Proiect 3 MRU_Badea_Barbu_Crucean_Frinculescu

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE MANAGEMENT- MASTER MANAGEMENTUL AFACERILOR

Proiect 3 Cercetare privind echilibrul dintre viața personală și profesională

Prof.Univ.Dr.: Deaconu Alecxandrina Echipa: Badea Iulian Răzvan Barbu Ana-Maria Crucean Constantin Alberto Frînculescu Andra

București 2020

Cuprins 1. Introducere 1.1.Scopul cercetării 1.2.Definirea conceptelor (viața personală/profesională)

2. Echilibrul dintre dintre viața personală și cea profesională 2.1.Ce reprezintă echilibrul dintre viața personală și cea profesională? 2.2.Conflictul muncă-familie 2.2.1. Cauze identificate în diverse studii 2.2.1.1.Timpul 2.2.1.2.Workaholism 2.2.1.3.Distanțarea emoțională 2.3.Contextul pandemic și influența acestuia asupra conflictului muncă-familie 2.4.Cercetare cantitativă pe bază unui chestionar 2.4.1. Interpretarea rezultatelor 2.4.2. Metode și soluții de aplanare a conflictului

3. Concluzii 4. Bibliografie 5. Anexa (întrebări chestionar)

1

I.

Introducere 1.1.

Scopul cercetării

Cercetarea de față își propune să identifice care sunt elementele care afectează echilibrul dintre viața personală și cea profesională, dar și care sunt schimbările care ar trebui adoptate pentru atingerea acestui echilibru, care este esențial pentru oameni. Astfel, prima parte a lucrării este una teoretică și se bazează pe definirea echilibrului dintre cele două sfere, precum și cauzele identificate în diverse studii care duc la apariția conflictului muncă-familie. Apoi, în cea de-a două parte, este reliefată influența contextului pandemic asupra acestui conflict, urmată de interpretarea rezultarelor unui chestionar destinat a 16 cupluri alese aleatoriu, în care ambii parteneri au un loc de muncă în prezent. Ultima parte a lucrării evidențiază soluțiile și metodele de aplanare a conflictului muncă-familie, generat de dezechilibrul dintre viața personală și cea profesională.

1.2.

Definirea conceptelor (viața personală/profesională)

Tema propusă este destul de puțin acoperită de studiile românești în domeniu. Deși există informații generale cu privire la programul de muncă sau la satisfacția general în muncă a omenilor, echilibrul muncă-viață personală acoperă o zonă insuficient abordată. Studiile din alte țări au fost mai degrabă abordate în mod calitativ, măsurând și nu explorând în profunzime cauzele, efectele fenomenului. Totuşi, dizolvarea limitelor dintre muncă şi viaţa personală şi dificultatea de a menţine un echilibru între aceste domenii sunt fenomene din ce în ce mai recunoscute. Un bun echilibru între muncă şi viaţa personală duce la un mai bun moral al angajaţilor, la reducerea absenteismului , optimizarea performanţei profesionale, loializarea angajaţilor şi la o mai bună stare de sănătate a acestora. Societatea românească trece prin schimbări care au impact negativ asupra vieţii de familie şi profesionale a adulţilor. O întrebare frecventă a adulţilor se referă la: „cum pot să am o carieră de succes şi în acelaşi timp o viaţă personală împlinită?”.

2

Pentru că rolurile tradiţionale din familie şi de la locul de muncă s-au schimbat, atât femeile cât şi bărbaţii doresc să-şi construiască o carieră şi, în acelaşi timp, să îşi atingă obiectivele personale, de familie. Creşterea nivelului de aşteptări şi a costurilor de trai determină multe persoane să muncească mai mult, în ciuda nevoilor şi responsabilităţilor personale recunoscute şi afirmate de către aceştia. „Viața profesională” și „viața personală” nu sunt două vieți pe care le trăim în paralel. Avem o singură viață, împărțită în acțiuni, gânduri și conversații, pe care trebuie permanent să le prioritizăm. Într-adevăr, nu e mereu ușor să faci alegeri, însă această divizare nu face decât să creeze frustrări și să ne aducă în prim plan ideea că permanent trebuie să renunțăm la ceva. Cariera profesională și viața de familie ne conturează identitatea, împlinirea, apartenența. (Boczan, 2017) Viața personală, includem aici tot ce ține de viața privată, în afara orelor de program, a unui individ. Implică timpul dedicat familiei, prietenilor, hobby-urilor, pasiunilor, preocupărilor personale sau spirituale care nu se regăsesc în viața profesională și care ne definesc, de fapt, ca oameni. Cariera reprezintă traseul interconectat al locurilor de muncă, pozițiilor și experiențelor de viață ale unei persoanei de-a lungul vieții sale, care urmărește schimbările de preferințe, atitudine, experiență și comportament ale individului. Gestionarea carierei este un proces de lungă durată, care presupune dezvoltarea personală, planificarea carierei, crearea profilului personal, alegerea unei organizații de lucru adecvate, etc Cariera, refugiu pentru o viață personală fără satisfacții - cariera poate fi pentru unele persoane un refugiu pentru o viață personală lipsită de satisfacții sau care stagnează. Însă nu este o cale spre fericire sau împlinire. Se poate intampla și ca oamenii să se refugieze în muncă în urma unui eșec personal. Și nu este neapărat o greșeală să facem acest lucru. Cu o condiție însă: să fim pregătiți să investim timp în viața noastră personală atunci când criza a trecut. Mitul sacrificării vieții personale pentru o carieră de succes - în general, nu trebuie să sacrifici viața personală pentru o carieră de succes. Cu puțin efort și o strategie de organizare bine

3

pusă la punct, vei reuși să te apropii de un echilibru. Există însă meserii - extreme ce-i drept - care presupun renunțarea la o viată personală împlinită. Organizarea eficientă a activităților avute în ceea ce privește cariera, astfel încât să se poată dedica și beneficia de timp și în alte direcții ale modului de viață conduce la obținerea echilibrului între viața personală și cea profesională, generând în acelați timp satisfacții și influențându-se reciproc. Este recomandat totuși, să existe o prioritizare a activităților cu adevărat importante, astfel încât să poată fi evitată oboseala și consumul de energie pe termen lung, păstrându-se astfel un echilibru al resurselor interioare. În cadrul companiilor din întreaga lume a apărut provocarea managerilor de a menține angajații nu doar productivi ci și relaxați și fericiți la locul de muncă. Pentru atingerea acestui obiectiv, s-a adus în discuție echilibrul între viața profesională și cea privată a angajatului. Așa cum știm, există locuri de muncă care permit angajatului să delimiteze viața profesională de viața privată, în timp ce multe altele reduc semnificativ timpului liber al personalului.(Blidariu, 2019)a Printre schimbările pe care companiile le fac încercând să mențină acest echilibru se numără: 

Posibilitatea de a lucra de acasă când este necesar. Această soluție oferă angajatului oportunitatea de a fi alături de un membru al familiei dacă acesta are nevoie.



Reducerea orelor suplimentare. Pentru a avea un echilibru între viața profesională și viața personală trebuie să fim conștienți că trebuie să cerem și să oferim calitate nu cantitate. Un om care lucrează 16 de ore pe zi în ideea că așa este mai productiv, nu va atinge niciodată echilibrul care i-ar putea aduce o viață armonioasă atât la lucru, cât și acasă. Prin urmare, productivitatea adevărată o atingem doar dacă am avut suficient timp de odihnă și relaxare.



Deconectarea la terminarea programului. Angajatorii au responsabilitatea de a respecta timpul angajatului din afara programului de lucru.



Flexibilitatea programului de lucru. Există companii care împreună cu angajații lor, au decis să renunțe la a mai lucra cinci zile pe săptămână, în favoarea a patru zile de muncă pe săptămână, cu condiția ca angajații să lucreze 10 ore pe zi nu opt ore cum este programul normal. Sau, în cadrul altor companii, numărul orelor lucrate pe zi, timp de 5 zile pe săptămână a fost redus la șase ore. 4



Împărțirea task-urilor într-un mod responsabil. De multe ori se întâmplă ca angajatul să fie copleșit de multitudinea task-urilor pe care le primește zilnic de la lucru și pe care încearcă să le termine în timp util. Frustrarea poate interveni atunci când acesta nu reușește să finalizeze treaba și este nevoit să muncească chiar și după ce ajunge acasă. O soluție a companiilor ar fi ca project managerul companiei sau o altă persoană responsabilă din cadrul conducerii să comunice deschis cu fiecare angajat si să găsească soluții de a împărți task-urile într-un mod corect și eficient.(Sodexo, 2019) Deși companiile se mobilizează în oferirea posibilităților prin care să existe un echilibru între

viața personală și viața profesională a angajaților, responsabilitatea le revine și salariaților, care la rândul lor trebuie să găsească și să mențină acest echilibru. Concluzionând, cheia succesului atât în viața personală cât și în cea profesională nu este să ne delimităm complet munca și viața, ci să învățăm să fim eficienți și constanți în încercarea obținerii unui echilibru.

2.

Echilibrul dintre viața personală și cea profesională 2.1.

Ce reprezintă echilibrul dintre viața personală și cea profesională?

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată se referă la nivelul de prioritate pe care un individ îl acordă între activitățile profesionale și cele personale din viața lui. Potrivit autorului și jurnalistului Paul Krassner într-un interviu din 1963, unul dintre aspectele fericirii constă în a face o distincție cât mai mică posibil între muncă și viața personală. Această dihotomie a existat încă de la mijlocul anilor 1800. Cu toate acestea, abia în anii 1970 și 1980, conceptul de echilibru între viața profesională și cea personală a fost pus în lumină mai mult. (Luenendonk, 2019) În literatura de specialitate, există numeroase definiții ale acestui echilibru. De exemplu, Kirchmeyer (2000) a sugerat că echilibrul se realizează atunci când timpul, energia și angajamentul unui individ sunt distribuite uniform între rolurile vieții. Pe de altă parte, Greenhaus (2003) reliefează faptul că echilibrul între viață și muncă este măsura în care un individ este implicat și la fel de mulțumit atât de rolul său profesional, cât și de rolul pe care îl are în familie. Componentele

5

acestei definiții includ echivalența, implicarea și satisfacția în ceea ce privește rolurile individuale și profesionale. (Hasan, et al., 2020) Subiectul echilibrului muncă-viață personală are implicații enorme pentru profesioniștii în resurse umane, deoarece afectează aproape toate funcțiile resurselor umane: de la recrutare la păstrare, avansare și pensionare. Strategiile, politicile și programele funcției de resurse umane ar trebui să ia în considerare cererea în schimbare rapidă a angajaților pentru un stil de viață mai echilibrat. Cu siguranță, ca o condiție prealabilă, cultura organizațională trebuie să susțină stiluri de viață echilibrate pentru angajați. Sistemele și politicile de dezvoltare și avansare a carierei, planificarea succesiunii, managementul performanței, structurile de muncă și compensarea ar trebui, de asemenea, să fie adaptate celor care doresc concedii sabatice, să lucreze de acasă, să lucreze mai puține ore sau cu normă parțială. (Muna & Mansour, 2007) Există indivizi destul de abili în a-și echilibra viața profesională și personală, și alții care nu sunt la fel de pricepuți. Ultimul grup ajunge adesea să sufere de epuizare sau de o calitate slabă a vieții, cu toate consecințele negative ale căsătoriilor, relațiilor familiale, sănătate mintală sau fizică slabă, vise neîmplinite, regrete ș.a. (Muna & Mansour, 2007) În cele mai multe cazuri, atunci când presiunile din domeniile familiei și ale muncii sunt reciproc incompatibile, apare conflictul muncăfamilie. Noțiunea de conflict de roluri își are rădăcinile în teoria deficitului (Goode, 1960), care presupune că resursele personale, precum timpul și energia, sunt finite și că devotarea unor resurse mai mari către un rol necesită devotarea unor resurse mai mici către alte roluri. Astfel, indivizii care participă la mai multe roluri de viață nu pot să acorde în mod egal resurse pentru fiecare în parte. (Weer & Greenhaus, 2014)

2.2.

Conflictul muncă-familie

Acest conflict se reflectă în dificultatea de a face față cerințelor venite din partea vieții de familie și a muncii. Conflictul muncă-familie este un tip de conflict care se manifestă între cele două domenii (personal și profesional) în care presiunile de rol care se simt din aria familială și a muncii sunt incompatibile, cu alte cuvinte implicarea crescută în muncă face dificilă participarea la viața de familie și invers. (Torp et al., 2018)

6

Interferența între cele două roluri mai este denumită și spillover și se află în contrast cu crossover-ul, care reprezintă transmiterea cerințelor și a stării de tensiune între indivizii ce se află în strânsă legătură. Cu alte cuvinte, spillover este o transmitere intra-individuală a stresului sau stării de tensiune, în timp ce crossover se întâlnește în diadă, fiind o transmitere interindividuală a stresului sau stării de tensiune. (Bakker et al., 2009) În literatura de specialitate sunt analizate trei tipuri de conflicte muncă-familie: conflict bazat pe timp, conflict bazat pe tensiune și conflict bazat pe comportament. Conflictul bazat pe timp se explică astfel: timpul pe care cineva îl dedică unui rol îi face imposibilă îndeplinirea cerințelor altui rol. Acesta este compus din două dimensiuni: conflict cauzat de orare încărcate de lucru, de perioade lungi de timp petrecute la muncă și suprasolicitarea de rol. Acest tip de conflict poate lua două forme: „prima se explică prin presiuni asociate cu apartenența la un rol care face imposibilă realizarea așteptărilor ce decurg din alt rol, cea de-a doua se referă la presiuni ce pot produce preocupări pentru un rol deși cineva încearcă să răspundă cerințelor unui alt rol” (Greenhaus & Beutell, 1985, p.78). Al doilea tip de conflict este cel bazat pe tensiunea produsă de un rol care creează dificultate în realizarea cerințelor pentru un alt rol. În cazul acestui tip de conflict se observă consecințe în planul psihologic al individului cum ar fi tensiune, anxietate, oboseală, depresie. Odată ce tensiunile dintr-un rol afectează performanțele în alt rol apar oboseala și stările de iritabilitate. Al treilea tip de conflict este cel bazat pe comportamentul care este necesar într-un rol, ceea ce face ca atingerea expectanțelor privind comportamentul pentru un alt rol să fie îngreunată. (Greenhaus & Beutell, 1985, p. 79) Cercetările asupra literaturii despre conflictul muncă – familie au scos în evidență consecințele acestui tip de conflict asupra individului, și mai ales asupra vieții de cuplu: satisfacție scăzută a vieții individuale și a celei de familie și greutăți de adaptare la viața de cuplu. Pe plan organizațional, conflictul muncă-familie se asociază negativ cu nivel scăzut de satisfacție cu munca, lipsa promovărilor, mai puțin efort investit în muncă, scăderea loialității față de organizație și creșterea intenției de a părăsi compania. (Hill, 2005)

7

Mai mult decât atât, conflictul muncă – familie este adesea asociat negativ cu probleme ce țin de sfera individuală sau organizațională. În acest sens se ajunge la un grad mic de satisfacție în viață, probleme de sănătate fizică sau mentală, putând să ducă la dezvoltarea unei simptomatologii depresive. În plan organizațional, conflictul muncă – familie se asociază cu burnout-ul, corelează pozitiv cu absenteismul și cu intenția de a părăsi organizația, toate acestea contribuind la scăderea performanței și satisfacției cu munca.(Russo & Waters, 2006)

2.2.1. Cauze identificate în diverse studii Printre cauzele care conduc la apariția conflictului muncă-familie, cele mai des întâlnite sunt timpul, workaholism-ul și distanțarea emoțională. (Bonebright et al., 2000)

2.2.1.1. Timpul Una dintre cele mai importante resurse de care omul are nevoie este timpul. Deși este dezirabil ca timpul să fie nelimitat, acest lucru nu este posibil, iar aportul mare de sarcini venite de la locul de muncă sau multitudinea de activități de zi cu zi restrâng orele destinate relaxării. Astfel, timpul pe care o persoană alege să-l consume alegând să facă o anumită activitate, poate fi considerat o cauză a apariției unui conflict. Rolurile multiple pe care un individ le are concurează pentru timpul acestuia , întrucât resursa consumată în cadrul unui anumit rol, nu poate fi dedicată activităților efectuate în cadrul unui alt rol. Prin urmare, conflictul muncă-familie este direct legat timpul pe care indivizii îl alocă muncii (numărul de ore lucrate pe săptămână) vs. familiei. Totodată, acest conflict e asociat și cu cantitatea și frecvența orelor suplimentare și inflexibilitatea programului de lucru generată de munca în schimburi. Toate acestea aduc odată cu ele tensiune în familie și dezehilibru emoțional. (Greenhaus & Beutell, 1985, p.78).

2.2.1.2. Workaholism Workaholism-ul, tradus prin „dependența de muncă” se definește ca dorința compulsivă de a lucra. Acesta se caracterizează prin munca în ore excesive (dincolo de cerințele de la locul de muncă sau financiare), de gândirea continuă la locul de muncă și de lipsa de satisfacție primită în urma eforturilor, care nu au legătură cu cerințele reale de la locul de muncă. Workaholism-ul poate fi văzut ca o condiție prealabilă pentru succes și, în consecință, unor indivizi li se pare extrem de 8

dificil să se elibereze muncă, chiar și atunci când li se oferă posibilitatea de a face acest lucru. Workaholism-ul este asociat cu o sănătate fizică redusă și cu diferite tulburări psihiatrice, inclusiv anxietate, tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD), depresie și tulburare obsesivcompulsivă. (Aziz, 2019) Studiile au observat, așadar, faptul că existența unui tipar de muncă compulsiv contribuie considerabil la formarea unei inabilități a individului de a crea o armonie, o situație echilibrată între cele două domenii prioritare vieții, munca și familia care conduce la apariția conflictului între cele două sfere. Dat fiind faptul că workaholism-ul este prezentat adesea ca o dependență de ordin comportamental înclinată spre sfera patologică, studiile au relevat că acțiunile comportamentale excesive ale individului workaholic care este la lucru până seara târziu sau în weekend-uri, îl privează de evenimente familiale. (Russo & Waters, 2006) În plus, cercetătorii Malinowska și Tokarz (2019) au concluzionat că oamenii cu un nivel crescut al impulsului spre muncă nu apreciază onestitatea, blândețea și generozitatea, conform cu relația negativă între impulsul spre a munci și valorile morale. În acord cu descoperirea lor, un alt studiu a expus că workaholicii au probleme în cadrul familiei, în special remarcându-se apariția conflictului muncă-familie. (Líbano et al., 2012) Cercetările asupra literaturii despre conflictul muncă-familie au scos în evidență consecințele acestui tip de conflict asupra individului. Pe plan organizațional, se asociază negativ cu nivel scăzut de satisfacție cu munca, lipsa promovărilor, mai puțin efort investit în muncă, scăderea loialității față de organizație și creșterea intenției de a părăsi compania. Pe plan personal și mai ales asupra vieții de cuplu, se observă satisfacție scăzută a vieții individuale și a celei de familie și greutăți de adaptare la viața de cuplu (Hill, 2005). Analizarea relației existente într-un cuplu în care unul dintre ei este workaholic a impus elaborarea unui studiu ce avea ca scop să studieze dacă tendința angajaților de a acorda mai mult timp și efort muncii pe care o depun afectează satisfacția resimțită de partenerii de cuplu. Rezultatele studiului au întărit existența relației pozitive între workaholism și conflictul muncă – familie, corelație care este explicată de implicarea accentuată a angajatului și realizarea sarcinilor în mod obsesiv și compulsiv ce se suprapune cu viața privată (Bakker et al., 2009).

9

Pe baza analizării literaturii clinice și anecdotice cu privire la workaholism s-a remarcat contribuția puternică a acestuia în distrugerea sistemului familial. Ba chiar mai mult, studiile compară workaholism-ul cu alcoolismul din punctul de vedere al consecințelor negative în planul cuplului, iar în plan afectiv workaholicii nu arată atașamentul pe care îl simt, grija sau dorința, au sentimente reduse ca intensitate pentru partener și atracția fizică este mult mai mică comparativ cu non-workaholicii. (Robinson et al., 2001)

2.2.1.3. Distanțarea emoțională Atunci când o persoană muncește excesiv, aceasta începe în mod inconștient să se distanțeze emoțional de persoanele dragi și astfel apare conflictul muncă-familie. Din această perspectivă, neputința de a integra în mod optim solicitările rolului familial şi cele ale rolului profesional, are drept consecințe stări emoționale, cognitive și comportamentale negative. Implicarea persoanelor în muncă în mod excesiv și discuțiile aprinse din cuplu, duc la probleme de cuplu ceea ce înseamnă că evenimentele familiale sunt neglijate, de aici rezultând probleme cu aspectele sexuale, calitatea satisfacției sexuale, atitudini jignitoare la adresa partenerului și acte sexuale deficitare. Prezența acestor discuții cu caracter negativ din cuplu scad considerabil starea de bine a individului și stabilitatea relației. Implicarea extremă în actul muncii precum și acordarea unui efort semnificativ mai mare locului de muncă conduce la neregularități pe plan personal, apărând descărcări emoționale puternice și negative care se concretizează în probleme de înțelege, de relaționare și de conviețuire în planul cuplului, și implicit al sexualității. (Shimazu et al., 2010) Având în vedere toate cele relatate mai sus, putem susține că munca în exces pe o perioadă de timp îndelungată duce la epuizarea fizică și psihică a oamenilor, care atunci când ajung acasă de la lucru, nu se mai simt în stare și nu mai au energia necesară pentru a acorda atenție și membrilor familiei, distanțându-se astfel emoțional de către aceștia și cauzând conflicte. (Shimazu et al., 2010).

10

2.3.Contextul pandemic și influența acestuia asupra conflictului muncă-viață personală La jumătatea lunii martie a anului 2020, mulți angajați au început să practice telemunca din cauza dictărilor guvernamentale pentru distanțarea socială, iar schimbarea bruscă a naturii granițelor dintre muncă și non-muncă a generat repercusiuni potențiale asupra gradului de conflict de roluri. În timp ce cercetările privind conflictul de roluri identifică în mod obișnuit familia ca domeniul principal al „sferei nelucrătoare”, unele au încurajat extinderea domeniului de aplicare pentru a o face mai incluzivă pentru cei fără copii. (Schieman, et al., 2019) În contextul perturbărilor sociale și economice semnificative, ne punem întrebarea: Cum sau schimbat nivelurile de conflict dintre muncă și viață în timpul pandemiei COVID-19? Ei bine, pandemia a determinat crearea unei sfere de viață mai restrânse, care prezice o scădere a nivelului general al conflictului viață profesională vs. viață personală. Totodată, s-a constatat că prezența copiilor acasă a generat o forță compensatorie care duce la diminuarea apariției acestui conflict. (Schieman, et al., 2019) Pe de o parte, telemunca poate ameliora conflictul muncă-familie, oferind lucrătorilor un control mai mare asupra programului lor. Mamele copiilor mici apreciază în mod deosebit serviciul de acasă, iar munca flexibilă a fost legată de rate mai ridicate de angajare maternă Părinții raportează, de asemenea, că le-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu copiii lor, astfel încât munca de acasă ar putea fi o modalitate prin care tații își pot crește contribuția la treburile casnice și îngrijirea copiilor. Atunci, pentru multe cupluri care lucrează, telemunca poate fi o strategie atractivă și egalitară pentru gestionarea cerințelor concurente dintre viață profesională și cea personală. (Brief Reports, 2020) Pe de altă parte, presiunile sociale pentru a petrece un timp intens în îngrijirea copiilor și în treburile casnice sunt mult mai puternice pentru mame decât pentru tați, iar acest lucru evidențiază efectele timpurii ale pandemiei de COVID 19 asupra inegalității de gen. Închiderea școlilor și a centrelor de îngrijire a copiilor crește foarte mult sarcinile de îngrijire pentru părinți, și e de așteptat ca cei ce practică telemunca să-și educe copiii și să își facă, în același timp, treaba de zi cu zi, o slujbă care a căzut până acum cel mai mult asupra femeilor.

11

Prin urmare, deși pandemia de COVID a dus la intersectarea celor două sfere – profesional vs. personal, și la o ușoară ameliorare a conflictului muncă-familie, aceasta s-a dovedit a avea și efecte negative, cum ar fi sporirea inegalităților de gen în familiile cu copii. (Brief Reports, 2020)

2.4.

Cercetare cantitativă pe bază unui chestionar

Pentru cercetarea cantitativă am creat un chestionar pe Google Forms la care am obținut 32 de răspunsuri. Eșantionul nostru a fost de 32 de persoane, mai exact 16 cupluri alese aleatoriu, în care ambii parteneri au un loc de muncă în prezent.

2.4.1. Interpretarea rezultatelor

În prima parte a chestionarului nostru am avut partu întrebari care vizau vârsta, genul, starea civilă cât și numărul de ore petrecut la locul de muncă. 

20-25 ani: 22 de persoane (68,8%)



25-30 ani: 4 persoane (12,5%)



Peste 30 ani: 6 persoane (18,8%) Majoritatea persoanelor care au contribuit la completarea chestionarului nostru au fost

tineri cu vârste cuprinse între 20 și 25 de ani. În ceea ce privește sexul persoanelor ce au completat chestionarul există o egalitate de 16 la 16 (50% bărbați și 50% femei).

12

Putem constata o egalitate, în eșantionul nostru, între persoanele căsătorite și cele logodite, dar și o majoritate în rândul persoanelor care se află într-o relație. 

Căsătoriți: 6 persoane (18,8%)



Într-o relație: 20 de persoane (18,8%)



Logodiți: 6 persoane (62,5%) Majoritatea persoanelor cu vârste cuprinse între 20-25 de ani sunt doar într-o relație (un

singur cuplu este logodit alături de cele 4 persoane cu vârste cuprinse între 25-30 de ani), iar cei căsătoriți au peste 30 de ani. Privind numărul de ore petrecute la locul de muncă rezultatele au arătat astfel:

Majoritatea, în proporție de 59,4% (19 persoane), susțin că petrec 8 ore pe zi la locul de muncă, iar în minoritate (5 persoane – 15,6%) sunt cei care au un program de lucru part time, petrecând la locul de muncă nu mai mult de 4 ore pe zi. Rezultatele arată că o proporție de 25% din eșantionul nostru este reprezentată de persoane care își petrec mai mult de 8 ore pe zi la locul de muncă.

13

A2-a secțiune a chestionarului a fost intitulată “Echilibrul dumneavoastră dintre carieră și viața personală”. În cea mai mare măsură și anume un număr de 16 persoane (50%, chiar jumătate din eșantionul ales de noi) susțin că pe o scară de la 1 (deloc importantă) la 5 (foarte importantă) importanța carierei în viața acestora se

clasează

pe

nivelul

5

de

importanța. În minoritate (4 persoane, 12,5%) au clasat importanța carierei lor pe nivelul 3 de importanță. La întrebarea “În ce măsura acordați timp partenerului/familiei?” numărul persoanelor care au acordat nivelul 5 de importanță a crescut cu 2, având de această data 18 persoane (56,3%). Se observă și o egalitate între persoanele care au acordat nivelul 3 și nivelul 4 de importanță, aceștia fiind în număr de 7 (21,9%). La cea de a3-a întrebare din această secțiune a chestionarului și anume - În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație: "Este foarte important să păstrăm echilibrul dintre viața personală și profesională" rezultatele au arătat astfel:

14

Mai mult de jumătate din totalul persoanelor care au completat chestionarul (23 de persoane – 71,9%) au clasat importanța echilibrului dintre viața personală și cea profesională pe nivelul 5, iar de aici reiese că asest echilibru este foarte important. În numar de 7 persoane (21,9%) au clasat importanța echilibrului pe nivelul 4, iar în minoritate, 2 persoane (6,3%) au acordat nivelul 3 de importanță. A3-a secțiune a chestionarului a avut în vedere perceptia asupra partenerului în ceea ce privește echilibrul dintre carieră și viața personală, urmăring gradul de satisfacție al fiecărui individ. Această secțiune s-a numit “Echilibrul partenerului dumneavoastră dintre carieră și viața personală”.

La întrebarea „Cât de mulțumit sunteți de comportamentul partenerului în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea personală?” am observat că un număr de 4 persoane (12,5%) au acordat chiar și nivelul 2 de satisfacție. Majoritar a fost ales nivelul 5 de satisfacție, mai precis 19 persoane (59,4%). Restul persoanelor au acordat nivelul 3 (3 persoane – 9,4%) și nivelul 4 (6 persoane – 18,8%). Întrebarea:

“Partenerul/partenera

dumneavoastră

aduce

în

discuție

deseori

tensiunile/stresul/problemele de la locul de muncă?” a avut 3 răspunsuri posibile: niciodată, uneori și întotdeauna.

15



Niciodată: 6 persoane (18,8%)



Uneori: 21 de persoane (65,6%)



Întotdeauna: 5 persoane (15,6%)

Majoritatea în proporție de 65%, mai exact 21 de persoane din 32 au răspuns că partenerul/partenera lor aduce uneori în discuție problemele de la locul de muncă. Putem deduce de aici că anumite persoane nu se pot relaxa în totalitate în timpul lor liber pe care și-l petrec în mod normal alături de partener sau familie. De asemenea au existat și 5 persoane (minoritate – 15,6%) care susțin că partenerul aduce în discuție întotdeauna problemele întâmpinate la locul de muncă. Aceste comportamente pot avea efecte negative asupra vieții personale, deoarece satisfacția partenerului/partenerei va scădea treptat. Ultima secțiune a chestionarului este intitulată “Cât de mult vă afectează următoarele elemente echilibrul dintre viața personală și profesională: timpul, workaholismul, distanțarea emoțională”.

16

Analizând rezultatele putem spune că majoritatea persoanelor care au contribuit la completarea acestui chestionar susține că timpul este principalul element care afectează echilibrul dintre viața profesională și viața personală.

2.4.2. Metode și soluții de aplanare a conflictului În urma cercetării facute am încercat să găsim diverse soluții care să aplaneze conflictul muncă-familie generat de dezechilibrul dintre viața personală și cea profesională. Am observat că majoritatea persoanelor sunt nesatisfăcute de comportamentul partenerului deoarece acesta prezintă și aduce în discuție probleme de la locul de muncă fiind mereu stresat și tensionat. De asemenea majoritatea a susținut și faptul că principalul factor care împiedică 17

menținerea unui echilibru este timpul. Plecând de la aceste două constatări putem deduce faptul că oamenii au puțin timp liber pe care îl alocă partenerului/familiei, însă nici atunci nu se pot “detașa” de locul de muncă. Timpul petrecut alături de cei dragi trebuie să fie de calitate! Timpul e cea mai mare investiție pe care o acordăm persoanelor de lângă noi. Având în vedere că o mica parte din timp este îndreptată către partener este recomandat să nu aducem în discuție deseori problemele legate de viața profesională. Sunt multe definiții ale omului, iar una din ele sună cam așa: “Omul este o ființă care se plictisește”. Dacă aduci mereu în discuție doar problemele de la muncă tinzi să plictisești persoana de lângă tine, ba mai mult chiar să o faci să se distanțeze emotional. De asemenea această lipsă de timp este datorată workaholismului. Trebuie să ne organizăm activitățile astfel încat să avem timp și pentru partener/familie, dar și timp pentru noi. Timpul pe care ni-l acordăm nouă ar trebui folosit pentru relaxare, meditare, recreere.

3.

Concluzii

În baza analizării cu privire la cele patru variabilele ale studiului, workaholismul, timpul, conflictul muncă – familie și distanțarea emoțională, s-a constatat existența unor relații între acestea care se explică prin apariția unor conflicte din cauza interferenței planului personal cu cel profesional, interferențe ce provin de cele mai multe ori din cauza caracterului obsesiv cu privire la muncă a unui workaholic, care contribuie la distanțarea emoțională dintre membrii unui cuplu, dar si ai unei familii și astfel apare conflictul muncă-familie. Cu alte cuvinte, persoanele care au parte de conflict între latura personală și profesională, precum și persoanele care manifestă sentimente de distanțare în cuplu resimt potențat efectul workaholismului datorat de programul lung de lucru (27 din 32 de persoane care au participat la studiu au un program de lucru de 8 ore si chiar mai mult de atât). Descoperirile realizate în prezentul studiu au arătat că 50% dintre participanți (16 persoane) acordă o importanță sporită carierei lor, totodată cu privire la timpul acordat partenerului/familiei acest procent crește până la 56,3%, respectiv 18 persoane consideră că familia cât și partenerul de viață sunt foarte importante, alocând timp vieții personale. 18

Analizând rezultatele putem spune că majoritatea persoanelor care au contribuit la completarea acestui chestionar susțin că timpul este principalul element care afectează echilibrul dintre viața profesională și viața personală. Nu există un echilibru perfect între viața profesională și viața personală, însă fiecare persoană poate să găsească un program care sa fie pe placul său. Tot ce trebuie făcut este setarea unor priorități și separarea jobul de timpul liber.

19

4. Bibliografie Aziz, S., 2019. Workaholism. Encyclopedia Britannica, 6 Inanuarie.pp. 1-6. Boczan (2017), „Viața profesională” și „viața personală” nu sunt două vieți pe care le trăim în paralel. Poate time managementul să ajute? Disponibil la: https://revistacariere.ro/leadership/management/%E2%80%9Eviata-profesionala%E2%80%9D-si%E2%80%9Eviata-personala%E2%80%9D-nu-sunt-doua-vieti-pe-care-le-traim-in-paralel-poate-timemanagementul-sa-ajute/ Accesat: 11 decembrie 2020. Blidariu (2019), Viața personală vs. viața profesională a angajaților. Disponibil la: https://www.contabilitate-timis.ro/viata-personala-vs-viata-profesionala-a-angajatilor/ Accesat: 11 decembrie 2020. Brief Reports, C. N., 2020. Before and during COVID-19: Telecommuting, Work-Family Conflict, and Gender Equality. [Online] Available at: https://contemporaryfamilies.org/covid-19-telecommuting-work-family-conflict-andgender-equality/ [Accessed 30 Noiembrie 2020]. Hasan, Z. u. et al., 2020. Work-Life Balance: Definitions, Causes, and Consequences. Journal of Open Innovation: Technology, Market and Complexity, 20 Octombrie.pp. 1-18. Luenendonk, M., 2019. Work Life Balance: Definition and Practical Tips. [Online] Available at: https://www.cleverism.com/work-life-balance/ [Accessed 28 Noiembrie 2020]. Muna, F. A. & Mansour, N., 2007. Balancing work and personal life: the leader as acrobat. Emerald Insight, pp. 121-133. Schieman, S., Badawy, P. J., Milkie, M. & Bierman, A., 2019. Work-Life Conflict During the COVID-19 Pandemic. ResearchGate, pp. 1-43. Sodexo (2019) , Cariera sau viata personala? Importanta timpului liber pentru o cariera de succes. Disponibil la: https://www.sodexo.ro/blog/cariera-sau-viata-personala-importanta-timpului-liberpentru-o-cariera-de-succes/ Accesat: 11 decembrie 2020. Weer, C. & Greenhaus, J. H., 2014. Family-to-Work Conflict. In: Encyclopedia of Quality of Life and WellBeing Research,. s.l.:Springer.

20

5. Anexa (întrebări chestionar) https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeSVrYFB4dNCbRUNnIP_w3tx5z3J8CKEi_ZKp0 ZrygXJrz5ag/viewform?usp=sf_link

Cercetare privind echilibrul dintre viața personală și profesională Secțiunea 1: 1. Ce vârstă aveți? o 20-25 o 25-30 o Peste 30 2. Sexul dumneavoastră o Feminin o Masculin 3. Sunteți: o Căsătorit/Căsătorită o Într-o relație o Logodit/logodită 4. Câte ore pe zi petreceți la locul de muncă? o 8 ore o 4 ore o Mai mult de 8 ore Secțiunea 2: Echilibrul dumneavoastră dintre carieră și viața personală 5. Pe o scară de la 1 la 5, cât de importantă este cariera pentru dumneavoastră? 6. În ce măsura acordați timp partenerului/familiei? 7. În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație: "Este foarte important să păstrăm echilibrul dintre viața personală și profesională" Secțiunea 3: Echilibrul partenerului dumneavoastră dintre carieră și viața personală 8. Cât de mulțumit sunteți de comportamentul partenerului în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea personală? (pe o scară de la 1 la 5) 9. Partenerul/partenera dumneavoastră aduce în discuție deseori tensiunile/ stresul/ problemele de la locul de muncă? o Niciodată o Uneori o Întotdeauna Secțiunea 4: Cât de mult vă afectează următoarele elemente echilibrul dintre viața personală și profesională: 10. Timpul (pe o scară de la 1 la 5) 11. Workaholismul (pe o scară de la 1 la 5) 12. Distanțarea emoțională (pe o scară de la 1 la 5) 21