Curs 1 - Aspecte Generale Privind Cercetarea Stiintifica Medicala

Prof. Univ. Dr. Daniel Cochior

MD, PhD, Cercetător ştiinţific grd I



Metoda ştiinţifică: • Instrumentul utilizat de

cercetător pentru rezolvarea unei probleme • Proces de prefigurare a unor posibile soluţii la o problemă • Testarea fiecărei soluţii pentru a o găsi pe cea mai bună



Metodologia cercetării: • Metoda cea mai

generală de cunoaştere • Abordarea generală asumată de cercetător în procesul de investigaţie Ştiinţa este o uşă a cărei cheie este cercetarea” Anton Pann

Metoda < grec. meto = spre odos = cale, drum Metoda ansamblu coerent

Procedee

Tehnici

Metoda ştiinţifică     

Identificarea problemei Formularea unor ipoteze Decizia asupra procedurii (rationament deductiv) Colectarea datelor şi analiza Formularea concluziilor

Procesul cercetării ştiinţifice Selectarea ariei de interes Formularea de ipoteze Studiul bibliografic de specialitate Conturarea unei metodologii de lucru Colectarea şi analiza datelor experimentale Interpretarea rezultatelor

6

Interpretarea datelor rezolvă problema: confirmă/ respinge ipotezele; alte probleme 5 Analiza datelor în funcţie de ipoteze ; colectarea, organizarea datelor

1 Cercetarea începe cu o problemă: o întrebare fără răspuns

CERCETAREA ESTE UN PROCES CICLIC

4 Cercetarea dă soluţii posibile la problemă prin ipoteze

3 Cercetarea divide problema în subprobleme adecvate

2 Definirea scopului prin precizarea clară a problemei

Cum rezolvăm o problemă

Etape

1 Înţelegerea problemei

2 Întocmirea unui plan de lucru

Conţinut

Întrebări

Pătrunderea în conţinutul problemei.

- Care este necunoscuta ? - Care sunt datele problemei ? - Care sunt condiţiile de lucru?

Legătura între datele problemei şi necunoscută. Posibilitatea utilizării tuturor datelor aflate la dispoziţie.

- În ce măsură se cunoaşte o problemă înrudită şi rezolvată anterior ? - Cum s-ar putea utiliza rezultatul acesteia ? - Se poate întocmi un plan al rezolvării sau al soluţiei problemei ?

Cum rezolvăm o problemă (continuare)

3 Realizarea planului de lucru

4 Privire retrospectivă

Se realizează planul şi se derulează rezolvarea problemei. Se verifică fiecare pas pentru a controla corectitudinea fiecărei etape de rezolvare.

Se analizează rezultatul obţinut.

- În ce măsură se poate demonstra că fiecare etapă este corectă?

- Cum s-ar putea verifica rezultatul obţinut ? - Cum se poate verifica argumentarea ? - Se poate obţine rezultatul şi pe altă cale ? - S-ar putea folosi rezultatul sau metoda la o altă problemă ?

Operaţii mentale specifice

Înţelegerea – sensului problemei

Analiza – găsirea căii de la necunoscută la date

Sinteza – realizarea ideii asupra soluţiei

Verificarea – rezultatului şi aprecierea critică

Întrebări şi recomandări în parcurgerea operaţiilor - Ce spune problema ? - Ce trebuie aflat ? - Care ar fi o altă formulare a problemei? - Există o legătură cu o problemă anterioară rezolvată sau care se poate rezolva mai simplu ? - Enunţarea relaţiei (relaţiilor) dintre necunoscută şi date. - Rezolvarea parţială a problemei. - Verificarea corectitudinii fiecărui pas, cu păstrarea numai a ceea ce se concepe cu maximă claritate şi cu deplină certitudine. - Este rezultatul plauzibil? De ce ? - Se poate face o verificare ? - Există o altă cale care să ducă la acelaşi rezultat ? - Ce rezultate se mai pot obţine pe această cale ?



Inducţie şi deducţie INDUCŢIA:Operație mintală constând în trecerea de la particular la general. • DEDUCŢIA: Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. •





Cu toate acestea:  - Să lăsăm teoria să ne ghideze ! Teoria ghidează cercetarea:  Care este problema de cercetat  Care sunt conceptele sau variabilele de lucru  Ce rezultate ar trebui sa se obţină

 



  

Există puţine teorii (testate). Se poate începe cu o problemă “de fiecare zi”, din domeniul propriu de activitate. Sublinierea problemelor “de fiecare zi” poate conduce la o nouă teorie.

Problema de cercetat = chestiune/întrebare “cu final deschis” ,nu doar prin DA sau NU. Limitarea clară a problemei de cercetat. Selectarea de probleme care pot fi rezolvate experimental.



 

Multe probleme de cercetat încep cu o descriere, prezentare generală (ceea ce şi trebuie), dar multe nu duc mai departe investigaţiile. “Acţiunea Cercetare” = cercetări pentru a acţiona, a se lua decizii într-o manieră mai mult informativă/formală. O bună înţelegere a fenomenului presupune mai multă muncă.



Într-o abordare formală: • - “ Mă întreb dacă …” • - “ Intuiesc, bănuiesc …” • - “ Cum ar fi dacă, cum este să …” • - “ Ce ar mai fi de făcut aici …” • …



OBSERVAŢIE

 



EXPERIMENT

IPOTEZĂ 

OBSERVARE, DESCRIERE a unui fenomen sau grup de fenomene Formularea unei IPOTEZE pentru explicarea fenomenului Utilizarea ipotezei pentru PREFIGURAREA altor fenomene, sau cantitativă a rezultatelor unor noi Observaţii Derularea unui PROGRAM EXPERIMENTAL (experimente independente) Confirmarea experimentală a ipotezelor poate conduce la o nouă TEORIE (LEGE, MODEL)

Teorie

Consistente

Observaţii

Ipoteze

Ne-consistente: Modificare ipoteze

Teste

Predicţii

Ipoteza de lucru Idee asupra solutionarii problemei

Cunostinte Anterioare

Cercetari Preliminarii

Studiu Bibliografic



Scopul proiectului de cercetare: • Exprimarea unei probleme; • Propunerea unor răspunsuri = ipoteza de lucru; • Proiectarea programului experimental



Proiectul ştiinţific Experimente pentru testarea ipotezei



Caracteristicile unor bune ipoteze de lucru: • Reprezintă afirmaţii asupra legăturii dintre două sau mai multe

variabile (factori, categorii) • Conţin informaţii asupra etapei de testare (experimentare) 

Baza : experienţe anterioare sau observaţii.

 Notarea ipotezelor se face înaintea începerii programului experimental;  Experiment eşuat --- se reia experimentarea sau se proiectează un nou experiment înaintea modificării/reformulării ipotezei de lucru iniţiale.



Selectarea ipotezelor:  Interes într-un anumit domeniu ;  Fezabilitate ;  Etică .



Sursa pentru formularea de ipoteze:  Experienţa personală ;  Cărţi de specialitate ;  Periodice ştiinţifice.



NON-Direcţionale  “La sfârşitul primului an de studiu, va exista o diferenţă din punct de vedere a pregătirii ştiinţifice între doctoranzii care urmează acest curs şi cei care nu au urmat acest curs”.



Direcţionale

 “La sfârşitul primului an de studiu, doctoranzii care urmează cursul vor fi mai pregătiţi din punct de vedere ştiinţific faţă de cei care nu au urmat acest curs”.



Ipoteze de nul

 “La sfârşitul primului an de studiu, nu va exista o diferenţă din punct de vedere a pregătirii ştiinţifice ….”. 

De tip chestiuni/întrebări de cercetat  “Vor fi mai pregătiţi din punct de vedere ştiinţific doctoranzii care urmează cursul faţă de studenţii care nu au urmat acest curs ?? ”.

      

1. Stabilirea TEMEI (PROBLEMA) de cercetat 2. Derularea STUDIULUI BIBLIOGRAFIC 3. Formularea IPOTEZEI / IPOTEZELOR 4. Proiectarea experimentelor (PROGRAM EXPERIMENTAL) – statistic 5. Derularea experimentelor. Achiziţia DATELOR 6. INTERPRETAREA rezultatelor 7. Formularea CONCLUZIILOR



Greşeli frecvente

în aplicarea metodelor ştiinţifice

• Etapa preliminară: minimizarea influenţei active a altor cercetători în derularea

sau rezultatele experimentelor iniţiale  Testarea ipotezei sau teoriei – preferinţă pentru anumite rezultate sau interpretări  Formularea greşită a unei ipoteze în vederea explicării unui fenomen, fără derularea testelor experimentale.  “De bun simţ” sau “logic” - pot influenţa în a nu efectua anumite teste.

• Ignorarea sau eliminarea datelor care nu se încadrează în ipoteza formulată.

(presiuni interne sau externe pentru obţinerea unui rezultat specific, “ceva nu merge”). Datele care convin ipotezei nu sunt atent verificate. • Ne-estimarea corectă, cantitativă a erorilor sistematice (sau a tuturor erorilor). Descoperiri adevărate interpretate ca “zgomote de fundal” şi invers. • Ignorarea importanţei experimentării repetate de mai multi cercetători dintr-un grup (anularea reciprocă a erorilor sistematice) şi a comunicării.



 

Ignorarea importanţei replicării rezultatelor şi de către alţi cercetători (independent) = rutină Idealismul cercetătorilor . Frumuseţea adevărului ştiinţific = propria vocaţie Cercetarea medicală – companii care distorsionează/suprimă date pentru promovarea propriilor produse

 1. Cercetarea

fundamentala - activitatea desfasurata, in principal, pentru a dobandi cunostinte noi cu privire la fenomene si procese, precum si in vederea formularii si verificarii de ipoteze, modele conceptuale si teorii.  2. Cercetarea aplicativa - activitatea destinata, in principal, utilizarii cunostintelor stiintifice pentru perfectionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii si servicii.



3. Dezvoltarea tehnologica este formata din activitatile de inginerie a sistemelor si de inginerie tehnologica, prin care se realizeaza aplicarea si transferul rezultatelor cercetarii catre agentii economici, precum si in plan social, avand ca scop introducerea si materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme si servicii, precum si perfectionarea celor existente, si care cuprinde:

a) cercetarea precompetitiva, ca activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii aplicative in planuri, scheme sau documentatii pentru noi produse, procese ori servicii, incluzand fabricarea modelului experimental si a prototipului, care nu pot fi utilizate in scopuri comerciale; b) cercetarea competitiva, ca activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii precompetitive in produse, procese si servicii care pot raspunde, in mod direct, cererii pietei, incluzand si activitatile de inginerie a sistemelor, de inginerie si proiectare tehnologica.

 4. Inovare

- activitate orientata catre generarea, asimilarea si valorificarea rezultatelor cercetarii-dezvoltarii in sfera economica si sociala.  5. Inovarea de produs - introducerea in circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici imbunatatite in mod semnificativ, astfel incat sa se ofere consumatorului servicii noi sau imbunatatite.  6. Inovarea tehnologica - introducerea in circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativa a celor existente, inclusiv imbunatatirea metodelor de gestiune si organizare a muncii.

7. Transfer tehnologic - ansamblul de activitati desfasurate cu sau fara baza contractuala, pentru a disemina informatii, a acorda consultanta, a transmite cunostinte, a achizitiona utilaje si echipamente specifice, in scopul introducerii in circuitul economic a rezultatelor cercetarii, transformate in produse comerciale si servicii.  8. Valorificare - procesul prin care rezultatele cercetarii competitive ajung sa fie utilizate, conform cerintelor activitatii industriale sau comerciale, in viata sociala, economica si culturala.  9. Diseminare - transmiterea informatiilor, a experientei si a bunelor practici, precum si cooperarea pentru promovarea inovarii, pentru sprijinirea celor care vor sa-si creeze intreprinderi inovative si pentru sprijinirea proiectelor inovative. 

10. Absorbtia inovarii - capacitatea mediului socioeconomic de a ingloba inovarea, in mod deosebit in intreprinderi, de a utiliza, de a transforma si de a largi cunostintele despre rezultatele inovarii, in scopul de a se extinde posibilitatea aplicarii acestor rezultate in noi produse, procese sau servicii.  11. Plan national de cercetare-dezvoltare si inovare - instrumentul prin care statul realizeaza politica generala in domeniul cercetarii-dezvoltarii, al inovarii si prin care asigura corelarea acestora.  12. Plan sectorial - instrument prin care organele administratiei publice centrale si locale, precum si academiile realizeaza politica de cercetare menita sa asigure dezvoltarea domeniului coordonat si cresterea eficientei activitatilor. 

 13. Program

de cercetare-dezvoltare-inovare component al Planului national de cercetaredezvoltare si inovare, alcatuit dintr-un set de obiective care au legatura intre ele si carora le pot corespunde subprograme. Prin program se urmareste implementarea unei politici intr-un domeniu specific. Realizarea programului se efectueaza prin intermediul proiectelor.  14. Obiectiv in program - necesitate a unui sector sau domeniu al societatii, a carei rezolvare implica mai multe discipline in domeniul cercetarii-dezvoltarii. Realizarea obiectivului se face prin intermediul proiectelor de cercetare-dezvoltare.

 15. Proiect

de cercetare-dezvoltare modalitatea de atingere a unui obiectiv al unui program, cu un scop propriu bine stabilit, care este prevazut sa se realizeze intr-o perioada determinata utilizand resursele alocate si caruia ii este atasat un set propriu de reguli, obiective si activitati.  16. Program-nucleu de cercetare - program propriu al institutelor nationale sau al institutiilor publice de cercetare-dezvoltare care fac parte din sistemul de cercetare de interes national, care poate fi finantat direct de catre autoritatea de stat pentru cercetaredezvoltare.

 17. Lucrare

de cercetare-dezvoltare componenta a proiectelor de cercetaredezvoltare care are un obiectiv concret ce trebuie atins in cursul unui an.  18. Raport de cercetare-dezvoltare - document tehnico-stiintific care prezinta obiectivul si rezultatele activitatilor desfasurate in cadrul unei lucrari de cercetare, precum si actiunile concrete pentru valorificarea rezultatelor obtinute.

 19. Atestare

- proces de confirmare a unui nivel de competenta acceptabil unei unitati in domeniul cercetarii-dezvoltarii, conform unei proceduri specifice bazate pe criterii si standarde.  20. Acreditare - proces prin care se recunoaste si se garanteaza ca o unitate de cercetaredezvoltare corespunde unor criterii si standarde de competenta in domeniu, care-i permit sa faca parte din sistemul de cercetaredezvoltare de interes national.