Omul modern și provocările lumii de azi

Omul modern și provocările lumii de azi 1. Introducere Lucrarea de față, intitulată „Omul modern și provocările lumii de azi”, atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină familia creștină în ziua de azi. Datorită progresului tehnologic și ideologic, familia tradițională este afectată din mai multe puncte de vedere. Ambii parteneri au locuri de muncă, mulți părinți muncesc peste hotare și copiii sunt îngrijiți de rude sau cunoscuți, iar inteligența artificială își face simțită prezența în mai toate sectoarele economice, ceea ce va genera mai devreme sau mai târziu șomajul în masă. Datorită evoluției tehnologiei, părinții pot alege sexul copilului, culoarea ochilor, pot controla viitoarea evoluție a bolilor acestuia... altfel spus, omul ia locul lui Dumnezeu și își creează un imperiu fără ajutorul lui Dumnezeu.

2. Despre familia creștină în învățătura Sfântului Paisie Aghioritul Despre lumea de azi, Sfântul Paisie Aghioritul spunea următoarele: „Lumea a devenit ca un ogor cu grâu, care începe să dea în spic, dar în care intră porcii sălbatici și îl calcă în picioare. Iar acum arată ca o amestecătuă de iarbă, noroi și spice, culcate la pământ și numai ici-colo, în vreo margine există și câte un spic în picioare.”1. Cuviosul aseamănă lumea în care trăiește tânărul cu ogorul, iar porcii sunt patimile acestei lumi. Cu cât tânărul va avea o viață lipsită de patimi înainte de a decide dacă se căsătorește sau intră în monahism, cu atât îi va fi mai ușor să aleagă calea spre care se va îndrepta și va aduce rod duhovnicesc în viață. Tot Sfântul Paisie menționează că deosebirile între soți creează armonia în familie: „Micile deosebiri ale caracterelor soților ajută la crearea unei familii armonioase, pentru că unul îl completează pe celălalt. La mașină este absolut necesară accelerația ca să meargă, dar și frâna, ca să se oprească. Dacă mașina ar avea numai frână, nu s-ar mișca din loc, iar dacă ar avea numai accelerație, nu s-ar mai putea opri.”2. Dacă ambii parteneri ar avea același caracter, nu ar exista armonie în familie: dacă ambii sunt zgârciți, ar ajunge în iad; dacă ambii ar fi cu dare de mână, ar ajunge pe drumuri.

1

Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, volumul IV, colecția „Cuvinte duhovnicești”, traducerea din limba greacă de Ieroschimonahul Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismon, București, 2003, p. 33. 2 Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața... , p. 40.

Lumea a fost creată în armonie: cald și răcoare, soare și nor, vânt și arșiță, Polul Sud și Polul Nord... „Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul și ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranța că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar și o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar și hamalul ei. (...) Pentru a trăi în chip armonios, soții trebuie dintru început să pună temelie a vieții lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în noblețea duhovnicească, în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasă, lumească și trupească.”3. Iată cât de important este ca soții să aibă dragoste curată unul față de celălalt și să jertfească pentru celălalt tot ce are mai de preț: orgoliu, ego, sentimente sincere. Nu există oameni perfecți, fiecare avem atât calități, dar și defecte. Esențial este să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem și să ne rugăm unii pentru alții. Despre acestea, ne vorbește Sfântul Paisie: „Bunul Dumnezeu le rânduiește astfel încât unul, cu harisma cu care este înzestrat, să-l ajute pe celălalt, iar prin cusurul pe care îl are, să se smerească înaintea aceluia. Pentru că fiecare om are harismele sale, dar are și câteva cusururi pe care trebuie să se nevoiască să le taie”4. Numai Dumnezeu este fără de păcat, iar misiunea omului este de a ajunge la asemănarea cu Acesta, adică prin lupta cu păcatele și biruința asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

3. Despre omul modern și provocările lumii actuale „Astăzi, cele mai eficiente mijloace de propagare a lucrărilor diavolești în lume sunt televizorul și internetul. (...) Cei mai mulți teespectatori își așează idolul-televizor spre răsărit, uitându-se zilnic la el câteva ore. Din păcate, experiența ne arată că nu există un mijloc mai eficace de a inocula răul în lume, ca televizorul. Cu ajutorul acestuia, mintea este întunecată din fragedă copilărie, prin filmele artistice și de desenele animate, sle căror acțiuni și personaje agresează bunul simț și moralitatea. Goana după senzațional determină creatorul care vrea să se afirme în domeniu să imagineze cele mai trăsnite întâmplări din

3 4

Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața... , p. 44. Cuviosul Paisie, Viața... , p. 51.

viațasemenilor, la care participă duhurile vrăjitorești și duhurile necurate, extratereștrii și alte născociri drăcești.”5. Omul contemporan devine prizonier într-o lume a fantasmelor și astfel nu are capacitatea de a discerne ce este bine de ce este rău, de ceea ce este real de ceea ce este ficțiune. Astfel, un copil care este obișnuit să petreacă ore în șir în fața computerului jucând diferite jocuri de strategie în care are mai multe vieți, ajuns în viața reală crede că dacă va aplica o lovitură de corecție prietenului său cu care tocmai s-a certat, acesta își va reveni ca prin minune, nefiind necesară intervenția medicilor. Încercând să fim absorbiți de ce se petrece în lume, nu ne mai focusăm pe mântuirea noastră, și astfel ne risipim gândurile6. În spațiul românesc, televiziunea ocupă un rol important, după cum aflăm înn cele ce urmează: „Cât de implicat este acest duh al televiziunii în viața românilor, s-a văzut și din faptul că numai în România s-a reușit să se facă «revoluție prin televiziune», experiment care mai târziu a fost catalogat de specialiști ca fiind «minciuna secolului»”7. În ziua de azi este foarte dificil de a trăi în curăție, neîntinat de ceea ce se petrece în jurul nostru. De aceea, unii părinți afirmă că în ziua de azi este mai multă mucenicie ca în vremea prigonitorilor adevăratei credințe. Astăzi, diavolul ia chip de prieten și șoptește la ureche cuvinte pline de vednin, dar care încântă auzul. Despre pericolul expunerii nelimitate în fața ecranelor, aflăm în cele ce urmează: „După o zi de lucru cu aceste duhuri diavolești, creștinii se întorc acasă și în loc să citească rugăciuni în fața sfintelor icoane și cărți sfinte, pentru ca harul Duhului Sfânt să le curățească sufletele de păcate, se adună în fața televizorului și urmăresc filme imorale și desfrânate ”8. Omul contemporan trebuie să se unească cu Dumnezeu pentru a se mântui și să nu fie acaparat de lumea artificială creată de om: „despărțit de creația naturală a lui Dumnezeu, de natura vie, copilul orașului contemporan (și nu numai el) este absorbit de o lume artificială, o lume a mașinilor, unde pulsează, scânteiază și te orbesc luminile artificiale și ecranele imense, unde duduie mașinile, urlă sistemele de alarmă, piuie computerele și unde totul în jur sună, zumzăie, șuieră, unde radioul și teevizorul te agresează vizual și auditiv, toate parcă pentru a-ți răpi liniștea și a te face să le iei în considerare. Și pentru ce? Pentru a-L uita pe Dumnezeu, pentru a nu privi la cele create de El”9. Datorită faptului că petrecem ore în șir în fața ecranelor, se constată faptul că intenționăm să realizăm un lucru, dar în scurtă vreme uităm să îndeplinim ceea ce ne-am 5

Creștinul ortodox în lumea televizorului și a internetului, Editura Panaghia, S.L., S.A. , pp. 3-4. Conform Creștinul...., p. 5. 7 Creștinul... , p. 6. 8 Creștinul... , p. 6. 9 Creștinul... , p. 17. 6

propus. Despre aceste lucruri, ne vorbesc autorii cărții Mintea distrată10: „Oamenii au trăit întotdeauna într-o lume complexă, o lume plină de distrageri și de activități alternative care ne împiedică să ne îndeplinim obiectivele. Deși astfel de interferențe au existat dintotdeauna, în ultimele decenii au apărut schimbări fundamentale: Era Informațională a venit pe urmele schimbării tehnologice în ceea ce privește computerele, mass-media și comunicarea.(...) Mulți dintre noi purtăm acum asupră-ne un aparat micuț care are mare putere, dacă nu chiar mai multă putere decât aveau computerele de birou cu zece ani în urmă. Telefoanele inteligente devin din ce în ce mai comune.”. Un fenomen des întâlnit în ziua de azi este multitasking-ul. Poate ne întrebăm de ce verificăm periodic telefonul mobil spre a observa dacă avem sau nu notificări pe telefonul mobil și de ce avem tendința de a verifica periodic cutia poștală electronică, chiar dacă suntem în compania altor persoane sau urmărim un film bun: „O explicație des întâlnită, oferită ca răspuns la această întrebare, este că beneficiem de mai multe recompense dacă facem multitasking, în loc să ne centrăm pe o singură sarcină. Pare că această afirmație este adevărată. Oamenii confirmă faptul că multitasking-ul bazat pe internet aduce plăcere și că sarcinile sunt mai plăcute atunci când sunt realizate urmărind programele de la televizor.”11. În ziua de azi, majoritatea populației deține cel puțin un dispozitiv ellectronic conectat la internet și accesează rețelele sociale pentru a comunica prin mesaje, a se informa sau pentru a posta fotografii. „Rețelele sociale precum Facebook, Twitter, WhatsApp, mediile destinate schimbului de fotografii, cum ar fi Instagram, Snapchat, Slingshot, precum și telefoanele inteligente, cum ar fi iPhone, sau tabletele au devenit între timp instrumente care ne însoțesc zilnic. Cu viteză amețitoare apar mereu pe piață tehnologii de comunicații noi, care în prezent nu se limitează doar la simple produse hardware. Astfel, astăzi există deja peste 3 miliarde de smartphone-uri, în întreaga lume.”12. Petrecând mult timp pe internet, ne ascundem identitatea și recurgem la unele gesturi ilegale pe care nu le-am face în lumea reală. Astfel, ne ascundem în anonimat și hărțuim persoane cunoscute sau necunoscute și ne exprimăm opinia într-un mod zgomotos și lipsit de eleganță prin comentarii și postări pe rețelele de socializare. De asemenea, ne transformăm și în spioni ai persoanelor pe care le urmărim pe social-media: „Homo videns – omul ca privitor. Indiferent că aruncăm o privire pe fereastra vecinului, la ecranul televizorului pentru o 10

Adam GAZZALEY, Larry D. ROEN, Mintea distrată. Creiere vechi într-o lume puternic tehnologizată, traducerea din engleză de Roxana VIȘAN, Colecția Psihologia Pentru Toți, Editura TREI, București, 2019, p. 22. 11 Adam GAZZALEY, Larry D. ROEN, Mintea distrată... , p. 35. 12 Catarina KATZER, Cyberpsihologia. Viața în rețea: Cum ne schimb@ Internetul?, Traducerea în limba germană de Cora Radulian, Editura ALL, București, 2018, p. 11.

priveliște pe care ne-o oferă acesta sau intrăm printr-un click de mouse în viața particulară a altor utilizatori de Internet ori plonjăm în evenimentele mondiale globale din YouTube, ochii lucrează. Nici măcar în somn nu ne putem sustrage stimulilor vizuali ai ochiului nostru intern: cercetătorii numesc acest fenomen experiența din vis. Totuși, această capacitate de a vedea nu este singura care explică de ce privim cu atâta plăcere pe alți oameni. Pentru că în fiecare dintre noi există un mic voyeur.”13. Putem urmări în direct tot ceea ce se pretrece în lume. Acest lucru este facilitat de camerele video și de cartografia prin sistemul GPS. „Noua «biserică a voyeurilor», ceea ce era mai demult cinematograful sau televizorul, este astăzi Internetul fără granițe – spațiul cibernetic global – prin camerele web, hărțile Google Maps, rețelele sociale, bloguri, platforme video sau portaluri foto ” 14. Despre Secularizare și efectele sale negative, aflăm în articolul Misiunea credinței creștine într-o lume secularizată și multiculturală. O abordare din perspectivă vechi-catolică15:„Viziunea noastră cu privire la rolul Celui Atotputernic devine foarte nclară pe măsură ce descoperim tot mai multe legi care guvernează lumea creată și realitatea umană. De vreme ce nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a ne explica existența lumii, de ce oar ar mai trebui să na bazăm sau să mai vorbim despre El? Consecința interzicerii progresive a lui Dumnezeu din gândirea științifică este că însăși Bisericii îi este uzurpată poziția centrală pe care o avea în societatea tradițională. Rezultatul este marginalizarea socială a Bisericii. (...) Există în televiziune un post care prezintă pe ecran toate emisiunile difuzate la un moment dat pe diverse canale. Ecranul este divizat în douăzeci sau treizeci de mici imagini, fiecare prezentând câte un program fără legătură cu celelalte. Această imagine poate fi interpretată ca o metaforă a vieții moderne: divizată în nenumărate părți, fără legătură una cu cealaltă.”. Dacă nu apare ordinea în gândurile noastre, atunci domnește haosul și cine iubește mai mult haosul decât Tatăl minciunii – Diavolul? Pentru a ne pune pază gândurilor, este necesar să ne rugăm neîncetat, așa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5: 18). Misiunea noastră este aceea de a propovădui pretutindeni credința. Arhimandritul Jooris A. Vercaamen spune următoarele: „Faptul că suntem creați după chipul lui Dumnezeu înseamnă nu doar că suntem chemați să trăim în comuniune unii cu ceilalți, ci

13

Catarina KATZER, Cyberpsihologia...., pp. 104-105. Catarina KATZER, Cyberpsihologia...., p. 107. 15 Arhimandrit Jooris A. VERCAAMEN, „Misiunea credinței creștine într-o lume secularizată și multiculturală. O abordare din perspectivă vechi-catolică” în Analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Tomul X, Traducerea din engleză de Pr. Lect. Dr. Dan SANDU, George COLIBABA, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005, p. 130. 14

și trebuie să luăm parte la lucrarea Sa de mântuire. Astfel, legăturile dintre noi sunt o șansă de a promova binele nostru și al celorlalți.”16. Prin natura sa, omul încearcă să descompună în elemente perceptibile tot ceea ce îl înconjoară și astfel el înțelege mai ușor cum au fost alcătuite lucrurile. Despre aceste lucruri, ne vorbește părintele Dan Sandu în Introducerea lucrării de doctorat Un singur Dumnezeu: „Prin structura ființei sale, omul încearcă să înțeleagă și să descifreze tot ceea ce îl înconjoară. Definiția înseamnă, la ultimă analiză, circumscriere, încadrare în noțiuni a ceea ce reprezintă , de fapt, realitatea sau fragmente ale acesteia. Însă realitatea, având un dublu caracter, văzut-nevăzut, perceperea ei se realizează sub același dublu aspect: prin mijloacele materiale supuse rațiunii și prin percepere senzorială”17. O altă provocare întâlnită în ziua de azi o reprezintă sectarismul. Mulți tineri își găsesc aparenta liniște îmbrățișând anumite secte și depărtându-se de Adevărata Biserică, deoarece o consideră pe Aceasta învechită, iar bunicuțele fac legea în Biserică. „Nu ne miră și nu ne surprinde sectarismul în zilele noastre mai mult decât în alte etape ale istoriei pentru că el a fost un fenomen care a însoțit în permanență Biserica, așa cum sateliții pivotează în jurul unei planete.(...) Familia modernă a început să sufere din momentul abandonării în practica zilnică a principiilor creștine. Dacă înțelegem secta drept o «diviziune», putem identifica sectarismulîn viața modernă: deși trăiesc împreună, soții au preocupări separate, locuri de muncă diferite, hobby-uri care îi țin mai degrabă departe de casă și de familie. Preocuparea principală, serviciul sau afacerea, devine motivul pentru care copiii cresc mai mult singuri sau sub grija unor profesioniști plătiți, rupți de modelul părintesc. Întâlnirile sunt ocazionale, în weekend-uri și vacanțe.”18. De aceea este important ca să existe comunicarea în familie, părinții să petreacă zilnic timp cu copiii, să îi întrebe cum le-a fost ziua respectivă; dacă părintele va neglija copilul, atunci și acesta ajuns la vârsta maturității, își va neglija părintele, abandonându-l într-un azil sau lăsându-l pe acesta în grija vecinilor, prietenilor, rudelor sau asistenților personali. În credința romano-catolică în secolele XIII-XVIII, regulile erau foarte stricte, iar păcatele se răscumpărau prin penitență și multă căință. Astfel, „un Dumnezeu infinit de bun pedepsind totuși în mod teribil, aceasta este imaginea Atotputernicului pe care propovăduirea catolică a propus-o neîncetat credincioșilor săi până în secolul al XVIII-lea inclusiv. (...)

16

Arhimandrit Jooris A. VERCAAMEN, Misiunea... , pp. 133-134. Preot Dan SANDU, Un singur Dumnezeu?, Ediția PDF, p. 9. 18 Pr. Lect. Dan SANDU, „Psihologia convertirii adolescenților” în Analele științifice ale Universității „Al, I Cuza” Iași, Serie nouă, Volumul II, 2002, p. 122. 17

Dacă survin catastrofe, este din cauză că oamenii au rupt într-un fel ordinea stabilită de Dumnezeu. Aceste pedepse constituie tot atâtea prefigurări ale tulburărilor generale de la sfârșitul timpurilor”19. Așadar, predicatorii încercau să îi țină pe oameni departe de păcat pentru a nu mânia Pronia divină și pentru a nu produce catastrofe. O altă problemă importantă era îmbrăcămintea care trebuia să fie sărăcăcioasă și să acopere zonele intime. „Dimineața, «veți alege straie sărăcăcioase, ordona Buchetul misiunii, amintindu-vă că vă îmbrăcați în prezența lui Dumnezeu și a îngerului păzitor care amândoi vă văd. Nu faceți nimic necuviincios și nu apăreți niciodată gol în fața cuiva, oricine ar fi el, și mai ales în fața persoanelor de sex opus.» Oroarea de goliciune a dus congregațiile la interdicția impusă fețelor bisericești de a face baie dacă acest lucru nu-i motivat de stricte cauze medicale.”20. Tot o problemă importantă o reprezenta mărturisirea păcatelor. Penitentul se afla în fața confesorulu ca în sala de judecată și primea un canon destul de greu de realizat. „Pierre de la Font declara că:«taina penitenței este, după părinții Bisericii, o judecată la care penitentul trebuie să țină loc, împotriva sa, de acuzator, de martor și chiar de călău.» (...) Iar Girard confirmă:«În acest tribunal, preotul îndeplinește rolul de judecător, iar penitentul ee în același timp acuzatorul, criminalul și martorul»”21. Aceste învățături nu sunt conforme cu învățăturile predate de Mântuitorul. „Și mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat împărăția cerurilor. Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, scoateți afară pe demoni; în dar ați luat, în dar să dați ” (Matei, 10:7-8). Se observă în a treia Evanghelie rostită la Taina Sfântului Maslu22 că Apostolii oficiau gratuit aceste vindecări, în timp ce penitenții plăteau indulgențe pentru iertarea păcatelor. Scopul vieții pământești este mântuirea. Poate că ne întrebăm cine se poate mântui? Răspunsul îl aflăm în Catehismul creștinului dreptcredincios23: „Condițiile mântuirii sunt: harul dumnezeiesc, credința și faptelr bune. Adică, se mântuiește acela care face parte din adevărata Biserică, unde se poate împărtăși de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobândește dreapta credință în adevărul mântuitor și unde este îndrumat să săvârșească fapte bune”. 19

Jean DELUMEAU, Păcatul și frica. Culpabilitatea în Occident (secolele XIII-XVIII), Volumul 2, Colecția Plural M, Traducerea de Mihai Ungureanu și Liviu Papuc, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 92-93. 20 Jean DELUMEAU, Păcatul și frica..., p. 134. 21 Jean DELUMEAU, Păcatul și frica..., p. 168. 22 Slujba Sfântului Maslu și Rugăciuni pentru bolnavi, Editura IBMBOR, București, 2012, p. 40. 23 Catehismul creștinului dreptcredincios, Editura Basilica, București, 2019, pp. 6-7.

Despre mântuire, aflăm și în Ghidul creștinului ortodox de azi24: „Creștinismul este religia mântuirii, nu o religie între celelalte. Mântuirea este actul prin care Dumnezeu a restabilit starea de comuniune personală cu El a firii umane căzute în păcat și înstrăinate de El. Dumnezeu, prin Hristos, a readus la normalitate firea umană afectată de consecințele căderii în păcat. Participarea fiecărui om în parte la ceea ce Hristos a realizat în firea sa umană este un proces care începe prin Botez-poarta intrării în Biserică – și se împlinește în Biserică”.

4. Omul coordonează tehnologia sau este rob al acesteia? O altă problemă a zilelor noastre o reprezintă tehnolologia avansată. În ziua de azi, mare parte din munca fizică este substituită de mașini și utilaje tehnice avansate (computere și roboți) care oferă un avantaj: creșterea productivității, dar și un dezavantaj: reconversia profesională. În Ascensiunea roboților25 se oferă un exemplu de diminuare semnificativă a locurilor de muncă într-o fabrică din SUA în doar trei decenii. Fabrica de Textile Parkdale Mills avea „140 de angajați” în anul 2013. „În anii 1980, același nivel al producției ar fi avut nevoie de mai bine de 2000 de muncitori. În interiorul fabricii, «doar în mod ocazional câte o persoană mai întrerupea linia de producție automatizată, mai ales pentru că realizarea manuală a anumitor acțiuni este mai ieftină.» (...) Aproximativ 12000000 de locuri de muncă – mai mult de trei sferturi din forța de muncă a SUA angajată în sectorul textil – au dispărut între 1990 și 2012, exporturile de textile și haine au crescut cu 37%, ajungând să aibă o valoare totală de 23 de miliarde de dolari”. Cu toate acestea, în ultima perioadă s-a dezvoltat sectorul terțiar al economiei, acela al serviciilor. Despre acest aspect, aflăm în următoarele rânduri: „În Statele Unite și în alte țări cu economii avansate, cele mai mari dezechilibre cauzate de automatizare vor apărea în sectorul serviciilor, care angajează cei mai mulți lucrători în prezent. Această tendință este evidentă deja (în cazul bancomatelor sau al ghișeelor cu autoservire, dar următorul deceniu va aduce, indubitabil, o explozie de noi și noi modalități de automatizare a acestui sector, ceea ce are potențialul de a periclita milioane de joburi relativ prost plătite.”26. Este îngrijorător faptul că rata șomajului va fi în creștere exponențială, omul fără pregătire în domeniul tehnologiei avansate rămâne fără un loc de muncă. „Pe măsură ce robotica și tehnologiile avansate care permit autoservirea vor fi implementate în aproape 24

Preot Vasile RĂDUCĂ, Ghidul creștinului ortodox de azi, Editura Humanitas, București, 1998, p. 15. Martin FORD, Ascensiunea roboților. Tehnologia și viitorul fără joburi, Editura Corint Books, București, 2019, Colecția Future, Traducerea din limba engleză: Mihaela Bidilică Vasilache și Liviu Pop, pp. 36-37. 26 Martin FORD, Ascensiunea roboților... , p. 41. 25

fiecare sector economic, acestea vor periclita, în special, locurile de muncă prost plătite care necesită un nivel scăzut de educație și de calificare profesională. Numai că tocmai acest tip de slujbe reprezintă, în prezent, majoritatea celor noi, pe care le generează economia. ”27. Este fascinant faptul că acești roboți care au preluat o mare parte din sarcinile umane funcționează pe baza inteligenței artificiale înguste, ceea ce reprezintă o mică parte din inteligența umană! Acest lucru înseamnă că omul creat de Dumnezeu este de neînlocuit și va rămâne creatura supremă, iar lumea va fi în bună orânduială dacă omul este în comuniune cu Dumnezeu și cu natura. Totuși, omul modern are o slăbiciune: din dorința de a se informa continuu, capătă o sensibilitate puternică atunci când întâlnește o știre îngrijorătoare care nu poate fi întotdeauna adevărată. „Oamenii gândesc mai curând în povrști decât în fapte, cifre sau ecuații și, cu cât povestea este mai simplă, cu atât mai bine. Fiecare persoană, grup și națiune au propriile povești și mituri. Însă, de-a lungul secolului XX elitele globale din New York, Londra, Berlin și Moscova au formulat trei mari povești care pretindeau că explică tot trecutul și că prezic viitorul întregi lumi: povestea fascistă, povestea comunistă și povestea liberală”28. Cu toate acestea, avem sentimentul că suntem la un nou început cauzat de evoluția tehnologiei. „Senzația de apocalipsă iminentă și dezorientare este exacerbată de ritmul tot mai accelerat al transfotmărilor tehnologice. Sistemul politic liberal a fost modelat în epoca industrială pentru a gestiona o lume de motoare cu abur, rafinării de petrol și televizoare. Cu greu

mai face față revoluțiilor actuale din domeniul tehnologiei informației și al

biotehnologiei. (...) Și mai important, cele două revoluții, a tehnologiei informației și a biotehnologiei, ar putea restructura nu numai economii și societăți, ci și corpul și mintea noastră”29. În trecut, oamenii concurau cu mașinile automatizate doar la activitățile fizice, dar în prezent, concurează și în domeniul aptitudinilor cognitive. „Oamenii au două tipuri de abilități – fizice și cognitive. În trecut, mașinile le-au făcut concurență doar în ceea ce privește abilitățile fizice, în vreme ce oamenii și-au păstrat un avantaj enorm în fața mașinilor – cunoașterea. Astfel, pe măsură ce muncile manuale din agricultură și industrie au fost automatizate, au apărut noi locuri de muncă în sfera serviciilor care necesitau tipuri de abilități cognitive pe care dețineau doar oamenii: învățare, analiză, comunicare și, mai presus de orice, înțelegerea emoțiilor umane.”30. Pe măsura evoluției tehnolgiei, omenirea se 27

Martin FORD, Ascensiunea roboților... , p. 59. Yuval Noah HARARI, 21 de lecții pentru secolul XXI, Traducere de Lucia Popovici, Editura Polirom, Iași, 2018, p. 17. 29 Yuval Noah HARARI, 21 de lecții pentru secolul XXI..., pp. 19-20. 30 Yuval Noah HARARI, 21 de lecții pentru secolul XXI..., pp. 32-33. 28

confruntă cu noi probleme și astfel izbucnirea unei puternice crize este doar o chestiune de timp. „Fiecare dintre aceste trei probleme – războiul nuclear, colapsul ecologic și perturbarea tehnologică – este suficientă ca să amenințe viitorul civilizației umane. Dar, luate laolaltă, ele echivalează cu o criză existențială fără precedent, mai ales întrucât pot să se amelioreze și să se agraveze reciproc.”31. O altă amenințare a omenirii o reprezintă terorismul. „Teroriștii sunt maeștri ai controlului minții. Ucid foarte puțini oameni, dar reușesc să înspăimânte miliarde și zdruncină structuri politice uriașe, precum Uniunea Europeană sau Statele Unite. (...) În terorism, frica este elementul principal și există o disproporție colosală între forța propriu-zisă a teroriștilor și teama pe care reușesc să o inspire”32. Așadar, terorismul este mult mai puțin periculos decât poluarea aerului sau multitudinea accidentelor rutiere.

31 32

Yuval Noah HARARI, 21 de lecții pentru secolul XXI..., p. 129. Yuval Noah HARARI, 21 de lecții pentru secolul XXI..., p. 164.

5. Despre viața duhovnicească în lumina sfinților părinți și a teologilor contemporani Cuvântul lui Dumnezeu transmis oamenilor sub insuflarea Sfântului Duh – Scriptura, poate fi citită de mulți, dar interpretarea corectă se face în cadrul Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă în Răspunsuri către Talasie33 următoarele: „Căci Cuvîntul dumnezeiesc se aseamănă cu apa. El se arată ca în niște plante și răsaduri și ca în diferite viețuitoare în cei ce se adapă din același Cuvînt, pe măsura lor, atît în formă de fapte, cît și de cunoaștere, răsărind ca un fruct prin virtuți, după calitatea virtuții și cunoașterii fiecăruia și trecînd de la unii la alții. Căci El nu poate fi circumscris și nu suferă să stea închis înlăuntrul unei singure minți, dată fiind infinitatea Lui naturală”. Primele mesaje au fost transmise prin cuvânt, iar ulterior au fost transcrise de părinții bisericii, pentru a

nu se pierde autenticitatea mesajului. Pentru a înțelege Cuvântul lui

Dumnezeu este necesar ca sufletul omului să fie purificat de griji, iar discernământul să funcționeze la cote maxime. Poate ne întrebăm cum de într-o lume creată prin iubirea lui Dumnezeu există și răul. Acest lucru îl aflăm tot de la Sfântul Maxim: „Răul nici nu era, nici nu va fi ceea ce subzistă prin firea proprie. Căci nu are în nici un fel ființă sau fire, sau ipostas, sau putere, sau lucrare în cele ce sînt. Nu e nici calitate, nici cantitate, nici relație, nici loc, nici timp, nici poziție, nici acțiune, nici mișcare, nici aptitudine, nici patimă (pasivitate, afect) contemplată în chip natural în vreo existență și nici una din acestea toate nu subzistă prin vreo înrudire naturală”34. Deci răul este absența binelui și incapacitatea de a primi și de a păstra sămânța cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu. Tot Sfântul Maxim spune următoarele despre îngrijirea de cele trecătoare mai mult decât de cele veșnice: „Deci cu cît se îngrijea omul mai mult de cunoștința celor văzute numai prin simțire, cu atît își strîngea în jurul său mai tare neștiința de Dumnezeu. Și cu cît își strîngea mai mult legăturile neștiinței, cu atît se lipea mai mult de experiența gustării prin simțire a bunurilor materiale cunoscute.”35.

33

Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie” în Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul III, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009, pp. 25-26. 34 Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie...”, p. 28. 35 Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie...”, p. 29.

Un lucru demn de luat în considerare este portretul Diavolului, realizat de Sfântul Maxim, prin care se observă faptul că răul este un substitut al binelui. „Diavolul este și dușman, și răzbunător al lui Dumnezeu. Este dușman cînd din ură față de El ăși dă aparența unei iubiri pierzătoare față de noi, oamenii, îndemnîndu-ne prin patimile de bunăvoie ale plăcerii să alegem în locul bunurilor veșnice lucruri vremelnice.”36. În ziua de azi este destul de greu de făcut deosebirea între dragostea adevărată și fățărnicie, deoarece primează interesul și binele propriu. Cuviosul părinte Talasie Libianul, destinatarul Scrierii Răspunsuri către Talasie a Sfântului Maxim Mărturisitorul, povestește în 400 de capete despre dragoste, înfrânare și petrecerea cea după minte. Ne vom opri șivom analiza câteva stihuri. „Cel ce binecuvintează cu gura, dar disprețuiește cu inima, ascunde fățărnicie sub chipul dragostei”37. Se poate observa că este important ca omul să fie autentic, să nu fie viclean și să nutrească în ascuns sentimente de ură față de aproapele. „Nu este om care să fie viu și să nu greșească!” rostim în cadrul slujbei de pomenire pentru cei adormiți. Cât privește iertarea, Cuviosul Talasie afirmă: „Iertarea păcatelor este slobozire de patimi. Cine n-a fost încă slobozit prin har n-a dobândit încă iertarea.”38. Iertarea păcatelor se obține în Taina Spovedaniei care este cunoscută sub numele de Taina căinței sau Botezul lacrimilor. Pentru a avea o viață bineplăcută lui Dumnezeu, omul trebuie să împletească credința cu faptele bune. Despre aceste lucruri și despre multe altele, ne vorbește Prezbiterul Ilie Ecdicul. „Începutul (principiul) a tot binele este rațiunea făptuitoare și fapta rațională. De aceea nici fapta fără rațiune nu este bună, nici rațiunea care se deapănă fără faptă” 39. În Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, acesta zice: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credința fără de fapte, moartă este.” (Iacov, 1:26).

36

Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Răspunsuri către Talasie...”, p. 98. Cuviosul și de Dumnezeu părtătorul Părintele nostru Talasie Libianul și Africanul, „Despre dragoste, înfrânare și petrecerea cea după minte către Pavel prezbiterul” în Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul IV, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009, p. 9. 38 Cuviosul și de Dumnezeu părtătorul Părintele nostru Talasie Libianul și Africanul, „Despre dragoste...”, p. 15. 39 Ilie Ecdicul, „Culegere din sentințele înțelepților strădalnici, întocmită de strădania și osteneala celui mai mic prezbiter și avocat (ecdic), Ilie” în Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul IV, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009, p. 295. 37

Suntem din ce în ce mai neliniștiți. Principala cauză a zbuciumului interior o reprezintă împrăștierea lăuntrică. Dorim să realizăm maimmulte lucruri simultan și nu realizăm că cel mai important lucru este să fim împăcați cu noi înșine. Nichifor din Singurătate afirmă următoarele despre regăsirea noastră: „Deci întoarceți-vă sau, mai drept vorbind, să ne întoarcem, fraților, spre noi înșine, lepădînd cu totul sfatul șarpelui și umblarea după cele ce ne trag în jos. Căci nu putem ajunge la împăcarea și la familiarizarea cu Dumnezeu pînă nu ne întoarcem sau, mai bine zis, pînă ce nu intrăm în noi înșine, pe cît ne este cu putință. ”40. Ne întrebăm de ce atunci când nu suntem cu gândul la Dumnezeu, suntem bântuiți de fel de fel de gânduri. Nu întâmplător, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” (I Tesaloniceni, 5:16-18). Se poate observa că Dumnezeu nu ne cere imposibilul. Ne întrebăm din ce motiv, străbunii noștri erau mai fericiți: viața gravita în jurul Bisericii și a rugăciunii. Posturile erau respectate cu sfințenie, duminica și după Praznicele Împărătești erau organizate Horele, unde tinerii se cunoșteau, apoi se căsătoreau. Teolipt, mitropolitul Filadelfiei, spune următoarele despre mintea noastră: „Mintea care fuge de cele dinafară și se adună în cele dinlăuntru revine la sine însăși. Pe urmă se unește cu cuvîntul pe care-l are în chip firesc în cugetarea sa și, prin cuvîntul pe care-l are în chip ființial, se unește cu rugăciunea, iar prin rugăciune urcă la cunoștința de Dumnezeu cu toată puterea și simțirea ei iubitoare”41. Este foarte important ca să punem pază gândurilor și să cugetăm la cele veșnice. Tot Mitropolitul Teolipt mai spune: „Mintea caută mai întâi și află; apoi se unește cu ceea ce a găsit. Căutarea o face prin rațiune, iar unirea, prin dragoste.”42.

40

Nichifor din Singurătate, „Cuvînt plin de mult folos despre rugăciune, trezvie și paza inimii” în Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși , Volumul VII, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2016, p. 11. 41 Teolipt, mitropolitul Filadelfiei, „Cuvînt despre lucrarea cea ascunsă întru Hristos” în Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul VII, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2016, p. 59. 42 Teolipt, mitropolitul Filadelfiei, „Cuvînt despre lucrarea cea ascunsă...”, p. 67.

În această lume există o ordine perfectă dată de Creatorul, dar pe care Omul, din dorința de a se îmbogăți și de a deveni creator, a încălcat-o în rrepetate rânduri. Despre ordinea lucrurilor, ne vorbește Sfântul Grigorie Palama: „Dînd Marele Meșter o astfel de rînduială fiecăreia marginile întregului, a fixat în nemișcare și a pus totodată în mișcare acest întreg, făcîndu-l o lume mai bine întocmită. Iar celor aflătoare între aceste margini, le-a împărțit, iarăși la fiecare,ce i se cuvine.”43. Așadar, dacă se încalcă această orânduială, în lume apare haosul. Natura dorește să revină la normal. Prin intervenția necontrolată a omului, izbucnesc incendii de vegetație, apare binecunoscutul fenomen numit încălzairea globală, apar în lume diferite maladii incurabile. „Încălcarea legilor duhovnicești (care, fără îndoială, există la fel cum există și cele fizice sau chimice) duce la vătămarea naturii duhovnicești a omului. Multe, fosrte multe boli fizice au ca pricini ale lor anumite boli sufletești”44. Când suntem bolnavi, trebuie să ne căim mai întâi pentru păcatele noastre, apoi să ne punem nădejdea în Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții că vom fi izbăviți din patul durerilor. „Fără îndoială, în timpul bolilor trupești să ne punem nădejdea în ajutorul rugăciunile și ajutorul Născătoarei de Dumnezeu și ale Sfinților.”45. Omul este alcătuit din două componente egale între ele: trup și suflet. Jean-Claude Larchet afirmă următoarele: „Afirmând că trupul e parte din om, de o cinste egală cu cea a sufletului, având una și aceeași obârșie și menire, Părinții se împotrivesc concepțiilor spiritualiste, care susțin că trupul n-ar fi decât un avatar al sufletului, semn al căderii sale, pricină de întristare, mormânt în care l-a aruncat o soartă rea, înveliș lipsit de orice preț, și că esența omului e singur sufletul, care nu se poate manifesta și împlini decât prin lepădarea și tăgăduirea trupului. Însă, afirmând totodată că omul este și suflet, nu numai trup, Părinții se opun deopotrivă tuturor formelor de materialism și naturalism care neagă sufletul sau îl reduc la un simplu epifenomen ori produs al trupului, determinat de trup, și care socotesc trupul drept esența omului și principiu al oricăror manifestări umane”46.

43

Sfîntul Grigorie Palama, „150 de capete despre cunoștința naturală, despre cunoașterea lui Dumnezeu, despre viața morală și despre făptuire” în Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul VII, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2016, p. 398. 44 Evghenie GONCEAROV, Păzește-ți casa de rău, Traducere: Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2011, p. 223. 45 Evghenie GONCEAROV, Păzește-ți casa..., p. 331. 46 Jean-Claude LARCHET, Terapeutica Bolilor mintale, Trducerea Marinela Bojin, Editura Sophia, București, 2008, pp. 27-29.

Astăzi, mai mult ca oricând, oamenii sunt manipulați prin diferite forme: știri false, dezinformare și inducerea sentimentului de panică și neliniște. „În seria manipulărilor prin tehnologii sociale putem încadra propaganda ideogramelor de actualitate (ideea trebuie să pună stăpânire pe mase), blocarea reflecției asupra scopurilor declarate și a mijloacelor de atingere a acestora, disimularea intențiilor și dublul standard, substituirea valorilor și crearea unor situații de falsă alegere, înlăturarea responsabilității personale și șantajul simultan cu obligații funcționale ș.a.m.d.” 47. Prin aceste forme de manipulare, omul ajunge la instinctul de turmă și își pierde discernământul, persoana devine individ. Părintele Dumitru Stăniloae ne spune că sunt la prima vedere două etape de împărțire a vieții spirituale: „Cea mai simplă împărțire a vieții spirituale este aceasta în: faza pracică sau activă și faza contemplativă. Faza practică, faza faptelor, are menirea să ridice ființa credinciosului din starea supusă patimilor și să o înalțe pe treptele virtuților până la iubire. Faza contemplativă reprezintă adunarea ei, unitatea și simplitatea, acțiunea exclusivă la Dumnezeu, Cel unul și infinit.”48. Așadar, numai purificați de patimi și cu cugetul curat ne putem înălța gândul la Dumnezeu și să înțelegem frumusețea creației Sale. Tot părintele Dumitru Stăniloae afirma că: „Rațiunile lucrurilor din lume, departe de a deveni de prisos după vederea descoperită a lui Dumnezeu, ne vor ajuta să înțelegem fecunditatea Rațiunii divine, vor fi chiar o exemplificare a ei, așa cum razele soarelui sînt o exemplificare și o manifestare a luminii lui”49. Este foarte important să avem discernământul de a deosebi ceea ce este bun de ceea ce este rău. La fel de important este să vedem care este adevărata credință. „O credință își dovedește autenticitateatocmai prin urmările ei vindecătoare. Dacă tămăduiește, este o credință adevărată; dacă nu, nu este adevărată. Aceasta se aplică și științei medicale.”50. Adevărata credință este mântuitoare și acest lucru s-a putut observa atunc când Proorocul Ilie a udat jertfelnicul și s-a pogorât foc din cer și a mistuit și altarul împreună cu jertfa, în timp ce preoții lui Baal strigau cu disperare pe zeul lor; de asemenea, mortul a înviat atunci când racla a fost atinsă de Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul Hristos. 47

Larisa ȘEHOVȚOVA, Iuri ZENKO, Elemente de psihologie ortodoxă, Ediția a doua, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2020, p. 10. 48 Preot Profesor Dr. Dumitru STĂNILOAE, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica, Editura IBMBOR, București, 1992, p. 50. 49 Preot Profesor Dr. Dumitru STĂNILOAE, Spiritualitatea ortodoxă..., p. 165. 50 †Mitropolit Hierotheos VLACHOS, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sophia, București, 2005, p.12, disponibilă electronic la www.rom-art.com .

În ceea ce privește căsătoria, Sfântul Teofan Zăvorâtul spune următoarele: „Vă tot faceţi planuri... Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie ? ! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă... Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul... rugaţi-vă aşa: «Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc»... Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!”51. Poate că ne întrebăm ce este viața duhovnicească? Răspunsul ni-l oferă Sfântul Nicolae Velmirovici: „Viaţa duhovnicească este viaţa adevărată. Tot restul e materie. Materie este şi trupul nostru; pământ luat din pământ. Pământ, apă, foc şi aer - din aceste patru materii este construit trupul omenesc. El este construit în chip atât de iscusit şi de minunat, că nu se poate arăta nici descrie - şi totuşi, trupul este în sine un lucru, nu este viaţă; este vehicul, nu este călător; este colivie, nu este pasăre”52. Vedem că omul care se roagă neîncetat estte tot timpul bucuros, iar Dumnezeu îi oferă mai mult decât ceea ce îi este necesar. Dar în ziua de azi, omul modern este asaltat de fel de fel de preocupări, ignorând importanța comuniunii cu Dumnezeu. Despre acestea, arhimandritul Nectarie Antonopoulos spune următoarele: „Trăind într-o lume în care toți fugim fără oprire, foarte ocupați tot timpul, nu mai rămâne timp pentru rugăciune. Nici nu o socotim a fi ceva important. Convorbirea cu Dumnezeu este aproape inexistentă. Pentru mulți este timp pierdut, ceva secundar, o activitate suplimentară.”53. Rugăciunea se face cu responsabilitate. Este foarte important să conștientizăm importanța rugăciunii și să fim responsabili ce îi cerem lui Dumnezeu. La un loc de cinste ar trebui să se afle rugăciunea de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite, apoi ar trebui să ne rugăm pentru liniștea în lume și pentru ajutorul și sănătatea celor dragi nouă, iar la urmă ar trebui să ne rugăm și pentru noi; este deosebit de important să nu uităm să ne rugăm pentru dușmanii noștri.

51

†Sfântul (Episcop) Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 3, Editare pdf: APOLOGETICUM, http://apologeticum.net. 52 †Episcopul Nicolae VELMIROVICI, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002, p.3, ediție electornică APOLOGETICUM, http://apologeticum.net . 53 Arhimandrit Nectarie ANTONOPOULOS, Responsabili pentru toate, Editura Egumenița, Galați, 2010, Traducerea: Preot Dr. Staicu Ciprian-Ioan, p. 30.

Despre rugăciune, ne vorbește Arhimandritul Nectarie: „Mulți oameni, chiar dacă nu se roagă în mod deosebit, recunosc puterea și valoarea rugăciunii și în momente foarte grele ale vieții lor recurg la Biserică și la mănăstiri și îi roagă pe preoți și pe monahi să se roage pentru ei”54. În primul rând, omul ar trebui să se roage pentru iertarea păcatelor sale, apoi să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru binefaceri și să ceară cele de trebuință. Dacă omul nu se roagă, rugăciunea preotului este auzită de Dumnezeu, dar cererea poate fi îndeplinită mai târziu, deoarece Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci dorește ca acesta să se întoarcă și să fie viu. „Exiistă oameni care solicită rugăciunea altora, dar ei înșiși nu se roagă, pentru că se consideră pe ei înșiși păcătoși”55. Acești oameni nu realizează faptul că Dumnezeu știe toate nevoile, dar dorește un minim de efort din partea lor. Poate afirmăm uneori că suntem lipsiți de impotrtanță, dar uităm faptul că Dumnezeu a pregătit fiecăruia dintre noi menirea în lume. Tot Arhimandritul Nectarie mai spune: „Fiecare are propria lui responsabilitate pentru orice se întâmplă în lume, chiar și în amănunt. Suntem responsabili nu numai pentru răul pe care îl facem, dar și pentru binele pe care nu îl facem”56. Unii spun că nu fac bine pentru că nu au posibilități materiale. În lumea tehnologiei, un bine se poate face și printr-un comentariu de încurajare la o postare pe rețelele de socializare, cu o distribuire a unei postări în care se specifică faptul că cineva are nevoie de ajutor. Un bine se poate face și printr-un cuvânt de îmbărbătare sau un sfat spus la vremea potrivită. Mulți părinți sunt disperați datorită faptului că ai lor copii s-au rătăcit de pe calea cea dreaptă, dar uită un lucru esențial: copiii sunt oglinda părinților lor. Tot arhimandritul Nectarie spune: „Dincolo de cuvintele frumoase și de teorie, principala răspundere a părinților este în faptă. Copiii reacționează la exemplele urâte ale părinților, când teoria nu se potrivește cu fapta”57. Deși aem sentimentul că ducem o viață după placul lui Dumnezeu, sufletul nostru este neliniștit și nu reușim să fim împăcați cu noi înșine. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că nu suntem autentici, că vrem să pozăm în ochii lumii drept ceea ce nu suntem cu adevărat.

54

Arhimandrit Nectarie ANTONOPOULOS, Responsabili pentru toate..., p. 35. Arhimandrit Nectarie ANTONOPOULOS, Responsabili pentru toate..., p. 45. 56 Arhimandrit Nectarie ANTONOPOULOS, Responsabili pentru toate..., p. 54. 57 Arhimandrit Nectarie ANTONOPOULOS, Responsabili pentru toate..., p. 70. 55

Arhimandritul Simeon Kraipoulos spune următoarele: „Vedem astăzi oameni care cred, care studiază, care vor să fie considerați buni creștini, care se preocupă și de alții, sunt dornici să ajute dar nu există în sufletul său acea limpezime, acea seninătate, acea curăție și neprihănire, sufletul lor nu este simplu cum a ieșit din mâinile lui Dumnezeu și cum iese din colimvitră, după Botez!”58. Această falsitate se datorează faptului că apare conflictul dintre aparență și esență. Așa cum în vremea Mântuitorului, fariseii și cărturarii nu respectau Legea, dar asupreau pe văduve și pe orfani, tot așa și în zilele noastre, avem diferite măști sub care dorim să ne facem cunoscuți. Datorită rețelelor de socializare, ne ascundem toate defectele și realizăm un profil impecabil și uneori ne asumăm și o altă identitate și ajungem să avem tulburări de personalitate. Un lucru îngrijorător este acela că în ziua de azi, perosana este catalogată drept un individ (ce se poate traduce drept o piesă care se uzează după un anumit timp într-un mecanism bine orânduit). Tot Arhimandritul Simeon afirmă: „Și după cum Dumnezeirea este una, din punct de vedere al firii, dar există trei Persoane, tot așa și omul este una ca omenire, dar omenirea este totalitatea persoanelor”59. Sunt unii oameni care se atașează cu toată puterea lor de o persoană și încearcă să o determine pe acea persoană să ia decizii în locul ei, iar în caz de eșec o acuză pe nedrept. Este un lucru lesne de înțeles că nu putem fi pe placul tuturor oamenilor. Despre acestea, aflăm tot de la Arhimandritul Simeon: „Acest om, într-un mod forțat și bolnăvicios caută să placă, caută iubirea celorlalți, caută sprijinul, caută ocrotirea.”60. Însuși Mântuitorul ne spune că nu putem sluji la doi domni (Conform Matei 6:24-34). Biserica nu este doar clădirea în care se desfășoară serviciile religioase, ci Biserica este reprezentată de totalitatea credincioșilor. Părintele profesor Gheorghe Popa afirmă următoarele:„(...) Biserica nu este o simplă organizație a credincioșilor pe plan religios, ci este un organism teandric, o comunitate sacramentală în care și prin care Dumnezeu cel în Treime slăvit revarsă harul său comunitar peste lume”61. Multe voci văd Biserica doar ca un ONG care este responsabil de asigurarea bunăstării materiale a oamenilor. Biserica a fost și va fi un loc de adăpostire și de asigurare a liniștii pentru săraci, văduve și orfani. În primul rând, biserica este locul în care se înalță rugăciuni fierbinți către Tronul slavei lui dumnezeu și unde Hristos se jertfește pururi pentru noi. 58

Arhimandritul Simeon KRAIPOULOS, Te cunoști pe tine însuți?, Traducere: Cristina Spătărel, Editura Bizantină, Bucurrști, 2008, p. 37. 59 Arhimandritul Simeon KRAIPOULOS, Te cunoști pe tine însuți?..., p. 51. 60 Arhimandritul Simeon KRAIPOULOS, Te cunoști pe tine însuți?..., p. 63. 61 Pr. Gheorghe POPA, Teologie și demnitate umană. Studii de teologie morală contextuală, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 251.

De asemenea, În Biserică, toți formăm același trup, iar capul este Mțntuitorul Hristos. Tot păritele profesor Gheorghe Popa afirmă: „Viața eului nu se poate închipui decât în relația cu un tu pentru că singularitatea eului nu este ceva primordial în existență, ci rezultatul unui act spiritual, al închiderii lui în fața lui Tu. În lumina acestei filosofii, astăzi se poate înțelege mai ușor dogma Sfintei Treimi și orizontul spiritual comunitar specific Ortodoxiei”62. Doar în comuniunea deplină dintre om și Dumnezeu, omul se desăvârșește. Părintele profesor Gheorghe Popa spune: „Omul devine astfel o ființă hristologică și pnevmatologică, adică o ființă care inspiră și respiră în Duhul lui Hristos. Deschiderea sa spre comuniunea cu Dumnezeu și cu lumea în care trăiește nu mai este funcțională, ci existențială”63. Suntem chemați la asemănarea cu Dumnezeu, lucru ce se realizează prin faptele noastre: să respectăm Poruncile Bisericii, să ne rugăm pentru vrăjmași, să îi ajutăm pe cei aflați în nevoi și să ne punem nădejdea în ajutorul divin. Tot părintele Gheorghe Popa mai spune: „Omul înnoit spiritual prin comuniunea cu Hristos devine preotul creației, iar creația, prin elementele euharistice, se transformă în trup al lui Hristos”64. Unirea cu Hristos se realizează prin împărtășirea cu regularitate și cu o bună pregătire cu Sfintele Taine – Trupul și Sângele Mântuitorului. Observăm că astăzi suntem asaltați de fel de fel de reclame care ne determină să consumăm preparate sofisticate și cu gusturi rafinate și uităm să postim autentic, veificând cu mare grijă ingredientele de pe ambalajul produselor. „Scopul lăcomiei pântecelui este de a face placul trupului. Scopul înfrânării e creșterea duhovnicească”65. Nu postul alimentar este cel mai important, ci abținerea de la rău. În zadar noi ne abținem de la a numite alimente, dar clevetim pe cei de lângă noi. În zilele noastre, patima lăcomiei pântecelui este cunoscută în lumea medicală ca tulburări de comportament alimentar, obezitate sau supraponderabilitate. „Se știe că în întreaga lume un număr enorm de persoane suferă din cauza greutății excesive (fiecare al șaselea om). Acest fenomen este deosebit de pregnant la americani, al căror mod de viață este implementat acum la noi în mod activ” 66. Principala cauză a acestui fenomen o reprezintă sedentarismul și alimentația nesănătoasă.

62

Pr. Gheorghe POPA, Teologie și demnitate umană..., p. 264. Pr. Gheorghe POPA, Comuniune și înnoire spirituală în contextul secularizării lumii moderne, Editura Trinitas, Iași, 2000, p. 195. 64 Pr. Gheorghe POPA, Comuniune și înnoire spirituală..., p. 201. 65 Societatea psihologilor ortodocși „Sfântul Teofan Zăvorâtul” din Sankt Peteresburg, Lupta cu patimile: metode ascetice și psihologice, Traducerea din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, p. 29. 66 Societatea psihologilor ortodocși „Sfântul Teofan Zăvorâtul” din Sankt Peteresburg, Lupta cu patimile..., p. 30. 63

Este mult mai ușor să mergem să comandăm o pizza delicioasă sau să ronțăim un pachet de snaks-uri decât să gătim cina în familie. Și din lipsa petrecerii de timp de calitate în familie se ajunge la pierderea armoniei în familie. Cât de important este să revenim la „Sfânta simplitate”, așa cum o numește părintele Cleopa Ilie. „Cel iubitor de slavă se întristează când este necinstit, pe când omul smerit cugetător primește necinstirea ca pe un tovarăș bun”67. Nu trebuie să așteptăm ca oamenii să ne recunoască meritele, ci trebuie ca Dumnezeu să ne răsplătească după faptele noastre aici pe Pământ sau dincolo. Poate suntem surprinși că Biserica ne învață să fim buni chivernisitori ai naturii. În Biserică se predau adevărate lecții de ecologie creștină. Părintele Philip LeMasters afirmă: „Mulți ortodocși ar fi surprinși să afle că credința lor îi cheamă să fie buni iconomi ai mediului înconjurător”.68 Așa cum avem grijă de sufletul nostru, așa trebuie să avem grijă și de mediul înconjurător. Nu în mod întâmplător, „actualul Patriarh al Constantinopolului, Preafericirea Sa Bartolomeu I, a fost numit «Patriarhul verde» datorită atenției acordate locului central al ecologiei în credința creștină”69. Trebuie să avem în vedere faptul că natura a fost creată de Dumnezeu pentru strămoșii noștri, pentru noi și pentru urmașii noștri și că toate resursele au o limită. „Din păcate, un asemenea respect pentru creație, inclusiv pentru trupurile noastre, este rar în ziua de astăzi.” 70. Omul se consideră creator și liber în a supune propriilor nevoi întreaga creație și necinstind rolul Creatorului. „Nu putem trăi euharistic ca iconomi ai lumii naturale dacă suntem atât de legați de patimile egoiste, încât refuzăm să o aducem pe aceasta la Dumnezeu”71. Datorită dezechilibrelor interioare apar anumite boli care tulbură starea de sănătate. Uneori ne adresăm medicilor și încercăm să tratăm partea fizică a suferinței, neținând cont de latura duhovnicească. „Pentru ortodocși, bunul suprem al existenței umane este mânuirea, vindecarea noastră deplină ca ființe create după chipul și spre asemănarea cu dumnezeu. Fiecare creștin este preot al veiții proprii și are vocația să aducă întreaga sa existență în fața Tatălui în mod euharistic”72.

67

Societatea psihologilor ortodocși „Sfântul Teofan Zăvorâtul” din Sankt Peteresburg, Lupta cu patimile..., p. 208. 68 Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu. Cum să trăiești ca un creștin ortodox,Traducerea din limba engleză de Ioan-Lucian Radu, Editura Doxologia, Iași, 2018, p. 7. 69 Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu...., p. 21. 70 Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu...., p. 22. 71 Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu...., p. 29. 72 Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu...., p. 83.

Despre frumusețea Slujbelor Bisericii, ne vorbește părintele Philip: „Slujbele bisericești sunt lungi, săvârșite conform unor reguli vechi și îmbibate de tonurile cântării bizantine, fără acompaniamentul instrumentelor muzicale. Nori de tămâie bine mirositoare îi cuprind pe închinători”73.

Părintele Teofil Părăian afirma că nu slujbele sunt lungi, ci

răbdarea noastră este scurtă. Slujbele Bisericii sunt ca un răgaz în care omul îi aduce slavă lui Dumnezeu. Fiecare om ascunde tainele sale și este necesară răbdarea pentru a pătrunde în adâncul ființei sale. „Oamenii nu sunt probleme de matematică sau formule de chimie. Chiar și dac putem prezice adesea ce vor spune sau face, niciodată nu le vom cunoaște cu o perfectă claritate gândurile, sentimentele sau motivele”74. Fiecare suflet are taina lui și este destul de greu (aș spune aproape imposibil) să afirmăm că putem să îi înțelegem pe cei de lângă noi. Chiar dacă și noi am trecut printr-o situație similară, am trăit acel moment cu o intensitate diferită. Protosinghelul Ioachim Pârvulescu, Starețul Mănăstirii Lainici, afirmă că în ziua de azi sunt multe persoane care propovăduiesc greșit anumite învățături de credință care pun în pericol mântuirea credincioșilor: „Orice știință (medicina, matematica, fizica, chimia etc.) se fundamentează pe ceva concret, are la bază niște noțiuni general valabile pentru toți, din start. Nu poți să cunoști sau să intri în domeniul respectiv fără să-ți însușești acele cunoștințe strict necesare îndeletnicirii căreia te-ai dedicat. Deci, există în fiecare domeniu niște întemeietori și continuatori fideli ai acestui domeniu. Logic, așa ar trebui să fie și în teologie, o resăpectare a acestor minime reguli.”75. În ziua de azi, este destul de dificil de aflat Adevărul. Despre acest lucru, spune părintele Ioachim: „Adevărul este că omenirea singură merge pe o cale în care dreptatea și adevărul sunt foarte îngrădite, chiar inaccesibile. Sărmanii oameni trăiesc cu o impresie foarte înaltă despre ei, se socotesc mari biruitori, însă, această iruință este iluzorie, superficială”76. Din acest motiv, trebuie să fim smeriți cu inima și să îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să dobândim darul deosebirii. Același părinte Ioachim mai spune: „Teologia Bisericii lui Hristos nu s-a făcut prin școli și nu trebuie să gândim că numai cei ce studiază teologia au acces la Dumnezeu și la cunoașterea Sa. Nu este posibil așa ceva. Teologul este cel ce trăiește înDumnezeu și cu Dumnezeu. 73

Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Credința uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, Traducerea din engleză de Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 29. 74 Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Credința uitată... , p. 40. 75 Protosinghel Ioachim PÂRVULESCU, Cele trei mari mistere vizibile și incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, Craiova, 1997, p. 73. 76 Protosinghel Ioachim PÂRVULESCU, Cele trei mari mistere..., p. 88.

Exemplele sunt concrete: sfinții, carefundamentează Biserica lui Hristos în marea lor majoritate, nu au fost neapărat școliți”77. Așadar, Teologia este prin definiție, iubirea față de Dumnezeu. Să ne amintim de bunicii noștri, care vorbeau cu Maica Domnului și cu Sfinții ca și cum ar vorbi cu prietenii și cu vecinii lor, nu știau rugăciuni lungi și frumos alcătuite, dar se rugau pentru ca Dumnezeu să aibă în grijă pe fiul lor care a plecat pe front, să o ocrotească pe fiica lor care a rămas văduvă... se rugau din tot sufletul lor, iar dacă priveai atent la fața lor observai o strălucire ce nu părea din această lume. Postul reprezintă înfrânarea pornirilor trupului și sufletului nostru, nu înseamnă doar abținerea de la alimente. Părintele Ioachim afirmă: „Adevăratul post pe care și noi creștinii de astăzi trebuie să îl ținem este înfrânarea totală sau parțială, cu toată ființa noastră, trup și suflet, de la tot ce cade sub cele cinci simțuri omenești (gust, miros, auz, văz, pipăit)”78. Pentru a avea asigurate bazele solide ale credinței noastre este nevoie de activități de cateheză. Și aici este nevoie de discernământ, pentru ca nu cumva noi, grăind din cele ale noastre și neținând seama că trebuie să îl lăsăm pe Dumnezeu să glăsuiască prin noi, se poate ajunge atât la pierzania noastră, cât și a celor care ne ascultă. „Primul catehet din istoria creștinismului a fost Iisus Hristos. Nu este surprinzător așadar faptul că în Evanghelii Iisus este numit de cele mai multe ori Învățător” 79. Citind Sfintele Scripturi, observăm că Iisus mergea mult pe jos și era înconjurat de oameni. Nu vorbea în cuvinte de neînțeles și oferea ca pilde întâmplări din viața de zi cu zi a poporului iudeu. Mântuitorul a pogorât Împărăția Cerurilor pe pământ, în mijlocul nostru. „Toată viața pământească a lui Iisus, de la naștere până la Înviere, nu a fost altceva decât o unică și mare propovăduire a Împărăției. (...) Hristos se deosebea de ceilalți învățători ai lui Israel prin faptul că El învăța «cu putere», cu alte cuvinte ca Cel căruia Dumnezeu i-a încredințat direct puterea”80. Din ce în ce mai mulți oameni se îndepărtează de Biserică. Unii părăsesc Biserica datorită faptului că sunt mustrați de „partida babelor conservatoare”, cum le numește părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni, alții nu își găsesc liniștea.Dr. Mircea Gelu Buta spune următoarele despre atitudinea Bisericii: „Mă întreb adesea, oare de ce Biserica vădește uneori mai degrabă spiritul lui Simon Fariseul, decât cel al femeii iertate. Dacă nu este cu supărare, îmi îngădui să spun, că mi se pare logic ca Biserica să existe mai ales pentru cei care au nevoie de ajutorul ei și nu atât pentru cei care prin însăși profesia lor, sunt tot atât de buni 77

Protosinghel Ioachim PÂRVULESCU, Cele trei mari mistere..., p. 89. Protosinghel Ioachim PÂRVULESCU, Cele trei mari mistere..., p. 106. 79 Paul L. GAVRILIUK, Cateheză și catehumenat în primele veacuri ale Bisericii, Traducerea din limba franceză: Paula Ilaș și Daniela Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2018, p. 20. 80 Paul L. GAVRILIUK, Cateheză și catehumenat..., p. 22. 78

pe cât sunt și cei care o ajută”81. Este important să facem cunoscut mesajul Bisericii și celor care nu sunt aproape fizic de Aceasta. Fiecare dintre noi avem misiunea de a deveni mici apostoli (propovăduitori) ai Evangheliei (Vestea cea Bună). „Lumea de azi ridică noi și dificile dileme etice atât pentru creștini cât și pentru laici. Acest lucru este evident mai ales acolo unde tehnologiile moderne au creat posibilități care nu au fost prevăzute sau menționate în Sfânta Scriptură” 82. Este de la sine înțeles că lucrurile evoluează cu o mare viteză și că omul trebuie să țină mereu calea cea dreaptă și să folosească mijloacele de tehnologie în scop bun, astfel încât să nu pună viața sa în pericol și nici viețile celor din jurul său. Suntem din ce în ce mai vulnerabili datorită conflictului dintre aparență și esență. Părintele profesor Gheorghe Popa afirmă: „Tensiunea permanentă și distanța care există între ceea ce trebuie să fim și ceea ce suntem, între ceea ce afirmăm teoretic și aplicăm practic, în calitatea noastră de oameni religioși, nu așază doar sub semnul întrebării și al îndoielii credibilitatea convingerilor noastre, ci și amplifică posibilitatea manipulărilor de tot felul”83. Nu în ultimul rând, în ziua de azi, mulți credincioși au o teamă de a se apropia de Trupul și Sângele Mântuitorului, considerându-se nevrednici de acest lucru. ÎPS Andrei Andreicuț afirmă următoarele: „S-a ajuns însă, pe măsură ce a slăbit râvna credincioșilor, la o foarte rară împărtășire. Biserica s-a văzut nevoită să stabilească o normă minimă: cele patru posturi de peste an. Pentru mulți însă acest minim recomandat a devenit lege, ba unii se împărtășesc doar în Postul Sfintelor Paști. Această stare este nefirească.”84. Mulți spunem că nu suntem vrednici spre a ne împărtăși cu Sfintele Taine, dar nimeni nu este vrednic datorită păcatului. Pentru aceasta, Mântuitorul a dat putere Apostolilor, ir aceștia Episcopilor și preoților de a ierta păcatele în Taina Sfintei Spovedanii. „Domnul nu preface pâinea și vinul în Cuminecătură pentru sine, ci pentru a se împărtăși oamenii care cred”85. Pe de altă parte, sunt unii oameni care se apropie de Potir și nu sunt pregătiți: „Se observă însă apropierea de Potir fără pregătire, mai ales sub influența practicii din Occident unde oamenii nu se mai spovedesc și nu mai ajunează înainte de a se cumineca” 86. Apropierea de Potir se

81

Dr. Mircea Gelu BUTA, „Ortodoxie și bioetică”, în Mircea Gelu BUTA (coord.) , Medicii și Biserica, Volumul IV, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 38-39. 82 Dr. Mircea Gelu BUTA, „Ortodoxie și bioetică”..., p. 40. 83 Preot Gheorghe POPA, „Viața umană între manipulare și responsabilitate etică, în Mircea Gelu BUTA (coord.) , Medicii și Biserica, Volumul IV, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, p. 70 84 †ÎPS Andrei ANDREICUȚ, Spovedania și Liturghia salvează omenirea, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, p. 34. 85 †ÎPS Andrei ANDREICUȚ, Spovedania și Liturghia..., p. 36. 86 †ÎPS Andrei ANDREICUȚ, Spovedania și Liturghia..., p. 36.

face conștient, cu frică și cu cutremur, dar și cu nădejdea că vom deveni hrsitofori și ne unim cu Hristos. În cele ce am menționat, se poate observa căviața duhovnicească are o anumită rigoare ce trebuie păstrată cu sfințenie, dar această disciplină amintește de faptul că adevăratul creștin este un atlet al lui Hrisotos care se luptă permanent cu valurile vieții și cu tulburările acestei lumi învolburate de patimi.

Concluzii În cele menționate, se poate observa că lumea este amenințată de un dușman nevăzut, anume tehnologia scăpată de sub control, care poate genera haos. În această mare învolburată, ar trebui să ne găsim liniștea în rugăciune pentru ca Dumnezeu să ne izbpvească din această încercare. Tehnologia este o binecuvântare, Dumnezeu a făcut posibilă evoluția tehnologiei pentru ca noi să avem mai mult timp liber pentru a-L preamări pe El, dar noi Îl ignorăm și încercăm să reclădim un Turn Babel.

Bibliografie Izvoare teologice 1. Catehismul creștinului dreptcredincios, Editura Basilica, București, 2019. 2. Creștinul ortodox în lumea televizorului și a internetului, Editura Panaghia, S.L., S.A. 3. Slujba Sfântului Maslu și Rugăciuni pentru bolnavi, Editura IBMBOR, București, 2012.

Studii Teologice 1. Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul III, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009. 2. Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul IV, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2009. 3. Filocalia sau Culegere din scrierile sfinților părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvîrși, Volumul VII, Traducere din grecește, Introducere și Note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2016. 4. STĂNILOAE, Dumitru, Preot Profesor Dr. Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și mistica, Editura IBMBOR, București, 1992. 5. POPA, Gheorghe, Pr., Comuniune și înnoire spirituală în contextul secularizării lumii moderne, Editura Trinitas, Iași, 2000. 6. POPA, Gheorghe, Pr., Teologie și demnitate umană. Studii de teologie morală contextuală, Editura Trinitas, Iași, 2003. 7. GAVRILIUK, Paul L., Cateheză și catehumenat în primele veacuri ale Bisericii, Traducerea din limba franceză: Paula Ilaș și Daniela Bahrim, Editura Doxologia, Iași, 2018. 8. BUTA (coord.) , Mircea Gelu, Medicii și Biserica, Volumul IV, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006.

Cărți teologice 1.

DELUMEAU, Jean, Păcatul și frica. Culpabilitatea în Occident (secolele XIIIXVIII), Volumul 2, Colecția Plural M, Traducerea de Mihai Ungureanu și Liviu Papuc, Editura Polirom, Iași, 2002. 2. Paisie Aghioritul, Cuviosul, Viața de familie, volumul IV, colecția „Cuvinte duhovnicești”, traducerea din limba greacă de Ieroschimonahul Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismon, București, 2003. 3. RĂDUCĂ, Vasile Preot, Ghidul creștinului ortodox de azi, Editura Humanitas, București, 1998. 4. SANDU, Dan, Pr. Lect., „Psihologia convertirii adolescenților” în Analele științifice ale Universității „Al, I Cuza” Iași, Serie nouă, Volumul II, 2002. 5. SANDU, Dan, Preot, Un singur Dumnezeu?, Ediția PDF, p. 9. 6. VERCAAMEN, Jooris A., Arhimandrit, „Misiunea credinței creștine într-o lume secularizată și multiculturală. O abordare din perspectivă vechi-catolică” în Analele științifice

ale Universității „Al. I. Cuza” din Iași, Tomul X, Traducerea din engleză de Pr. Lect. Dr. Dan SANDU, George COLIBABA, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005. 7. GONCEAROV, Evghenie, Păzește-ți casa de rău, Traducere: Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2011. 8. LARCHET, Jean-Claude, Terapeutica Bolilor mintale, Trducerea Marinela Bojin, Editura Sophia, București, 2008. 9. ȘEHOVȚOVA, Larisa; ZENKO, Iuri, Elemente de psihologie ortodoxă, Ediția a doua, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2020. 10. VLACHOS, Hierotheos, †Mitropolit, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sophia, București, 2005, disponibilă electronic la www.rom-art.com . 11. Teofan Zăvorâtul, †Sfântul (Episcop), Mântuirea în viața de familie, Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004. Editare pdf: APOLOGETICUM, http://apologeticum.net. 12. VELMIROVICI, Nicolae, †Episcopul, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002, ediție electornică APOLOGETICUM, http://apologeticum.net . 13. ANTONOPOULOS, Nectarie, Arhimandrit, Responsabili pentru toate, Editura Egumenița, Galați, 2010, Traducerea: Preot Dr. Staicu Ciprian-Ioan. 14. KRAIPOULOS, Simeon, Arhimandritul, Te cunoști pe tine însuți?, Traducere: Cristina Spătărel, Editura Bizantină, Bucurrști, 2008. 15. LeMASTERS, Philip, Pr. Prof., Credința uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, Traducerea din engleză de Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016. 16. LeMASTERS, Philip, Pr. Prof., Valoarea creației lui Dumnezeu. Cum să trăiești ca un creștin ortodox, Traducerea din limba engleză de Ioan-Lucian Radu, Editura Doxologia, Iași, 2018. 17. PÂRVULESCU, Ioachim, Protosinghel, Cele trei mari mistere vizibile și incontestabile din Biserica Ortodoxă, Editura Amacona, Craiova, 1997. 18. ANDREICUȚ, Andrei, †ÎPS, Spovedania și Liturghia salvează omenirea, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001.

Cărți din domeniu socio-uman 1.

FORD, Martin, Ascensiunea roboților. Tehnologia și viitorul fără joburi, Editura

Corint Books, București, 2019, Colecția Future, Traducerea din limba engleză: Mihaela Bidilică Vasilache și Liviu Pop. 2.

GAZZALEY, Adam, ROEN, Larry D., Mintea distrată. Creiere vechi într-o lume

puternic tehnologizată, traducerea din engleză de Roxana VIȘAN, Colecția Psihologia Pentru Toți, Editura TREI, București, 2019. 3.

HARARI, Yuval Noah, 21 de lecții pentru secolul XXI, Traducere de Lucia Popovici,

Editura Polirom, Iași, 2018. 4.

KATZER, Catarina, Cyberpsihologia. Viața în rețea: Cum ne schimb@ Internetul?,

Traducerea în limba germană de Cora Radulian, Editura ALL, București, 2018.

5.

Societatea psihologilor ortodocși „Sfântul Teofan Zăvorâtul” din Sankt Peteresburg,

Lupta cu patimile: metode ascetice și psihologice, Traducerea din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015.