Curs 1 Farmacologie

–științacare se ocupă cu studiul medicamentelor, fiind vizate numeroase aspecte: origine, proprietăți fizice șichimice, compoziție, clasificare, mod de administrare, acțiuni terapeutice șiadverse, contraindicații ale acestora.

studiază aspectele generale ale relaţiilor dintre medicament şi organism şi legile obiective pe baza cărora se desfăşoară aceste relaţii. pharmakon (grec.) = medicament logos (grec.) = ştiinţă

Farmacocinetica

Farmacografia

Farmacodinamia

Farmacoterapia

Farmacotoxicologia

Farmacoepidemiologia

Farmacocinetica -evoluţia medicamentelor (absorbție, transport, distribuție, metabolizare, excreție) în organism.

Farmacodinamia -efectele biologice ale medicamentelor în organism – acţiunile farmacodinamice. Farmacotoxicologia -efectele adverse şi intoxicaţiile acute şi cronice.

Farmacografia -regulile de prescriere a medicamentelor, referitoare la formele farmaceutice, căi, modul de administrare si posologie (prescrierea dozelor). Farmacoterapia - indicaţiile terapeutice. Farmacoepidemiologia -contraindicaţiile, precauţiile si bolile de etiologie medicamentoasă cu mare răspândire. - include șifarmacovigilența.

ALTE RAMURI ÎN DEZVOLTARE

Medicament (OMS) – substanţă / produs destinat sau utilizat pentru studierea / modificarea unui sistem fiziologic / unei stări patologice, în interesul subiectului căruia i se administrează. - destinat sau utilizat pentru diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinţe.

FAZELE EVOLUŢIEI MEDICAMENTULUI ÎN ORGANISM, DE LA ADMINISTRARE PÂNĂ LA APARIŢIA EFECTULUI TERAPEUTIC 1. FAZA BIOFARMACEUTICĂ (FARMACEUTICĂ)

- la locul de administrare a medicamentului. a) eliberarea din forma farmaceutică; b)dizolvarea în lichidele biologice de la locul de administrare.

2. FAZA FARMACOCINETICĂ - în tot organismul. a) absorbţia – subst. activă dizolvată trece de la locul de adm. în sângele circulaţiei generale;

b)

distribuirea – transportul subst. active sub formă liberă/legată de proteinele plasm. în sistemul circulator; - difuziunea în ţesuturi;

- distribuirea (repartizarea) la nivelul ţesuturilor; - stocarea (fixarea) în unele ţesuturi; 2.c) epurarea – metabolizare (biotransformarea) la locul de metabolizare → metaboliţilor activi şi inactivi; - eliminarea (excreţia) din organism, la nivelul căilor de eliminare, ca atare/sub formă de metaboliţi.

L – eliberare; Sistem unitar LADME

A – absorbţie; D – distribuire; M – metabolizare; E – eliminare.

3. FAZA FARMACODINAMICĂ - la nivelul de acţiune al medicamentului. a)fixarea moleculelor de substanţă activă pe substratul reactiv; b)

declanşarea acţiunii farmacodinamice.

Declanşarea modificărilor biologice locale (acţiunea primară) se manifestă apoi la nivel de ţesut/organ, organism (acţiune farmacodinamică).

Farmaceutic

Farmaco

Farmaco

toxicologic

cinetic

Farmaco dinamic

BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR • parametru farmaceutic specific fiecărui medicament. • Biodisponibilitatea (F.D.A.) – cantit. de subst. activă eliberată, absorbită şi care ajunge la locul de acţiune manifestându-şi efectul terapeutic. • Biodisponibilitatea (Bd) - cantit. de subst. activă şi viteza cu care este cedată aceasta de către medicament, este absorbită în organism, ajunge la locul de acţiune şi îşi manifestă efectul biologic.

Biodisponibilitatea preparatelor de uz intern

Viteza de dizolvare crește

Soluții apoase Suspensii apoase Pulberi Capsule Comprimate Drajeuri

Bd crește

TIPURILE DE BIODISPONIBILITATE Biodisponibilitatea absolută • corespunde cantităţii de subst. activă care ajunge la locul de acţiune, în biofază; • determinările în biofază - dificil de efectuat → Bd absolută corespunde de fapt fracţiunii de subst. activă din forma farmaceutică de soluţie apoasă care, după adm. ajunge în circulaţia sanguină generală; • Bd absolută se determină când se cercetează Bd unei subst. active noi.

• Calea intraarterială este calea de referinţă absolută cu Bd maximă deoarece: substanţa activă este introdusă direct în sângele circulaţiei arteriale, etapa absorbţiei şi primul pasaj (intestinal, hepatic şi pulmonar) sunt depăşite. •

Calea intraarterială este o cale de adm. foarte rar utilizată în clinică şi, de aceea, în mod obişnuit, calea intravenoasă este luată drept referinţă.

Medicamente cu Bd absolută per os foarte mare MEDICAMENT

CLASA CHIMICĂ

(%)

Cefalexin

Cefalosporine

90 9

Diazepam

Tranchilizante minore

100

Digitoxină

Glicozizi cardiotonici

>90

Indometacin

AINS

98

Sulfametoxazol

Sulfamide antimicrobiene

100

Acid valproic

Antiepileptice

100

Biodisponibilitatea relativă • se determină când, cu subst. respectivă, nu se poate prepara o soluţie apoasă injectabilă şi deci nu se poate determina Bd absolută a subst. active; • evaluează comparativ 2 căi de adm. diferite sau formulări diferite, precum şi un medicament nou comparativ cu medicamentul „leader“ (primul introdus în terapie / cel mai eficace cunoscut);

Biodisponibilitatea relativă – optimală • evaluează comparativ Bd a 2 forme farmaceutice dintre care una este de referinţă cu Bd maximă; • se consideră că forma farmaceutică cu Bd maximă este soluţia, iar forma de referinţă utilizată este în general soluţia apoasă.

Bd relativă optimală, a formelor farmaceutice per os (ordine descrescătoare) FORME FARMACEUTICE LICHIDE

FORME FARMACEUTICE SOLIDE

Soluţie apoasă

Pudră

Emulsie U /A

Granule

Soluţie uleioasă

Comprimate, gelule, capsule moi

Emulsie A /U

Forme cu eliberare rapidă

Suspensie apoasă

Forme cu eliberare prelungită

Suspensie uleioasă

Forme cu eliberare controlată

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENT • Forma farmaceutică • Substanţa activa

ORGANISM • Factori generali • Factori particulari

SUBSTANŢE ASOCIATE • Medicamente • Alimente

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ BIODISPONIBILITATEA

1. Factori dependenţi de medicament - factori farmaceutici şi fizico-chimici dependenţi de: •

forma farmaceutică - tipul (drajeu, comprimat, capsulă, soluţie); - formularea/forma geometrică; - tehnologia de fabricaţie; - adjuvanţii.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ BIODISPONIBILITATEA •

substanţa activă - mărimea particulelor; - structura chimică; - solubilitate (hidro/liposolubilitate); - coeficient de partaj ulei-apă; - starea fizică (hidratată sau anhidră, cristalină sau amorfă); - mărimea moleculei; - doza de administrare; - particularităţi farmacocinetice la locul de absorbţie; - profil farmacocinetic de tip retard (% legare de proteinele plasmatice /tisulare, % de reabsorbţie în tubii renali)

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ BIODISPONIBILITATEA 2. Factori dependenţi de organism •

factori generali – influenţează transferul prin membranele biologice (suprafaţa, grosimea, lipidele, porii, sistemele membranare de transport activ).

•

factori particulari – calea de adm. (tipul membranelor biologice străbătute, numărul lor, suprafaţa şi grosimea, vascularizaţia şi debitul circulator local, timpul de contact, pH-ul la locul de absorbţie, efectul primului pasaj);

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ BIODISPONIBILITATEA –modul de administrare (perfuzie/bolus, doză unică/doze repetate); – starea fiziologică (stări particulare/bioritmuri); –starea patologică (a căii respective; sistemică; anomalii genetice). 3. Asocierea cu diverse substanţe (medicamente/alimente)

Postulatul bioechivalenţei: doza indicată pe etichetă nu este egală cu doza absorbită, pot fi considerate bioechivalente numai preparatele cu aceeaşi biodisponibilitate.

Tipurile de echivalenţă • Echivalenţa chimică - între medicamente care conţin aceeaşi substanţă activă, în aceeaşi doză, dar în forme farmaceutice diferite.

• Echivalenţa farmaceutică - între medicamente cu aceeaşi substanţă activă, aceeaşi doză, acelaşi tip de formă farmaceutică, dar cu substanţe auxiliare diferite sau/şi tehnologie diferită.

• Echivalenţă farmacologică - între medicamente cu acelaşi efect farmacologic, chiar dacă substanţa activă diferă, cu condiţia ca ambele structuri să se metabolizeze în organism la aceeaşi structură chimică activă (prodrogurile).

• Echivalenţa terapeutică - între medicamente cu aceeaşi eficacitate terapeutică la acelaşi individ, în acelaşi dozaj, indiferent dacă medicamentele prezintă numai echivalenţă chimică, farmaceutică sau farmacologică. • Echivalenţa biologică (bioechivalenţa) echivalenţă chimică şi farmaceutică plus biodisponibilitate identică între cele 2 preparate.

Bioechivalente sunt considerate 2 preparate farmaceutice cu subst. active echivalente chimic care, administrate la acelaşi individ, în aceeaşi posologie, realizează conc. plasmatice şi tisulare echivalente în timp.

2 produse farmaceutice cu subst. medicamentoasă identică, sunt considerate bioechivalente – deci înlocuibile la bolnav, fără risc – dacă biodisponibilitatea lor este diferită nesemnificativ (< 5%).

➢ Farmacistul poate să înlocuiască un medicament cu altul cu condiţia ca medicamentele să aibă aceeaşi

substanţă activă şi să fie bioechivalente. ➢ Nu se recomandă substituirea pentru: - subst. active cu indici terapeutici mici, medicamente ce se adresează unor afecţiuni cu mortalitate mare (antianginoase, cardiotonice), subst. cu particularităţi deosebite de farmacocinetică, - medicamente retard.