Sursele puterii în organizație

Sursele puterii în organizație Sursele puterii Ca si surse ale puterii acceptate in mod general au fost identificate puterea legitima, puterea recompensatorie, puterea coercitiva, puterea expert, puterea de referinta, puterea coalitiei, puterea resurselor rare, puterea de amplasare si diferite combinatii de putere sociala, care separat sau impreuna favorizeaza adaptarea comportamentului subordonatilor la cerintele liderilor. Puterea legitima exprima dreptul liderului de a comanda subordonatilor si obligatia ceor din urma de a se supune acestuia. Ea este bazata pe relatia dintre lider si subordonat, acesta din urma luand in calcul recunoasterea pozitiei ierarhice ocupata de lider si a desemnarii legale a acestuia, a clasei sociale din care acesta face parte acesta, a varstei lui. Legitimitatea reala a liderului isi are taria in insasi originea structurii organizatiei, in normele si relatiile existente intre membrii sai, in atuurile personale ale liderului (autoritate, prestigiu, reputatie, experienta), fapt ce determina acceptarea si recunoasterea lui. Cand un lider autentic vorbeste, oamenii il asculta . Acest tip de putere este aplicabila pana la un punct, daca nu este suplimentata sau inlocuita cu alt fel de putere ea se erodeaza pana la nivelul la care numai coercitia mai poate produce respectarea deciziei de catre subordonati. Puterea recompensatorie se refera la perceptia subordonatilor ca liderul ii poate rasplati, le satisface aspiratiile. Ea se concretizeaza in capacitatea liderului de recompensare, premiere, promovare si adresare a unor cuvinte de pretuire si a recunoasterii publice a realizarilor subordonatilor. Aceasta sursa a puterii este observabila atunci cand: stimulentele sunt valoroase si apreciate ca atare de subordonati; subordonatii depind de lider pentru primirea recompensei; promisiunile liderului privind recompensele oferite sunt credibile.

Puterea coercitiva exprima abilitatea liderului de a ameninta si pedepsi persoana vizata si se bazeaza pe teama de sanctiune in cazul nerespectarii normelor, regulilor, obiceiurilor si traditiilor organizatiei. Puterea coercitiva se bazeaza pe competenta

liderului de supraveghere, admonestare, retrogradare, eliminarea unor drepturi si libertati, ajungandu-se pana la excluderea din organizatie a subordonatului vizat. Puterea recompensatorie si cea coercitiva se identifica de multe ori una cu cealalta deoarece absenta unei pedepse cuvenite poate fi o recompensa, in timp ce neacordarea unei recompense poate fi o pedeapsa. Puterea expert deriva din perceptia angajatilor asupra liderului ca fiind o persoana cu cunostinte speciale si experienta, deci competenta in raport cu pregatirea profesionala generala. Subordonatii urmeaza liderul care are calitati si abilitati superioare datorate pregatirii sale si atunci acesta din urma isi poate exercita puterea de expert. In cazul utiizarii puterii expert, schimbul de activitati dintre lider si subordonati este de tipu procurarii informatiei pe care liderul o va intrebuinta in sensul luarii deciziei corecte, in schimbul supunerii subordonatilor. Acest tip de putere nu este dependent de supraveghere, atat timp cat expertiza este resimtita de subordonati ca o conditie a performantei superioare. Totusi, liderul trebuie sa fie precaut cu posibilele influente negative ale acestui tip de putere, pentru ca poate apare un efect de bumerang daca subordonatii presupun ca liderul isi foloseste capacitatea sporita de intelegere in sens personal, pentru ca deciziile luate sa-l avantajeze intr-un fel sau altul.