Străinul în perioada post

Străinul în perioada post-exilică Student: Feniuc Iohan Anul I Master Exegeză biblică

În scrierile vechi-testamentare se pot regăsi trei termeni cu înțelesuri apropiate: ger (tradus de obicei prin 'străin', 'venetic'), zar ('străin') și nokri ('străin de neam'). Cercetătoarea Christiana van Houten a elaborat un studiu monografic despre conceptul de ger în care evidenția ipoteza wellhausiană. Ea a identificat cea mai veche referință la ger în Cartea Legământului care prezintă o normă socială formulată negativ cu privire la interdicția abuzului împotriva străinilor dar și pozitiv prin includerea străinilor în odihna sabatică. Christiana van H. afirma că străinul (ger) nu îl reprezintă neapărat pe canaanitul cucerit, ci o persoană din afară „cineva dintr-un alt trib, fie israelit fie neisraelit”. Această afirmație este susținută și de cercetătorul Bultman care demonstrează că în textele predeuteronomice, ger nu are încă sensul de 'străin de neam', ci străin în comparație cu populația locală. Ramírez Kidd a observat că substantivul ger nu are o formă feminină, spre deosebire de zar și nokri, de aceea „substantivul ger este un termen tehnic care desemnează nu o persoană, ci un statut legal”. Van Houten demonstrează că ger l-a reprezentat pe străinul de neam, nonisraelitul nu mai devreme de legile deuteronomice. Astfel în Deut. 14:21, străinul (ger) este la un nivel inferior văduvei și orfanului, cercetătoarea afirmând în continuare că străinilor (ger) li se acorda un tratament generos, spre deosebire de străinii de neam, dar lor nu li se dă niciodată posibilitatea să devină israeliți. 1

Alți cercetători susțin că ger în legile deuteronomice este de fapt imigrantul israelit din regatul nordic după cucerirea asiriană. K. Sparks propune o realitate mult mai complexă în legătură cu ger în legile deuteronomice și deuteronomiste. Gerim erau de origine variată: coloniști aduși de asirieni, refugiați israeliți din regatul nordic, nomazi indigeni și străini de neam. Astfel ger nu este un termen etnic, ci o categorie socială. Van Houten susține că procesul de integrare al străinului (ger) a fost realizat prin Codul Preoțesc. Pentru prima dată în trei texte preoțești (Ex. 12:19.48-49; Num. 9:14) străinul (ger) este menționat la Paști și la Sărbătoarea Azimilor în strânsă legătură cu „băștinașul”, „cetățeanul țării”. Însă ger nu este un membru al societății, dar el poate fi integrat dacă vrea și nimic nu-l poate opri.

2