* The preview only shows a few pages of manuals at random. You can get the complete content by filling out the form below.
Description
Scopul principal al dezvoltării SC îl constitute creşterea productivităţii. Acest scop poate fi atins prin echipamente mai performante şi programe mai eficiente. Creşterea productivităţii echipamentelor se poate realiza prin două metode: 1) folosirea celui mai performant utilaj; 2) asamblarea mai ingenioasă a echipamentelor.
2.1. Combinarea proceselor de intrare/ieşire şi de prelucrare a datelor
John von Neumann (1903 - 1957), pe la mijlocul anilor 40 şi, ulterior, revizuit de mai multe ori.
calculatoare la care UAL era de tip secvenţial, ca echipamente adăugătoare de calcul, IBM70 (1953) și IBM704 (1955), neajuns, operaţiile de intrare/ieşire se efectuau prin UAL, la mijlocul anilor 50, schimbului de date cu MO a acestor operaţii.
Fig. 2.2. Conceptul maşinii de calcul a lui John von Neumann, revizuit
Neajuns
de aceea, s-a inclus o unitate nouă de control al operațiilor intrare/ieşire a datelor şi instrucţiunilor (CII), programul de lucru a CII se află în memoria calculatorului, de aceea, nu are loc scăderea vitezei.
Fig. 2.3. Conceptul maşinii de calcul a lui John von Neumann, revizuit a doua oară
IBM709, lansat în 1958. mai multe astfel de linii, care conțin mai multe unități CII, ce pot lucra în paralel. procesul de calcul şi unul sau mai multe procese de intrare/ieşire pot fi efectuate în paralel, unitățile de control conțin majoritatea componentelor calculatorului: unitatea HDD, placa de rețea, unitatea optică etc.
2.2. Prelucrarea paralelă a datelor 2.2.1. Conducta de instrucțiuni
îndeplinirea operaţiilor aritmetice poate fi combinată în timp cu adresarea la memorie, alegerea instrucţiunii în acelaşi timp cu trimiterea rezultatului, se poate realiza prin folosirea a două linii de transfer aparte, a fost complexul ATLAS (1963), micşorarea timpului de apel la unităţile de păstrare a datelor.
2.2.2. Conducta a mai multor unități
lucrul asincron al diferitelor componente ale calculatorului, în paralel, lucrează mai multe unități, care îndeplinesc lucrări din etape diferite, productivitatea crește de atâtea ori, de câte unități pot funcționa în paralel.
2.2.3. Prelucrarea paralelă a datelor
masive multidimensionale din fizică şi matematică, cer viteze mari de lucru de la procesor, mai multe sisteme de calcul, unite împreună prin dispozitive de legătură şi transfer date. economic, poate fi mai rentabil folosirea lucrului paralel al câtorva dispozitive de calcul (procesoare sau chiar UAL) ale uneia şi aceleiaşi SC.
2.3. Partajarea MO
adresările paralele către memorie, mai multe părţi, în m = 2n secţii, atunci, celulele cu adresele 0, 1, … n - 1 sunt primele secţii ale celor n celule, celulele cu adresele n, n + 1, … 2n - 1 secţiile doi … timpul prelucrării scade în cel mai bun caz de n ori, intrările multiple la memorie, mai multe unităţi ale calculatorului pot apela la memorie în acelaşi timp, se evită conflictele de accesare a memoriei.
Fig. 2.4. Structura memoriei, exemplu
Printre primele complexe unde a fost aplicat acest principiu a fost complexul IBM STRETCH, 1961. Metodele examinate de organizare a proceselor de calcul, în paralel, la sistemele monoprocesor sunt și mai amplu folosite în sistemele de calcul multiprocesor, multicalculator.
