Este Cunoasterea Principala Formă a Bioenergiei Umane

Este cunoașterea principala formă a bioenergiei umane? Unul din cele mai difuze concepte, utilizate cu nonșalanță în educație și în învățământ, este conceptul „cunoaștere”, aspect cu efecte complexe asupra gândirii umane spre normalitatea științifică, asupra civilizației și mai ales asupra echilibrului omenirii cu mediul natural.

Ce este cunoașterea? Sunt nenumărate definiții, opinii, comentarii asupra acestui concept, începând cu cele din dicționare, din teoriile filosofiei antice și moderne și continuând cu cele actuale din învățământul superior. O definiție sustenabilă a cunoașterii cred că trebuie să pornească de la faptul că acest concept este o convenție lingvistică (ce divide lumea în popoare), de a descrie în limba maternă orice entitate, proprietate, fenomen, proces etc., cunoscut, folosind cuvinte, ale căror înțelesuri și roluri, fac obiectul științelor gramaticale (codificarea lingvistică - gramatica). Filosofia sistemică, sinteză a adevărurilor obiectivate prin științele fundamentale și aprofundările lor, are meritul de a pune în ordine semantica conceptuală, pornind de la conceptul sistem, cel mai general și mai cuprinzător, prin care putem înțelege structura lumii cunoscute, ierarhizată la infinit în micro și macro, respectiv caracterul ei holistic. Sistemul, redefinit ca „o mulțime finită de elemente cu funcții distincte, structurate și interconectate pe baza unei anumite forme de energie și care împreună finalizează un proces (transformare, produs), după care este denumit”1, ne ajută să divizăm și să integrăm realitățile obiective și subiective, în mod univoc, după criterii clare: 1. funcțiile elementelor componente; 2. forma de energie predominantă; 3. procesul (transformarea, produsul, ...) specific. Din perspectiva filosofiei sistemice, orice transformare obiectivă și subiectivă are drept cauză o formă de energie, furnizată sistemului de către sursa lui, conform Figura 1., ce descrie structura și funcționalitatea oricărui sistem, aspect identificabil în orice realitate domestică, socială, economică și naturală. Schimbând criteriile, divizibilitatea și integrabilitatea modelului din Figura 1., teoretic, este infinită și stă la baza constatării holismului realităților materiale și spirituale, interconectivitatea și intercondiționalitatea lor nefiind posibilă fără proprietăți comune, numite izomorfism. 1

Teodor Ghițescu: Management sistemic educațional”, Editura MATRIXROM, București, 2006, p. 19

1

Modelul de bază, adaptat în Figura 1., a fost creat de Claude Shannon, în lucrarea „O teorie matematică a comunicării” – 1948, reluat, dezvoltat și aplicat ulterior în toate domeniile, de către cei ce și-au actualizat metodele de cunoaștere la curentul științific de vârf, filosofia sistemică. Sursa de energie este de fapt un convertor energetic - transformând o proprietate energetică în alta - așa cum se întâmplă și în creierul uman (care transformă energia bioelectrică în energie intelectuală

Sistem integrator

Rolul: transformă o varietate externă de energie, în forma de energie necesară proceselor din sistem

Rol: transmite cu distorsiuni minime, energia sursei la elementul următor

SURSA DE ENERGIE Teorii, științe ale surselor, proceselor, ..

Rol: finalizează procesul specific al sistemului (transformarea, produsul), folosind energia sursei

Distanțator (transmițător)

Dogme mistice și politice asupra surselor, proceselor., ...

Teorii, științe ale receptorilor naturali și artificiali

RECEPTOR Dogme mistice și politice despre receptori

Sistem integrator

= cunoaștere, energie psihică, energie paranormală, ....).

Figura 1. Energia sursei – cauza tuturor transformărilor în orice sistem Energia poate fi definită ca „o proprietate a entităților materiale (numite purtători) de a produce transformări intrinseci și extrinseci, în condiții de interacțiune cu alte entități”2. După natura purtătorului, tipul transformării, descriptorii prin intermediul cărora se evaluează

mărimea

transformărilor de care este capabilă, energia se clasifică într-o mulțime de varietăți: mecanică, electrică, chimică, nucleară, genetică, .... Bioenergia poate fi definită ca ... „o mulțime de energii naturale (genetică, mecanică, chimică, electrică, termică, ....), ce se manifestă simultan și specific fiecărui biosistem și fiecărui element al său.” 3. Acest „ansamblu” (agregat, conglomerat) de energii naturale asigură structura, forma și fiziologia diversificată a tuturor formelor de viață, motiv pentru care conține prefixul „bio”, ca în Figura 2. Exemplu, energia biomecanică are caracteristici total diferite între floră - ai cărei bioindivizi nu se pot deplasa față de locul geminației și faună – ai cărui indivizi se pot deplasa oriunde în mediul natal (terestru, aerian, acvatic sau mixt). Ponderile energiilor naturale la animalele evoluate (om, maimuțe) sunt apropiate ca valori, principala deosebire între omul educat și celelalte animale fiind „cunoașterea” = energia intelectuală (dobândită exclusiv prin educație umană).

2 3

Teodor Ghițescu: Management sistemic educațional”, Editura MATRIXROM, București, 2006, p. 8 Ibid., p. 10

2

Formă predominantă de energie care menține forma corpului, flexibilitatea, mișcările interne și față de mediu, hrănire, interacțiuni mecanice (dominația) .... Energie biomecanică

Configurează toate particularitățile evolutive structurale și funcționale ale sistemelor biotice și ale indivizilor lor Energie genetică

Energia principală a tuturor proceselor metabolice, începând cu hrana și a autoreglării prin sistemul endocrin și al imunității, sistemul senzorial olfactiv, ..

Energie biochimică Energie bioelectrică

Stă la baza funcționării sistemului nervos, a autoreglării nervoase, a funcționării sistemelor senzoriale, ....

Energie biotermică

BIOINDIVIDUL

Asigură temperatura normală de funcționare a întregului organism

Sistem integrator - SPECIA

Energie ..... Sistem integrator ..

Energie intelectuală Exclusiv la omul educat

Figura 2. Structura bioenergiei, având ponderi diferite ale componentelor, în raport de bioindivid, specie etc. Bioenergia nu este o altă formă de energie față de cele studiate de științele fizicii și chimiei cu ajutorul matematicii, cu excepția celei genetice, ca aprofundare a biologiei. Coroborând definiția sistemului ilustrată în Figura 1 și a bioenergiei ilustrată în Figura 2., rezultă că orice ființă poate fi divizată în aproximativ 8 subsisteme 4, fiecare având propria sursă de energie, ce ar trebui simplifica mult stresul intelectual al învățării științelor biologiei: 1. subsistemul surselor (digestiv și respirator: energie biochimică);

4

Teodor Ghițescu: Management sistemic educațional”, Editura MATRIXROM, București, 2006, p. 132

3

2. subsistemul circulator (transmițătorul – sangvinic și limfatic: energie biomecanică, hidraulică); 3. subsistemul de decizie și control (genetic și nervos: energie genetică și bioelectrică); 4. subsistemul autoadaptabilității (endocrin și exocrin: energie biochimică); 5. subsistemul de protecție (imunitate și autoapărare: energie biochimică ); 6. subsistemul de reproducere (feminin, masculin – energie genetică); 7. subsistemul analizorilor (simțurilor: tactil, olfactiv, ...: energie biochimică și bioelectrică); 8. subsistemul efector ( osteomuscular: energie biomecanică și bioelectrică). Cunoașterea îndeplinește integral genul proxim și diferența specifică a definiției conceptului „energie” și poate fi numită „energie intelectuală” 5 (după proprietățile speciale ale purtătorului natural: creierul), astfel: 1. Este o proprietate exclusivă a omului educat; 2. Purtătorul cunoașterii este creierul uman; 3. Prin cunoaștere omul produce transformări asupra sa însăși (modificarea premeditată a comportamentelor), asupra semenilor și asupra mediului natural; 4. Sunt atâtea varietăți ale energiei intelectuale (cunoașterii) câte profesii și ocupații există, fiecare având alte conținuturi și producând alte transformări; 5. Principalii descriptori ai energiei intelectuale sunt: a. informația (nivelul și corectitudinea descrierii realității de interes); b. deprinderea de a utiliza premeditat informația, în contextul casnic, social și ocupațional; c. experiența (creșterea productivității muncii prin eliminarea acțiunilor inutile sau dăunătoare și prin inovare); 6. Unitățile de măsură a mărimii transformărilor produse: a. Ca produs al educației: nota sau calificativul obținut în urma evaluării didactice. Exprimă nivelul potențial al energiei intelectuale generale (alfabetizarea) / profesionale a absolventului, de a produce transformările specifice scopului educației; b. Ca titular al unui post ocupațional (purtător al energiei intelectuale specifice): valoarea adăugată, ca titular al unui post profesional în unul din cele trei sectoare economice ale oricărei națiuni (sectorul I - energie și materii prime, sectorul II – producția de bogăție, sectorul III – servicii) .

5

Ibit., p. 11

4

Ce consecințe ar avea acceptarea acestui concept în învățământ și în societate? 1. Ar crește semnificativ motivația noilor generații pentru învățământ, conștientizând faptul că dobândesc o varietate a energiei intelectuale cu ajutorul căreia pot produce valori adăugate dorite, conform vocației fiecăruia, pentru creșterea bunăstării personale, locale și naționale; 2. S-ar delimita clar cultura (cunoașterea – nivel al energiei intelectuale) = cauza, față de civilizație (tradiții, comportamente, valori materiale, ..) = efectul, cu cele două variante: civilizație științifică (generatoare de prosperitate) – civilizație dogmatică (consumatoare de energie, bunuri și resurse pentru privilegii private); 3. Profesorii și absolvenți ar conștientiza disonanța dintre cunoașterea științifică – energie intelectuală constructivă (consensuală spre bunăstare generală în echilibru cu mediul natural) și cunoașterea dogmatică - energie intelectuală predominant distructivă (prin divizarea și învrăjbirea oamenilor până la criminalitate); 4. Ar putea fi demonstrat cu claritate faptul că „diversitatea culturii și civilizației umane”, se datorează cunoașterii dogmatice, mistice și politice, creatoare a unei varietăți imense de dogme, tradiții, construcții și toponimii, destinate divizării și învrăjbirii oamenilor și consacrării de privilegii unor minorități deținătoare a dominației sociale (puterea statului). Cunoașterea științifică are același conținut (matematică, fizică, chimie, biologie, inginerie, ...) în toată lumea, la nivele diferite, în raport de performanța învățământului, chiar dacă punerea ei în practică se concretizează într-o mulțime de variante tehnologice, constructive, de energie și bunuri, bazate pe aceeași teorie (știință); 5. S-ar explica mult mai simplu și clar cauzele poziționării omului în vârful lanțului trofic, apariția economiei de piață, a modelelor economice existente și efectele distructive ale lăcomiei umane (efect ale energiei intelectuale dogmatice) asupra mediului natural; 6. S-ar realiza conștientizarea, prin învățământ, a diferențelor de autoadaptabilitate dintre omul educat și celelalte animale evoluate, prin introducerea buclelor de conexiune inversă negativă (autoreglatoare) create de energia intelectuală și în consecință, a fundamentării științifice a comportamentelor sociale normale, științifice, de cele anormale - biologic și dogmatic; 7. S-ar conștientiza diferențele dintre dreptul natural (legile obiective de structurare și funcționare a speciilor, în mod deosebit a celor gregare, deci și a speciei umane, identificabile în științele biologiei) și dreptul juridic, legile subiective, create de om pentru a restricționa comportamentul semenilor, în consonanță cu dreptul natural (pe baze științifice) – adică spre dezvoltare durabilă în armonie cu

5

natura sau opus dreptului natural (pe baze dogmatice) – adică spre privilegii private, dezechilibrul cu mediu și autodistrugerea omenirii [6,7]. Preocupările pentru înțelegerea conceptului „cunoaștere” și a efectelor lui în societate există din cele mai vechi timpuri, referințele bibliografice fiind doar o infimă adresabilitate, către viziunea sistemică. Abordarea sistemică a conceptului, impune introducerea interpretărilor științifice prezentate în prezenta lucrare, chiar dacă au o altă formulare lingvistică, păstrând esența.

Referințe bibliografice [1] Toffler Alvin: Puterea în mişcare, Ed. Antet, 1995 [2] Forrester Jay : Dinamica industrială,

Ed. tehnică, Bucureşti, 1981

[3] Ghițescu Teodor, Aurel-Mihail Țîțu: Pedagogie sistemică, Ed. AGIR, București, 2019 [4] Țîțu Aurel-Mihail, Ghițescu Teodor: Cultura – forma de energie fundamentală a omenirii, OSIM, Revista Română de Proprietate Industrială, nr. 4-6, 2019, p. 187-2004 [5] Niculescu Maria, Vasile Nicolae: Epistemologie. Perspectiva interdisciplinară, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2011 [6] Meadows H. Donella, Denis L. Meadows, &:The Limits of Growt, Universe Book, New York, 1972 [7] Mesarović Mihajlo, Pestel Eduard: Omenirea la răspântie, Ed. Politică, București, 1975

6