regulă, sunt, fără rezultat din mai multe considerente, şi anume: patronii nu sunt dispuşi să angajeze

persoane fără experienţă în domeniu; persoanele tinere nu acceptă salariile propuse de către întreprinderile respective, iar persoanele de vârstă pensionară nu se grăbesc să se pensioneze oferind locul lor de muncă tinerilor. Din acest considerent rata şomajului pentru această categorie de vârstă este mult mai redusă decât media pe republică şi, totodată, durata şomajului pentru ei este cea mai mare. De regulă, persoanele în vârstă de peste 50 de ani activează, în cea mai mare parte, în administraţia publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, domenii în care nivelul salariilor este mult mai inferior decât în alte domenii de activitate şi, din acest considerent, locurile ocupate de aceste persoane nu sunt atractive pentru alte grupuri ocupaţionale. O altă explicaţie a acestui fapt constă în siguranţa locului de muncă care este caracteristică mai mult pentru persoanele de vârstă mai înaintată care acceptă un loc de muncă cu un salariu mai mic, dar sigur. Poate fi menţionat şi faptul că ponderea mare a persoanelor în cauză în totalul populaţiei ocupate datorează şi numărului relativ mare al persoanelor care, aflându-se deja la pensie continuă să activeze în domeniile sus-numite datorită insuficienţei de specialişti, mai ales în mediul rural. De fapt, procesul de îmbătrânire a potenţialului uman este, în mare măsură, determinat şi de îmbătrânirea demografică accelerată cu care se confruntă, la moment, Republica Moldova. Într-adevăr, pe fundalul descreşterii numărului populaţiei totale, procesele demografice şi cele migraţioniste din republică au condus la o modificare esenţială a structurii pe vârste atât în mediul urban cât şi în mediul rural. Se observă o creştere durabilă a ponderii persoanelor în vârstă de 65 de ani şi peste pe fundalul reducerii ponderii persoanelor în vârstă de până la 14 ani (tabelul 3). Tabelul 3. Populaţia stabilă pe grupe de vârstă, la 1 ianuarie, % Pe grupe de vârstă, ani: 0-14 15-64 65+

2012

2013

2014

2015

16,2 73,9 9,9

16,1 74,0 9,9

16,0 74,0 10,0

16,0 73,7 10,3

Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2015. La acest capitol, au fost întreprinse mai multe măsuri, printre care lansarea „Regulamentului cu privire la formarea continuă a adulţilor”, perfecţionări ale sistemului de asigurări sociale, etc. Cu toate acestea, creşterea calităţii vieţii de muncă a adulţilor nu se observă, iar menţinerea unui nivel mare al ocupării a lor este determinată de nivelul mic al pensiilor pentru limita de vârstă care nu le permite să-şi asigure un trai decent. Analizând distribuţia forţei de muncă ocupată pe sectoare de activitate, se observă că până în anul 2003, aproape o jumătate din populaţia ocupată activa în sectorul agrar. Totodată, pe parcursul următorilor ani, ponderea populaţiei ocupate în agricultură s-a micşorat esenţial, majorându-se, în acelaşi timp, ponderea populaţiei ocupate în sfera serviciilor. Cu toate acestea ţinta fixată în Strategie privind diminuarea ponderii celor ocupaţi în agricultură până la nivelul de 25% în 2015 nu a fost atinsă. În anul 2014 ponderea populaţiei ocupate în agricultură a constituit circa 30,5%, fiind în creştere moderată faţă de anul precedent (28,9%), pe când ponderea celor ocupaţi în sfera serviciilor a constituit circa 51,6%, mai mică comparativ cu anul precedent (53,5%). Astfel, se observă o creştere nesemnificativă o ponderii populaţiei ocupate în ramurile care nu pot asigura o productivitate a muncii ridicată, şi, prin urmare, o creştere a veniturilor salariale (graficul 2). Graficul 2. 120 Distribuţia 100 populaţiei ocupate pe 35.9 80 51.6 51.9 53.5 54 54 54 domenii de 2.9 60 activitate % 10.6 Sursa: BNS 5.6 6.8 5.5 6 6 6 40 20

13.1

13

13

13

12.1

12.3

28.2

27

27

27

28.9

30.5

2009

2010

2011

2012

2013

2014

50.6

0 2000

Agricultură

Industrie

Construcţii

Servicii

În aceeaşi perioadă de referinţă, ponderea populaţiei

ocupate în industrie se află într-o uşoară creştere, de la 10,62% în anul 2000 până la 12,3% în anul 2014. Cu toate acestea, se poate constata că ţinta Strategiei vis-a-vis de ponderea celor ocupaţi în industrie de 22% în 2015 nu a fost atinsă, iar Republica Moldova la acest capitol se află cu mult în urmă în comparaţie cu majoritatea ţărilor europene. Cu toate că, economia naţională a Republicii Moldova a înregistrat schimbări structurale pozitive în ceea ce priveşte structura populaţiei ocupate, precum şi structura PIB-ului în funcţie de contribuţia ramurii în crearea valorii adăugate (ponderea populaţiei ocupate în agricultură, precum şi ponderea producţiei agricole în PIB sunt în descreştere în favoarea altor ramuri şi domenii de activitate mai productive), acestea nu sunt suficiente pentru constituirea unei economii funcţionale şi competitive în Republica Moldova, capabile să concureze cu economiile altor ţări. Nivelul populaţiei ocupate în agricultură se află încă la un nivel destul de înalt. De aceea, se impun ample măsuri de reajustare structurală a economiei Republicii Moldova care ar atrage şi reorienta populaţia ocupată din agricultură spre celelalte ramuri ale economiei naţionale producătoare de bunuri şi servicii. În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei ocupate în funcţie de statutul ocupaţional se poate constata că salariaţii constituie doar 797,6 mii persoane sau 67,3% din totalul populaţiei ocupate. Totodată destul de mare este şi numărul persoanelor care muncesc pe cont propriu - 350,3 mii persoane sau 29,6%. În ceea ce priveşte numărul angajatorilor acesta este, deocamdată, modest – 8,5 mii persoane sau 0,7%. Acesta este destul de mic, în special, în rândul femeilor ocupate – 2,8 mii persoane sau 0,47% şi în mediul rural – 3,6 mii persoane sau 0,55%, ceea ce indică faptul că Republica Moldova la capitolul spiritul antreprenorial mai are anumite restanţe, fapt care generează mai multe impedimente în procesul de creare a noilor locuri de muncă. Or, anume angajatorii din sectorul real al economiei sunt acea forţă motrice în procesul de creare a noilor locuri de muncă şi creştere a nivelului de ocupare. (tabelul 4). Tabelul 4 Populaţia ocupată în câmpul muncii în funcţie de grupa de vârstă, sex şi statut, în 2014

Total Salariaţi Angajatori Persoane care muncesc pe cont propriu Lucrători familiali neremuneraţi Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Total pe grupe de vârstă 1184,9 797,6 8,5 350,3 28,5

Bărbaţi

Femei

Urban

Rural

596,6 371,9 5,7 211,1 7,9

588,3 425,7 2,8 139,2 20,6

538,0 470,7 4,9 61,6 0

646,9 326,9 3,6 288,7 27,7

Eforturile depuse la acest capitol nu s-au soldat cu un mare succes, iar întreprinderile mici şi mijlocii care în prezent devin tot mai multe nu sunt în stare să contribuie la ameliorarea situaţiei din domeniul ocupării. Mediul de afaceri nefavorabil, corupţia, justiţia selectivă, concurenţa neloială reprezintă, sunt, în mare măsură, acei factori care îi demotivează pe potenţialii angajatori de a iniţia afaceri în republică, preferând plecarea la muncă peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune. În ceea ce priveşte ocuparea populaţiei în funcţie de forma de proprietate, se constată că la acest capitol situaţia este destul de favorabilă. Procesele de privatizare care au demarat în republică încă în anul 1994 au contribuit la o extindere destul de suficientă a sectorului privat, înclusiv şi în domeniul ocupării. Astfel, circa 74,0% din potenţialul uman a fost ocupat în cadrul întreprinderilor private, pe când în sectorul public au activat doar 26,0%. O problemă destul de actuală de pe piaţa muncii din republică reprezintă şi ocuparea persoanelor defavorizate. Cu toate că legislaţia Republicii Moldova din domeniu stipulează excluderea oricărei forme de discriminare pe diverse criterii, incluziunea grupurilor defavorizate pe piaţa muncii se confruntă cu anumite probleme. Este vorba, în primul rând despre persoanele cu dizabilităţi. În scopul susţinerii persoanelor din categoria celor defavorizate agenţiile teritoriale colaborează şi cu alte structuri, precum secţia asistenţă socială din cadrul MMPSF, asistenţii sociali din Primăriile raioanelor, societatea invalizilor, ONG-ri, etc. Cu toate a acestea, problema incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi nu este soluţionată definitiv.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte categorii defavorizate de persoane, precum persoanele de etnie romă, persoanele eliberate din penitenciare, victime ale traficului de fiinţe umane etc. Cu toate că agenţiile teritoriale de ocupare prestează acestor categorii de persoane o gamă destul de largă de servicii, persoanele în cauză nu se prea grăbesc să apeleze la aceste autorităţi. 2.3. Problema şomajului în Republica Moldova Cu toate că una din principalele probleme legate de politicile de ocupare a forţei de muncă reprezintă problema combaterii şomajului pentru Republica Moldova această problemă nu este atât de stringentă. Într-adevăr în anul 2014 numărul şomerilor calculat conform standardelor BIM a atins cifra de 47,5 mii persoane, cu 15,6 mii mai mic faţă de anul precedent, din care 60,8% erau bărbaţi, iar 39,2%, respectiv femei. 61,9% din şomeri sunt concentraţi în mediul urban, pe când 28,9%, respectiv, în mediul rural. Respectiv, rata şomajului înregistrează o tendinţă durabilă de scădere, cifrându-se în 2014 la nivelul de 3,9% (5,1% în 2013). Cu toate că au fost înregistrate anumite disparităţi între ratele şomajului la bărbaţi şi femei, sau pe medii de reşedinţă, nivelul lor oricum este destul de modest. Astfel, rata şomajului la bărbaţi a fost de 4,6%, pe când la femei, respectiv, de 3,1%. Totodată rata şomajului în mediul urban a fost de 5,2% faţă de 2,7% în mediul rural. Se poate constata faptul că la acest capitol ţintele Strategiei au fost atinse (6,0% în 2015). Cu toate acestea, nu se poate afirma că problema şomajului din Republica Moldova a fost deja rezolvată. Analizând în profunzime problema în cauză, se observă că pentru anumite grupuri ale populaţiei şomajul reprezintă o problemă destul de însemnată. Astfel un nivel destul de semnificativ al ratei şomajului se observă pentru populaţia tânără – 9,8% în 2014, fapt ce accentuează încă o dată vulnerabilitatea acestui grup ocupaţional pe piaţa muncii. Un alt specific al şomajului din Republica Moldova reprezintă şi şomajul persoanelor cu studii superioare - 11,7 mii sau 24,6% din totalul şomerilor în 2014. Totodată, trebuie menţionat faptul că şomajul persoanelor cu studii superioare este de regulă de scurtă durată (sub 3 luni) şi este legat, în primul rând, de problemele în ceea ce priveşte angajarea în câmpul muncii a tinerilor specialişti după absolvirea instituţiilor de învăţământ. Nivelul şomajului, este determinat în mare măsură şi de experienţa de muncă a persoanelor. De regulă, se consideră că anume persoanele care nu au lucrat niciodată se confruntă într-o măsură mai mare cu problema şomajului. Totodată datele statistice arată, că sunt afectate de şomaj într-o măsură mai mare anume persoanele cu experienţă de muncă. Astfel, în 2014 din cele 47,5 mii şomeri 35,8 mii persoane sau 75,4% sunt şomeri cu experienţă de muncă. Aceleaşi tendinţe se observă pentru ambele sexe. Cu toate acestea, bărbaţii şomeri cu experienţă sunt afectaţi de şomaj într-o măsură mai mare decât femeile şomere cu experienţă de muncă – 22,8 mii persoane sau 78,9% din totalul bărbaţilor şomeri comparativ cu 13,0 mii persoane sau 69,9% din totalul femeilor şomere. Aceasta se întâmplă din cauza că persoanele cu experienţă de muncă sunt în căutare de locuri de muncă mai atractive şi mai bine remunerate pe care, deocamdată, economia republicii nu le poate oferi. Pe de altă parte, persoanele fără experienţă de muncă, în special, cele tinere nu se prea grăbesc să intre pe piaţa muncii completând astfel rândurile populaţiei inactive. Analiza aspectului privind durata şomajului, denotă faptul că în 2014 cea mai răspândită durată a şomajului a fost cea de sub 3 luni – 16,3 mii persoane sau 34,3% din totalul şomerilor. Totodată, alte 4,8 mii persoane sau 10,1% se aflau în şomaj timp de mai mult de 24 de luni, dintre care 3,1 mii sunt bărbaţi. Este semnificativ faptul că majoritatea şomerilor de lungă durată au experienţă de muncă. Şomajul de lungă durată (mai mult de 12 luni) se consideră drept unul din indicatorii de bază ai dezvoltării sociale care reflectă, în mod special, funcţionalitatea pieţei muncii. În 2014 numărul şomerilor de lungă durată a constituit 12,2 mii persoane sau 25,6% din totalul şomerilor. Se observă că incidenţa şomajului de lungă durată este mai mult o problemă pentru mediul urban. Iar răspândirea în mediul rural anume a şomajului de scurtă durată poate fi explicată prin caracterul sezonier al muncilor practicate de lucrători. Or, se constată că în lunile de vară şi toamnă şomajul în mediul rural devine destul de mic. Şi şomajul înregistrat înregistrează valori relativ modeste. Astfel, în anul 2014 numărul şomerilor aflaţi în evidenţă în cadrul Agenţiilor Teritoriale pentru Ocuparea Forţei de muncă a fost de 42,2 mii

persoane, dintre care au fost plasate în câmpul muncii 16,4 mii persoane, rata de plasare a şomerilor înregistraţi în câmpul muncii fiind de 38,8% (ţinta Strategiei constituie 60%). Totodată, se poate constata că numărul de locuri de muncă vacante înregistrate este în creştere. În 2014 acestea au constituit 41,2 mii locuri (graficul 3). Graficul 3. Dinamica locurilor de muncă vacante înregistrate, şomerilor înregistraţi şi plasaţi pe parcursul anilor 2009 – 2014 90000 80000 70000 60000 50000 40000 30000 20000 10000 0

79241

81523 67254

27483

30248 17001

2009

51378 35049

28250 14681

2010

13548 2011

15561 2012

Locuri vacante,mii locuri

43463 42166persoane 41536 37530 Şomeri înregistraţi,mii Şomeri plasaţi,mii persoane

16722 2013

16366 2014

Sursa: ANOFM Se observă că numărul persoanelor care se adresează la agenţiile teritoriale pentru angajare pe parcursul ultimilor ani, de asemenea, este în creştere. Astfel, în 2014 numărul persoanelor care au apelat la servicii de informare şi consiliere profesională a agenţiilor a constituit 67,9 mii, din care cu statut de şomer 55833 persoane, ceea ce indică la o creştere modestă a credibilităţii instituţiei date în faţa populaţiei. (graficul 4). Graficul 4. Dinamica serviciilor de informare şi consiliere profesională acordate persoanelor cu statut de şomer 58000

55833

56000

53343

54000 52000 5000048859

48652

Beneficiari de servicii

48000 46000 44000 2011

2012

2013

2014

Sursa: ANOFM Prin urmare, se poate constata că indiferent de eforturile depuse de către Agenţie în ceea ce priveşte creşterea calităţii şi diversificarea serviciilor de plasare în câmpul muncii, situaţia de pe piaţa muncii nu se îmbunătăţeşte. Or, nivelul relativ mic al şomajului se completează cu un nivel extrem de mare al populaţiei inactive, fapt care nicidecum nu poate influenţa pozitiv creşterea nivelului ocupării şi a funcţionalităţii pieţei muncii. În situaţia dată soluţia de depăşire a crizei trebuie căutată în altă parte. Or, în situaţia în care populaţia aptă de muncă este mai mult tentată să presteze servicii de muncă peste hotarele republicii, şi nu pe piaţa muncii din Republica Moldova trebuie scoşi în evidenţă factorii care determină populaţia republicii să ia asemenea decizii. Nivelul mic al şomajului este însoţit, totodată, şi de o calitate precară a ocupării care se manifestă atât într-un nivel destul de mare al ocupării informale, cât şi printr-un nivel relativ mare al subocupării. Astfel, conform datelor Anchetei Forţei de Muncă în sectorul informal al economiei republicii au activat circa 190,8 mii persoane sau 16,1% din totalul persoanelor ocupate, cu 28 mii persoane mai mult faţă de anul 2013. Totodată, 32,5% populaţia ocupată au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariaţii au constituit 18,7%, iar 9,0% din totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal. Fiecare al zecelea salariat a declarat, că primeşte fie că o parte (1,8% din totalul salariaţilor) fie salariul în întregime (8,4% din totalul salariaţilor) ”în plic”.

Fenomenul salariului ”în plic” este mai răspândit în agricultură (48,3%), comerţ (15,2%) şi construcţii (13,5%) . Ocuparea informală este însoţită şi de fenomenul „muncii nedeclarate” 3. Astfel, munca nedeclarată în rândul salariaţilor a constituit 8,3%, fiind, practic, la nivelul anului precedent (8,2% în 2013). Practica de angajare fără perfectarea contractelor individuale de muncă (în baza unor înţelegeri verbale) este mai pe larg răspândită printre bărbaţi (9,7% din total bărbaţii ocupaţi) în comparaţie cu femeile (7,0% din total femeile ocupate). Cele mai mari ponderi ale salariaţilor care lucrează doar în baza unei înţelegeri verbale sunt întâlnite în agricultură (47,0%) şi comerţ (10,7%). În acest context poate fi menţionat rolul extrem de modest al Inspecţiei Muncii, care ar trebui să contracareze aceste fenomene negative legate de calitatea ocupării şi respectarea drepturilor lucrătorilor în cadrul raporturilor de muncă. Nici rolul sindicatelor şi a patronatelor în combaterea muncii nedeclarate nu este vizibil. Cu toate că un obiectiv axat pe eradicarea muncii nedeclarate şi transformarea ei în muncă formală a fost stipulat în strategie, la acest capitol există încă multe restanţe. Şi numărul persoanelor sub-ocupate4 a fost de 80,1 mii, ceea ce reprezintă 6,8% din totalul persoanelor ocupate. Numărul persoanelor din această categorie a scăzut cu 6,9% (cu 5,9 mii) în comparaţie cu 2013. Graficul 5. Evoluția ratelor de șomaj și subocupare în perioada 2007-2014, % 10 8

8

6 5.1 4

9.3 6.9

7.8

7.4

6.4

7.7 6.7

7.2 5.6

7.3

6.8

5.1

4

3.9

2 0

2007

2008

2009

2010

Rata șomajului, %

2011

2012

2013

2014

Rata de subocupare, %

Sursa: BNS Trebuie menţionat faptul Ancheta Forţei de Muncă a arătat că fiecare a şaptea persoană ocupată (14,7%) ar fi dorit să schimbe situaţia în raport cu locul actual de muncă pe motiv că nu este satisfăcută de nivelul remunerării. La prima vedere, analizând evoluţia şomajului din Republica Moldova se poate constata faptul, că situaţia din domeniul gestiunii şomajului este relativ favorabilă. Şi nivelul ocupării informale, precum şi cel al subocupării se menţin în limitele unui nivel acceptabil pentru o economie aflată în situaţie de criză. Totodată, o analiză mai aprofundată arată că populaţia republicii, pur şi simplu, nu este motivată să fie prezentă pe piaţa muncii din republică preferând alte tipuri de activităţi. Anume salariile mici reprezintă cauza principală care determină ca atât nivelul şomajului, cât şi cel al ocupării să fie în cădere liberă.

2.4. Salariul – element definitoriu al funcţionalităţii pieţei muncii din Republica Moldova

3

Prin munca nedeclarată se înţelege orice muncă prestată de o persoană fizică pentru şi sub autoritatea unui angajator fără a fi respectate prevederile Codului Muncii referitoare la încheierea contractului individual de muncă. 4 Persoanele subocupate în raport cu timpul de lucru sunt persoanele ocupate care au lucrat, independent de voinţa lor, mai puţin de 40 ore şi care au dorit şi au fost disponibile să lucreze mai multe ore. Subocuparea constituie un aspect determinat de durata obişnuită a programului de lucru şi reliefează caracteristici şi particularităţi ale pieţei forţei de muncă. Acest fenomen este pe larg răspândit în ţările tradiţional agrare.

Procesele de consolidare a raporturilor de piaţă din Republica Moldova au condus la diversificarea formelor de venit ale populaţiei şi, respectiv,diminuarea rolului salariului în totalul veniturilor disponibile ale populaţiei. În aceste condiţii şi rolul statului a devenit mai puţin decisiv în reglementarea salarizării lucrătorilor, acest rol fiind partajat cu sindicatele, patronatele, angajatorii etc. iar salariul este determinat, în primul rând, de forţele pieţei. Totodată, în situaţia în care mecanismul de funcţionare a pieţei muncii se află doar în proces de formare, salariul ca preţ de echilibru pe cea mai fragilă dintre pieţe nu-şi mai poate realiza pe deplin funcţiile sale economice şi sociale de bază, şi anume de reproducere, de stimulare, de reglementare economică. Din acest considerent, în prezent, salariul este prea departe de rolul său de preţ al muncii, negociat în mod echitabil de către ambele părţi ale contractului de muncă. Graţie situaţiei create din domeniul politicii veniturilor are loc o degradare continuă a indicatorilor ocupaţionali. Analizând salariile din Republica Moldova, se poate constata că ele sunt extrem de mici comparativ cu nivelul salariilor din ţările vecine sau ţările europene. Menţinerea nivelului jos al salariilor este o moştenire a economiei socialiste continuată, practic, de majoritatea guvernelor ţărilor aflate în tranziţie la economia de piaţă. În economia socialistă salariul mic era compensat printr-o politică drastică a preţurilor, iar fiecare lucrător, pe lângă acest modest venit, beneficia, în mod gratuit, de o gamă largă de servicii sociale: asistenţă medicală, grădiniţe de copii, foi de odihnă, spaţiu locativ etc. Nivelul jos al salariilor, precum şi o egalizare relativă prin diferite măsuri de plafonare a lor din acea perioadă, a provocat o demotivare a muncii lucrătorilor manifestându-se prin slăbirea disciplinei muncii, nedorinţei lucrătorilor de a-şi ridica calificarea, care, la rândul său, a condus la o scădere a productivităţii muncii în toate ramurile economiei naţionale. Pe de altă parte, nivelul jos al salariilor din republică a fost determinat şi de structura ocupaţională a economiei republicii, în care şi în prezent o mare parte din potenţialul uman este ocupat în domenii în care productivitatea muncii este cea mai joasă (agricultură, de ex.), iar o altă parte, destul de impunătoare a forţei de muncă (26% în 2014), este ocupată în sectorul public, unde salariile se formează în funcţie de posibilităţile bugetare limitate ale statului. Aceştia sunt, de regulă lucrătorii sectorului de învăţământ, ai ocrotirii sănătăţii, culturii etc. - persoane care au un înalt nivel de calificare care merită o recompensă mai bună. Nivelul mic al salariilor din Republica Moldova a condus la diminuarea accentuată a ponderii salariului în totalul veniturilor populaţiei, precum şi în PIB. Astfel, dacă în ţările economic dezvoltate ponderea salariului în totalul veniturilor se menţine la un nivel de circa 50-70% prin diferite politici guvernamentale, asigurându-se astfel motivarea muncii şi, prin urmare, creşterea productivităţii muncii şi echitatea socială, în Republica Moldova ponderea salariului în totalul veniturilor în anul 2014 a constituit 41,6%, în descreştere faţă de anii precedenţi (tabelul 5). Tabelul 5 Structura veniturilor disponibile (conform datelor cercetării bugetelor gospodăriilor casnice, %) Venitul global disponibil – total Inclusiv, venituri provenite din: Activitatea salariata Activitatea individuala agricola Venit din activitatea individuala non-agricola Venit din proprietate Prestații sociale ..

Alte venituri inclusiv remitenţe

2009 100,0

2010 100,0

2011 100,0

2012 100,0

2013 100,0

2014 100,0

45,3 8,9 6,5 0,2 17,5

42,6 9,8 6,8 0,1 18,7

44,7 10 6,8 0,4 18,1

42,7 9,6 7,2 0,2 19,2

41,6 9,1 6,9 0,2 19,9

41,6 9,5 6,6 0,1 20,2

21,7 17

22 16,8

20,1 15,3

21,2 16

22,3 17,3

21,9 17,6

Sursa: Biroul Naţional de Statistică Discreditarea rolului salariului în economia naţională a Republicii Moldova poate fi considerată drept o consecinţă directă a politicii veniturilor, în special a celei salariale duse în republică pe parcursul anilor precedenţi de tranziţie, precum şi a profanării obligaţiunilor statului faţă de salariaţii bugetari.

Toate acestea au condus, pe de o parte la erodarea veniturilor reale ale persoanelor care depind în mod direct de această formă de venit, iar pe de altă parte, la scăderea credibilităţii populaţiei faţă de stat ca garant al bunăstării populaţiei, precum şi la stimularea unor fenomene care subminează într-o perspectivă durabilă autoritatea statului, aşa ca înflorirea economiei subterane, a evaziunii fiscale, a salariilor „în plic” a corupţiei, criminalităţii etc. În prezent, cu toate că salariul mediu lunar nominal a înregistrat o anumită creştere, Republica Moldova se caracterizează prin cel mai mic nivel al salariilor, comparativ cu alte ţări aflate în tranziţie, fapt ce determină ca Republica Moldova să fie considerată cea mai săracă ţară din Europa. Iar devalorizarea puternică a valutei naţionale ca rezultat al crizei bancare fără precedent care a avut loc în Republica Moldova în 2014 situaţia s-a agravat şi mai mult. Cu toate că statul întreprinde anumite măsuri de redresare a situaţiei create, prin lansarea unor legi referitoare la salarizare, indexarea periodică a salariilor lucrătorilor din sfera bugetară, majorarea salariului minim (în 2014 acesta a fost majorat până la 1000 de lei 5 în situaţia în care în aceeaşi perioadă minimul de existenţă constituia 1627,1 lei) situaţia rămâne a fi la fel de critică. În anul 2014 salariul mediu lunar pe economie a constituit 4089,7 lei şi s-a mărit faţă de anul precedent cu 11,3%. Niveluri maxime au fost înregistrate, tradiţional, în activităţile financiare – 7505,3 lei. Sub media pe republică au fost retribuiţi salariaţii din agricultură şi silvicultură – 2708,9 lei, hoteluri ţi restaurante – 2757,4 lei, învăţământ – 3391,1 lei (tabelul 6).

Tabelul 6 Salariul nominal mediu lunar pe tipuri de activităţi economice, lei Total, lei

2013 3 674,2

2014 4 089,7

Din care: Agricultură şi silvicultură Industrie Construcţii Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul Hoteluri şi restaurante Transporturi şi comunicaţii Activităţi financiare Tranzacţii imobiliare Administraţie publică Învăţământ Sănătate şi asistenţă socială Celelalte activităţi

2 421,6 3 965,9 3 822,4 3 005,4 2 460,0 3 646,0 7 016,3 3 137,7 4 808,2 3 040,0 3 610,0 4 508,0

2 708,9 4 388,1 4 165,7 3 367,5 2 757,4 3 939,5 7 505,3 3 583,1 5 243,4 3 391,1 4 068,8 5 279,4

Sursa: Biroul Naţional de Statistică Salariile mici şi absenţa unor perspective reale de ameliorare a situaţiei din unele domenii de activitate conduc la un exod masiv al lucrătorilor. Iar creşterile modeste ale salariilor nicidecum nu pot declinul numărului salariaţilor care în 2014 a coborât sub nivelul de 800 mii persoane. Exodul masiv al lucrătorilor din astfel de domenii finanţate din buget ca învăţământul, ocrotirea sănătăţii, cultura etc., domenii în care pregătirea specialiştilor necesită investiţii enorme în capitalul uman, poate conduce la urmări imprevizibile pentru viitorul republicii, la transformarea ei într-o ţară subdezvoltată fără perspective de ieşire din această situaţie. În prezent Republica Moldova se confruntă cu un deficit mare de pedagogi, iar o mare parte din cei care mai activează au depăşit vârsta de pensionare. Aceiaşi situaţie este caracteristică şi pentru angajaţii din ocrotirea sănătăţii, cultură etc. O altă problemă legată de evoluţia salariilor din Republica Moldova este legată de diferenţierea populaţiei după venituri. Într-adevăr, polarizarea societăţii continuă să persiste şi în prezent. Diferenţierea populaţiei după venituri este condiţionată nu numai de diversificarea formelor de venit, dar şi de diferenţierea salariilor în diverse ramuri ale economiei republicii, ceea ce se observă din analiza 5

Hotărârea Guvernului nr. 550 din 09.07.2014

comparativă a reţelelor tarifare de salarizare în funcţie de grupele de calificare din diverse ramuri economice. Diferenţierea excesivă a nivelului salariilor în diverse sectoare ale economiei confirmă faptul că statul practic nu are nici o putere de influenţă în asigurarea eficienţei şi echităţii sistemului de organizare a remunerării muncii în republică, iar eforturile depuse în acest domeniu stipulate în şi în strategie nu au asigurat rezultatul scontat. Astfel, se poate constata că nici linia directoare privind rentabilizarea muncii şi crearea de stimulente corespunzătoare nu s-a realizat. În scopul redresării situaţiei din domeniul salarizării şi, în general din domeniul raporturilor de muncă din republică, apare stringenta necesitate de reabilitare a funcţiilor salariului prin creşterea mărimii lui atât ca valoare absolută, cât şi ca pondere în totalul veniturilor populaţiei, precum şi a Produsului Intern Brut. Atât salariul minim cât şi cel mediu lunar trebuie să se dubleze sau chiar să se tripleze în cel mai posibil scurt timp. Anume o asemenea creştere a salariului minim şi a celui mediu lunar, pe lângă faptul că va stimula cererea de consum, şi, respectiv, cererea agregată, va contribui şi la creşterea economiilor populaţiei, ceea ce poate influenţa înviorarea proceselor investiţionale şi, prin urmare, creşterea economică şi nivelul de trai al populaţiei. Un alt argument în favoarea creşterii rapide a salariului mediu lunar este şi creşterea atractivităţii locurilor de muncă existente din republică în scopul atenuării exodului forţei de muncă peste hotare. Or, o creştere rapidă a salariilor ar asigura ajustarea lor la nivelul celor din ţările vecine. O asemenea soluţie s-ar înscrie armonios şi în realizarea prevederilor ulterioarelor strategii de dezvoltare sau de ocupare. Creşterea salariilor va fi benefică nu numai pentru lucrători şi angajatori, dar şi pentru beneficiarii de transferuri sociale. Or, mărimea pensiilor şi a indemnizaţiilor sociale sunt într-o strânsă dependenţă cu nivelul salariilor. Eficienţa joasă a politicilor sociale promovate în prezent în Republica Moldova, în mare parte, este determinată de preţul extrem de mic al forţei de muncă. Evident, orice creştere a salariilor trebuie să fie condiţionată şi de creşterea productivităţii muncii, iar aceasta, la rândul ei, este condiţionată de retehnologizarea procesului de producţie, îmbunătăţirea managementului, inclusiv a celui de resurse umane, promovarea cât mai insistentă a exporturilor, astfel încât, echilibrarea balanţei de plăţi externe să nu depindă doar de volumul remitenţelor venite în ţară, dar şi de alte fluxuri financiare provenite din procesul de producţie autohton. Reabilitarea funcţiilor salariului, dar şi creşterea lui ca mărime ar reabilita încrederea populaţiei în economia naţională şi în piaţa muncii din republică şi ar contribui la redresarea situaţiei de pe piaţa muncii şi la diminuarea din intensitate a proceselor migraţiei de muncă. Anume din acest considerent, unul din scopurile actuale din domeniul politicii de salarizare trebuie să fie ridicarea treptată a salariilor măcar până la nivelul din ţările vecine. În mod evident, o creştere nejustificată a salariilor poate genera o inflaţie prin cerere, în momentul în care veniturile populaţiei nu sunt acoperite cu o masă suficientă de bunuri şi servicii. Însă în situaţia în care Republicii Moldova reprezintă o economie mică şi deschisă, sursele inflaţioniste se află mai degrabă în exterior şi nu în interior. Anual, în republică vin în calitate de remitenţe ale persoanelor care muncesc peste hotare sute de milioane de dolari şi euro, fapt ce contribuie într-o măsură cu mult mai mare la creşterea cererii de consum a populaţiei decât, creşterea salariilor din interiorul republicii la nivelul propus. Totodată, această creştere a cererii de consum este compensată prin creşterea importurilor. În această situaţie o creştere a preţurilor datorată surselor interne se observă nu doar la locuinţe sau la unele mărfuri de lux, dar şi la bunurile de consum curent. Dar şi aceste cazuri pot fi explicate prin ajustarea preţurilor la nivelul celor din ţările vecine. Prin urmare, inflaţia înregistrată în republică este o inflaţie prin ofertă. La moment, inflaţia prin ofertă este completată şi cu o inflaţie prin monedă, datorată furturilor şi delapidărilor masive din sistemul bancar care au generat o criză financiară de proporţii, dar şi o compromitere a credibilităţii oamenilor care muncesc peste hotare şi transferau regulat bani în republică. În condiţiile create apare necesitatea creşterii rolului statului în reglementarea salarizării lucrătorilor, în special a celor din sfera bugetară şi presupune schimbarea principială a abordării estimării preţului muncii. Totodată trebuie de menţionat faptul că mecanismul de piaţă în determinarea

salariului de echilibru nu va funcţiona dacă nu vor fi reabilitate funcţiile sociale ale salariului (de reproducere, de stimulare, de reglementare macroeconomică). 2.5. Tendinţe ale migraţiei internaţionale de muncă din Republica Moldova Pe fundalul descreşterii indicatorilor ocupării forţei de muncă din Republica Moldova are loc creştere semnificativă a populaţiei inactive în vârstă aptă de muncă, în care cea mai mare parte o constituie persoanele plecate peste hotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă. În prezent, migraţia internaţională de muncă reprezintă unul din cele mai marcate fenomene care caracterizează situaţia actuală de pe piaţa muncii din Republica Moldova. Din 1998 migraţia internaţională de muncă s-a intensificat, astfel încât, în prezent, peste hotarele republicii se află circa o treime din potenţialul uman al ţării. Astfel, Ancheta Forţei de Muncă a înregistrat pentru anul 2014 un număr de circa 341,9 6 mii persoane plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Se constată că, de regulă, pleacă persoane relativ tinere. În 2014 cele mai multe persoane plecate au fost în vârstă de 25-34 ani – 36% şi 35-44 ani – 21%. Cu toate că pe parcursul perioadei de referinţă numărul femeilor migrante este în creştere, în totalul persoanelor migrante predomină bărbaţii – 64,1% comparativ cu 35,9% în 2014. În ceea ce priveşte distribuţia persoanelor plecate în funcţie de nivel de instruire, majoritatea persoanelor plecate au studii medii liceale – 25%, secundar profesionale – 27% şi gimnaziale – 25% din totalul persoanelor plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă. Aceasta din cauza că persoanele date mai greu se integrează pe piaţa muncii din Republica Moldova, găsindu-şi, totodată mai uşor un loc de muncă pe pieţele muncii din străinătate, deoarece locurile de muncă disponibile din străinătate pe care ei le ocupă presupun, de regulă, activităţi necalificate care nu necesită investiţii enorme în capitalul uman. Chiar dacă peste hotare la muncă pleacă persoane cu studii superioare, oricum, acestea sunt angajate în activităţi necalificate. În acelaşi context, trebuie menţionat faptul că plecarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă din mediul rural este cu mult mai intensă comparativ migraţia de muncă din mediul urban constituind în 2014 - 71,7% din totalul persoanelor plecate, aceasta fiind condiţionată, în primul rând, de lipsa oportunităţilor de angajare în mediul rural. Vorbind despre geografia actuală a migraţiei internaţionale de muncă din Republica Moldova nu se poate vorbi despre un vector concret al acestei mobilităţi teritoriale. Persoanele plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă migrează atât în ţările din vest cât şi în ţările din est. Un factor esenţial care facilitează şi stimulează migraţia de muncă spre regiunile estice, comparativ cu cele vestice este cunoaşterea limbii, culturii şi tradiţiilor locale de către persoanele migrante, lipsa unui regim de vize. Totodată, facilitarea posibilităţilor de plecare în ţările europene, a condus la diversificarea geografiei migraţiei de muncă, reorientând tot mai mult vectorul migraţiei de muncă din Republica Moldova din est spre vest. Trebuie menţionat faptul că amploarea migrației din Republica Moldova este departe de a fi epuizată. Studiul proiectului „NEXUS”7 a arătat că în 2013 circa 107 mii persoane intenționau să plece peste hotare la muncă sezonieră sau pe termen lung. Acest fapt presupune o creștere potențială a numărului migranţilor cu circa 22%. Studiile din domeniu au arătat că majoritatea bărbaţilor lucrători migranţi activează în construcţii -51%, transport și telecomunicaţii -16% sau industrie -10% din totalul bărbaţilor lucrători migranţi, domenii ale căror cerere de muncă este mare preponderent în Federaţia Rusă. Totodată, majoritatea femeilor lucrătoare migrante activează în servicii casnice – 43%, servicii hoteliere – 12%, servicii comerciale – 13% ocrotirea sănătăţii 4% din totalul femeilor lucrătoare migrante, domenii cu cerere înaltă caracteristice pentru ţările europene 8. Analiza diverselor date statistice scot în evidenţă un aspect destul de negativ al migraţiei de muncă specific Republicii Moldova şi anume de-calificarea forţei de muncă. De regulă, majoritatea persoanelor care pleacă la muncă peste hotare, având chiar şi o pregătire profesională destul de înaltă, 6

Ancheta Forţei de Muncă www.statistica.md Nicolaas de Zwager, Ruslan Sintov, „Studiu de piață: Inovație în migrația circulară - Migrație și dezvoltare în Moldova”, Chişinău, IASCI 2014. 7

8

idem

se angajează la munci necalificate. Aceste persoane, activând mai mult timp la aceste munci, îşi pierd calificarea. Asemenea cazuri pot fi întâlnite şi printre învăţători, medici, ingineri, cercetători ştiinţifici şi alte categorii profesionale care necesită investiţii mari pentru pregătirea lor. Datele Anchetei Forţei de Muncă arată că în 2013 din totalul persoanelor migrante circa 11,0% aveau studii superioare 9. Totodată, doar 1-2% din ele activau în domenii care necesită o calificare mai înaltă. În alt fenomen negativ care însoţeşte migraţia internaţională de muncă este şi cel cunoscut sub denumirea de "brain drain" (exod al creierilor). Totodată, în condiţiile în care forţa de muncă calificată nu se poate realiza pe deplin acasă, iar economia republicii nu-i poate găsi o utilizare adecvată, şi o remunerare respectivă, această "pierdere de capital uman" poate fi justificată. Dacă forţa de muncă nu este utilizată, ea oricum îşi pierde calificarea. Prin urmare, emigrarea forţei de muncă calificate poate fi considerată, în acelaşi timp, drept o păstrare a potenţialului ei. Fenomenul de "exod al creierilor" devine un fenomen destul de răspândit în republică, fiind stimulat şi prin starea de spirit al tinerilor care nu-şi mai leagă viitorul lor de Republica Moldova. Această „lipsă de patriotism” a tineretului este condiţionată nu numai de criza economică din republică, ci şi de crizele politice frecvente, de atitudinea indiferentă a politicienilor faţă de problema în cauză, care vin la putere, în primul rând, pentru a-şi rezolva problemele lor personale şi nu ale societăţii. Un alt risc major al migraţiei internaţionale de muncă, în special al celei ilegale este legat de traficul de fiinţe umane. Cu toate că, în prezent, problema traficului de fiinţe umane este, într-o măsură oarecare rezolvată, fenomenul oricum persistă. Migraţia internaţională, pe lângă faptul că poate genera o serie de riscuri sociale, poate contribui şi la un impact pozitiv asupra dezvoltării gospodăriilor, comunităţii din care provin migranţii, în general, asupra dezvoltării ţărilor de origine, precum şi a celor de destinaţie. Astfel, un factor benefic al migraţiei internaţionale pentru Republica Moldova ar trebui să fie cel educativ. Migraţia externă de muncă poate contribui în mod direct la adaptarea potenţialului uman noilor condiţii economice. Persoanele plecate peste hotare la lucru, în special, în ţările din Europa, nu numai că îşi ridică bunăstarea lor, dar capătă şi deprinderi noi de lucru specifice condiţiilor unei economii de piaţă, pe care, practicându-le acasă, pot contribui la consolidarea raporturilor economice de piaţă. Cu toate acestea, reieşind din geografia migraţiei de muncă, dar şi din profilul ocupaţional al migranţilor moldoveni, se poate conchide, că mari aşteptări privind experienţa de muncă acumulată de aceştia nu pot fi. Majoritatea lucrătorilor migranţi din Moldova activează pe piaţa muncii din Federaţia Rusă, ţară aflată şi ea în proces de tranziţie la economia de piaţă. Totodată, migranţii moldoveni activează la munci necalificate şi, în mare parte, în mod informal, la munci care nu sunt cele mai potrivite pentru cultivarea unor deprinderi moderne de muncă adecvate noilor condiţii economice. Pentru Republica Moldova migraţia internaţională se prezintă, în primul rând, ca o sursă esenţială în asigurarea unui trai decent pentru o mare parte a locuitorilor republicii. Aceasta asigură intrarea unor fluxuri financiare impunătoare care, la rândul lor, contribuie la creşterea bunăstării populaţiei republicii. Datele Băncii Naţionale arată că în anul 2014 migraţia internaţională de muncă a adus în republică, pe căi oficiale, în calitate de remitenţe, circa 1,61 10 miliarde USD, ceea ce constituie circa o pătrime din PIB. În perioada 2000-2014 volumul net al remitențelor a crescut de peste 9 ori, de la 178,6 mil. USD la 1612 mil. USD în 2014 11 (Graficul 6). Graficul 6. Estimarea fluxurilor de remiteri în baza datelor din Sondajul Bugetelor Gospodăriilor Casnice al BNS și datelor din Balanța de Plăți compilată de BNM, milioane USD

9

Ancheta Forţei de Muncă, http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/ocupare_somaj/Forta_Munca_2014.pdf www.bani.md 11 Valeriu Prohniţchi, Adrian Lupuşor „Opţiuni privind valorificarea remitenţelor şi economiilor emigranţilor pentru dezvoltarea Republicii Moldova”, UNDP, 2013. 10

Sursa: Valeriu Prohnițchi, Adrian Lupușor „Opțiuni privind valorificarea remitențelor și economiilor emigranților pentru dezvoltarea Republicii Moldova”, Chișinău UNDP, 2013.

Această sumă de bani poate fi şi mai mare luând în consideraţie şi transferurile efectuate pe căi neoficiale. Or, o bună parte (circa 35%-40%) din remitențe sunt transferate pe căi informale, ceea ce sugerează faptul că educația financiară a emigranților și a beneficiarilor de remitențe este destul de joasă12. Deși fluxul total de remitențe este unul imens, atât ca volum, cât și ca pondere din PIB, acesta este compus din transferuri mici de bani - circa 60% din emigranți trimit acasă lunar o sumă medie de până la 500 USD. În medie, majoritatea emigranților (58,7%) transmit lunar sume relativ mici de bani (1500 USD), fapt observat, în special, în cazul celor plecați în Rusia. Cei din țările UE tind să remită sume mai mari de bani datorită condițiilor mai bune de muncă și salarizare13. Unul din principalele motive ale emigrării majorității moldovenilor constă în necesitatea de finanțare a consumului bunurilor de necesitate primară sau durabile și, prin urmare, cea mai mare parte a remitențelor sunt direcționate anume spre aceste necesități. De aceea, potențialul investițional direct al acestora nu trebuie supraestimat. Conform datelor Analizei Bugetelor Gospodăriilor Casnice, în anul 2014 remitențele au constituit 17,6% din veniturile gospodăriilor casnice, fiind una din principalele surse de venit, după salarii și transferuri sociale14. Analiza Bugetelor Gospodăriilor Casnice arată că majoritatea cheltuielilor medii lunare ale familiilor migranţilor sunt orientate spre procurarea produselor alimentare – circa 43%, procurarea îmbrăcămintei şi încălţămintei – circa 10%, întreţinerea locuinţei – circa 20%. 15 Utilizarea unei părţi atât de importante din remitențe pentru consum curent și a unei părţi atât de modeste pentru investiții are la bază nivelul înalt al sărăciei, precum şi oportunităţile extrem de mici de angajare care servesc drept motiv inițial pentru emigrare. Totodată, în situaţia în care pieţele muncii din alte ţări oferă atât oportunităţi mai bune de angajare, cât şi venituri salariale mai mari comparativ cu piaţa muncii din Republica Moldova, tentaţia de a nu fi prezent pe piaţa muncii din republică şi de a pleca la muncă peste hotare este prea mare. Or, acest fapt explică, în mare măsură, atât degradarea situaţiei de pe piaţa muncii, cât şi intensificarea migraţiei de muncă din Republica Moldova. Autorităţile publice acordă o atenţie deosebită migraţiei internaţionale de muncă, încercând prin iniţiativele sale să transforme acest fenomen dintr-o problemă, într-o sursă de dezvoltare a migranţilor, a comunităţilor în care aceştia locuiesc, în general, a ţării. Din acest considerent una din liniile strategice ale Strategiei este dedicată anume gestiunii migraţiei internaţionale de muncă, inclusiv, a impactului acestui fenomen asupra funcţionalităţii pieţei muncii. până în prezent fost întreprinse mai multe măsuri în ceea ce transformarea migraţiei de muncă în una organizată, bazată pe principii de flexecuritate. A fost lansată o nouă lege „Cu privire la migraţia de muncă”, au fost demarate mai multe iniţiative în ceea ce priveşte semnarea acordurilor în domeniul 12

CBS-AXA, „Raport despre fenomenul migraţiei a forţei de muncă peste hotare”, 2009 Valeriu Prohniţchi, Adrian Lupuşor „Opţiuni privind valorificarea remitenţelor şi economiilor emigranţilor pentru dezvoltarea Republicii Moldova”, Chişinău, UNDP, 2013. 14 Sondajul Bugetelor Gospodăriilor Casnice, http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4691 15 Sondajul Bugetelor Gospodăriilor casnice, http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4691 13

migraţiei circulare şi protecţiei sociale cu diverse ţări, au fost realizate diverse acţiuni de sensibilizarea opiniei publice referitoare la problema în cauză, a fost îmbunătăţită statistica în domeniu etc.. Cu toate acestea, reieşind din realitatea existentă, se poate conchide că obiectivul dat este departe de a fi realizat. 2.6. Calitatea potenţialului uman Nivelul ocupării populaţiei, precum şi calitatea ocupării, în mare măsură, depinde de formarea ei profesională. Or, în prezent, în condiţiile în care economia bazată pe inovaţie şi cunoaştere nu este doar un element din domeniul fantasticii, numai o forţă de muncă bine instruită şi calificată poate fi competitivă pe piaţa muncii. Iar în contextul integrării europene care reprezintă obiectivul major actual al dezvoltării Republica Moldova, problema calităţii potenţialului uman este calificată drept una din cele mai importante şi stringente probleme ale societăţii moldoveneşti, figurând în calitate de obiectiv distinct în strategia „Moldova 2020”. Pornind de la aceste repere, analiza calităţii potenţialului uman din Republica Moldova arată că, realmente, nivelul de instruire al forţei de muncă este relativ înalt. În 2014 majoritatea persoanelor economic active au posedat studii superioare – 24,3%, secundar profesionale – 23,5% şi liceale – 18,4% în timp ce populaţia inactivă în vârstă aptă de muncă a posedat în marea majoritate studii gimnaziale – 29,7%, liceale – 22,7% şi secundar profesionale – 17,3%, studii care nu le poate asigura ocuparea unui post de muncă atractiv, cu perspective de carieră profesională şi un nivel înalt al salariului, fapt ce nu-i motivează să fie prezenţi pe piaţa muncii (tabelul 7).

Tabelul 7 Populaţia de 15 ani şi peste după participarea la activitatea economică în funcţie de nivel de instruire, în anul 2014, % Nivel de instruire Total (mii pers.) Superior Mediu de specialitate Secundar profesional Liceal, mediu general Gimnazial Primar sau fără şcoală primară

Populaţie economic activă 1232,4 300,4 170,3 289,2 237,7 226,5 8,3

Populaţie ocupată 1184,9 288,7 163,8 279,3 227,4 217,5 8,2

Şomeri BIM 47,5 11,7 6,5 9,9 10,3 9,0 0,0

Populaţie inactivă 1756,1 198,8 194,1 304,9 399,5 521,2 137,6

Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Ancheta forţei de Muncă Totodată, analizând structura potenţialului uman în funcţie de nivelul de instruire în comparaţie cu alte ţări vecine, se creează o impresie că populaţia din Republica Moldova nu este atât de interesată în ridicarea nivelului de instruire nevăzând în acest „proces investiţional” în capitalul uman vre-un careva beneficiu care s-ar concretiza într-o creştere salarială. Demotivarea populaţiei de a-şi ridica nivelul de instruire este determinată nu numai de conjunctura pieţei muncii, dar şi de situaţia deplorabilă în care se află sistemul de învăţământ profesional secundar din republică, care, cu regret, nu este capabil, în prezent, să asigure o forţă de muncă calificată necesară pentru exigenţele actuale ale pieţei muncii din republică. Sistemul secundar de învăţământ profesional nu a reuşit să se adapteze la cerinţele beneficiarilor direcţi ai pieţei muncii. În acest sens, oferta de specializări este în continuă scădere, iar calitatea serviciilor educaţionale rămâne la un nivel scăzut. În consecinţă, piaţa muncii s-a concentrat pe absorbţia specialiştilor cu studii superioare. Situaţia dată poate fi explicată şi prin faptul că piaţa muncii din Republica Moldova, fiind o piaţă în formare, încă nu este capabilă să semnaleze sistemul de formare profesională privind conjunctura ofertei de muncă solicitate. Din acest considerent nivelul superior de studii este mai atractiv din considerentul că asigură oportunităţi mult mai largi de integrare profesională pentru absolvenţi. Cu toate acestea, se atestă o în ultimii ani diminuare durabilă a studenţilor înmatriculaţi în sistemul de învăţământ superior. Astfel, în anul de studii 2012-2013, la studii superioare de licență (ciclul I) au fost

înmatriculate 20429 persoane, cu 408 persoane sau cu 2,0% mai puţine faţă de înmatricularea efectivă din anul de studii precedent. Totodată, înscrierea studenţilor la studii superioare de masterat (ciclul II), au fost înscrise 7701 persoane, cu 280 mai multe (3,8%) în raport cu anul de studii 2011-2012 16. În ceea ce priveşte învățământul mediu de specialitate, în anul 2012 au fost înmatriculate 8755 persoane, cu 2,5% mai puţine faţă de anul precedent. Şi în învățământul secundar profesional se observă o tendinţă de reducere. În anul 2012 au fost înmatriculate doar 11890 persoane, sau cu 8,7% mai puţine faţă de anul precedent. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică privind activitatea instituţiilor de învățământ superior, la începutul anului de studii 2012-2013 în cele 34 de instituţii de învățământ superior numărul total de studenţi care îşi fac studiile superioare de licenţă (ciclul I) şi de masterat (ciclul II) a constituit 102458 persoane, înregistrând o micşorare faţă de anul 2011 cu 1,4%. Şi în învățământul mediu de specialitate se observă o reducere a studenţilor. Astfel, în cele 47 de colegii numărul elevilor la începutul anului de studii 2012-2013 constituia 30725 persoane, înregistrând o micşorare cu 2,3% faţă de anul de studii precedent. În ceea ce priveşte învăţământul secundar profesional, în cele 2 licee profesionale, 44 şcoli profesionale şi 21 şcoli de meserii numărul total al elevilor constituia 19581 elevi, în diminuare cu 3,6% faţă de anul de studii precedent (20320 elevi) (graficul 7.).

Graficul 7. Evoluţia numărului de studenţi în învățământul superior, mediu de specialitate şi secundar profesional în anii 2005-2012, mii persoane 150

126.1

128

122.9

120

114.9

109.9

107.8

103.9

102.4

90 60

27.1 25

30.2 23.7

31.3 24.5

32.7 24.3

32.2 22.2

32.2 21.4

31.4 20.3

30.7 19.5

0 2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

30

Superior

Mediu de specialitate

Secundar profesional

Sursa: BNS Trebuie menţionat faptul că situaţia critică în ceea ce priveşte formarea potenţialului uman din Republica Moldova este o problemă cumulată de mai mulţi ani şi este determinată de mai mulţi factori, printre care: Factorul demografic – în prezent Republica Moldova se confruntă cu o reducere continuă a numărului populaţiei, precum şi cu o îmbătrânire a acesteia. În acest context, se diminuează şi numărul de potenţiali pretendenţi de a-şi face studiile atât în instituțiile superioare de învăţământ, cât şi în instituţiile profesional-tehnice. Diminuarea potenţialului uman al republicii are un impact puternic şi asupra reducerii indicatorilor ocupării forţei de muncă atât a celor absoluţi cât şi a celor relativi. Migraţia internaţională a forţei de muncă – în ultimii ani migraţia internaţională de muncă din republică ia o amploare din ce în ce mai mare. Cauza principală care a generat acest proces este lipsa oportunităţilor de angajare pe piaţa muncii din republică. Într-adevăr, deficitul de locuri de muncă productive disponibile, atractivitatea joasă a celor existente atât din punct de vedere a nivelului de salarizare, cât şi din punct de vedere a perspectivei de creştere a carierei profesionale, a calităţii vieţii active de muncă motivează din ce în ce mai mult populaţia aptă de muncă din republică de a-şi căuta un 16

Raportul anual social 2013

loc de muncă pe pieţele muncii din afara ţării. Amploarea acestui fenomen este determinată şi de înlesnirea procesului de penetrare a persoanelor migrante pe pieţele muncii din exterior, precum şi de găsire acolo a locurilor de muncă, care sunt mult mai atractive decât cele de pe piaţa muncii din republică, fapt confirmat şi de sporirea volumului remitenţelor din ultimii ani. Exodul masiv al populaţiei apte de muncă din republică compromite procesele de reproducere a populaţiei, şi conduce la reducerea nivelului ocupării din republică. Calitatea modestă a creşterii economice - analiza creşterii PIB după componentele cererii agregate arată că sporul PIB se datorează preponderent creşterii consumului final al gospodăriilor, în timp ce soldul negativ al balanţei comerciale este în continuă creştere. Totodată formarea brută de capital înregistrează creşteri destul de modeste, insuficiente pentru asigurarea unei creşteri economice durabile. O asemenea situaţie nu poate contribui la crearea numărului necesar de locuri de muncă productive şi atractive, care ar stopa procesul de diminuare al ocupării forţei de muncă din republică. O asemenea situaţie se răsfrânge şi asupra sistemului de formare profesională şi învăţământ superior don Republica Moldova. Procesele de modernizare a mecanismului economiei de piaţă - raporturile de piaţă care se bazează în primul rând pe competitivitate şi eficienţă impun agenţii economici să-şi minimizeze costurile de producţie şi, prin urmare, să-şi optimizeze numărul locurilor de muncă din cadrul întreprinderilor lor. Acest proces conduce, pe de o parte, la reducerea din excesul de ofertă de muncă care persistă în Republica Moldova de mai mulţi ani, iar pe de altă parte, la creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei economice. Totodată, procesul dat determină şi reducerea din competitivitate a potenţialilor lucrători din Republica Moldova. Printre alţi factori care au avut un impact negativ asupra calităţii potenţialului uman sunt: conjunctura economică; calitatea joasă a ocupării; Nivelul mic al salariilor; Calitatea educaţiei; Posibilităţi reduse de angajare şi oportunităţi de afirmare pentru tinerii absolvenţi în special în mediul rural; Lipsa unor programe concrete de orientare profesională a tinerilor; Necorespunderea dintre cunoştinţele profesionale pe care le posedă tinerii absolvenţi şi cele solicitate de organizaţii; Cultura antreprenorială joasă etc.. Cu toate acestea problema rămâne a fi încă nerezolvată. Este vorba, în special de corelarea ofertei educaționale cu conjunctura existentă pieţei muncii din republică, relansarea sistemului de orientare profesională în şcoli, licee şi instituţii superioare de învăţământ etc. 3. Analiza gradului de realizare a Strategiei pentru Politicile de Ocupare a Forţei de

Muncă din Republica Moldova 2007-2015 Reformele economice şi structurale determinate de procesul tranziţiei la economia de piaţă au avut implicaţii deosebite asupra evoluţiei proceselor de pe piaţa muncii. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra gradului de realizare a Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 20072015 vor fi analizate informațiile specifice fiecărui obiectiv agreat, împreună cu măsurile și acțiunile stabilite în cadrul planurilor anuale de acțiuni. Obiectivele stabilite corespund liniilor directoare privind ocuparea forței de muncă. Obiectiv 1 Majorarea ratei de ocupare a forţei şi reducerea ratei şomajului prin măsuri active şi preventive Creșterea ratei de ocupare reprezintă un obiectiv major al politicilor forței de muncă cu importante implicații socio economice. Conform țintelor stabilite în cadrul strategiei, la finele anului 2015 rata de ocupare ar fi trebuit să atingă valoarea de 60%. Principalele acțiuni identificate pentru atingerea acestui obiectiv au fost:  Studierea şi elaborarea (suplimentar) indicatorilor de monitorizare a progresului şi eficienţei politicilor de ocupare a forţei de muncă. În cadrul acestei acțiuni, au fost identificați mai mulți indicatori care pot servi procesul de implementare, monitorizare şi evaluare în domeniul ocupării şi formării profesionale, relevanți fiind: numărul persoanelor ce beneficiază de servicii, numărul persoanelor angajate ca urmare a serviciilor, numărul persoanelor angajate prin intermediul sistemului informațional, numărul șomerilor care au participat la lucrări publice, ponderea femeilor și persoanelor dezavantajate cărora li s-au acordat servicii, rata de ocupare a locurilor de muncă, gradul

de plasare în câmpul muncii, etc. Numărul șomerilor înregistrați a crescut semnificativ în perioada 2007-2010, atingând cea mai mare valoare în anul 2010 (81523 persoane față de 48396 în anul 2007). Anii 2010-2014 s-au caracterizat printr-o diminuare a numărului de şomeri înregistraţi, atingând în anul 2014 un număr de 42166 persoane. Gradul de plasare a șomerilor în câmpul muncii a înregistrat în prima perioada de implementare a strategiei (2007-2010) tendințe descrescătoare (de la 48, 3% la 20%) după care tendința s-a inversat, gradul de plasare ajungând în anul 2014 la 38,8%. Numărul locurilor de muncă înregistrate a cunoscut cea mai mică valoare în anul 2009 (27103). Începând cu anul 2012, acest indicator a crescut anual, atingând în anul 2014, valoarea de 41536. De asemenea, pe parcursul perioadei de referință a crescut numărul beneficiarilor de servicii de informare și consiliere profesională, (de la 28 mii beneficiari în anul 2007 la 86 mii în anul 2014). Numărul beneficiarilor de servicii de mediere a scăzut, atingând în anul 2014 valoarea de 28573 persoane. Cel mai mare număr de persoane care au beneficiat de servicii de mediere a fost înregistrat în anul 2009 și anume 105488 persoane. Activitatea de mediere a muncii a fost susţinută în mod evident şi de organizarea târgurilor locurilor de muncă.  Asigurarea majorării mijloacelor financiare ale fondurilor pentru implementarea măsurilor active de ocupare a forţei de muncă (ca pondere din PIB). Mijloacele financiare aferente măsurilor active și pasive de ocupare a forței de muncă se stabilesc în funcție de indicatori macroeconomici (salariul mediu pe anul precedent) care stă la baza calculării indemnizațiilor lunare a persoanelor aflate în căutarea a unui loc de muncă (alocația de integrare, lucrări publice și bursa). Conform datelor furnizate de către ANOFM, pe perioada implementării strategiei, suma totală a cheltuielilor destinate politicii de ocupare a forţei de muncă din procentajul PIB a înregistrat cea mai mare valoare în anul 2010 (83849,3 mii lei) și cea mai mare pondere a cheltuielilor cu măsurile pasive (0,11%). În același an, ponderea măsurilor active în PIB era da 0,1% în scădere față de anii precedenți, când aveau valoarea de 0,03%. În anii care au urmat, atât ponderea cheltuielilor pasive cât și cele active au scăzut progresiv.  Extinderea programelor de promovare a ocupării forţei de muncă cu scopul de a cuprinde un număr mai mare de persoane în căutarea unui loc de muncă, îndeosebi de persoane dezavantajate (inclusiv reconversiunea profesională a militarilor care au îndeplinit serviciul militar prin contract, a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, a femeilor care au îngrijit copii, a persoanelor fără domiciliu stabil etc.). În vederea implementării acestei acțiuni, anual a fost elaborat de către ANOFM un Plan de acțiuni de promovare a politicilor pe piaţa forţei de muncă, plan elaborat în concordanță cu Planul naţional de ocupare a forţei de muncă dar și cu rezultatele studiilor asupra situaţiei grupelor defavorizate pe piaţa muncii. Pentru promovarea serviciilor și măsurilor de ocupare și implicarea unui număr cât mai mare de persoane în căutarea unui loc de muncă, inclusiv dezavantajate, ANOFM a diversificat instrumentele de informare și comunicare: site www.anofm.md, portal- www.angajat.md, facebook, emisiuni radio şi TV, pliante informative, broşuri, bannere şi afişe informative, articole în presă la nivel naţional/ local, seminare informative şi spot-uri ce pun la dispoziţia populaţiei o gamă largă de informaţii cu referire la piaţa muncii . O atenție deosebită a fost acordată persoanelor dezavantajate cărora le-au fost oferite consultații, activități cu caracter de orientare profesională, instruiri în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă atât individual cât și prin intermediul trainingului Clubul Muncii, servicii de informare și consiliere, târguri ale locurilor de muncă.  Elaborarea unui program ce ar facilita un nou început pentru toţi şomerii, pentru tinerii înainte de a împlini 6 luni de şomaj şi pentru adulţii înainte de 12 luni de şomaj, sub formă de training, stagiu sau alte măsuri de angajare, cu asistenţă în căutarea locului de muncă. În vederea facilitării integrării pe piața muncii a șomerilor, începând cu 1 iulie 2014, a fost implementată activitatea de profilare a șomerilor și elaborarea planurilor individuale de angajare, fiind astfel identificate necesitățile șomerului și stabilirea serviciile și a măsurilor active pe piaţa muncii la care pot participa șomerii în scopul angajării în câmpul muncii.  Organizarea târgurilor locurilor de muncă şi dezvoltarea lucrărilor publice remunerate. ANOFM organizează târguri ale locurilor de muncă prin intermediul cărora persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă negociază direct cu angajatorii și au posibilitatea să cunoască din prima sursă necesităţile şi cerinţele lor vis-a-vis de exigenţele de angajare. În decembrie 2013 a fost lansată platforma www.e-angajare.md, care oferă şansa cetăţenilor de acasă cât şi celor aflaţi peste hotare,

să cunoască solicitările de moment ale angajatorilor şi să aplice direct pentru postul ales. De la lansare până la finele anului 2014 au avut loc 4 ediții al acestui târg: „Locuri de muncă în Moldova”, „Locuri de muncă din industria prelucrătoare”, „Locuri de muncă pentru Tineret” şi „Cariere în domeniul Tehnologiilor informaţionale”. A fost organizat, de asemenea și Târgul locurilor de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi, care a fost organizat în comun cu Asociația Copiilor Surzi din Moldova, alte organizații neguvernamentale și a reprezentat o platformă deschisă de comunicare şi consultanţă pentru cei interesaţi. De a lungul perioadei analizate, numărul târgurilor de muncă organizate a fost oscilant, conform datelor statistice oferite de ANOFM în anul 2012 fiind organizate cele mai multe astfel de târguri (91). Numărul cel mai mare de participanți a fost înregistrat în anul 2008 (14 267 persoane), iar ponderea cea mai mare a persoanelor care au fost plasate pe piața forței de muncă în urma participării la târg a fost în anul 2009 (22,5%) (vezi tabelul 3). În ceea ce privește organizarea lucrărilor publice principalele tipuri organizate în această perioadă au fost: amenajarea, înverzirea şi dereticarea teritoriilor, reparaţia obiectelor de menire socială, culturală şi sportivă, lucrări auxiliare la construcţia şi reparaţia drumurilor. În perioada analizată, numărul unităților unde au fost organizate lucrări publice a înregistrat o tendință de scădere în anii 2008 -2009, după care a crescut în anii 2010, 2013. Numărul angajaților în servicii publice a scăzut constant înregistrând o valoare de 1612 în anul 2014 față de 3058 în anul 2007 (vezi tabelul 4).  Sporirea eficienţei sistemului de mediere a muncii, inclusiv a orientării profesionale şi a serviciilor de informare şi consiliere privind cariera profesională. În vederea creșterii eficienței măsurii de mediere a muncii, a serviciilor de informare și consiliere profesională, a fost promovat serviciul de mediere electronică a locurilor de muncă. De asemenea, începând cu anul 2007, s-a inițiat elaborarea planurilor individuale de mediere şomerilor de lungă durată și care întâmpină dificultăţi la integrarea în câmpul muncii, iar în anul 2014 acest serviciul a fost perfecționat în cadrul proiectului ”Consolidarea capacităților de gestionare a migrației în Republica Moldova”. Numărul persoanelor participante la servicii de mediere a înregistrat un maxim în anul 2009 (105488 pers.) după care a scăzut anual atingând în anul 2014 o valoare de 28573 pers. Ponderea ce mai scăzută a persoanelor ocupate în urma medierii a fost în anul 2010 (14,3%). Începând cu anul 2011 aceasta a avut o tendință de creștere, atingând în anu 2014 valoarea de 58,5% . De asemenea, un accent special a fost pus pe măsura de informare şi consiliere profesională, măsură care contribuie la sporirea şanselor șomerilor de a găsi un loc de muncă corespunzător aspiraţiilor şi pregătirii profesionale. Numărul persoanelor care au beneficiat de servicii de informare și consiliere profesională a crescut în perioada analizată ajungând la 86486 persoane în 2014 fată de 28782 persoane în 2007. La nivelul anului 2014 numărul cel mai mare al persoanelor care au beneficiat de această măsură a fost din categoria șomerilor (55833 persoane).  Dezvoltarea Sistemului informaţional naţional al pieţei forţei de muncă. Informatizarea sistemului de mediere a pieţei muncii, inclusiv pentru asigurarea conexiunii între cerere şi ofertă pe piaţă forţei de muncă. În vederea creșterii conexiunii între cererea și oferta forței de muncă au fost dezvoltate și modernizate programe aplicative în vederea utilizării eficiente și în timp util a informațiilor privind piața muncii. Au fost dezvoltate pagina oficială a ANOFM, portalul „Piaţa muncii în Republica Moldova”, sistemul informaţional a compartimentului „Migraţia forţei de muncă”, sistemul de circulaţie a documentelor electronice între subdiviziunile Agenţiei Naţionale. Implementate conexiunile cu alte structuri de stat (CNAS, CNAM, CIS), a fost creat Sistemul Informațional Automatizat ”Evidența migrației forței de muncă (SIA ”EMFM) fiind una din componentele informaționale care asigură evidența lucrătorilor migranți în Republica Moldova, etc. A fost realizată implementarea setului de programe aplicative „Jobless”, a fost asigurată dezvoltarea şi administrarea băncii de date centrale pentru o gestionare eficientă a locurilor de muncă şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. A fost asigurată funcţionarea site -lui www.anofm.md, portalului www.angajat.md, precum și a platformei de desfăşurare a târgurilor electronice de muncă www.e-angajare.md.  Studierea şi consolidarea capacităţilor de funcţionare a structurilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate cetăţenilor (numărul de personal, baza tehnică etc.) În perioada acoperită de implementarea Strategiei de ocupare activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forței de Muncă, a avut în vedere modernizarea

contantă a serviciilor prestate, implementând în cadrul unor proiecte, bune practici şi experienţe ale altor ţări în domeniul ocupării forţei de muncă.  Implicarea partenerilor sociali în elaborarea şi implementarea politicilor active ale pieţei muncii. Aspecte privind elaborarea și implementarea politicilor active ale pieței muncii au fost dezbătute în cadrul ședințelor Consiliului de administraţie la care s-au luat în dezbateri diverse subiecte din activitatea Agenţiei Naţionale şi a structurilor sale teritoriale. În vederea creșterii gradului de corelare între sistemul educațional și formarea profesională, precum și a diminuării decalajului dintre ofertă și necesitățile sectorului real au fost identificate și derulate următoarele acțiuni:  Revizuirea sistematică a Clasificatorului ocupaţiilor din Republica Moldova, ținând cont de experienţa mondială avansată şi de cererea pieţei forţei de muncă în perspectivă.  Perfecționarea Nomenclatorului domeniilor de formare profesională și a specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior (ciclul I, precum și ciclul II – masterat), ținând cont de cerințele procesului de la Bologna și de cererea pieței forței de muncă în perspectivă  Elaborarea Nomenclatorului specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ mediu de specialitate, ținând cont de cerințele procesului de la Bologna și de cererea pieței forței de muncă în perspectivă  Perfecționarea Nomenclatorului meseriilor pentru pregătirea cadrelor în învățământul secundar profesional, în funcție de cererea pieței forței de muncă în perspectivă. Pe lângă acțiunile de mai sus, în vederea creșterii ratei de ocupare au fost identificate și acțiuni pe termen lung care au vizat:  Promovarea unui sistem naţional de analiză şi prognoză a pieţei muncii, care ar sta la baza implementării reformelor în domeniul educaţional.  Întocmirea la un nivel adecvat a programelor de pregătire profesională în instituțiile de învățământ superior, mediu de specialitate și secundar profesional, în corelare cu cerințele pieței forței de muncă. Elaborarea programelor de pregătire profesională în instituțiile de învățământ superior se realizează în conformitate cu Articolul 110 din Codul Educației nr.152 din 17.07.2014, care prevede ca instituțiile de învățământ superior să colaboreze cu mediul de afaceri la formarea cadrelor de înaltă calitate.  Stimularea implementării programelor de formare profesională a şomerilor şi a programelor de formare profesională continuă în cadrul întreprinderilor, prin dezvoltarea parteneriatelor sociale. Programele de formare profesională asigură, conform legislaţiei în vigoare calificarea, recalificarea şi perfecţionarea şomerilor se desfăşoară în conformitate cu cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii locale/naţionale inclusiv în concordanţă cu aptitudinile individuale ale persoanelor. În scopul asigurării conlucrării eficiente cu structurile statale și nestatale în domeniul pregătirii cadrelor, inclusiv destinate întreprinderilor mici și mijlocii, se încheie contracte triple privind formarea profesională a șomerilor între AOFM, agentul economic și instituția de învățământ. Încheierea contractelor triple au drept scop creșterea gradului de angajarea a absolvenților cursurilor de formare profesională.  Implementarea sistemului modular de pregătire profesională a adulților  Monitorizarea şi evaluarea periodică a eficienţei şi randamentului implementării programelor active pe piaţa forţei de muncă şi revizuirea lor corespunzătoare. Periodic sunt elaborate rapoarte de monitorizare în vederea identificării gradului de atingere a rezultatelor anuale şi a necesităţii efectuării unor măsuri corective în perioada care urmează.  Perfecţionarea şi adaptarea sistemului informaţional al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la sistemele informaţionale europene. Pe parcursul perioadei de referință s-a lucrat intensiv la elaborarea și implementarea strategiei informaţionale cu implicarea experților europeni din domeniul tehnologiilor informaționale ținând cont de standardele europene. O mare atenție s-a atras la crearea sistemului de stocare și monitorizare a datelor, externarea serviciilor și Armonizarea clasificărilor conform standardelor europene, inclusiv a clasificatorului ocupațiilor.  Promovarea diverselor proiecte/programe prin atragerea fondurilor de asistenţă tehnică din partea partenerilor externi de dezvoltare, în scopul implementării unor măsuri active pe piaţa muncii.

 Studierea şi consolidarea capacităţilor de funcţionare a structurilor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate cetăţenilor (numărul de personal, baza tehnică etc.) Au fost derulate activități de modernizare și optimizare a serviciilor destinate angajatorilor dar și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; acordarea serviciilor de informare, angajarea de personal la nivel teritorial, servicii destinate persoanelor defavorizate, crearea secției de angajare peste hotare. De asemenea, ANOFM a beneficiat de experiență europeană în cadrul unor proiecte specifice. Evaluare În perioada de implementare a strategiei de ocupare, piața muncii a fost supusă atât unor modificări cantitative dar și calitative la nivelul cererii și ofertei forței de muncă, fapt care a generat fluctuații importante la nivelul principalilor indicatori. Astfel, rata ocupării a prezentat un trend descendent, pornind de la valoarea de 42,5 în anul 2007, atingând cea mai scăzută valoare în anul 2012 – 38,4%. Începând cu anul 2013, rata ocupării a crescut ușor atingând în trim. III 2015, valoarea de 43,7%. Pe medii de rezidență, pe întreaga perioadă de implementare rata ocupării a avut aceeași tendință de scădere, atât în mediul rural cât și cel urban. Rata ocupării la nivel urban a fost în permanență mai mare decât în mediul rural, cu diferențe semnificative între valori. În ceea ce privește rata șomajului și acest idicator a înregistrat valori oscilante, în perioada 2007-2010 prezentând o creștere de la 5,1 în 2007 la 7,4% în anul 2010, urmat de reduceri semnificative cara au atins valoarea de 3,9 la sfârșitul anului 2014 și 3,3% în trim. III al anului 2015. În perioada 2007-2015, rata șomajului la nivel urban a fost constant mai mare ca cea din mediul rural. Deși în perioada 2007-2015 la nivel instituțional au fost făcute importante eforturi în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă, nu a fost atinsă ținta propusă și anume 60%. Pe de altă parte, rata șomajului a scăzut, însă acest lucru nu se datorează implementării unor politici economice și sociale solide, ci faptului că forţa de muncă s-a redus, reducându-se astfel și numărul șomerilor, respectiv și rata șomajului. Pe parcursul implementării strategiei, o serie de acțiuni nu au fost realizate sau au fost realizate parțial, cum ar fi Acțiunea ce prevede creșterea ponderii în PIB a mijloacelor financiare pentru măsurile active de ocupare a forței de muncă nu s-a realizat, în anul 2007 au constituit 0,03% din PIB, iar în anul 2014 - 0,015%. Începând cu anul 2010, următoarele măsuri active de ocupare nu au mai fost finanțate: stimularea mobilităţii forţei de muncă; stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenţilor și susţinerea financiară a angajatorilor în crearea a noi locuri de muncă, ceea ce a îngreunat atingerea obiectivului de creștere a ocupării forței de muncă. Realizarea incompletă a acestui obiectiv a fost generată de schimbările pe piața muncii în ceea ce privește reducerea numărului populaţiei economic active, emigrarea populaţiei cu vârstă aptă de muncă peste hotare la lucru numărul, sporirea numărului populaţiei inactive ca rezultat al creşterii numărului persoanelor care nu doresc să lucreze din motive familiale sau alte motive, investiții insuficiente ce ar conduce la crearea locurilor de muncă, ș.a.

Obiectivul 2: Crearea locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii și transformarea acestora în companii mari generatoare de locuri de muncă pe termen lung cu asigurarea condițiilor de securitate și sănătate. Pentru atingerea acestui obiectiv au fost identificate și implementate următoarele acțiuni:  Implicarea partenerilor sociali în elaborarea şi promovarea politicilor de liberalizare a cadrului regulator şi fiscal al activităţii ÎMM pt dialogul social  Promovarea unor programe de creditare, menite să faciliteze accesul ÎMM la resurse financiare şi să ofere mai multe oportunităţi de creditare pentru iniţierea unor afaceri private. În vederea creării locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi

transformarea acestora în companii mari generatoare de locuri de muncă pe termen lung, au fost implementate programe specifice: - programul Naţional de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET). În cadrul acestui program au fost instruiți un total de 4043 - programul de instruire continuă „Gestiunea Eficientă a Afacerii”- destinat antreprenorilor, care doresc să-şi dezvolte capacităţile manageriale şi să-şi sporească nivelului de cunoştinţe pentru desfăşurarea unei activităţi antreprenoriale eficiente şi durabile. (vezi tabelul 9) - incubatoarele de afaceri– au fost create incubatoare de afaceri în unele raioane. - fondul de Garantare a Creditelor - programul de Atragere a Remitenţelor în Economie (PARE 1+1)  Dezvoltarea şi promovarea programelor de instruire antreprenorială în cadrul sistemului de învățământ superior, mediu de specialitate, secundar general şi profesional. Pentru dezvoltarea adecvată a competențelor antreprenoriale şi a spiritului de iniţiativă ca competență-cheie acest domeniu este inclus la toate nivelurile de educaţie şi formare profesională.  Dezvoltarea şi promovarea unor programe de instruire antreprenorială care ţintesc mediul rural, migranţii reveniţi de peste hotare, şomerii în general, femeile şi persoanele dezavantajate. ANOFM a organizat cursuri de instruire a șomerilor în aspectul dezvoltării culturii antreprenoriale cum ar fi: ”Începe o afacere proprie”, ”Cum să organizezi contabilitatea ta”, ”Cunoașterea calculatorului”, ”Elaborarea unui plan de afaceri”. AOFM au încheiat contracte de organizare a cursurilor de antreprenorial pentru șomerii dispuși de a iniția o afacere cu instituțiile de învățământ, furnizori de formare profesională. De asemenea au fost derulate activități destinate tinerilor absolvenţi ai instituţiilor de învățământ peste hotarele ţării  Stimularea sistemului de microcreditare în scopul susţinerii tinerilor de a iniţia o afacere. Până în anul 2010 au fost aplicate prevederile legale privind stimularea creditării înființarea și derularea unei afaceri. Din 2010 aceasta activitate nu a mai fost finanțată.  Acordarea asistenţei juridice de către agenţiile private de ocupare a forţei de muncă din ţară şi de peste hotare cetăţenilor Republicii Moldova. Personalul diplomatic și consular informează cetățenii prin diseminarea prospectelor, pliantelor, cu privire la evoluția pieței muncii și oportunităților de angajare în țară. Totodată, diaspora este informata despre acordarea de către structurile statale de resort a serviciilor destinate migranților. Aceste servicii constau in consilierea vocaționala și profesionala a persoanelor reîntoarse, organizarea cursurilor de formare profesională și instruire pentru meseriile solicitate pe piața muncii, precum și informarea privind alternativele de încadrare in câmpul muncii conform cerințelor actuale pe piața forței de muncă. Agențiile private de ocuare oferă asistența juridică cetățenilor Republicii Moldova constând în acordarea solicitanţilor unui loc de muncă a informaţiei complete şi veridice privind posibilitatea de angajare atât în străinătate cât și în țară, condiţiile contractului individual de muncă, condiţiile climaterice şi de trai, cultura ţării de destinaţie, informarea despre datele angajatorului, explicarea, prezentarea și înmânarea potențialului lucrător a contractului individual de muncă, întocmit în corespundere cu prevederile legislației în vigoare și înregistrat la Agenția Națională.  Crearea centrelor de proiecte noi, cu acordarea serviciilor de consultanţă, creditare pe termen lung pentru lansarea afacerilor proprii şi monitorizarea lor pentru populaţia fără loc permanent de lucru din oraşele mici şi zonele rurale. Serviciile de extensiune rurală în Republica Moldova s-au dezvoltat şi consolidat odată cu implementarea Proiectului Investiţii şi Servicii Rurale (2002-2012), finanţat de Banca Mondială şi Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională, a căror contribuţie la fortificarea şi extinderea serviciilor de extensiune rurală a fost una directă şi nemăsurabilă. Problema dezvoltării serviciilor de extensiune rurală a obţinut o dimensiune strategică în anul 2012 când a fost aprobată Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022. Începând cu anul 2013, rețeaua este finanțată din bugetul de stat, concursul fiind câștigat de Agenția Națională pentru Dezvoltare Rurală pe un termen de 5 ani.  Asigurarea unui aport mai mare al ÎMM în dezvoltarea economică a ţării. Impactul cantitativ al IMM-urilor asupra creşterii economice se estimează prin ponderea IMM-urilor în Produsul Intern Brut (PIB). La formarea PIB, întreprinderile mici şi mijlocii au contribuit în anul 2013 cu 32,3%. IMM-urile naționale deţin circa 97,4% din numărul total al întreprinderilor din ţară, oferind 56,2% din locurile de muncă existente în economie.

Evaluare: În vederea atingerii acestui obiectiv au fost făcute eforturi consistente privind creditarea măsură care să faciliteze accesul IMM urilor la finanțare, introducerea instruirii în domeniul antreprenoriatului, stimulraea tinerilor în vederea inițierii unei afaceri. Problema dezvoltării spiritului antreprenorial este conştientizată de către autorităţi. Pe parcursul perioadei de referinţă au fost iniţiate mai multe proiecte de instruire antreprenorială şi de stimulare a dezvoltării micului business. Este relevant şi faptul că în planurile de învăţământ a mai multor universităţi a fost introdusă educaţia antreprenorială cu statut de disciplină opţională. Totodată, procesul de formare a unei clase de antreprenori nu este atât de simplu. Or, un antreprenor adevărat, pe lângă setul necesar de cunoştinţe în domeniu trebuie să posede şi anumite calităţi care se dezvoltă într-o perioadă mai îndelungată de timp. Din păcate, aceste eforturi nu s-au soldat cu un mare succes, iar întreprinderile mici şi mijlocii care în prezent devin tot mai multe nu sunt în stare să contribuie la ameliorarea situaţiei din domeniul ocupării. Toate acestea au oferit un cadru pentru atingerea obiectivului, însă, în continuare, mediul de afaceri din RM necesită a fi îmbunătățit, mai ales în ceea ce privește susținerea întreprinderilor mici și mijlocii, precum și instruirea antreprenorială în rândul tinerilor. Mediul de afaceri nefavorabil, corupţia, justiţia selectivă, concurenţa neloială reprezintă, sunt, în mare măsură, acei factori care îi demotivează pe potenţialii angajatori de a iniţia afaceri în republică, preferând plecarea la muncă peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune. Obiectivul 3: Sporirea adaptabilităţii forţei de muncă la schimbările economice şi sociale şi asigurarea premiselor pentru mobilitatea internă geografică şi profesională a forţei de muncă. Adaptarea permanentă a forței de muncă la schimbările economice și sociale reprezintă o provocare continuă pentru piața forței de muncă. Una dintre acțiunile prevăzute pentru creșterea adaptabilității forței de muncă se referă la:  Facilitarea accesului la oportunităţi de formare profesională, în scopul ridicării nivelului de calificare al forţei de muncă. Programele de formare profesională asigură, conform legislației calificarea, recalificarea și perfecţionarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, ţinându-se cont de cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile individuale ale persoanelor respective.  Asigurarea respectării riguroase a legislaţiei privind sănătatea şi protecţia muncii. A a fost elaborată și adoptată legislația care are ca scop prevenirea riscurilor profesionale, protecţia angajaţilor la locul de muncă, eliminarea factoriilor de risc şi de accidentare profesională. Pentru asigurarea respectării riguroase a legislației în domeniul sănătății și securității muncii, Inspectoratul de Stat al Muncii a efectuat vizite de control.  Crearea unor programe speciale de pregătire profesională şi/sau de consiliere ce le-ar permite angajaţilor/şomerilor reveniţi în ţară să se adapteze la exigenţele pieţei forţei de muncă. Pentru asigurarea integrării pe piaţa muncii a persoanelor reîntoarse voluntar în ţară sunt acordate servicii de ocupare a forţei de muncă de către ANOFM prin intermediul Centrelor de informare despre piaţa muncii. Odată cu înregistrarea la agenţie persoanele pot beneficia integral de măsurile de ocupare în conformitate cu legislaţia în vigoare.  Elaborarea politicilor pentru extinderea la nivel regional a oportunităţilor de angajare, concomitent cu acordarea de asistenţă pentru susţinerea mobilităţii forţei de muncă. Pentru creșterea posibilităților de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în perioada 2007-2009 au fost implementare măsuri de stimulare a mobilității forței de muncă. Din 2010 din motive financiare activitatea dată nu mai este finanțată.  Alocarea din Fondul de şomaj a mijloacelor financiare pentru promovarea mobilităţii forţei de muncă geografice. În scopul promovării mobilităţii teritoriale a forţei de muncă din Fondul de Şomaj (Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat şi Bugetul de Stat) anual se alocau mijloacele financiare necesare. Din 2010 activitatea dată nu mai este finanțată.

 Elaborarea şi punerea în aplicare a Programului de mediere electronică a muncii, după modelul programelor similare ale statelor-membre ale UE, creând astfel o interfaţă viabilă între persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi locurile de muncă vacante. Începând cu anul 2008, ANOFM promovează un serviciu nou - medierea electronică a locurilor de muncă în sediul structurilor teritoriale. În anul 2012 a avut loc lansarea Portalului www.angajat.md (versiunea îmbunătăţită a portalului www.jobmarket.gov.md- lansat în anul 2008). În anul 2013 a fost lansată Platforma www.e-angajare.md care oferă cetăţenilor moldoveni din țară și de peste hotare posibilitatea cunoașterii solicitărilor de moment ale angajatorilor şi aplicarea direct pentru postul ales.  Actualizarea competenţelor pentru a face faţă concurenţei în UE şi economiei globale, conform cerinţelor mondiale avansate. Diversificarea ofertei educaţionale şi adaptarea ei la necesităţile sistemului de sănătate prin realizarea reformei curriculare centrată pe student şi rezident, orientată pe achiziţionarea competenţelor necesare în activitatea profesională, în corespundere cu standardele naţionale şi internaţionale vine să completeze abilităţile profesionale a tinerilor specialişti din sistemul sănătăţii la cerinţele OMS.  Acreditarea furnizorilor privaţi de servicii specializate: medierea muncii, informarea şi consilierea în probleme de carieră. În vederea sporirii adaptabilităţii forţei de muncă la schimbările economico - sociale şi asigurarea premiselor pentru mobilitatea internă geografică şi profesională a forţei de muncă, au fost acreditați furnizori privați de servicii specialiate. (vezi tabel ...).  Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, prin acordarea gratuită a serviciilor de formare profesională, atât şomerilor, cât şi persoanelor care se reîncadrează după o perioadă de întrerupere a activităţii. ANOFM prin intermediul structurilor sale teritoriale prestează servicii gratuite de formare profesională persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă înregistrate ca șomeri la agenţiile teritoriale, inclusiv și persoanelor care se reîncadrează după o perioadă de întrerupere a activităţii. Programele de formare profesională asigură, conform legislaţiei în vigoare calificarea, recalificarea şi perfecţionarea şomerilor şi se desfăşoară în conformitate cu cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii locale/naţionale şi în concordanţă cu aptitudinile individuale ale persoanelor.  Monitorizarea procesului migraţional intern. Cu referire la monitorizarea procesului migraţional intern a fost implementat sistemul informațional de evidenţă a resurselor umane din sistemul de sănătate (SIERUSS), elaborat de către Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Baza de date va înregistra fluctuaţiile şi fluxurile angajaţilor, și va oferi posibilitatea de a face o analiză profundă şi realiza prognosticuri strategice pentru domeniu resurse umane din sistemul de sănătate. Evaluare: Promovarea adaptabilității forței de muncă și crearea premizelor pentru a asigura mobilitatea forței de muncă sunt parți esențiale ale creșterii ratei de ocupare. Pe perioada implementării strategiei au fost derulate activități care să sigure un acces mai lejer la piața forței de muncă. Numărul șomerilor care au absolvit cursuri de formare profesională a scăzut în perioada 2007 – 2011 de la 4616 persoane la 2235. Începând cu anul 2012 tendința acestui indicator a fost de ușoară creștere atingând în 2014 valoarea de 2884. Au fost derulate iniţiative adresate tinerilor, acestea cosntând în seminare şi training-uri cu scopul de a facilita accesul la oportunităţi de formare profesională. Au fost adoptate și măsuri legislative care țin de respectarea prevederilor privind sănătatea şi protecţia muncii. O atenție specială a fost acordată și șomerilor reîntorși în țară pentru care au fost create programe speciale de pregătire profesională şi/sau de consiliere ce le-ar permite angajaţilor/şomerilor reveniţi în ţară să se adapteze la exigenţele pieţei forţei de muncă. Numărul șomerilor a atins în anul 2014 valoarea de 1131, dintre care 352 au fost plasați în câmpul muncii. (vezi tale...). În ceea ce privește mobilitatea forței de muncă, acțiunile identificate în aces sens nu au mai primit finanțare din 2010. Concluziile întâlnirilor avute cu reprezentanții diferitelor instituții responsabile au subliniază faptul că, în ciuda eforturilor depuse, încă există un decalaj esențial între cererea și oferta forței de muncă, obiectivul fiind doar parțial realizat. Deși din punct de vedere cantitativ acest decalaj s-a redus, din punct de vedere calitativ există încă neconcordanțe între cererea și oferta de calificări pe piață.

Obiectiv 4: Formarea unei forţe de muncă instruite şi sănătoase, capabile să menţină competitivitatea şi capacitatea de instruire pe tot parcursul vieţii active.  Promovarea politicilor și crearea parteneriatelor sociale în vederea reabilitării și modernizării învățământului secundar profesional. Au fost întreprinse măsuri de relansare şi renovare a învăţământului profesional tehnic, au fost elaborate standarde ocupaționale la 14 meserii din învățământul profesional tehnic secundar și revizuită Metodologia de elaborare a standardelor ocupaţionale pentru profesiile muncitoreşti, au fost elaborate 14 calificări profesionale la meseriile din învățământul profesional tehnic secundar și alte 21 calificări în învățământul profesional tehnic postsecundar. Un alt element de reformă, care va conduce la sporirea relevanței și calității studiilor este introducerea învățământului profesional dual. Promovarea parteneriatului social public – privat pentru sporirea adaptabilității forței de muncă a reprezentat un important suport pentru dezvoltarea învățământului profesional tehnic.  Elaborarea și promovarea, în comun cu partenerii sociali, ai unei politici naționale pentru formarea profesională continuă, inclusiv în vederea studierii pe tot parcursul vieții. Concepţia educaţiei pe tot parcursul vieţii (sectorul educaţiei) a fost elaborată și se află în etapa de definitivare şi îmbunătăţire în baza propunerilor. În conformitate cu reconceptualizarea activităţilor din domeniu şi aprobarea Strategiei de dezvoltare a învăţământului vocaţional/tehnic pentru anii 2013-2020, sunt prevăzute acţiuni cu referire la aprobarea Metodologiei de validare şi recunoaştere a competenţelor obţinute prin învăţare ne-formală şi informală (din 2016) şi desfăşurarea examenelor de absolvire/certificare în cadrul Centrelor de Excelenţă (din 2016).  Elaborarea standardelor ocupaţionale, racordate la cerinţele şi aşteptările angajaţilor. Au fost elaborate anumite standardele ocupaționale pentru 14 meserii.  Crearea unui cadru regulator şi fiscal, menit să stimuleze investiţiile de către patroni în formarea profesională continuă a angajaţilor. A fost creat cadrul fiscal stimulatoriu destinat alocării investiţiilor de către patroni pentru formarea profesională continuă a angajaţilor a fost aprobat Regulamentul cu privire la cuantumul şi criteriile de stabilire a cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului  Reconversiunea profesională a militarilor care şi-au îndeplinit serviciul militar prin contract  Elaborarea prognozei necesităţilor de personal cu studii superioare, medii de specialitate şi secundar profesionale, sub aspectul meseriilor şi specialităţilor, reieşind din obiectivele strategice de desfăşurare a activităţilor economice. Pentru o informare corectă asupra tendințelor de pe piața muncii ANOFM elaboreaza anual Prognoza pieţei muncii şi Barometrul profesiilor. Prognoza pieţei muncii s-a elaborat la nivel naţional, ca răspuns la necesitatea de a obţine indicatori calitativi şi cantitativi ai pieţei forţei de muncă şi evaluării posibilităţilor de corelare şi structurare a ofertei forţei de muncă. Prognoza pieţei muncii şi Barometrul profesiilor au servit ca sursă la elaborarea indicatorilor Planului de acţiuni al Agenţiei Naţionale.  Implementarea evidenţei şomerilor înregistraţi pe meserii şi specialităţi. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă monitorizează prin sistemul informațional ”Jobless” evidența șomerilor înregistrați pe meserii și specialități. Datele respective contribuie la o corelare calitativă a cererii cu oferta de muncă.  Perfecţionarea cadrului legal privind participarea unităţilor economice la procesul de formare profesională şi extinderea instruirii specialiştilor şi muncitorilor calificaţi cu destinaţie specială pe bază de contract.  Asigurarea unui acces echitabil la studii al tuturor cetățenilor, indiferent de starea materială, locul de trai, sex, etnie etc. Este prevăzut în Codul Edcației, ,,principiul echității - în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare’’.  Racordarea sistemului de pregătire profesională la necesitățile pieței muncii. În ceea ce privește învățământul profesional tehnic, conform Codului Educației, programele de formare profesională se realizează în parteneriat cu întreprinderile și organizațiile adecvate profilului de instruire. Racordarea sistemului de pregătire profesională la necesitățile pieței muncii în instituțiile

de învățământ superior se realizează prin colaborarea cu mediul de afaceri în vederea formării cadrelor de înaltă calitate.  Crearea unui cadru regulatoriu şi fiscal, menit să stimuleze investiţiile în dezvoltarea capitalului uman şi studierea pe tot parcursul vieţii. Au fost acordate angajatorilor dreptul la deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor suportate pentru transportul, hrana și studiile profesionale. De asemenea beneficiile date nu constituie venituri impozabile pentru angajați.  Elaborarea statisticilor privind cererea de forţa de muncă, conform normelor europene. Aceasta acțiune nu a fost realizată din cauza lipsei de mijloace financiare. Totodată, BNS preconizează să implementeze aceste norme europene, în comun cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în perioada 2016-2017. Acest obiectiv este inclus în Proiectul Strategiei de Dezvoltare a Sistemului Statistic Național, 2015-2020.  Elaborarea statisticilor privind studierea pe parcursul întregii vieţi şi formarea profesională continuă. Pe parcursul anului 2013 au fost revizuite formularul și definiția statistică a conceptului de formare profesională a salariaților, conform conceptelor respective Eurostat Evaluare: Evoluţiile negative de pe piaţa muncii au afectat şi calitatea potenţialului uman care, de cele mai multe ori, nu corespunde cu exigenţele actuale ale pieţei muncii, iar activitatea de formare profesională a cadrelor de diferite niveluri, precum şi a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nu este realizată destul de eficient. Prin urmare, atât populaţia ocupată cât şi cea şomeră devine necompetitivă. Conştientizând importanţa problemei, autorităţile publice încearcă să o depăşească iniţiind diverse măsuri. Printre cele mai notabile măsuri la acest capitol pot fi numite: elaborarea standardelor ocupaţionale la 14 meserii din învăţământul profesional tehnic secundar; elaborarea Curriculei la 10 meserii; introducerea învăţământului profesional dual; Promovarea parteneriatului social publicprivat pentru dezvoltarea învățământului profesional tehnic; elaborare concepţiei educaţiei pe tot parcursul vieţii, elaborarea din 2008 a Prognozei pieţei muncii şi a Barometrului profesiilor. În 2013 a fost elaborată şi lansată „Strategia de dezvoltare a învăţământului vocaţional/tehnic pe anii 20132020”17 Conform concluziilor întîlnirilor cu reprezentanții instituțiilor responsabile, acest obiectiv este în curs de realizare, odată cu reformarea sistemului de formare profesională. Principalul aspect de soluționat rămâne, în continuare, necesitatea corelării ofertei educaționale cu conjunctura existentă pe pieţa muncii prin relansarea sistemului de orientare profesională în şcoli, licee şi instituţii superioare de învăţământ etc.

Obiectivul 5: Promovarea politicilor menite să contribuie la creşterea calitativă şi cantitativă a ofertei pe piaţa muncii, concomitent cu creşterea cererii de forţă de muncă.  Promovarea, în comun cu partenerii sociali, a unor programe de formare profesională continuă ce ar cuprinde persoane prepensionare. Se află în dezbatere publică Regulamentului cu privire la formarea continuă a adulților.  Promovarea principiului de unificare a sistemului de pensionare, inclusiv prin aplicarea principiului dependenţei mărimii pensiilor de contribuţiile pentru fiecare persoană asigurată în baza perfecţionării metodologiei de calculare şi revizuire a cuantumului plăţilor.  Perfecţionarea sistemului de pensionare a lucrătorilor din agricultură. Referitor la sistemul de pensionare a lucrătorilor din agricultură au fost inițiate modificări și completări legislative menite să susțină perfecționarea acestuia.  Sporirea accesibilităţii la informaţiile privind riscurile pentru sănătate, aferente activităţii profesionale, prin înfiinţarea Centrului de informare în domeniul relaţiilor de muncă. În vederea respectării legislației muncii, prevenirii accidentelor de muncă au fost derulate activități de consultanță referitoare la modul de aplicare a cadrului legal referitor la securitate și sănătate în

17

Hotărârea Guvernului nr. 97 din 01.02.2013

muncă precum și acțiuni de informare prevederile legislației din acest domeniu, precum și respectarea acesteia.  Promovarea politicilor privind îmbunătăţirea condiţiilor flexibile de lucru, care ar prelungi perioadă de muncă a persoanelor în vârstă. Pentru unele categorii de angajați au fost adoptate prevederi prin care durata contractelor de muncă pot fi prelungite (ex. Lucrătorii în poliție)  Elaborarea şi promovarea unui program de stimulente (fiscale, materiale etc.) pentru persoanele vârstnice active. Momentan, Codul fiscal nr. 1163 – XIII din 24.04.1997 prevede neimpozitarea veniturilor sub formă de royality ale persoanelor fizice în vârsta de 60 și mai mult din domeniul literaturii și artei.  Respectarea strictă a Codului muncii pentru a evita discriminarea de vârstă la angajare. Au fost derulate acțiuni de informare privind minimizarea ţării practicii de utilizare a muncii copiilor, cît și pentru familiarizarea cu prevederile legislației referitoare la munca persoanelor cu vârsta de pîna la 18 ani. În cadrul acestor seminare participanții au fost informați atât despre prevederile Codului Muncii, legislației muncii, securității și sănătății în muncă cât și despre modalitățile de aplicare a acesteia. Evaluare: Pentru promovarea politicilor menite să contribuie la creşterea calitativă şi cantitativă a ofertei pe piaţa muncii au fost discutate aspecte legislative și au fost derulate activități de informare referitoare la respectarea legislației muncii, etc. În ceea ce privesc persoanele de vârsta a treia din cadrul potenţialului uman (lucrătorii în vârstă de peste 50 de ani), în ultimii ani, această categorie înregistrează creşteri. În întreprinderile mari vârsta medie a personalului se apropie de cea de pensionare. Rata şomajului pentru această categorie de vârstă este mult mai redusă decât media națională, având în vedere fenomenul migrației, dar durata şomajului pentru ei este cea mai mare. Un aspect care necesită o atenţie deosebită, conform aprecierilor reprezentanților instituțiilor responsabile, este lipsa anumitor cunoştinţe şi aptitudini a persoanelor vârstnice cât și accesul limitat al acestora la formare profesională continuă. Indicatorii acestei grupe de vârstă prezintă valori bune tot ca rezultat al migrării cohortelor mai tinere din populaţie. Obiectivul 6: Prevenirea şi eliminarea de pe piaţa muncii a oricăror forme de discriminare, promovarea prin intermediul pieţei forţei de muncă a integrării persoanelor defavorizate din diferite cauze sau supuse riscului de excluziune socială.  Formarea unor deprinderi ale studenților ce țin de studierea continuă; Constituirea unei rețele de centre de consiliere profesională a tinerilor, precum și altor categorii de populație, care nu sunt încadrați în muncă, în scopul afacerilor proprii. În vederea orientării corecte şi strategice în domeniul alegerii profesiei, cât şi a consilierii studenţilor vizavi de situaţia şi cerinţele pieţei muncii din republică, au fost create şi funcţionează Centre de orientare profesională/Incubatoare de afaceri în cadrul universităţilor din Moldova.  Dezvoltarea reţelelor de ocupare profesională în sistemul de învățământ general.  Promovarea femeilor în vârful piramidei ocupaţionale în sectoarele privat şi public.  Subvenţionarea temporară a salariilor plătite de angajatori tinerilor angajaţi  Implicarea mai largă a persoanelor cu handicap parţial, a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi a victimelor traficului de fiinţe umane în programele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă de instruire şi reciclare a forţei de muncă. În scopul sporirii eficienţei conlucrării cu grupurile defavorizate au fost iniţiate o serie de reforme în acest domeniu prin adoptarea a mai multor acte normative şi legislative: Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dezabilități (2010–2013), Planul Naţional de Acţiuni pentru implementarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dezabilități (2010–2013), Planul de acţiuni privind susţinerea populaţiei de etnie romă din Republica Moldova pentru anii 2011–2015, Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dezabilități nr. 60 din 30.03.2012, etc.  Elaborarea statisticilor privind ocuparea persoanelor cu handicap.

 Efectuarea cercetărilor statistice privind pătrunderea tinerilor pe piaţa muncii. Au fost elaborate studii dedicate situației tinerilor pe piața muncii, care au stat la baza identificării principalelor provocări cu care se confruntă tinerii pe piața muncii.  Deschiderea în instituțiile de învățământ tehnico-profesional a unor grupe pentru instruirea persoanelor cu handicap, dotarea acestor instituții cu tehnică și acordarea de facilități necesare pentru acces și instruire. Cadrul legislativ în vigoare prevede facilități pentru integrarea persoanelor cu handicap în instituțiile de învățământ tehnico-profesional.  Elaborarea şi aplicarea indicatorilor pentru a evalua şi monitoriza progresul şi eficienţa politicii în legătură cu egalitatea genurilor în angajare şi ocupaţie.În Planurile de acțiuni ale ANOFM în promovarea politicilor pe piața forței de munca pentru anii 2011-2015 a fost incluse măsuri privind asigurarea de oportunități și responsabilități egale între sexe privind accesul la ocupare, încurajarea participării femeilor pe piața muncii prin realizarea unei reduceri a ponderii discriminării de gen, creșterea gradului de ocupare și reducerea șomajului în rîndul femeilor. Agenția Națională monitorizează lunar/trimestrial/anual indicatorii principali care reflectă gradul de ocupare a forței de muncă, inclusiv prin prisma de gen.  Implementarea cercetărilor statistice privind egalitatea şanselor şi combaterea discriminărilor pe piaţa forţei de muncă. Informațiile obținute din Ancheta Forșei de Muncă sunt dezagregate pe sexe. În plus, în conformitate cu Programul național de asigurare a egalității de gen, Biroul Național de Statistică, a realizat în 2011-2012 cercetarea statistică asupra gospodăriilor populației „Utilizarea timpului (TUS)”. TUS este o sursă unică de date statistice sensibile la dimensiunea de gen, recunoscută la nivel internațional, iar începând cu datele pe 2011, Cercetarea anuală asupra câștigurilor salariale și costului forței de muncă (realizată în întreprinderi) se realizează conform unei noi metodologii, care permite calcularea indicatorului „salariul mediu” separat pe femei și bărbați.  Nivelarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei. În prezent, este analizată oportunitatea majorării vârstei de pensionare pentru femei cu 1 (2) ani anual, concomitent cu majorarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi cu 6 luni anual până la atingerea vârstei de 65 ani.  Extinderea tipurilor de profesii şi specialităţi şi îmbunătăţirea condiţiilor necesare pentru ocuparea lor de către femei. Au fost întreprinse măsuri de deschidere a unor specialități noi ce nu conțin forme discriminatorii, cum ar fi: tehnologia alimentaţiei publice, achiziţii publice; tehnologia păstrării şi prelucrării fructelor şi legumelor.  Înfiinţarea structurii instituţionale de asigurare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii.  Implementarea de politici favorabile pentru a li se asigura femeilor, tinerilor, persoanelor cu handicap şi altor categorii dezavantajate condiţii corespunzătoare pentru adaptarea lor la schimbările imediate şi viitoare de pe piaţa muncii. Pentru promovarea serviciilor și măsurilor de ocupare și implicarea un număr mai mare de persoane în căutarea unui loc de muncă, inclusiv femei, tineri, persoane cu handicap, ANOFM a diversificat instrumentele electronice și de comunicare.  Implementarea măsurilor de stimulare a ocupării în sfera serviciilor şi noilor tehnologii informaţionale. Au fost derulate proiecte de promovare a carierei în IT, în vederea sporirii numărului de specialişti calificaţi în domeniul TIC, încurajarea tinerilor pentru lansarea afacerii proprii în domeniul respectiv şi instruirii în dezvoltarea abilităţilor şi cunoştinţelor antreprenoriale în rândul tinerilor. Proiectele au vizat și transferul de experienţă şi colaborare între actualii şi viitorii lideri IT, încurajarea tinerilor pentru lansarea afacerii proprii în domeniul IT.  Dezvoltarea sistemului informaţional naţional al pieţei forţei de muncă. A fost dezvoltat sistemul informaţional prin modernizarea resurselor Web (pagina oficială a ANOFM şi portalul „Piaţa muncii în Republica Moldova”) au fost modernizate programele aplicative din domeniul ocupării forţei de muncă, dezvoltarea sistemului informaţional a compartimentului „Migraţia forţei de muncă”. A fost elaborat şi implementat sistemului de circulaţie a documentelor electronice între subdiviziunile Agenţiei Naţionale. Implementate conexiunile cu alte structuri de stat (CNAS, CNAM, CIS). Cu suportul proiectului ”Consolidarea capacităților de gestionare a migrației în Republica Moldova a fost creat Sistemul Informațional Automatizat ”Evidența migrației forței de muncă (SIA ”EMFM) fiind una din componentele informaționale care asigură evidența lucrătorilor migranți în

Republica Moldova. În anul 2014 a fost finalizat și dat în exploatare funcționalitățile SIA”Evidența Migrației Forței de Muncă” legate de schimbul de date cu sisteme informaționale externe ale Biroului de Migrației și Azil și Camerei de Licențiere.  Promovarea unui sistem naţional de analiză şi prognoză a pieţei muncii, care ar sta la baza implementării reformelor în domeniul educaţional.În scopul informării generale despre unele tendinţe ce se produc pe piaţa forţei de muncă, Agenţia Naţională cu suportul structurilor teritoriale, începând cu anul 2008, anual elaborează Prognoza pieţei muncii şi Barometrul profesiilor. În anul 2009 a fost lansată în premieră Prognoza pieţei muncii pentru anul 2009 şi primul Barometru al profesiilor. Evaluare: Cu toate că legislaţia Republicii Moldova din domeniu stipulează excluderea oricărei forme de discriminare pe diverse criterii, incluziunea grupurilor defavorizate pe piaţa muncii se confruntă cu anumite probleme. Este vorba, în primul rând despre persoanele cu dizabilităţi, așa cum au subliniat și reprezentanții instituțiilor responsabile. Deși autorităţile publice au depus eforturi pentru a soluţiona problema incluziunii persoanelor cu dizabilităţi, pentru realizarea cu succes a măsurilor de stimulare a angajării persoanelor cu dizabilităţi pe parcursul anului 2013 au fost angajaţi 43 specialişti în cadrul agenţiilor teritoriale care aveau menirea de a asista persoanele cu dizabilităţi şi de ale implica în măsurile active pe piaţa muncii. În scopul susţinerii persoanelor din categoria celor defavorizate agenţiile teritoriale colaborează şi cu alte structuri, precum secţia asistenţă socială din cadrul MMPSF, asistenţii sociali din Primăriile raioanelor, societatea invalizilor, ONG-uri, etc. Cu toate a acestea, problema incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi reprezintă încă o provocare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte categorii defavorizate de persoane, precum persoanele de etnie romă, persoanele eliberate din penitenciare, victime ale traficului de fiinţe umane etc. Cu toate că agenţiile teritoriale de ocupare prestează acestor categorii de persoane o gamă destul de largă de servicii, persoanele în cauză nu apelează la aceste autorităţi.

Obiectivul 7: Sporirea rentabilităţii muncii prin majorări semnificative ale salariilor plătite şi avansare în carieră, impunerea respectării condițiilor de siguranță și control al activității de muncă.  Corelarea treptată pe etape a cuantumului salariului minim pe ramurile economiei naţionale cu costurile reale ale muncii – mărimea minimumului de existenţă al populaţiei apte de muncă. Pe parcursul perioadei de referinţă în urma negocierilor s-au obţinut mai multe majorări a cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real al economiei, cât și în sectorul bugetar.  Creşterea graduală a salariului de bază, minim brut pe ţară. Pe parcursul a 5 ani (din anul 2009 până în anul 2014) salariul minim nu a fost majorat şi doar prin Hotărârea Guvernului nr. 550 din 09.07.2014 acesta a fost majorat de la 600 lei la 1000 lei.  Asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de avansare în carieră în sfera privată şi, mai ales, în cea publică a economiei.  Elaborarea şi aplicarea unui sistem flexibil de remunerare a muncii în sectorul real al economiei.  Perfecţionarea mecanismelor fiscale aplicate veniturilor obţinute din activitatea de muncă, în special, sub formă de salariu. Propunerea revizuirii politicii fiscale față de persoanele fizice a fost înaintată Guvernului de către CNSM, vizând în principal, majorarea scutirilor personale până la nivelul minimului de existenţă.  Reformarea sistemului de stabilire a indemnizaţiei de şomaj (se acordă în sumă fixă, lunară etc.) Au fost operate modificări legislative referitoare la stabilirea și acordarea indemnizației de șomaj, precum și la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care îndreptățite să beneficieze de indemnizație.  Simplificarea cadrului fiscal și de asigurări sociale pentru a încuraja angajarea formală a salariaților și majorarea remunerării muncii acestora. Pe parcursul perioadei de implementare a strategiei au fost aprobate modificări legislative care să încurajeze angajarea formală. Evaluare:

În perioada de implementarea a strategiei, au fost implementate acțiuni care să vizeze sporirea rentabilităţii muncii prin majorări semnificative ale salariilor plătite, cu referire la majorări a cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real al economiei, cât și în sectorul bugetar. Analizând salariile din Republica Moldova, se poate constata că ele sunt extrem de mici comparativ cu nivelul salariilor din ţările vecine sau ţările europene. Nivelul scăzut jos al salariilor a provocat o demotivare a muncii lucrătorilor manifestându-se prin slăbirea disciplinei muncii, nemotivării lucrătorilor de a-şi consolida calificarea, care, la rândul său, a condus la o scădere a productivităţii muncii în toate ramurile economiei naţionale. Conform aprecierii experților intervievați, direcțiile de politici aferente acestui obiectiv nu au fost realizate, având în vedere reformele întârziate în sistemul de salarizare.

Obiectivul 8: Includerea unui număr cât mai mare de angajaţi în procesul economic formal, atât în ţară, cât şi peste hotare, şi eliminarea practicilor de muncă prestată în afara cadrului legal. Degradarea situaţiei de pe piaţa muncii a fost însoţită şi de alte fenomene specifice, cum ar fi răspândirea ocupării informale. Pentru reducerea acestui fenomen au fost derulate următoarele acțiuni:  Estimarea şi monitorizarea proporţiei fenomenului muncii informale, prin derularea activității de control care au avut ca scop combaterea și prevenirea muncii la negru. De asemenea, sa avut în vedere consolidarea capacităților autorităților administrației publice naționale abilitate să asigure respectarea legislației muncii, prin organizarea de întruniri ale Inspectoratul de Stat al Muncii cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale și ai mediului de afaceri.  Implicarea organizațiilor sindicale și patronale în prevenirea fenomenului de muncă la negru, prin realizarea unor acțiuni comune, inclusiv cu participarea experților în legislația muncii, sociologilor și economiștilor. Pentru asigurarea respectării cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă Inspectoratul de Stat al Muncii colaborează cu Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova, cu Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova şi cu alte instituţii interesate. Anual se întreprind acţiuni în comun cu reprezentanţii subdiviziunilor teritoriale ale sindicatelor, fiind efectuate vizite de control privind respectarea legislaţiei muncii şi normelor de securitate şi sănătate în muncă, se examinează petiţii, sesizări şi se cercetează accidente de muncă.  Prevenirea cazurilor de prestare a muncii fără forme legale, prin afişarea în agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă a unor informaţii utile privind încadrarea în muncă, precum şi prin acordarea de consultanţă de specialitate angajatorilor. În cadrul acestei acțiuni au fost activități de sensibilizare a opiniei publice și a societății civile despre situația pieței muncii în special asupra problemelor legate de munca la negru și achitarea salariilor ”în plic”. În cadrul târgurilor inspectorii de muncă au fost oferite celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă suport consultativ, necesar pentru evitarea unor eventuale ilegalităţi la angajare şi pe parcursul acţiunii contractului individual de muncă.  O altă acțiune prevăzută pentru atingerea obiectivului a fost încheierea de acorduri cu principalele ţări de destinaţie a fluxurilor migranţilor moldoveni pentru simplificarea migrării legale. O serie de acorduri a fost finalizată în perioada de derulare a strategiei de ocupare. Republica Moldova continuă eforturile în vederea semnării acordului interguvernamental moldo-rus privind migrația forței de muncă.  Perfecționarea instrumentelor fiscale stimulatorii pentru angajarea formală a salariaților. A fost modificat fiscal astfel încât să permită reducerea presiunii fiscale și respectiv majorarea mărimii remunerării spre plată a salariaților, cointeresând în acest sens solicitarea de către angajați a achitării salariilor în mod legal de către angajatori Evaluare: Ocuparea informală reprezintă încă o provocare majoră pentru îmbunătățirea situației pe piața forței de muncă. La nivelul anului 2014, în sectorul informal au lucrat 16,1% din totalul persoanelor ocupate în economie, iar 32,5% au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariaţii au alcătuit 18,7%, totodată 9,0% din totalul salariaţilor aveau un loc de muncă informal. În acest context au fost derulate acțiuni care au vizat estimarea și monitorizarea fenomenului,

materializate în controale la nivelul angeților economici și angajatori persoane fizice. Cu toate acestea, conform datelor Anchetei Forţei de Muncă în 2014 în sectorul informal al economiei republicii au activat circa 190,8 mii persoane sau 16,1% din totalul persoanelor ocupate, cu 28 mii persoane mai mult faţă de anul 2013. Totodată, 32,5% populaţia ocupată au avut un loc de muncă informal. În cadrul discuțiilor purtate cuinstitușiile resposabile a fost menţionat rolul extrem de modest al Inspecţiei Muncii, care ar trebui să contracareze aceste fenomene negative legate de calitatea ocupării şi respectarea drepturilor lucrătorilor în cadrul raporturilor de muncă. Ca atare, se poate concluziona că acest obiectiv rămâne încă o provocare majoră pentru gestionarea eficientă a pieței forței de muncă.

Obiectivul 9: Reducerea dezechilibrelor din sistemul economic, consolidarea creşterii economice la nivel local O provocare pentru dezvoltarea pieței muncii a reprezentat-o disparităților socio economice de la nivel local. Acțiunile aferente atingerii acestui obiectiv au vizat:  Promovarea unor politici structurale menite să reducă dependenţa forţei de muncă de agricultură şi să faciliteze apariţia oportunităţilor în sectoarele alternative.În acest sens, au fost promovate politici structurale pentru dezvoltarea sectorului agroindustrial.  Susţinerea unor ramuri agricole competitive, capabile să producă produse agricole de o înaltă valoare adăugată. Sistemul de subvenționare este unul din catalizatorii creșterii investițiilor în sector. Politicile de subvenționare elaborate, fac ca sistemul de subvenționare, în virtutea mijloacelor financiare limitate, să fie unul atractiv.  Consolidarea sectorului privat în regiunile defavorizate prin simplificarea cadrului regulatorii şi anularea barierelor administrative. În vederea reducerii poverii administrative au fost elaborate și promovate un set de acte normative, au fost implementate planuri și foi de parcurs în vederea eliminării constrângerilor în dezvoltarea mediului de afaceri. Măsurile realizate au ţintit stabilirea unui cadru de reglementare eficient pentru dezvoltarea antreprenorialului, prin limitarea intervenţiei abuzive şi nefondate ale statului în mediul de afaceri şi optimizarea procedurilor aferente activităţii antreprenoriale. Alte acțiuni aferente acestui obiect au avut în vedere crearea în sectorul rural a cooperativelor de întreprinderi, a staţiilor tehnologice de maşini, oficiilor pentru prestarea serviciilor zooveterinare, a întreprinderilor de prelucrare a materiei prime agricole, precum și consolidarea capacităţilor umane ale administraţiilor locale şi celor regionale, Dezvoltarea continuă a infrastructurii sociale a localităţilor rurale, în special construcţia drumurilor, alimentarea cu apă potabilă, gazificarea, construcţia unor obiecte de menire social-culturală etc., Premisă de atragere a investiţiilor necesare pentru crearea locurilor noi de muncă, Colaborarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, organismele internaţionale, cu potenţialii investitori şi donatori, atât interni, cât şi externi, în vederea finanţării proiectelor de dezvoltare a infrastructurii sociale (învățământ, ocrotirea sănătăţii, cultură, deservire socială) în localităţile rurale. Evaluare Ratele de activitate şi ocupare din mediul rural au fost mult mai mici pentru mediul rural, comparativ cu cele din mediul urban pe întreaga perioadă de implementare a strategiei. Acest fapt este determinat, în primul rând, de oportunităţile mult mai mici de angajare în localităţile rurale comparativ cu cele urbane. Totuși, au fost elaborate și promovate o serie de strategii care să permită și să susțină promovarea unor politici structurale pentru creșterea ocupării în mediu rural: sistemul de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anii 2008-2015; Strategia naţională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova 2008-2015; Strategia în domeniul siguranţei alimentelor a Republicii Moldova pentru anii 2011-2015, Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală în Republica Moldova pentru anii 2012-2022; Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020.

Cu toate acestea, există încă o discrepanță majoră între mediul rural și urban în ceea ce privește dezvoltarea, acest fiind cauzat de necorelarea eficientă a politicilor în domeniu, dar și de capacitatea redusă a autorităților publice locale de activa și derula ploticile de dezvoltare regională. Obiectivul 10: Formarea unui mediu tripartit de negocieri, consultări şi schimb de informaţie în domeniul politicilor sociale şi economice, favorabil pentru consolidarea încrederii reciproce şi cooperarea între angajatori, salariaţi şi autorităţile publice centrale şi locale. Pentru consolidarea cooperării între angajatori, salariați și autoritățile publice centrale și locale prin consultări și schimb de informații, au fost derulate activități privind:  Implementarea eficientă a standardelor internaţionale (ILO) în domeniul dialogului social (convenţiile nr.87 şi nr.98) şi a celorlalte convenţii ale OIM. Includerea în agenda CNCNC a problemelor ce vizează funcţionarea pieţei muncii, discriminarea etc.În cadrul şedinţelor Comisiei naţionale pentru consultări şi negocieri colective pe parcursul anilor au fost puse în discuţie mai multe probleme de ordin social-economic. În principal, cele ce ţin de asigurarea bunei funcţionări a pieţei muncii se referă la: lichidarea datoriilor la plata salariilor; respectarea legislaţiei muncii (salarizarea, securitatea şi sănătatea în muncă) etc.  Dezvoltarea şi eficientizarea dialogului bipartit, asigurarea cooperării tripartite pentru participare efectivă la politicile sociale şi de ocupare. Perfecţionarea metodelor şi instrumentelor de dialog social, implicarea mai largă a societăţii civile.  Încurajarea dialogului bipartit, fără implicarea Guvernului.A fost intesificat dialogul bipartit, în cadrul căruia sindicatele şi patronatele au convenit să intensifice conlucrarea în vederea diminuării sectorului informal al economiei şi a muncii la negru, să reducă fenomenele negative ca evaziunea fiscală, contabilitatea dublă, să contribuie la formarea şi consolidarea comisiilor teritoriale şi ramurale pentru consultări şi negocieri colective. De asemenea, s-a discutat despre participarea pe principii de paritate a reprezentanţilor Guvernului, sindicatelor şi patronatelor în Consiliul de Administrare a Casei Naţionale de Asigurări Sociale, despre proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative în domeniul salarizării, elaborarea şi încheierea unor convenţii colective la nivel naţional, instruirea reprezentanţilor părţilor ce participă la negocierile colective.  O altă acțiune prevăzută a vizat Asigurarea transparenţei, informării şi consultării publice adecvate în procesul de negocieri colective, precum şi în procesul de elaborare şi implementare a politicilor sociale şi economice, în cadrul cărei au fost încheiate convenții colective (de exemplu în domeniul sănătății). Evaluare: Derularea dialogul social reprezintă un aspect important în vederea elaborării și implementării politicii sociale, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Pe perioada implementării strategiei de ocupare, au fost realizate activități care să întărească cooperarea între actorii implicați. Pentru a consolida participarea părţilor interesate în identificarea şi realizarea priorităţilor strategice de dezvoltare economică a ţării şi pentru a dezvolta şi promova parteneriatul între Ministerul Economiei, societatea civilă şi sectorul privat, în cadrul Ministerului au fost înființate 8 platforme de consultare care au în componență atât reprezentanţi ai Ministerului Economiei, cât şi reprezentanţi ai sectorului privat şi societăţii civile, ceea ce sporeşte calitatea procesului decizional. Cu toate acestea, dialogul social este considerat a se derula mai mult la nivel formal, ceea ce împiedică obținerea unor rezultate viabile.

Obiectivul 11: Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă pentru atenuarea consecinţelor negative şi intensificarea efectelor pozitive ale fenomenului în cauză. În vederea gestionării impactului migrației asupra pieței forței de muncă, în cadrul strategiei de ocupare au fost identificate următoarele acțiuni:  Dezvoltarea continuă a bazei de date privind migranţii, îndeosebi în ceea ce priveşte profilul profesional al muncitorilor migranţi. A fost creat Sistemul Informațional Automatizat ”Migrația Forței de Muncă” ce permite asigurarea evidenței lucrătorilor migranți și generarea

rapoartelor statistice cu privire la numărul de persoane angajate, vârsta și domeniul de activitatea a acestora precum și țara de destinație. Acesta permite instituțiilor abilitate posibilitatea înregistrării, stocării şi furnizării datelor privind migraţia de muncă în Republica Moldova. Conform datelor furnizate de acest sistem, în perioada 2011 - 2015 (9 luni) au fost înregistrați 4283 muncitori, cetățeni a Republicii Moldova angajați temporar în străinătate prin intermediul agențiilor private de ocupare a forței de muncă licențiate și în baza acordurilor bilaterale interguvernamentale.  Promovarea cooperării externe pentru legalizarea migranţilor din Moldova în scopul plasării lor în câmpul muncii şi evidenţei contribuţiilor sociale plătite peste hotare. În perioada analizată au fost încheiate acorduri de securitate socială sau sunt în curs de negociere. Cu toate acestea nu s- a reușit semnarea acordului cu Federația Rusă, stat în care activează în jur de 60% dintre lucrătorii migranți.  Promovarea unor programe de angajare peste hotare ce ar prevedea angajarea temporară a muncitorilor migranţi la munci relativ calificate, pentru a utiliza, la revenirea în ţară, deprinderile profesionale însuşite în activitatea de producţie din Moldova. În vederea susținerii integrării pe piața muncii și protecția socială a cetățenilor moldoveni, au fost stabilite relații de colaborare și cooperare între țări, care au cuprins, în principal, organizarea unor cursuri de pregătire.  Asigurarea reintegrării lucrătorilor migranţi şi evitarea proceselor migratorii nereglementate.În vederea asigurării reintegrării lucrătorilor migranți, precum și pentru evitarea proceselor migratorii nereglementate au fost derulate campanii de informare și conștientizare adresate personalului medical. Evaluare: Fenomenul migrației forței de muncă a reprezentat unul din cele mai marcante fenomene care a caracterizat situaţia de pe piaţa muncii din Republica Moldova. În ultima perioadă, pe fundalul crizelor economice și sociale migrația internațională s-a intensificat, Ancheta Forţei de Muncă înregistrând pentru anul 2014 un număr de circa 341,9 18 mii persoane plecate peste hotare în căutarea unui loc de muncă. În anul 2007 acest indicator înregistra o valoare de 335,6 mii persoane, urmând până în anul 2009 o tendință de diminuare (294, 9 mii persoane), după care valoarea crescând constant (341,9 mii persoane în anul 2014) (vezi tabel nr..) În analiza migraţiei internaţionale de muncă relevantă este distribuţia acesteia în funcţie de vârstă, sex şi nivel de instruire. Se constată că, de regulă, pleacă persoane tinere. Astfel, în 2014 cele mai multe persoane plecate au fost în vârstă de 25-34 ani – 36% şi 35-44 ani – 21%. Fenomenul migrațional genereză modificări în componența populației în vârstă de muncă, care influențează de asemenea, atât rata ocupării cât și pe cea a șomajului. În acelaşi context, trebuie menţionat faptul că plecarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă din mediul rural este cu mult mai intensă comparativ migraţia de muncă din mediul urban constituind în 2014 - 71,7% din totalul persoanelor plecate, aceasta fiind condiţionată, în primul rând, de lipsa oportunităţilor de angajare în mediul rural. Concluziile discuțiilor derulate la nivelul institițiilor repsonsabile subliază faptul că acest obiectiv a fost realizat într-o măsură mai mare, în special datorită suportului acordat de către donatori, fiind implementate programe destinate migranților, reveniți de peste hotare. În ultima perioadă a fost pus un accent deosebit pe acțiuni care să susțină managementul eficient al acestui aspect. În cadrul proiectelor Parteneriatului de Mobilitate au avut loc instruiri și perfecționări destinate angajaților ANOFM și ATOFM privind promovarea migrației legale, angajării formale și informării potențialilor migranți privind riscurile angajării informale, inclusiv, la reîntoarcere în țară. A fost elaborat, aprobat și se află în curs de implementare Planul de acţiuni pentru anii 2014-2016 privind susținerea reintegrării cetățenilor reîntorși de peste hotare. Cu toate acestea, încrederea în posibilitățile oferite în interiorul țării sunt scăzute.

18

Ancheta Forţei de Muncă www.statistica.md

Concluzii. Recomandări În baza analizei derulate din perspectiva celor 11 obiective agreate și a țintelor asumate pentru a fi atinse până în anul 2015, se poate concluziona că, în cea mai mare parte Strategia dată nu şia atins scopurile. Concluziile reieșite sunt, de asemenea, și rezultatul discuțiilor obținute în cadrul interviurilor derulate cu reprezentanții instituțiilor responsabile cu implementarea prevederilor strategiei de ocupare. Astfel, ținând cont de indicatorii cheie prezenți în Anexa 2 ai strategiei, se poate spune că majoritatea dintre aceștia nu au fost atinşi. Din contra, unii indicatori s-au înrăutăţit, cum ar fi rata de ocupare, distribuţia ocupării pe sectoare, ocuparea informală, la care în ultimii ani nu s-au înregistrat progrese. Unicul obiectiv, îndeplinit cantitativ este şomajul. Însă, îndeplinirea acestui indicator este datorat sporirii migraţiei şi creării locurilor de muncă de proastă calitate. Totodată, în perioada de implementare a strategiei de ocupare, economia națională a fost puternic afectată de criză, iar efectele imediate și cu impactul cel mai mare au fost resimțite la nivelul pieței muncii. De aceea, evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor asumate trebuie privită și din această perspectivă. Tranziţia la economia de piaţă care decurge extrem de anevoios a schimbat atitudinea populaţiei faţă de muncă, faţă de eforturile pe care ei trebuie să le depună ca să iasă din situaţiile dificile. Într-o anumită măsură, oamenii se complac în starea lor de sărăcie care persistă ani în şir, şi care i-a făcut dependenţi de autoare, „granturi” „asistenţă” etc. care ar trebui să vină de undeva din exterior. Totodată, şi stările de disperare ale populaţiei pot fi înţelese, ele fiind determinate de calitatea precară a guvernării, de corupţie, de incompetenţă, în general, de lipsă de patriotism a reprezentanţilor autorităţilor publice. Constrângerile identificate de către experți în atingerea obiectivelor strategiei s-au regăsit și în analiza implementării acțiunilor stabilite în planurile anuale, și fac referire la capacitatea instituțională redusă a instituțiilor publice centrale și locale, la colaborarea interinstituțională redusă pentru stabilirea obiectivelor trans- sectoriale, finanțarea insuficientă a acțiunilor, nivel scăzut de informare, mai ales în mediul rural. Instabilitatea politică la nivel național și criza economică și socială de la nivel mondial au reprezentat, de asemenea factori esențiali care au influențat implementarea tuturor politicilor publice, îndeosebi a celei de ocupare a forței de muncă, politica extrem de sensibilă atât în ceea ce privește cererea cât și oferta forței de muncă. Având în vedere evaluarea asupra implementării strategiei de ocupare 2007-2015, experții au subliniat că majoritatea obiectivelor reprezintă încă priorități pentru viitoarea strategi, cu accent pe: întărirea capacității instituționale a ANOFM, creșterea încrederii populației în serviciile oferite de această instituției, corelarea cât mai adecvată a educației cu piața muncii pentru îmbunătățirea calității forței de muncă, stimularea agenţilor economici de a investi în educaţia angajaţilor, educaţia pe tot parcursul vieții, dezvoltarea și implementarea politicilor privind îmbătrânirea activă și incluziunea socială, dezvoltarea regională și crearea locurilor de muncă în localitățile rurale prin stimularea afacerilor în mediul rural, combaterea sectorului informal, implementarea mecanismelor de stimulare a

creării de noi locuri de muncă, stimularea mobilității forței de muncă. O provocare majoră de care viitoarea strategie trebuie să țină cont este diminuarea cantitativă a forței de muncă din perspectiva migrației forței de muncă dar și a fenomenului de îmbătrânire a populației. Astfel, se poate concluziona că, în scopul ameliorării situaţiei de pe piaţa muncii sunt necesare următoarele:  Promovarea unor politici economice capabile să creeze locuri de muncă competitive şi atractive, fapt ce ar conduce la creşterea nivelului ocupării, reducerea şomajului de lungă durată, în special în rândul tinerilor, şi din mediul rural;  Implementarea pe scară largă a formelor flexibile de ocupare în scopul asigurării echilibrului pe piaţa muncii şi combaterii şomajului structural.  Stimularea domeniului antreprenorial și susținerea înființării și IMM  Eficientizarea măsurilor de integrare pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile, dezvoltarea economiei sociale ca modalitate de combatere a excluziunii sociale și ocupare a forței de muncă  Gestionarea eficientă a fenomenului de migrație a forței de muncă, elaborarea măsuri de politici axate pe transformarea migraţiei de muncă dintr-o problemă într-o sursă de dezvoltare, precum şi integrarea migranţilor reîntorși pe piaţa muncii din republică;  Aplicarea unor măsuri de asigurare a durabilităţii veniturilor populaţiei din mediul rural. Diversificarea domeniilor de activitate în localităţile rurale. Eficientizarea măsurilor de susţinere a bussinesului mic în mediul rural;  Necesitatea instituirii şi asigurării funcţionării sistemului de orientare profesională la toate nivelurile de studii (scoală, liceu, universitate) şi formare profesională continuă;  Elaborarea şi punerea în aplicare a unui sistem eficient de educaţie şi formare continuă în scopul menţinerii şi dezvoltării capitalului uman existent. Reajustarea structurii şi conţinutului programelor de studii liceale, secundare, profesionale şi universitare în conformitate cu exigenţele companiilor şi ale pieţei muncii.

Anexe

Anexa 1 Lista instituţiilor participante la interviurile privind Evaluarea gradului de implementare a strategiei naționale privind politicile de ocupare a forței de muncă 2007 – 2015 și a planurilor de acțiuni aferente

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14.

Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi a Familiei Ministerul Economiei Ministerul Educaţiei Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă Biroul Naţional de Statistică Biroul Relaţii cu Diaspora Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova Confederaţia Naţională a Patronatelor din Moldova Congresul Autorităţilor Publice din Moldova (CALM) Institutul Naţional de Cercetări Economice Expert-Grup Centru de Asistenţă Juridică pentru Persoanele cu Disabilităţi Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă din municipiul Chişinău Primăria comunei Budeşti

Anexa 2 Ghid de interviu privind Evaluarea gradului de implementare a strategiei naționale privind politicile de ocupare a forței de muncă 2007 – 2015 și a planurilor de acțiuni aferente 1. În ce măsură Strategia națională privind politicile de ocupare a forţei de muncă 2007-2015 şi-a atins scopurile? 2. Există obiective care au fost îndeplinite într-o mai mică proporție? Care sunt acelea?

3. Care au fost factorii (constrângerile), care au contribuit la realizarea incompletă a obiectivelor strategiei? 4. În ce măsură au fost corelate obiectivele strategiei de ocupare și elaborarea și implementarea planurilor de acțiune anuale cu celelalte documente strategice și programatice din alte domenii relevante (ex. educație și formare profesională, dezvoltare economică și socială, migrație, etc)? 5. Elaborarea, pe bază anuală, a Planurilor de acțiune a sprijinit implementarea strategiei? 6. În ce măsură planificarea anuală a bugetului a luat în considerare liniile directoare ale strategiei? 7. Considerați ca au existat suficiente resurse umane pentru implementarea obiectivelor strategiei? (atât la nivel național cât și local) 8. Cum evaluați colaborarea interinstituțională la nivel central și local în implementarea strategiei? 9. Ați participat la grupuri de lucru interinstituționale de elaborare și monitorizare în alte domenii de politici publice cu impact asupra ocupării forței de muncă? 10. Cum evaluați procesul decizional care a stat la baza adoptării strategiei de ocupare și a planificării acțiunilor anuale? (nivel tehnic și decizional) 11. La nivelul instituțiilor responsabile atât strategia cât și planurile anuale de acțiuni sunt suficient diseminate și asumate? 12. Cum evaluați implicarea partenerilor sociali în elaborarea strategiei și a planurilor anuale de acțiune precum și în monitorizarea și evaluarea rezultatelor? Ce considerați că ar trebui îmbunătățit? 13. În ce proporție considerați că au fost realizate obiectivele strategiei de ocupare? Care considerați că au fost principalele obstacole în realizarea acestor obiective? Obiective strategie de ocupare 2007 - 2015 Comentarii 6.1. Intensificarea măsurilor active şi preventive pentru şomeri şi persoane inactive 1. Majorarea ratei de ocupare a forţei de muncă şi reducerea ratei şomajului prin măsuri active şi preventive 6.2. Crearea locurilor de muncă şi dezvoltarea spiritului antreprenorial 2 Crearea locurilor de muncă prin implementarea politicilor axate pe promovarea spiritului de întreprinzător, susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi transformarea acestora în companii mari, generatoare de locuri de muncă pe termen lung, cu asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate 6.3.Promovarea adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii 3 Sporirea adaptabilităţii forţei de muncă la schimbările economice şi sociale şi asigurarea premiselor pentru mobilitatea internă geografică şi profesională a forţei de muncă. 6.4. Promovarea dezvoltării capitalului uman şi a instruirii pe tot parcursul vieţii 4 Formarea unei forţe de muncă instruite şi sănătoase, capabile să menţină competitivitatea şi capacitatea de instruire pe tot parcursul vieţii active 6.5. Creşterea ofertei de forţă de muncă şi încurajarea îmbătrînirii active 5 Promovarea politicilor ce ar contribui la creşterea calitativă şi cantitativă a ofertei pe piaţa muncii, concomitent cu creşterea cererii de forţă de muncă, fapt ce ar facilita aflarea productivă a lucrătorilor cu vârstă pre- şi post-pensionară în câmpul muncii. 6.6. Promovarea egalităţii şanselor şi combaterea discriminărilor pe piaţa muncii 6 Prevenirea şi eliminarea de pe piaţa muncii a oricăror forme de discriminare (în funcţie de sex, vârstă, naţionalitate etc.), reducerea decalajelor salariale asociate cu aceste discriminări, promovarea, prin intermediul pieţei forţei de muncă, a integrării

persoanelor defavorizate din diferite cauze sau supuse riscului de excluziune socială. 6.7. Rentabilizarea muncii şi crearea de stimulente corespunzătoare 7 Sporirea rentabilităţii muncii prin majorări semnificative ale salariilor plătite şi avansare în carieră, impunerea respectării condiţiilor de siguranţă şi confort al activităţii de muncă. 6.8. Transformarea muncii nedeclarate în ocupare formală 8 Includerea unui număr cît mai mare de angajaţi în procesul economic formal, atît în ţară, cît şi peste hotare, şi eliminarea practicilor de muncă prestată în afara cadrului legal 6.9. Reducerea discrepanţelor regionale în domeniul ocupării şi salarizării 9 Reducerea dezechilibrelor din sistemul economic, sporirea coeziunii sociale, consolidarea creşterii la nivel local şi macroeconomic şi ridicarea standardelor de viaţă şi a veniturilor disponibile ale populaţiei în regiunile defavorizate. 6.10. Dezvoltarea dialogului social 10 Formarea unui mediu tripartit de negocieri, consultări şi schimb de informaţie în domeniul politicilor sociale şi economice, favorabil pentru consolidarea încrederii reciproce şi cooperarea între angajatori, salariaţi şi autorităţile centrale şi locale. 6.11. Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă   11 Managementul impactului migraţiei asupra pieţei forţei de muncă pentru atenuarea consecinţelor negative şi intensificarea efectelor pozitive ale fenomenului în cauză 14. Care dintre obiectivele mai sus menționate, considerați că msi reprezintă o prioritate pentru viitoarea strategie? 15. Care sunt cele mai importante provocări și dificultăți pe care viitoarea strategie trebuie să le abordeze? 16. Ce orizont de timp considerați că ar trebui sa acopere următoarea strategie? (5, 7, 10 ani) 17. Care sunt principalele dimensiuni transversale pe care următoarea strategie trebuie să le aibă în vedere: migrație, egalitate de șanse între femei și bărbați, dezvoltare locală, TIC, solidaritate intergenerațională (îmbătrânire activă, promovarea tinerilor), dezvoltare durabilă, coeziune și incluziune socială, etc.)