* The preview only shows a few pages of manuals at random. You can get the complete content by filling out the form below.
Description
Proiect cofinanţat din Fondul Social European - Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020 Axa Prioritară 6: Educaţie si competenţe / Operațiune compozită OS 6.5, 6.6. Îmbunătățirea competențelor personalului didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaționale de calitate orientate pe nevoile elevilor și a unei școli inclusive Titlu proiect: „Profesionalizarea carierei didactice - PROF” Cod proiect: POCU/904/6/25/146587 Beneficiar: Ministerul Educației Perioada de implementare – 1 ianuarie 2021 – 31 decembrie 2023
PROGRAM DE FORMARE CONTINUĂ PROF I – MENTORAT DE CARIERĂ DIDACTICĂ
Elaborat în cadrul proiectului POCU
“Profesionalizarea carierei didactice - PROF”
Cod SMIS proiect: 146587
Proiect cofinanţat din Fondul Social European - Programul Operaţional Capital Uman 2014 – 2020 Axa Prioritară 6: Educaţie si competenţe / Operațiune compozită OS 6.5, 6.6. Îmbunătățirea competențelor personalului didactic din învățământul preuniversitar în vederea promovării unor servicii educaționale de calitate orientate pe nevoile elevilor și a unei școli inclusive Titlu proiect: „Profesionalizarea carierei didactice - PROF” Cod proiect: POCU/904/6/25/146587 Beneficiar: Ministerul Educației Perioada de implementare – 1 ianuarie 2021 – 31 decembrie 2023
Tema 2. Elemente de educația adulților și mentoratul de carieră didactică – valori, principii, caracteristici
Principii ale învățării la adulți Malcom S. Knowles (1913-1997): ANDRAGOGIA ► strategiile și metodele de predare utilizate în cazul copiilor și adolescenților sunt mai puțin eficiente în cazul adulților ► atunci când persoanele care învaţă sunt adulţi, termenul „pedagogie” (provenind de la cuvintele pedi – copil şi androgus – a conduce, din greaca veche) ar trebui înlocuit cu termenul „andragogie” (andros însemnând în limba greacă om, bărbat matur). ► andragogia este “arta şi ştiinţa de a-i ajuta pe adulţi să înveţe” (Knowles 1980, p. 4)
Pedagogie (educația copiilor și adolescenților) vs. andragogie (educația adulților) - prezentare comparativă Cu privire la Perspectiva asupra persoanei care învaţă
PEDAGOGIE Activitatea persoanei care învață (a elevului) este dependentă/dirijată de profesor. Profesorul este pe deplin responsabil de conținuturile predate, modul de predare, organizarea activității și rezultate. Profesorul evaluează activitatea elevului.
ANDRAGOGIE Odată cu maturizarea persoanei, nevoia sa profundă de autonomie devine manifestă, iar activitatea de învățare devine într-o oarecare măsură auto-dirijată. Profesorilor le revine sarcina de a încuraja și a susține dezvoltarea autonomiei în învățare a elevilor. Ritmul acestei dezvoltări diferă de la persoană la persoană și depinde, printre altele, de circumstanțele de viață pe care aceasta le traversează. Învățarea adulților este în mare măsură autodirijată, aceștia își asumă răspunderea cu privire la propria activitate și sunt capabili să își evalueze performanțele și progresul.
Pedagogie (educația copiilor și adolescenților) vs. andragogie (educația adulților) - prezentare comparativă Rolul experienţei Experiența pe care elevii o aduc în diversele anterioare situații de învățare este adesea neglijată. Adesea se consideră că elevul nu are o experienţă anterioară suficient de bogată ca să poată fi utilizată ca resursă în învăţare. Experiența de viață a elevului este uneori folostă ca punct de plecare al demersului didactic, însă pe parcursul acestuia cel mai mult este valorificată experiența profesorului, a autorilor de manuale, a producătorilor de materiale multimedia și a altor experți. Principalele strategii/ metode didactice utilizate sunt acelea care realizează transmiterea de cunoștințe (lecturi de manual, bibliografie obligatorie, prezentări audio-video).
Pe măsură ce oamenii cresc și se dezvoltă, acumulează o experiență tot mai bogată care constituie o importantă resursă de învățare (de care pot beneficia atât ei cât și colegii lor). Altfel spus, având experiențe de viață bogate și diverse, adulții pot constitui unul pentru altul resurse de învăţare reciprocă. Persoanele care învață tind să acorde un plus de semnificație învățării care are la bază propria experiență (sau experiența colegilor), comparativ cu acele cunoștințe care au fost achiziționate pasiv. Prin urmare, strategiile/metodele de învățare experențială ocupă un rol privilegiat (experimente de laborator, dezbateri, problematizări și studii de caz, simulări, experiențe de teren etc).
Pedagogie (educația copiilor și adolescenților) vs. andragogie (educația adulților) - prezentare comparativă Disponibilitatea de a Elevii își manifestă disponibilitatea învăţa de a învăța atunci când societatea (în special școala) le impune acest lucru, iar presiunea exercitată (de teama de eșec de pildă) devine suficient de puternică. Se presupune că, majoritatea indivizilor de aceeași vârstă sunt dispuși să învețe aceleași lucruri. Prin urmare, învățarea va fi organizată printr-un curriculum standardizat, care corespunde progresului pas cu pas al unui întreg grup de co-vârstnici.
Oamenii doresc să învețe atunci când experimentează nevoia de a dispune de un anumit conținut, abilitate sau competență, pentru a face față cu succes unor probleme sau sarcini din viața prfesională sau din viața de zi cu zi. Educatorilor le revine sarcina de a crea condiții și de a furniza instrumente și proceduri menite să ajute persoanele să își descopere propriile “nevoi de învățare”. Programele educaționale vor fi organizate astfel încât aplicațiile din viața reală, corespunzătoare intereselor cursanților, să dețină un loc central.
Pedagogie (educația copiilor și adolescenților) vs. andragogie (educația adulților) - prezentare comparativă Orientarea învăţării
Persoanele care învață privesc educația ca pe un proces de achiziție a unor conținuturi despre anumite subiecte, înțelegând în același timp că cea mai mare parte a acestor conținuturi le vor fi utile ulterior în viață. Curriculum-ul este organizat în umități de conținut (ex.: cursuri, teme, lecții) care urmează succesiunea logică a fiecărei discipline (ex: la istorie, întâi va fi predată istoria antică iar la final cea modernă, matematica începe cu noțiunile mai simple ajungând în cele din urmă la cele foarte complexe etc). Învățarea este orientată spre conținuturi.
Persoanele care învață privesc educația ca pe un proces de formare/dezvoltare a unor competențe menite să le asigure atingerea potențialului maxim în viață. Aceastea doresc să dobândească capacitatea de a aplica cunoștințele și deprindele pe care și le formează astăzi, pentru a funcționa mai eficient în viață, mâine. Experiențele de învățare sunt organizate în jurul unor categorii de competențe. Învățarea este orientată spre rezultate/performanță.
Pedagogie (educația copiilor și adolescenților) vs. andragogie (educația adulților) - prezentare comparativă
Motivația
Elevul este motivat preponderent La adulţi predomină motivaţia internă extern, prin note şi teama de eşec. pentru învăţare, generată de: stima de sine, nevoia de recunoaştere, dorinţa de a avea o calitate a vieţii mai bună, etc.
Recomandări adresate profesorilor implicați în formarea adulților, astfel: Stabiliți un climat de cooperare în cadrul grupului de cursanți Evaluați nevoile specifice și interesele celor care învață În formularea obiectivelor învățării, acordați atenție nevoilor, intereselor și competențelor cursanților; Proiectați secvențe de activități menite să conducă la atingerea obiectivelor propuse Lucrați în colaborare cu grupul de cursanți la selectarea metodelor, materialelor și resurselor de instruire
Recomandări adresate profesorilor implicați în formarea adulților, astfel: Evaluați calitatea experienței de învățare și faceți modificările necesare, evaluați din nou nevoile de învățare Deoarece adulții au nevoie să știe de ce este necesar să învețe un anumit conținut sau să-și formeze anumite abilități, profesorii de succes vor explica aceste motive Deoarece adulții învață eficient prin acțiune, profesorii de succes se focalizează pe sarcini aplicative, în defavoarea unei simple memorizări a conținuturilor Includeți probleme din viața reală
Principii ale învăţării la vârstă adultă (1). Învăţarea la vârsta adultă este autonomă şi autodirijată. (2). Adulţii au acumulat în timp cunoştinţe şi experienţă de viaţă, care pot fi utilizate ca resurse în predare/învăţare. (3). Învăţarea adulţilor este orientată spre scop. (4). Adulţii şi-au dezvoltat deprinderi şi stiluri de învăţare.
Principii ale învăţării la vârstă adultă (5). Învăţarea adulţilor este motivată mai mult intern decât extern. (6). Învăţarea adulţilor este orientată în funcţie de relevanţa personală a cunoştinţelor predate (în funcţie de interesele persoanei). (7). Învăţarea adulţilor este centrată mai mult pe probleme practice decât pe conţinuturi abstracte. (8). Respectul faţă de cursanţi este o condiţie a învăţării.
Programele de educaţie a adulţilor eficiente prezintă următoarele caracteristici: ❑ un
mediu de învăţare unde cursanţii se simt în siguranţă şi se simt sprijiniţi, unde le sunt apreciate individualitatea, experienţa de viaţă, abilităţile şi competenţele; mediu de învăţare care promovează şi încurajează gândirea critică, explorarea şi creativitatea; ❑ învăţarea este în mare măsură autodirijată, studenţii sau cursanţii asumându-şi responsabilitatea pentru propria învăţare; ❑ învăţarea este individualizată, centrată pe interesele şi necesităţile concrete ale cursanţilor, aceştia colaborând cu profesorii în demersul de individualizare şi adaptare a programelor; ❑ un
Programele de educaţie a adulţilor eficiente prezintă următoarele caracteristici: ❑ mediul
de învăţare este stimulativ, situaţiile-problemă constituind adevărate provocări intelectuale pentru cursanţi; puternică implicare în învăţare; cursanţii nu sunt ascultători pasivi, aceştia se implică în dialog, interacţionează unii cu ceilalţi şi cu profesorul, formulează probleme, exprimă opinii şi schimbă idei, exersează, cooperează, utilizează experienţa personală pentru concretizarea aspectelor teoretice, etc; ❑ mecanisme de feed-back eficiente, prin intermediul cărora profesorul culege informaţii aproape în permanenţă, adaptându-şi activitatea de predare şi dirijând învăţarea în funcţie de rezultate. ❑o
Caracteristici ale învăţării adulţilor ► Adulţii
sunt motivaţi să înveţe doar atunci când consideră că obiectivele procesului sunt realiste şi importante pentru ei. Aplicaţiile „în mediul real” (profesional şi individual) constituie utile oportunităţi de învăţare.
► Adulţii
doresc să deţină un anumit grad de control asupra învăţării şi tind să respingă activităţile care le-ar putea pune în pericol convingerile privind competenţele. În cadrul programelor educaţionale pentru adulţi, este important ca acestora să li se ofere posibilitatea de a decide „ce”, „când”, „cum” şi „de ce” doresc să înveţe.
►
În cazul adulţilor este important sentimentul că ceea ce învaţă le este necesar şi util în viaţa de zi cu zi şi în activitatea profesională. Activităţile de predare la adulţi trebuie să includă numeroase exemple şi aplicaţii concrete.
► Comparativ
cu elevii de gimnaziu sau liceu, adulţii sunt adesea mult mai implicaţi motivaţional şi afectiv în activitatea de învăţare. În cadrul grupurilor de adulţi care învaţă este important să se creeze un climat de colaborare, respect şi sprijin reciproc, eliminându-se teama acestora de a fi evaluaţi, judecaţi sau dezaprobaţi de ceilalţi.
Caracteristici ale învăţării adulţilor ►Adulţii au nevoie de feed-back structurat cu privire la munca depusă. În acest sens, se recomandă utilizarea unor probleme sau a unor sarcini relevante în raport cu obiectivele formării, acestea constituind oportunităţi de evaluare a rezultatelor. Analizându-şi performanţele în îndeplinirea acestor sarcini, pe baza unor indicatori obiectivi uşor de înregistrat, cursanţii îşi pot forma o imagine clară privind progresul şi propriile competenţe. ►Activităţile desfăşurate în cadrul grupurilor de lucru, în special în etapele de aplicare a cunoştinţelor teoretice în situaţii practice, le oferă adulţilor oportunitatea de a-şi împărtăşi experienţele şi de a reflecta asupra acestora.
Caracteristici ale învăţării adulţilor ► Adulţii au o experienţă anterioară bogată şi variată, atât sub aspectul cunoştinţelor şi procedurilor, dar şi în ceea ce priveşte anumite obişnuinţe, stiluri de a acţiona, credinţe şi convingeri, interese şi competenţe; toate acestea trebuie luate în calcul şi valorificate în cadrul programelor de formare. ► Transferul învăţării nu este un proces automat, el trebuie facilitat. Acest lucru se poate realiza prin activităţi tutoriale. În acest sens, un exemplu de bună-practică îl constituie crearea grupurilor de discuţii on-line, în cadrul cărora participanţii îşi împărtăşesc experienţele, iniţiază dezbateri şi îşi oferă suport reciproc, după încheierea propriu-zisă a unui program de formare.
Învățarea autodirijată ► Învăţarea autodirijată este procesul în cadrul căruia individul are iniţiativa învăţării, acesta stabileşte propriile nevoi de învăţare, formulează obiectivele, identifică resursele umane şi materiale necesare, selectează şi aplică strategii adecvate de învăţare şi îşi evaluează propriile rezultate. Învăţarea adulţilor este în mare măsură autodirijată. Dezvoltarea autonomiei în învăţare este un obiectiv important în formarea elevilor şi studenţilor.
Avantaje ale utilizării învățării autodirijate în formarea adulților: ► permite orientarea procesului spre problemele practice, relevante în raport cu interesele cursanţilor, transferul învăţării în mediul profesional şi individual fiind astfel facilitat; ► este individualizată, orientată spre cei care învaţă: cursanţii pot decide asupra conţinuturilor tematice, asupra materialelor, metodelor şi strategiilor didactice utilizate, îşi pot planifica activitatea şi efortul depus în funcţie de nevoile de instruire, pot alege strategii adecvate stilurilor de învăţare, etc. ► presupune o implicare semnificativă în activitate; ► favorizează dezvoltarea metacognitivă;
Avantaje ale utilizării învățării autodirijate în formarea adulților: ► promovează gândirea critică; ► motivează şi diversifică activitatea; ► dezvoltă abilităţi de planificare şi gestionare a activităţii; ► timpul dedicat învăţării este flexibil (aspect important în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi profesionale solicitante); ► este economică, necesitând mai puţine resurse materiale şi financiare din partea organizatorilor de program.
Modelul ciclic al învăţării autodirijate (B. J. Zimmerman)
Învățarea experențială
Învăţarea experenţială este rezultatul unui proces de reflectare activă asupra experienţei. Această formă de învăţare este aplicată cu precădere în cadrul programelor de educaţie a adulţilor, educaţie informală sau educaţie pe tot parcursul vieţii. Învăţarea experenţială implică în general două dimensiuni: interacţiunea concretă cu mediul de învăţare şi analiza, reflectarea asupra datelor experienţei, procese în urma cărora se ajunge la o anumită înţelegere conceptuală.
Învățarea experențială ▪ este iniţiată de către persoana care învaţă; ▪ presupune implicare personală din partea acesteia; ▪ prezenţa unui instructor nu este întotdeauna obligatorie; ▪ persoana care învaţă îşi autoevaluează progresul; ▪ este pervazivă şi durabilă în timp.
Modelul ciclic al învăţării experenţiale (D. Kolb)
Învăţarea prin cooperare
► Învăţarea prin cooperare se referă la acele forme şi strategii de învăţare care implică munca în grup pentru îndeplinirea unor obiective comune. Un element central al acesteia îl reprezintă relaţiile de cooperare stabilite în cadrul grupurilor de cursanţi, fiecare cursant fiind responsabili atât pentru managementul şi rezultatele propriei activităţi, cât şi pentru rezultatele obţinute de colegi.
Caracteristici definitorii ale învăţării prin cooperare: ► interdependenţa pozitivă; ► implicarea individuală; ► abilităţile interpersonale; ► interacţiunile de sprijin; ► procesele de grup.
Avantaje ale învăţării prin cooperare: ► îmbunătăţirea motivaţiei pentru învăţare; ► îmbunătăţirea performanţelor academice; ► dezvoltarea gândirii critice şi a abilităţilor sociale; ► îmbunătăţirea comunicării interpersonale; ► promovarea învăţării autodirijate; ► creşterea stimei de sine şi reducerea anxietăţii de performanţă
Recomandări sau strategii motivaţionale adresate profesorilor, formatorilor sau tutorilor care lucrează cu adulţi: ►respectarea
autonomiei cursanţilor, oferindu-le posibilitatea de a-şi stabili propriile obiective şi sarcini de învăţare; ►cunoaşterea profilului motivaţional al cursanţilor; asistarea acestora în a-şi stabili scopuri realiste, stimularea motivaţiei intrinseci (de regulă, motivaţia pentru învăţare a adulţilor este predominant intrinsecă; există totuşi situaţii când aceştia participă la cursurile de formare simţindu-se „constrânşi” de necesitatea păstrării locului de muncă, schimbarea postului, evitarea unei retrogradării, obţinerea creditelor necesare practicării anumitor profesii etc) ►selectarea unor sarcini sau materiale de lucru care corespund intereselor cursanţilor; ►se recomandă utilizarea unei strategii care constă în evaluarea iniţială a intereselor şi a nevoilor de învăţare ale cursanţilor, urmând ca pe parcursul cursului, obiectivele propuse să fie relaţionate, pentru fiecare cursant, cu aceste interese şi nevoi individuale de învăţare; la acestea, va fi raportată şi evaluarea progresului (o metodă didactică utilă în acest sens este de pildă metoda K-W-L: ştiu - vreau să ştiu - am învăţat).
Recomandări sau strategii motivaţionale adresate profesorilor, formatorilor sau tutorilor care lucrează cu adulţi: ► captarea interesului cursanţilor prin crearea unor situaţii de conflict cognitiv, utilizarea problematizării în predarea noilor cunoştinţe, a studiilor de caz, a dezbaterilor în grup, a unor anecdote, împărtăşirea unor experienţe etc; ► utilizarea unor metode didactice care presupun implicarea activă a cursanţilor, subliniind apoi faptul că progresul în învăţare se datorează efortului depus şi implicării personale; ► furnizarea unui feed-back constructiv, imediat, eşalonat la intervale reduse de timp, care să permită sesizarea progresului; ► evaluarea performanţelor cursanţilor în raport cu propriile performanţe anterioare, evitarea raportării acestora la performanţele grupului;
Recomandări sau strategii motivaţionale adresate profesorilor, formatorilor sau tutorilor care lucrează cu adulţi: ► utilizarea unor strategii de vizualizare a stării dezirabile, în special atunci când activitatea pare dificilă; reamintirea motivelor care au stat la baza deciziei de a participa la curs; ► încurajarea, evidenţierea competenţelor dobândite şi sublinierea importanţei acestora, consolidarea sentimentului de autoeficacitate şi a stimei de sine; ► încurajarea cursanţilor să aplice în practică cunoştinţele învăţate; ► gestionarea unui mediu de învăţare plăcut, confortabil, dominat de emoţii pozitive, unde persoanele care învaţă să se simtă valorizate şi apreciate, acordându-se importanţă relaţiilor sociale, comunicării, colaborării şi sprijinului reciproc.