Traditii Si Obiciuri de Craciun

TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE CRĂCIUN ȘI ANUL NOU

GRUPA FLUTURAȘILOR

Luna decembrie este cea mai așteptată și mai îndrăgită lună din an de toată lumea, dar mai ales de copii. Spunem că este cea mai îndrăgită, pentru că este plină de sărbători ce aduc bucurii în sufletul nostru. Marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a anului sunt Sărbătorile Crăciunului, cu toate credinţele şi datinele care le însoţesc.

Primul semn că se apropie Sărbătorile este dat de Sfântul Nicolae: în fiecare casă, copiii îşi pregătesc ghetele, lustruindu-le şi punându-le lângă uşă. Moș Nicolae vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie și trece pe la toate casele pentru a lăsa câte ceva în ghete: cadouri pentru cei care au fost buni şi cuminţi sau câte o nuielușă pentru cei neascultători.

În ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie, începe marea Sărbătoare a Naşterii Domnului. Primele semne le dau grupurile de colindători, care pornesc din casă în casă pentru a le ura gazdelor fericire, sănătate şi prosperitate.

Colindătorii vestesc Naşterea Domnului, urează gazdelor sănătate şi bucurii și primesc de la acestea cozonac, prăjiturele, covrigi, nuci, mere şi chiar colăcei pe care gospodinele le-au pregătit cu mult timp înainte.

Datina Bradului de Crăciun este o practică veche, pe care unii o consideră chiar mai veche decât creştinismul şi care simbolizează “pomul vieţii”. În Ajunul Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte câte un brad (cu beteală, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii şi lumânări sau beculeţe). Noaptea, Moş Crăciun aduce daruri, pe care le pune sub brad.

"Steaua" este un colind care începe din prima seara a Crăciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii. Obiceiul are o semnificaţie religioasă fiind legată de steaua care s-a aratat celor trei magi de la răsărit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gătită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad.

Pe lângă acestea, al căror subiect este Naşterea Domnului, românii mai fac urări prin intermediul unor alte colinde, create pe baza unor obiceiuri laice: "Pluguşorul", "Capra", "Ursul", "Sorcova„ ce au loc în Ajunul Anului Nou.

Pluguşorul copiilor este tot un obicei stravechi. În Ajunul Anului Nou, cetele de copii intră din casă în casă ca să ureze un an nou cu bucurii, sănătate și belșug, purtând bice, din care pocnesc, clopoţei, tălăngi etc.

Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seama bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Textul Sorcovei este fix, şi variază uşor în funcţie de regiune: Sorcova, vesela, Să trăiţi, să-mbătrâniţi, Peste vară, primăvară, Ca un păr, ca un măr, Ca un fir de trandafir" Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oţelul. La anul şi la mulţi ani!

"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. “Falca” de jos a “caprei” este mobila, astfel încât gura acesteia se poate închide sau deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific.

Este un colind vesel, cu umor, care provine dintrun străvechi ritual agricol, practicat pentru a aduce rodnicie în anul ce vine.

Asemănător cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei.

Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii. “Ursul” este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături

Crăciunul reprezintă pentru fiecare dintre noi un moment deosebit. E o sărbătoare care ne face să ne privim viaţa altfel, să-i vedem pe ceilalţi într-o lumină favorabilă, să ne deschidem sufletul mai uşor.

Sărbători cu bine!!