Subiectul Nr. 8. Poziția Deosebită a României În Cadrul Intervenției Trupelor Pactului de La Varșovia În Cehoslovacia (1968) - Copie

SUBIECTUL NR. 8. POZIȚIA DEOSEBITĂ A ROMÂNIEI ÎN CADRUL INTERVENȚIEI TRUPELOR PACTULUI DE LA VARȘOVIA ÎN CEHOSLOVACIA (1968) Termeni cheie: lagărul socialist, „Primăvara de la Praga”, „Doctrina Brejnev”, Operația „Dunărea”, Nicolae Ceaușescu, 1968 Unităţi de conţinut: „Primăvara de la Praga” „Doctrina Brejnev” Operația „Dunărea” Intervenția trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia (1968) Poziția deosebită a României în cadrul Pactului de la Varșovia

O acțiune majoră cu impact internațional a fost intervenția din august 1968 (cu numele codificat, operația „Dunărea”) a trupelor Pactului de la Varșovia (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Bulgaria, Germania de Est, Ungaria și Polonia) în Cehoslovacia. Uniunea Sovietică, marcată de sindromul puterilor mari1, avea drept deziderat politic înlăturarea reformelor socioeconomice ale „Primăverii de la Praga” inițiate de Alexander Dubček (1921–1992), secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1968–1969). În realizarea acestui program Aleksander Dubcek s-a inspirit de programul Conferinţei Naţionale a PCR din decembrie 1967 vizând descentralizarea acțiunilor economice, susținerea instituirii de mici întreprinderi, edificarea de locuinţe proprietate privată etc.2 URSS, în scopul apărării propriilor interese şi pentru extinderea influenţei globale, a promovat acțiuni ce îmbrăcau forma unor aşa-zise ajutoare internaționale, interese vitale pentru stat, pentru legitimarea acţiunilor în politica mondială, în cazul de față este vorba de doctrina Brejnev, potrivit căreia, statele socialiste urmau să vină în ajutor altor țări socialiste ameninţate de ,,forţe reacţionare” 3. În realitate era vorba de conservarea sferei sovietice de influență. Ca și în alte acțiuni militare (de exemplu, în cazul războiului sovieto-afghan) purtate de sovietici, se constată intempestivitatea şi aleatorismul evenimentului. Cetățenii sovietici, militarii, mobilizaţi din unităţile şi cantoanele armatei sovietice erau puşi în faţa faptului împlinit, considerent cu implicaţii majore atât asupra prestaţiei serviciului efectuat, cât și a stării de spirit din armată. Intervenția sovietică în Cehoslovacia a luat prin surprindere societatea sovietică, inclusiv militarii. Ca și în alte conflicte militare se constată secretizarea la maximum a V. Zubco, Hazardul politic în războişi anti-război ca perturbator al sistemului internaţional. Probleme actuale ale ştiinţelor socio-umane în condiţiile integrării europene, Chişinău, Tipografia Centrală, 2006, pp. 538-540. 2 Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. Schiţă de politică externă şi politică militară românească. Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura RAO, 2014, p. 79. 3 I. V. Xenofontov, Intervenția Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia (1968). Sesiunea științifică a Departamentului Istoria Românilor, Universală și Arheologie. Ediția V, vineri, 28 aprilie 2018. /Ed.: Aurel Zanoci. Program. Rezumatele comunicărilor, Chișinău, CEP USM, 2018, p. 67. 1

1

evenimentului. Slaba organizare internă a armatei denotă viziunea expansionistă a Kremlinului, care dorea să facă ordine în alte state, dar nu își organiza propriul sistem, cel interior. Anatoli Dobrînin, ambasadorul Uniunii Sovietice în Statele Unite ale Americii, în memoriile sale In Confidence (Confidenţial) afirmă că imixtiunea sovietică în Cehoslovacia a fost „ilizibilă” la Casa Albă. Mai mult ca atât, președintele american (1963–1969) Lyndon Johnson (1908–1973) a rămas indiferent față de acest eveniment, considerând că această zonă este sub influența sovieticilor, solicitând, totodată, o vizită la Moscova. Iar Biroul Politic al CC al PC al URSS nu s-a aşteptat ca „Johnson să reacţioneze aşa placid la evenimentele de la Praga şi a emis imediat invitaţia oficială atât de dorită de acesta”. Diplomatul sovietic specifica: „Am primit răspunsul în câteva ore după expedierea la Moscova a raportului meu privind conversaţia avută cu Johnson”. Reacția pasivă a președintelui SUA a fost aspru criticată în Congres4. In grosso modo, acțiuni militare active în Cehoslovacia nu s-au desfășurat. Potrivit unor informații, 108 cetăţeni şi-au pierdut viaţa, iar cca 500 de persoane au fost rănite. În prima zi a ostilităţilor 58 de persoane au fost ucise sau rănite, inclusiv șapte femei și un copil. Pe parcursul a 36 de ore a fost stabilit controlul deplin asupra teritoriului cehoslovac, iar conducerea de la Praga a fost înlocuită cu una prosovietică. Față de această intervenție au protestat mai multe personalități ale timpului. Celebru în acest sens este cazul multiplului campion olimpic Emil Zatopek (19.IX.1922, Koprivnice – 21.XI.2000, Praga, Cehia). Supranumit „locomotiva cehă”, „locomotiva umană” sau „omul locomotivă”, E. Zatopek nu a avut niciodată un antrenor – alerga până la epuizare. În 1968, celebrul sportiv a protestat în mod public față de intervenţia sovietică în Cehoslovacia. A fost înlăturat din funcţia pe care o deţinea la Ministerul Apărării, fiind nevoit să activeze într-o mină de uraniu. Performerul a fost respectat de toată mişcarea sportivă internaţională, fiind oaspete de onoare la toate ediţiile ulterioare ale Jocurilor Olimpice5. În URSS „dosarul Cehoslovacia” era unul tabuizat chiar și în rândurile elitei 6. Ulterior, în decembrie 1989, Guvernul Uniunii Sovietice a recunoscut faptul că „decizia de a trimite trupele aliate în Cehoslovacia a fost una nejustificată, s-a produs o imixtiune greșită în afacerile interne ale unui stat suveran”7. Potrivit istoricului italian Francesco Guida, pe parcursul crizei cehoslovace, între ianuarie și august 1968, nu a avut loc nicio reuniune a Comitetului Politic Consultativ al Pactului de la A. Dobrînin, In Confidence, New York, Random House, 1995, pp. 181-182. N. Ambrosi, P. Brădescu, Sport: mică encilopedie / Redactor coordonator: Ion Xenofontov, Chişinău, Institutul de Studii Enciclopedice, 2014, pp. 357-358. 6 V. M. Falin, Bez skidok na obstoiatelistva. Politiceskie vospominania, Moskva, ZAO Izdatelistvo Țentrpoligraf, 2016, pp. 8, 70-74; L. Șinkarev, Ia eto vse pociti zabîl…: Opît psihologhiceskih ocerkov sobîtii Cehoslovakii v 1968, Moskva, Sobranie, 2008. 7 „Prajskaia vesna” 1968 i vîvod voisk SSSR is Cehoslvakii. Spravka, în https://ria.ru/history_spravki/20101122/299452886.html [Accesat: 02 martie 2018]. 4 5

2

Varșovia. Acest fapt s-ar fi datorat poziției deosebite a României 8. Încă în anul 1963, Corneliu Mănescu, ministrul de externe

al României îi declara lui Dean Rusk, secretarului de stat

american că în cazul unui conflict între SUA şi Uniunea Sovietică, România va fi neutră, deşi făcea parte din Tratatul de la Varşovia. Prestigiul internațional al România a fost reflectat şi prin alegerea lui Corneliu Mănescu în funcţia de preşedinte al Adunării Generale a ONU, primul demnitar dintr-un stat socialistă ales în această înaltă funcție. Drumul sovieticilor spre Cehoslovacia trebuia să treacă prin România, însă traseul a fost modificat în urma deciziei istorice a lui Nicolae Ceaușescu de a nu susține țările din blocul Pactului de la Varșovia implicate în ingerința din Cehoslovacia. Prin discursul de la 21 august 1968 al liderului comunist român, public și vehement au fost condamnate acțiunile agresive ale „trupelor celor cinci țări”9. Acest discurs l-a propulsat ca pe un erou pacifist, fiind acceptat cu entuziasm de unii disidenți. În ochii cetățenilor, Nicolae Ceaușescu era echivalentul lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Vlad Țepeș, urmaș demn al lui Decebal și Traian. Drept urmare a atitudinii pe care a luat-o, Ceaușescu a primit 1 372 de telegrame și scrisori personale. Ulterior, ziua de 21 august a devenit Ziua Constituției, înglobând importanța acestui eveniment. La 24 august 1968, N. Ceaușescu a discutat cu I. B. Tito, că, în caz de atac al URSS, să se permită o eventuală retragere a militarilor români în Iugoslavia. Liderul iugoslav a fost de acord, cu condiția dezarmării trupelor române. Kremlinul era iritat de faptul că liderul României Nicolae Ceauşescu nu susținuse ingerința în Cehoslovacia. Agenţia sovietică TASS susţinea că „România face corp comun cu imperialiştii”10. Drept reacție, trupele sovietice au fost angajate în manevre tactice demonstrative în apropierea frontierei româneşti. Americanii erau îngrijorați de activizarea trupelor sovietice la hotar cu România. Anatoli Dobrînin menționează că „Pe 28 august (1968 – n.n.) Rusk (Dean Rusk, secretar de stat în domeniul politicii externe) m-a convocat urgent ca să-mi spună că a aflat despre mişcări de trupe sovietice neobişnuite de-a lungul graniţelor româneşti în ultimele 24 de ore. Fuseseră deja speculaţii în Occident despre posibilitatea unei invazii sovietice a României, bazate în general pe refuzul acesteia de a lua parte la acţiunea comună cu celelalte state ale Tratatului de la Varşovia, contra Cehoslovaciei” (Dobrînin, p. 182). Moscova însă nu a intenționat să intervină în România, deoarece nu s-a îndoit niciodată de stabilitatea regimului comunist din această țară (Dobrînin, p. 182). Acțiunile sovieticilor erau sub vizorul serviciilor occidentale de informaţii, care l-au anunțat pe preşedintele Johnson aflat în concediu la moşia sa I. Bulei, O istorie a românilor, București, Editura Meronia, 2012, p. 201. Vezi Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. Schiţă de politică externă şi politică militară românească. Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura RAO, 2014, 379 p. 10 Ibidem, p. 261. 8 9

3

din Texas. Acesta la rândul său l-a contactat telefonic imediat pe Rusk, căruia i-a transmis pentru liderii sovietici un mesaj „emoţional” descris astfel de Dobrînin: „În numele omenirii, vă cerem să nu invadaţi România, deoarece consecinţele ar fi imprevizibile. De asemenea, sperăm că niciun fel de acţiuni nu vor fi luate împotriva Berlinului occidental, care ar putea provoca o criză internaţională majoră, pe care suntem preocupaţi s-o evităm cu orice preţ. Toate astea ar fi dezastruoase pentru relaţiile sovieto-americane şi pentru întreaga lume” (Dobrînin, p. 183). Ambasadorul sovietic a transmis de urgență o telegramă superiorilor despre îngrijorările americanilor. Răspunsul primit de curând a fost transmis șefului diplomației americane: „Sunt instruit să vă informez că rapoartele despre o mişcare iminentă a forţelor militare sovietice în Romania sunt special concepute de anumite cercuri pentru a induce în eroare guvernul american şi nu corespund realităţii. Acelaşi lucru se aplică în totalitate şi Berlinului occidental. La auzul acestui mesaj, Dean Rusk a răsuflat uşurat”. (Dobrînin, p.183). La 4 septembrie 1968, a fost aprobat decretul de constituire, organizare și funcționare a gărzilor patriotice românești. Era vorba de niște detașamente înarmate ale muncitorilor, țăranilor și intelectualilor ce aveau drept scop sprijinirea armatei în caz de imixtiune. Astfel s-a conturat doctrina „luptei întregului popor” pentru apărarea suveranității11. În mod oficial, participarea cetățenilor din RSS Moldovenească la acest conflict nu este recunoscută12. În realitate, au fost și participanți din Moldova sovietică la această ingerință militară13. URSS a încercat să pedepsească România pentru poziția luată în cazul Cehoslovaciei. Potrivit istoricului american Larry L.Watts, în 1969, Kremlinul a decis să transfere România din categoria țărilor socialiste deviaţioniste (cum erau China şi Albania) în rândul adversarilor Tratatului de la Varşovia, alături de state membre ale NATO14. Poziția fermă adoptată de liderul roman N. Ceaușescu vizavi de criza cehoslovacă (antisovietismul) a asigurat României un prestigiu internațional. Totodată, s-a constatat o mobilizare fără precedent a societății românești în jurul partidului și al liderului. S-au conturat premisele de monopolizare a puterii și de formare a cultului liderului suprem.

Istoria românilor. O sinteză cronologică / Coord.: Valentina Bilcea, București,Editura Meronia, 2015, p. 276. Lista statelor, oraşelor, teritoriilor şi perioadele acţiunilor de luptă la care au participat cetăţenii Republicii Moldova. Legea nr. 190 din 8 mai 2003 cu privire la veteran, În: Monitorul Oficial, nr. 84-86, 200316.04.2003. 13 Vezi Ion Valer Xenofontov, Intervenția sovietică în Cehoslovacia (1968). Din memoriile unui medic militar, În: The 1 st Annual Kurultai of then Endangered Cultural Heritage. AKECH 2018 5-8 July, Constanța, Anticus Press, 2018, pp. 100-113. 14 Larry Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic cu România. Traducere din limba engleză: Camelia Diaconescu, Bucureşti, Editura RAO, 2011, pp. 368-369. 11 12

4